Opera literară şi nonliterară

A. Opera literară:

Opera literară redă original şi artistic aspecte din:

- realitatea exterioară: fapte, întâmplări, personaje, aspecte din

natură, pe care autorul le trece prin sensibilitatea sa;

- realitatea interioară: gânduri, idei şi sentimente ale autorului.

Definitie: Creaţia în care autorul transfigurează (transformă)

realitatea în ficţiune cu ajutorul procedeelor artistice se numeşte
operă literară.

Opera literară :
are autor anonim

s-a transmis pe cale orală

populară autorul e colectiv (poporul)

are caracter tradiţional şi sincretic

circulă în mai multe variante

are autor cunoscut

s-a transmis prin scris

cultă: autorul este individual

este unică, nu cunoaşte mai multe variante

5
 în proză: „Prâslea cel voinic şi merele de aur”- operă populară:

„Amintiri din copilărie” de Ion Creangă – operă cultă

în versuri „ Toma Alimoş”- operă populară

„Sfârşit de toamnă” de Vasile Alecsandri– operă cultă

lirică=exprimă direct sentimentele, ideile

autorului, prin vocea eului liric, ale cărui mărci
sunt verbe, pronume şi adjective pronominale
de persoana I şi a II-a ;
Opera literară
epică=exprimă indirect sentimentele, ideile
autorului; narează o acţiune la care participă
personaje;

Opera literară are o modalitate specifică de expresie, modurile de

expunere:
1. Naraţiunea- prezintă evenimente în ordinea desfăşurării lor;
-caracterizează indirect personajele, prin faptele lor.
2. Dialogul- prezintă conversaţia dintre două sau mai multe personaje;
-caracterizează indirect personajele, prin vorbele lor.
3. Descrierea- prezintă un cadru natural sau portretul unui personaj;
-când descrie un personaj, realizează caracterizarea directă a
acestuia.
4. Monologul-prezintă vorbirea neîntreruptă a unui personaj;
-poate realiza caracterizare indirectă, prin vorbele
personajului, sau directă dacă acesta se autocaracterizează.

6
 Aplicaţie:
Marchează cu X modul de expunere căruia i se potriveşte fiecare
trăsătură:

Caracteristici: Naraţiune Descriere Dialog

Accentul -succesiunea şi
cade pe: dinamismul faptelor;
-imagini, stări, impresii;
-caracterizarea
personajelor prin felul de
a vorbi;
Prezintă: -imagini, forme, culori
-fapte şi întâmplări într-o
anumită ordine;
-modul de a vorbi al
personajelor;
Are: -narator-acţiune-personaj
Se -cadrul acţiunii şi
urmăreşte: atmosfera în general;
-caracterizarea
personajelor prin limbaj;
-înfăţişarea personajelor;
-desfăşurarea acţiunii;
Predomină: -verbele de acţiune;
-substantive, adjective,
adverbe pentru a prezenta
însuşiri ale obiectelor;
-linia de dialog, două
puncte, ghilimelele;

figuri imagini lirică

7 epică
de stil artistice
 dramatic
ă

-are un conţinut -transformă

de idei exprimat realitatea într-o
într-o formă operă literară
artistică
TEXT LITERAR=

OPERĂ LITERARĂ

-are o
-trezeşte în
structură
sufletul
specifică
cititorilor emoţii mândri
e
-temă -moduri
-idee de
-motive expunere încântare
admiraţi
e bucurie
tristeţe

-conflict
-acţiune
-personaje

Aplicaţie:

1. Se dă textul:

“Din belşugul de verdeaţă

8
 cǎrǎbuşul de aramǎ
vine din turnǎtoria
verii, sǎ-l luǎm în seamǎ.

Zgomotos ca o reptilǎ
printre vreascuri se avântǎ,
sǎ arate cǎ-i din lumea
celor ce nu cuvântǎ.[...]

Susur mare de lǎcuste

şi de gâze fǎrǎ numǎr.
Cǎrǎbuşul de aramǎ
s-a oprit pe caldu-ţi umǎr.

Mişcǎ? Stǎ sǎ-nchege gânduri?

Se destinde? Se descalţǎ?
Parc-ar şti cǎ de pe umǎr
numai zborul mai înalţǎ.

Şi o ia cǎtre stǎpânul
iulie, cuptorul – astru,
Să ne ducă fericirea
Spre uitare în albastru.” (Lucian Blaga, „Cărăbuşul de aramă” )

Realizează o compunere de 15-20 de rânduri în care să argumentezi

că această poezie este un text literar. În redactarea compunerii, vei
avea în vedere:
• precizarea a trei caracteristici ale operei literare, identificate în
fragmentul din poezie;
• exemplificarea acestor caracteristici, pe baza textului citat;
• evidenţierea rolului mijloacelor artistice în portretizarea cărăbuşului;
• exprimarea unei opinii despre semnificaţiile textului sau despre
mesajul acestuia .

Model de lucru:
Completează spaţiile cu informaţii referitoare la text:

9
 Lucian Blaga este un important scriitor al literaturii române,
ce a îmbogăţit patrimoniul cultural naţional cu numeroase opere,
între care şi ................................................................
Tema este aspectul general al existenţei transfigurat artistic
în opera literară. În această operă tema este .........................................
Poezia surprinde artistic..........................................................,
când.......................................................................................................
...............................................................................................................
„Cărăbuşul de aramă” este o operă literară deoarece autorul
îşi exprimă ..................................... gânduri, idei şi sentimente
de ..........................................................................................................
.....
De asemenea, ca în orice operă literară, realitatea este
transfigurată: astfel, cărăbuşul este văzut ca ......................................,
iar spectrul trăirilor autorului este redat la nivelul textului prin
intermediul procedeelor artistice, prezente pe tot parcursul poeziei.
Astfel, în strofa întâi, senzaţia de căldură toropitoare este
redată prin metafora..............................................................................
În cea de-a doua strofă comparaţia .......................................................
trezeşte emoţii şi sentimente în sufletul cititorilor, acesta fiind, de
altfel, scopul operei literare. Impresionează, de asemenea, figuri de
stil
ca: .................................................................................................. ......
.........................................................................................................
Fiind o operă literară, textul este structurat în ........................,
iar modul de expunere este ...................................................................
Astfel, prin toate aceste caracteristici, fragmentul citat
aparţine unei opere literare.

2. Urmând exemplul prezentat anterior, demonstrează că

„Amintiri din copilărie” de Ion Creangă este o operă literară,
într-o compunere de 15-20 de rânduri.

3. Taie cu o linie textele care nu sunt opere literare:

a. „Ion”de Liviu Rebreanu
b. „Făt-Frumos din lacrimă”
c. Codul de circulaţie rutieră
d. „Vara” de George Coşbuc
10
e. „Gramatica practică a limbii române” de Ştefania
Popescu
f. Tratat de medicină generală
g. „Baltagul” de Mihail Sadoveanu
h. Manual de biologie pentru clasa a V-a

B. Opera nonliterară
11
-se opune textului literar deoarece:

-prezintă informaţii exacte care nu depind de părerea sau

sentimentele autorului, fiind deci un text obiectiv;

-se folosesc termeni specifici domeniului respectiv;

-nu utilizează figuri de stil sau imagini artistice;

-tipuri de texte nonliterare:
-are scop informativ sau persuasiv
- texte utilitare: cerere,(detelegramă,
convingere);
scrisoare etc.
- texte didactice: manualul; culegerea etc.
- texte ştiinţifice: fişa de lucru, conspectul etc.
- texte publicitare: afişul, reclama etc.

12
 OPERA LIRICĂ

TRĂSĂTURI:

-autorul îşi exprimă în mod direct gânduri, idei, sentimente, prin

vocea eului liric;

-mărcile eului liric sunt verbe, pronume sau adjective pronominale

de persoana I şi a II-a singular/plural;

-apar figuri de stil şi imagini artistice;

-modul de expunere este descrierea, uneori monologul.

FIGURILE DE STIL

= combinaţii neobişnuite între cuvinte cu sens propriu sau sens

figurat prin care se creează imagini artistice, se sugerează idei,
gânduri, sentimente.
-conferă originalitate, frumuseţe şi expresivitate comunicării,
impresionând cititorul.

1.Epitetul - cuvânt care determină un substantiv sau un verb, arătând

însuşirile lor deosebite:“şi care au un răsunet în sensibilitatea şi fantezia
cititorului” .(Tudor Vianu)

Epitet adjectival: “bolta cea senină”

adverbial:”ne privirăm nesăţios şi dulce”
simplu, dublu, triplu-în funcţie de numărul de epitete;
în inversiune:”pieritorul sunet”
metaforic: „slova de foc”, “broasca de smarald”
personificator:”bătrâna cetate”
cromatic:”păru-i galben”
contrastiv (oximoron):”farmec dureros”

13
2.Comparaţia - alăturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene,
acţiuni etc.) cu însuşiri comune, prin termeni comparativi: ca, ca şi, la fel
ca, cum, cât, parcă sunt etc.

Formula comparatiei:
A ca B

ex: “Satul doarme ca-n mormânt”

este sugerată tăcerea absolută din sat, liniştea ce
domneşte la lăsarea întunericului.

3.Metafora - element al limbajului poetic, prin care se prezintă ca fiind

echivalenţi doi termeni deosebiţi sau o noţiune este denumită prin
intermediul alteia

ex: “Când- ghinda cafenie- picau jos cărăbuşii.” carabuşii sunt

denumiţi “ghinda cafenie”, datorită formei alungite şi culorii maro.
“ o suliţă de foc străbătu perdeaua de nori” este redată
metaforic imaginea unui fulger.

4.Personificarea - procedeu literar prin care se atribuie fiinţelor

necuvântătoare, obiectelor, elementelor din natură sau ideilor abstracte
însuşirile omeneşti (de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente etc.)

ex: “Izvorul glăsuieşte-abia…”murmurul lin al izvorului este

asemănat glasului unei fiinţe, ce se pregăteşte de odihnă.
“melancolicul stejar”stejarul este asemănat unei fiinţe
umane, are sentimente, este melancolic.

5.Antiteza - Figură de stil care constă în alăturarea a doi termeni opuşi

(personaje, situaţii, idei), punându-se reciproc în lumină, urmărindu-se să se
reliefeze opoziţia(deosebirea) dintre aceştia.

14
ex: opoziţia dintre Alexandru Lăpuşneanul şi domniţa Ruxanda (în
nuvela istorică “Alexandru Lăpuşneanul”) sau antiteza dintre
plăieşii moldoveni şi oştirea polonă (în nuvela istorică “Sobieski şi
românii”)

6.Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagerează intenţionat însuşirile

unei fiinţe sau caracteristicile unui obiect, ale unui fenomen, ale unei
întâmplări, cu scopul de a-l impresiona pe cititor.

ex: “ Şi Vodă-i un munte.” este exagerată statura impunătoare

a domnitorului, văzut hiperbolic, de dimensiunea unui munte.

7.Inversiunea - Procedeu artistic ce constă în schimbarea topicii obişnuite a

cuvintelor dintr-o propoziţie. Prin inversiune se evidenţiază importanţa
deosebită a unui cuvânt (grup de cuvinte) plasat înaintea regentului său.

Topica firească a cuvintelor în propoziţie:

Subiect + atribut + predicat +

complemente necircumstanţiale +
complemente circumstanţiale
ex: “bătrâna cetate” se accentuează asupra vechimii cetăţii.
“ lânga lacul care-n tremur somnoros şi lin se
bate”accentuează impresia de mişcare lină, leneşă a apei.

8.Enumeraţia – Figură de stil realizată prin înşiruirea mai multor

termeni din acelaşi câmp lexical, folosită spre a atrage atenţia asupra
aspectelor descrise sau asupra faptelor înfăţişate.

ex: “Vijelia răscolea valurile, nisipurile, ţărmurile şi

copacii…” este sugerată prin enumeraţie amploarea vijeliei ce
mătură totul în calea sa.

15
9.Repetiţia - Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte, pentru a întări o idee sau o impresie.

ex: “care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”  este redată
mişcarea tumultoasă, de neoprit a armatei; accentuează
dinamismul scenei.

10.Repetiţia fonetică ( aliteraţia)-Figură de stil realizată prin repetarea

unor consoane sau silabe din rădăcina mai multor cuvinte.

ex: „Prin vulturi vântul viu vuia”prin repetarea consoanei „v”

este redat onomatopeic sunetul vântului, vâjâitul.

11.Invocaţia retorică– Figură de stil ce reprezintă o adresare directă către

un personaj/fiinţă sau divinitate, imaginar sau absent, de la care nu se
aşteaptă răspuns.

ex: “Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei…” 

este invocată figura marelui domnitor cunoscut pentru spiritul său
justiţiar.

12. Asonanţa-Figură de stil ce constă în repetarea aceleiaşi vocale

accentuate; se mai numeşte şi rimă imperfectă.

ex: ,,…Iată craiul, socru-mare, rezemat în jilţ cu spată,

El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată…''
(M. Eminescu)

13. Oximoronul-figură de stil ce constă în asocierea neaşteptată,

surprinzătoare, a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificaţii opuse.

ex: ,,…Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.'' (L. Blaga)

16
14.Alegoria- figură de stil realizată printr-o suită de comparaţii,
personificări şi metafore prin care o idee ( o noţiune abstractă) este
exprimată printr-o imagine concretă; stă la baza oricărei fabule.
ex: “Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu-personajele
exprimă tipuri şi atitudini umane cu scopul de a le satiriza.

Aplicaţie:
1. Identifică şi numeşte figurile de stil din fragmentele de mai jos:
 ”cu ochii ca două basme mistice, adânce, dalbe” (M.E.)
 „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate” (M.E.)
 „Fagi şi paltini cât lumea de bătrâni...”(C.H)
 „Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rânduri-
rânduri.”(M.E.)
 „Trandafiri aruncă tineri...”. (M.E.)
 „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/ Prin care trece
albă regina nopţii moartă.” (M.E.)
 „De-aş avea o floricică/ Gingaşă şi tinerică” (M.E.)
 „Cuvintele tale, privirile tale, aerul/ prin care pluteam sau
treceam de-a-notul.” (N.S.)
 „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Ş-auzi
mândra glăsuire a pădurii de argint” (M.E.)
 „Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scauni ţepeni.” (M.E.)
 „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”(M.E.)
 „Când sorii se sting şi când stelele pică”(M.E.)
 Plouă cu găleata.
 „Apele plâng clar izvorând din fântâne” (M.E.)
 „Şi zalele-i zuruie crunte” (G.C.)
 „...privi din fundul unui lac liniştit şi limpede ca lacrima” (M.E.)
 „Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?” (M.E.)

2. Folosind cuvântul „stea” creează câte o figură de stil pentru

fiecare categorie dintre cele învăţate.
IMAGINILE ARTISTICE

17
 -vizuale- se adresează simţului văzului;
-auditive- se adresează simţului auzului;
-olfactive- se adresează simţului mirosului;
-tactile- se adresează simţului pipăitului;
-motorii /dinamice-redau o mişcare

Aplicaţie:

1. Rescrie in caiet şi numeşte imaginile artistice din versurile

citate:
“Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie uşoară care trece peste văi ...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi…” (V.A.)

“Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet(…)

Împlu aerul văratec de mireasmă şi răcoare.” (M.E.)

CUM COMENTĂM O FIGURĂ DE STIL SAU IMAGINE

ARTISTICĂ?

Comentarea unei figuri de stil se realizează în minim patru rânduri,

urmărind:
la ce aspect din realitate se referă? (ce anume surprinde ?)
cum se numeşte figura de stil ?
ce sentimente îşi exprimă eul liric sau naratorul în acel
vers/citat?

Aplicaţie:

Se dă textul:

“Din vazduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
18
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.”
(Vasile Alecsandri)

1. Selectează toate figurile de stil din această strofă şi numeşte-le.

2. Comentează în minim trei-patru rânduri două figuri de stil
diferite din această strofă, la alegere

CUM COMENTĂM UN TITLU?

Comentarea unui titlu se realizează în minim patru rânduri,

urmărind:
structura (din ce este alcătuit): un singur cuvânt (ce este ca
parte de vorbire?) sau un grup de cuvinte (structură nominală-
predomină substantive, adjective; structură verbală-când are un verb
în componenţă);
 la ce aspect din realitate se referă (ce anume surprinde
titlul) şi care este legătura cu tema operei?
ce figuri de stil şi imagini artistice apar? (doar dacă
există);
ce sentimente îşi exprimă autorul prin acel titlu?

Aplicaţie:
1. Explică, în 4-5 rânduri, titlul operei „Fram, ursul polar”;
2. Explică în 8-10 rânduri titlul şi legătura cu conţinutul operei
a romanului „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă.

Ideea= un enunţ ce sintetizează înţelesul textului;

Mesajul= ceea ce deducem că a dorit autorul să transmită,
învăţătura sau concluzia textului.

19
 CUM COMENTĂM UN CITAT?

Aplicaţie
Comentarea unui citat/ a unui vers se realizează în minim patru
rânduri, urmărind:
la ce aspect din realitate se referă? (ce anume surprinde citatul
/versul);
ce figuri de stil şi imagini artistice apar?
ce sentimente îşi exprimă eul liric/emiţătorul în acel vers/citat?

Se dă fragmentul:

“ Bujorii rând pe rând se răsfirară

Căzând pe masă-n luciul ei oval,
Neştiutori c-au început să moară
În blidul lor albastru, de cristal. “ ( Tudor Arghezi)

1. Comentează în patru-cinci rânduri al treilea vers al strofei.

2. Precizează ideea şi mesajul strofei.
3. Rescrie, din text, un epitet cromatic şi o inversiune.
4. Alcătuieşte contexte în care să introduci cuvântul “neştiutori”,
alcătuind o comparaţie, o inversiune şi o antiteză.
ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE

a. VERSUL - este un rând dintr-o poezie;

b. STROFA - grupare de versuri delimitate grafic printr-un spaţiu alb.

După numărul de versuri, există următoarele tipuri de strofă:
-monovers (un vers),
-distih (două versuri),
-terţet (trei versuri),

20
 -catren (patru versuri).
c.MĂSURA = numărul silabelor dintr-un vers; poate fi fixă sau poate
variat;
d. RIMA = repetarea silabelor de la sfârşitul a două sau mai multor
versuri, începând cu ultima vocală accentuată. Rima, combinată cu
ritmul, este cea care dă muzicalitate poeziei.

Monorima  constă într-o rimă ce apare succesiv la mai mult de trei

versuri(aaa); este specifică poeziei populare, dar apare şi în poezia
cultă.

Ex: „Sufletul meu de copil

mă poartă din april
în april
pe braţele Afroditei din Mil.
Cântecul, niciodată umil,
moare-mi-l
între pietrele din moara-azil
ce macină creierul florii, gracil...”
(Gheorghe Tomozei- Monorima)

Rima împerecheată versurile rimează două câte două - primul cu al

doilea, al treilea cu al patrulea (aabb).

“Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,

Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic
Ş-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot -
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot”(M.E.)

Rima încrucişată primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea

rimează cu al patrulea (abab).

“De-acuma nu te-oi mai vedea,

21
 Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine. “ (M.E.)

Rima îmbrăţişată rimează primul vers cu al patrulea şi al doilea cu al

treilea(abba).

“E vremea rozelor ce mor,

Mor în gradini şi mor şi-n mine –
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.” (A.M.)

e. RITMUL - succesiunea regulată a unor silabe neaccentuate, dar şi a

pauzelor dintr-un vers.
Ritmul bisilabic= alcătuit din picior metric de două silabe.

Trohaic - este specific poeziei populare şi pastelurilor, pentru că este vioi,

vesel, fiind mai alert, mai dinamic. Se asociază cu stările de suflet senine,
optimiste; accentul cade pe penultima silabă:
"Doină,/ doină/cântec/ dulce" ("Doina")
Iambic - este un ritm grav, potrivit pentru poezii în care autorii dau glas
unor sentimente de tristeţe, tulburătoare, precum în elegie sau meditaţie;
accentul cade pe ultima silabă:
"În va/duri a/pe re/pezi curg" (G. C.)

Aplicaţie

Identifică tipul de ritm, marcând silabele accentuate:

a. „Nunul mare, mândrul soare,
Şi pe nună, mândra lună." (M. E.)

b. ”A fost odată ca-n poveşti

A fost ca niciodată” (G.C.)

22
 CUM DEMONSTRĂM APARTENENŢA UNEI OPERE
LA GENUL LIRIC?

În vederea redactării unei compuneri mai ample (peste 20-25 de

rânduri), în care trebuie să demonstrăm aparteneţa la genul liric, se vor avea
în vedere următoarele repere:
-date despre autor (2-3 rânduri);
-tema operei (aspectul surprins în opera respectivă: ex: natura, iubirea,
şcoala etc);
-titlul operei;
-prezentarea operei, pe scurt- ce aspect din realitate surprinde (despre ce
este vorba);
-cele patru trăsături ale operei lirice, cu exemple (citate comentate);
-încheiere (o concluzie personală asupra operei).

Model de lucru:

Se dă textul:

“E cald… gradina-n jurul meu

Surâde, leneşă la soare.
Frunzişul prăfuit şi greu
Îşi culcă umbra călătoare.

Pe-al ierburilor câmp plăpând…

Râzând, cu capul dat pe spate,
Un mac îşi scutură pe rând
Petalele însângerate.

În sălcii vrăbiile tac,

Doar cucul cel bătrân aruncă,
Neîndemânatic şi buimac,
Chemarea-i scurtă peste luncă.

Şi din trifoiul parfumat,

Cu flori uşoare şi rotunde,

23
Acelaşi murmur necurmat
De greieri adormiţi răspunde...” (Otilia Cazimir- “Vara”)

Otilia Cazimir este o importantă scriitoare a literaturii

române, ce a îmbogăţit patrimoniul cultural naţional cu numeroase
opere, între care şi ................................................................................
Tema este aspectul general al existenţei transfigurat artistic
în opera literară. În această operă tema este .........................................
Titlul, ca primă ofertă de interpretare, element paratextual
aflat în relaţie directă cu tema operei, este un ....................................,
ce denumeşte tocmai ............................................................................
Poezia surprinde artistic.........................................................,
când.......................................................................................................
..............................................................................................................
Poezia „Vara” este o operă lirică deoarece pe parcursul
celor....................... strofe de tip ............................... autorul îşi
exprimă ...................... gânduri, idei şi sentimente de..........................
...............................................................................................................
prin intermediul ..............................................................................,
ale cărui mărci
sunt..........................................................................: ............................
...................................................................................
De asemenea, ca în orice operă lirică, spectrul trăirilor
autorului este redat la nivelul textului prin intermediul procedeelor
artistice, .......................................................................................... .....
.................................................................... .....................................
Astfel, în strofa întâi, senzaţia de căldură toropitoare este
redată prin personificarea.....................................................................,
iar dublul epitet ...................................................................................
sugerează .............................................................................................
În cea de-a doua strofă bucuria venirii verii este redată prin
imaginea .................................. a macului personificat, care îşi
scutură petalele.............................., iar epitetul
metaforic ................................ completează coloristica vie a tabloului
verii. A treia strofă aduce în prim-plan
imaginea ...............................................................................................
................
24
care .....................................................................................................,
tablou realizat prin procedee stilistice precum imaginile
auditive .......................................
si ...................................................................
În ultima strofă tabloul magic al verii este completat printr-o
imagine .........................................................: „trifoiul parfumat”, iar
dublul epitet ............................................................................. creează
o imagine de poveste în care ............................................
personificaţi adorm ţârâind în căldura parfumată a verii.
Fiind o opera lirică, modul de expunere este..........................,
care are rol în prezentarea cadrului natural ce a impresionat-o pe
autoare.
În concluzie, poezia întruneşte toate caracteristicile unei
opere lirice, transmiţând cititorului un mesaj, acela
că...........................................................................................................
...............................................................................................................

Aplicaţie

Se dă textul:
„Sunt departe de ea...
Este frig şi eu îi simt lipsa.
O văd şi ziua şi noaptea
Aşa cum este: întinsă, albastră, neagră şi verde...

Valuri mari, colorate, se sparg la mal,

Le simt şi le-aud zgomotul.
Stropii, ca nişte perle preţioase,
Mă înveşmântează în spuma lor rece.
(După ce s-a spart un val, se sparge altul,
Şi mereu altul,
Marea nu oboseşte niciodată).
Pescăruşii albi şi negri dansează deasupra apei,

Formând litere curioase

Pe care eu le descifrez.
Alerg şi vreau să mângâi pescăruşii,

25
Alerg şi vreau să mă prind în dansul lor...

Închid ochii. Simt aerul sărat al mării,

Pe care-l respiram mereu.
Închid ochii şi o văd aievea:
Întinsă, albastră, neagră şi verde.”
(Elena Bişag Mancu- „Marea”)

1. Demonstrează într-o compunere de 25-30 de rânduri că

textul de mai sus este o operă lirică.
În redactarea compunerii, vei avea în vedere:
• precizarea a trei caracteristici ale genului liric, identificate în poezia „Marea”;
• exemplificarea acestor caracteristici, pe baza textului citat;
• evidenţierea rolului mijloacelor artistice în sugerarea tabloului mării;
• exprimarea unei opinii despre semnificaţiile textului sau despre
mesajul acestuia (formularea clară/logică a opiniei, prezenţa unui
argument care să justifice opinia exprimată).
EVALUARE FINALĂ OPERA LIRICĂ

“Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire

Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte

Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,

Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare

Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.

26
O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu! “

(Vasile Alecsandri-„Gerul “)

1. Rescrie şi numeşte zece figuri de stil diferite din această poezie;

2. Stabileşte elementele de versificaţie( număr de strofe, tip de
strofă, măsură, rimă, ritmul) din acest text;
3. Precizează modul de expunere şi argumentează printr-un citat;
4. Scrie două trăsături ale modului de expunere precizat;
5. Explică în 4-5 rânduri titlul operei;
6. Argumentează că opera citată aparţine genului liric;
7. Rescrie un reper spaţial şi unul temporal;
8. Scrie câte un scurt enunţ care să sintetizeze ideea din fiecare
strofă;
9. Numeşte sentimentul care se degajă din primele două versuri;
10. Comentează versurile: “El depune flori de iarnă pe cristalul
îngheţat, /Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.” ;
11.Rescrie patru cuvinte ce intră în câmpul lexical al iernii;
12. Precizează tema poeziei;
13. Precizează ideea centrală a poeziei;
14.Identifică şi rescrie două elemenete care aparţin planului terestru;
15. Argumentează că acest text este o operă literară;
16. Rescrie câte o imagine vizuală si una dinamică (motorie);
17. Transcrie versul care sugerează imaginea anotimpului;
18. Identifică şi rescrie imaginea poetică prin care este redată
prezenţa umană;
19. Numeşte sentimentul care se degajă din ultimele două versuri
ale poeziei;
20. Rescrie două cuvinte folosite cu sens figurat;
21. Explică rolul antitezei iarnă-vară din acest text;
22.Transcrie versul care exprimă ideea că iarna aduce moartea naturii;
23. Precizează mesajul poeziei;
24. Rescrie patru adjective care definesc elementele naturii;
25. Precizează traiectoria privirii;
26. Explică de ce această poezie este o operă cultă;
27. Scrie două argumente care justifică afirmaţia că în acest text se

27
 realizează o descriere artistică.

Noţiuni de fonetică

Fonetica= studiul sunetelor limbii

a) Sunetele limbii române se împart în:

Vocale: a , e , i, o, u, ă , î ( â )
Semivocale: e , i, o, u
Consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x , z

! A, Ă şi Î (Â) sunt întotdeauna vocale!

b) SILABA = grup de sunete rostite într-o deschidere a gurii

- cuprinde obligatoriu o vocală;

-vocală+consoană;
-poate fi alcătuită din: -doar vocală
-niciodată doar consoană.

c)Grupurile vocalice:

-HIATUL: două vocale alăturate, rostite în silabe diferite:

a-le-e  e-e=hiat; far-ma-ci-ei-e=hiat; a-er a-e=hiat

-DIFTONGUL: o vocală şi o semivocală rostite în aceeaşi silabă:

pia-tra ia=diftong; oa-ie oa=diftong, ie=diftong; ta-blou

ou=diftong

-TRIFTONGUL: o vocală şi două semivocale rostite în aceeaşi silabă:

chi-ne-zoai-căoai=triftong; ci-teaueau=triftong

28
Aplicaţie:

1. Arată felul literelor din cuvintele: fraţii, vouă, cioară:

fraţii:...........................................................................................
.....................................................................................................

vouă:............................................................................................
.....................................................................................................

pâine:...........................................................................................
.....................................................................................................

Scrie câte două cuvinte care să conţină vocalele în hiat:

i-i: o-a:

e-a: a-e:

2. Subliniază cuvintele care conţin diftong:

deal, deosebit, trifoi, copii, lighean, fereastră, geam, tricou,
datorie, moară, coarne, băieţoi, preţuieşte, rufărie,
consultarea, Agigea, baie, portocaliu, cioară, ceapă, boi.

3. Alege varianta corectă:

a.În structura: “E încuiată odaia “ există:
a. un hiat si un diftong;
b. doi diftongi;
c. un diftong si un triftong.

29
 b. În cuvintele: „idiot, cheia, apropie” există:
a.hiat, diftong, hiat;
b.hiat, diftong, triftong;
c.diftong, hiat, diftong.

c.Există numai diftongi în seria:

a. noimă, ceasornic, piatră;
b. două, geamgiu, câine;
c. noimă, două, câine.

d.În enunţul: „E târziu şi mi-ai promis că te culci peste un

ceas.” există:
a. trei diftongi;
b. diftong, triftong;
c. diftong, hiat, diftong.

4. Subliniază în enunţurile de mai jos cuvintele care conţin

triftong şi încercuieşte grupul:
Grecoaica şi-o turcoaică prepară cafeaua la nisip.
Mi-au spus că în pădure au zărit o cerboaică şi o lupoaică.
O puştoaică ne-a luat creioanele, dar tu puteai să ne atragi atenţia.
Vedeau şi simţeau că nu şi-au respectat promisiunile.

5. Desparte cuvintele de mai jos în silabe, apoi identifică şi

numeşte grupurile vocalice:
furioasă: ...............................................................................................
alcool:....................................................................................................
steaua: ..................................................................................................
zmeoaică: ..............................................................................................
suiai:......................................................................................................
miopie:...................................................................................................
ceaun:....................................................................................................
leuştean:.................................................................................................
căprioară:...............................................................................................

6. Subliniază cuvintele/structurile în care există vocale în

hiat:

30
duel , nouă, dietă, eseu, mi-a (zis); erupţie, aer, lupoaică, poezie,
viaţă, vedeai, ghiocel, ziuă, italian, triunghi, curier, pian, pianist,
pauză, funcţie, vioară, coerent, reactor, măturoi, ce-a (spus), ploaie,
continuu, alee, fiică, chimie, pistrui, cimpanzeu, zeitate.

7. Scrie câte un cuvânt care să conţină triftongii:

eau:......................................................;
iau:.......................................................;
iai:........................................................;
eai:.......................................................;

d) ACCENTUL= rostirea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt;

- uneori ajută la diferentieri de sens;
ex: haină (subst.) - haină(adj.); veselă(adj.)- veselă(subst.);
acele(subst.)- acele (pron.)
- primesc accent doar vocalele;

Aplicaţie:

1. Marchează accentul cuvintelor subliniate:

Acele fete ne sunt colege. // Unde sunt acele de cusut?

Mama a cumpărat o mobilă nouă. // La vot s-a folosit o
urnă mobilă.
S-a lovit la nară. // Elevul nară cele întâmplate.
Mă dor ochii. // Eu ochii dintr-o privire locul unde se
ascunsese.
2. Alcătuieşte propoziţii în care să foloseşti cuvintele date,
accentuate diferit; evidenţiază accentul:
mijloc:.....................................................................................
................................................................................................
paralele: .................................................................................
................................................................................................

31
 plasă: ......................................................................................
................................................................................................
umbrele:..........................................................................
........................................................................................
................
e) GRUPURILE CHE / CHI, GHE / GHI, CE / CI, GE / GI:
-în transcriere fonetică se marchează astfel:
che / chi [ k’ ] ; ghe / ghi [ g’ ]
ce / ci [ č ] ; ge / gi [ ğ ]
Regula 1: dacă după CHE / CHI, GHE / GHI, CE / CI, GE / GI
urmează o vocală în aceeaşi silabă, e / i devin sunete ajutătoare / mute
şi nu mai apar în transcrierea fonetică:
ex: geam [ğam] 4 litere, 3 sunete;
cioară [čoară ]6 litere, 5 sunete;
gheaţă: ghea-ţă: [g’aţă] 6 litere, 4 sunete
Regula 2: Dacă în silabă nu există altă vocală, e / i sunt vocale şi se
menţin în transcrierea fonetică:
ex: ginere: gi-ne-re: [ğinere] 6 litere, 6 sunete
chinuit: chi-nu-it: [k’inuit ]7 litere, 6 sunete
Aplicaţie:

1.Alege coloana potrivită pentru cuvintele de mai jos: girafă,

geamăn, cer, ciorap, ghem, echer, chior, ghinion, concis, ceaşcă.

Trei litere Patru litere

32
 Cinci litere Sase litere

f ) LITERA X marchează două sunete:

[cs] : box [bocs] 3 litere, 4 sunete

[gz] : auxiliar[augziliar] 8 litere, 9 sunete

Aplicaţie:

1.Desparte cuvintele de mai jos în silabe, realizează transcrierea

fonetică a acestora şi precizează numărul de sunete şi de litere :

unghi:.......................................................................................
cenuşă:.....................................................................................
acea:.........................................................................................
chenar:.....................................................................................
cogeamite:...............................................................................
fix:...........................................................................................
necioplit:..................................................................................
unchi:.......................................................................................
Agigea:....................................................................................
general:....................................................................................
gherghef:..................................................................................
ghiveci:....................................................................................

33
 cireşe:......................................................................................
examen:...................................................................................

g) REGULI DE DESPĂRŢIRE ÎN SILABE:

* Regula consonantică 1: o consoană între două vocale trece în silaba

următoare: ma-să; pă-du-re;

* Regula consonantică 2: două consoane între două vocale se despart

astfel: prima consoană rămâne în prima silabă, iar a doua consoană trece la
silaba următoare: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te;

Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar prima este
b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face înaintea întregului grup, adică
cele două consoane fac parte din aceeaşi silabă:
o-braz; co-dru; a-flu-ent; su-ple-ţe.

* Regula consonantică 3: trei sau mai multe consoane între două

vocale se despart astfel: prima consoană rămâne în prima silabă, iar celelalte
două trec la silaba următoare: as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie:
În cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, ndv, rct, rtf, stm,
despărţirea se face după a doua consoană din grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; punc-taj; func-ţi-e; sand-viş;

*Regula hiatului: două vocale în hiat se despart între ele, făcând parte din
silabe diferite: a-er; a-le-e; po-e-zi-e;

h) După numărul de silabe, cuvintele pot fi:

monosilabice=alcătuite dintr-o singură silabă;

bisilabice= alcătuite din două silabe;

trisilabice= alcătuite din trei silabe;

34
 plurisilabice= mai mult de trei silabe.

Aplicaţie:

1. Folosind litera dată, scrie câte două cuvinte:

monosilabice: bisilabice:

T
trisilabice: plurisilabice:

2. Scrie pe spaţiul liber cifra corespunzătoare numărului de

silabe din fiecare cuvânt şi felul acestuia din punct de vedere
al numărului de silabe:

purtător: .............silabe  cuvânt...........................................

accent: .............silabe  cuvânt.............................................

trei: .............silabe  cuvânt..................................................

nemaivăzute: .............silabe  cuvânt...................................

acvariu: .............silabe  cuvânt...........................................

neam: .............silabe  cuvânt..............................................

lighean: .............silabe  cuvânt...........................................

radiografie: .............silabe  cuvânt.....................................

3. Desparte în silabe cuvintele:

limpede:...............................................................;
construcţie:..........................................................;
35
conjuncţie:..........................................................;
exemplu:.............................................................;
litru:....................................................................;
inovaţie:..............................................................;
luminator:...........................................................;
seism:...................................................................

4. Alege răspunsul corect:

1. O silabă poate fi alcătuită din trei vocale:
a. da b.nu.
2. O silabă poate fi alcătuită numai din două consoane:
a. da b.nu.
3. O vocală şi o semivocală pot forma o silabă:
a. da b.nu.
4. Două semivocale în aceeaşi silabă formează un diftong.
a. da b.nu.

Evaluare fonetică:

1. Analizează fonetic cuvintele:

*axiomă:
-despărţirea în silabe:..............................................................
-transcrierea fonetică:.............................................................
-identificarea sunetelor şi a accentului: .................................
................................................................................................
-sinteza informaţiilor:.............................................................

* culegeai:
-despărţirea în silabe:..............................................................
-transcrierea fonetică:.............................................................
-identificarea sunetelor şi a accentului: .................................
................................................................................................
-sinteza informaţiilor:.............................................................

ELEMENTE DE VOCABULAR

36
STRUCTURA VOCABULARULUI:

-fondul principal=cele mai cunoscute şi folosite cuvinte:

apă, mama, roşu, ftumos etc.
-masa vocabularului=restul cuvintelor; include categoriile:
-arhaisme=cuvinte vechi, ieşite din uz: polcovnic, agie, spatar
-regionalisme=cuvinte folosite în unele regiuni ale ţării:
omăt, perje, frace(frate);
-termeni populari: variante neliterare ale limbii: acu, şede
-neologisme=cuvinte noi, împrumutate din alte limbi: web,
armistiţiu
-elemente de argou=termeni aparţinând unor grupuri
restrânse (hoţi, puşcăriaşi, soldaţi, elevi etc) pentru a nu fi
înţeleşi de restul vorbitorilor: a mangli, şiş, beton, naşpa

-elemente de jargon=cuvinte preluate din alte limbi pentru a

impresiona, adeseori stâlcite: monser, mersi, ciao etc
-termeni tehnici si stiintifici=termeni specializaţi din diverse
domenii: compas, epiteliu, molecular, diminutiv, bisectoare etc
Atenţie! Sunt folosite cu rol stilistic în opere literare:
-arhaismele: apar în opere cu subiect istoric, recreează
culoarea locală, aduc informaţii despre timpul în care este plasată
acţiunea;
- regionalismele: reproduc savoarea limbii folosite în anumite
regiuni ale tării, oferă informaţii despre locul în care este plasată
acţiunea sau caracterizează indirect personajele, prin limbaj.
-jargonul şi argoul: caracterizează indirect personajele, prin
limbaj.

Aplicaţie:

1.Transcrie în tabel următoarele cuvinte, în funcţie de apartenenţa la

categoriile lexicale:alb, învălită, bonjour, naraţiune, acuma,lubeniţă,
biznis, pârnaie, vodă, culeşer, spahiu, glod, câine, a da flit cuiva,
acid, barabulă, iobag, ciao, sânge, magnetică, naşparliu,iarbă,
atom, paharnic, week-end, fain,madame, dragoste, clorofilă, poteră,
neuron, şede, păpuşoi, mangleală, avucat, harbuz.

37
Fondul
lexical
principal
Masa arhaisme
vocabula
-rului
regionalisme

termeni populari

neologisme

argou

jargon

A. MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A

VOCABULARULUI
Derivarea=formarea de noi cuvinte în interiorul limbii cu ajutorul
sufixelor şi al prefixelor.
DERIVAREA:
-cu prefix: ne+ clar ; pre+anestezie;dez+moşteni
-cu sufix: munci + tor ; căruţ+aş ; copil + ime
-parasintetică ( cu sufix si prefix ): ne + aşeza + re ; de +stabiliza+ tor
-diminutivală(micşorează dimensiunile termenului): greier+aş; copăc+el
-augmentativă(măreşte dimensiunile termenului):căs+oi; căţel +andru

Aplicaţie:

38
2.Alcătuieşte câte un cuvânt cu fiecare prefix neologic menţionat:

prefix Sens cuvânt

arhi- foarte
extra- în plus
super- super
ultra- foarte
hiper- excesiv
hipo- mai puţin
post- după
pre- înainte
ante- înainte
anti- contra
contra- contra
con- împreună
bi- două
tri- trei
trans- peste
inter- între
intra- în interiorul
ex fost
3. Indică modul de formare a următoarelor cuvinte:
dărnicie-………………………………………………………………………
înnobila -……………...
………………………………………………………
fierar-…………………………………………………………………………
băieţoi-………………………………………………………………………
(a)desface –………………………………………………………….………
norişor-………………………………………………………………………
strălucitor……………………………………………………………………
olteneşte-……………………………………………………………………
furnicuţă-……………………………………………………………………
lădoi-………………………………………………………………………..

4. Dă câte un exemplu de cuvânt format prin derivare cu sufixele/

prefixele:

39
-eală: ...........................................
-ime: ...........................................
-aş: ...........................................
-oi: ...............................................
a- : .............................................
-iş: ..............................................
des-:............................................
-ant:............................................

5. Formează verbe cu prefixele „în-„ şi „îm-„ de la termenii:

nămol- pachet-
bătrân- nou-
nebun- podoabă-

-COMPUNEREA = formarea unui cuvânt nou din două sau mai

multe cuvinte diferite care îşi pierd de cele mai multe ori sensul
propriu.
a. compunere prin alăturare (parataxă)=este specifică
limbajelor culte: social-economic, franco-italian, câine-
lup, de pe, portdrapel, bing-bang etc.
b. compunerea prin subordonare: vorbă-lungă, Almaşul
Mare, bună-credinţă, Calea Laptelui, gura-leului, floare-de-
colţ, galben-verzui, doisprezece etc.
c. compunerea prin abreviere (prescurtare): C.E.C., Tarom,
Asirom, Romarta, Creditcoop etc.

Aplicaţie:

6.Completează tabelul cu informaţiile cerute:

cuvântul compus valoarea tipul de compunere

40
 morfologică
galben-auriu
ca să
Curtea de Argeş
nouăsprezece
nu-mă-uita
pe lângă
he-hi!
S.N.C.F.R.
a binevoi
Mediafax

7. Precizează din ce părţi de vorbire sunt alcătuite cuvintele compuse:

a. argint-viu:
b. bun-simţ:
c. literar-artistic:
d. portavion:
e. nou-născut:
f. nemaiauzit:

8. Dă câte un exemplu de cuvânt compus, nume de:

a. eveniment istoric:.......................................................................
b. eveniment religios:.....................................................................
c. instituţie:.....................................................................................
d. mări sau oceane:.........................................................................
e. scriitor român:.............................................................................
f. titlu de operă: .............................................................................

9.Scrie câte un substantiv compus alcătuit din:

*adj+subst: .......................................................................................
*subst+prep+subst:............................................................................
*subst+adj: ...........................................................................................
*numeral+subst:....................................................................................
*două subst:..........................................................................................
*adv+verb:.............................................................................................

10.Arată cum s-au format cuvintele:

bine-crescut:..........................................................................................

41
SRI: ......................................................................................................
dezacord: ..............................................................................................
puşcă-mitralieră: ...................................................................................
treisprezece: ..........................................................................................
fugar: ....................................................................................................
untdelemn: ............................................................................................
mireasă: ................................................................................................
Plafar: ...................................................................................................
hipersensibil: ........................................................................................
pe lângă: ...............................................................................................
binişor: ..................................................................................................
floarea-soarelui: ....................................................................................
apărător: ................................................................................................
astfel: ....................................................................................................
româno-francez:....................................................................................
lungan: ..................................................................................................

Atenţie!
Există cuvinte formate cu sufixoide şi prefixoide (false sufixe,
respectiv false prefixe), care provin din limbile greacă şi latină şi
care au înţeles de sine-stătător, de aceea cuvintele care au în
componenţă astfel de structuri sunt formate prin compunere şi nu
prin derivare!

Aplicaţie:

11.Alcătuieşte câte un cuvânt cu fiecare element de compunere

savantă (prefixoide şi sufixoide):

Prefixoid/sufixoid sensul exemplu

42
auto- singur
arhe- vechi
biblio- carte
cardi- inimă
crypto- ascuns
crono- timp
demo- popor
endo- înăuntru
eco- mediu
fito- plante
geo- pământ
piro- foc
logo- cuvânt
mega- foarte mare
neuro- nerv
omni- toţi
para- lângă
hipo- cal;
puţin
tele- la distanţă
-cid ucigător
-derm piele
-fil prieten
-fob frică; ură
-fon sunet
-fug care
îndepărtează
-graf care scrie
-grama scriere
-krat putere
-liza descompunere
-log învăţătură
-log specialist
-metro măsură
-morf formă
-nom lege
-ped picior
-scop indicator
-teca colecţie,depozit

43
-zofie ştiinţă

-CONVERSIUNE = trecerea unui cuvânt la o altă parte de vorbire (în altă

categorie morfologică);
a) substantivizarea: orice parte de vorbire prin articulare sau prin citare
devine substantiv; de asemenea, pot primi un adjectiv, chiar dacă nu se
articulează; pot deveni substantive:
-adverbul: Binele trebuie răsplătit.
-adjectivul: Cel mare ne-a vorbit. Acest înţelept m-a ajutat. Doi bătrâni
stau pe bancă.
-verbul la participiu: Desenatul mă plictiseşte.
-verbul la gerunziu: Casa avea în faţă un intrând. Suferindul era trist.
-orice parte de vorbire citată într-un text: În compunerea ta lipseste un
“pe”.
b) adjectivarea: unele părţi de vorbire devin adjective dacă se acordă cu
substantivul pe care îl însoţesc şi flexionează; pot devin adjective:
-pronumele posesiv: Cartea mea e interesantă. Ai tăi elevi sunt bine
pregătiţi.
-pronumele demonstrativ: Omul acesta este un hoţ. Celălalt drum e mai
bun.
-numeralul: Al doilea plan e mai bun. Am văzut trei copii.
-substantivul: Vitoria era o femeie bărbată.
-verbul la participiu: Cartea citită m-a impresionat.
-verbul la gerunziu flexionat: Mana tremurândă a bătrânei era roşie de
atâta muncă.
-adverbul: Râurile repezi sunt periculoase.Mi-am luat haine gata.
c) adverbializarea: unele părţi de vorbire devin adverbe dacă însoţesc un
verb, adverb sau adjectiv şi nu flexionează; pot devin adverbe:
-adjectivele: Cânta frumos.
-verbele la participiu: Vorbeşte mormăit. Alerga şchiopătat.
-substantive momente ale zilei, anotimpuri (dacă răspund la întrebarea
“când?”): Vara mergem la mare. Dimineaţa plecăm la şcoală.
-substantive: El e beat turtă.
-din verb predicativ: Poate că ne va anunţa.
d) prepoziţionalizarea: unele părţi de vorbire pot deveni prepoziţii:
-adverbe: L-am zărit înăuntrul tunelului.
-substantive: Graţie ajutorului tău, am reuşit.
-verbe la participiu: Multumită referatului excelent, am luat notă maximă.

44
Aplicaţie:

12.Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele de mai jos să aibă valorile

morfologice indicate:

1. rău:
* adverb-...................................................................................
* substantiv-.............................................................................
* adjectiv-.................................................................................
2. dedesubt:
*prepozitie-..............................................................................
* adverb-...................................................................................
* substantiv-.............................................................................
3. scris:
*verb la participiu-...................................................................
* adjectiv-.................................................................................
* substantiv-.............................................................................
4. iarna:
*subst-......................................................................................
* adv-........................................................................................
5. acela:
* pronume demonstrativ-.......................................................
* adjectiv pronominal demonstrativ-......................................
6. amar:
*adjectiv-.................................................................................
* adverb-...................................................................................
* substantiv-.............................................................................
7. deasupra:
*adverb-....................................................................................
*prepozitie-..............................................................................
8. corect:
*adjectiv-..................................................................................
* substantiv- ............................................................................
*adverb-....................................................................................
9. verde:
*adjectiv-..................................................................................
*substantiv-.............................................................................

45
10. patru:
*numeral-.................................................................................
*adjectiv-..................................................................................
*substantiv-..............................................................................
11. vai:
*interjectie- .............................................................................
*substantiv-..............................................................................

12. seara:
*substantiv- .............................................................................
*adverb-...................................................................................
13. tremurând:
*verb la gerunziu- ..................................................................
*adjectiv- .................................................................................
*substantiv-..............................................................................
14. şoptit:
*verb la participiu- ..................................................................
*adjectiv- .................................................................................
*adverb-...................................................................................
*substantiv-..............................................................................
15. (al) meu:
*pron posesiv-..........................................................................
*adjectiv pron posesiv-............................................................
16. tic-tac-:
*interjectie-..............................................................................
*substantiv-.............................................................................
17. înţelept:
*adjectiv-..................................................................................
*substantiv-..............................................................................
*adverb-..................................................................................
18. tun:
*substantiv- .............................................................................
*adverb-....................................................................................
19. frumos:
*adjectiv-..................................................................................
*adverb- ..................................................................................
*substantiv-..............................................................................
46
 20. graţie:
*substantiv-...............................................................................

*prepoziţie-................................................................................

Atenţie!
Familia de cuvinte sau familia lexicală include cuvintele formate
prin derivare, prin compunere şi prin conversiune de la cuvântul
de bază.
ex: a vedea: văzut, vedere, a revedea, revedere, revăzut,
nevăzut,văzător, nevăzător, clarvăzător etc.

SENSURILE CUVÂNTULUI:
-sensul propriu de bază (principal): Aripa rândunicii era ruptă.
-sensul propriu secundar: Aripa avionului era zgâriată.
-sensul figurat: M-a atins aripa tristeţii

Aplicaţie:

13. Scrie propozitii cu sensurile propriu si figurat al cuvintelor

„nor” şi „dinte”:
*nor:
-sens de bază:..................................................................................
-sens secundar: ................................................................................
-sens figurat: ....................................................................................
*dinte:
-sens de bază:...................................................................................
-sens secundar: ................................................................................
-sens figurat: ....................................................................................

14. Identifică sensul cuvintelor subliniate în enunţurile de mai jos:

Pisica miorlăie de foame.-
Ce te miorlăi, măi copile?-
La poalele muntelui este o pădure de fag.-
Copilul se ţine de poala mamei.-
Umbra copacului se întindea spre casă.-

47
 A stat toată viaţa în umbra tatălui său.-
Umbra unui gând rău nu-i dă pace.-

SINONIME=cuvinte cu acelaşi înţeles:

defunct = decedat ;
a rătăci = a pierde
Sinonime parţiale: doar unele trăsături de sens sunt comune:
ex: a cere= a cerşi (doar în anumite context)
Serie sinonimică: cuprinde două sau mai multe sinonime:
ex: inteligent=deştept=isteţ=ager

Aplicaţie:

15.Identifică sinonime potrivite pentru cuvintele subliniate în

context:
„Zâmbind printre-ale primăverii ruguri,
În taină, liliacul timpuriu
Întredeschide buzele din muguri.
Dar cerul s-a schimbat în plumburiu.
Zapada, ploaia, uite, şi-au dat mâna,
Alături bat cu paşii uzi ţărâna,
De parcă primăvara n-a venit.”
(Nicolae Labiş-„Liliacul timpuriu”-fragment)

zâmbind-.......................................... taină-.........................................
timpuriu-......................................... s-a schimbat-.............................
plumburiu-...................................... alături-........................................
uzi-................................................. ţărâna-.........................................

16.Găseşte sinonimul neologic ( care începe cu litera m) pentru

cuvintele:
încântător ............................................
măreţ m .............................................
răutăcios .............................................
a mânui .............................................

48
 ANTONIME =cuvinte cu sensuri opuse :
decedat – viu; a pierde – a găsi; bucurie-mâhnire.
Atenţie! Sinonimele şi antonimele trebuie să aparţină aceleiaşi clase
gramaticale!!!

Aplicaţie:

17. Scrie antonime formate prin prefixare de la cuvintele:

(a) coase - ....................................... moral-.....................................
dureros- ........................................... credibil-.................................
nădejde-........................................... serios- ...................................
acceptabil-...................................... tipic-.......................................

18.Indică sinonimul şi apoi antonimul cuvintelor:

fierbinte- ..............................................................................................
flexibil-.................................................................................................
curat- ...................................................................................................
bogat-....................................................................................................

19.Completează spaţiile punctate cu antonime ale cuvântului „aspru”:

a. Avea o privire...........................................
b. Blana pisicii era ........................................
c. Scoarţa copacului era ......................................la pipăit.

20.Alege antonimul corect, scriindu-l pe linia punctată:

a. Ea are conştiinţa curată, însă el o are.................................
b. A schimbat bluza...................................cu una curată.
c. Unele litere erau clare, altele însă erau..............................
d. Apa lacului este acum.....................................şi nu clară
ca ieri.
e. Avea o privire clară şi nicidecum .....................................
21.Scrie trei perechi de antonime care încep cu aceeaşi literă:
...............................................................................................................
...............................................................................................................

49
...............................................................................................................
................................. .............................................................................

OMONIME: cuvinte care se scriu şi se pronunţă la fel, având însă

sensuri diferite.
Ex: Eu cer să fii corect. Pe cer sunt mulţi nori.
- omografe( aceeaşi grafie=aceeaşi scriere): se scriu la fel,
dar se pronunţă diferit acele / acele; torturi / torturi
- omofone(aceleaşi sunete): se scriu diferit, dar au aceleaşi
sunete şi se pronunţă identicne-am / neam.

Aplicaţie:

22.Indică sensurile următoarelor omonime şi constuieşte enunţuri cu ele :

liră-.......................................................................................................
-.......................................................................................................
mac-......................................................................................................
-.......................................................................................................

23.Precizeaza sensul fiecărui omonim din enunţuri:

a. Calea de acces spre şcoală este îngustă.-.................................
b. Un acces de tuse s-a auzit.-......................................................
c. Se implică adesea în acţiuni periculoase.-................................
d. Are acţiuni la bursa din New York.-.........................................
e. Are multe acţiuni în instanţă.-..................................................
f. A spus un banc reusit.-.............................................................
g. Nava a eşuat pe un banc de nisip.-..........................................
h. Bluza trebuie bine clatită.-.......................................................
i. Nu a vrut o clatită arsă.-...........................................................

24.Încercuieşte seria în care toate cuvintele sunt omonime:

a. pară, partidă, mare b.ceas, pară, partidă
c. local, obiectiv, satisfacţie d. floare, pară, mare

25.Construieşte enunţuri în care să foloseşti omografele date şi

precizează-le sensul:
*acrobaţii:........................................................................................
*acrobaţii:.......................................................................................

50
*barem:...........................................................................................
*barem:...........................................................................................
CUVINTE POLISEMANTICE = cuvinte cu mai multe sensuri,
înrudite între ele:
a trece- Apa trece, pietrele rămân. ( curge)
El a trecut clasa. ( a promovat)
Ea va trece uşor peste acel eşec. (va depăşi)
Timpul trece repede. (se scurge)
Atenţie! Sensurile cuvintelor polisemantice sunt apropiate între ele,
spre deosebire de omonime, care nu au nicio legătură unele cu altele.

ex: El nu are un ban.- monedă nu au nicio legătură de

Mihai Viteazu a fost ban al Craiovei .-titlu sensomonime

Aplicaţie:
26.Scrie sinonimul verbului “a bate” din enunţurile:
Tata bate un cui în perete.-………………………………
A bătut cineva la uşă?-………………………………….
Ceasul bate ora unu.-……………………………………
Copilaşul bătea ursuleţul.-………………………………
Mama bate albuşurile.-………….………………………
Ieri am bătut covorul.-………….……………………….
Ce mă tot baţi la cap?-…………………………………..

27.Demonstrează polisemia adjectivului “crud” şi a verbului “a

trece”, în câte trei enunţuri; precizează-le sinonimele:
…………………………………………………………………………………
………………………………...
…………………………………………………………………………………
………………………………...
…………………………………………………………………………………
………………………………...
……………………………………………………………

28.Scrie în dreptunghiul dat relaţia dintre cuvintele din propoziţii,

alegând între omonimie şi polisemie:

51
 Un liliac stă pe liliac.
Când a fost ora mesei ne-am aşezat la masă.
Poliţistul fila hoţii pentru că folosiseră fila de
cec falsă.

PARONIME= cuvinte cu forme asemănătoare, diferenţiate prin

una-două litere, dar cu înţelesuri diferite: a adapta-a adopta

Ei au adoptat un copil. (au înfiat)

Filmul a fost adaptat după o ecranizare veche. (a fost prelucrat)

Atenţie! Greşeala de a folosi un cuvânt în locul paronimului său se

numeşte atracţie paronomică. (ex: Pronumele său este Ion.)

Aplicaţie:

29.Precizati sensul paronimelor:

a.calitate:............................................................
caritate:............................................................
b.a evolua:.........................................................
a evalua:.........................................................
c.mortar:.............................................................
mortuar:...........................................................
30.Corectează enunţurile:
A fost o alegere fortuită de împrejurări.-
.................................................................................................
Ele manifestă diferenţă pentru
bătrâni.-.......................................................................................
...........
Copilul scurta
orizontul.-....................................................................................
..............
Regiunea a fost afectată de
torsadă.-.......................................................................................
...........

52
 I-a legat braţul cu un
carou.-.........................................................................................
.........
Are evidente atitudini pentru
gimnastică.-.................................................................................
.................

31.Alege paronimul potrivit, tăindu-l pe cel greşit:

a. sutura / sudura rănii
b. maşină tratată/tractată
c. placa/plaga se infectase
d. transă / tranşă din salariu
e. nevoie stringenta/astringentă
f. geanta/janta roţii
g. virtuos / virtuoz al pianului
h. a simula / stimula o durere de cap
i. stadiu / stagiu militar
j. poliţia a facut o rază/o razie

PLEONASMUL=greşeală constând în repetarea inutilă a unui cuvânt:

Coboară jos!
El a făcut un rezumat pe scurt.

Aplicaţie:

32.Corecteaza enunturile:
Biblia este baza fundamentală a religiei.
El preconizează întotdeauna dinainte ceea ce face.
Astronauţii au aselenizat pe lună.
A trecut un an de zile de atunci.
El e consătean din sat cu mine.
Nu a fost mulţumit de retribuţia salarială.
Ţinuta ei evidenţia rusticitatea tărănească.
Au venit iar din nou.

53
 UNITĂŢI FRAZEOLOGICE (EXPRESII ŞI LOCUŢIUNI) = îmbinări
de cuvinte cu sens unitar, care se comporta ca o singură parte de vorbire.

ex: a da ochii peste cap; a da de furcă; a da apă la şoareci ; a da de

bucluc a da ochii cu cineva; aduceri-aminte, păreri de rău; cu binişorul ;
în silă ; în grabă; pe de rost ; cu cap ; fără minte ; cu scaun la cap; de
credinţă; fără căpătâi.

Aplicaţie:

33.Scrie câte trei expresii sau locuţiuni folosind cuvintele date:

suflet:…………………………………………………………………
…………………………………………………………………….….
ochi:………………………………………………………..………....
………………………………………………………………….…….

34.Precizeaza sinonime pentru expresiile date:

a da ochii peste cap=
a da apă la şoareci=
a da de bucluc=
a da ochii cu cineva=
păreri de rău=
în silă=
în grabă=
fără minte=
cu scaun la cap=
de credinţă=

Exerciţii finale vocabular:

1.Scrie câte un cuvânt care începe cu litera dată şi care aparţine registrelor
limbii specificate mai jos:

neologism: termen popular:

........................................ .......................................

fondul principal: d termen ştiinţific:

54
 ....................................... .......................................

2.Indică valoarea morfologică a cuvintelor subliniate::

Este un elev conştiincios.-
Învaţă conştiincios la toate materiile.-
Ziua mea de naştere este în 11 februarie. -
Ziua mergem pe plajă, iar seara mă plimbam. -
Purta un tricou albastru.-
Admira albastrul infinit al cerului.-
Vorbeşte bine în engleză.-
I-a mulţumit pentru binele făcut.-

3. Precizează valorile morfologice ale cuvântului „o”:

a) O, ce frumos e peisajul!-
b) Am văzut-o pe Ana.-
c) Am fost o dată, de două ori..-
d) Astăzi au învăţat litera o.-
e) A mers pe o alee lăturalnică.-
f) O să meargă şi el la petrecere.-

4.Foloseşte în enunţuri potrivite omonimele date şi precizează fiecare

sens:
duce.......................................................................................................
...............................................................................................................
toc:.........................................................................................................
...............................................................................................................

5.Foloseşte în enunţuri fiecare termen/structură din perechea de

omofone:
deal / de-
al: ..........................................................................................................
...............................................................................................................
.....
cel/ ce-l: : ..............................................................................................
..............................................................................................................
6. Menţionează câte alţi doi termeni din familia lexicală a cuvintelor:
galben- ………………………………………………………………
drum- ………………………………………………………………

55
pădure- ………………………………………………………….…
umbră- ………………………………………………………………
rădăcină- ……………………………………………………………
poveste- ……………………………………………………………
a învăţa- ……………………………………………………………..

7.Înlocuieşte liniile punctate cu termeni obţinuţi prin derivare cu

sufixe şi/sau prefixe de la termenii precizaţi între paranteze:
O comportare ...................................(prieten) l-a caracterizat
întotdeauna şi a dat dovadă mereu de ...........................................(om)
.....................................(student) aştepta începerea cursurilor.
Prâslea s-a luptat......................................................................(voinic).
Numeroase ...............................(cuib) ale păsărilor ............................
(a călători) se vedeau prin ......................................(frunză)
copacului ..................................(verde)
El nu ştie ................................(preţ) ajutorul ......................................
(prieten) pe care i l-am acordat.

8.Indică formele diminutivale şi augmentative ale cuvintelor:

 diminutivale: departe: .........................................
încet:.........................................
frumos:........................................

 augmentative: bogat: .........................................

băiat:........................................
casă:........................................

9.Arată cum s-au format cuvintele:

Ţara Românească:.................................................................................
DOOM:.................................................................................................
astă-vară:...............................................................................................
lăcătuş-mecanic:....................................................................................
Poiana-Braşov:......................................................................................
Pronosport:............................................................................................
an-lumină:.............................................................................................
UDMR-.................................................................................................
radiojurnal:............................................................................................
56
10.Alcătuieşte scurte propoziţii pentru a deosebi sensurile şi scrierea
diferită a următoarelor omofone: altădată /altă dată, deoparte / de o parte,
numai / nu mai, bineînţeles /bine înţeles, întruna/ într-una, o dată/ odată.
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

11.Identifică în proverbele de mai jos cuvintele formate prin

conversiune:
Un nebun întreabă şi zece înţelepţi nu-i pot răspunde.
Binele cu bine se răsplăteşte.
Duminică mergem la biserică.
Zgârcitul mai mult păgubeşte.
Fiecare om are gândurile lui.
Maşinuţa a intrat dedesubtul mesei.

12. În locul punctelor, adăugă fiecărui cuvânt sufix şi prefix, pentru a

obţine derivate parasintetice:
....................pământ......................
....................văz..........................
....................braţ.........................
....................atent........................
.....................lega.........................

13. Identifică cuvintele folosite cu sens figurat în enunţurile de mai jos:

“Ridică capul, ţară bântuită de vijeliile lumii!” (Al. Russo)

57
“Copii cu frunţile senine,
Veniţi să primeniţi izvorul
Nădejdii mele de mai bine! (O. Goga)
14. În urmatoarea listă se ascund serii sinonimice; găseşte-le şi scrie-
le pe grupe :a judeca, jună, a spune, a gândi, a făuri, adolescentă, a
discuta, fetişcană, a medita, puştoaică, a raţiona, a face, a cugeta, a
realiza, a executa , a reflecta, a zice, a chibzui.
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

15. Indică sinonimele neologice ale următoarelor cuvinte:

îmbelşugat- măcel-
amănunt - lacom-
ciudat- adânc-
făţarnic- cinstit -
singur - stricăciune-

16. Scrie antonimele cuvintelor : vinovat, adevăr, bucurie, amic, a

nega, pesimist, simpatic, benefic, similar, etern:
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

17. Scrie antonime formate cu prefixe de la cuvintele: drept, logic, a

face, ascultător, sigur, cert, probabil, biotic:
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

18. Scrie două perechi antonimice şi apoi sinonimice aparţinând

substantivului, adjectivului, verbului, adverbului:
substantive: .........................................................................................
adjective: ............................................................................................

58
verbe: ..................................................................................................
adverbe: ...............................................................................................

19. Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti paronimele: diferenţă /

deferenţă, familiar/familial:
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

20. Alege paronimul corect din următoarele expresii:

pelerină lucioasă din atlas / atlaz
persoană care se enervează / inervează repede
regiune petrolieră / petroliferă
primire glacială / glaciară
personaj literar / literal
exprimare originală / originară
a induce în eroare / oroare
fruntea şi oasele temporale / temporare
greutăţi familiale / familiare
motivul floral / florar de pe un tapet

21. Subliniază construcţiile pleonastice din următoarele enunţuri şi

rescrieţi-le evitând greşelile:
Rochia ei este de un rafinament distins.
Pubela de gunoi este plină.
Readmit din nou că ai dreptate.
Îşi programase dinainte concediul.
A rambursat înapoi banii împrumutaţi.
Toate lucrurile erau răsturnate cu susul în jos.
I-a răstălmăcit greşit vorbele.

22. Pentru a demonstra polisemia verbului “ cădea”, identifică

sinonimele contextuale ale acestui verb din enunţurile de mai jos:
Cana a căzut de pe masă.-…………………………….. ... ... ... ... ... ... ..
Fulgii au început să cadă.- …………………………….. ... ... ... ... ... ....
De pe bluză au căzut paietele.- …………………………….. ... ... ... ... ..
A căzut la datorie, pe front.- …………………………….. ... ... ... ... ... ..

59
Oraşul a căzut în mâinile duşmanilor.- …………………………….. ...
A căzut la examenul de biologie.- …………………………….. ... ... ... ..
A căzut Guvernul.- …………………………….. ………….. …………..
În cărţi îi cade că va reuşi la examen.- …………………………….. ...
Rochia îi cădea bine.- …………………………….. ...... ... ... ... ... ... ..
Satul cade pe malul celălalt al râului.- …………………………….. ...

23. Alcătuieşte enunţuri cu omonimele: nod, magazin, muşchi, manual:

...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

24. Construieşte enunţuri în care să actualizezi următoarele sensuri

ale verbului polisemantic “ a creşte”: a se dezvolta, a se regenera, a
evolua, a îngriji, a se mări, a se umfla.
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

25. Dă exemplu de câte trei cuvinte pentru fiecare tip de compunere:

...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

60
 Opera epică

Trăsături:

-relateaza o întâmplare ; -întâmplările pot fi

-acţiunea este localizată în timp
şi spaţiu;
-evenimentele sunt declanşate
de un conflict;
-autorul îşi exprimă indirect
gânduri, idei, sentimente;
structurate pe momentele
subiectului literar;
-la acţiune participă
personaje;
-evenimentele sunt relatate
de către un narator la
persoana I sau a III-a;

-modul de expunere este

Autor = persoana reală care a imaginatnaraţiunea
şi a scris opera literară;
îmbinată cu
Narator = persoana ficţională care povesteşte în operă, este o „fiinţă
dialogul şi descrierea.
de hârtie”, deoarece el trăieşte doar în paginile cărţii, ca şi personajul;
Personajul = persoană ficţională care participă la acţiune în opera
literară; este, de asemenea, o „fiinţă de hârtie”.
Când naratorul povesteşte ce fac personajele, fără a se implica în
acţiune, folosind persoana a III-a, vorbim despre un narator omniscient şi
omniprezent, obiectiv.
Când naratorul este implicat în acţiune, adică este şi personaj,
povestind la persoana I, vorbim despre un narator –personaj, subiectiv.

Text-suport:

“Ieri dimineaţă, ameninţat de un început de migrenă, am

închis cartea pe care o citeam şi am pornit spre parcul Carol.
Aproape de parc întâlnesc un găligan, ca de 17 – 18 ani, ducând
într-o colivie (...) o pupăză. Biata pasăre sta ghemuită pe fundul

61
coliviei, nemaiîndrăznind să se
ridice în sus, spre gratia de care desigur, de atâtea ori până atunci,
îşi plesnise capul. Revoltat, l-am oprit:
- Ce faci cu pasărea asta?
- O vânz.
- Cât ceri pe ea?
- Patru poli.
- Cine o să ţi-o cumpere, mă, nerodule? Ai mai văzut tu, de când
eşti, pupăză ţinută în colivie? De unde ai luat-o?
- Dintr-o scorbură de salcie, de la noi din Jilava, sta pe ouă.
Mă uitam la el. Rânjea proşteste, gogeamite găliganul, cu o
frunte de un deget, cu sprâncene groase şi îmbinate, sub care
scânteiau ochii lui de idiot. […] I-am dat cincizeci de lei… Cu grijă
şi cu greutate am scos din colivie pasărea, care se zbătea cu pupila
dilatată de spaimă; i-am netezit frumos penele, mângâind-o; îi
simţeam în palmă zvâcniturile inimii şi, saltând-o în sus, i-am dat
drumul. Stângace şi greoaie, a zburat până pe acoperişul unui
pavilion dintr-o grădină din apropiere [...] iar eu mi-am văzut de
drum, felicitându-mă c-am făcut o faptă bună…
[…] mă gândeam: oare o şti ea să se-ntoarcă la cuib? şi
singur îmi răspundeam: Cum să nu ştie? Ce e până la Jilava? O
palmă de loc. Ce înseamnă asta pentru o pasăre călătoare, care
peste mări şi peste ţări, străbătând mii de kilometri, ştie să se
întoarcă peste un an, în locul în care a trăit anul trecut? […]
Aşa cugetam, întorcându-mă spre casă. În dreptul grădinei
unde lăsasem pasărea, m-am oprit. În apropierea chioşcului, stând
pe o bancă, o bonă mângaia un copil, care plângea amar. Jos, pe
pietriş, într-o risipire de fulgi, zăcea pasărea însângerată… Bona,
care mă văzuse când îi dasem drumul, îmi dădu lămuriri. Acum
câteva clipe o pisică, căţărându-se şi strecurându-se hoţeşte, se
aruncase asupra bietei păsări adormite şi o sfâşiase în văzul ei.
Totul se petrecuse ca o fulgerare. Apoi, înfricoşată de strigătele ei şi
de ţipetele copilului, o lăsase acolo, unde, după câteva bătăi, zăcea
moartă…”
(Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, A doua
scrisoare către Mihail Sadoveanu-fragment)

1. Planul simplu de idei:

62
-fiecare paragraf al textului dezvoltă cel putin o idee principală;
-când realizăm planul simplu de idei al unui text, căutăm în fiecare paragraf
acea idee care este cea mai importantă, fără de care paragraful respectiv
nu ar avea înţeles.

Aplicaţie 1: Valorificând textul de mai sus realizează planul simplu

de idei.
Exemplificare:
1. În parc, naratorul întâlneşte un băiat cu o pupăză în colivie.
2.
3.
4.
5.
6.
2. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă:

-se elimină liniile de dialog;

-povestim ceea ce spun personajele, fără a interpreta sau comenta
spusele acestora;
-folosim verbe „dicendi”:a spus, a declarat, a întrebat, a răspuns
Aplicaţie 2: Transformă în vorbire indirectă primele patru replici ale
textului dat ( A doua scrisoare către Mihail Sadoveanu-fragment)

3. Momentele subiectului literar:

Expoziţiunea = etapa iniţială;

-stabileşte: locul, timpul, personajele;

Intriga= cauza care declanşează
acţiunea; este sursa conflictului;

63
 Desfăşurarea acţiunii= totalitatea
acţiunilor întrprinse de personaje pentru
rezolvarea conflictului;

Punctul culminant= momentul de

maximă tensiune epică;

Deznodământul= încheirea conflictului

şi a operei.

Aplicaţie 3: Stabileşte momentele subiectului literar din fragmentul

de mai sus.

4. Tehnici narative:

Tehnică narativă=modalitatea în care sunt relatate evenimentele

operei.
-alternanţă- acţiunea se mută de pe un plan al povestirii pe altul,
alternează două sau mai multe povestiri (de obicei în romane);
-înlănţuire-evenimentele sunt relatate cronologic, în ordinea firească a
desfăşurării lor;
-inserţie- constă în introducerea într-o povestire-cadru a unei alte
povestiri (tehnica povestirii în ramă).

Aplicaţie 4:
Dă exemplu de câte o operă literară studiată sau citită în care
predomină o anumită tehnică narativă:
-alternanţă:.....................................................................................
-înlănţuire:......................................................................................
-inserţie:.........................................................................................

64
-relatează, pe scurt, impersonal şi obiectiv, la persoana a III-a, cele mai
importante aspecte dintr-o operă epică sau dramatică;
-se folosesc timpurile perfect compus sau prezent;
-nu se acceptă citate sau interpretări personale ale evenimentelor;
5. Rezumatul:

Aplicaţie 5:
Valorificând textul de mai sus ( A doua scrisoare catre Mihail
Sadoveanu-fragment), realizează în caiet rezumatul acestuia în 10-15
rânduri.

6.Cum demonstrăm aparteneţa unei opere la genul epic?

În vederea redactării unei compuneri mai ample (peste 25 de

rânduri), în care trebuie să demonstrăm aparteneţa la genul epic, se vor
avea în vedere următoarele repere:
-date despre autor (2-3 rânduri);
-tema operei (aspectul surprins în opera respectivă: ex: natura, iubirea,
moartea, şcoala etc)
-comentarea titlului operei;
-prezentarea operei, pe scurt- ce aspect din realitate surprinde (despre
ce este vorba, ce se povesteşte);
-cel puţin patru trăsături ale operei epice, cu exemple, citate comentate;
-prezentarea, pe scurt, a personajului principal;
-încheiere (o concluzie personală asupra operei).

Aplicaţie 6:
Demonstrează într-o compunere de 25-30 de rânduri că fragmentul
„A doua scrisoare catre Mihail Sadoveanu” aparţine unei opere
epice.
În redactarea compunerii, vei avea în vedere:
• precizarea a trei caracteristici ale genului epic, identificate în text;
• exemplificarea acestor caracteristici, pe baza textului citat;
•prezentarea, pe scurt, a unui personaj;
• exprimarea unei opinii despre semnificatiile textului sau despre
mesajul acestuia (formularea clară/logică a opiniei, prezenţa unui
argument care să justifice opinia exprimată).
65
 Model de lucru:

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti este un important

scriitor........................................................................... ce a îmbogăţit
patrimoniul cultural naţional prin .......................................................,
între care şi ...........................................................................................
Tema este aspectul general al existenţei transfigurat artistic
în opera literară. În această operă tema este .........................................
...............................................................................................................
Titlul, ca primă ofertă de interpretare, element paratextual
aflat în relaţie directă cu tema operei, este o ....................................
......................, care explică faptul că fragmentul..................................
...............................................................................................................
Textul relatează ...........................................la care naratorul a
participat direct, fiind deci şi ...........................................:plecând,
într-o zi, spre parc, eliberează o pupăză din colivia unui găligan, însă
aceasta este ucisă după câteva minute, de o pisică, fapt ce îl
întristează pe narator.
Fragmentul aparţine unei opere epice deoarece este
relatată.....................................: ...........................................................,
localizată în timp:..............................şi spaţiu:.....................................
Evenimentele sunt declanşate de un conflict, ……………..………..
……………………………………………………………..…………
Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă indirect gânduri, idei,
sentimente de ……………………………. faţă de …………………
………………. şi de …………………… faţă de ………...………...
Întâmplările pot fi structurate pe momentele subiectului literar: în
expoziţiune aflăm că …………………………………….……………
Intriga o constituie …………………………………………………..,
iar în desfăşurarea acţiunii naratorul-personaj ……………………….
…………………………………………………… Punctul culminant
este reprezentat de ………………………………………….iar
deznodământul aduce ………………………………………………...
Ca în orice operă epică, la acţiune participă personaje:………………
……………………………………………………………..……….,
caracterízate direct şi indirect:…………………………….…………..
66
………………………………………………………………………...
Eveni-mentele sunt relatate de către un narator la persoana I, acesta
fiind un narator ……………………..: ………………………………
……………………………….. Modul de expunere predominant este
naraţiunea:…………………………………………..….., ce are rol în
………………………………………………………………..………
......................................................îmbinată cu dialogul şi descrierea.
Personajul principal al textului este ……………….………..,
caracterizat ………………………. prin ………………..………….
……………………………… ca fiind ………………….………….
De asemenea, el ……………………………………..………………
…………………………………………………………..……………
……………………………………………………………………..…
Mesajul operei este acela că…………….………..…………..
……………………………………………………………….………
……………………………………………………………..…………
În concluzie, prin toate caracteristicile de mai sus, putem
afirma că textul citat aparţine unei ………………………………....

Recapitulare opera epică:

Se dă textul:

„După nuntă, bărbaţii din nou se duc la treaba lor şi

nurorile rămîn iar cu soacra acasă. Baba iarăşi le dă de lucru cu
măsură şi, cum vine sara, se culcă după obiceiu. Cele două nurori,
văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic :
— Da' nu te codi, că mâmuca ne vede.
— Cum ? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta ?
noi să lucrăm, şi ea să doarmă ? !
— Nu căuta că horăieşte, zise cea mijlocie, mămuca are la
ceafă un ochiu neadormit, cu care vede tot ce facem, ş-apoi tu nu ştii
cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei.
— La ceafă ?... vede toate ? n-am mîncat moarea ei ?... Bine
că mi-am adus aminte... Dar ce mîncăm noi, fetelor hăi ?
— Ia, răbdări prăjite, dragă cumnăţică... Iar dacă eşti flămîndă,
ie şi tu o bucată de mămăligă din colţar şi cu nişte ceapă şi mănîncă.

67
 — Ceapă cu mămăligă ? d-apoi neam de neamul meu n-a
mîncat aşa bucate ! Da slănină nu-i în pod ? unt nu-i ? ouă nu sunt ?
— Ba sunt de toate, ziseră cele două, dar sunt a mămucăi.
— Eu cred că tot ce-i a mămucăi e ş-al nostru, şi ce-i al
nostru e ş-al ei. Fetelor hăi ! S-a trecut de şagă. Voi lucraţi, că eu
mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării; ştii, cale, ceva mai
omeneşte ; ş-acuş vă chem şi pe voi.”
(Soacra cu trei nurori de Ion Creangă-fragment)

Cerinte:
1. Precizează modul de expunere predominant din acest fragment şi
rolul acestuia într-o operă literară;
2. Explică raportul autor-narator-personaje în acest fragment;
3. Transformă primele două replici în vorbire indirectă;
4. Scrie primele două idei principale ale textului;
5. Explică în trei-patru rânduri ce atitudine manifestă nora cea mică.
6. Precizează cărui moment al subiectului poţi încadra acest fragment;
7. Precizează tehnica narativă utilizată în text;
8. Rezumă fragmentul în patru-cinci rânduri.
9. Argumenteză prin două exemple faptul că acest text aparţine unei
opere epice;
10.Rescrie o enumeraţie şi un epitet;
11. Transcrie din text o structură în care apare un element supranatural;
12.Precizează câte litere şi câte sunete au cuvintele: aceasta, mijlocie;
13.Scrie antonimele cuvintelor: neadormit, flămândă,
14.Arată cum s-au format cuvintele:(zise) cea mijlocie, omeneşte,
neadormit, niciodată;
15.Precizează sensul contextual al termenilor:treabă, codindu-se;
16.Rescrie din text două regionalisme şi două cuvinte populare,
17. Identifică în text o unitate frazeologică şi precizează-i sinonimul;
18.Construieşte câte un enunţ în care “iar” şi “cele” să aibă alte
valori morfologice decât în text; precizează-le.
Evaluare sumativă
Se dă textul:

„Era un om sărac-sărac ș-avea o mulţime de copii. Acu era în

vremea foametii și el a muncit vo săptămână pe un căuș* de grăunţe.

68
Acu s-a dus la râșniţă* cu dânsele. După ce le-o râșnit, a ieșit afară
cu căușul cu făină și s-a pornit o furtună mare și i-a luat toată făina
din căuș. Da’ el strașnic s-o mâniat. <<Nu mă las eu așa cu una cu
două>> și face un șumuiag* de paie și pornește. […]
Mergând el loc depărtat, a ajuns pe Dumnezeu și Sf. Petrea (erau
pe pământ pe-atunci).
- Unde te duci, omule?
- Mă duc să astup borta* vântului, că mi-o luat făina din căuș.
Da’ Dumnezeu i-o zis așa:
- Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă… Da’ pân-acasă să nu
zici ,,Nucă, deschide-te”.
Întorcându-se el înapoi, a-nnoptat ș-a ajuns la un om și s-a rugat
să-l primească să doarmă acolo peste noapte.
- De unde vii, bade? l-întreabă omul acela.
- Mă duceam s-astup borta vântului ș-am întâlnit un nebun pe
drum și mi-o dat o nucă și-a zis să nu zic pân-acasă ,,Nucă,
deschide-te”. Ce-a mai fi și asta?Femeia omului, vicleană. Ia o
nucă-n mână […]. Îi schimbă nuca omului. Și pe urmă se duce-ntr-
un ocol* și zice ,,Nucă, deschide-te”. Dac-o zis, atâte vite ce-o ieșit,
oi, cai, hei, o bogăţie-ntreagă.
Se duce-a doua zi [omul sărac] acasă: ,,Nucă, deschide-te!”.
Nuca – de unde să se deschidă? […]
Ajunge iar pe Dumnezeu. Da’ Dumnezeu […] acu’ era altfel la
faţă…nu l-o cunoscut.
- Unde te duci, bade?
- S-astup borta vântului și să ucid moșneagul; la ce m-o viclenit?
- Na-ţi, bade, un măgar. [..]
Se-ntoarce el iar pe la omul acela. Da’ omul cela-l ospătează și-i
dă vin să beie și omul […] a adormit. Da erau niște ţigani cu șatra
acolo ș-avea măgar și omul s-o dus ș-o cumpărat ș-a schimbat
măgarul. Omul [sărac] a doua zi se scoală, ia măgarul și se duce
acasă și-i zice: ,,Măgar, fă banii?!”. Măgarul, de unde?
Se pornește să-ntâlnească pe moșneag și s-astupe borta vântului.
Întâlnește pe Dumnezeu.
- Na-ţi, bade, o cârjă, da’ să nu zici pân-acasă ,,Cârjă,
ncârjește-te”.
Ia cârja, vine pe la omul acela. Acu omul i-a dat și mai strașnic
ospăţ și s-a sfătuit că dac-or vede ce-a mai da și cârja, pe urmă să-l
69
omoare […]. Acu zice omul femeii:
- Măi, femeie, noi hai cu cârja-n zămnic* și să-nchidem ușa ș-a
să zicem: ,,Cârjă, ncârjește-te”.
Se vâră. Cârja unde-ncepe a bate ș-a zdrobi. Până omul era cu
chef, până s-a trezit, ei erau uciși* ca merele.
- Bade, ţi-om da și măgar și nucă, numa, mă rog, scoate-ne!
Acu omul i-o lăsat de i-o bătut și mai bine. A luat măgarul, cârja
și nuca și s-o pornit spre casă. Așa s-a făcut de bogat acu, de-a
ajuns veste pân’ la-mpăratul.”
(Mihai Eminescu, Borta vântului - fragment)
*căuş – vas mic de lemn
*râşniţă – (aici) moară
*şumuiag (şomoiog) – mănunchi de paie
*bortă – gaură, scobitură
*ocol – (reg.) curte, ogradă
*zămnic – beci
*ucis – (aici) zdrobit, sfărâmat

Cerinţe:
1. Stabileşte grupurile vocalice din cuvintele: căuş, paie, (să) beie,
făina
2. Marchează accentul în cuvintele: măgarul, cârja, pornit,
împăratul.
3. Numeşte procedeul prin care s-au format cuvintele:mulţime, un
nebun (ș-am întâlnit un nebun), altfel.
4. Precizează sensul (principal de bază sau secundar/ figurat) al
cuvintelor subliniate din structurile:până s-a trezit, ei erau uciși
ca merele; s-astup borta vântului.
5. Alcătuieşte un enunţ cu omonimul cuvântului „vine” din text (Ia
cârja, vine pe la omul acela);
6. Alcătuieşte patru enunţuri pentru a demonstra polisemia verbului
„a face”;
7. Explică în 4-5 rânduri titlul acestei scrieri;
8. Rescrie un reper temporal şi unul spaţial;
9. Precizează la ce persoană se narează;
10.Explică structura: <<Nu mă las eu așa cu una cu două>>;
11. Scrie două trăsături ale modului de expunere predominant;

70
12. Stabileşte momentele subiectului literar din acest fragment, prin
idei principale;
13.Precizează ce sentimente îşi exprimă indirect autorul în text;
14.Arată care este trăsătura de bază a fiecărui personaj;
15. Scrie două trăsături ale operei literare identificate în acest text;
16. Realizează, în 10-15 rânduri, rezumatul fragmentului citat;
17. Explică mesajul textului;
18. Argumentează că acest text aparţine unei opere epice, în 20-30
de rânduri.

Personajul literar

= ”fiinţă de hârtie” (Roland Barthes), actant în opera literară, produs

al ficţiunii autorului.
Tipologie:
a. -principal: este în centrul acţiunii, participă la toate momentele
subiectului şi relaţionează cu toate celelate personaje;
-secundar: participă la mai multe etape ale acţiunii;
-episodic: apare în unul-două episoade ale operei;
-de figuraţie: nu influenţează evoluţia acţiunii, face parte din „decorul”
operei.
b.-individual: o singură persoană;
-colectiv: mai multe persoane, neindividualizate, prezentate ca un grup;
c.-pozitiv: al cărui comportament, în operă, oferă un exemplu de moralitate;
-negativ: al cărui comportament, în operă, este de condamnat, deoarece se
opune regulilor de bun-simţ sau moralitate.
d.-feminin: exemplu- mama lui Nică din „Amintiri din copilărie”
-masculin: exemple: Nică, tatăl său.
Procedee de caracterizare a unui personaj:
-directă:
-realizată de către narator, prin intermediul descrierii (portret fizic şi moral);
-realizată de către alte personaje, prin descriere;
-autocaracterizare: personajul se analizează şi se caracterizează singur.
-indirectă:
-dedusă de cititor din faptele, vorbele, gândurile, mimica personajului, din
vestimentaţie, nume şi mediul în care acesta trăieşte.

71
 Cum caracterizăm un personaj literar?

-date despre autor (2-3 rânduri);

-cine este personajul fragmentului /operei?;
-ce fel de personaj este? (tipologia: principal, secundar etc);
-ce statut are personajul? (ce este el?- un pescar, un cerşetor etc);
-în ce moment este surprins in opera?;
-procedee de caracterizare (directe, indirecte, cu exemple din text, citate
sau secvenţe comentate, evidenţiind trăsături fizice şi morale -minim 5);
-relaţii cu alte personaje;
-încheiere de tip concluzie: tipul de personaj (ex: tipul copilului studios,
tipul mincinosului, tipul egoistului etc) şi opinia personală referitoare la
personaj.
Atenţie: compunerea trebuie să aibă minim o pagină!!!

Model de lucru:

Se dă textul:
“Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie
sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergând cu pas
rar, încet şi gânditor, răspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l
trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care
să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale
grădinilor publice din Iaşi, câte cu o carte în mână, tresărind la
cântecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de
furnici, pe care le numea el "republici înţelepte", dezmerdând iarba
şi florile câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda cu câte
c-o lacrimă fierbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi obosit
de osteneală şi gândire, îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l
aştepta sărăcia cu masa întinsă. Acesta era părintele Isaia Duhu,
născut în satul Cogeasca-Veche din judeţul Iaşi.

72
 Patru păreţi străini, afumaţi şi îmbrăcaţi cu rogojini; teancuri
de traftoloage greceşti, latineşti, bulgăreşti, franţuzeşti, ruseşti şi
româneşti, pline de painjeni şi aruncate în neregulă prin cele
unghere, un lighean de lut cu ibric pentru spălat, în mijlocul odăiei,
apărie pe jos, gunoiu şi gândaci fojgăind în toate părţile, o pâne
uscată pe masă şi un motan ghemuit după sobă era toată averea
sfinţiei-sale.
Mare de inimă, iar de gură şi mai mare, părintele Duhu nu se
învrednicise de o viaţă mai bună; dar se vede că nici poftea el una
aşa, de vreme ce nu-şi astâmpăra gura cătră mai-marii săi măcar
să-l fi picat cu lumânarea.
De copil, în seminarul Socola, unde-a învăţat carte, mai mult
singur decât de la profesori, îşi punea degetele pe o peatră şi le
bătea cu alta, de ciudă că nu scriu frumos; se lovea cu pumnul peste
cap, când vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine
ceva, şi vai de şcolarii care-l sminteau de la învăţătură!
Aşa fiind el, cică unul dintre călugării Socolei a zis că e bun de
călugăr, numindu-l "Duh diavolesc", şi de unde până unde l-a şi
călugărit, şi Duhu i-a rămas numele. Iară el Isaia Teodorescu se
iscălea. Şi din şcolar, profesor a ajuns la Socola; şi duh din duhul
său a dat şcolarilor săi o bucată de vreme. Dar purici mulţi nu făcea
el într-un loc, Doamne fereşte, căci era duh neastâmpărat şi
neîmpăcat chiar cu sine însuşi. Nici lacom de avere, nici de cinuri;
mulţămit cu cât avea, cu cât n-avea, când te mieri ce nu-i venea la
socoteală, ie-ţi, popo, desagii şi toiagul, şi pe ici ţi-e drumul! Vorba
ceea: "Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele".
(Ion Creangă- „Popa Duhu”-fragment)

Caracterizează personajul din fragmentul de mai sus, pe următoarea

schemă:
Ion Creangă este ......................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
Personajul surprins în acest fragment este..............................,
personaj ................................ deoarece intră în relaţie cu toate
celelalte personaje şi apare în toate momentele subiectului acţiunii.
Este, de asemenea, personaj .................................................................

73
Statutul său în operă este de ..................................................., fiind
surprins
...............................................................................................................
...............................................................................................................
Personajul este caracterizat direct de către narator, care îi
realizează portretul fizic:.......................................................................
................................................................................. dar şi portretul
moral: ........................................................................................ ..........
.....................................................................................................
evidenţiind calităţi şi defecte: ...............................................................
Popa Duhu mai este caracterizat direct şi de alte personaje:
...............................................................................................................
Portretul său moral se definitează prin caracterizarea
indirectă, rezultă mai ales din faptele, vorbele, gesturile
sale: ......................................................................................................
...............................................................................................................
......... evidenţiindu-
se......................................................................................
De asemenea, aflăm că ............................................................
.............................................................................................................
de unde deducem că personajul ............................................................
...............................................................................................................
dar şi că ................................................................................................
...............................................................................................................
În relaţie cu celelate personaje, el se dovedeşte a fi ................
...................... cu .........................................dar şi ................................
în relaţie cu ...........................................................................................
În concluzie, acest personaj este tipul .....................................
deoarece ................................................................................................
În opinia mea, personajul Popa Duhu ..................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

Aplicaţie sumativă:

Se dă textul:

74
 “Era odată un biet creştin sărac şi c-o droaie de copii mărunţi.
Toată avuţia lui era gura femeii şi a copiilor, care ţipau de fitece.
Guri flămânde, şi pace bună!Bietul creştin, ce făcu, ce drese, s-alese
de sfântul Crăciun c-un porc gras. (…) La Ignat vru să taie porcul.
Dar cu cine? Muierea lui era cu mâinile legate. Un' s-o lase copiii?
Se suci românul, să învârti, dar n-avu cu cine tăia porcul. Nevoia îl
făcu să se gândească la vecin, bătrân, singur cuc, uscat, ducând o
viaţă de pravoslavnic, de pustnic, de sfânt în toată legea, bombănind
toată ziulica Viaţa Sfinţilor părinţi. Dar, neavând încotro, chemă pe
bătrânul pravoslavnic ca să taie porcul.
Tăiară porcul. (...) La urmă, românul, mulţumit, vroi să dea
câteva bucăţi de carne pravoslavnicului. Bătrânul îşi făcu cruce, se
cutremură şi cu nici un preţ nu voi să primească, zicând c-un glas de
mucenic:
- Lasă, lasă, omul lui Dumnezeu, că pentru Dumnezeu am
muncit.
Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile!
De lăcomia dracului, când eşti lacom, nici crucile, nici vieţile
sfinţilor nu te scapă. Uite aşa, îi rămăsese pe suflet slăninele, groase
ca un lat de palmă. Le simţea pe limbă şi în cerul gurii.
Pravoslavnicul aşteptă până dupe miezul nopţii fără să închiză
ochii, trudindu-se cu gândul cum să şteargă slăninele spânzurate în
podul casii.
Se gândi el ce se gândi, şi înainte cu „Doamne-ajută" şi cu
Sfânta Scriptură.
Când ajunse la uşa vecinului, vecinul, sărac, rupt de oboseală şi
ghemuit de frig, dormea dus, cu nevasta şi cu copiii, claie peste
grămadă.
Cucernicul bătrân vru să încerce cât de adânc le e somnul şi bătând
tare în uşe,zise:
- Dăschideţi voi uşile, şi vi se vor dăschide vouă porţile raiului!
Aş! bieţii.oameni dormeau duşi. Nu se auzi nici pâs. Văzând cucernicul
bătrân că dorm cu toţii ca nişte bolovani de piatră, începu; şi hâţ în
dreapta, hâţ în stânga, până dăscuie uşa omului. Înlăuntru - iar ca să
vază cum dorm - o luă popeşte, făcând cruci late:
- Acesta este întunericul cel veşnic şi scrâşnirea dinţiiiilor!
Şi încredinţându-se că dorm toţi ca nişte buşteni, se duse în tindă, orbăcăi
până înnemeri scara şi, aşezând-o la gura podului, zise prelung :
75
 - Aceasta este scara pe care, pe care, văzut-o-a Iacov în vis, şi
îngerii Domnului se suiau şi coboraaau...
Se sui în pod şi puse mâna pe slănini.Dar hop, ce cu gândul n-
ar fi gândit, când voi să se coboare pe scară, tremurându-i mâinele,
de frică şi de frig, îi scăpă o slănină. Slănina răbufni în nişte
străchini şi le sparse cu mare zgomot, să se fi dăşteptat şi pietrele.
Şi pravoslavnicul făcu o cruce şi zise:
- Întristat este sufletul meu până la moarte! Doamne, păzeşte-
mă de ceasul acesta şi mă izbăveşte de cel răăău!
Omul din casă se dăşteptă, aprinse o lumânare şi, văzând scara
la gura podului şi o slănină trântită jos, ridică toată casa în sus,
înhaţă un retevei şi se repezi pe scară. Păgubaşul - dupe hoţ. Fugi
pravoslavnicul cu slăninele, fugi păgubaşul.
Şi zvârrr! românul cu reteveiul după cucernic si-l pocni în cap.
De unde, hoţul să cază!? Şi de durere, gonea de-i sfârâiau
picioarele! Şi trecându-şi mâna prin păr şi dând de sânge:
- Unsu-ai, Doamne, cu unt, cu undelemn caapul meeeu!
Şi bietul păgubaş, auzindu-1 şi văzând că nu-1 mai ajunge, se opri
locului, încrucişa mânele pe piept, dădu din cap şi zise şi el cu glas
lung, făcând dupe glasul pravoslavnicului:
- Adevăr zic vooooă, că hoţul fuge mai iute decât
păgubaaaşuuuul...”
(Provoslavnicul si slaninele)

1. Demonstrează în 6-8 rânduri că acest fragment este un text epic.

2. Realizează planul simplu de idei ale textului.
3. Stabileşte momentele subiectului.
4. Realizează rezumatul fragmentului, în 10-15 rânduri.
5. Realizează în 25-30 de rânduri caracterizarea personajului
Pravoslavnicul din fragmentul de mai sus (text la prima vedere)
6. Explică titlul operei, în 4-5 rânduri.
7. Indică modurile de expunere utilizate în text;
8. Comentează semnificaţia enunţului:” De lăcomia dracului, când
eşti lacom, nici crucile, nici vieţile sfinţilor nu te scapă. ”
9. Indică motivul pentru care omul sărac este nevoit să apeleze la
ajutorul călugărului;

76
10. Transcrie din text un enunţ în care este surprinsă dărnicia
românului;
11. Rescrie un citat în care este realizată caracterizarea directă a unui
personaj;
12. Selectează din text trei cuvinte din aria semantică (câmpul
lexical) al religiei;
13. Formulează într-o propoziţie negativă ideea textului;
14. Precizează mesajul textului;
15. Transcrie din text trei figuri de stil diferite; numeşte-le;
16. Identifică şi rescrie două imagini artistice diferite;
17. Precizează care este finalul textului.
18. Transcrie din text o formulă de adresare în vocativ.

Semne ortografice

Punctul - (ca semn ortografic) - marchează abrevierea unor cuvinte:

P.N.L., O.Z.N.
Atenţie! Nu se pune punct după titlurile de cărţi, de opere literare, muzicale,
simboluri chimice, fizice, unităţi de măsură( ex: kg, l), puncte cardinale(ex:
N, S, E, V), cuvinte care păstrează ultima literă (ex: cca, dl, d-ta).

Apostroful- marchează lipsa (elidarea) accidentală a unui sunet sau

a unui grup de sunete, datorită unui tempo rapid al vorbirii:
ex: ‘Neaţa! ; dom’le ; niciunu’

Cratima-marchează rostirea împreună a două sau mai multe

cuvinte; se foloseste în trei situaţii, de obicei:
a. marchează elidarea unui sunet, ducând la rostirea a doua
silabe într-una singură:
ex: n-aş vrea; de-ndată; m-a certat; ş-ascult etc.
b. marchează alăturarea a două cuvinte; leagă două cuvinte,
ducând la rostirea a două silabe într-una singură:
ex: de-acum; unde-a trecut; pe-afară etc.
c. marchează alăturarea în inversiune a două cuvinte, fară a

77
 duce la dispariţia vreunui sunet:
ex: vedea-vom; jelui-m-aş; venit-ai etc.
-cu rol distinct:
* leagă termenii unei repetiţii: (încet-încet),
* leagă termenii unui numeral aproximativ (cinci-şase),
* în cuvinte compuse prin alăturare sau subordonare (floarea-
soarelui)
* în expresii şi locuţiuni ( târâş-grâpiş, calea-valea, vrei-nu vrei).

Aplicaţie:

1. Explică în caiet folosirea semnelor de ortografie din textul de

mai jos:

a. “De la arat un plug

Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
— De unde, dragă sor’?
— Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.”
(A. Donici- “Musca”)

b. “Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri

Şi niciodată n-or să vie iară” (M. Eminescu -”Trecut-au anii”)

c. Are bani depuşi la C.EC.

78
 Semne de punctuaţie

1.Punctul- (ca semn de punctuaţie) - marchează încheirea unei propoziţii

sau fraze enunţiative; leagă în raport de coordonare prin juxtapunere două
propoziţii sau fraze.
ex: A sosit de o oră. Acum mănâncă.

2.Semnul întrebării -este folosit în scriere pentru a marca intonaţia

propoziţiilor sau a frazelor interogative; marchează încheierea unei
propoziţii sau fraze interogative; la nivel stilistic, poate sugera mirarea,
curiozitatea, nedumerirea, dorinţa de informare a emiţătorului.
ex: Cum adică n-a anunţat?
3.Semnul exclamării - marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor
exclamative sau imperative; marchează încheierea unei propoziţii sau
fraze exclamative sau imperative; la nivel stilistic, poate sugera mirarea,
încantarea, nedumerirea, durerea, porunca etc.
-este folosit după interjecţii (ex: Mă!; Ah! ; Of!)
-este folosit după cuvinte în cazul vocativ (ex: -Ioane!)
-când enunţul are în acelaşi timp ton exclamativ şi interogativ,
semnul exclamării este însoţit de semnul întrebării:
ex: “-Pe mine, fata lui Hagi Cănuţă, să-ndrăzneşti tu să mă baţi,
păcătosule, janghinosule şi râiosule!?”- I.L.Caragiale

4.Virgula-
A. la nivel de frază:
a. -leagă în raport de coordonare prin juxtapunere propoziţii
de acelaşi fel (două principale sau două secundare):
ex: Se trezeşte devreme,1/ se spală repede,2/ mănâncă 3/ şi pleacă imediat. 4/
Ştia1/ să coasă, 2/ să spele, 3/ să facă pâine…4/
b. -se pune virgulă înaintea conjuncţiilor adversative şi
conclusive:

ex: L-a anunţat,1/ dar nu a venit.2/

L-a anunţat,1/ şi tot nu a venit.2/ ( şi folosit cu rol adversativ)

79
 L-a anunţat,1/ aşadar va veni.2/
c.-desparte vorbirea directă de cea indirectă, vorbele
personajului de cele ale naratorului:
ex: -Nu a mai trecut de mult timp pe aici,1/ răspunse Adrian.2/
d.-desparte o propoziţie subordonată de regenta ei:
ex: “Se duce drept la frate-său,1/ ca să-i ducă bucuria. 2/”(I. Creangă)

B.la nivel de propoziţie:

a. -leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel, aflate în raport de
coordonare prin juxtapunere; (din punct de vedere stilistic leagă termenii
unei enumeraţii):
-leagă termenii subiectului multiplu: Lalele, liliac, frezii si
narcise alcătuiau un buchet multicolor.
-leagă termenii numelui predicativ multiplu: Ana era înaltă,
suplă, graţioasă în mişcări.
-leagă atribute de acelaşi fel, aflate în raport de coordonare prin
juxtapunere: Maria avea o privire blândă, dulce, neînţeleasă de mulţi.
-leagă complemente de acelaşi fel, aflate în raport de coordonare
prin juxtapunere: “Ieşea în paneraşul ei cu doi cai la arat, la arat, la
maşină.”(M. Sadoveanu)
b. -desparte / izolează un substantiv în cazul vocativ de restul
textului:
ex: “Am trei copii, Costică!” (I.L.Caragiale)
-Lasă, băiete, că am eu ac de cojocul tău!
c. -izolează un atribut apoziţional:
ex: Verişorul nostru, Alexandru, este diplomat.
“Zeus, feciorul lui Cronos, făcu semn din sprânceană…” (I. Odobescu)
d. -desparte un complement circumstantial aşezat înaintea
regentului (în schimbări de topică) :
ex: Peste ani, l-am revăzut în acelaşi parc.
e.-marchează lipsa verbului într-un enunţ:
ex: Maria stătea pe un scaun şi el, în picioare.
f.-izolează o construcţie intercalată între subiect şi predicat:
ex: Bunicul, de dincolo de uşă, asculta cu uimire spusele copilului.
g.-izolează o structură gerunzială sau participială aşezată la

80
începutul enunţului:
ex: Fiind cel mai mare, el trebui să plece în lume să-şi caute de muncă.
Ajuns lângă palat, întrebă cine e stăpânul locului.
h.-desparte un adverb de negaţie sau de afirmaţie de restul
textului:
ex: -Da, aşa am spus!
-Nu, nu mai vreau!
i.- desparte o interjecţie de text:
ex: “Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă)
-Mă, nu uita ce ţi-am spus!

5.Punctul şi virgula- marchează o pauză mai mare decât cea redată prin
virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct; leagă în raport de
coordonare prin juxtapunere două propoziţii de acelaşi fel; arată că
ideile se continuă.
ex: L-am căutat; nu mai trecuse nici pe la ei de trei zile.
6.Doua puncte:
-anunţă vorbirea directă:
ex: “Dl. Goe […] zice încruntat:
-Mam-mare, de ce nu mai vine?” (I.L. Caragiale)
-anunţă o enumerare:
ex: Am studiat opere ale scriitorilor de seamă ai literaturii române:
Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, topârceanu şi mulţi alţii.
-anunţă o explicaţie, o exemplificare:
ex: “A bătut o dată: clonc! ca şi cum ar fi sărit o broască.”(M. Sadoveanu)
-marchează elipsa verbului:
ex:“Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră”(M. Eminescu)
7.Semnele citării (ghilimelele)- marchează reproducerea unui text
spus sau scris de altcineva, un citat dintr-o opera literară sau citarea
unui titlu de operă literară.
ex: “Nu a mai trecut pe aici!” spunea el trist.
Au citit un fragment din “Moromeţii” de Marin Preda
8. Linia de dialog - indică începutul vorbirii directe a unui personaj

81
care ia parte la conversaţie
9. Linia de pauză:
- marchează o pauză în vorbire, evidenţiind sentimentele autorului:
ex: “În depărtare-fulgere-fără glas.”(L. Blaga)

-indică elidarea verbului:

ex:“Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!
Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.”(M. Eminescu)

-izolează o apoziţie sau o explicaţie suplimentară:

ex: “Moşneagul nostru-Ilie Aldea a lui Ion- era om vechi.” (M. Sadoveanu)
-marchează intervenţia autorului în cursul vorbirii unui personaj;
desparte vorbirea directă de cea indirectă:
ex:”Las’ că l-am prins- mormăi Briceag” (L. Rebreanu)

10.Punctele de suspensie :
– marchează o pauză mai mare în vorbire; accentuează sentimentele
personajului/ naratorului ( de mirare, nedumerire, melancolie, satisfactie
sufleteasca etc):
ex: “un băiat aşa de distins... şi nepotul dumitale...”(I.L.
Caragiale);

-adesea au rol stilistic, sugerând:

-ritmul lent al vorbirii (“A fost odată…începu bătrâna”-M.
Sadoveanu)
- incoerenţa vorbitorului (“Ce este gramatica…este…ce este…
ce ne învaţă…”-I. Creangă)
-întreruperea momentană sau definitivă a vorbirii,
evidenţiind sentimentele vorbitorului (“Eminescu şi-a dat cea mai
scumpă şi mai nobilă parte din viaţă şi inteligenţa lui pentru…o mizerabilă
bucăţică de pâine.”-Vlahuţă)

-nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în

general, o întrerupere a şirului vorbirii, lăsând loc interpretărilor cititorilor.

82
11. Parantezele rotunde- cuprind o explicaţie:
ex: “Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător)” (Anton Pann)

12. Parantezele pătrate cu puncte de suspensie marchează lipsa unui

fragment din text:
ex: “Dl. Goe […] zice încruntat” (I.L.Caragiale)

Evaluare sumativă 1:

Completează enunţurile de mai jos:

„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!”

1. În structura „lupii, urşii, leii şi alte câteva”, virgula leagă

termenii unei ...................................................................., coordonând
prin juxtapunere părţi de propoziţie de acelaşi fel.

2. În cuvântul „leii” primul „i” este din rădăcină. A F

3. Semnul exclamării marchează încheiere unei ............................,

………….. accentuând sentimentele de......................ale emiţătorului.

4. Ghilimele marchează ...............................................unui fragment

dintr-o operă literară.

5. În cuvântul „preţuiesc” există un:

a. hiat; b. diftong; c. triftong

6. Cuvântul „preţuiesc” este format prin derivare de la rădăcina

„preţ” A F

83
7.Cuvântul compus din text este...........................................................

8.Antonimul pentru sensul din text al cuvântului „urâte”

este ..........................................

„De se trag din neam mare,

Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.”

9.În structura „De se trag din neam mare,

Asta e o-ntâmplare „virgula desparte o propoziţie
……………............................. aşezată înaintea regentei sale.
10.Verbul polisemantic „se trag” are în context sensul
de .............................................................................................................................
.....
11. Două puncte marchează începutul unei....................................
12. În structura” Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi
place”, virgula leagă în raport de
coordonare ........................................ două
propoziţii............................................
13. În cuvântul „oamenii” primul “i” este …………….................
iar al doilea „i” este...............................................................................
14. Cratima din structura „că-n” marchează alăturarea a două
cuvinte şi …….......................... vocalei.........., având drept
consecinţă fonetică rostirea a două ..................................într-una
singură, datorită unui tempo rapid al vorbirii şi pentru
păstrarea......................................................
15. Cuvântul „civilizate” s-a format prin derivare A F
16. Punctul marchează încheierea unei..........................................
17. Cuvântul „egalitate” s-a format prin........................................
18. Precizează trăsătura de caracter pe care câinele pretinde că o
are:........................
19. Modul de expunere din acest fragment este...................................
„Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.”
84
 20. Virgulele din al doilea vers citat izolează
un.......................................................................... de regentul său,
deoarece reprezintă o explicaţie suplimentară.
21. Cuvintele compuse din aceste versuri
sunt:.....................................…………………………………………
22. Cuvântul „tare” în acest context are valoare morfologică
de..............................; iar în enunţul „Tare om a fost Matache.”
este.....................................; alcătuieşte un enunţ în care să fie
substantiv:..........................................................................................
“S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
<<Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.>>"
23. Cratima din structura:” S-apropie „ marchează.......................
......................................, având drept consecinţă
fonetică……………..............................................................................
....................................................................datorită...............................
...............................................................................................................
24. În acest citat două puncte anunţă începutul ............................
25. În structura „s-apropie” există:
a. 3 silabe
b. 4 silabe
c. 5 silabe
26.Ghilimele ascuţite marchează citarea spuselor .......................
27. Virgulele din structura „Gândirea voastră, zise, îmi pare
minunată” izolează o propoziţie incidentă, intervenţie
a ........................................în vorbirea personajului; desparte
vorbirea directă de cea.......................................
28. Cuvântul „voastră” este format prin................................; rescrie
din text un alt cuvânt format prin acelaşi procedeu:.......................
29. Virgula din structura „Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii
mei”desparte..........................................................................................
deoarece este o......................................................................................

- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie.

30. Linia de dialog anunţă...........................................................

85
 31. Virgula marchează .....................................................datorită
unui tempo..............……….................. accentuând sentimentul
de ...................................... al personajului.
32.Semnul întrebării …………………………….…………
marchează nuanţa..................................... a enunţului, accentuând
sentimentul de…………………………………al personajului.
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
33. Greşeala din aceste două versuri se
numeşte….......................... şi este specifică vorbirii...........................;
forma corectă este:................................................................................

- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?

34. Punctele de suspensie marchează ……..................................,
accentuând atitudinea de ...................................................a câinelui
Samson faţă de căţel.
35. Linia de pauză marchează........................................................
36. În cuvantul „ziceaţi” există:
a. diftong;
b. hiat;
c. nu există niciun grup vocalic.
37.Structura „ce-ţi” marchează ..............silabă/e.
38. Scrie un cuvânt în care punctul să fie semn
ortografic:.......................................................
39. Modul de expunere din acest fragment
este.................................. şi are rolul de a..................………………
………………………………şi de a ...................................................
...............................................................................................................
Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
40.Prima virgulă din acest citat leagă în raport
de...............................prin..........................două ...................................
41.Cuvântul „voi” are aici valoare morfologică de ……………
42. Alcătuieşte un anunţ în care să foloseşti omonimul lui “voi”:
…………………………………………………………………
43.Cuvântul din text care conţine hiat este:....................................

86
 Evaluare sumativă II

1. În enunţul: “La plecare, i-a salutat.”, virgula desparte un

…......……...……. aşezat......................................................................
2. Cuvântul „plecare” s-a format prin conversiune A F
3. Prin folosirea cratimei în structura „i-a salutat”, s-a obţinut :
a. diftong; b.hiat.
4.Cuvântul „salutat” are aici valoare morfologică de......................
Alcătuieşte un enunţ în care să aibă altă valoare morfologică;
precizeaz-o:.....…………......................................................................
5. În enunţul:” Nu le-a recunoscut adevărul, fiind ameninţat de
ceilalţi.”, există un cuvânt format prin .............................................-
recunoscut şi unul format prin.................................................-ceilalţi.
6. ”Şi scăpând eu cu obraz curat, îmi iau traista cu blidele,
pornesc spre sat, mă abat iar pe la tei, mă sui într-însul, pun urechea
la gura scorburii şi aud ceva zbătandu-se înăuntru. Atunci iau
lespedea cu îngrijire, bag mâna şi scot pupăza, vlăguită de atâta
zbucium; iar ouăle, când am vrut să le iau, erau toate numai o
chisăliţă.” (Ion Creangă)
a. Rescrie din text un cuvânt care conţine triftong..........................
b. Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decat cea redată
prin ...................................... si mai mică decât cea redată
prin………………….; leagă în raport de coordonare prin
juxtapunere…............................; ………………………..arată că
ideile…...…………………...................................................................
c.Cuvantul „gură” este folosit aici cu sens................................, iar
cuvantul „curat” are sens.......................................................................
d.Rescrie enumeratia:......................................................................
e.Aglomeraţia de verbe realizează un..............................................
f.Structura „scăpând cu obraz curat” este o....................................
si înseamnă……………….......................................….........................
g.Cuvântul „urechea” are:
a. 5 sunete;
b. 6 sunete;
c. 7 sunete.
h.Cuvântul „înăuntru” are în text valoare morfologică
de..................... şi valoare de..............................în enunţul: „Înăuntrul
cutiei am zărit o bilă”.
87
 i.Regionalismele din text sunt:.......................................................;
ele au rolul de........................................................................................
...............................................................................................................
j.Scrie patru cuvinte derivate de la „sat”:........................................
………………………………………………………………………
k.Virgulele din fraza:” iar ouăle, când am vrut să le iau, erau toate
numai o chisăliţă.” izolează.................................................intercalată
între ................................................şi....................................................
l.Cuvântul „iar” are în text, pe rând, valorile:................,................
m. Scrie un enunţ în care linia de pauză să marcheze elipsa unui
verb:…………………………………………………….......................
n.În cuvântul „dom’le” apostroful marchează….............................
………………………………………………………………………...

DESCRIEREA OBIECTIVĂ ŞI SUBIECTIVĂ

Compară textele de mai jos:

A.„Erau două ceasuri după-amiază, când sosirăm în pitoreasca vale
a Sabasei. La spatele noastre, Hălăuca, cu nenumăratele sale trepte
verzi, se ridica in depărtare ca un nemărginit amfiteatru, care
închidea cercul înalt al vederii despre răsărit, în faţă, pe stânga şi-n
dreapta noastră, munţii Sabasei, Borcei şi Fărcaşei se întindeau
pană dincolo de hotarăle ochilor, ca o mare încremenită de valuri
violete cu nuanţe de aur; iar peste, această privelişte neţărmurită,
arşiţa de cuptor aruncase o reţea subţire de aburi fumurii, care
clădeau întregului înfăţişarea unei mări de opal. Căldura era
covârşitoare şi întreaga natură părea că răsuflă greu...”
(Calistrat Hogaş)

B. Piscul Hălăuca închide Munţii Neamţului spre răsărit, iar în faţă,

în stânga şi în dreapta se întind Munţii Sabasei, Borcei şi ai
Fărcaşei. Vara, aici este foarte cald.

Cerinţă: Stabileşte deosebiri între cele două tipuri de texte, punând

un X în dreptul textului care prezintă trăsătura specificată:
88
 Trăsături Textul A Textul B
-redă realitatea obiectiv;
-prezintă sugestiv şi plastic aspecte din
lumea înconjurătoare;
-sunt surprinse însuşirile deosebite ale
aspectelor prezentate;
-sunt redate însuşirile obişnuite, reale
ale aspectelor prezentate
-apar figuri de stil şi imagini artistice
-limbajul este neutru, obiectiv;
-nu face referire la atmosferă;
-surprinde atmosfera generală;
-poate realiza portretul unui personaj;
-este folosită persoana a III-a (marcă a
obiectivităţii);
-este folosită persoana I (Marcă a
subiectivităţii);
-limbajul este familiar;
- reflectă sentimentele celui ce priveşte
şi descrie;
-observatorul este implicat în ceea ce
descrie;
-predomină substantivele, adjectivele
şi imaginile vizuale
Concluzie:
Textul A este ..........................................................................,

89
iar textul B este .....................................................................................

DESCRIEREA LITERARĂ/ SUBIECTIVĂ /ARTISTICĂ

un tablou de natură = descriere de tip peisaj/tablou;

-poate reda
portretul unui personaj= descriere de tip portret;
Descrierea de tip peisaj:
- prezintă elemente ale naturii şi vieţuitoare;
-se folosesc imagini artistice cu scopul de a surprinde însuşirile deosebite,
sugestive ale acestora;
-descrierea este realizată din perspectiva privitorului, traiectoria fiind:
din depărtare spre aproape sau invers;
de sus în jos sau invers;
de la dreapta la stânga sau invers.
-descrierea este localizată în timp şi spaţiu;
-este surprinsă atmosfera generală (ex: linişte, freamăt, teamă etc);
-descrierea reflectă sentimentele şi impresiile celui care priveşte şi descrie;
-predomină adjectivele şi substantivele;

Descrierea de tip portret:

-prezintă trăsăturile fizice şi morale ale unui personaj, prin intermediul
figurilor de stil;

Aplicaţie:

Se dă textul:
„S-ar zice că natura a întipărit aicea o dulce şi primăvăratică sărutare (...)
şi că, sub această sărutare de nesfârşit amor, au răsărit, ca prin farmec,
milioanele de flori strălucitoare, ce acopăr întinderile ondulate şi dulci; că
sub ea s-a născut acea lină şi răcoroasă adiere, ce veşnic suspină în acest
loc, şi că pâlcurile de mesteacăni, cu ramuri despletite şi cu trunchiuri de
argint, nu sunt semănate ici şi colea decât spre a chema pe drumeţul obosit
să guste, pe un aşternut de flori, o clipă de visuri şi de negrăită fericire. Ş-
apoi, cine n-a auzit în acest loc pe greierul şuierător şi pe cosaşul răguşit,

90
locuitori nevăzuţi ai miriştii uscate, cântându-şi eternul lor cântec sub
miezul zilei înflăcărat, cine n-a ascultat aicea pe gaiţa gâlcevitoare
certându-se cu alta pe creanga vreunui fag, acela, desigur, n-a avut prilejul
să se îmbete de cel mai dulce şi mai dumnezeiesc concert, pe care cântăreţii
naturii îl execută pe nişte note necunoscute încă din scara muzicii omeneşti.
Aici e, fără îndoială, paradisul pământesc al vremurilor noastre şi... nici un
înger cu sabie de foc nu străjuieşte la porţile lui... Adam şi Eva pot intra şi,
după voie, pot ieşi fără teamă de străşnicia poruncilor dumnezeieşti...”
(Calistrat Hogaş- Amintiri dintr-o călătorie”-fragment)

Cerinţă: Demonstrează, într-o compunere de 15-20 de rânduri, că

fragmentul de mai sus este o descriere artistică, urmărind trăsăturile acesteia
prezentate mai sus.

Vei avea în vedere:

-date despre autor (două-trei rânduri);
-principalele trăsături ale descrierii, argumentate cu exemple sau citate din
acest fragment;
-încheiere: o concluzie asupra textului.
Reunim informaţiile de mai sus într-o compunere, prin legarea acestor
informaţii în propoziţii şi fraze, cu elemente de legătură între ele, ca în orice
alt comentariu sau analiză de text. Nu se admit idei introduse prin liniuţe,
săgeţi etc. Succes!

COMPUNEREA DESCRIPTIVĂ

-mod de expunere: DESCRIEREA!!!

-are trei părţi: introducere, cuprins, încheiere;
-titlul trebuie să fie o figură de stil!!!
-se redau detaliile spaţiului /obiectului/personajului descris prin figuri de
stil şi imagini artistice;

Compunerea descriptivă de tip peisaj:

-ce văd? (ex: copaci, lac, iarbă, flori, cer etc);

91
 -cum sunt ele? (ex: culori, forme etc)
-ce aud? (ex: vântul, păsări, tunete, zumzet de albine etc);
-ce simt? (ex: căldură, frig, miresme etc)
-ce sentimente îmi provoacă? (ex: bucurie, încântare, teamă etc)

Compunerea descriptiva de tip portret:

-cine este? (ex: mama, profesorul, un prieten etc);
-ce înseamnă acea persoană pentru mine?
-cum /când am cunoscut-o?;
-cum arată? (înălţime, păr, ochi, voce, mers, comportament etc);
-ce trăsături de caracter m-au impresionat? (ex: devotament,
cinste, bunătate, punctualitate, conştiinciozitate etc)

Model de compunere descriptivă:

Cerinţă: Realizează o compunere de 20-25 de rânduri în care să

descrii o zi de primăvară.

Zâna florilor

Pe cerul senin, discul rotund al soarelui îşi face apariţia

luminând firav, apoi din ce în ce mai puternic, trimiţând săgeţi aurii
ce încălzesc pământul. Şoaptele călduţe ale soarelui sunt risipite
între ramurile înmugurite ale copacilor îndrăgostiţi. Livezile cu iz de
floare cântă simfonia primăverii.
Ghioceii argintii ies şi ei la iveală, făcându-şi loc cu graţie,
timid, printre florile multicolore şi neaua de floare, risipită neglijent
de Zâna florilor, în suflarea dulce a vântului, într-o pulbere argintie.
Ei vestesc victoria primăverii şi apariţia soarelui timid încă, eternul
îndrăgostit al naturii şi al primăverii.
Azurul mângâie penajul rândunelelor, iar zările dau muguri
de cocori care se reîntorc în braţele parfumate ale zânei florilor.
Vântul, altădată sălbatic şi nemilos, mângâie acum boabele de
pudră albă ce pocnesc din solzii proaspeţi ai copacilor.
Iarna nu s-a îndepărtat de mult, iar livezile împrăştie
parfum de frunzuliţe abia apărute pe crenguţele fragile. Gâzele
dansează deasupra ierbii ce îşi înalţă minusculele spade asemeni

92
unor lujeri firavi spre cerul fără scamă de nor. Izvorul îşi şopteşte
bucuria dezgheţului şi aruncă perle de apă peste pietrele lucioase
într-o simfonie a ciripitoarelor.
Speranţa unui nou început adie în aer!

Model de compunere descriptivă:

Cerinţă: Realizează o compunere de 20-25 de rânduri în care să

realizezi portretul unei fiinţe dragi ţie.

Icoana copilăriei mele

O văd ca prin vis...ochii aceia calzi, de un albastru ireal,

care mă priveau blând, încercând, parcă, să înţeleagă orice poznă
pe care copilul neastâmpărat o făcea...din curiozitate.
Bunica...o fiinţă desprinsă parcă dintr-o icoană a bisericii
din sat...primele poveşti ale copilăriei, spuse cu acel glas atât de
dulce, ce azi îmi răsună în urechi parcă dintr-o altă lume...
Îmi amintesc că era foarte frumoasă, şi, deşi în vârstă,
chipul ei păstra ceva din frumuseţea fină de odinioară. Înaltă, cu
părul alb strâns într-un coc ca o cochilie de melc, ascuns sub o
basma, cum purtau femeile de la ţară, era întruchiparea femeii
muncite, care a crescut mulţi copii. Avea tenul alb-rozaliu, brăzdat
însă de trecerea anilor şi de multă muncă. Buzele ei ştiau să cânte
aşa de frumos melodiile populare ce îi aminteau de satul natal...Era
credincioasă şi în fiecare duminică mergea la biserica din sat, unde
mă lua adeseori şi pe mine. Era miloasă, acceptând pe lângă casă
orice pisică pripăşită, pe care o hrănea cu mâna ei. Nu ar fi spus o
vorbă rea nimănui, nici dacă ar fi supărat-o. Tăcea doar, uitându-se
departe. De la ea am învâţat modestia, hărnicia şi bunătatea.
Mi-e dor de ea şi, deşi ştiu că nu se va mai întoarce
niciodată din lumea Celor Drepţi, eu totuşi aştept încă să o găsesc la
poartă, de fiecare dată când mă întorc în sat...

STRUCTURI STILISTICE
93
-în realizarea compunerilor descriptive este necesar să folosim figuri de stil
şi imagini artistice pentru a înfrumuseţa textul;
-în funcţie de tematică, putem integra în compuneri următoarele structuri,
sau putem crea noi altele, ca în aceste exemple:
a. apus de soare: soare răpus, soarele se îneacă în propriul sânge, straniu
şi tragic amurg, soarele ca un vultur rănit, soarele rănit aruncă argint
incandescent, tăcerea amurgului înmuia ultimele raze incandescente, zările
fumegau, ceaţă albăstruie, transparentă şi uşoară ca un voal de mireasă,
soarele călca spre alte zări, lumina amurgului poleia împrejurimile.
b. răsărit de soare: soarele măreţ îşi arunca geana de foc, argint
incandescent se năştea din linia fragilă a orizontului vineţiu, soarele
pătrundea cu o aburire trandafirie, fuioare de fum albicios se ridicau
printre copaci, pământul răsufla aburi şi o ceaţă argintie scălda pământul
trezit la viaţă, soarele se năştea din zările fericirii în sclipiri de aur.
c. noaptea: fâşie neagră de cer, stelele ieşeau din ascunzişurile negre,
stelele, bucuroase, clipeau vesel, stelele sclipeau în ghirlande luminoase, o
stea căzătoare ca o dâră de artificii, stele sfielnice, abia clipind tandru şi
tremurător, luna ca un candelabru ceresc, o tăcere solemnă domnea în cer
şi pe pământ, singuratic şi tăcut tărâm, aerul rece al nopţii adormite.
d. pădure: inima pădurii bătea sub scoarţa copacilor, razele se strecurau
printre crengi ca nişte fire de mătase, soarele se agăţa în săgeţile brazilor,
zumzetul viu al insectelor alcătuia un concert al naturii, pădurea răsufla
aburi, pârâul curgea grăbit şi limpede, norii se rostogoleau jucăuş,
agăţându-şi scama în copacii mai înalţi, pădurea fâşâia lin, frunzişul agitat
tremura.
e. munte: muntele se înălţa ca un turn medieval, un pârâu se arunca peste
stâncile ascuţite cu mare vuiet, pietrele sculptate de mâna dibace a naturii,
muntele îşi înălţa capul pleşuv către soare, muntele veghea ca un uriaş bun,
pârâul arunca perle umede, soarele se agăţa în săgeţile brazilor.
f. apă: lunci mari de sălcii aplecate ca într-o rugăciune, sălciile se
înghinau lin Zeului Apei, simţeam suflarea dulce a vântului pe buza apei,
plantele scânteiau în soare pe marginea fină a apei, lujeri albaştri săgetau
din argintul apei, apa arunca perle umede, apa mângâia rotunjimea
pietrelor, cristalul rece al apei, oglinda umedă, vie, fremătătoare.
g.iarna: zăpezi moi, natura îşi plângea jalea ei pustie, fuioare de fum

94
argintiu pluteau pe întinderea pustie acum, singuratic şi trist tărâm, cerul
era ca o floare de crin, iarna plutea ca un vis îngheţat, zările aruncau ger
muşcător, oceanul alb al zăpezi, zăpada se desfăcea lin din cerul vânăt.

h. toamna: natura tristă îşi plângea jalea ei pustie, toamna plutea ca un vis
al morţii frunzelor, fire de aburi ieşeau din pământul jefuit de haina sa vie,
soarele agonic plângea, nori haini alunecau ameninţători, vântul bătea
copacii zgribuliţi, ninsoarea de frunze moarte, ceaţa umedă şi rece.
i. vara: pulbere de lumină cădea din cer, glasul răguşit al ierburilor aspre
fâşâia necontenit, dogoarea zilei de vară înmuia parcă şi copacii, clocotul
vieţii se zbuciuma sub scoarţa copacilor, pârâul arunca perle umede,
păsările cântau arar, dogorite de soarele muşcător.
j. primăvara: vezi compunerea model de mai sus.

Aplicaţie: Realizează trei compuneri de 25-30 de rânduri, la alegere,

dintre:
a. descrierea unui răsărit de soare, primăvara;
b. descrierea unui apus de soare;
c. descrierea unei nopţi de iarnă;
d. descrierea unei păduri, vara;
e. descrierea unui peisaj montan, toamna;
f. descrierea unui peisaj acvatic, vara.

95
 TEXTUL ARGUMENTATIV (DE EXPRIMARE A OPINIEI):

Model de lucru:

În opinia mea, în acest fragment / această operă este prezentat /

prezentată…………………..

-se precizează tema operei / fragmentului, despre ce este vorba în

text, fără a povesti fragmentul / opera şi evitând exprimarea banală). Trebuie
dovedit ca am înţeles fragmentul şi că îl putem comenta / explica şi altora!

În primul rând, ne este relatat / descris……....….

-prezentăm conţinutul operei / fragmentului, fără a-l povesti, ci

explicându-l, trăgând concluzii, interpretându-l;

De asemenea, autorul atrage atenţia asupra……........

-aici trebuie să discutăm mesajul textului, ce vrea să evidenţieze

autorul prin acea întâmplare / descriere;
De altfel, sunt prezente în text structuri care evideţiază
semnificaţiile operei:……..
-aici vom cita figurile de stil / imaginile artistice (în cazul unei
opere lirice) sau acele citate care sunt importante în înţelegerea operei, cele
care te-au ajutat să înţelegi mesajul, ce a vrut autorul să evidenţieze (în
cazul operei epice).
În concluzie, consider că din acest fragment / această operă,
putem întelege / deduce /interpreta că…….

-stabilim o concluzie / o învăţatură / o morală, ce am înţeles noi din

text(în cazul unei opere epice) sau ce impresie ne-a creat (în cazul unei
opere lirice).

Model de lucru:
Se dă textul:

96
“Mai sunt incă roze, - mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.
Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele;
Mai sunt incă roze - mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vieţei cuvânt

A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, - mai sunt.”
(Al. Macedonski-“Rondelul rozelor de august “)

Cerinţă: Exprimă-ţi opinia despre mesajul şi procedeele stilistice

ale poeziei citate anterior, într-o compunere de 20-25 de rânduri.

În opinia mea, în această operă este prezentată tema

trecerii timpului şi nostalgia ce îl cuprinde pe poet când îşi
aminteşte de anii tinereţii.
În primul rând, poetul foloseşte imaginea „rozelor”,
trandafirii care îi amintesc de vremurile apuse, ce l-au însoţit prin
parfumul lor în momente frumoase ale vieţii: „când ceru-l credeam
pe pământ”, îmbătându-l parcă într-o iluzie a eternităţii: „pe-atunci
eram falnic avânt”.
De asemenea, din discursul liric reies câteva idei poetice:
tinereţea, vremea idealurilor, s-a dus, lăsând loc greutăţilor vieţii. În
ciuda „cercărilor grele”, poetul continuă să spere că viaţa poate fi
totuşi frumoasă, idee exprimată prin versul-refren: „Mai sunt incă
roze, - mai sunt”, trandafirii devenind astfel un simbol al speranţei.
De altfel, sunt prezente în text structuri care evideţiază
semnificaţiile operei: personificarea „Zadarnic al vieţei cuvânt/
A stins bucuriile mele” sugerează necazurile şi greutăţile pe care
viaţa le aduce omului, însă acesta trebuie să găsească în sine

97
resuresele de a depăşi orice greutate şi de a continua să spere:
„Mereu când zâmbesc uit, si cânt”.
În concluzie, consider că din această operă putem învăţa că
indiferent de vârstă şi greutăţi, omul trebuie să fie un învingător şi
să continue să spere în mai bine.

Aplicaţii:

1.Exprimă-ţi opinia despre mesajul şi procedeele stilistice ale poeziei

citate anterior, „Marea” de Elena Bişag Mancu (pag. 22), într-o
compunere de 20-25 de rânduri.

2.Exprimă-ţi opinia despre mesajul fragmentului citat anterior, „Popa

Duhu” de Ion Creangă(pag. 75), într-o compunere de 20-25 de
rânduri.

GENURI ŞI SPECII

pastel
liric: doina
imn
schiţa
Genuri epic: basmul
fabula
nuvela
romanul
dramatic: comedia

98
 PASTELUL

Pastelul este o creatie lirică descriptivă în versuri în care se

înfăţişează un tablou din natură (un peisaj, momente ale
zilei, imaginea unor anotimpuri, aspecte din viaţa plantelor
sau a animalelor) faţă de care autorul îşi exprimă în mod
direct impresiile si sentimentele.
Aplicaţie:

Se dă textul:

“Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie uşoară care trece peste văi ...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.”
( V. Alecsandri. „Iarna”)

1.Demonstrează că opera citată ( V. Alecsandri. „Iarna”) aparţine

speciei pastel, într-o compunere de 25-30 de rânduri.

99
Ce vom urmări?
1.Introducere: date despre autor ( 3-4 rânduri);
2. Cuprins: argumentarea pe definiţie:
Luăm din definiţie trăsăturile pastelului şi le căutăm în opera noastră:
- Pastelul este o creatie lirică descriptivă- argumentăm caracterul liric:
- mărci ale eului liric-exemple;
-figuri de stil şi imagini artistice – exemple comentate;
-Se înfăţişează un tablou din natură (un peisaj, momente ale zilei,
imaginea unor anotimpuri, aspecte din viaţa plantelor sau a
animalelor)- ce regăsim în poezia noastră din definiţie? cum sunt ele
prezentate?- cu argumente din text: citate comentate, pe strofe.
-Autorul îşi exprimă în mod direct impresiile si sentimentele- care sunt
acestea în acest text şi din ce versuri reies?
3. Încheire (o concluzie asupra textului sau asupra caracteristicilor sale.)
Reunim informaţiile de mai sus într-o compunere, prin legarea acestor
informaţii în propoziţii şi fraze, cu elemente de legătură între ele, ca în orice
alt comentariu sau analiză de text. Nu se admit idei introduse prin liniuţe,
săgeţi etc. Succes!

Model de lucru:

“Iarna” de V. Alecsandri
-demonstraţie pastel-

Creator al pastelului ca specie în lirica românească, Vasile

Alecsandri cântă în poeziile sale fenomene ale naturii, imagini ale
anotimpurilor şi munci ale câmpului . Poet al soarelui şi al luminii,
Vasile Alecsandri a fost fascinat de spectacolul iernii, anotimp căruia
i-a dedicat o bună parte din poeziile sale .
Pastelul este o specie a liricii culte, în versuri, în care
autorul descrie un tablou de natură, exprimându-şi sentimente prin
intermediul imaginilor artistice, create cu ajutorul figurilor de stil.
Poezia “ Iarna “ inclusă în volumul “Pasteluri “ este o poezie
dedicată anotimpului alb , în notele sale caracteristice. Poetul
realizează tabloul unei zile geroase de iarnă, cu toate fenomenele
100
specifice acestui anotimp: zăpada , viscolul , gerul şi pustietatea.
Tabloul surprins static este amplu, panoramic , iar elementele care-l
compun aparţin atât naturii terestre: muntii, dealurile, satele, casele,
cât şi naturii cosmice: cerul, norii şi soarele. Feeria tabloului se
realizează cu ajutorul imaginilor artistice. În primele trei strofe
percepţia se face vizual. Poezia debutează cu imaginea ninsorii: “
Din văzduh cumplita iarnă, cerne norii de zăpadă “ . Senzaţia de
iarnă geroasă , grea, este creată de imaginea zăpezii atotstăpânitoare,
care acoperă pământul , asemenea unei “ zale argintii“. Potopul de
ninsoare este redat vizual în strofa a II- a , cu ajutorul repetiţiei şi al
enumeraţiei , cu ajutorul cărora poetul creează impresia de
permanenţă în timp a ninsorii. Ca urmare , viaţa se retrage lăsând
locul unei imense pustietăţi : “ Şi pe-ntinderea pustie , fără urme ,
fără drum , / Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum. »
Perspectiva se schimbă în ultima strofă deoarece : « Dar
ninsoarea încetează , norii fug , doritul soare , / Străluceşte şi
desmiardă oceanul de ninsoare. » Acum imaginilor vizuale li se
adaugă cele motorii şi cele auditive, pentru că natura se trezeşte la
viaţă , sub mângâierea timidă a soarelui : « Iat-o sanie uşoară care
trece peste văi / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi ».
Imaginile artistice se realizează prin îmbinarea unei
multitudini de mijloace de expresivitate artistică . Asprimea zilei este
sugerată mai ales prin personificarea : « Cumplita iarnă cerne norii
de zăpadă » , iar pământul « se îmbracă » într-o zale argintie .
Spectacolul fascinant al ninsorii este sugerat în prima strofă cu
ajutorul comparaţiei : « Fulgii zbor , plutesc în aer, ca un roi de
fluturi albi ». Imaginea zăpezii care îmbracă « mândra ţară » este
redată cu ajutorul metaforei : « Cu o zale argintie se îmbracă mândra
ţară » .
Culoarea care domină tabloul este albul strălucitor, iar
impresia de pastel în alb este realizată cu ajutorul epitetelor
cromatice care abundă în primele trei strofe : “ umeri dalbi “ , “
fluturi albi “ , “ fantasme albe “ , “ clăbuci albii “ . Aceeaşi senzaţie
este redată şi prin folosirea adjectivului “alb “ cu rol de nume
predicativ din structura : “ tot e alb “ asociată cu enumerarea
formelor de relief : “ pe câmp , pe dealuri , împregiur , în departare”,
dând impresia de tablou grandios, copleşitor. .

101
 Ca în orice pastel , poetul comunică o gamă variată de
sentimente, declanşate de spectacolul iernii. Dansul fulgilor de
zăpadă îi creează poetului un sentiment de uimire , de înfiorare
plăcută, care treptat se transformă în teamă , în nelinişte cauzată de
abundenţa ninsorii . Imaginea trecătoare a soarelui redată vizual , cu
ajutorul comparaţiei : « Soarele rotund şi palid se prevede printre
nori , / Ca un vis de tinereţe printre anii trecători » , îi creează un
sentiment de nostalgie, de melancolie. În strofa a treia , când natura
întreagă stă sub puterea iernii, poetul trăieşte un sentiment de panică,
sentiment care se destramă în ultima strofă , odată cu apariţia
soarelui , pentru a lăsa locul optimismului şi bucuriei de a trăi .
Prin bogăţia de sentimente pe care le comunică , prin forma
artistică aproape desăvârşită , poezia « Iarna » de V. Alecsandri
rămâne unul dintre cele mai frumoase pasteluri dedicate acestui
anotimp .

2.Demonstrează că poezia de mai sus (V. Alecsandri. „Iarna”) este o

operă lirică, într-o compunere de 25-30 de rânduri.

Aminteşte-ţi!

În vederea redactării unei compuneri mai ample (peste 20-25 de

rânduri), în care trebuie să demonstrăm aparteneţa la genul liric, se
vor avea în vedere următoarele repere:
-date despre autor (2-3 rânduri);
-tema operei (aspectul surprins în opera respectivă: ex: natura,
iubirea, şcoala etc)
-explicarea titlului operei;
-prezentarea operei, pe scurt- ce aspect din realitate surprinde (despre
ce este vorba);
-cele patru trăsături ale operei lirice, cu exemple (citate comentate);
-încheiere (o concluzie personală asupra operei).

DOINA

Doina este o o specie lirică, populară sau cultă, în care

sunt exprimate direct şi profund cele mai variate
102 ură împotriva asupritorilor,
sentimente: dor, tristeţe, iubire,
înstrăinare, regret etc, reflectând totodată comuniunea
omului cu natura.
Aplicaţie:

Se dă textul:

Măi bădiţă, floare dulce,

Unde te-aş găsi te-aş smulge,
Şi-acasă la noi te-aş duce,
Şi te-aş răsădi-n grădină,
Şi te-aş secera cu milă;
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag;
Şi te-aş măcina mărunt
La morişca de argint;
Şi te-aş cerne
Prin sprâncene,
Şi te-aş frământa-n inele,
Şi te-aş da inimii mele
Să se stâmpere de jele…

1.Demonstrează că opera citată aparţine speciei doină, într-o

compunere de 25-30 de rânduri.

Ce vom urmări?
1.Introducere: câteva cuvinte despre folclorul literar/opera folclorică;
2. Cuprins: argumentarea pe definiţie:
Luăm din definiţie trăsăturile doinei şi le căutăm în opera noastră:
- Doina este o o specie lirică, populară sau cultă -argumentăm caracterul
liric şi popular: - mărci ale eului liric-exemple;

103
 -figuri de stil şi imagini artistice – exemple comentate;
-caracteristicile operei folclorice (caracterul oral, colectiv,
anonim, tradiţional şi sincretic), explicate pe scurt.
- Sunt exprimate direct şi profund cele mai variate sentimente: dor,
tristeţe, iubire, ură împotriva asupritorilor, înstrăinare, regret etc-ce
regăsim în poezia noastră din definiţie?- cu argumente din text: citate
comentate.
- Reflectă totodată comuniunea omului cu natura.- cum apare aceasta în
acest text şi din ce versuri se deduce?; comentează.
3. Încheire (o concluzie asupra textului sau asupra caracteristicilor sale).
Reunim informaţiile de mai sus într-o compunere, prin legarea
acestor informaţii în propoziţii şi fraze, cu elemente de legătură între ele, ca
în orice alt comentariu sau analiză de text. Nu se admit idei introduse prin
liniuţe, săgeţi etc. Succes!

Model de rezolvare:

“Măi bădiţă, floare dulce”

-demonstraţie doină-

Din noaptea trecutului , străbunii ne-au transmis pe

cale orală o moştenire artistică de o mare valoare. Vorbind despre
lirica populară , Vasile Alecsandri remarca faptul că : « poeziile
noastre populare compun o avere naţională demnă de a fi scoasă la
lumină, ca un titlu de glorie pentru naţia română » .
Izvorâte din sensibilitatea omului din popor , despre care V .
Alecsandri spunea că « s-a născut poet », doinele populare oglindesc
toate sentimentele omului: dorul, dragostea, bucuria de a trăi,
tristeţea, jalea.
Poezia “Măi bădiţă, floare dulce”este o doină de dor şi de
dragoste. Poezia este un monolog liric conceput sub forma unei
confesiuni. Titlul , reluat şi în primul vers, este o adresare directă
către fiinţa iubită.
Tânăra îndrăgostită îşi mărturiseşte cu sinceritate şi cu
candoare dragostea faţă de flăcăul iubit , căruia i se adresează direct , la
persoana a II-a singular : « Măi bădiţă, floare dulce, /Unde te-aş găsi te-
aş smulge, /Şi-acasă la noi te-aş duce”.Verbele la condiţional - optativ
104
sugerează un vis de dragoste , o aspiraţie spre iubire a tinerei. Din acest
dor de dragoste se naşte metafora « floare dulce » care sugerează la fel
ca şi diminutivul « bădiţă » frumuseţe , gingăşie , tinereţe , puritate .
Întâlnirea celor doi tineri capătă , în concepţia creatorului popular,
semnificaţia unui ritual , iar transfigurarea se realizează cu ajutorul unor
succesiuni de verbe care sugerează muncile câmpului în desfăşurarea lor
calendaris-tică :« Şi te-aş răsădi-n grădină / Şi te-aş secera cu milă / Şi
te-aş face stog în prag / Şi te-aş îmblăti cu drag /Şi te-aş măcina mărunt /
La morişca de argint / Şi te-aş cerne / Prin sprâncene /Şi te-aş frământa-
n inele. »
Dorinţa fetei de a-şi integra fiinţa celui drag este sugerată de
metafora sprâncenelor devenite sită şi de cea a pâinii frământate în inele
ca pentru logodnă. Astfel dată inimii ar stinge suferinţa pricinuită de
dragoste : « Şi te-aş da inimii mele / Să se-astâmpere de jele . »
Poezia este o doină populară pentru că este o creaţie lirică în
versuri, în care este exprimat un sentiment puternic. Lirismul poeziei
izvorăşte din exprimarea directă a sentimentelor, cu ajutorul monologului
liric. Ca urmare sunt prezente mărcile eului liric, sub forma pronumelor şi
a verbelor la persoanaI. Muzicalitatea versurilor, asigurată de măsura
scurtă, de ritmul trohaic şi de alternanţa monorimei cu rima
împerecheată , precum şi metafora din titlu şi cele cateva
epitete: « morişca de argint », « te-aş îmblăti cu drag », « te-aş secera cu
milă » sporesc lirismul poeziei, argumentând apartenenţa la specia doină a
acestei creaţii .

2.Demonstrează caracterul liric al operei de mai sus („Măi

bădiţă, floare dulce”), într-o compunere de 25-30 de rânduri,
conform schemei de la „Opera lirică”.
IMNUL

Imnul este o specie a genului liric în care autorul

preamăreşte patria, eroii sau evenimentele cruciale din
viaţa unei naţiuni, folosind un ton solemn. Fiind o operă
lirică, sentimentele sunt exprimate direct, prin vocea eului
liric, ale cărui mărci sunt verbe şi pronume de persoana I şi
a II-a şi adresarea directă. Ideile sunt evidenţiate prin
intermediul procedeelor artistice, figuri de stil şi imagini
artistice, prozodie şi versificaţie,
105 iar modul de expunere
predominant este monologul sau descrierea.
Aplicaţie:

Se dă textul:
„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!”
(Deşteaptă-te, române de Andrei Mureşanu- fragment)

1. Demonstrează că fragmentul citat (Deşteaptă-te, române de

Andrei Mureşanu- fragment) aparţine speciei imn, într-o
compunere de 25-30 de rânduri.

Ce vom urmări?
1.Introducere: câteva cuvinte despre autor-putem utiliza o introducere-
standard ( ... este un important scriitor al literaturii române ce a îmbogăţit
patrimoniul cultural naţional prin numeroas opere, între care şi...);
2. Cuprins- argumentarea pe definiţie:luăm din definiţie trăsăturile imnului
şi le căutăm în opera noastră, ca în exemplele anterioare:

106
Imnul este o specie a genului liric-argumentăm caracterul liric:

- mărci ale eului liric-exemple;

-figuri de stil şi imagini artistice – exemple comentate;

Autorul preamăreşte patria, eroii sau evenimentele cruciale din viaţa

unei naţiuni într-un ton solemn.- exemple din fragment, comentate.

Modul de expunere predominant este monologul sau descrierea-

argumentare cu exemple din text, rolul acestuia.

3. Încheire (o concluzie asupra textului sau asupra caracteristicilor sale).

Reunim informaţiile de mai sus într-o compunere, ca la exemplele
precedente. Succes!

2. Demonstrează că textul integral Deşteaptă-te, române de

Andrei Mureşanu aparţine genului liric.

Model de rezolvare:

IMNUL: “Deşteaptă-te, române!”

-demonstraţie operă lirică-

Poezia „ Un răsunet , compusă de Andrei Mureşanu în

preajma Revoluţiei de la 1848, a devenit imnul revoluţionar
paşoptist, iar de la Revoluţia din 1989, imn naţional al României.
Imnul este o specie a genului liric în care autorul
preamăreşte patria, eroii sau evenimentele cruciale din viaţa unei
naţiuni. Fiind o operă lirică, sentimentele sunt exprimate direct, prin
vocea eului liric, ale cărui mărci sunt verbe şi pronume de persoana I
şi a II-a şi adresarea directă. Ideile sunt evidenţiate prin intermediul
procedeelor artistice, figuri de stil şi imagini artistice, prozodie şi

107
versificaţie, iar modul de expunere predominant este monologul sau
descrierea.
„Deşteaptă-te, române!” întruneşte toate caracteristicile unei
opere lirice.
În primul rând, titlul, construit din verbul la imperativ
„deşteaptă-te” şi substantivul în vocativ „române” este reluat şi în
primul vers, exprimând direct mesajul şi ideea centrală a poeziei,
îndemnul la deşteptare naţională, la unitate şi independenţă.
Astfel, autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele:
patriotismul, mândria pentru o descendenţă ilustră:” că-n aste mâni
mai curge un sânge de roman”, sentimentele apartenenţei la un neam
de viteji peste care se arcuieşte umbra marilor stăbuni:”Priviţi,
măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine/ Româna naţiune, ai voştri
strănepoţi”. Conştiinţa că a sosit momentul marii uniri reiese în mod
direct din versurile solemne. Vocea eului liric este prezentă prin
formele pronominaleşi verbele de persoana I plural:”a noastre”,
„noi”, „să dăm”, „jurăm”, „murim”. Adresarea directă, o altă
caracteristică a genului liric, este dovedită şi de prezenţa
substantivelor în vocativ:”române”, „umbre” sau a verbelor la
imperativ:”croieşte-ţi”, „înalţă-ţi”.
Fiind o operă lirică, gândurile şi îndemnurile poetului sunt
evidenţiate şi cu ajutorul procedeelor artistice: invocaţia retorică
”Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine” aminteşte de trecutul
de glorie al neamului, iar comparaţiile evidenţiază măreţia şi vitejia
românilor:”stau ca brazii”, „sar ca lupii”. Întreaga poezie este
constuită pe baza unor antitezesugestive: „acum ori niciodată”,
„viaţă-n liberatate ori moarte!”. Metaforele „jug”, „somnul cel de
moarte”, „plăgi” evidenţiază chinul de veacuri al neamului, lunga şi
dureroasa asuprire ce trebuie acum scuturată. Vocea eului liric
evidenţiază capacitatea capacitatea românilor de a lupta pentru
libertate prin epitetele folosite în inversiune:” măreţe umbre” sau
prin intermediul epitetelor calificative „mamă văduvită”, „braţe
armate”. Enumeraţia „bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din
câmpii” argumentează dorinţa unanimă a poporului de a lupta pentru
unire. Imaginea cea mai sugestivă este a ţării, realizată printr-o
metaforă, care devine prin personificare simbolul mamei văduvite
care blesteamă trădătorii.

108
 De asemenea, muzicalitatea textului liric este asigurată şi
cele unsprezece strofe de tip catren cu măsura de 13-14 silabe, rima
încrucişată şi ritmul iambic.
Fiind o operă lirică, modul de expunere este monologul,
poetul adresând direct românilor un îndemn la luptă şi
unire:”croieşte-ţi altă soartă”, „jurăm că vom da mâna, să fim
pururea fraţi!”
În concluzie, imnul naţional al României este o operă lirică
datorită adresării directe, sincere, a unor idealuri naţionale prin
intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistice, care fac din
această poezie un manifest al libertăţii naţionale.

109
 SCHIŢA

Schiţa este o specie a genului epic în proză, de mică

dimensiune, cu o acţiune simplă şi liniară, desfăşurată într-un
timp limitat şi într-un spaţiu restrâns, la care iau parte puţine
personaje, iar modul de expunere este naraţiunea îmbinată cu
dialogul.
Aplicaţii:
1. Demonstrează că o operă studiată la şcoală este o schiţă, într-
o compunere de minim 25 de rânduri.

Ce vom urmări?
1.Introducere: câteva cuvinte despre autor
2. Cuprins:
- argumentarea pe definiţie: luăm din definiţie trăsăturile schiţei, pe
rând şi le argumentăm cu citate sau exemple din opera noastră, ca în
modelele anterioare;
-în plus, când discutăm despre o operă epică, adăugăm şi momentele
subiectului în opera aleasă(povestire pe momentele subiectului, pe scurt) şi
câteva idei referitoare la personaj (cele mai importante trăsături ale
acestuia).
3. Încheire (o concluzie asupra textului sau asupra caracteristicilor sale).
Reunim informaţiile de mai sus într-o compunere, ca la exemplele
precedente. Succes!

Model de lucru:

“D-l Goe…”
-demonstraţie schiţă-

Prozator şi dramaturg , clasic al literaturii române, Ion Luca

Caragiale a creat în opera sa o imagine complexă a societăţii din a

110
doua jumătate a sec. al XIX-lea. Un loc special în opera sa îl ocupă
schiţele, cuprinse în volumul “ Momente şi schiţe “ .
Schiţa este o specie a genului epic în proză, de mică
dimensiune, cu o acţiune simplă şi liniară, desfăşurată într-un timp
limitat şi într-un spaţiu restrâns, care se realizează prin îmbinarea
naraţiunii cu dialogul .
« Dl. Goe » de I. L. Caragiale este o schiţă pentru că este o
operă epică în proză de mică întindere, în care autorul îşi exprimă
dezaprobarea faţă de proasta educaţie primită de unii copii în familie,
în mod indirect, prin intermediul personajelor şi al acţiunii. Ca în
orice schiţă autorul surprinde un moment semnificativ din viaţa
personajului principal: o călătorie la Bucuresti, de 10 mai, oferită de
familie ca o recompensă anticipată pentru a-l stimula la
învăţătură : « ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta ».Călătoria
devine pentru autor un pretext pentru a pune în lumină un anumit tip
de educaţie, un anumit tip de familie, dar mai ales un anumit tip de
copil . Pentru că este o schiţă , acţiunea este simplă şi liniară şi se
desfăşoară într-un timp limitat, 2-3 ore, cât durează călătoria şi într-
un spaţiu restrâns, pe peronul gării Urbei X şi în trenul de Bucureşti.
Relatarea întâmplărilor se face ca în orice operă epică , în mod
obiectiv- la persoana a III-a , atitudinea scriitorului desprinzându-se
din modul în care relatează întâmplările şi schiţează tipul
personajelor. Schiţa poartă titlul : « Dl . Goe… » , incluzând numele
personajului principal căruia îi adaugă apelativul “dl” , care
anticipează intenţia satirică a schiţei .
Acţiunea schiţei este organizată în câteva secvenţe narative . Prima
secvenţă care cuprinde expoziţiunea şi intriga dezvăluie motivul
călătoriei la Bucureşti a familiei lui Goe : “ Ca să nu mai rămâie repetent
şi anul acesta “. Ca urmare , în mare ţinută, Goe însoţit de mamiţa , tanti
Miţa şi mam’ mare aşteaptă sosirea trenului de Bucureşti . În aşteptarea
trenului timpul se consumă într-o dispută filologică, prilej pentru autor
de a evidenţia lipsa de cultură a personajelor .
Desfăşurarea acţiunii se precipită odată cu sosirea trenului în
care doamnele găsesc locuri prin amabilitatea unor tineri. Drumul
spre Bucureşti dezvăluie proasta creştere a copilului prin fapte,
vorbe, gesturi şi comportament. Profitând de complicitatea vinovată
a familiei, Goe face obrăznicie după obrăznicie: pierde biletul de
călătorie, apoi se încuie în compartimentul de la capătul vagonului.
111
Punctul culminant al obrazniciei lui Goe îl constituie tragerea
semnalului de alarmă, fapt care creează panică în rândul călătorilor.
Deznodământul surprinde sosirea distinsei familii în Bucureşti.
Ca în orice schiţă, acţiunea antrenează un număr mic de
personaje, care gravitează în jurul personajului principal, Goe, un
copil răsfăţat şi obraznic care pus în relaţie cu cei din jur
demonstrează lipsă de respect, de bun simţ, dar mai ales prosta
educaţie primită în familie. Leneş, capricios, nepoliticos,
neascultător, neastâmpărat şi impertinent, Goe este micul tiran al
familiei, care speculează cu abilitate sentimentele şi slăbiciunile
familiei. Comportarea sa de-a lungul călătoriei aminteşte de eterna
relaţie dintre copiii răsfăţaţi, părinţii şi bunicii lor.
Valoarea artistică a schiţei izvorăşte din comicul savuros care
rezultă din relatarea faptelor şi din comportarea personajelor, din
limbajul viu şi colorat, din succesiunea dinamică a întâmplărilor, din
îmbinarea cu măiestrie a naraţiunii cu dialogul, dar mai ales maniera
în care sunt create personajele.
Toate acestea fac din schiţa “ Dl. Goe…” o capodoperă a
speciei pe care o reprezintă .

2. Caracterizează personajul principal din schiţa studiată, într-o

compunere de minim 25 de rânduri.

Aminteşte-ţi!

Cum caracterizăm un personaj literar?

-date despre autor (2-3 rânduri);
-cine este personajul fragmentului /operei?;
-ce fel de personaj este? (tipologia: principal, secundar etc);
-ce statut are personajul? (ce este el?- un pescar, un cerşetor etc);
-în ce moment este surprins in opera?;
-procedee de caracterizare (directe, indirecte, cu exemple din text, citate sau
secvenţe comentate, evidenţiind trăsături fizice şi morale -minim 5);

112
-relaţii cu alte personaje;
-încheiere de tip concluzie: tipul de personaj (ex: tipul copilului studios, tipul
mincinosului, tipul egoistului etc) şi opinia personală referitoare la personaj.
Atenţie: compunerea trebuie să aibă minim o pagină!!!

Model de lucru:

“D-l Goe…”
-caracterizarea personajului-

În opera sa în proză , cuprinsă în volumul “Momente şi schiţe“,

I. L. Caragiale a oglindit aspecte semnificative din viaţa societăţii
româneşti de la sfârşitul sec. al XIX şi începutul sec. al XX-lea . O
temă frecvent întâlnită în schiţele lui Caragiale este proasta educaţie
pe care o primesc copiii în aşa-numitele « familii bune » . În schiţe
precum : “Vizită…” , “Dl. Goe…” , “Lanţul slăbiciunilor” şi
“Bacalaureat”, autorul vizează rezultatele acestei proaste educaţii
privite sub latura ridicolului .
Schita “ Dl. Goe… “ surprinde un moment semnificativ din viaţa
unui astfel de copil cu scopul de a pune în lumină un anumit tip de
familie, un anumit tip de copil, dar mai ales un anumit tip de educaţie.
Personajul principal al cărui nume se regăseşte şi în titlu este
Goe, un copil dintr-o familie cu pretenţii de onorabilitate. Chipul
personajului , realizat prin naraţiune şi dialog, se conturează treptat
prin îmbinarea mijloacelor directe şi indirecte de caracterizare:
prezentarea făcută de narator prin descriere şi prin naraţiune, părerile
celor din jur despre acesta, fapte, vorbe, comportament şi gesturi.
Portretul fizic, realizat prin descriere sumară, se referă la modul în
care este îmbrăcat baiatul: « tânărul Goe poartă un frumos costum de
marinar , pălărie de paie cu inscripţia pe pamblică « Le
Formidable ». Ţinuta copilului pune în evidenţă mediul social din
care provine, dar mai ales locul special pe care acesta îl ocupă în
familie. Tot direct, de la narator , aflăm că Goe este un copil de
vârstă şcolară, un Ionel evoluat, leneş şi grăbit să-şi înceapă cariera
de repetent. Unic copil în familie, Goe este centrul preocupărilor
celor mari care sunt gata să-i îndeplinească toate poftele. Aşa se face

113
că Goe beneficiază de o recompensă anticipată ; “ ca să nu mai
rămâie repetent şi anul acesta … “.
Naratorul insistă chiar de la început pe carenţele educaţiei
copiilor într-o astfel de familie, pe slăbiciunea vinovată a parinţilor,
pe îngăduinţa până la absurd faţă de greşelile copiilor. Portretul
moral se conturează treptat mai ales prin mijloacele indirecte de
caracterizare . Astfel, obişnuit să primească totul imediat şi la
comandă, Goe îşi exprimă zgomotos nemulţumirea faţă de
întârzierea trenului: « e foarte impacient şi cu un ton de comandă
zice încruntat : ‘ – Mam ‘ mare , de ce nu vine ? Eu vreau să vie ! ».
Gesturile şi tonul poruncitor de mic tiran dezvăluie un caracter
autoritar şi capricios. De-a lungul călătoriei, Goe demonstrează lipsa
limitelor proastei sale educaţii. Pe peron intervine nepoliticos în
discuţiile cucoanelor , le corectează cu superioritate şi le jigneşte cu
obrăznicie: « Vezi că sunteţi proaste amândouă ? » Tânărul Goe,
devenit acum : « Dl. Goe » , nu vrea să intre în cupeu şi rămâne pe
coridor : « cu bărbaţii » . Tot ca bărbaţii poarta biletul în panglica
pălăriei, iar familia îi respectă capriciile cu o vinovată toleranţă .
Străinului amabil care-l sfătuieşte să nu scoată capul pe fereastră îi
raspunde cu impertinenţă : « Ce treabă ai tu urâtule ? » , cu aceeaşi
toleranţă doamnele asistând la obrăzniciile eroului. Nescultător şi
neastâmpărat, Goe face obrăznicie după obrăznicie, etalându-şi cu
dezinvoltură proasta creştere: pierde biletul de călătorie, se încuie în
compartimentul de la capătul vagonului şi trage semnalul de alarmă .
Atitudinea cucoanelor este tipică familiilor care înţeleg greşit
educaţia şi care confundă obrăznicia cu inteligenţa. Aşa se face că
mam’ mare îl vede “ un procopsit “ , ca apoi să exclame admirativ :
“ E lucru mare cât e de deştept ! ».
Cu inconştienţă familia îi deformează lui Goe comportamentul
său de copil. Ca urmare, îl trateaza când ca pe un copil-« puişorul »,
care zbiară şi bate din picior, este sărutat pe năsuc şi primeşte «
ciucalata », când ca pe un bărbat, care călătoreşte pe culoar, poartă
biletul în panglica pălăriei şi ia parte la discuţiile celor mari. De fapt,
familia cu naivitate îi oferă copilului propriul exemplu de proastă
creştere, prin felul în care se comportă cu cei din jur. Comportarea lui
Goe aminteşte de eterna relaţie dintre copiii răsfăţaţi , părinţii şi
bunicii lor. Ca urmare , Goe rămâne un simbol al copilului răsfăţat şi
obraznic de oriunde şi de oricând .
114
 3. Demonstrează că schiţa studiată la clasă aparţine genului
epic, într-o compunere de minim 25 de rânduri. (conform schemei de
la „Opera epică”).

BASMUL

Basmul este o creaţie epică de mare întindere, cu acţiune

complexă, în care se relatează întâmplări reale şi
fantastice care se petrec pe tărâmuri diferite într-un timp
şi într-un spaţiu neprecizate clar, care sunt determinate de
conflictul dintre cele două forţe antagonice- binele şi
răul, la care iau parte personaje fantastice şi reale
înzestrate cu puteri supraomenesti, iar finalul aduce
victoria forţelor binelui.

Aplicaţii:

1. Demonstrează că o operă studiată la clasă este un basm popular.

Ce vom urmări?
1.Introducere: câteva cuvinte despre autor
2. Cuprins:
- argumentarea pe definiţie: luăm din definiţie trăsăturile basmului,
pe rând, şi le argumentăm cu citate sau exemple din opera noastră, ca în
modelele anterioare;
- adăugăm şi momentele subiectului în opera aleasă(povestire pe

115
momentele subiectului, pe scurt) şi câteva idei referitoare la personaj (cele
mai importante trăsături ale acestuia).
3. Încheire (o concluzie asupra textului sau asupra caracteristicilor sale).
Reunim ideile în fraze. Succes!

Model de lucru:

“Prâslea cel voinic şi merele de aur”

-demonstraţie basm popular-

Cea mai răspândită specie epică populară, basmul a fost definit

de George Călinescu drept “o oglindire a vieţii în moduri
fabuloase(… ), fiind mitologie, filozofie, observaţie morală.“
Basmul este o creaţie epică de mare întindere, cu acţiune
complexă, în care se relatează întâmplări reale şi fantastice care se
petrec pe tărâmuri diferite într-un timp şi într-un spaţiu neprecizate
clar, care sunt determinate de conflictul dintre cele două forţe
antagonice- binele şi răul, la care iau parte personaje fantastice şi
reale înzestrate cu puteri supraomenesti, iar finalul aduce victoria
forţelor binelui.
« Prâslea cel voinic şi merele de aur » este un basm popular
cules şi publicat de Petre Ispirescu. Fiind un basm , este o naraţiune
de mare întindere în care întâmplările reale se împletesc cu cele
fantastice , dominante fiind cele fantastice. Ca urmare , evenimentele
se petrec pe tărâmul oamenilor, dar mai ales pe tărâmul celălalt, un
ţinut fabulos, stăpânit de forţe ale răului.
Ca în orice basm, timpul întâmplărilor este nedeterminat,
acţiunea petrecându-se « odată ca niciodată » . Subiectul basmului
este determinat de conflictul dintre bine şi rău . Aşa se face că în
expoziţiune aflăm că în grădina unui împărat creşte un măr care face
poame de aur pe care nişte hoţi le fură când încep a se coace, fapt ce
constituie intriga operei. În desfăşurarea acţiunii ni se relatează că
după ce mai mulţi viteji precum şi fiii cei mari ai împăratului păzesc
preţiosul copac fără succes, Prâslea, fiul cel mic al împăratului, îi
alungă pe hoţi şi îi oferă împăratului râvnitele fructe. Apoi, însoţit de
fraţii săi, porneşte în căutarea hoţilor, pentru că fapta acestora nu

116
poate rămâne nepedepsită. Ajuns pe tărâmul celălalt, îi înfruntă pe
cei trei zmei, îi răpune, eliberează trei prinţese prizoniere ale zmeilor,
transformă cele trei palate în mere şi porneşte spre casă . Invidioşi,
fraţii cei mari hotărăsc să-l piardă, dar Prâslea se salvează miraculos,
apoi scapă de la moarte puii unei zgripţuroaice care, în semn de
mulţumire, îl ajută să se întoarcă pe pământ. Aici, cu ajutorul unui
meşter argintar şi al mărului de aur, îi demască pe fraţii cei mişei,
fapt ce constituie punctul culminant al basmului. În deznodământ
Prâslea este răsplătit, primind ca soţie pe fiica cea mică şi drept
moştenire tronul părintesc.
Ca în orice basm, acţiunea este determinată de lupta dintre bine
şi rău, conflict care se declanşeaza odată cu furtul merelor. Acest
conflict cunoaşte o evoluţie ascendentă şi în final se încheie prin
victoria binelui asupra răului pentru că, în concepţia omului din
popor, binele, care este întotdeauna echivalent cu adevărul şi cu
dreptatea, trebuie să biruie. În jurul celor două forţe sunt grupate şi
personajele fantastice şi reale înzestrate cu puteri supraomeneşti .
Simbol al principiului de bine este Prâslea, care, în lupta sa
împotriva zmeilor, se bucură de ajutorul unor aliaţi ca fetele de
împărat, corbul, zgripţuroaica şi argintarul, numite ajutoare sau
donatori, personaje specifice basmelor. De asemenea, o altă trăsătură
a basmului o constituie faptul că Prâslea deţine puteri supraomeneşti:
înţelege glasul animalelo , se metamorfozează în flacără şi deţine o
putere suparomenească, dovedită în lupta cu zmeii. La polul opus se
situează zmeii care reprezintă forţe ale răului, alături de cei doi fii ai
împăratului sau balaurul.
Compozitional , « Prâslea cel voinic şi merele de aur » respectă
structura tradiţională a basmului, începând cu formula iniţială
specifică: «a fost odată ca niciodată», care are menirea de a-l
introduce pe ascultător într-o lume fabuloasă şi se încheie cu
formula: «Şi-am încălecat pe-o şa ... », menită să-l readucă în lumea
reală. De asemenea, se regăsesc şi în acest basm diverse motive
specifice: călătoria pe tărâmul celălalt, lupta dreaptă, metamorfoza,
cifra trei, obiectele magice, demascarea, răsplata şi nunta.
Oralitatea stilului este o altă trăsătură specifică a basmului şi se
realizează prin folosirea unui limbaj popular, presărat cu construcţii
şi expresii specifice graiului vorbit, prin folosirea interjecţiilor, a
exclamaţiilor şi a interogaţiilor retorice.
117
 Frumuseţea basmului rezultă din valoarea sa estetică, dar mai
ales din sensurile morale pe care le transmite.

2. Caracterizează personajul principal din basmul studiat, într-o

compunere de minim 25 de rânduri.

Model de lucru:

“Prâslea cel voinic şi merele de aur”

-caracterizarea personajului-

Izvorâte din încrederea omului din popor în triumful binelui şi al

adevărului, basmele populare aduc în faţa ascultătorului personaje
complexe care întruchipează virtuţile morale ale poporului. Simbolul
tradiţional al principiului de bine în basmele populare este Făt-
Frumos.
În basmul “ Prâslea cel voinic şi merele de aur”, personajul care
întruchipează acest principiu este Prâslea, al cărui nume se regăseşte
şi în titlu. Aşa cum sugerează numele, el este fiul cel mic al unui
împărat mare şi puternic, care avea, ca în orice basm, trei fii.
Caracterizarea personajului se realizează prin naraţiune şi dialog,
printr-o acumulare treptată de mijloace de caracterizare directe,
prezentarea făcută de creatorul popular, părerea celor din jur despre
el şi autocaracterizarea şi indirecte, prin fapte , vorbe, gesturi şi
comportament . Sensibil, îl mâhneşte suferinţa tatălui său şi cere
permisiunea de a face de strajă la mărul cel preţios. Modest , el nu se
laudă că-i va prinde pe hoţi, asemenea celorlalţi viteji din împăraţie :
« ... zic că o încercare de voi face şi eu, nu poate să-ţi facă nici un
rău », îi mărturiseşte el cu convingere tatălui său, însă pentru acesta
Prâslea este « un mucos » şi « un nesocotit » , nu pentru că nu ar fi
capabil de o faptă deosebită , ci pentru că este după parerea tatălui
sau prea « crud » pentru o asemenea faptă de vitejie .
În ciuda vârstei sale, Prâslea dovedeşte însă inteligenţă şi
întelepciune. Ca urmare, pregătirea pentru pândă o face în mod
meticulos. Priceput în mânuirea armelor, reuşeşte să îl rănească pe
hoţ şi să-l alunge. Curajos şi perseverent în hotărârea de a-i pedepsi
pe răufacatori, coboară pe tărâmul celălalt şi îi înfruntă cu vitejie pe
cei trei zmei. Generos, le ajută pe cele trei prinţese să se întoarcă pe

118
pământ, iar apoi, primejduindu-şi viaţa, salvează puii zgripţuroaicei
înfruntând cu bărbăţie înspăimântătorul balaur. Isteţimea şi spiritul
de anticipatie îl ajută sa se salveze atunci când fraţii cei mişei
hotărăsc să-l piardă sau chiar să-l ucidă. Spiritul de prevedere îl
însoţeşte şi în momentul în care trebuie să îşi dezvăluie identitatea.
Cinstit şi încrezător în dreptatea divină, îi iartă pe fraţii săi, lăsând
pedeapsa în seama lui Dumnezeu .
Ca orice erou de basm, Prâslea este înzestrat cu însuşiri
fantastice. Astfel, el are o putere supraomenească care îl ajută să-i
învingă în luptă pe zmei şi pe balaur. De asemenea , înţelege glasul
animalelor şi are capacitatea de a se metamorfoza în lupta cu zmeul
cel mic, iar mai târziu transformă palatele zmeilor în mere şi îi aduce
fetei de împărat obiectele magice cerute.
În relaţiile sale cu celelalte personaje ale basmului el îşi
dovedeşte de asemenea calităţile: este fiu iubitor, dorind să aducă
fericirea pe chipul tatălui său, este bun şi milos cu fetele pe care le
salvează, iertător cu fraţii săi.
Drumul pe care Prâslea îl parcurge în căutarea hoţilor este un
drum iniţiatic pe parcursul căruia eroul învaţă că oamenii sunt buni
sau răi, în realitate, între oameni stau prietenia sau ura. Pe parcursul
lungului său drum el este nevoit să-şi demonstreze isteţimea, curajul,
devotamentul, cinste, inţelepciunea, tenacitatea şi vitejia, dovedindu-
se astfel capabil să ocupe tronul tatălui său.
Astfel, Prâslea se dovedeşte a fi « cel voinic », aşa cum reiese
din titlul basmului .

3. Demonstrează că basmul studiat la clasă aparţine genului

epic, într-o compunere de minim 25 de rânduri. (conform schemei de
la „Opera epică”).

FABULA

Fabula este o scurtă creaţie epică în versuri, cu

caracter alegoric, în care autorul satirizează diverse aspecte
ale realităţii, cu scopul de a le îndrepta, personificând
lucruri, personaje sau animale. Concepute scenic, fabulele
conţin, de obicei, două părţi: una amplă, narativă, care
relatează o întâmplare şi alta119
scurtă, care conţine morala sau
reflecţiile poetului referitoare la întâmplarea relatată.
Aplicaţii:

1. Demonstrează că o operă studiată la clasă este o fabulă, într-o

compunere de 25-30 de rânduri.

Model de lucru:

« Câinele şi căţelul » de Grigore Alexandrescu

-demonstraţie fabulă-

Reprezentant de frunte al epocii paşoptiste, Grigore

Alexandrescu este creatorul unei opere literare de dimensiuni reduse,
inspirate atât din trecutul glorios al neamului, în meditaţii şi balade,
cât şi din contemporaneitate, în fabule şi satire.
Numele lui este legat de fabulă, specie literară al cărei
întemeietor este în literatura noastră, ceea ce i-a determinat pe mulţi
să-l numească « Moliere al nostru » .
Fabula este o scurtă creaţie epică în versuri, cu caracter alegoric,
în care autorul satirizează diverse aspecte ale realităţii, cu scopul de a
le îndrepta, personificând lucruri, personaje sau animale. Concepute
scenic, fabulele conţin, de obicei, două părţi: una amplă, narativă,
care relatează o întâmplare apelând la alegorie, şi alta scurtă, care
conţine morala sau reflecţiile poetului referitoare la întâmplarea
relatată.
Poezia « Câinele şi căţelul » de Grigore Alexandrescu, inclusă
in volumul « Fabule » , aparţine acestei specii deoarece este o operă
epică în versuri, în care folosind alegoria autorul demască şi critică
parvenitismul, demagogia şi ipocrizia unor contemporani ai săi.
Titlul poeziei este format din două substantive comune, care fac
aluzie la protagoniştii întâmplării: câinele şi căţelul.
Ca în orice fabulă, prima parte, cea mai amplă, este concepută
sub forma unei scenete alegorice cu trei protagonişti: Samson,
dulăul de curte, căţelul Samurache şi un bou oarecare. În expoziţiune
acţiunea este plasată « într-o curte », spaţiu simbolizând societatea,

120
iar timpul de desfăşurare este « deunăzi », adverb de timp ce
sugerează un timp contemporan poetului.
Fabula debutează cu intriga- un monolog demagogic al dulăului
de curte Samson despre egalitatea între lighioane, în faţa unui bou
oarecare aparţinând se pare aceleiaşi clase sociale cu vorbitorul.
În desfăşurarea acţiunii, la începutul discursului, dulăul lasă să se
înţeleagă că ceea ce apreciază el la semenii lui sunt meritele personale,
iar nu blazonul, adăugând chiar că : « de se trag din neam mare asta e o
întâmplare ». Cu falsă modestie strecoară ideea că « şi eu poate sunt
nobil, /Dar s-o arăt nu-mi place ». Ca să fie mai convingator, aduce-n
sprijinul afirmaţiilor sale exemplul ţărilor unde « este egalitate ».
Ipocrizia vorbitorului merge mai departe şi lasă să se înţeleagă că-i face
o deosebită plăcere « Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă, /
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia voastră . »

Spectator la discursul făţarnic al dulăului este căţelul Samurache,

care entuziasmat sincer de frumoasele cuvinte ale vorbitorului, îşi
exprimă satisfacţia şi admiraţia faţă de gândirea acestuia. Reacţia
dulăului este violent şi surprinzătoare, iar cuvintele vulgare demolează
tot discursul despre egalitate: « Cunoşti tu cine suntem şi ţi se cade ţie /
Lichea neruşinată astfel să ne vorbeşti ? », ca apoi să dezvăluie falsitatea
vorbelor anterioare : « Adevărat vorbesc, că nu iubesc mândria şi că
urăsc pe lei , /Că voi egalitate, dar nu pentru căţei » , moment ce
constituie punctul culminant al fabulei.
Ca în orice fabulă, poezia se încheie cu o morală scurtă ce
funcţionează ca un deznodământ, care arată faptul că situaţia de viaţă
relatată în prima parte este valabilă oriunde şi oricând. Fiind o
fabulă, personajele au semnificaţii alegorice, reprezentând tipuri
umane, iar procedeul artistic care stă la bază este personificarea.
Astfel în chipul lui Samson poetul a proiectat tipul demagogului
ipocrit, al parvenitului, care înţelege egalitatea într-un singur sens, iar
acela fiind în folosul lui. Personajul este excelent caracterizat prin
vorbe, comportament şi nume. Psihologia acestuia este anticipată de
nume- Samson, prin aluzie la personajul biblic, dar şi prin sonoritate,
sugereaza vivacitate şi energie. În antiteză cu acesta, numele de
Samurache, prin terminaţia în « che » , sugerează micime, slăbiciune,
ca urmare căţelul îl reprezintă pe omul comun, simplu şi naiv, uşor
manipulat prin vorbe. Principala trăsătura a dulăului este ipocrizia,
121
demonstrată mai ales prin limbaj. În discursul său despre egalitate
oratorul foloseşte un limbaj sobru, solemn, în timp ce indignarea şi-
o exprimă într-un limbaj vulgar. Căţelul Samurache încearcă în semn
de respect pentru dulăul de curte Samson să imite limbajul sobru şi
pretenţios al lui Samson, iar nedumerirea sa în faţa schimbării de
atitudine a dulăului este firească. Boul « oarecare » îl reprezintă pe
individul fără opinie, uşor adaptabil în orice situaţie.
Fiind o operă epică, principalul mod de expunere este dialogul,
iar naraţiunea face legătura între cele două secvenţe dialogate.
Dialogul are rol dublu, ca în teatru, prin el sunt caracterizate în mod
direct sau indirect personajele şi se dezvoltă acţiunea.
Poezia « Câinele şi căţelul » de Grigore Alexandrescu a fost
considerată pe bună dreptate un model al speciei pe care o reprezintă.

2. Demonstrează într-o compunere de 25-30 de rânduri că

fabula studiată la clasă aparţine genului epic.

NUVELA

Specie epică în proză de întindere medie, mai mare

decât schiţa şi mai mică decât romanul, ce surprinde o
acţiune desfăşurată pe o perioadă mai lungă de timp, în
mai multe locuri. Acţiunea este declanşată de un
conflict care poate fi interior (în sufletul unui personaj,
între gânduri, idei, aspiraţii opuse) sau exterior, între
două personaje, între ideile şi interesele acestora.
Numărul personajelor este mai mare decât în schiţă,
iar accentul în nuvelă cade în special pe caracterizarea
personajului principal, angrenat într-un conflict
puternic şi mai puţin pe acţiune. Evenimentele sunt
relatate de un narator omniscient şi omniprezent,
modul de expunere fiind naraţiunea îmbinată cu
dialogul şi descrierea.
Aplicaţie:

122
 1. Demonstrează că nuvela studiată la clasă aparţine genului
epic /este o operă epică.

Model de rezolvare:

„Două loturi” de I.L. Caragiale

-demonstraţie operă epică-

I.L. Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii
române care a creat în opera sa o adevărată „comedie umană”, mai
ales în operele dramatice, cât şi în nuvele, schiţe sau momente. Dacă
în comedii sau schiţe autorul satirizează imoralitatea publicăşi
privată sau proasta educaţiedin unele familii, nuvelele sale se
situează între tragic şi grotesc, cu unele accente comice, în acelaşi
timp Caragiale fiind un creator de stări sufleteşti.
„Două loturi” a fost publicată pentru prima dată în 1898 cu titlul
„Două bilete pierdute”. Opera surprinde aspecte ale mediului citadin,
iar subiectul este luat din viaţa micilor funcţionari.
Opera epică relatează o întâmplare desfăşurată pe momentele
subiectului, localizată în timp şi spaţiu, la care participă instanţele
narative, personajele, prin intermediul cărora autorul îşi exprimă
indirect gândurile şi sentimentele. Acţiunea este generată de un
conflict, iar nararea faptelor se face la persoana a III-a de către un
narator obiectiv, omniscient şi omniprezent, principalul mod de
expunere fiind naraţiunea.
Nuvela „Două loturi” întruneşte toate caracteristicile unei opere epice.
În primul rând, este relatată o întâmplare desfăşurată pe
momentele subiectului literar. Firul epic începe cu intriga, în care
sunt înfăţişate căutările disperate „de trei zile”ale soţilor Popescu.
Opera aduce un element de modernitate prin această inversare a
momenteleor acţiunii, urmată de două interogaţii: „dar ce caută?ce a
pierdut?”prin care vocea naratorului stabileşte contactul cu cititorii pentru
a evidenţia starea de tensiune pe care o trăiesc personajele. În continuare,
autorul revine la expoziţiune, precizând obiectul căutării, biletele ieşite
câştigătoare la loterie şi stabileşte împrejurările cumpărării acestora, în
vară la berărie, cu bani de împrumut, dintr-o superstiţie.
Prin intermesiul naraţiunii la persoana a III-a sunt relatate prin
înlănţuire evenimentele ce alcătuiesc desfăşurarea acţiunii. Astfel,

123
naratorul omniscient şi omniprezent ştie totul despre personajele sale:
vede disperarea celor doi soţi, apoi iluzoria bucurie a domnului Popescu,
amintindu-şi că a pus biletele într-o jachetă.Împreună cu inspectorul
Turtureanu şi căpitanul Pandele le cerecetează pe chivuţele cărora
doamna Popescu le vânduse jacheta în schimbul unor farfurii. La berărie
Lefter Popescu se întâlneşte cu şeful său care îl mustră pentru absenţa de
la birou, fapt ce amplifică starea de tensiune a personajului. Chivuţele
sunt eliberate iar domnul Popescu încearcă în zadar să negocieze cu
acestea. În punctul culminant, ajuns la birou, Lefter găseşte biletele într-
un sertar şi îşi dă demisia. La bancă află că biletele sunt necâştigătoare şi
izbucneşte într-o criză de furie. În deznodământ naratorul propune un
posibil final, în care cei doi soţi îşi pierd minţile, dar mărturiseşte că nu
ştie de fapt ce s-a întâmplat cu ei, nuvela dând cititorilor posibilitatea de
a-şi imagina orice în legătură cu destinul personajelor. Ca în orice operă
la acţiune participă personaje: Lefter Popescu, un umil funcţionar
urmărit de ghinion, care conştient de mediocritatea sa încearcă să-şi
schimbe soarta printr-un câştig important la loterie. El este personajul
principal, individual, rod al plăsmuirii autorului. Numele său este
sugestiv, fiind mijloc de caracterizare indirectă: Popescu e un nume
comun prin care este sugerată mediocritatea, iar Lefter sugerează lipsa
banilor. Capitanul Pandele, inspectorul Turtureanu, chivuţele şi şeful
sunt personaje secundare iar soţia şi bancherul sunt personaje episodice.
Acţiunea în opera epică este generată întotdeauna de un conflict. În
această operă conflictul principal este declanşat de pierderea unor bilete
de loterie considerate câştigătoare, ceea ce îl atrage pe Lefter Popescu
într-un conflict ce antrenează şi alte personaje: cu soţia sa, cu ţigăncile,
cu şeful iar în final cu bancherul. Există şi un conflict interior, deoarece
Lefter Popescu trăieşte frământări puternice, evoluând între speranţă şi
disperare. El este o victimă a hazardului, un umil funcţionar care trăieşte
visul câştigului „celui mare”. Lefter Popescu este caracterizat în special
indirect prin nume, statut social, fapte, gesturi şi vorbe: el este dur cu
soţia şi chivuţele dar umil în faţa şefului. La bancă, înţelegând confuzia
creată, trăieşte un moment de criză, datorat încă o dată unei răzbunări a
destinului. Stările tensionante dramatice sunt minuţios radiografiate de
narator prin intermediul naraţiunii şi al descrierii: „simte o sfârşeală:
cade alb ca porţelanul pe un scaun”, „şi-a început să jelească, să se bată
cu palmele peste ochi, şi cu pumnii în cap şi să tropăie din picioare.” Pe
parcursul nuvelei, dialogul redă conversaţiile şi stările oscilante ale
124
personajului, contribuind la caracterizarea acestuia, dând dinamism
operei: „-Taci, striga crunt d. Lefter.”, „-Viceversa! Nu se poate,
domnule!”. Astfel, ca în orice operă epică, autorul îşi exprimă indirect
gândurile şi sentimentele de înţelegere, compasiune, îngăduinţă faţă de
Lefter Popescu, subliniind drama tulburătoare a unui om copleşit de o
soartă potrivnică.
În concluzie, deoarece este relatată o întâmplare localizată în
timp şi spaţiu, declanşată de un conflict în care sunt angrenate
personaje, iar relatarea evenimentelor se realizează din perspectiva
unui narator heterodiegetic prin intermediul naraţiunii şi al
dialogului, putem afirma că „Două loturi” este o operă epică.

“Popa Tanda” de Ioan Slavici

- demonstratie operă epică-

Ioan Slavici este un important scriitor al literaturii române, ce a

lăsat în urma sa o valoroasă operă literara, între care şi “Mara”,
“Budulea Taichii” sau “ Popa Tanda”. Tema nuvelei este lupta dusă
de personajul principal, parintele Trandafir, pentru a-i determina pe
sătenii din Sărăceni să înţeleagă faptul că viaţa fără muncă nu oferă
satisfacţii .
Titlul operei, ca primă ofertă de interpretare a textului, element
paratextual aflat în relaţie directă cu tema, este o structură nominală
alcatuită din substantivul comun, simplu, articulat “popa” şi din
substantivul propriu “Tanda”, poreclă dată de săteni parintelui
Trandafir, care semnifică pierderea de vreme şi umblarea fără rost, ca
urmarea a încercărilor sale repetate de a-i convinge de necesitatea
muncii.
Opera epică relatează o întâmplare desfăşurată pe momentele
subiectului literar, localizată în timp şi spatiu, la care participă
instanţele narative, personajele, prin intermediul cărora autorul îşi
exprimă indirect gândurile, ideile şi sentimentele. Acţiunea este
generată de un conflict exterior sau interior, iar nararea faptelor se
face la persoana a treia de către un narator omniscient şi
omniprezent, heterodiegetic şi obiectiv. Modul de expunere

125
predominant este naraţiunea, care se îmbină cu dialogul, descrierea şi
monologul.
“Popa Tanda” de Ioan Slavici întruneşte toate caracteristicile
unei opere epice.
În primul rând, este relatată o întâmplare desfăşurată pe
momentele subiectului literar. Firul epic începe cu expoziţiunea, în
cadrul căreia autorul înfăţişează direct chipul energicului preot şi
câteva însuşiri morale ale acestuia care vor duce la conturarea
intrigii: deoarece preotul intră în conflict cu sătenii din Butucani,
protopopul îl mută în Sărăceni. În desfăşurarea acţiunii este redată
strădania sa de a-i convinge pe sărăceneni că doar prin muncă pot trăi
mai bine. Preotul apelează la predici, la sfaturi, la batjocură şi chiar
la ocară, însa fără folos. Văzând starea jalnică a propriei gospodării,
îmbolnăvirea soţiei, dar şi faptul că vorba nu reuşeşte să-i mişte pe
ţărani din inerţia lor, preotul trăieşte un moment de deznădejde
maximă, implorând ajutorul divin, moment ce constituie punctul
culminant al nuvelei. Deznodământul, mai lung decât în alte nuvele,
aduce rezolvarea conflictului: parintele Trandafir se implică în
refacerea propriei gospodării, în cultivarea pământului si in negoţ cu
lese, stârnind invidia şi apoi admiraţia sătenilor. Astfel, preotul
reuşeşte să-i antreneze la muncă pe sărăceneni prin exemplul
personal. În final, preotul este surprins în postura de bunic, iar satul
Sărăceni este acum înfloritor.
Ca in orice operă epică, la acţiune participă personaje, “fiinţe de
hârtie”, după cum le numeşte R. Barthes: părintele Trandafir-
personaj principal, individual, masculin, pozitiv, labirintic, soţia,
sărăcenenii- personaje secundare si Marcu Florii Cucului,
protopopul, Măriuca, nepoţii – personaje episodice. Însuşirile
personajului principal sunt prezentate la început direct, de către
narator, prin intermediul descrierii, în care se remarcă prezenţa
enumeraţiilor şi a inversiunilor:”şi harnic şi grijitor este părintele”,”
este cam greu la vorbă şi cam aspru la judecată; prea de-a dreptul,
prea verde-făţis” , “ strânge, drege şi culege”. Personajul este
caracterizat indirect prin faptele sale, prin felul de a se comporta şi
de a le vorbi sătenilor, în strădania sa de a-i obişnui cu munca.
Alteori, chiar relaţia părintelui cu aceştia sau cu alte personaje vine
să reliefeze o parte din trăsăturile sale caracteristice.

126
 Acţiunea, caracteristică fundamentală a epicului, este generată
întotdeauna de un conflict. În această operă, acţiunea este declanşată
de conflictul exterior dintre preot şi sătenii din Butucani, dar se
agravează prin apariţia unui alt conflict, cu sătenii din Sărăceni, ceea
ce declanşează conflictul interior, între dorinţa preotului de a-şi
împlini menirea de preot prin schimbarea obiceiurilor sătenilor şi
nevoia de a-şi îngriji propria familie şi gospodărie.
Astfel, ca în orice operă epică, autorul îşi exprimă indirect
gândurile, ideile şi sentimentele de înţelegere, compasiune şi în final
admiraţie faţă de părintele Trandafir, subliniind dorinţa tulburătoare a
unui om de a-i îndrepta pe săteni pe calea cea buna. Naratorul
omniscient şi omniprezent adoptă o perspectivă obiectivă,
heterodiegetică, narând la persoana a III-a: ‘’El s-a mâniat. A
inceput să ocărască oamenii. Cum a purces la sfaturi, la batjocuri, aşa
acum la ocări.’’
Fiind o operă epică, acţiunea este localizată în timp şi spaţiu.
Reperele spaţiale sunt bine precizate, prin toponime: Sărăceni,
Butucani. Localizarea temporală este imprecisă, acţiunea petrecându-
se pe o perioadă de zece ani: “în vremea asta, părintele Trandafir a
îmbătrânit cu zece ani.’’
Specific operei epice, modul de expunere predominant este
naraţiunea care se îmbină cu dialogul, descrierea şi monologul.
Descrierea are rolul de a ne prezenta personajele şi cadrul acţiunii,
decorul: “este un loc închis între munţi (…) pârâul ce şi-a facut cale
pe mijlocul văii este sec aproape întregul an.” Dialogul redă
conversaţiile dintre personaje, contribuind la caracterizarea indirectă
a acestora, prin limbaj. Prozatorul accentuează momentele de
zbucium sufletesc, analiza psihologică sondând străfundurile
conştiintei eroului, redate prin intermediul monologului:’’Din gura
lui numai trei cuvinte au ieşit:” Puternice Doamne! Ajută-mă!” ’’ .
În concluzie, datorită tuturor acestor caracteristici, opera “Popa
Tanda” de Ioan Slavici aparţine genului epic, ilustrând într-o manieră
artistică proverbul românesc “Omul sfinţeşte locul.”

2. Demonstrează că opera studiată la clasă este o nuvelă.

Model de rezolvare:
127
 „Două loturi” de I.L. Caragiale
-demonstraţie nuvelă-

I.L. Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii
române care a creat în opera sa o adevărată „comedie umană”, mai
ales în operele dramatice, cât şi în nuvele, schiţe sau momente. Dacă
în comedii sau schiţe autorul satirizează imoralitatea publicăşi
privată sau proasta educaţiedin unele familii, nuvelele sale se
situează între tragic şi grotesc, cu unele accente comice, în acelaşi
timp Caragiale fiind un creator de stări sufleteşti.
„Două loturi” a fost publicată pentru prima dată în 1898 cu titlul
„Două bilete pierdute”. Opera surprinde aspecte ale mediului citadin,
iar subiectul este luat din viaţa micilor funcţionari.
Nuvela este o specie epică în proză de întindere medie, mai
mare decât schiţa şi mai mică decât romanul, ce surprinde o acţiune
desfăşurată pe o perioadă mai lungă de timp, în mai multe locuri.
Acţiunea este declanşată de un conflict care poate fi interior (în
sufletul unui personaj, între gânduri, idei, aspiraţii opuse) sau
exterior, între două personaje, între ideile şi interesele acestora.
Numărul personajelor este mai mare decât în schiţă, iar accentul în
nuvelă cade în special pe caracterizarea personajului principal,
angrenat într-un conflict puternic şi mai puţin pe acţiune.
Evenimentele sunt relatate de un narator omniscient şi omniprezent,
modul de expunere fiind naraţiunea îmbinată cu dialogul şi
descrierea.
Opera „Două loturi” întruneşte toate caracteristicile unei nuvele.
În primul rând, este relatată o întâmplare desfăşurată pe
momentele subiectului literar, pe parcursul mai multor zile. Firul epic
începe cu intriga, în care sunt înfăţişate căutările disperate „de trei
zile”ale soţilor Popescu.
Opera aduce un element de modernitate prin această inversare a
momenteleor acţiunii, urmată de două interogaţii: „dar ce caută?ce a
pierdut?”prin care vocea naratorului stabileşte contactul cu cititorii
pentru a evidenţia starea de tensiune pe care o trăiesc personajele. În
continuare, autorul revine la expoziţiune, precizând obiectul căutării,
biletele ieşite câştigătoare la loterie şi stabileşte împrejurările

128
cumpărării acestora, în vară la berărie, cu bani de împrumut, dintr-o
superstiţie.
Prin intermediul naraţiunii la persoana a III-a sunt relatate prin
înlănţuire evenimentele ce alcătuiesc desfăşurarea acţiunii. Astfel,
naratorul omniscient şi omniprezent ştie totul despre personajele
sale: vede disperarea celor doi soţi, apoi iluzoria bucurie a domnului
Popescu, amintindu-şi că a pus biletele într-o jachetă.Împreună cu
inspectorul Turtureanu şi căpitanul Pandele le cerecetează pe
chivuţele cărora doamna Popescu le vânduse jacheta în schimbul
unor farfurii. La berărie Lefter Popescu se întâlneşte cu şeful său care
îl mustră pentru absenţa de la birou, fapt ce amplifică starea de
tensiune a personajului. Chivuţele sunt eliberate iar domnul Popescu
încearcă în zadar să negocieze cu acestea. În punctul culminant,
ajuns la birou, Lefter găseşte biletele într-un sertar şi îşi dă demisia.
La bancă află că biletele sunt necâştigătoare şi izbucneşte într-o criză
de furie. În deznodământ naratorul propune un posibil final, în care
cei doi soţi îşi pierd minţile, dar mărturiseşte că nu ştie de fapt ce s-a
întâmplat cu ei, nuvela dând cititorilor posibilitatea de a-şi imagina
orice în legătură cu destinul personajelor.
Ca în orice nuvelă, la acţiune participă mai multe personaje:
Lefter Popescu, personajul principal, individual, rod al plăsmuirii
autorului. Numele său este sugestiv, fiind mijloc de caracterizare
indirectă: Popescu e un nume comun prin care este sugerată
mediocritatea, iar Lefter sugerează lipsa banilor. Capitanul Pandele,
inspectorul Turtureanu, chivuţele şi şeful sunt personaje secundare
iar soţia şi bancherul sunt personaje episodice.
Acţiunea este generată de un conflict, pierderea unor bilete de
loterie considerate câştigătoare, ceea ce îl atrage pe Lefter Popescu
într-un conflict ce antrenează şi alte personaje: cu soţia sa, cu
ţigăncile, cu şeful iar în final cu bancherul. Există şi un conflict
interior, deoarece Lefter Popescu trăieşte frământări puternice,
evoluând între speranţă şi disperare. El este o victimă a hazardului,
un umil funcţionar care trăieşte visul câştigului „celui mare”. Lefter
Popescu este caracterizat în special indirect prin nume, statut social,
fapte, gesturi şi vorbe: el este dur cu soţia şi chivuţele dar umil în
faţa şefului. La bancă, înţelegând confuzia creată, trăieşte un moment
de criză, datorat încă o dată unei răzbunări a destinului.

129
 Ca în orice nuvelă, accentul cade pe trăirile personajului: stările
tensionante dramatice sunt minuţios radiografiate de narator prin
intermediul naraţiunii şi al descrierii: „simte o sfârşeală: cade alb ca
porţelanul pe un scaun”, „şi-a început să jelească, să se bată cu
palmele peste ochi, şi cu pumnii în cap şi să tropăie din picioare.” Pe
parcursul nuvelei, dialogul redă conversaţiile şi stările oscilante ale
personajului, contribuind la caracterizarea acestuia, dând dinamism
operei: „-Taci, striga crunt d. Lefter.”, „-Viceversa! Nu se poate,
domnule!”. Autorul îşi exprimă indirect gândurile şi sentimentele de
înţelegere, compasiune, îngăduinţă faţă de Lefter Popescu, subliniind
drama tulburătoare a unui om copleşit de o soartă potrivnică.
În concluzie, deoarece este o operă de întindere medie, mai mare
decât schiţa şi mai mică decât romanul, ce surprinde o acţiune
desfăşurată pe o perioadă mai lungă de timpşi în mai multe locuri,
iar accentul cade în special pe caracterizarea personajului principal,
angrenat într-un conflict puternic şi mai puţin pe acţiune., putem
afirma că „Două loturi” este o nuvelă.

“Popa Tanda” de Ioan Slavici

-demonstraţie nuvelă-

Ioan Slavici este un important scriitor al literaturii române,

ce a lăsat în urma sa o valoroasă operă literară, între care şi “Mara”,
“Budulea Taichii” sau “ Popa Tanda”.
Tema operei “Popa Tanda” este lupta dusă de preotul Trandafir
pentru a-i determina pe sătenii din Sărăceni să înţeleagă faptul că
viaţa fără muncă nu oferă satisfacţii.
Titlul operei, ca primă ofertă de interpretare a textului,
element paratextual aflat în relaţie directă cu tema operei, este o
structură nominală alcătuită din substantivul comun simplu, articulat
“popa” şi din substantivul propriu “Tanda”, porecla dată de săteni
părintelui Trandafir, care semnifică pierderea de vreme şi umblarea
fără rost, ca urmare a încercărilor sale repetate de a-i convinge de
necesitatea muncii.
Nuvela este specia genului epic în proză, de întindere mai mare
decât schiţa şi mai mică decât romanul, ce surprinde o acţiune
desfăşurată pe o perioadă mai mare de timp, în mai multe locuri.

130
Acţiunea este declanşată de un conflict interior sau exterior. Numărul
personajelor este mai mare decât în schiţă, iar accentul în nuvelă
cade în special pe caracterizarea personajului principal şi mai puţin
pe acţiune. Evenimentele sunt relatate de un narator omniscient şi
omniprezent, ce narează la persoana a III-a, modul de expunere
predominant fiind naraţiunea, care se îmbină cu dialogul, descrierea
şi monologul.
“Popa Tanda” întruneşte toate caracteristicile unei nuvele.
În primul rând, opera surprinde existenţa părintelui Trandafir
încă din tinereţe până ajunge bătrân, înconjurat de nepoţi, acţiunea
petrecându-se în mai multe locuri: Butucani, Sărăceni, la târg.
Evenimentele sunt declanşate de un conflict exterior, între preot şi
sătenii din Butucani, dar se agravează prin apariţia unui alt conflict,
cu sătenii din Sărăceni, ceea ce declanşează conflictul interior, între
dorinta preotului de a-şi împlini menirea de preot prin schimbarea
obiceiurilor sătenilor şi nevoia de a-şi îngriji propria familie şi
gospodărie.
Firul epic începe cu expoziţiunea, în cadrul căreia autorul
înfăţişează direct chipul energicului preot şi câteva însuşiri morale
ale acestuia care vor duce la conturarea intrigii: deoarece preotul
intră în conflict cu sătenii din Butucani, protopopul îl mută în
Sărăceni. În desfăşurarea acţiunii este redată strădania sa de a-i
convinge pe sărăceneni că doar prin muncă pot trăi mai bine. Preotul
apelează la predici, la sfaturi, la batjocură şi chiar la ocară, însa fără
folos. Văzând starea jalnică a propriei gospodării, îmbolnăvirea
soţiei, dar şi faptul că vorba nu reuşeşte să-i mişte pe ţărani din
inerţia lor, preotul trăieşte un moment de deznădejde maximă,
implorând ajutorul divin, moment ce constituie punctul culminant al
nuvelei. Deznodământul, mai lung decât în alte nuvele, aduce
rezolvarea conflictului: parintele Trandafir se implică în refacerea
propriei gospodării, în cultivarea pământului si in negoţ cu lese,
stârnind invidia şi apoi admiraţia sătenilor. Astfel, preotul reuşeşte
să-i antreneze la muncă pe sărăceneni prin exemplul personal. În
final, preotul este surprins în postura de bunic, iar satul Sărăceni este
acum înfloritor.
Ca în orice nuvelă, la acţiune participămai multe personaje,
“fiinţe de hârtie”, după cum le numeşte R. Barthes: părintele
Trandafir- personaj principal, individual, masculin, pozitiv, labirintic,
131
soţia, sărăcenenii- personaje secundare si Marcu Florii Cucului,
protopopul, Măriuca, nepoţii – personaje episodice.
Totodată, fiind o nuvelă, accentul cade mai ales pe caracterizarea
personajului principal şi mai puţin pe acţiune. Astfel, tenta epică a
textului se realizează prin prezentarea strădaniei preotului de a-i
transforma pe sărăceneni şi de a-şi întemeia o gospodărie
înfloritoare. Epicul este însă prilej de evidenţiere a trăsăturilor
morale ale personajului, prezentat prin prisma trăirilor sale.
Prozatorul accentuează momentele de zbucium sufletesc, analiza
psihologică sondând străfundurile conştiinţei sale, ca în toată
nuvelistica lui Slavici. Însuşirile personajului principal sunt
prezentate la început direct, de către narator, prin intermediul
descrierii, în care se remarcă prezenţa enumeraţiilor şi a
inversiunilor:”şi harnic şi grijitor este părintele”,” este cam greu la
vorbă şi cam aspru la judecată; prea de-a dreptul, prea verde-făţis” , “
strânge, drege şi culege”. Personajul este caracterizat indirect prin
faptele sale, prin felul de a se comporta şi de a le vorbi sătenilor, în
strădania sa de a-i obişnui cu munca. Alteori, chiar relaţia părintelui
cu aceştia sau cu alte personaje vine să reliefeze o parte din
trăsăturile sale caracteristice.
Nuvela este realistă, iar faptele sunt relatate de un narator
omniscient şi omniprezent, ce narează la persoana a III-a, modul de
expunere predominant fiind naraţiunea: ‘’El s-a mâniat. A inceput sa
ocărasca oamenii. Cum a purces la sfaturi, la batjocuri, asa acum la
ocări.’’, având rol în prezentarea evenimentelor şi în caracterizarea
indirectă a personajului, prin fapte , care se îmbină cu dialogul,
monologul şi descrierea.
În concluzie, prin toate aceste caracteristici, putem afirma că
opera “Popa Tanda” de I. Slavici este o nuvelă.

3. Caracterizează personajul principal din nuvela studiată la

clasă în acest semestru.

Model de lucru:

„Două loturi” de I.L. Caragiale

-caracterizarea personajului Lefter Popescu-
132
 Scriitor clasic român, cu o amplă şi diversă operă literară,
I.L.Caragiale a creat personaje memorabile pentru a ilustra tipuri
umane variate.
În nuvela „Două loturi” autorul relatează încercarea disperată a
unui umil funcţionar, Lefter Popescu, de a-şi depăşi condiţia socială.
El este personajul principal al nuvelei, deoarece apare în toate
momentele subiectului literar şi relaţionează cu toate celelalte
personaje. Numele său pare predestinat şi sugerează sărăcia
materială( Lefter) dar şi banalitatea unei vieţi amărâte de
funcţionar la stat (Popescu).
Nuvela debutează cu intriga, personajul trăind un moment
tensionant, căutând ceva împreună cu soţia sa. Expoziţiunea ne
întoarce în trecut, aflând astfel că personajul caută nişte bilete de
loterie cumpărate în vară cu bani de împrumut, eroul fiind
superstiţios dar şi pesimist, autocaracterizându-se: „Ţi-ai găsit, eu
şi noroc!”
Odată cu revenirea la momentul prezent al relatării,
caracterizarea indirectă a personajului, realizată prin consemnarea
atitudinilor, se completează cu gesturi, vorbe, acţiuni. Căutarea
biletelor este prezentată gradat, evidenţiind transformarea
personajului: omul umil, dar corect de până atunci îşi ia concediu,
minte că „nu se simte deloc bine” şi trece rapid de la nerăbdare la
furie şi exasperare: „Dracu n-a venit să le ia!” Îşi aminteşte că a pus
biletele într-o jachetă, dar satisfacţia lui este repede spulberată,
pentru că aceasta fusese vândută de soţia sa unor chivuţe în schimbul
unor farfurii.Dialogul tensionat dintre cei doi soţi pune în lumină
prin caracterizare indirectă-limbaj, mimică, gesturi, fapte- un alt fel
de om. El devine impulsiv, violent în limbaj şi acţiuni, îşi jigneşte
soţia şi sparge farfuriile. Descărcarea nervoasă este însoţită de un
rânjet „sardonic” şi de autoironii acide: „Aşa sunt eu, galant,
cucoană!”. Fire prevăzătoare, nu pleacă singur în Mahalaua
Farfurigiilor ci împreună cu inspectorul Turtureanu şi căpitanul
Pandele. Aici, faptele şi vorbele îl caracterizează indirect: se înfurie,
îşi pierde din nou cumpătul şi o pălmuieşte pe Ţâca. La berărie
Lefter Popescu ascultă „dus pe gânduri”, caracterizarea directă,
realizată de către narator, împletindu-se cu cea indirectă, el oferind
imaginea unui om înfrânt, dezamăgit: „Îmi cunosc eu norocul...”
133
Lefter Popescu se întâlneşte cu şeful său care îl mustră pentru
absenţa de la birou, fapt ce amplifică starea de tensiune a
personajului: „d. Lefter se face palid”, iar comportamentul său umil
stârneşte mila. Chivuţele sunt eliberate iar domnul Popescu încearcă
în zadar să negocieze cu acestea. El este acum ezitant, timid,
generos chiar, gata să le ofere chivuţelor procent din câştig.
Schimbarea sa de atitudine nu le impresionează însă pe femei şi
acestea îl caracterizeză direct prin apelative deloc măgulitoare:
„nebunule”, „oţule”. Acasă află că şeful este decis să îl concedieze
dacă nu se prezintă a doua zi la serviciu. Ajuns la birou, Lefter
Popescu redevine funcţionarul umil, timid, speriat şi servil.
Căutând dosarele cerute de şeful său , Lefter găseşte biletele într-un
sertar şi îşi dă demisia adresată direct ministrului, ignorând-l
dispreţuitor pe şeful său direct, redevenind mândru şi demn,
semnând acum „Eleutheriu Popescu”, marcând astfel, prin
semnătură, noua sa condiţie socială. La bancă, pe cât de bruscă a
fost ridicarea la statutul de om important şi bogat, puternic,
capabil să-şi umilească şeful care l-a chinuit o viaţă întreagă, pe atât
de rapidă îi este căderea, căci află că biletele sunt necâştigătoare şi
izbucneşte într-o criză de furie. Naratorul urmăreşte atent
degradarea morală şi psihică a eroului, consemnându-i gesturile
nebuneşti: „simte o sfârşeală, cade, alb ca porţelanul, pe un scaun”,
pentru ca în final, pierzându-şi total uzul raţiunii să treacă la violenţe
fizice şi verbale. În deznodământ naratorul propune un posibil final,
în care cei doi soţi îşi pierd minţile, dar mărturiseşte că nu ştie de
fapt ce s-a întâmplat cu ei, nuvela dând cititorilor posibilitatea de a-şi
imagina orice în legătură cu destinul personajelor.
Scriitorul îşi urmăreşte personajul cu îngăduinţă şi compasiune,
subliniind drama tulburătoare a unui om copleşit de o soartă
potrivnică., pendulând între extaz şi agonie.

„Popa Tanda” de Ioan Slavici

-Caracterizarea personajului Popa Tanda-

Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii
române, important scriitor ce a îmbogăţit patrimoniul cultural

134
naţional prin numeroase opere valoroase, printre care se numără si
“Mara”, “Popa Tanda”sau “Budulea Taichii”.
“Popa Tanda” este ca specie o nuvelă, al cărei personaj principal
este un preot pe nume Trandafir, fiul dascălului Pintilie. El apare în
toate momentele acţiunii, fiind prezentat de la tinereţe până la
bătraneţe, înconjurat de nepoţi, şi intră în relaţie cu toate
personajele. Preotul Trandafir este deci un personaj pozitiv,
masculin, individual, labirintic. El este surprins în operă în momentul
în care încearcă şi reuşeşte să schimbe mentalitatea unor ţărani,
dându-se pe sine exemplu de hărnicie şi ambiţie.
Personajul apare în text în mai multe ipostaze: de soţ şi tată
iubitor, de preot cu vocaţie si de bunic înconjurat de dragostea
nepoţilor. El nu este un personaj real, ci produsul imaginaţiei
scriitorului, prin acesta moralistul Slavici dorind să demonstreze că
munca şi exemplul personal pot schimba pozitiv soarta omului. În
plan simbolic, Popa Tanda este un Păstor, un conducător spiritual al
unei comunităţi.
Importanţa acestui personaj se relevă şi prin titlu, care este
porecla dată iniţial de săteni preotului din Sărăceni, dar care, datorită
intervenţiei sale benefice asupra satului, este numit apoi “omul lui
Dumnezeu”.
Portretul fizic nu este conturat în text, scriitorul având intenţia
de a înfăţişa imaginea oricărui preot cu talent care nu se lasă
doborât de greutăţi şi care izbuteşte printr-un efort susţinut să
transforme un sat ruinat într-o aşezare înfloritoare.
Portretul moral este realizat atât direct de narator şi de alte
personaje, cat şi indirect, rezultat din faptele, gândurile şi numele
său. Astfel, încă de la început, el este caracterizat direct de narator ca
fiind un om destept: “om bun(…) a învăţat multă carte”, talentat -
”cântă chiar mai frumos decât tată-său”, înţelept-“vorbeşte drept şi
cumpănit”, harnic şi inventiv- “harnic şi grijitor om (…) strânge,
drege si culege”. De asemenea, îi sunt subliniate şi alte trăsături de
caracter, considerate de enoriaşi a fi defecte : “cam greu la vorbă,
cam aspru la judecată”. Sunt relevate astfel lipsa de diplomaţie şi
asprimea în judecată a preotului, care îi atrag mutarea dintr-un sat
înfloritor, Butucani, într-unul ruinat, Sărăceni.
Folosindu-se ca moduri de expunere naraţiunea, monologul şi
dialogul, sunt înfăţişate faptele, gândurile şi vorbele personajului, cu
135
rol în caracterizarea indirectă a acestuia. Astfel, el se dovedeşte a fi
răbdător şi ambiţios, atunci când timp de trei ani se chinuie să
schimbe mentalitatea sătenilor, apelând la sfaturi, ocări şi jigniri,
încercând să îi convingă de necesitatea muncii. Neizbutind, se arată
a fi un bun gospodar, harnic şi priceput, reuşind pe parcursul a
câţiva ani să îşi întemeieze o gospodărie înfloritoare, dovedindu-se
un tata şi un soţ iubitor, responsabil, înţelegând că e important să îi
facă fericiţi mai întâi pe ai lui. El dovedeşte astfel că are puterea de
a depăşi greutăţile şi devine un exemplu de hărnicie pentru săteni,
ilustrând proverbul: “Omul sfinţeşte locul” Atitudinea greşită
adoptată iniţial de preot, care-şi pierde vremea cu sfaturile în loc să
treacă la fapte, îi atrage o poreclă din partea sătenilor, “ Tanda”, ce
semnifică pierderea timpului, de asemenea, mijloc de caracterizare
indirectă, prin nume. Apelativele primite de la săteni:”omul dracului”
şi apoi “omul lui Dumnezeu” subliniază respectul şi admiraţia pe
care le câştigă în timp, prin seriozitatea sa. În finalul nuvelei
naratorul îl caracterizează iarăşi direct printr-un triplu epitet: deşi
bătrân acum, el este văzut ca fiind ”verde, vesel şi harnic”, înconjurat
de nepoţi şi de copii.
În relaţiile sale cu celelate personaje el se dovedeşte a fi
neiertător cu sătenii pe care vrea să îi vadă oameni gospodari, dar şi
bun prieten cu un om harnic asemenea lui, Marcu Florea Cucului,
iar în relaţie cu familia sa este grijuliu şi iubitor.
Ioan Slavici realizează astfel portretul unui preot care doreşte să
îşi împlinească menirea, înfăţişat de la tinereţe până la maturitate şi
apoi la bătrâneţe, când se bucură de respectul unei comunităţi care ii
este recunoscătoare pentru puterea de a-i schimba obiceiurile.

136
 ROMANUL

Opera literară epică în proză de mare întindere,

cu o acţiune complexă ce se deplasează foarte mult în
spaţiu, într-un interval mai lung de timp, la care
participă un număr mare de personaje se numeşte
roman.
Aplicaţie:

1.Demonstrează că romanul studiat la clasă aparţine genului epic.

Model de rezolvare:

“Baltagul” de Mihail Sadoveanu

-demonstraţie operă epică -

M. Sadoveanu este considerat cel mai productiv scriitor al

literaturii române, ce a îmbogăţit patrimoniul cultural naţional prin
vasta sa operă, de peste o sută de volume, între care şi “Baltagul”,
“Hanu Ancuţei”, “Fraţii Jderi” .
Tema operei este aspectul general al existenţei, transfigurat
artistic prin intermediul imaginaţiei creatoare a scriitorului; în
această operă tema o reprezintă obiceiurile şi tradiţiile păstorilor,
viaţa omului simplu de la munte, care trăieşte după datinile “de la
începutul lumii”, într-un topos sacru în care lumea nu cunoaşte încă
legile civilizaţiei industriale.
Titlul ca primă ofertă de interpretare a operei, element
paratextual aflat în relaţie directă cu tema, este un substantiv comun,
ce denumeşte un mic topor cu două tăişuri, ce are în roman o dublă
valenţă: este armă a crimei, cu acesta fiind ucis Nechifor Lipan, dar
şi armă a răzbunării, căci tot cu un baltag Vitoria, soţia acestuia,
plănuieşte să sfărâme capul ucigaşului soţului ei.
Opera literară epică în proză de mare întindere cu o acţiune
complexă ce se deplasează foarte mult în spaţiu, într-un interval mai

137
lung de timp, la care participă un număr mare de personaje se
numeşte roman.
“Baltagul” întruneşte toate caracteristicile unei opere epice,
specia roman.
Genul epic include totalitatea operelor în care autorul îşi
exprimă în mod indirect gândurile şi sentimentele, prin intermediul
acţiunii şi al personajelor, relatând o acţiune localizată în timp şi
spaţiu, ce poate fi împărţită pe momentele subiectului. La acţiune
participă personaje, instanţe narative purtătoare ale mesajului
auctorial; evenimentele sunt relatate de către un narator “o fiinţă de
hârtie” (R. Barthes), iar modul de expunere predominant este
naraţiunea, îmbinată cu dialogul, descrierea şi monologul.
“Baltagul” este o creaţie epică în proză de mare întindere cu o
acţiune structurată pe şaisprezece capitole. Modul principal de
expunere este naraţiunea, iar acţiunea este structurată pe momentele
subiectului; astfel, în expoziţiune, este prezentată Vitoria, soţia
oierului Nechifor Lipan, plecat la Dorna să cumpere oi. Aceasta este
îngrijorată de întârzierea ce iese din obişnuit a soţului său, fapt ce
constituie intriga romanului. În desfăşurarea acţiunii este
prezentată Vitoria, care se hotărăşte să plece în căutarea soţului său,
împreună cu fiul acestora, Gheorghiţă, precum şi drumul lor de la
Măgura Tarcăului la Bicaz, Călugăreni, Fărcaşa, Vatra Dornei, Borca,
Suha şi Sabasa. Vitoria descoperă oasele lui Nechifor într-o râpă, cu
ţeasta spartă de baltag. La praznicul de pomenire a mortului ea îi
demască cu inteligenţă pe cei doi criminali, Calistrat Bogza şi Cuţui,
moment de maximă tensiune al romanului ce se constituie ca punct
culminant. Deznodământul aduce întoarcerea la viaţa obişnuită şi
la preluarea de noi atribuţii de către Vitoria, rămasă acum stâlp al
familiei.
În primul rând, “Baltagul” este o operă epică deoarece autorul îşi
exprimă indirect sentimentele de admiraţie faţă de însuşirile alese ale
eroinei prin vocea personajelor, a naratorului şi prin cursul acţiunii,
relatând o serie de întâmplări ce pun în valoare caracterul aprig şi
dragostea pentru tradiţie ale muntencei.
De asemenea, specifică genului epic este şi relatarea unei
acţiuni, localizată în timp şi spaţiu: de toamna, când Nechifor pleacă
la Dorna, după oi, până primăvara, când Vitoria îi descoperă oasele
într-o râpă, cu ţeasta sfărâmată de baltag. Spaţiul desfăşurării
138
evenimentelor este de asemenea larg, cuprinzând ţinuturi de munte,
de la Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei, până în cele de
câmpie, la Cristeşti, în bălţile Jijiei.
Se observă ca la acţiune participă un număr mare de personaje,
clasificate în personaje principale: Vitoria-personaj principal,
protagonist, un “Hamlet feminin” (G. Călinescu), Nechifor-personaj
principal absent, a cărui imagine este reconstituită din memoria celor
care l-au cunoscut; personaje secundare-Gheorghiţă, cei doi
criminali; personaje episodice-Minodora, fiica Vitoriei, baba
Maranda, Domnu Toma, părintele Daniil; de figuraţie-numeroşii
oameni întâlniţi de Vitoria în drumul său.
Fiind o operă epică, evenimentele sunt relatate prin prisma unui
narator, instanţă narativă ce povesteşte la persoana a III-a, acesta
fiind deci un narator hetereodiegetic, omniscient şi omniprezent ce
pare că ştie ce se petrece în sufletul personajelor, relatând conflictul
interior al Vitoriei: “în singurătatea ei, femeia cerca să pătrundă până
la el. Nu putea să-i vadă chipul; dar îi auzise glasul”.
Naraţiunea se îmbină armonios cu descrierea, dialogul şi
monologul interior, prin intermediul lor scriitorul înfăţişează locurile,
portretele personajelor şi zbuciumul lor sufletesc. Acţiunea şi
personajele ilustrează în mod indirect gândurile şi concepţiile
scriitorului şi realizează o imagine amplă şi profundă asupra vieţii de
la sfârşitul secolului al XIX-lea. Vitoria întâlneşte în drumul ei un
botez şi o nuntă, îndeplinind întocmai ritualurile străvechi specifice
acestor evenimente: “(…) a trebuit (…) să-i puie rodin sub pernă, un
costei din bucăţele de zahăr şi pe fruntea creştinului celui nou o
hârtie de 20 de lei(…)”, “(…)a sărutat mâna preotului şi a făcut o
frumoasă urare miresei”. De asemenea, este descris în detaliu
portretul oamenilor de la munte: ”Gheorghiţă avea bondiţă înflorită”,
“(…) nevestele numai în catrinţi şi bondiţi”.
Acţiunea se desfăşoară pe două planuri, unul trecut, retrospectiv,
în care Vitoria rememorând întâmplări din viaţa de familie
conturează portretul lui Nechifor Lipan, şi unul prezent, care
înfăţişează drumul spinos al Vitoriei, asemenea unui labirint,
urmărind încercările ei de a cunoaşte adevărul.
Vitoria şi Gheorghiţă parcurg un drum iniţiatic şi traversează
experienţe fundamentale. Vitoria depăşeşte pentru prima dată spaţiul
cunoscut al satului, căpătând experienţă de viaţă, cunoscând noi
139
obiceiuri şi tradiţii. Gheorghiţă depăşeşte brusc pragul copilăriei,
devenind matur. Dacă la început se arăta sovăielnic în dialogul cu mama
sa: ”-M-oi duce, dacă spui, dar e bine să-mi arati ce şi cum, ca să ştiu ce
să fac…Vitoria îl văzu sfios şi nesigur.”, în final îşi dovedeşte
maturitatea, pedepsindu-l pe Calistrat Bogza pentru moartea tatălui său.
Caracterul mitic al operei este dezvăluit prin preluarea şi
dezvoltarea unor motive din balada populară “Mioriţa”, precum
omorul pentru avere şi căutarea celui dispărut. De asemenea, opera
se deschide cu un motto preluat din aceeaşi baladă:”Stăpâne, stăpâne,
/ Mai cheamă ş-un câne.”
Mihail Sadoveanu realizează o operă ce transmite cititorilor un
mesaj: acela că binele învinge întotdeauna, iar cei răi sunt pedepsiţi.
În concluzie, deoarece autorul îşi exprimă indirect ideile şi
sentimentele prin intermediul naratorului şi al numeroaselor
personajelor care participă la o acţiune complexă, localizată în timp
şi spatiu generoase, relatată de un narator, iar modul principal de
expunere este naraţiunea, putem afirma că opera “Baltagul” aparţine
genului epic, specia roman.

2.Caracterizează personajul principal din romanul studiat la

clasă.

Model de lucru:

“Baltagul”de Mihail Sadoveanu

-caracterizarea personajului Vitoria Lipan-

“Baltagul” lui Mihail Sadoveanu este un roman mitic şi pastoral,

cu o intrigă demnă de o scriere poliţistă, dar care surprinde magistral
sufletul omului simplu din popor, iubitor de dreptate şi frumuseţea
vieţii, încordat la maximum în faţa unui fapt neobişnuit , ce tulbură
echilibrul existenţei.
Personajul principal al romanului “Baltagul” este Vitoria Lipan,
o munteancă din Măgura Tarcăului, personaj ficţional, feminin,
protagonist, rotund, surprins în operă în mai multe ipostaze: de soţie
şi mamă iubitoare, de gospodină harnică şi pricepută, de femeie
aspră şi în final de văduvă.

140
 Portretul său fizic sumar este realizat prin caracterizare directă, prin
descrierea câtorva trăsături de către narator: ”ochi căprii”, ”lumina
castanie a părului”, ”ochi aprigi şi încă tineri”. Realizarea potretului fizic
are rolul de a evidenţia zbuciumul interior al personajului, Vitoria fiind
îngrijorată la începutul romanului de întârzierea neobişnuită a soţului ei,
Nechifor, plecat la Dorna să cumpere oi.
Prin caracterizarea indirectă, în special, este realizat portretul
moral al eroinei, ce reiese din faptele, gesturile şi vorbele acesteia.
Astfel, intuind că ceva rău i s-a întâmplat soţului ei şi fiind o femeie
credincioasă, merge la preotul satului pentru sfat, dar nu crede în
motivul adus de acesta, fiindcă ea era o bună cunoscătoare a lui
Nechifor: ”ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă”.
Superstiţioasă, merge la vrăjitoarea satului, dar nu acceptă
proorocirile acesteia, ci mai degrabă crede în semnele vremii, ale
animalelor sau în propriile-i vise. Neliniştea, zbuciumul şi
frământările Vitoriei sunt redate indirect prin procedeul labirintului
interior, specific prozei sadoveniene.
Pricepută şi harnică, orânduieşte treburile gospodăriei, o
trimite pe fiica sa, Minodora, la mănăstire şi pleacă cu Gheorghiţă,
fiul ei, în căutarea soţului. Înţeleaptă şi tenace, ştie să se amestece
printre oameni prin satele străbătute, culege informaţii si cu o logică
impecabilă ia urma oilor şi a ciobanilor. Descoperă oasele lui
Nechifor Lipan într-o râpă, cu ţeasta spartă de baltag. Inteligentă şi
posedând spirit detectivist, înţelege că cei doi ciobani care îl
însoţiseră la acel drum erau criminalii. Profund credincioasă,
împlineşte datinile crestineşti ale înmormântării, dovedind luciditate
şi stăpânire de sine. Setea de adevăr şi spiritul justiţiar o
determină ca la praznicul de pomenire a mortului să-i demaşte pe cei
doi criminali.
În concluzie, caracterizarea indirectă se realizează cu ajutorul
naraţiunii şi al dialogului.
Alte personaje o caracterizează direct prin intermediul descrierii
şi dialogului: Gheorghiţă o consideră “farmazoană” şi “vicleană”
fiindcă ghiceşte gândurile omului, iar prefectul din Borca,
impresionat de caracterul şi frumuseţea acesteia, declară că ar fi luat-
o de sotie dacă nu ar fi fost deja însurat.
În relaţie cu alte personaje, Vitoria se dovedeşte a fi aspră cu
Minodora, căreia nu-i permitea să încalce tradiţiile, atentă şi iubitoare
141
cu Gheorghiţă pe care dorea să-l vadă matur şi puternic, severă şi
neiertătoare cu cei doi criminali, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
Vitoria Lipan este un caracter complex, prin intensitatea trăirilor,
reprezentantă a lumii arhaice, păstrătoare de tradiţii, care însă se
adaptează cu uşurinţă situaţiilor şi mediilor necunoscute prin care trece,
fiind foarte receptivă la nou. Ea a fost asemanată de George Călinescu
unui “Hamlet feminin”, datorită caracterului său puternic.

3.Argumentează faptul că o operă studiată la clasă aparţine

speciei roman.

Model de lucru:

BALTAGUL
-demonstraţie roman-

M. Sadoveanu este creatorul genial al unei opere desprinse din

sufletul poporului român; povestitor remarcabil, comparabil cu Ion
Creangă, Sadoveanu a abordat în operele sale, scrise pe parcursul a
aproximativ şaizeci de ani, teme esenţiale precum: obiceiurile şi
tradiţiile românilor, viaţa celor mulţi şi necăjiţi, istoria, natura, viaţa
monotonă a târgurilor de provincie.
Opera literară epică în proză de mare întindere cu o acţiune complexă
ce se deplasează foarte mult în spaţiu, într-un interval mai lung de timp, la
care participă un număr mare de pesonaje se numeşte roman.
“Baltagul” este o creaţie epică în proză de mare întindere cu o
acţiune structurată pe şaisprezece capitole. Tema operei este viaţa
omului simplu de la munte, care trăieşte după datinile “de la
începutul lumii”, într-un topos sacru în care lumea nu cunoaşte încă
legile civilizatiei industriale.
Modul principal de expunere este naraţiunea, iar acţiunea este
structurată pe momentele subiectului; astfel, în expoziţiune, este
prezentată Vitoria, soţia oierului Nechifor Lipan, plecat la Dorna să
cumpere oi. Aceasta este îngrijorată de întârzierea ce iese din
obişnuit a soţului său, fapt ce constituie intriga romanului. În
desfăşurarea acţiunii este prezentată Vitoria, care se hotărăşte să
plece în căutarea soţului său, împreună cu fiul acestora, Gheorghiţă,
precum şi drumul lor de la Măgura Tarcăului la Bicaz, Călugareni,

142
Fărcaşa, Vatra Dornei, Borca, Suha şi Sabasa. Vitoria descoperă
oasele lui Nechifor într-o răpă, cu ţeasta spartă de baltag. La
praznicul de pomenire a mortului ea îi demască cu inteligenţă pe cei
doi criminali, Calistrat Bogza şi Cuţui, moment de maximă tensiune
al romanului ce se constituie ca punct culminant. Deznodământul
aduce întoarcerea la viaţa obişnuită şi la preluarea de noi atribuţii de
către Vitoria, rămasă acum stâlp al familiei.
Se observă că la acţiune participă un număr mare de personaje,
clasificate în personaje principale: Vitoria-personaj principal,
protagonist, un “Hamlet feminin” (G. Călinescu), Nechifor-personaj
principal absent, a cărui imagine este reconstituită din memoria celor
care l-au cunoscut; personaje secundare-Gheorghiţă, cei doi
criminali; personaje episodice-Minodora, fiica Vitoriei, baba
Maranda, Domnu Toma, părintele Daniil; de figuraţie-oamenii
întâlniţi de Vitoria în drumul său.
Naraţiunea se îmbină armonios cu descrierea, dialogul şi
monologul interior, prin intermediul lor scriitorul înfăţişează locurile,
portretele personajelor şi zbuciumul lor sufletesc. Acţiunea şi
personajele ilustrează în mod indirect gândurile şi concepţiile
scriitorului şi realizează o imagine amplă şi profundă asupra vieţii de
la sfârşitul secolului al XIX-lea. Vitoria întâlneşte în drumul ei un
botez şi o nuntă, îndeplinind întocmai ritualurile străvechi specifice
acestor evenimente: “(…) a trebuit (…) să-i puie rodin sub pernă, un
costei din bucăţele de zahăr şi pe fruntea creştinului celui nou o
hârtie de 20 de lei(…)”, “(…)a sărutat mâna preotului şi a făcut o
frumoasă urare miresei”. De asemenea, este descris în detaliu
portretul oamenilor de la munte: ”Gheorghiţă avea bondiţă înflorită”,
“(…)nevestele numai în catrinţi şi bondiţi”.
Acţiunea se desfăşoară pe două planuri, unul trecut, retrospectiv,
în care Vitoria rememorând întâmplări din viaţa de familie
conturează portretul lui Nechifor Lipan şi unul prezent, care
înfăţişează drumul spinos al Vitoriei, asemenea unui labirint,
urmărind încercările ei de a cunoaşte adevărul.
Vitoria şi Gheorghita parcurg un drum iniţiatic şi traversează
experienţe fundamentale. Vitoria depăşeşte pentru prima dată spaţiul
cunoscut al satului, căpătând experienţă de viaţă, cunoscând noi
obiceiuri şi tradiţii. Gheorghiţă depăşeşte brusc pragul copilăriei,
devenind matur. Dacă la început se arată şovăielnic în dialogul cu mama
143
sa: ”-M-oi duce, dacă spui, dar e bine să-mi arăţi ce şi cum, ca să ştiu ce
să fac…Vitoria îl văzu sfios şi nesigur.”, în final îşi dovedeşte
maturitatea, pedepsindu-l pe Calistrat Bogza pentru moartea tatălui său.
Caracterul mitic al operei este dezvăluit prin preluarea şi
dezvoltarea unor motive din balada populară “Mioriţa”, precum
omorul pentru avere şi căutarea celui dispărut. De asemenea, opera
se deschide cu un motto preluat din aceeaşi baladă:”Stăpâne, stăpâne,
/ Mai cheamă ş-un câne.”
Mihail Sadoveanu realizează o operă cu caracter poliţist în care
sunt urmărite cauzele şi circumstanţele unei crime cu scopul de a
descoperi şi pedepsi făptaşii. Opera întruneste astfel toate trăsăturile
unui roman, încadrandu-se în această specie literară.

COMEDIA

Comedia este specie a genului dramatic, operă

destinată reprezentării pe scenă, structurată pe acte,
scene şi tablouri. Acţiunea evoluează în jurul unui
conflict dramatic generat de pasiuni, caractere sau
împrejurări opuse. Apar didascaliile sau indicaţiile
scenice, prin intermediul acestora autorul dând
indicaţii despre mimica, gesturile sau vestimentaţia
personajelor, ale căror fapte şi vorbe stârnesc râsul.
De altfel, comicul (de situaţie, de moravuri, de nume,
de limbaj) este principala modalitate de caracterizare
a personajelor. Modul de expunere specific este
dialogul sau monologul, iar finalul în comedie este
Aplicaţie:
fericit.

1.Demonstrează că o comedie studiată la clasă aparţine genului

dramatic /este o operă dramatică.

Model de rezolvare:

“O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale

-demonstraţie operă dramatică-

144
 Dramaturg şi prozator, I.L.Caragiale a fost un observator lucid şi
ironic al societăţii din vremea lui. Cea mai de seamă comedie a sa
este « O scrisoare pierdută » în care demască defecte şi moravuri
omeneşti pe care le satirizează.
Genul dramatic include opere destinate reprezentării pe scenă,
de aceea creaţia dramatică impune anumite convenţii ca de exemplu
limitarea în timp şi spaţiu a acţiunii şi modul de expunere specific,
dialogul si monologul. Textul este alcătuit din acte, scene şi tablouri.
Apar didascaliile sau indicaţiile scenice, prin intermediul acestora
autorul dând indicaţii despre mimica, gesturile sau vestimentaţia
personajelor. Acţiunea operei dramatice evoluează în jurul unui
conflict dramatic generat de pasiuni, caractere sau împrejurări opuse.
« O scrisoare pierdută » întruneşte toate caracteristicile unei
opere dramatice.
În primul rând, opera cuprinde patru acte iar scenele sunt
delimitate prin intrarea şi ieşirea personajelor din scenă. De
asemenea, conţine indicaţii scenice - didascalii – prin care autorul dă
sugestii privind jocul actorilor şi aranjarea decorului, de obicei
marcate între paranteze, prezenţa didascaliilor indicând faptul că
opera a fost scrisă pentru a fi reprezentată pe scenă: « (cu
modestie) », « (strângându-i mâna) », « (plânsul îl îneacă) ». Nu
lipseşte nici inventarul personajelor, plasat la începutul operei, cea
mai mare didascalie a textului dramatic, care oferă primele informaţii
despre protagoniştii operei.
Acţiunea oricărei opere dramatice se dezvoltă în jurul unui
conflict dramatic, prin intermediul căruia în “O scrisoare pierdută”
sunt satirizate aspecte sociale şi familiale. Conflictul dramatic
principal este puternic: două grupuri politice opozante sunt angrenate
în alegerea candidatului pentru deputăţie. Particularitatea conflictului
dramatic este discrepanţa dintre aparenţă şi realitate, ceea ce în opera
lui Caragiale stârneşte râsul.
Fiind o operă dramatică, subiectul poate fi împărţit pe momente:
în expoziţiune Nae Caţavencu anunţă că deţine o scrisoare care îi va
asigura alegerea ca deputat. Intriga o constituie şantajul acestuia:
Caţavencu ameninţă că publică scrisoarea în ziarul local dacă nu este
propus ca deputat de partidul lui Trahanache. Desfăşurarea acţiunii
surprinde acţiunile meschine ale personajelor în urmărirea intereselor
personale: arestarea abuzivă a şantajistului, negocierea funcţiilor,
145
promisiunile Zoei de a-l susţine pe Caţavencu şi discursurile celor
doi candidaţi. Punctul culminant îl constituie sosirea unei telegrame
de la centru care dispune a fi trecut pe lista candidaţilor un oarecare
Agamemnon Dandanache. Anunţarea numelui candidatului propus la
adunarea electorală iscă o încăierare, iar Caţavencu pierde scrisoarea
compromiţătoare. Deznodământul aduce alegerea lui Agamiţă, iar
Caţavencu, pierzând obiectul şantajului, devine umil şi conduce
festivitatea în cinstea alesului.
Ca în orice operă dramatică, personajele se încadrează în tipuri
umane: Caţavencu este tipul demagogului, Zoe – tipul adulterinei,
Pristanda – tipul servilului, Trahanache – tipul încornoratului. Prin
acţiunile şi limbajul lor ei devin ridicoli, iar scriitorul îi satirizează
prin intermediul comicului de situaţie – pierderea scrisorii, găsirea ei,
pierderea din nou şi ajungerea ei la destinatar, proclamarea lui
Dandanache, sărbătoarea din final – comicului de limbaj – greşelile
de exprimare, comicului de nume sau de caracter, procedee specifice
operei dramatice comice.
Principala modalitate de construire a subiectului dramatic şi a
personajelor o constituie comicul, acesta devenind şi mijloc de
caracterizare a personajelor. Un astfel de personaj este Agamemnon
Dandanache, introdus în scenă de autor pentru realizarea unui efect
dramatic – deznodământul surprinzător. El este candidatul propus de
la centru pentru a fi ales deputat. Personajul apare în ultimul act şi
cumulează defectele tuturor personajelor de până atunci: “mai prost
ca Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu”. Numele lui este mijloc
de caracterizare indirectă, provocând râsul prin alăturarea numelui
viteazului războinic Agamemnon unui nume ce are rezonanţă de
« dandana » – încurcătură. Vorbirea incoerentă şi peltică precum şi
faptele de şantaj îl caracterizează de asemenea indirect drept un
ramolit, amnezic şi demagog, o epavă morală, personajul fiind
incapabil să rostească ceva inteligent. El este dominat de parvenitism
şi este inconştient de josnicia gestului său, repetând mereu
întâmplarea care l-a ajutat să fie ales: găsirea unei scrisori de amor şi
şantajul. El este caracterizat direct de către celelalte personaje, Zoe
exclamând dezamăgită: « A! ce idiot! ».
Deoarece opera a fost scrisă pentru a fi reprezentată pe scenă,
principala modalitate de expresie este dialogul, prin intermediul
căruia personajele îşi dezvăluie gândurile, părerile ; fiecare
146
intervenţie a personajelor se numeşte replică, aceasta fiind unitatea
minimală a textului dramatic. Apare de asemenea şi monologul
dramatic punctat de interogaţii şi exclamaţii retorice cu rol esenţial în
textul dramatic, folosite pentru a da relief personajelor şi pentru a
conferi vioiciune textului prin intonaţia specifică. Exemplu:
Pristanda – « Trai, neneacă, pe banii lui Trahanache ! »
În concluzie, deoarece este prezentată o acţiune ce are la bază un
conflict dramatic, pe parcursul a patru acte, prin intermediul
dialogului, al monologului şi al indicaţiilor scenice, putem afirma că
« O scrisoare pierdută » de I.L.Caragiale aparţine genului dramatic,
specia comedie.

2.Caracterizează un personaj/personajul preferat din comedia

studiată.
Model de lucru:

“ O scrisoare pierdută”de I.L.Caragiale

-caracterizarea personajului Agamiţă Dandanache-

Dramaturg si prozator, I.L.Caragiale a fost un observator lucid si

ironic al societăţii românesti din vremea lui.Cea mai de seamă
comedie a sa este “O scrisoare pierdută”, în care demască moravuri
şi defecte ale personajelor pe care le satirizează.
Un astfel de personaj este Agamemnon Dandanache, introdus în
scenă de autor pentru realizarea unui efect dramatic-deznodământul
surprinzător.El este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales
deputat în capitala judetului de munte. Acesta apare în ultimul act şi
cumulează toate defectele personajelor de până atunci: ”mai prost ca
Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu”. Agamemnon Dandanache,
personaj negativ, secundar, acţionează individual, simbolizând tipul
prostului ticălos care crede că poate rezolva orice situţie prin şantaj.
Personajul este caracterizat direct în didascalii şi de către alte
personaje; astfel, în inventarul personajelor din debutul operei,
Agamemnon Dandanache este prezentat de autor drept ” vechi
luptător de la 48”. În actul IV didascaliile insistă pe defectele
sale:“(vorbeşte peltic şi sâsâit)” , ”(aducâdu-şi în sfârşit aminte)” ,
evidenţiind ramolismentul şi prostia acestuia. Tipătescu îl consideră
iniţial ”simplu, dar e onest” pentru ca după aflarea povestii şantajului

147
pe care l-a folosit pentru a fi ales, să îşi reconsidere opinia. Zoe
declară printr-un “apparte” : “A!ce idiot “, iar Trahanache intuieşte
corect adevărata fire a personajului: ”mi se pare că e cam şiret”.
Caracterizarea personajului se face şi în mod indirect prin nume,
vorbe, faptele şi gândurile acestuia.
Astfel trăsăturile sale dominante sunt ramolismentul şi
degradarea,evidente încă de la sosirea ”cu birza ţinţi posti, hodoronc-
tronc, zdronca-zdronca”, primul moment de caracterizare indirectă
prin limbaj şi gesturi. Printr-un comic de situaţie magistral, mijloc de
caracterizare indirectă, Caragiale creează un personaj grotesc: pentru
a fi ales, Agamiţă foloseşte acelaşi procedeu infam al şantajului,
printr-o scrisoare de amor. Mai ticălos însă decât Catavencu, el nu
înapoiază scrisoarea, pentru a o folosi şi la viitoarele alegeri. Prost,
demagog, peltic, amnezic şi senil, încurcă mereu pe prefect cu
Trahanache, vorbeşte de “meritele” sale, stâlceşte cuvintele şi uită
subiectul conversaţiei. Este inconştient de josnicia gestului său,
repetând mereu întâmplarea care l-a ajutat să fie ales: găsirea unei
scrisori de amor şi şantajul. Deşi este o epavă morală,aduce
argumente în sprijinul meritelor sale politice:”...si eu în toate
Camerele,cu toate partidele, ca rumânul imparţial”. Prin comicul de
caracter se evidenţiază parvenitismul, demagogia, prostia,
ramolismentul personajului ce produc hohote de râs.
După închiderea urnelor, când trebuie sa rostească discursul
politic,este incapabil să spună ceva inteligent, fluent sau logic,
probând în faţa alegătorilor prostia, senilitatea şi imbecilitatea
caracteristice: uită motivul pentru care se află acolo, se bâlbâie,
repetă si stâlceşte cuvintele. Discursul său este cea mai sugestivă
ilustrare a comicului de limbaj din toate comediile lui Caragiale, de
asemenea mijloc de caracterizare indirectă a personajului, incultura
sa evidenţiindu-se din greşelile de vorbire: exprimarea confuză,
incoerenţa, pelticia, repetiţiile de cuvinte stârnesc râsul şi sugerează
sărăcie în gândire, regresie şi confuzie. Comicul de nume trădează
înclinaţia lui Caragiale spre alegerea unor apelative sugestive pentru
caracterul personajelor. Astfel numele lui Agamemnon Dandanache
provoacă râsul prin alăturarea numelui viteazului războinic
Agamemnon unui nume ce are rezonanţă de “dandana”, încurcătură,
comicul de nume fiind şi mijloc de caracterizare indirectă.

148
 În concluzie, personajul nu este doar instrumentul
“deznodământului surprinzător”, ci şi cel mai comic personaj al operei.
În această comedie Caragiale a conturat tipuri umane, iar prin
satirizarea defectelor acestora a urmat cugetarea clasică: “Ridendo
castigat mores”,ceea ce înseamnă “Râzând se îndreaptă moravurile”.

SCRIERILE FUNCŢIONALE:

CEREREA

-compunere oficială care are caracter funcţional;

-repere de redactare:
-formula de adresare este o construcţie în vocativ, izolată obligatotiu
prin virgulă;
-elementele de identificare a solicitantului (Subsemnatul....-nume,
adresă, statut);
-conţinutul propriu-zis al cererii ( ce se solicită);
-motivarea solicitării exprimate (Menţionez că...);
-localitatea şi data (în partea stângă a foii, sub textul solicitării);
-semnătura petiţionarului (nume şi prenume), în dreapta paginii, pe
aceeaşi linie cu data şi locul;
-persoana căreia îi este adresată cererea, în josul paginii, pe centru.
Aplicaţie:

Te numesti Alexandru/ Alexandra Pascu, locuiesti în Roman,

pe Strada Viilor, la numărul 11, eşti elev/ elevă la Şcoala cu Clasele I
- VIII ,,Gh. Asachi” şi soliciţi înscrierea la Biblioteca Judeţeană
,,Mihail Sadoveanu”, din localitate, întrucât eşti înscris/ă într-un
proiect cultural pentru care ai de întocmit mai multe referate ce
necesită documentare. Redactează, pe o pagină distinctă, o cerere
adresată directorului bibliotecii, menţionând şi motivul solicitării.
Data redactării cererii este 18.12.2009.

Model de cerere:

Domnule Director,

149
 Subsemnata, Pascu Alexandra, domiciliată în Roman, pe strada
Viilor numărul 11, elevă la Şcoala cu clasele I-VIII „Gh. Asachi” din
localitate, solicit înscrierea la Biblioteca Judeţeană „Mihail
Sadoveanu”, întrucât sunt înscrisă într-un proiect cultural pentru care
am de întocmit mai multe referate ce necesită o documentare
riguroasă.

Roman, Pascu Alexandra

18.12.2009

Domnului Director al Bibliotecii Judeţene „Mihail Sadoveanu”,

Roman

SCRISOAREA

-text reflexiv( în care sunt exprimate gânduri, sentimente, informaţii etc);

-există scrisori: amicale, familiale, de felicitare, de dragoste, de condoleanţe,
oficiale etc;
- repere de redactare:
-localitatea de expediţie şi data, în dreapta paginii, sus;
-formula de adresare este o construcţie în vocativ, izolată obligatotiu
prin virgulă( ex: Dragă mamă, Dragi bunici, Stimate domnule profesor ) ;
-introducerea, menită să capteze atenţia (Scrisoarea ta mi-a adus o
mare bucurie întrucât..., Mi-am permis să-ţi scriu aceste rânduri întrucât..,
Cu toate că au trecut doar câteva zile de când ne-am despărţit, am simţit
nevoia să-ţi scriu....)
-conţinutul propriu-zis al scrisorii-ocupă cel mai mare spaţiu;
-încheierea adecvată (Închei aici mica mea epistolă..., Cu speranţa că

150
rândurile mele te-au bucurat, închei aici...)
-formula de încheiere(Cu drag, Cu stimă, Cu mult dor, ) şi numele
expeditorului (semnătura).

Aplicaţie:

Te numesti Alexandru/ Alexandra Pascu, locuiesti în Roman,

pe Strada Viilor, la numărul 11, eşti elev/ elevă la Şcoala cu Clasele I
- VIII ,,Gh. Asachi” şi doreşti să îi scrii o scrisoare de mulţumire
verişoarei tale, Alina, din Azuga, la care ţi-ai petrecut o parte din
vacanţa de vară. Data redactării: 20 august 2010.

Model de scrisoare:

20 august 2010
Roman

Dragă Alina,

Iată-mă ajunsă acasă după minunatele zile petrecute alături

de tine la Azuga, localitate care îmi va rămâne pentru totdeauna în
suflet...Îţi mulţumesc din suflet entru invitaţia ta şi pentru faptul că
m-ai făcut să mă bucur din plin de vacanţă, alături de tine! Nu-ţi
ascund faptul că am regrete că a trebuit să plec aşa de curând...M-am
simţit într-adevăr grozav alături de tine şi de prietenii tăi!
Călătoria cu trenul, deşi nu foarte lungă, a fost plictisitoare,
căci nu mai aveam cu cine să vorbesc vrute şi nevrute, cui să-i arăt
toate minunăţiile văzute pe drum; m-am mulţumit să le adun în mine,
iar când ne vom revedea ţi le voi povesti, cu siguranţă.
Acasă totul arată la fel, doar micuţa mea căţeluşă a produs o
schimbare în peisaj: are acum patru căţeluşi frumoşi parcă ar fi de
pluş! Are mare grijă de ei şi deocamdată nu lasă pe nimeni să îi
atingă.

151
 Abia aştept să ne revedem, probabil în următoarea vacanţă,
când aş doriu să vii tu să ne vizitezi.Până atunci, te voi ţine la curent
cu ceea ce fac şi sper că şi tu îmi vei răspunde cu promptitudine.

Cu drag,
Alexandra

INVITAŢIA

-text scurt prin care o persoană este invitată să participe la un eveniment;

-repere de redactare:
-antetul, în colţul din stânga sus (Şcoala..., Cenaclul..., Cercul...)
-dedesubt, persoana căreia îi este adresată;
-formula de adresare este o construcţie în vocativ, izolată obligatotiu
prin virgulă( ex: Stimate domnule profesor, ) ;
-textul propriu-zis, care va conţine obligatoriu date referitoare la:
cine invită, la ce invită, în ce dată va avea loc evenimentul, unde va avea
loc;
-formula de persuasiune(de convingere): Sperăm că ne veţi onora cu
prezenţa dumneavoastră. Vă aşteptăm cu drag!
-formula de încheiere( Cu stimă, ) şi numele expeditorului
(semnătura).
-localitatea şi data.

Aplicaţie:

152
 Te numeşti Andra/ Andrei Ionescu şi faci parte din Cercul
dramatic „PerfectArt” al Şcolii „ Ion Creangă”din Iaşi. Pe data de 30
iunie 2010, ora 17,00, în sala de festivităţi a şcolii va avea loc
premiera spectacolului cu piesa Năpasta, de I. L. Caragiale, în care
interpretezi unul dintre roluri. Redactează, în data de 15 iunie 2010,
pe o pagină distinctă, o invitaţie adresată profesorului Alexe Cornel,
de a participa la această premieră, ca invitat de onoare.

Model de invitaţie:

Şcoala „Ion Creangă”, Iaşi

Cercul dramatic „PerfectArt”
Domnului profesor Alexe Cornel

Stimate domnule profesor,

Elevii Cercului dramatic „PerfectArt” al Şcolii „Ion

Creangă” din Iaşi au onoarea de a vă invita la premiera spectacolului
cu piesa Năpasta, de I. L. Caragiale, care va avea loc pe data de 30
iunie 2010, începând cu ora 17.00, în sala de festivităţi a şcolii.

Vă aşteptăm cu drag!

Cu stimă,

a dumneavoastră elevă,

Andra Ionescu

15 iunie 2010, Iaşi

153
 Recapitulare finală

Testul nr. 1

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
(Miezul iernii – V. Alecsandri)

1. Rescrie din text câte două cuvinte care conţin hiat şi diftong;
2. Precizează numărul de silabe din structurile: pare-un, prada-i
3. Scrie antonimele cuvintelor: neclintire, spăimântată,
vecinice;

154
4. Identifică în text două cuvinte folosite cu sens figurat;

5. Scrie două cuvinte cu formă populară;

6. Construieşte patru enunţuri pentru a demonstra polisemia

verbului “ a se ridica”

7. Alcatuieşte două enunţuri în care “amar” să aibă alte valori

morfologice decât cele din text; precizează-le.

8. Rescrie din text trei cuvinte formate prin derivare; explică

modul de formare.

9. Explică rolul semnelor de punctuaţie din primul vers al

strofei a treia.

10. Precizează modul de expunere şi argumentează prin trei

caracteristici, însoţite de citate;
11. Precizeaza tipul de strofă, rima si măsura versurilor;

12. Rescrie din text o comparaţie, o enumeraţie şi o hiperbolă;

13. Rescrie o imagine motorie şi una auditivă.

14. Transforma poezia în text nonliterar, în proză, în maxim 4

rânduri.

15. Explică în 4-5 rânduri titlul poeziei;

16. Transcrie două elemente ce apartin cadrului terestru şi două

cadrului cosmic;

17. Explică în 4-5 rânduri versurile: “Totul e în neclintire, fără

viaţă, fără glas;/Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici
un pas”

155
 18. Într-o compunere de 20-25 de rânduri, demonstrează
aparteneţa acestui text la genul liric.

Testul nr. 2

“Răsună toaca de utrină

În pacea unei nopţi târzii
Şi, rând pe rând, câte-un opaiţ
S-aprinde-n mutele chilii...

De glasul ei tresai pe pernă,

Măicuţă, tu, cu chip frumos,
Şi-alergi în grabă la altarul
Mântuitorului Hristos...

Te văd în colţul vechi de strană

Cum stai supusă de răstrişti,
Şi-atâta jale pare scrisă
În ochii tăi curaţi şi trişti...

Şi cum te-nchini în rugăciune,

Eu mă gândesc înduioşat:
Nemilostiva toacă-a nopţii
Ce vis frumos ţi-a tulburat?...”
(Răsună toaca... –Octavian Goga)

1. Analizează fonetic şi explică scrierea substantivului “chilii”;

2. Explică modul de formare a cuvintelor: răsuna, maicuţă,
Mântuitor;

3. Rescrie patru cuvinte din câmpul lexical al credinţei;

4. Identifică în text un cuvânt derivat cu prefix;

5. Alcătuieşte enunţuri în care “tăi” si “frumos” să aibă alte valori

decât în text; precizează-le;

156
6. Scrie patru derivate din familia lexicală a cuvântului “vis”;

7. Construieşte două enunţuri în care “icoană” să aibă sens

secundar şi sens figurat;

8. Scrie sinonime pentru sensul din text al cuvintelor: pacea,

nemilostiva, a tulburat;

9. Explică folosirea cratimei în structura “Nemilostiva toacă-a

nopţii”

10. Explică rolul semnelor de punctuaţie din versul al doilea al celei

de a doua strofe şi din ultimul vers .

11. Precizează modul de expunere din poezie;

12. Rescrie două mărci ale eului liric;

13. Menţionează cui este adresată poezia;

14. Transcrie versul care sugerează caracterul de text adresat

(dedicaţie);

15. Precizează sentimentele care se desprind din versul citat anterior;

16. Rescrie din text un epitet dublu, o inversiune, o repetitie, o

personificare si o imagine auditivă;

17. Precizeaza rima, măsura versurilor si tipul de strofă;

18. Încadrează acest text într-unul din genurile învăţate,

argumentând alegerea în 6-8 rânduri;

Testul nr. 3

157
 ,,Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
Şi-adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,

Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat.

Şi tot mai noapte-apoi se face,

Păduri şi ape-adorm acum;
Din cer scoboar-adânca pace.
Ici-colo vrun zăvor mai sună -
Începe-a se zări de lună
Şi-i linişte pe drum.

Copiii dorm, visându-şi jocul.

Mai toarce mama. În curând,
Pe vatră ea-nvăleşte focul,
Încuie uşile la tindă,
Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă
S-aude-acum rozând”.
( George Coşbuc-,, Pastel”)

1. Desparte în silabe cuvintele: dealuri, umbră, linişte, grindă;

158
2. Transcrie din prima strofă patru cuvinte conţinând diftongi;

3. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele: se-ntuneca, pădure,

cărare, liniste;

4. Alcătuieşte câte un enunţ cu omonimele următoarelor

cuvinte din strofa a treia: mai, cer, lună,

5. Alcătuieşte câte un enunţ cu următoarele omografe: óchi,

ochí

6. Scrie pentru fiecare cuvânt de mai jos câte două derivate: a

bate, aripă, pădure, noapte

7. Transcrie un cuvânt compus şi precizează tipul de

compunere;

8. Stabileşte valoarea morfologică a următoarelor cuvinte :

roşul, -ncet, ziua, adânca;

9. Construieşte câte un enunţ în care fiecare cuvânt de la

exerciţiul anterior să aibă altă valoare morfologică;

10. Scrie câte două expresii în care să incluzi fiecare cuvânt de

mai jos: a bate, ochi, apă, foc;

11. Demonstrează polisemia verbului a bate, folosindu-l în

enunţuri cu următoarele sensuri: a lovi, a ciocăni, a scutura,
a învinge;

12. Stabileşte valoarea morfologică a cuvântului şi în enunţurile:

,, Şi-adoarme-apoi şi ea;

13. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele următoare să aibă sens

figurat: pădure, culcuş, aripă, cărare;

159
 14. Identifică în text o personificare, o aliteraţie, o inversiune.

15. Discută versificaţia poeziei

16. Explică în 4-6 rânduri semnificaţiile versului: “Din cer

scoboar-adânca pace”

17. Identifică în text două cuvinte folosite cu sens figurat şi apoi

alcătuieşte enunţuri în care să aibă sens de bază, principal;

18. Argumentează în 6-8 rânduri că în acest text este realizată o

descriere artistică.

Testul nr. 4

“Au fost odată-ntr-o şcoală de provincie doi buni camarazi

- Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Amândoi erau potriviţi la-nvăţătură
şi la purtare. Niţă însă se deosibea şi nu numai de Ghiţă, dar chiar
de toţi copiii ceilalţi, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu
drept cuvânt toată lumea. în anul al patrulea de şcoală primară,
Niţă ajunsese să scrie aşa de frumos, încât, adesea, puse alături,
caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit; pe câtă
vreme, Ghiţă scria nu se poate mai urât.[…] Aşa, isprăvind clasele
primare, s-au despărţit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare
după norocul lui. Ghiţă s-a dus la ţară pe lângă tată-său, care era
negustor cu dare de mână; iar Niţă, copil sărman, a apucat spre
Capitală, ascultând de sfatul dascălului său:
- Fătul meu, tu părinţi n-ai, carte multă nu ţi-e dat să-nveţi,
că nu prea eşti deştept, slugă nu te poţi face, că eşti cam leneş... Ţi-a
dat şi ţie Dumnezeu un dar: ai icoană la scris; ţie cu condeiul ţi-e
dat să te hrăneşti. Du-te la Bucureşti, acolo ai să intri copist la vreo
canţilerie şi-ncet-încet, cum te ştiu că n-ai purtări prea rele, cu
vremea ai să-naintezi.

160
 Niţă a ajuns în Capitală şi s-a pus să-şi caute de lucru. A
făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, recomandându-şi talentul şi
căpătând din toate părţile complimente şi dovezi de admiraţiune.
Dar afară de acestea, n-a reuşit deocamdată să capete nimic mai
mult. Niţă nu şi-a pierdut speranţa şi bine a făcut; căci iată că-ntr-o
seară o cunoştinţă i-a spus:
- Mâne dimineaţă, la ceasurile unsprezece, să te afli la
Ministerul de Interne; se ţine concurs pentru trei posturi de copişti;
desigur ai să capeţi unul
Se-nţelege că Niţă n-a lipsit a se înfiinţa la vreme. […] Deşi
dictarea mersese cam prea iute, Niţă s-a uitat lung pe foaia lui,
înainte de a o iscăli, a zâmbit mulţumit de sine, apoi a iscălit şi a
înmânat-o cu mult respect unui domn membru, care a strâns toate
probele. Peste două zile, s-a dat rezultatul concursului... Numele
Niţă Ghiţescu nu figura între cele trei numiri.
- Şi ce frumos scrisesem, domnule! a zise Niţă, mâhnit,
cunoştinţii sale.
- Un tânăr nu trebuie să despere de la întâia încercare, i-a
răspuns cunoştinţa; mai sunt încă şapte ministere; or să se mai
ivească locuri.”
(I.L. Caragiale- “Triumful talentului”)

1. Selectează din următoarea listă trei cuvinte care conţin hiat: şcoală ,
provincie, ceasurile, ceilalţi, să scrie , caietul, a se înfiinţa
2. Alcătuieşte enunţuri cu ortogramele: i-a / ia , na /n-a, ţi-e / ţie
3. Analizează fonetic cuvintele: ceasurile, Ghiţă;
4. Precizează felul sunetelor din cuvintele: caietul, provincie, întâia.
5. Scrie antonimele urmatorilor termeni, formate prin prefixare de la
termenii daţi: a se înfiinţa, scris, a face;
6. Demonstrează în patru propoziţii caracterul polisemantic al
cuvântului a ţine;
7. Precizează cuvintele de bază de la care s-au format termenii: a se
înfiinţa, învăţătură, încercare;
8. Explică folosirea cratimei în structura: “n-ai purtări prea rele”;
9. Explică rolul semnelor de punctuaţie din citatul - Un tânăr nu
trebuie să despere de la întâia încercare, i-a răspuns cunoştinţa;
mai sunt încă şapte ministere(...)

161
10.Transformă ultimele două replici ale fragmentului în vorbire
indirectă;
11. Rescrie din text un indice spaţial şi unul temporal;
12.Precizează modul de expunere predominant şi explică rolul
acestuia în structura unei opere literare;
13.Rescrie, pe baza textului, planul simplu de idei;
14.Identifică două momente ale subiectului surprinse în text;
15.Rescrie un citat în care este surprinsă o caracteristică morală /de
portret moral a acestui personaj;
16.Identifică şi rescrie un fragment în care este realizată o
caracterizare directă şi una indirectăa personajului;
17.Realizează rezumatul acestui fragment în 4-5 rânduri;
18.Argumentează în 6-8 rânduri că fragmentul aparţine unei opere
epice.

Testul nr. 5

“Săptămâna trecută, venise la mine o vară bună […]... E o

femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară
de la bărbat, şi n-a mai vrut să se mărite, ca să-şi poată îngriji de
copil, un băiat. Ceea ce e ciudat e că femeia asta are toate calităţile
de inimă, toate calităţile morale; dar despre cele intelectuale, dacă
vrem să fim drepţi, trebuie să spunem că natura a fost foarte vitregă
în privinţa-i... Şi cu toate astea, femeia şi-a crescut băiatul foarte
bine; e un tânăr model: aplicat la-nvăţătură; examene strălucite -
cam timid - asta nu face nimica: puţină timiditate nu şade rău unui
tânăr când face în lume cei dintâi paşi.
Cum spusei, cucoana a venit să mă roage să merg la văru-
său, bărbatul cel sus-pus, să-l rog a proteja pe băiatul ei, care de
şase luni s-a întors din străinătate cu diploma de doctor în drept şi...
nu poate căpăta o slujbă cât de mică.
- Bine - zic - de ce nu te duci d-ta în persoană? îţi este văr
bun, şi ştiu cât datoreşte părinţilor d-tale care l-au ajutat pe vremuri
să ajungă aşa de sus.

162
 - M-am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; şi, drept
să-ţi spun, o dată... nici n-a vrut să mă primească; nu mai
îndrăznesc.
- De ce nu se duce tânărul, ca nepot?
- S-a dus o dată; dar l-a primit foarte brusc... Şi cum e el
timid, nu mai are curaj să meargă .......................................................
- Atunci lasă - zic - mă duc eu... Şi m-am dus.
Unchiul […], de la primele mele cuvinte în favoarea nepotului său,
mi-a răspuns:
- Mon cher, trebuie să isprăvim odată cu sistema asta
nenorocită: care cum vine din şcoală cu un petec de hârtie, nici nu
ştie să se şteargă bine la nas, şi pretinde[…] leafă şi diurnă din
buget! Să meargă tânărul să muncească; să se lupte cu lumea! E
vremea să isprăvim odată...
- Dar în fine - zic - un băiat aşa de distins... şi nepotul
dumitale...
-A! mă-ntrerupe ilustrul meu; un cuvânt mai mult... Trebuie
să isprăvim odată şi cu nepotismul!... Am fost şi voi fi totdeauna
contra nepotismului - este iar o bubă înveterată a societăţii
noastre... Nu pot face nimic pentru protejatul d-tale, tocmai că mi-e
nepot... Iartă-mă, am scrupulele mele de conştiinţă...
- O, Doamne! am exclamat.”
( I.L. Caragiale- “ Greu de azi pe mâine sau unchiul şi nepotul”)

1. Desparte în silabe cuvintele: ispravă, cucoana, distins;

2. Analizează fonetic cuvintele: unchiul, buget.
3. Alcătuieşte enunţuri cu paronimele: distins / distinct, lustru /
ilustru, conştiinţă / cunoştinţă;
4. Scrie sinonime pentru cuvintele: vara, a îndăzni, slujbă.
5. Identifică în text trei cuvinte formate prin compunere şi
precizează valoarea morfologică a fiecărui cuvânt;
6. Alcatuieste enunturi cu sensurile de baza si figurat ale verbului
“a se lupta”
7. Explică modul de formare a cuvintelor subliniate din enunţul: -A!
mă-ntrerupe ilustrul meu; un cuvânt mai mult... Trebuie să
isprăvim odată şi cu nepotismul!... Am fost şi voi fi totdeauna
contra nepotismului - este iar o bubă înveterată a societăţii

163
 noastre... Nu pot face nimic pentru protejatul d-tale, tocmai că
mi-e nepot...
8. Numeste tipul de greşeală din enunţul: “... Iartă-mă, am
scrupulele mele de conştiinţă...” si rescrie enunţul, corectându-l;
9. Explică folosirea semnelor de punctuatie în enunţul: - Dar în fine
- zic - un băiat aşa de distins...
10.Explică folosirea cratimei în structura: d-ta
11. Precizează modul de expunere predominant şi explică rolul
acestuia în structura operei literare;
12.Explică întelesul enunţului: “are toate calităţile de inimă, toate
calităţile morale; dar despre cele intelectuale, dacă vrem să fim
drepţi, trebuie să spunem că natura a fost foarte vitregă în
privinţa-i..”
13.Precizează momentele subiectului corespunzătoare primelor două
paragrafe şi argumentează;
14.Scrie ultima idee principală a textului;
15.Rescrie un citat ce surprinde trăsături morale ale unui personaj;
16.Menţionează un procedeu de caracterizare indirectă;
17.Exprimă-ţi opinia despre morala, mesajul şi semnificatiile
textului, într-o compunere de 15-20 de rânduri.
18.Demonstrează într-o compunere de 20-30 de rânduri că acest
fragment aparţine unei opere epice.

Testul nr. 6

„Tustrei feciorii babei umblau în cărăuşie şi cîştigau mulţi

bani. Celui mai mare îi veni vremea de însurat, şi baba, simţind asta,
umbla valvîrtej să-i găsească mireasă ; şi în cinci-şese sate, abie-
abie putu nimeri una după placul ei: nu prea tînără, naltă şi
uscăţivă, însă robace şi supusă. Feciorul nu ieşi din hotărîrea
maică-sa, nunta se făcu, şi baba îşi luă cămeşa de soacră. După ce
s-a sfîrşit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rămase cu
soacra. Chiar în acea zi, cătră sară, baba începu să puie la cale
viaţa nurori-sa.[...] Apoi, cînd însera, baba se culcă pe pat, cu faţa
la perete, ca să n-o supere lumina de la opaiţ, mai dînd a înţelege
nurori-sa că are s-o privigheze ; dar somnul o cuprinse îndată, şi
habar n-avea de ce face noră-sa. Pe cînd soacra horăia, dormind

164
dusă, blajina noră migăia prin casă ; acuş la strujit pene, acuş
îmbăia tortul, acuş pisa mălaiul şi-l vîntura .[...] Aşa să munci biata
noră pană după miezul nopţii ; dar, despre ziuă, somnul o doborî, şi
adormi şi ea între pene, caiere, fusele cu tort şi bucul de malaiu.
Baba, care se culcase odată cu găinile, se sculă cu noaptea-n cap şi
începu a trînti ş-a plesni prin casă, încît biata noră, care de-abie
aţipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale, să sărute mîna
soacrei şi să-i arate ce-a lucrat. Incet-încet, nora s-a dat la brazdă,
şi baba era mulţămită cu alegerea ce-a făcut.”
(Ion Creangă- „Soacra cu trei nurori”)

1. Desparte în silabe cuvintele: cărăuşie, însurat, uscăţivă, horăia

2. Explică folosirea cratimei in citatul: ” şi să-i arate ce-a lucrat”;
3. Alcătuieşte un enunţ în care să apară un omonim al cuvântului
“era”.
4. Precizează mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care
s-au format cuvintele: îndată, alegerea, îmbăia;
5. Identifică un personaj colectiv
6. Transcrie o structură în care se realizează o descriere
7. Rescrie din text o structură care are rol în caracterizarea indirectă
a feciorului celui mare şi precizează care este trăsătura morală care
rezultă din acest citat
8. Explica sensul structurii: “nora s-a dat la brazdă”
9. Rescrie o enumeraţie;
10. Argumentează că fragmentul aparţine unei opere culte;
11. În 6-8 rânduri, argumentează că fragmentul aparţine unei opere
epice;
12. Extrage din fragment ideile principale
13. Realizează, în 5-6 rânduri, rezumatul fragmentului ;
14. Numeşte momentul subiectului surprins în acest fragment;
15. Arată la ce persoană se povesteşte şi exemplifică printr-un citat
din text:
16. Rescrie o structura din care reiese indirect o caracterizare a
personajului soacra;
17. Precizează modul de expunere din acest fragment şi arată rolul
acestuia într-o operă literară;
18. Te numeşti Ion/Ioana Gheorghe şi eşti elev/ă la Şcoala „George
Enescu” din Cluj, în clasa a VIII-a B. Clubul de dans sportiv al şcolii
165
 va susţine un spectacol la Casa de Cultură din localitate, în 28 aprilie
2010. Redactează, în numele clasei pe care o reprezinţi, o invitaţie ,
pe o pagină distinctă, către doamna învăţătoare, pentru a o invita la
acest eveniment. data redactării: 20 aprilie 2010.

Testul nr. 7

“Fata Kivului e cum arar se mai află sub soare. Chipul ei

parc-ar fi zugrăvit: alb şi cu două răsuri pe obraji. Ochi negri ca
mura, frumoşi de pică, dar când îi încruntă, te sperie ca-ntunericul.
Părul lins, cu unde albăstrui. Să poartă cu tâmple. Aşa a apucat de la
mă-sa, şi mă-sa de la mă-sa, obicei adus de pe obârşia Ialomiţei,
unde nu se ştia de creţuri şi colţişori.
Sultănichii îi este dragă curăţenia ca lumina ochilor, că chiar
de n-ar avea sprâncenile trase ca din condei şi buze rumene ca
bobocul de trandafir, tot n-ar da cu foiţă şi cu muc de lumânare.
Când merge, saltă puţin şi se mlădie. Trup omenesc de n-ar fi, s-ar
frânge. În horă fură toate privirile, şi ea s-aprinde de-ai crede că se topeşte.
Şi ce vâlnic, şi ce năframă, şi ce cămaşă de borangic, galbenă
ca spicul şi subţire ca pânza păianjenului[…]
Sultănica e leită-poleită răposatului. Când se aprinde, nu te
poţi apropia cale de-o poştie. Când vrea ceva, vrea, nu se încurcă. De
să mânie, nu mai vede înaintea ochilor. […] De harnică, harnică, n-
are cum mai fi! Unde pune mâna, Dumnezeu cu mila!”
(B.St.Delavrancea-“Sultănica”)

1. Precizeaza câte litere şi câte sunete există în cuvintele: ochi,

borangic, sprâncenile;
2. Găseşte antonime pentru cuvintele: arar, lins, harnică;
3. Scrie sinonime pentru trei verbe din text.
4. Menţionează procedeul intern prin care s-au format cuvintele:
albăstrui, (sprâncenile) trase, arar
5. Rescrie din următorul enunţ trei cuvinte folosite cu sens figurat:”
În horă fură toate privirile, şi ea s-aprinde de-ai crede că se
topeşte”;
6. Alcătuieşte enunţuri în care „de” să aibă alte două valori diferite de
cea din text;

166
7. Explică folosirea cratimei în structura: „n-are cum mai fi”
8. Rescrie trei cuvinte derivate din text;
9. Explică folosirea virgulei în structura: “Şi ce vâlnic, şi ce năframă,
şi ce cămaşă de borangic[…]”
10. Identifică tipul de caracterizare a personajului din primul alineat;
11. Explică structura:” Când se aprinde, nu te poţi apropia cale de-o poştie”;
12. Explică folosirea timpului prezent în prezentarea personajului;
13. Rescrie citatul în care este sugerată voinţa puternică a personajului;
14. Indică modul de expunere dominant;
15. Argumentează faptul că în acest fragment este realizat un portret literar;
16. Rescrie din text o repetiţie, o metaforă şi o comparaţie;
17. Realizează o descriere de 15-25 rânduri a unui prieten drag ţie.
Alege un titlu sugestiv!
18. Exprimă-ţi opinia, într-o compunere de 15-20 de rânduri, despre
atitudinea autorului faţă de personajul prezentat, mesajul şi
semnificaţiile fragmentului.

Testul nr. 8

“După ce am coborât în altă vale, la gura Goiştei, moş Toma

mă opri uşurel, cu mâna-n piept:
- Iaca lupu! şopti el.
În capătul celalt al poienii, până unde puşca nu putea s-ajungă,
un lup se ridicase dintre ferigi uscate şi, întors pe jumătate, se uita
la noi cu nepăsare… Apoi, din câteva salturi, pieri în desime.
- Hai după el! Strigai eu, cu puşca gata.
- Ba! Răspunse moşneagul, nepăsător ca şi lupul.
Apucarăm iar la deal, printre fagi bătrâni, cu trunchiuri
vinete… şi deodată moş Toma începu să se uite cu luare-aminte,
când în sus, spre broderia ramurişului înalt, când jos la zăpada
neprihanită pe care o călcam.
- Iaca, pe-aici a trecut jderul… mă lămuri el, cu glas scăzut […].
Călăuziţi de această îndoiăa urmă, am ajuns în faţa unui fag
scorburos, la marginea unui povârniş de câţiva stânjeni, pe lângă
care în timpul verii şopoteşte abia auzit un izvor mic de apă printre
frunzele uscate.
Văzuram, sus, gura scorburii pe unde intrase jderul la adăpost.
Iar jos, pe partea dinspre povârniş, moş Toma descoperi şi a doua
gură a scorburii. […]Şi scoţând cremenea, iasca şi amnarul, începu
să scapere. Când un firicel de fum albăstru şi creţ izvorî din iască,
167
moşneagul puse şomoiogul de frunze uscate în gura scorburii; suflă
de câteva ori şi se întoarse iar spre mine:
- Suflă!
Am răzimat puşca de fag, am pus piciorul pe o îndoitura de
rădăcini lunecoase şi, cuprinzând cât puteam ajunge cu braţele
trunchiul aspru, am început să suflu din toate puterile. […]
După câteva clipe, puşca lui Moş Toma plesni ascuţit, de cealaltă
parte a fagului, […]. Un foşnet scurt de zăpadă căzută, o fulgerare
întunecată printre crengile albe de sus... atât am apucat să văd […].
Eram pe vremea aceea un copil rumân*, zburlit si rău din cale-
afară. […] M-am repezit la moşneag. L-am prins cu amândoua
mâinile de pieptarul zeghei* ş-am început să-l scutur:
- Unde-i jderu? De ce m-ai pus să suflu, când ştiai ca iese?şi de
ce-ai tras fără să-mi spui? Surdule!
- Nu te pune cu mine, măi ţâncule! Acuş te-azvârl în zăpadă, de
nu te-i mai putea culege! […]”
(George Topîrceanu, Amintire - fragment)

* celalt – celălalt * rumân – rumen * zeghe - haină lungă

1. Precizează valoarea de vocală sau de semivocală a literelor ,,e”

si ,,i” din cuvintele:„vale”, „putea”, „iar”, „bine”.
2. Menţionează câte un sinonim potrivit pentru cuvintele subliniate:
„pieri în desime” , „zapada neprihanită”.
3. Alcatuieşte două enunţuri în care schimbi valoarea morfologică a
cuvintelor subliniate:„...cu glas scăzut...”, “Apucarăm iar la deal” ,
precizând noua valoare morfologică.
4. Scrie trei cuvinte ce aparţin masei vocabularului si trei fondului
lexical principal;
5. Explică folosirea virgulei în structura: “De ce m-ai pus sa suflu,
când stiai ca iese?”
6. Explică folosirea cratimei în structura: “Acuş te-azvârl în zăpadă”
7.Transcrie trei figuri de stil diferite din fragmentele: ,,se uita la noi
cu nepăsare...”; “printre fagi batrâni, cu trunchiuri vinete”, Eram
pe vremea aceea un copil rumân, zburlit si rău din cale-afară “
8. Transcrie, din fragmentul următor, o secvenţă care să conţină o
imagine auditivă:,,...am ajuns în faţa unui fag scorburos, la
marginea unui povârniş de câţiva stânjeni, pe lângă care în timpul

168
verii şopoteşte abia auzit un izvor mic de apă printre frunzele
uscate”şi comenteaz-o în 4-5 rânduri;
9. Explică raportul autor-narator-personaj în acest text;
10. Transcrie din text o structură care precizează locul acţiunii;
11. Formulează prima idee principală a textului “Amintire”.
12. Explică în 3-4 rânduri apelativul „surdule” adresat de băiat
moşneagului.
13. Identifică şi transcribe o structură care are rol în caracterizarea
unui personaj;
14.Precizează tema fragmentului;
15.Numeşte acţiunea la care participă personajele;
16.Transcrie două elemenete ce aparţin ariei semantice (câmpului
lexical) al temei precizate.
17.Scrie, în 10 - 15 rânduri, rezumatul textului citat la Partea I
(George Topîrceanu, Amintire - fragment).
18.Scrie o compunere de 20-25 de rânduri în care să descrii o
dimineaţă de primăvară în pădure. Alege un titlu sugestiv!
Testul nr. 9

“Zile de-a rândul se purtă razboi mare prin vazduh pâna ce

birui primavara. Norii grei şi întunecaţi fură alungaţi spre
miazănoapte de vântul de la miazăzi, şi într-o zi-două cerul rămase
curat ca lacrima, de-a dragul ăa se plimbe, pe drumul lui, soarele
cel tânar, vărsându-şi argintul peste lume. Întârziată, se grăbea
acum şi primăvara să câştige ce a pierdut. Dintr-o zi într-alta
înverzeau luncile si răzoarele tot mai tare şi, într-o bună dimineaţă,
Anicuţa rămase încremenită când deschise portiţa gradinii: văzu un
covor nesfârşit de floricele galbene, una într-alta, încât abia
încapeau.
Floricelele părea ca i-au furat ochii, şi copila nu mai putu
face niciun pas: privea întins covorul de banuţei galbeni, ba parcă
de luminiţe – şi încet-încet i se însenină toată faţa, cât părea că o
săruta soarele de deasupra.
Într-un târziu bătu din palme si năvăli în curte:
– Nicule! Nicule! Ni-cu-le! Începu să strige tot mai ascuţit şi mai
întărâtata. Unde-o fi frate-său de nu o aude? Nicule!
Uşa tinzii se deschise încet si în crăpătură se ivi Nicu

169
 – Ce-i cu tine, Anicuţa? Ce strigi aşa?
– Haida! Haida repede!
– Unde să viu?
– În gradină. Dar vino odată!
(Ion Agârbiceanu, Păpădia)

Partea I (60p):
A. Limba româna (30p)
1. Transcrie, din urmatoarea listă, două cuvinte ce conţin vocale în
hiat şi un triftong: ,,soarele”,,,staruinţă”, ,,pierdut”, ,,întârziată”,
„înverzeau”, „târziu”.
2. Rescrie din text câte un cuvant monosilabic, bisilabic şi
plurisilabic.
3. Menţioneaza trei termeni din familia lexicală a substantivului ,,drum”.
4.Explică modul de formare a cuvintelor: portiţa, miazazi, (norii)
întunecaţi
5. Explică folosirea semnelor de punctuaţie din fragmentul: – Ce-i
cu tine, Anicuţa?
6. Explică folosirea cratimei şi a semnului exclamării în structura:
„Ni-cu-le!”
7. Rescrie din text două cuvinte formate prin compunere şi
precizează tipul compunerii;
8. Numeşte modul de expunere predominant şi explică rolul său într-
o operă literară
9. Precizează numele personajului principal din acest fragment;
10. Identifică ideea centrală a fragmentului;
11. Precizează la ce persoană se narează în text;
12. Rescrie un citat de mxim cinci cuvinte în care apar mărci ale
naratorului;
13. Identifica trei figuri de stil din fragmentul : „Întârziată, se
grăbea acum şi primăvara să câştige ce a pierdut. (...)Floricelele
părea ca i-au furat ochii, şi copila nu mai putu face niciun pas:
privea întins covorul de banuţei galbeni, ba parcă de luminiţe – şi
încet-încet i se însenină toată faţa, cât părea că o săruta soarele de
deasupra.”
14. Transcrie un fragment de text, de cel mult zece cuvinte, referitor
la starea sufletească a copilei, la vederea florilor de păpădie.
15.Indică momentul subiectului din primul alineat;
170
16.Numeşte sentimentul pe care îl trăieşte personajul secundar al
fragmentului;
17.Precizează două argumente care să justifice încadrarea textului în
unul dintre genurile învăţate;
18.Te numeşti Dana/Dan Ionescu, locuieşti în Mangalia, pe Strada
Independenţei, la numărul 8 şi eşti elev/ă la Şcoala „Ion Creangă”
din localitate. Redactează, pe o pagină distinctă, o cerere adresată
direcţiunii şcolii tale, prin care soliciţi eliberarea unei adeverinţe de
elev, necesară pentru înscrierea la un concurs de tenis de câmp. Data
redactării: 13 iunie 2009.

Testul nr. 10

”ACTUL I, SCENA II

IORDACHE, MIŢA
MIŢA: Iordache! Unde e Nae ?
IORDACHE: Nu ştiu; a plecat de azi-dimineaţă şi până acuma nu s-a
mai întors. Trebuie să vie, ca să mă pot duce şi eu la masă.
MIŢA (trântindu-se pe un scaun) : Am să-l aştept şi eu...
IORDACHE: Dar dacă vine târziu, eu ce să fac? să rabd de foame?
Trebuie să închiz prăvălia şi să mă duc la mâncare...
MIŢA: Nu ştiu, nu voi să ştiu de nimic... (patetică) Iordache...
IORDACHE: Ce?
MIŢA: Iordache, sunt nenorocită...
IORDACHE: A simţit Crăcănel ceva...
MIŢA: Aş! Crăcănel! — îţi spui că sunt nenorocită...
IORDACHE: Pentru?
MIŢA: Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru
eternitate, până la nebunie... Tu ştii cât l-am iubit?
IORDACHE: Ei! da. Ei! ce?
MIŢA (montându-se treptat) : Nae mă traduce.
171
IORDACHE: Aş!
MIŢA: Mă traduce la sigur.
IORDACHE: Fugi de-acolo!
MIŢA: La sigur... De opt zile nu l-am văzut. Îi scriu: „Bibicule,
Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploieşti, remâi singură şi
ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef..." Şi
Năică nici nu-mi răspunde. Iubeşte pe alta, mi s-a făcut semn. În cărţi
cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu
întâlnire pe drum de seară cu o damă de verde.
IORDACHE: Aş! nu mai crede în mofturile cărţilor, frate...
MIŢA: Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu... şi să vedem... o să fie un
scandal... dar un scandal... cum n-a mai fost până acuma în
„Universul".
IORDACHE: Aş! nu-i nimica! ţi-ai făcut spaimă de gelozie. (dând
din umeri, urcă până-n fund, unde dă piept cu Catindatul de la
percepţie)
MIŢA: Un muşteriu! poate mă cunoaşte... Nu voi să mă compromentez.
Trec să aştept în odaie. (iese pe după paravan în dreapta)”
(I.L.Cargiale- “D’ale carnavalului”-fragment)

1. Rescrie din text trei cuvinte care conţin diftongi;

2. Scrie formele literare a trei cuvinte cu formă populară din text şi
explică rolul lor în operă;
3. Identifică, în text, un cuvânt format prin derivare şi unul format
prin compunere;
4. Scrie câte un sinonim contextul pentru cuvintele: mă traduce,
muşteriu;
5. Găseşte antonime pentru două adjective din text;
6. Identifică trei cuvinte accentuate pe prima silabă;
7. Explică folosirea apostrofului în titlu;
8. Menţionează modul de expunere folosit în scrierea operei;
9. Transcrie două indicaţii scenice (didascalii) şi explică în 3-4
rânduri rolul lor;
10. Explică tipul de comic din structura: „sunt foarte rău bolnavă;
vino, să-i tragem un chef..."
11. Numeşte tema discuţiei dintre personaje;
12. Indică modalităţile de caracterizare a personajelor din acest fragment;
13. Precizează genul şi specia cărora le aparţine fragmentul;
172
14. Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea;
15. Realizează caracterizarea succintă a Miţei;
16. Te numeşti Marin/Marina Petrescu şi locuieşti în Galaţi. Prietena
ta, Alina Stamate, din Slatina împlineşte vârsta de 14 ani pe data
de 14 august 2010 şi doreşti să o feliciţi. Compune pe o pagină
distinctă, o scrisoare de felicitare. Data redactării: 1 august 2010.
17. Redacteaza o compunere de 20-25 de rânduri în care să descrii o seară
de iarnă la o cabană, pe munte. Găseşte-i un titlu expresiv!!!
18. Scrie o compunere de 25-30 de rânduri în care să argumentezi
încadrarea acestui fragment într-unul din genurile literare
învăţate.

BALADA

“Toma Alimoş”
-demonstraţie baladă populară –

Din noaptea adâncă a trecutului nostru, străbunii ne-au

transmis, pe cale orală, o moştenire artistică de mare valoare, între
care baladele ocupă un loc aparte, prin sensibilitatea şi mijloacele de
expresie deosebite.
Opera epică în versuri de proporţii reduse, care prezintă o
întâmplare din trecutul îndepărtat sub forma unei acţiuni simple, cu
un număr redus de personaje, prezentate de obicei în antiteză, şi în
care realul se împleteşte cu fantasticul se numeşte baladă.
“Toma Alimoş” este o operă populară epică în versuri, în care
autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile şi sentimentele prin
intermediul acţiunii şi al personajelor. Ne este astfel prezentată o
întâmplare din trecutul îndepărtat, având acţiunea structurată pe
momente ale subiectului. Astfel în expoziţiune este prezentat cadrul
natural şi haiducul Toma “din Ţeara de jos”, ce se odihneşte
singuratic la umbra unui brad. Intriga o reprezintă apariţia boierului
Manea, “Stăpânul moşiilor/ Şi domnul câmpiilor”. În desfăşurarea
acţiunii boierul îi reproşează haiducului o vină imaginară, cum că
acesta i-a călcat florile, i-a tulburat livezile şi că i-a dărâmat pădurile,
de aceea îii cere drept plată pe murgul său. Când haiducul, prietenos,
îl pofteşte să închine vin împreună, boierul îl înjunghie şi fuge.

173
Punctul culminant îl reprezintă pedepsirea boierului de către
haiduc, prin tăierea capului, deşi era grav rănit. În deznodământ
haiducul îşi simte moartea aproape şi îi încredinţează murgului
ultimele sale dorinţe, în bocetul naturii.
Se observă că la acţiune participă puţine personaje, clasificate
astfel: principale-haiducul şi boierul şi un singur personaj secundar,
murgul. Acţiunea operei este simplă, prezentând o întâmplare din
trecutul îndepărtat, din perioada conflictelor feudale. În text realul se
împleteşte cu fantasticul, murgul personificat putând vorbi şi înfăptui
ultimele dorinţe ale stăpânului său:”-Lasă şeaua, sai pe mine/ Şi de
coamă ţin-te bine/ Ca s-arăt la bătrâneţe/ Ce-am plătit la tinereţe”.
Autorul devenit narator în text foloseşte figuri de stil ca
hiperbola şi personificarea, precum şi diminutive, pentru a sugera
comuniunea perfectă dintre haiduc şi murg: ”murguţule”,
“drăguţule”. Hiperbola scoate în evidenţă calităţile fizice deosebite
ale haiducului, dar îi subliniază, de asemenea, voinţa şi spiritul
dreptăţii. Mijloacele artistice folosite, precum comparaţia, repetiţia,
paralelismul, sunt, de asemenea, specifice baladei populare.
Portetele fizice şi morale ale celor două personaje principale
sunt realizate în antiteză. Astfel, dacă haiducul se remarcă printr-o
statură impunătoare:”Nalt la stat”, boierul este înfăţişat ca
fiind:”Grosul…/ Slutul/ Şi urâtul”. Calităţilor morale ale haiducului:
“Mare la sfat/ Şi viteaz cum n-a mai stat”, i se opun defectele
caracteriologice ale boierului: ”arţăgosul”. În mod indirect, din
vorbele, gesturile şi faptele personajelor sunt reflectate pe de o parte
cinstea, vitejia, sinceritatea, prietenia haiducului şi pe de altă parte
laşitatea şi cruzimea boierului.
Autorul popular şi-a exprimat gândurile şi sentimentele de
admiraţie pentru haiducul care reprezintă cinstea şi dreptatea
îmbinând armonios cele trei moduri de expunere: naraţiunea,
descrierea şi dialogul.
Caracterul popular al operei este dezvăluit prin prezenţa
viitorului popular: ”om vedea”, “om judeca”, de prezenţa expresiilor
populare:”fecior de lele”, “a da iama”, a versurilor scurte formate
adesea dintr-un singur cuvânt şi a dativului etic. De asemenea, sunt
prezente două motive folclorice, al singurătăţii şi al comuniunii om-
natură.

174
 “Toma Alimoş” întruneşte astfel toate trăsăturile unei balade
populare, încadrându-se la loc de frunte între creaţiile speciei.
Nichita Stănescu spunea: “Haiducul din Ţeara de jos ne-a
învăţat lupta, dar mai presus de luptă, cinstea luptei. […] Toma
Alimoş este steagul de bărbăţie al poeziei noastre.”

„Toma Alimoş”
-caracterizarea personajului principal-

Din noaptea adâncă a trecutului nostru, străbunii ne-au

transmis, pe cale orală, o moştenire artistică de mare valoare, între
care baladele ocupă un loc aparte, prin sensibilitatea şi mijloacele de
expresie deosebite.
“Toma Alimoş” este o operă populară epică în versuri, în care
autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile şi sentimentele prin
intermediul acţiunii şi al personajelor. Toma Alimoş este personajul
principal, deoarece întreaga acţiune se încheagă în jurul faptelor sale,
el fiind prezent în toate momentele importante ale acţiunii. În
expoziţiune ne este prezentat haiducul Toma “din Ţeara de jos”, ce
se odihneşte singuratic la umbra unui brad. Prin caracterizare directă
este creionat portretul său fizic:”Nalt la stat”, ce sugerează forţa,
măreţia şi frumuseţea haiducului. Calităţile morale ale haiducului
sunt prezentate de naratorul popular în mod direct, prin descriere:
“Mare la sfat/ Şi viteaz cum n-a mai stat”, sugerând judecata
dreaptă, înţelepciunea, cinstea şi vitejia ieşite din comun. Apariţia
boierului Manea relevă alte însuşiri alese ale haiducului; boierul îi
reproşează haiducului o vină imaginară, cum că acesta i-a călcat
florile, i-a tulburat livezile şi că i-a dărâmat pădurile, de aceea îi cere
drept plată pe murgul său. În mod indirect, haiducul este caracterizat
prin fapte şi vorbe: politicos şi prietenos, îl pofteşte să închine vin
împreuna. Corect şi cinstit, Toma nu îşi ia măsuri de apărare în
prezenţa lui Manea. După ce boierul îl înjunghie mişeleste şi fuge,
Toma îşi dovedeşte pe deplin curajul, voinţa şi vitejia. Ca un erou
175
de basm, haiducul este înzestrat cu puteri supranaturale, îşi leagă
rana şi mânat de spiritul dreptăţii pleacă după ucigaş. Actul justiţiar
este înfăptuit “dintr-o lovitură”, deşi haiducul este grav rănit,
sugerând puterea şi vitejia acestuia.
Portretul moral al haiducului se întregeşte indirect prin
atitudinea sa în faţa morţii, de care nu îi este teamă şi prin
testamentul său, ce dovedeşte un spirit iubitor şi sensibil: ”Iar la
cap şi la picioare/ Pune-mi, pune-mi câte-o floare:/ La cap, floare /
De bujor, / Să mi-o ia mândra cu dor, / La picioare,/ Busuioc,/ Să mă
plângă mai cu foc.”
Pentru a evidenţia trăsăturile personajului, creatorul popular
foloseşte cele trei moduri de expunere: naraţiunea evidenţiază
calităţile morale ale eroului, descrierea pune în lumină trăsăturile
fizice şi morale, dar şi comuniunea cu natura, iar monologul şi
dialogul relevă stările sufleteşti şi gândurile eroului.
Portretele fizice şi morale ale celor două personaje principale
sunt realizate în antiteză, aceasta fiind tot o modalitatate de
caracterizare indirectă. Astfel, dacă haiducul se remarcă printr-o
statură impunătoare:”Nalt la stat”, boierul este înfăţişat ca
fiind:”Grosul…/ Slutul/ Şi urâtul”. Calităţilor morale alese ale
haiducului li se opun defectele de caracter ale boierului. În mod
indirect, din vorbele, gesturile şi faptele personajelor sunt reflectate
pe de o parte cinstea, vitejia, sinceritatea, prietenia haiducului şi pe
de altă parte laşitatea şi cruzimea boierului.
Ca un adevărat erou de baladă, Toma Alimoş este un personaj
exemplar întruchipând idealul de frumuseţe fizică şi morală a
poporului nostru. El este aprig cu cei răi, precum Manea, dar bun
tovarăş cu cei drepţi, “fratii” săi de luptă.
Nichita Stănescu spunea: “Haiducul din Ţeara de jos ne-a
învăţat lupta, dar mai presus de luptă, cinstea luptei. […] Toma
Alimoş este steagul de bărbăţie al poeziei noastre.”

„Paşa Hassan”
de G. Coşbuc
-baladă cultă-
-demonstraţie operă epică -

176
 George Coşbuc este poetul ardelean ce a abordat în opera sa o
diversitate de teme, poezia acestui fiind cântecul vieţii
poporului.,,Paşa Hassan’’ se înscrie în categoria creaţiilor care evocă
personalitaţi şi evenimente istorice ca şi ,,Decebal către popor’’
sau ,,Moartea lui Gelu’’.
Balada cultă ,, Paşa Hassan’’ rememorează unul dintre
momentele importante ale istoriei naţionale: lupta de la Călugăreni
din august 1585 când românii conduşi de Mihai Viteazul obţin o
strălucită victorie împotriva turcilor cotropitori. Episodul relatat în
baladă are ca sursa de inspiraţie ,,Românii supt Mihai Voievod –
Viteazul’’de Nicolae Bălcescu.
Opera epică relatează o întamplare desfăşurată pe momentele
subiectului, localizată în timp şi spaţiu, la care participă instanţele
narative, personajele, prin intermediul cărora autorul îşi exprimă
indirect gandurile şi sentimentele. Acţiunea este generată de un
conflict, iar nararea faptelor se face la persona a treia de către un
narator obiectiv, omiscient şi omniprezent.
Balada cultă ,,Paşa Hassan’’ întruneşte toate caracteristicile
unei opere epice.
În primul rând, balada evocă o întamplare atestată istoric, lupta
de la Călugăreni, pe fundalul căreia are loc întalnirea dintre
conducătorii celor două armate, Mihai Viteazul şi Paşa Hassan.
Evenimentele, ca în orice operă epică, sunt localizate în timp şi
spaţiu: ,,acum’’, ,, prin şiruri’’, ,,dincolo de drum’’, tehnica
cinematografică folosită surprinzând întregul câmp de bătălie.
În al doilea rând, fiind o operă epică, faptele se constituie în
momente ale subiectului şi se succed într-un tempo narativ
ascendent. În expoziţiune este prezentată imaginea amplă,
panoramică a confruntării aprige dintre cele două armate. Mihai se
află în fruntea românilor, băgând spaimă în turcime. Hassan stă
departe de luptă şi ordonă disperat intrarea în bătălie a tuturor
forţelor. Lupta este înfăţişată prin imagini vizuale, auditive şi
motorii, realizate prin hiperbole, metafore şi epitete dar, în special
prin verbe la prezentul istoric şi la gerunziu, pentru a sugera
tensiunea epică a luptei, redate aproape onomatopeeic. Intriga îl
înfăţişază pe Mihai Viteazul care domină câmpul de luptă,
îngrozindu-i pe turci şi mai ales pe Paşa Hassan, pe măsură ce Mihai
se apropie de el. Coşbuc pune acum în evidenţă câteva trăsături ale
177
personajului şi dinamismul acţiunii prin intermediul unor comparaţii.
În desfăşurarea acţiunii voievodul român îl provoacă pe Hassan la o
confruntare directă , însă acesta înspăimântat ,, îşi pierde şi capul şi
firea’’, fugind din calea adversarului său. În ochii îngroziţi ai paşei,
domnitorul român capătă proporţiile unui uriaş. Mihai Viteazul îl
provoacă din nou pe Paşa Hassan la luptă, dar acesta mai
înspăimântat fuge lovindu–şi înnebunit calul cu ,,pumnii amândoi’’.
Disperarea şi laşitatea turcului sunt evidenţiate prin aglomerări
verbale specifice unei naraţiuni alerte, expresii verbale şi epitete
ironice: ,, zboară şoimeşte.”
În punctul culminant Hassan îşi pierde turbanul-semn al
onoarei- ,,şi-l lasă căzut”. Groaza pune stăpânire definitiv pe fiinţa
paşei, el are impresia că din cauza hainelor largi nu poate înainta şi
îşi ,, rupe cu măna veşmântul” . Este desfigurat de groază încât îi
dârdâie dinţii „şi-i galben pierit” , simţind fiorii morţii dându- i
târcoale. Starea sa de spirit este redată prin epitete şi expresii
populare. Deznodământul aduce salvarea paşei, acesta reuşind să
ajungă la taberele turceşti. Paşa este privit de scriitor cu ironie şi
dispreţ, ultima strofă a poeziei fiind o reflecţie a scriitorului, iar
jurămăntul paşei: ,, să zacă de spaimă o lună’’ are caracter anecdotic.
Fiind o operă epică, la acţiune participă personaje. Ca în orice
baladă, personajele sunt prezentate în antiteză. Curajului şi vitejiei
lui Mihai, autorul le opune laşitatea şi spaima lui Hassan care fuge
îngrozit. Aceste trăsături antitetice se desprind din situaţiile
excepţionale în care sunt puse personajele, iar faptele şi însuşirile lor
impresionează puternic. Tot prin intermediul antitezei sunt prezentate
şi personajele colective , armata română şi cea turcească.
Specific operei epice, evenimentele au la bază un conflict
puternic între idei, dorinţe şi aspiraţii opuse ale personajelor. Astfel,
în balada ,,Paşa Hassan’’ opoziţia dintre mentalitatea de cotropitor şi
cea de apărător al ţării se bazeaza tot pe o antiteză, generatoare a
conflictului epic.
Evenimentele operei sunt relatate prin intermediul
naraţiunii,mod de expunere predominat,îmbinată armonios cu
descrierea şi monologul. Naratorul situat în afara cadrului acţiunii
este omniscient şi omniprezent, punctul de vedere obiectiv al
naraţiunii alternează cu perspectiva subiectivă a Paşei, care asistă
neputincios la înfrângerea armatei sale: ,,Pe vodă-l zăreşte călare
178
trecănd,/ Prin şiruri, cu fulgeru-n mână”. Tot din perspectiva paşei
este realizat şi portretul domnitorului român din momentul
declanşării ofensivei: ”Sălbaticul Vodă e-n zale şi-n fier”.
Ca şi în alte opere epice, aparţinând speciei baladă cultă,
personajul principal Mihai Viteazul este prezentat într-o aură
legendară în mod direct prin intermediul hiperbolei şi indirect prin
fapte şi vorbe ce evidenţiază antiteza dintre el şi paşă, principalele
sale trăsături fiind vitejia, eroismul şi spiritul de sacrificiu. Portretul
lu Mihai realizat prin ochii îngroziţi ai paşei îl prezintă ca un uriaş ce
are în el ceva din măreţie şi asprimea naţiunii: ,,Vodă-i un
munte”, ,,Vorba-i e tunet, răsufletul ger”. Hassan îl percepe vizual şi
auditiv. Zuruitul zalelor îl înspăimântă, îi dă fiorii morţii şi de aceea
el vede în Mihai un ,,sălbatic neiertător”. Căciula îi apare ca o cupolă
gigantică, iar barda din mâna pare că atinge cerul ca un simbol al
dreptătii divine . Atitudinea autorului faţă de Hassan este de dispreţ
şi ironie, întrucât şi el este hiperbolizat, dar în sens negativ. Acestui
personaj îi este exagerată starea de spirit, laşitatea care devine
dezgustătoare: ,, dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea’’,, fuge nebun’’.
Dacă poetul a intenţionat să înfăţişeze prin Hassan prototipul
cotropitorului trufaş, dar laş, în acelaşi timp prin Mihai el a realizat
un simbol al luptei pentru independenţă, al vitejiei şi al curajului
poporului român, acesta constituind mesajul operei.
În concluzie deoarece prezintă o întâmplare desfăşurată pe
momentele subiectului, localizată în timp şi spaţiu, la care participă
personaje, ale căror fapte sunt relatate de un narator prin intermediul
naraţiunii, iar autorul îşi exprimă indirect gândurile şi sentimentele ,
putem afirma că balada cultă ,,Paşa Hassan’’este o operă epică.

„Paşa Hassan”
de George Coşbuc
-caracterizare de personaj -

George Coşbuc este poetul ardelean ce a abordat în opera sa o

diversitate de teme, poezia acestui fiind cântecul vieţii poporului.
,,Paşa Hassan’’ se înscrie în categoria creaţiilor care evocă
personalităţi şi evenimente istorice ca şi ,,Decebal către popor’’ sau ,,
Moartea lui Gelu’’.
179
 Balada cultă ,, Paşa Hassan’’ rememorează unul dintre
momentele importante ale istoriei naţionale: lupta de la Călugăreni
din august 1585, când românii conduşi de Mihai Viteazul obţin o
strălucită victorie împotriva turcilor cotropitori. Episodul relatat în
baladă are ca sursă de inspiraţie ,,Românii supt Mihai Voievod –
Viteazul’’de Nicolae Bălcescu.
Deşi se numeşte ,,Paşa Hassan’’, balada are în centru figura
măreaţă a voievodului român surprins din perspectiva adversarului
său, Hassan, comandantul armatei otomane.
Mihai Viteazul este personajul principal al baladei, înfăţişat în
toate momentele acţiunii. Domnitorul român este prezentat în fruntea
armatei sale, intrând dezlănţuit pe câmpul de luptă, croind şiruri în
duşmani şi provocându-l pe paşă la o confruntare directă. El este
văzut ca un erou de basm, cu însuşiri excepţionale, surprins într-o
împrejurare excepţională, confruntarea dintre cele două armate. Pe
tot parcursul operei Mihai este prezentat în antiteză cu Paşa Hassan:
dacă voievodul român întruchipează tipul apărătorului de ţară,
curajos, viteaz, însufleţit de patriotism, pe când paşa este cuceritorul
laş. Poetul îl înfătişează pe Mihai cu admiraţie, iar pe paşă cu dispreţ
si il ironizează.
Portretul lui Mihai Viteazul este dinamic, surprins prin ochii
paşei, care asistă neputincios la înfrângerea armatei sale. Mihai îi
pare un semizeu ,, cu fulgeru-n mână’’, făcând cărare prin mulţimea
păgână. Metafora ,, fulgeru’’ sugerează vitejia conducătorului care
porneşte atacul însufleţindu-i pe ai săi, fiindu-le exemplu de daruire
şi patriotism.
Conducătorul românilor este caracterizat în special indirect
prin faptele sale de eroism, cuvintele rostite şi atitudinea neiertătoare.
Astfel el se dovedeşte bun strateg, înţelegând că pentru a-şi apăra
ţara trebuie să se afle în fruntea armatei sale. Zărindu-l pe paşă, îl
provoacă la luptă, din vorbele sale reieşind spiritul de sacrificiu: ,,
Stai paşă, să piară azi unul din noi”. Şi faptele îl caracterizează
indirect: îşi asumă responsabilitatea confruntării directe, dovedind
mândrie, demnitate şi curaj, în timp ce paşa este disperat , găsind ca
unică salvare fuga, fapt ce evidenţiază antiteza dintre atitudinea şi
caracterul celor doi conducători de oşti.
Portretul fizic şi moral al conducătorului român este evidenţiat
în mod direct prin ochii îngroziţi ai paşei, Mihai impresionând prin
180
măreţia trupului, asprimea vorbei, cutezanţa faptelor şi neînfricare,
trăsături redate prin intermediul hiperbolelor, al comparaţiilor şi al
metaforelor: ,,Sălbatecul Vodă e-n zale şi-n fier …/ Şi Vodă e un
munte’’.
Îngrozit de moarte, de faptele de vitejie ale lui Mihai, paşa ,,
fuge nebun’’, reuşind să scape şi să ajungă la taberele turceşti unde
beii îi încurajază fuga ruşinoasă, laşitatea cotropitorilor punând în
evidenţă curajul apărătorilorde ţară şi în special pe cel al lui Vodă.
În relaţie cu celelalte personaje Mihai se dovedeşte un bun şi
neînfricat conducător pentru oştirea sa, pe care o duce spre victorie,
dar neiertător faţă de cotropitorii ţării, pe care îi seceră fară milă,
mânat de o puternică dragoste de neam şi ţară.
Dacă poetul a intenţionat să înfăţişeze prin Hassan prototipul
cotropitorului trufaş , dar laş, în acelaşi timp prin Mihai el a realizat
un simbol al luptei pentru independenţă, al vitejiei şi al demnităţii
poporului roman , punând astfel în opoziţie cele două personaje,
antiteza fiind deci procedeu de caracterizare indirectă.
Astfel poetul a utilizat cu măiestrie mijloace de caracterizare
directă şi indirectă, împletite cu subtilitate prin intermediul
naraţiunii, descrierii, a monologului şi al procedeelor artistice:
hiperbole, metafore, comparaţii, imagini vizuale şi auditive ce dau
lirism textului.
În concluzie, Mihai Viteazul, figură măreaţă a istoriei
naţionale, a inspirat prin faptele sale de vitejie numeroşi scriitori ai
lieraturii române ce l-au redat în operele lor ca pe un zeu salvator al
neamului, conturându-i imaginea legendară ce impresionează peste
secole.

181
 Modele de teste tip PISA

A.
Se dă textul:
“ – Frumuşel căţel aveţi- zic eu cucoanei, după câteva
momente de tăcere-da rău!
-Aş! nu e rău- zice cucoana-până se-nvaţă cu omul; dar nu
ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept! Ei bine! E ca un om, frate!
Doar că nu vorbeşte…Apoi către paner, cu multă dragoste:
-Unde-i Bubico? ... Nu e Bubico! ...
Din paner se aude un miorlăit sentimental.
-Să-i dea mama băieţelului zăhărel? ... Bubico! Bubi!
Băieţelul scoate capul cu panglicuţe… Mamiţa-l degajează din
ţoalele în cari dospeşte- nfăşurat şi-l scoate afară. Bubico se uită la
mine şi mârâie în surdină. Eu, apucat de groază la ideea că
nenorocitul ar încerca să mă provoace, zic cocoanei:
-Madam! Pentru Dumnezeu, ţineţi-l să nu se dea la mine! Eu
sunt nevricos, şi nu ştiu ce-aş fi în stare…de frică.”
( “ Bubico”- I.L.Caragiale)

1. Doamna din textul de mai sus manifestă faţă de căţel:

a. milă; b. simpatie; c.iubire.
2. Cel care povesteşte întâmplarea este:
a. I.L. Caragiale; b. un narator-personaj; c. doamna.
3. Doamna spune că Bubico este:
a. rău, dar iubitor; b.nervos, dar iubitor; c.cuminte şi iubitor;
4.Ştiind că în finalul acestei schiţe naratorul îl aruncă pe Bubico pe
fereastra trenului în care se aflau, redactează următoarele compuneri:
 un articol de ziar în care relatezi această întâmplare (în maxim
30 de rânduri);
 o scrisoare în care relatezi unui prieten această întâmplare, la
care ai participat, fiind prieten cu doamna.
 un set de reguli de călătorie pentru crescătorii de câini.
 o pagină de jurnal, realizată din perspectiva naratorului.

182
 B.
“Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestejită,
Lunca, bătuta de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părti a lumii se ridică ‘nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici, prin văzduh croncănitori.”
(Vasile Alescandri, “Sfârsit de toamnă”, fragment)

1. Transformă aceste strofe într-un buletin meteorologic, în maxim

15-20 de rânduri.
2. Transform aceste strofe în text în proză, nonliterar.
3. În acest fragment este prezentată;
a. sosirea păsărilor călătoare; b. plecarea păsărilor călătoare;
c. schimbările din natură la sosirea unui nou anotimp.
4. Comparaţia “Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri”
evidenţiază:
a. spaima poetului, b. mirarea acestuia; c. încântarea sa.

C.
1. Descrierea este un mod de expunere dar şi o specie literară. da / nu
2. În descriere sunt prezentate obiecte, peisaje, fiinţe. da / nu
3. Descrierea poate fi numai peisagistică şi portretistică da / nu
4.Descrierea poate apărea şi în opere epice da / nu
5. Pastelul este o descriere poetică în proză da / nu
6. Descrierea literară recurge la valorificarea forţei expresive a
cuvintelor, prezentând sugestiv şi plastic aspecte din lumea
înconjurătoare. da / nu
7. Portretul este o descriere literară ce surprinde trăsăturile fizice şi
morale ale unui personaj. da / nu

183
8. Reportajul literar şi cel jurnalistic sunt una şi aceeaşi specie
literară da / nu
9. Descrierea poate fi realizată:
a.numai în proză; b. numai în versuri.
c. şi în proză, şi în versuri;
10. Descrierea nonliterară foloseşte imagini artistice şi figuri de stil. da / nu
11.Descrierea literară:
a.oferă date despre obiectul descrierii; b.trezeşte emoţii şi sentimente;
c.prezintă personaje în acţiune.

D.
1. Defineşte textul literar.
2. Indică două posibilităţi diferite de realizare a textului literar şi
nonliterar.
3. Scrie câte trei titluri pentru fiecare din cele două categorii
menţionate la punctul 2.
4. Textul literar reprezintă o sinteză între două componente specifice.
Care sunt aceste componente?
5. Numeşte patru categorii de texte nonliterare.
6. Dă câte un exemplu de text nonliterar pentru fiecare categorie
menţionată la punctul 5.
7. Subiectivitatea este o caracteristică important pentru:
a. textul literar; b. textul ştiinţific; c. ambele tipuri de texte.
8. Indică principala deosebire dintre textul literar şi textul ştiinţific:
- din perspectiva felului cum înfăţişează realitatea;
-din perspectiva scopului pe care şi-l propun în raport cu cititorul;
-din perspectiva limbajului la care apelează fiecare dintre ele.

184
Note:

S-au folosit următoarele abrevieri:

M. Eminescu (M.E.)
Calistrat Hogaş (C.H.)
Nichita Stănescu (N.S.)
George Coşbuc (G.C.)

Bibliografie:

1. Gramatica limbii române, vol. I-II, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 2008;
2. Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii
române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005;
3. Dinu, Gabriela; Zbarcea, Maria - „Dicţionar de terminologie
literară pentru clasele V-X”, Editura Paralela 45, Bucureşti,
2004;
4. Pietreanu, Marica- „Limba română. Exerciţii lexicale”
5. Pavel, Carmen; Dumitrache, Graţiela- „700 de exerciţii
pentru fonetică şi vocabular”

185
 CUPRINS:

Argument ................................................................................... pag. 3

Opera literară ............................................................................. pag. 5
Opera nonliterară ..................................................................... pag. 11
Opera lirică .............................................................................. pag. 12
Figurile de stil ........................................................................... pag.12
Imaginile artistice .................................................................... pag. 17
Elemente de versificaţie ........................................................... pag.20
Demonstrarea apartenenţei la genul liric .................................. pag.22
Noţiui de fonetică .................................................................... pag. 25
Elemente de vocabular ............................................................ pag. 36
Opera epică .............................................................................. pag. 62
Personajul literar ...................................................................... pag. 73
Ortografie ................................................................................ pag. 80
Punctuaţie ................................................................................ pag. 81
Descrierea literară/subiectivă/artistică ..................................... pag 93
Compunerea descriptivă .......................................................... pag. 95
Exprimarea opiniei ................................................................ pag. 100
Genuri si specii ...................................................................... pag. 102
Pastelul ............................................................................ pag. 103
Doina ................................................................................ pag.107
Imnul................................................................................. pag. 110
Schiţa ............................................................................... pag. 114
Basmul.............................................................................. pag. 119
Fabula ............................................................................. pag. 124
Nuvela .............................................................................. pag. 127
Romanul........................................................................... pag. 142
Comedia ........................................................................... pag. 149
Scrierile funcţionale ............................................................... pag. 154
Cererea ............................................................................. pag.154
Scrisoarea.......................................................................... pag 156
Invitaţia............................................................................ pag. 158
Teste de recapitulare finală .................................................... pag. 160

186
187