Legatura dintre Romania si Franta

1. Relaţii bilaterale - Scurt istoric

Geograful francez Onésime Reclus (1837-1916) a folosit pentru prima datã, notiunea
de "francofonie", în 1860, pe care a definit-o ca fiind "ansamblul de persoane si tãri
care utilizeazã limba francezã - în diverse modalitãti".
Considerãm cã relatiile franco române au existat sub diverse aspecte cu mult timp
înainte de definirea termenului de francofonie

In 1396, cavalerii lui Jean Nevers, fiul ducelui de Bourgogne, au luptat împotriva
turcilor alături de soldaţii prinţului Valahiei, Mircea cel Bătrân.

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, relaţiile franco-române s-au intensificat, în

special datorită numeroşilor comercianţi şi intelectuali francezi care au călătorit în
Principatele Române.

În 1762, diplomatul şi scriitorul Claude-Charles de Peysonnel a propus crearea unei

reprezentanţe franceze în Principatele române, iar în 1798 se va deschide un
consulat general la Bucureşti si un viceconsulat la Iaşi.

În secolul al XIX-lea, majoritatea studenţilor români îşi fac studiile la Paris.

În 1846 studenţii români fondau, în Cartierul latin, Societatea studenţilor români din
Paris al cărei preşedinte ales va fi Ion Ghica, iar secretar C.A.Rosetti. Membri ai
acestei asociaţii au fost, printre alţii, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu,
Nicolae Bălcescu

După unirea Moldovei cu Ţara Românească, în 1859, sprijinită cu căldură de Franţa,

este deschisă calea spre noi relaţii diplomatice între România şi Franţa.

Raporturile între România si Franţa au cunoscut un avânt deosebit după primul

război mondial. Diplomatul român de renume european Nicolae Titulescu a fost,
fără îndoială, arhitectul acestor relaţii privilegiate.

La 29 noiembrie 1938, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de

ambasadă.

Franţa a manifestat, atât în plan oficial, cât şi la nivelul cetăţenilor, simpatia şi

solidaritatea sa faţă de Revoluţia română din decembrie 1989, eveniment care a
antrenat căderea regimului comunist.

După decembrie 1989, relaţiile franco-române s-au dezvoltat considerabil.

Schimburile de vizite oficiale s-au multiplicat, inclusiv la cel mai înalt nivel, fapt care a
permis să se pună bazele unui solid parteneriat politic, economic şi cultural între cele
două ţări.

2. Relaţii politice
În prezent, relaţia bilaterală dintre România şi Franţa se desfăşoară în cadrul definit
de „Declaraţia comună privind instituirea unui Parteneriat strategic între Franţa şi
România”, semnată la 4 februarie 2008, de către preşedintele României, Traian
Băsescu şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, la Bucureşti.

3. Relaţii economice

Schimburile comerciale dintre România şi Franţa se desfăşoară în baza

reglementărilor comunitare în materie, România fiind membră a Uniunii Europene
de la 1 ianuarie 2007.

4 .Relaţii culturale

Relaţiile franco-române, în ansamblul lor, fie că e vorba de cele la nivel politic,

administrativ sau chiar economic, au fost fondate şi dezvoltate, fără contestare, pe
baza şi în contextul cu totul special al relaţiilor culturale.

O cantitate impresionantă de creatori români din raţiuni diverse, au ales să se

stabilească în Franta. Cei mai numeroşi sunt scriitorii: Martha Bibescu, Anne de
Noaille, Panait Istrati, Tzara, Voronca, Fondane, Gherasim Luca, Cioran, Eugen
Ionesco, Mircea Eliade – pentru a cita numai personalităţile cele mai cunoscute,
cărora li s-au adăugat, mai târziu, cei care şi-au căutat libertatea în afara României
comuniste. Urmează actorii, având în frunte pe Elvira Popescu şi continuând cu
Marie Ventura, de Max, Yonel sau domnişoara Nisan, membri ai Comediei franceze.
Nu trebuie să uităm nume precum Brancusi, Enesco, Lupascu, Matilda Ghyka.

La rândul său, Bucureştiul, modernizat sub influenţa arhitecturii pariziene, cu o viaţă

socială şi artistică impregnată de cultura franceză, şi-a câştigat supranumele de
„Micul Paris”. Renumiţi profesori de limba franceză vin să predea în universităţile
româneşti

Instituţiile cooperării culturale:

 Institutul Francez din Bucureşti (creat în anul 1924, după modelul

Scolilor franceze de la Atena şi Roma);
 Institutul Cultural Român la Paris;
 Centre culturale franceze la Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara;
 Biblioteci franceze la Craiova şi Constanţa;
 Teatrul franco-român la Bucureşti.
 Numărul traducerilor literare şi ştiinţifice, al schimburilor artistice, ştiinţifice şi
universitare a crescut într-o manieră impresionantă.
 România şi Franţa se angajează să-şi promoveze, una celeilalte, cultura şi
imaginea, organizând manifestări de anvergură ale căror vizibilitate şi impact
asupra publicului larg să contribuie la stabilirea şi menţinerea unor legăturilor
durabile în domeniile vieţii intelectuale şi artistice. Cercetările comune în
domeniul arheologiei, programul „Nicolae Iorga” sau „Les belles Etrangères”,
destinate favorizării traducerilor şi promovării literaturii contemporane române
şi franceze sau programul de manifestări teatrale bilaterale franco-române
„Face à Face” (2001-2003) sunt numai câteva exemple în acest sens.
Accentuând tradiţia unei Românii francofone, reţeaua de învăţământ numără astăzi
55 de licee bilingve româno-franceze şi 16 universităţi în care funcţionează filiere
francofone.

În acelaşi timp, câteva sute de tineri români studiază anual în Franţa. După 1996,
peste 800 de studenţi şi stagiari români au beneficiat de burse ale guvernului
francez, ale diferitelor colectivităţi teritoriale, ale asociaţilor şi întreprinderilor, sau prin
programele europene pentru efectuarea unei părţi a studiilor lor în Franţa.

Cooperarea universitară bilaterală se dezvoltă. Mai mulţi lectori francezi predau în

universităţile din Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara
şi Suceava.

În Franţa, învăţământul în limba română este asigurat printr-o reţea de lectori

prezenţi la Paris III, Paris IV, INALCO, Bordeaux III, Toulouse II, Aix-Marseille I,
Nancy II, Montpellier III, Strasbourg II, Saint-Etienne.

5 Academia Națională de Medicină din Franța are legături tradiționale cu

Academia Română de Medicină

Academia Națională de Medicină din Franța are legături tradiționale cu Academia

Română de Medicină, iar studenți din Franța vin să învețe în România și medici
excelenți români lucrează în Franța

Rolul oficial al Academiei Naționale de Medicină din Franța este acela de partener
oficial al Ministerului Sănătății francez, contribuind cu gradul de expertiză pe care îl
are la elaborarea politicilor de sănătate, a punctat prof. dr. Launois, în opinia căruia o
importanță deosebită o are armonizarea politicilor de sănătate.

6 Relatii chirurgicale româno-franceze

În ceea ce priveste relatiile chirurgicale româno-franceze, pânã la jumãtatea secolului
XVII ele au fost sporadice, fiind reprezentate de medici strãini, formati în Franta sau
în alte tãri europene, care au lucrat în tãrile Române, la început, la curtile domnesti.

Odatã cu înfiintarea primelor spitale, în Principate - Coltea (1704) la Bucuresti si Sf.

Spiridon (1761) la Iasi, ei au început sã lucreze si în spitale.

Primul chirurg, format în Franta, care a lucrat la Coltea a fost dr. Ioan Serafim
(1826), macedonean, nãscut la Bucuresti, care a studiat medicina la Paris si care a
participat la combaterea epidemiilor din anii 1828-1829.
Un alt chirurg, dr. Constant Alphonse Marsille, obtine diploma de "Ofiter de sãnãtate",
la Paris (1821), lucreazã la început, la Agentia francezã din Bucuresti (1825-1842) si
apoi la spitalul Coltea (1842-1849). Fiica sa, Maria a fost prima sotie a lui Carol
Davila.

NICOLAE KRETZULESCU (1812-1900) a fost una dintre cele mai complexe

personalitãti ale secolului XIX.

A participat activ la Unirea Principatelor si, împreunã cu Carol Davila, a reorganizat

scoala de Micã Chirurgie, care s-a transformat în "scoala Nationalã de Medicinã si
Farmacie" (1857) iar, în 1869 a devenit “Facultatea de Medicinã si Farmacie“, din
Bucuresti.

ANASTASIE FãTU (1816-1886), doctor în drept de la Viena (1842) si în medicinã, la

Paris (1847) A scris primul manual de Botanicã si este fondatorul Grãdinii Botanice,
din Iasi.

Dupã al II-lea rãzboi mondial,relatiile chirurgicale cu Franta au început sã decline dar

o serie de personalitãti chirurgicale românesti au luptat pentru mentinerea acestora.

Mentionãm cã într-un interval de 15 ani, un numãr de peste 5000 de studenti au

studiat sau studiazã în Franta, iar peste 150 de chirurgi tineri au beneficiat de burse
pentru formarea în chirurgia laparoscopicã la Prof. J. Marescaux (IRCAD/EITS).
Întorsi în tarã au format ateliere de chirurgie laparoscopicã la Cluj, Bucuresti, Iasi si
Timisoara, unde au perfectionat alti chirurgi.

Fondarea Eurochirurgiei, la Paris, în 1990, a fost o altã ocazie care a permis

chirurgilor români de a se forma pe plan european si de a dezvolta relatii cu chirurgi
din tãrile europene sau de pe alte continente. Deasemenea, congresele Asociatiei
Franceze de Chirurgie cu participarea chirurgilor români si congresele Societãtii
Române de Chirurgie cu participarea chirurgilor francezi si din alte tãri francofone, au
dezvoltat si mai mult relatiile cu acestia.

Pe de altã parte, aprecierea chirurgiei si a chirurgilor din România de cãtre Franta, a

crescut în flux continuu începând cu 1888 si a continuat chiar si în perioada "cortinei
de fier", prin primirea în "Academia de Chirurgie Francezã" ca membri corespondenti
sau asociati a unui numãr de 22 de chirurgi români.

Scoala de medicinã si chirurgie din Franta, a constituit atât baza de formare a

medicinii si chirurgiei românesti cât si un model de organizare si dezvoltare a
învãtãmântului medical superior din tarã noastrã.
Chiar si notiunea de "scoala medicalã" ne-a fost transmisã din Franta si, asa cum
afirma Th. Burghele: "Noi suntem unde suntem, datoritã scolii care ne-a format".

'în numeroase domenii, România și Franța au un parteneriat tradițional care datează de câteva
decenii'.
Romania si Franta un parteneriat înscris în istorie, asta înseamnă relații bilaterale foarte profunde, i
schimburi comerciale, foarte mulți investitori francezi care au decis să vină în România. Iar aspectele
relevante al limbii și al francofoniei sunt foarte importante. Acestea nu constituie doar legături, puncte
de contact între România și Franța. Limba franceză e foarte răspândită în România, este o limbă
străină predată în foarte multe școli.