Tehnici de cercetare si redactare academica

I. InformaŃii generale
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: Burean, Toma Tehinici de cercetare si scriere academica

Birou: str. G-ral Traian Mosoiu nr. 71
Cluj-Napoca, cod 400132 Anul I, Semestrul I
Telefon: +40264-431505 oblig.
Fax: +40264-406054 www.polito.ubbcluj.ro
E-mail: tomaburean@yahoo.com asis. drd. Greab Carmen
ConsultaŃii:Fiecare luni de la 10-12 greabcarmen@yahoo.com

• CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite

Studentii trebuie sa posede abilitati de rezumare si sintetizare a informatiei. Studentii vor
trebui sa fie capabili sa citeasca repede si sa retina ideile principale dintr-un text

• Descrierea cursului

Acest seminar a fost introdus relativ recent în curriculumul facultăŃilor din România.
Utilitatea i-a fost dovedită în facultăŃi din alte Ńări. Introducerea cursului s-a realizat la
cererea studenŃilor nemulŃumiŃi că, de-a lungul anilor, nu au reuşit să acumuleze
cunoştinŃele cu privire la redactarea unui proiect de cercetare. NemulŃumirile au vizat şi
lipsa unui standard de scriere a bibliografiei şi a citatelor. Suportul de curs vine în
întâmpinarea acestor probleme prezentând şi schematizând cerinŃele formale pentru
scrierea unei lucrări sau ale unui proiect de cercetare în ŞtiinŃe Politice.

• Organizarea temelor în cadrul cursului

Modulul I Etapele premergătoare redactării unei lucrări sau pregătirii unei prezentări
academice

1. Explicarea etapelor şi a necesităŃilor cursului

2. Identificarea temei de cercetare

1
 3. Moduri de citire. Luarea notiŃelor (rezumate). Selectarea citatelor. Plagiatul
4. Argumentarea în prezentare şi eseu academic. Prezentare generală. DiferenŃa
dintre afirmaŃie şi argumentare. Tipuri de argumentare. Cum ne structurăm
argumentele?

Modulul II Scrierea unui proiect de cercetare. Identificarea temei, organizarea cercetării

şi stabilirea metodologiei
1. Cum redactăm un proiect de cercetare
2. Introducerea şi concluziile. ConsideraŃii generale
3. Lista de referinŃe şi note de subsol

• Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

• Studentii vor trebui sa citeasca si sa rezume texte de specialitate. Vor trebui sa faca o
bibliografie pentru un text si sa invete standardele de scriere academica.

• Materiale bibliografice obligatorii

Suportul de curs
American Political Science Association, (1993) Style Manual for Political Science
Washington, (BSP)
Mayberry, Katherine, (1999) For Argument’s Sake Longman New York, (ORT)
Scott, Gregory Stephen M. Garrison (1998) The Political Science Student Writer’s
Manual Prentice Hall New Jersey (OT)
Adrese on-line:
http://owl.english.purdue.edu
http://fdncenter.org/onlib
“the writers’ workshop” University of Illinois at Urbana-Champaign

• Materiale şi instrumente necesare pentru curs

• Toti studenti trebuie sa posede adrese de email pentru a putea trimite rezumatele
si eseurile.
• Materialele care trebuie citite sunt in format electronic. Este nevoie de programul
Microsoft Office pentru a le citi.
• Unele documente vor avea formatul PDF. (portable document format). Acestea
vor putea fi citite cu Adobe Reader.

2
• Calendar al cursului (orientativ - 1 pagină)

O parafrazarea pana pe 15 noiembrie

Primul rezumat pana in 15 decembrie
Al doilea rezumat pana in 15 ianuarie

• Politica de evaluare şi notare (orientativ - 1 pagină)

• Pentru cursul de Tehnici de Cercetare si Redactare Academica aveti doua teme de
facut.

• 1. Cititi editorialul unui cotidian, notati pe o foaie citatul care vi se pare cel mai
sugestiv pentru mesajul intregului articol.(1 puncte) Scrieti referintele (numele si
numarul ziarului, data aparitiei etc.) si scrieti sub citat parafrazarea pe care ati
face-o. Atasati citatului si parafrazarii dumneavoastre articolul din ziar. (2
puncte)
• 2. Faceti doua rezumate, doua fise de lectura al unor articole pe care le trimit in
care sa evidentiati punctele slabe ale argumentatiei dar si pe cele pozitive (3-4
pagini, Times New Roman 12, spatiere 1,5) . (7 puncte)

Elemente de deontologie academică:

Studentii care vor plagia sau se vor angaja in frauda academica vor primi nota 1 si vor fi
raportati la catedra cu recomandarea de exmatriculare. Ghidati-va dupa urmatoarele
criterii:
Lucrul in grup neaprobat de titularul de curs constituie frauda academica.
Prezentarea unei lucrari scrise de altcineva ca fiind propria munca, este plagiat.
Folosirea de materiale sau surse neautorizate la examene inseamna inselaciune.
Prezentarea de lucrari prezentate la alte curs sau cursuri fara permisiune constituie frauda
academica.
Pentru mai multe informatii consultati acest link:
http://www.polito.ubbcluj.ro/polito/documente/reguli_plagiat.pdf

• StudenŃi cu dizabilităŃi
Studentii pot contacta pe titularul cursului prrin email la adresa tomaburean@yahoo.com
Toate materialele vor fi distribuite in format electronic prin email.

• Strategii de studiu recomandate

Studentilor li se recomanda sa respecte datele limita cerute. Studentilor li se recomanda
sa citeasca cu atentie articolele pe care le au de citit si sa ia notite. Parcurgerea unui text o
singura data nu este suficienta. Textul trebuie citit o data in intregime, apoi a doua oara se
recitieste textul dar de data asta luandu-se notite. Studentii trebuie sa se gandeasca la
exemple pentru fiecare teorie prezentata sau despre care au citit.

3
Modulul I Etapele premergătoare redactării unei lucrări sau pregătirii unei prezentări
academice
.

• Scopul şi obiectivele
• Consiliere cu privire la redactarea unor lucrări sau prezentări
• ÎmbunătăŃirea comunicării academice
• Însuşirea de cunoştinŃe cu privire la cerinŃele formale care sunt necesare pentru
redactarea unei lucrări

• Însuşirea cunoştinŃelor cu privire la modalităŃilor de prezentare ale unei lucrări

• Dobândirea de cunoştinŃe cu privire la paşii necesari pentru redactarea unui

proiect de cercetare şi pentru finanŃare

• Schema logică a modului

• Explicarea etapelor şi a necesităŃilor cursul
• Identificarea temei de cercetare
• Pregătirea unei lucrări academice. Moduri de citire. Luarea notiŃelor (rezumate).
Selectarea citatelor. Plagiatul
• Argumentarea în prezentare şi eseu academic
o Prezentare generală. DiferenŃa dintre afirmaŃie şi argumentare. Erori în
argumentare
o Cum ne structurăm argumentele?
• Ghid de studiu: CitiŃi cu atenŃie mai ales capitolele 2 şi 3. AsiguraŃi-vă că aŃi
înŃeles toate cerinŃele şi etapele descrise acolo. MarcaŃi cele pe care nu le
înŃelegeŃi sau solicită explicaŃii în plus, pentru a fi discutate la întâlniri sau în
tutoriatele pe e-mail. ÎncepeŃi să aplicaŃi aceste deprinderi pe orice carte citiŃi în
perioada parcurgerii suportului de curs sau chiar pe suporturile de curs aferente
materiilor din semestrul I.

4
I.1 Introducere
Acest seminar a fost introdus relativ recent în curriculumul facultăŃilor din România.
Utilitatea i-a fost dovedită în facultăŃi din alte Ńări. Introducerea cursului s-a realizat la
cererea studenŃilor nemulŃumiŃi că, de-a lungul anilor, nu au reuşit să acumuleze
cunoştinŃele cu privire la redactarea unui proiect de cercetare. NemulŃumirile au vizat şi
lipsa unui standard de scriere a bibliografiei şi a citatelor. Suportul de curs vine în
întâmpinarea acestor probleme prezentând şi schematizând cerinŃele formale pentru
scrierea unei lucrări sau ale unui proiect de cercetare în ŞtiinŃe Politice.
Suportul de curs furnizează informaŃii cu privire la deprinderea unor abilităŃi în
redactare de rapoarte, proiecte, documente care vor putea fi folosite şi la locul de muncă.
Prin acest curs se speră că studenŃii vor putea redacta eseuri, lucrări bine argumentate şi
bine structurate respectând cerinŃele academice.

I.2 Identificarea temei pe care vrem să o cercetăm

Pe timpul cât sunteŃi studenŃi va trebui să redactaŃi, să concepeŃi o serie de lucrări.
Acestea pot să fie rezumate sau eseuri de opinie sau o cercetare pe o temă impusă la
sfârşitul unui curs. Pe acestea se bazează şi viitoarele articole care pot fi publicate în
jurnalele de specialitate.
Un prim pas în pentru redactarea unei lucrări este găsirea unei teme de cercetare.
Aceasta va trebui să fie atât „originală” şi interesantă cât şi realizabilă. Va trebui să vă
căutaŃi un subiect care vi se pare interesant. Profesorii vă vor sugera nişte teme generale
care au legătură cu titlurile cursurilor pe care le predau sau cu interesul lor academic. Însă
în cele din urmă alegerea unei teme vă aparŃine.
Alegerea unei teme originale nu este deloc uşoară dar nici nu este nevoie să
revoluŃionaŃi ştiinŃa politică cu contribuŃiile voastre. O lucrare poate fi considerată
originală şi dacă:

1. ContribuŃia voastră aduce o nouă perspectivă la o dezbatere teoretică deja

existentă
2. AplicaŃi o teorie din ştiinŃe politice într-un nou domeniu/context

5
 3. Vă exprimaŃi dezacordul cu privire la o abordare susŃinută de un alt autor
4. ExtindeŃi un domeniu deja cercetat

Când vă alegeŃi un subiect de cercetare trebuie să vă gândiŃi că aveŃi nevoie de

suficientă informaŃie. Este mai greu să vă găsiŃi de exemplu informaŃii şi cercetări pe
„instituŃionalizarea sindicatelor din Burundi”. Poate aŃi găsi informaŃii generale de pe
internet însă foarte greu aŃi găsi un profesor care să vă supervizeze lucrarea finală.
Tema de cercetare nu trebuie să fie nici prea extinsă, dar nici foarte restrânsă. O temă
de cercetare pe efectele globalizării este prea extinsă pentru orice fel de lucrare
academică. Însă o temă de genul „Efectele globalizării asupra discursului politic din
România în perioada de aderare la Uniunea Europeană” poate constitui un subiect
abordabil.
VeŃi fi din ce în ce mai siguri că aŃi găsit o temă de cercetare în momentul în care
puteŃi răspunde la următoarele întrebări:

Cum se încadrează tema în domeniul de cercetare?

Ce arie culturală sau geografică acoperă tema respectivă?
Când a devenit tema aleasă, un subiect care a suscitat mult interes (la modă)?
Cine sunt actorii implicaŃi?
De ce subiectul este important?
În ce constă unicitatea temei de cercetare?

I.3 Pregătirea unei lucrări academice. Moduri de citire. Luarea notiŃelor (rezumate).
Selectarea citatelor. Plagiatul

Care sunt paşii pentru alegerea unei teme de cercetare?

a. ÎncepeŃi cu voi înşivă. Trebuie să vă alegeŃi un subiect interesant pentru voi

b. CitiŃi cât mai mult!

6
Pentru a vă dea seama despre ce aŃi dori să scrieŃi şi să cercetaŃi trebuie să citiŃi cât mai
mult despre domeniul care vă interesează. În timp ce citiŃi vă veŃi da seama de ceea ce
este important în domeniul ales (adică ideile principale la care toată lumea se referă) şi
ceea ce este mai puŃin important (aspectele la care foarte puŃini cercetători fac referiri).
În timp, vă veŃi da seama că există peste tot ceva ce nu s-a făcut că o teorie explică mai
bine o situaŃie argumentată de oamenii de ştiinŃă cu alte unelte conceptuale.
Treptat, vă veŃi da seama că puteŃi selecta o temă neabordată sau neacoperită de
alte lucrări. Aceasta o veŃi putea face prin formularea unei întrebări de cercetare care
pune în lumină o situaŃie neclară sau la care nu există încă răspuns. În acel moment, v-aŃi
dat seama, că aŃi găsit întrebarea la care va trebui să îi găsiŃi un răspuns, sau ,tema ,pe
care aŃi vrea să o cercetaŃi, este clar conturată. Acest proces de căutări, finisări ale temei
de cercetare este continuu. În timp ce citiŃi tot mai multe articole sau cărŃi întrebarea
voastră principală va fi reformulată de mai multe ori.

c. Care sunt sursele la care puteŃi apela atunci când aveŃi stabilită o temă generală sau un
domeniu oricât de vag, de interes?

ÎncercaŃi să identificaŃi profesorii care au acelaşi interes cu al vostru. Aceştia pot, fie să
Ńină cursuri cu o temă asemănătoare cu interesul vostru, fie să fi publicat articole din
domeniu. O sursă bună de aflat interesele profesorilor este pagina de web a FacultăŃii de
ŞtiinŃe Politice. Acolo veŃi găsi cv-urile tuturor profesorilor. Le puteŃi accesa şi astfel vă
faceŃi o părere cu ce se ocupă fiecare cadru universitar şi în ce domeniu publică cu
precădere.
O altă sursă la îndemână ar fi colegii mai mari din anii terminali. Poate sunt unii care
lucrează deja pe tema aleasă de voi. Aceştia vă pot îndruma către cărŃi şi articole
interesante.

Bibliotecile reprezintă sursa clasică de informare a studentului. Există multe biblioteci în

Cluj Napoca însă multe din ele nu au cărŃi pe ŞtiinŃe Politice. De aceea vă recomand
biblioteca din incinta FacultăŃii de ŞtiinŃe Politice unde este o colecŃie generoasă de
reviste de specialitate şi cărŃi pe domeniu. De altfel, mulŃi profesori îşi ajustează

7
syllabusul de curs la materialele prezente în bibliotecă. Biblioteca Centrului de Resurse
pentru Diversitate Etnoculturală are o colecŃie de cărŃi în domeniul ŞtiinŃelor Politice.

Internetul este o sursă foarte bogată de informaŃii. Selectarea informaŃiilor utile este de
multe ori dificilă. De aceea există mai multe siteuri web cum are fi JSTOR unde se poate
verifica dacă autorul este credibil. O altă sursă de verificare a autorilor este
Google.Scholar. Dacă autorul a publicat mai multe cărŃi cu siguranŃă va apărea pe unul
din aceste siteuri. Pentru a obŃine articole din reviste de specialitate şi uneori chiar cărŃi
este util să vă înscrieŃi la editurile care publică volume pe ŞtiinŃe Politice. Sage
Publications, Oxford University Press, Cambridge University Press sau Blackwell
Publishing House sunt doar câteva. Vă puteŃi înscrie să primiŃi anunŃuri periodice cu noi
publicaŃii însă ceea ce este util este faptul că, din când în când, sunt anunŃate perioade de
„free trial” în care se pot descărca nenumărate articole de ŞtiinŃe Politice din reviste de
specialitate fără a plăti nimic.

Cum citim. Cum luăm notiŃe. Cum selectăm citatele şi cum le reproducem. Plagiatul şi
evitarea lui.
În general, există trei moduri de a citi un text de specialitate:
1) a scana
2) a reŃine în mare
3) a asimila
Tipul 1) implică o parcurgere fulger a textului, cu ceea ce se reŃine de la prima privire;
durează câteva secunde pentru un paragraf obişnuit sau 2-3 minute pentru un text de o
pagină, de exemplu. Acest tip de a citi este foarte util în testele contra cronometru, de
obicei testele de limbă străină recunoscute internaŃional (TOEFL, DALF, testul de
admitere la facultate, etc.). În urma lecturii –scanare, studentul trebuie să fie capabil să
răspundă la unele întrebări foarte generale despre textul în cauză şi să se poată întoarce la
anumite propoziŃii pentru a da răspunsuri mai exacte.
Tipul 2) presupune o parcurgere rapidă a textului, o lectură selectivă a propoziŃiilor.
Aşadar, într-o lectură menită să reŃină textul în mare, fie ne concentrăm asupra
începutului şi sfârşitului textului, fie citim din x în x propoziŃii. Important, în acest caz,

8
este să identificăm în mare de ce domeniu aparŃine textul, care e ideea în linii generale a
autorului şi eventual cam ce metodă sau ce argument foloseşte pentru a o susŃine. E util în
a vă familiariza cu autori şi cărŃi care nu vă interesează la maxim dar a căror menŃionare
contează într-o conversaŃie generală, examen, etc.
Tipul 3) este (sau trebuie să fie) cel mai utilizat pe durata studiilor voastre superioare. El
presupune o înŃelegere profundă a textului, formarea unor opinii personale despre acesta,
capacitatea de a actualiza ideile lui foarte repede şi capacitatea de a face legături cu alte
texte sau alŃi autori. Tipul 3) nu se poate realiza prin simpla lectură decât în cazul unor
genii, altfel el înseamnă utilizarea sistemului de fişe de lectură sau notiŃe.
Este extrem de important, ca pentru cărŃile sau articolele care sunt de mare interes
pentru tema pe care o cercetaŃi, să vă faceŃi fişe de lectură sau rezumate ale ideilor
principale.
ReŃineŃi de asemenea că obiectivul principal al notiŃelor sau fişelor este să puteŃi actualiza
în timp scurt întreg conŃinutul de idei al textului (carte, articol, capitol, etc.).

Paşi pentru întocmirea fişelor

Recomandări generale:
Înainte de a vă apuca de făcut fişele de lectură, scanaŃi textul pentru a vedea dacă se
potriveşte cu domeniul vostru de interes.
CitiŃi cu un ochi critic orice carte sau articol. Nu are importanŃă atât de mare prestigiul
autorului cât ceea ce se găseşte scris în lucrare. De acea nu vă lăsaŃi influenŃaŃi de
prestigiul autorului. MulŃi studenŃi acceptă orice idee a unui autor doar pentru că este
faimos şi asta implică în mod eronat că este infailibil. Această abordare este eronată.
Trebuie să analizaŃi textul să vă notaŃi ideile principale, argumentele şi teoriile la care
apelează şi încercaŃi să îi găsiŃi erorile de concepere, judecată, interpretarea unei teorii,
sau influenŃa contextului în care a fost scrisă cartea. Apoi ca un exerciŃiu de imaginaŃie
gândiŃi-vă cum aŃi fi putut voi formula mai bine argumentul, ce aŃi fi adăugat sau ce
teorie ar fi fost mai potrivită. Acest mod de citire trebuie mereu practicat ca atunci când
citiŃi un articol să vă daŃi imediat seama unde sunt greşelile şi ce puteŃi folosi din
abordarea autorului.

9

Primul pas atunci când începeŃi lectura unui text de specialitate este notarea
exactă a titlului şi eventual subtitlului, a numelui complet al autorului aşa cum
este dat pe copertă, a editurii, localităŃii, anului de apariŃie. Dacă este vorba
despre o revistă sau un ziar, trebuie notat titlul, autorul, ziarul, numărul,
volumul (după caz) sau anul şi data. De toate aceste informaŃii veŃi avea nevoie
pentru a vă putea referi la text ca sprijin pentru ideile voastre şi pentru ca toŃi
ceilalŃi să poată identifica acest text.

Exemplu:
- titlul cărŃii: Anii treizeci. Extrema dreaptă românească.
- autorul: Z. Ornea sau, în funcŃie de copertă, Zigu Ornea
- Editura FundaŃiei Culturale Române
- Bucureşti, 1996
Pe fişă puteŃi redacta coordonatele cărŃii şi sub forma în care vor apărea în bibliografie:
Ornea, Zigu, (1996), Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, ed. FundaŃiei Culturale
Române, Bucureşti;

Al doilea pas este luarea notiŃelor propriu-zise.

Având în vedere că ele sunt menite să extragă esenŃialul din text în forme cât mai
clare dar şi succinte, o atenŃie specială trebuie acordată introducerii şi concluziilor
fiecărui text, unde de obicei autorii îşi rezumă ideile. Într-un articol publicat de o revistă
de specialitate apare sub titlu un abstract. Acesta este un rezumat al ideii principale a
articolului, a argumentului principal, a elementului de noutate cu care autorul contribuie
la teorie.
Pentru a nu fi împovărătoare, notiŃele trebuie să se bazeze pe o gamă de prescurtări
generale sau personale. Nu ezitaŃi să folosiŃi semne din matematică, fizică, etc. pentru a
prescurta.
Exemple:
ac. pentru aceasta, aceştia, acestea, etc.; pt. pentru; dem. pentru democratic, democraŃie;
pol. pentru politică sau politic; x pentru în acelaşi timp; t. pentru timp; per. pentru
perioadă, etc.

10
Aceste observaŃii sunt la fel de aplicabile documentării pe care o veŃi face pentru lucrarea
de diplomă cât şi notiŃelor de lectură necesare pentru fiecare examen din facultate!

Paragrafele (textul dintre un alineat şi următorul) în care toată informaŃia vi se pare

importantă sau care vi se par imposibil de rezumat în notiŃe trebuie notate în citat
complet. Citatul se ia întotdeauna între ghilimele, cu notarea paginii exacte şi a
capitolului, dacă este cazul, de care aparŃine.
NotiŃele voastre de curs sau de lectură nu trebuie să alcătuiască un text legat.
Stilul cu liniuŃe, folosit de altfel şi mai sus, este foarte recomandat. NotaŃi doar ideile
esenŃiale, fără a formula propoziŃii întregi.
Clasificările trebuie marcate ca atare, cu acolade, săgeŃi, numerotări, etc. Când în text
găsiŃi formule de gen: “există câteva aspecte”, sau “există câteva argumente”, sau “În
primul rând, În al doilea rând”, etc. notiŃele extrag esenŃialul prin numerotarea ideilor.
Cea mai ambiŃioasă modalitate de asimilare a unui text este realizarea unei lecturi critice.
Strategia unei lecturi critice se bazează pe următoarea schema:
citate = a găsi un citat sau două maximum care surprind cel mai bine esenŃa textului respectiv
rezumat în două fraze = notaŃi două fraze care rezumă cel mai bine textul, însă cu cuvintele voastre
întrebări fără răspuns = găsiŃi şi notaŃi care sunt acele întrebări la care consideraŃi că textul nu
răspunde, legate de subiectul în cauză
legături textuale = notaŃi-vă legăturile pe care le vedeŃi între textul în cauză şi alte texte de
specialitate pe care le-aŃi parcurs. Sub ce aspect sunt ele legate sau dimpotrivă distincte?
legături de experienŃă = notaŃi care sunt asocierile pe care le vedeŃi între ideile din text şi ceea ce
cunoaşteŃi din experienŃa legată de subiectul în cauză (ex. percepŃia asupra politicului,
comportamentul alegătorilor, etc.)

Strategia aceasta este recomandată pentru textele pe care trebuie să le stăpâniŃi foarte bine într-un
context sau altul (referat, examen, articol, opinie avizată, intervenŃie în mass-media, mai cu seamă
pentru lucrările esenŃiale cerute la examene)

11
Atunci când luaŃi notiŃele de lectură, este foarte bine să aveŃi un dicŃionar explicativ la
îndemână sau să vă notaŃi cuvintele pe care nu le înŃelegeŃi şi să le căutaŃi în dicŃionar
ulterior. Dacă este vorba de lecturi în limbi străine, cu atât mai mult. Fiecare domeniu are
un vocabular specific, nu doar cel medical sau juridic. O lucrare, un examen, o discuŃie
de specialişti se bazează pe utilizarea (corectă) a acestor termeni de specialitate şi
evitarea folosirii unui limbaj comun.

Cum alegem şi notăm citatele în textul lucrărilor

Citatul din autorii pe care îi citiŃi, când vă documentaŃi pentru lucrare, merită trecut
integral în lucrarea de diploma atunci când:

Surprinde esenŃialul lucrării întregi sau ideilor autorului într-un paragraf

Este foarte sugestiv pentru ideile autorului, pentru stilul lui sau pentru modul în care
voi înşivă vă propuneŃi să trataŃi subiectul

Este atât de dens încât nu poate fi rezumat
Citatul se notează exact ca în textul original, inclusiv punctuaŃie, eventuale greşeli de
gramatică, etc. Nu uitaŃi să notaŃi pagina din care face parte.

Atunci când vreŃi să redaŃi citatul într-o lucrare de-a dumneavoastră, există mai multe
modalităŃi de a face acest lucru. Cea mai frecventă este folosirea ghilimelelor, care reiau
o propoziŃie întreagă. Dacă este vorba doar de un fragment dintr-o propoziŃie (fără a
schimba sensul iniŃial al acesteia! si atunci folosiŃi doar ,, (…) şi aici continuaŃi exact cum
este în textul pe care doriŃi să îl citaŃi) “. Dacă autorul este menŃionat ca în exemplul a. de
mai jos menŃionaŃi lângă numele autorului şi anul apariŃiei cărŃii din care aŃi citat, în
paranteze.

a. Exemplu:
In opinia Mihaelei Miroiu (2003): ,,În România eticheta de «conservator» nu este
asumată pe faŃă nici de către indivizi, nici de către grupări politice.” (p. 56)

12
Dacă însă vi se pare un citat prea lung şi puteŃi extrage din el doar un fragment care să se
integreze în textul vostru, veŃi nota astfel:

Discutând despre experienŃa comunistă din România şi consecinŃele ei, Miroiu

menŃionează că utopiile ,,(…) în curs de convertire în realitatea altor lumi ne par încă
suspecte şi ne produc anticorpi puternici în virtutea ,,tradiŃiei” (…)”. (Miroiu, 2003, p.
159)
ObservaŃi că semnul (…) a înlocuit părŃi din fraza originală atât la început cât şi la sfârşit,
deoarece textul ar fi fost prea greoi.

O altă modalitate de a reproduce citatul în textul vostru, mai puŃin uzitată şi utilă doar
pentru citatele mai lungi este a-i acorda acestuia un paragraf întreg, plasat mai în interior
şi cu caractere mai mici.

b. Exemplu:
Martin Luther King Jr., care a studiat filosofia lui Hegel la Seminarul de teologie, a
formulat o opinie elocventă asupra acestei probleme într-o cuvântare din 1962:
MulŃi lideri sudişti sunt prinşi în mod jalnic în capcană de propriul mod de gândire. Ei ştiu că
perpetuarea acestei situaŃii arhaice…………….(Ball şi Dagger, 2000, p. 207)

Aici este desigur vorba despre un citat din citat, dar a folosit pentru exemplu. O astfel de
modalitate de a reproduce citatele este importantă daca lucrarea voastră este o interpretare
sau critică a unor autori şi deci se presupune că aveŃi de reprodus multe citate ample.
Calculatorul vă oferă comenzi atât pentru individualizarea paragrafului (mai îngust) cât şi
pentru micşorarea literelor (fonturi, pe calculator).

Citatele se pot face şi atunci când nu menŃionăm autorul în text. În general la toate
citatele trebuie scrise în paranteze la sfârşitul citatului, numele autorului, anul publicaŃiei,
pagina.

c. Exemplu:

13
„FuncŃionalismul era bine instituit în anii 1920 şi fusese folosit independent în analiza
freudiană a personalităŃii şi în studiul societăŃilor primitive. De atunci s-a răspândit în
toate ştiinŃele sociale şi, o dată cu el, şi scepticismul logic privitor la statutul exact al
cuvântului «funcŃie»” (Mackenzie, 1967, p. 91).

De altfel aceasta este cea mai folosită modalitate de citat. Citatul în citat este notat cu
semnele specifice «»

Atunci când nu avem nevoie de un citat întreg, dar vrem să invocăm părerea unui autor,
folosim parafrazări, adică modificăm formularea originală. De obicei aceasta se întâmplă
pentru că vrem să rezumăm în foarte puŃine cuvinte ideile unei cărŃi, etc., pe care o
invocăm ca sprijin pentru propriul nostru argument. Utilizăm parafraza şi atunci când
stilul sau formularea originală nu s-ar integra armonios în propriul stil şi propria lucrare,
şi renunŃăm la citat. Parafrazarea are loc în trei etape, toate absolut necesare: 1)
surprinderea esenŃialului, 2) restructurarea propoziŃiilor şi 3) folosirea unor sinonime.

d. Exemplu negativ:
Dacă textul original spune că:

Puterea voinŃei este cel mai important factor în explicarea reuşitei lui Lenin.

nu este o parafrază corectă a spune că:

ForŃa voinŃei este cel mai important factor in explicarea reuşitei lui Lenin.
Doar etapa 3) a fost parcursă aici. Acesta este practic un citat dat greşit.

La sfârşitul parafrazei întotdeauna notaŃi în paranteze numele autorului şi data

publicaŃiei (vezi exemplul c.). În cazul parafrazărilor scrierea numărului paginii nu mai
este necesară.

Parafrazarea şi citatele pot fi însă mai bine înŃelese în contextul discuŃiei despre plagiat.

14
Plagiatul şi evitarea lui
Chiar dacă o carte sau un articol scrise de cineva nu rămân stricta proprietate a autorului,
există o practică în lumea ştiinŃifică de a recunoaşte meritele autorilor şi de a nu le fura
ideile sau formulările. Ajunşi în facultate, este cu atât mai important a-l evita cu cât
aceasta se consideră o încălcare a regulilor academice elementare. Nu consideraŃi nici o
lucrare un simplu colaj, adică citim trei autori, facem un colaj din citatele lor şi gata. VeŃi
fi notaŃi în consecinŃă. Citatele fără note bibliografice şi ghilimele, lucrările redactate
acasă fără bibliografii sunt de la început suspecte de plagiat, pentru care, la ŞtiinŃe
Politice riscaŃi să picaŃi examenul de la început sau chiar, în cazuri grave, să fiŃi
exmatriculaŃi.

DefiniŃie: Plagiatul înseamnă a folosi ideile sau cuvintele altuia drept propriile idei sau
exprimări, deci fără a indica niciunde sursa ideilor sau a exprimărilor.
Se pedepseşte în facultate de la anularea unui examen şi până la exmatriculare!

Nimeni nu cere ca fiecare student, autor, etc. să fie 100% original. Tot ce gândim şi
scriem se bazează la origine sau pe parcurs pe lucrările altor autori, opiniile şi analizele
lor. Fiecare disciplină are un corp de literatura specifică pe care se clădeşte orice nouă
apariŃie. EsenŃialul este a nu fura de la ceilalŃi. Aşadar, formulările care vă plac pot fi
redate doar în citate, iar ideile care vă influenŃează trebuie menŃionate în note
bibliografice şi/sau în bibliografia de sfârşit de lucrare.
În general, atunci când ne folosim de ideile altora, trebuie să facem diferenŃa
dintre ceea ce este ştiut în general, de exemplu, că regimul Ceauşescu a fost o dictatură, şi
ceea ce este opinia specifică a unui autor, de exemplu Linz şi Stepan (1997) susŃin că
regimul Ceauşescu a fost un regim „sultanist”. Ultima clasificare este specifică celor doi
autori, deci trebuie să-i menŃionaŃi la sfârşitul frazei, în paranteze, împreună cu anul
publicaŃiei. Dacă folosiŃi, nu doar o clasificare, ci mai multe idei, nu uitaŃi de parafraze.

e. Exemplu:

15
,,Pentru a dura, aristocraŃia are nevoie sa înfiinŃeze inegalitatea ca principiu, să o
legitimeze în prealabil; s-o introducă în familie, o dată cu răspândirea ei în societate;
toate sunt fapte respinse puternic de echitatea naturală şi la care oamenii nu pot fi obligaŃi
decât prin constrângere” (Tocqueville, 1995) (autorul, anul publicaŃiei).

O posibilă parafrazare ar fi:

După cum subliniază Alexis de Tocqueville (1995) permanenŃa aristocraŃiei depinde de
legitimarea inegalităŃii ca principiu atât în familie cât şi în societate.

Atunci când ne folosim de formulările altora, citatele discutate mai sus sunt esenŃiale,
împreună cu notele bibliografice şi bibliografiile.

I.4. Argumentarea în prezentare şi eseu academic. Prezentare generală. DiferenŃa dintre

afirmaŃie şi argumentare. Tipuri de argumente. Cum ne structurăm argumentele?

ConsideraŃii generale

DefiniŃie. Argumentul este procesul stabilirii certitudinii sau şanselor de adevăr al unui
anumit punct de vedere prin prezentarea unor dovezi adecvate. Punctul de vedere care
este miezul argumentului se va numi aici afirmaŃie.

Exemplu:
Dacă eu spun că Liviu Rebreanu este cel mai mare scriitor român, aceasta este o simplă
opinie. Dacă în sprijinul ei invoc numărul de cărŃi scrise, reeditarea lor, popularitatea,
criticii literari care l-au apreciat, etc., atunci dezvolt un argument pe marginea primei
opinii.

Obiectivul implicit al oricărui argument pe care îl aducem este a obŃine acordul

celorlalŃi faŃă de propriul vostru punct de vedere, prin folosirea unor dovezi credibile
şi rezonabile.

16

Având în vedere cele de mai sus, argumentul este foarte diferit de o simplă opinie,
care se bazează pe emoŃii, intuiŃii, experienŃe personale şi face apel la ele mai multe
decât la dovezi riguroase.

Argumentul se bazează pe o gândire clară şi dovezi raŃionale, cum ar fi fapte, date,
informaŃii indubitabile. De cele mai multe ori, argumentul nu spune că un punct de
vedere este adevărat ci spune că are multe şanse de a fi adevărat.

Argumentul nu se bazează pe ambiguităŃi şi exploatarea lor pentru a distrage
audienŃa, ci dimpotrivă se bazează pe afirmaŃii şi metode clare, deschise.

Ceea ce este rezonabil sau indubitabil diferă de la un interlocutor la altul; important
este să găsiŃi întotdeauna acele dovezi care sunt cele mai grăitoare pentru publicul în
cauză.

Tipuri de argumente

Există patru categorii de argumente:

1. Argumentele factuale
2. Argumentele cauzale
3. Evaluările
4. Recomandările

1. Argumentele factuale încearcă să convingă de existenŃa unor condiŃii sau fapte.

Exemple ar fi rapoartele de laborator, rezultatele unor teste, sondajele de opinie,
rapoartele situaŃiei economice, etc.
2. Argumentele cauzale încearcă să demonstreze că un eveniment sau o anumită situaŃie
a cauzat sau va cauza foarte probabil un alt eveniment sau o altă situaŃie în viitor.
Sunt argumente des folosite în istorie, economie, ştiinŃele sociale (inclusiv ştiinŃele
politice). Dezvoltarea metodelor cantitative de cercetare duce chiar la posibilitatea de
a măsura cu ce probabilitate acel eveniment sau acea situaŃie va avea loc în viitor.

Exemple:

17
Starea de sărăcie şi frustrare care domină societatea românească va duce la căderea
guvernului.
Consolidarea economiei româneşti va duce la creşterea numărului de locuri de muncă.

În general, orice lucrare care încearcă să explice cum s-a ajuns la o anumită situaŃie,
criză, un eveniment, sau cum se va ajunge la o situaŃie sau eveniment se foloseşte
argumentul cauzal.

3. Evaluările sunt acele argumente care emit judecăŃi de valoare. Ele Ńin de gusturi şi
opinii şi sunt tocmai de aceea cel mai dificil de susŃinut; nu imposibil însă.
Proverbul latin de gustibus non disputandum nu este neapărat valabil. Putem să facem
judecăŃi de valoare dacă aducem dovezi temeinice şi dacă suntem dispuşi a accepta un
eşec în convingerea celorlalŃi.

Exemplu:
Dacă afirm că X are o influenŃă negativă asupra vieŃii politice româneşti, am emis o
simplă opinie. Dacă însă invoc trecutul său îndoielnic, acuzaŃiile de corupŃie, numărul
proceselor intentate, o percepŃie negativă pe plan extern a respectivei personalităŃi, atunci
pot sa dezvolt un argument. Desigur, argumentul meu, poate să nu convingă
interlocutorul.

4. Recomandările, spre deosebire de celelalte trei tipuri de argumente, nu cer un acord

pasiv, ci îndeamnă la acŃiune.

Exemplu:
A susŃine neacordarea votului pentru politicianul X în virtutea dovezilor enunŃate mai
sus.

18
Recomandările sunt folosite foarte adesea de către consilieri, analişti politici, etc., care
sfătuiesc instituŃia de care aparŃin sau persoana pentru care lucrează să adopte o politică
sau alta în vederea atingerii unui scop dat.
Multe lucrări combină în fapt primele trei tipuri de argumente sau toate patru. Este totuşi
vital să faceŃi distincŃia dintre ele, pentru a şti exact care sunt cele mai adecvate dovezi
pentru tipul de argument în cauză, ce etape trebuie să parcurgeŃi pentru a convinge
publicul şi ce greşeli trebuie să evitaŃi.

Cum ne prezentăm argumentele în scris. Sfaturi generale

Un alt lucru pe care trebuie să-l aveŃi în vedere atunci când scrieŃi este că persoana care
citeşte îşi face o părere de ansamblu, o imagine despre lucrarea în cauză. Evaluarea ei
(nota, angajare, calificativ, aprobare, etc.) se face pornind de la această imagine. Ea nu se
compune doar din conŃinutul de idei al lucrării, ci şi din multe alte detalii a căror
importanŃă nu trebuie niciodată subestimata. Chestiuni ca stilul scrisului, tonul, formulări,
alegerea şi folosirea corectă a neologismelor, punctuaŃia, gramatica şi alezarea în pagină
sunt toate esenŃiale pentru evaluarea a ceea ce aŃi scris. ReŃineŃi toate aceste aspecte şi fiŃi
exigenŃi cu ceea ce scrieŃi mai ales în cazul în care textul (lucrare, dosar, scrisoare de
intenŃie, curriculum vitae, etc.) are o miză mare, cum ar fi o nota de care depinde
acordarea bursei, un concurs, o angajare, etc. De asemenea, gândiŃi-vă întotdeauna câte
texte similare va avea cititorul de parcurs (profesor, comisie, etc.) şi încercaŃi să vă
individualizaŃi şi să excelaŃi în propriul text.
Având în vedere cele de mai sus, evitaŃi umplerea paginii din colŃul de stânga sus
până în cel din dreapta jos, fără spaŃii între rânduri, cu caractere sau scris extrem de
mărunt, etc. Textul trebuie să arate curat, aerisit, cu spaŃierea verticală adecvată pe cele
patru laturi ale paginii. Pe calculator aveŃi comenzi speciale pentru a vă asigura de acest
lucru, la File, apoi Page Setup.

Etape în elaborarea unei lucrări

19
Elaborarea oricărei lucrări scrise sau prezentate într-un cadru oficial trebuie să parcurgă
trei etape:
1. Formarea argumentului
2. SusŃinerea argumentului
3. Revizuirea argumentului

1. Formarea argumentului presupune la rândul ei parcurgerea unor anumite stadii.

In primul rând trebuie să descoperim motivul pentru care scriem, obiectivul nostru (nota
maximă, angajare, publicarea unui articol, etc.)
În al doilea rând, trebuie să identificăm audienŃa. Aceasta înseamnă de fapt să vă
răspundeŃi în gând la următoarele întrebări: cine este audienŃa (profesorul, alegătorii din
zona rurală, fanii de muzica pop, etc.), de ce vă va citi sau asculta şi ce ar trebui să facă
audienŃa după ce v-a citit sau ascultat (să voteze cu cine doriŃi, să vă dea nota maximă,
etc.). Nu veŃi vorbi cu neologisme într-un text electoral distribuit la sate şi nu veŃi folosi
sintagme rustice într-un text academic, de exemplu.
În al treilea rând, trebuie să îngustăm câmpul de preocupări sau punctul de vedere pe
care vrem să-l susŃinem, pentru a-l aduce la nişte dimensiuni abordabile într-o lucrare de
proporŃiile celei cerute.

Exemplu:
Ştiu că mă interesează comportamentul electoral al românilor. Aceasta însă nu îmi spune
nimic exact despre ceea ce voi scrie într-o lucrare, ce aspect voi aborda. Mă pot gândi
atunci ca mă interesează poate mai mult lumea urbană şi alegătorii ei. Pot restrânge şi mai
mult câmpul de preocupări prin concentrarea pe alegerile din oraşul meu. O îngustare
succesivă ar fi selectarea alegerilor locale şi a unui an anume, spre deosebire de
abordarea tuturor alegerilor locale de după ’89. Aşadar interesul meu în comportamentul
electoral al românilor se poate reduce pentru o lucrare de semestru la explicare ratei
reduse de participare la vot la alegerile locale din 2000 în oraşul Cluj-Napoca.
După ce am îngustat destul câmpul de cercetare, urmează să conturăm o anumită idee, un
anumit punct de vedere despre acesta, care să fie afirmaŃia (nucleul) argumentului
nostru.

20
Exemplu:
Am impresia că neparticiparea se datorează candidaŃilor slabi la primărie sau
deficienŃelor de organizare a campaniei. În consecinŃă, punctul meu de plecare sau
afirmaŃia abordabilă într-o lucrare de semestru porneşte de la ideea că deficienŃele de
organizare a campaniei electorale locale au condus la rata redusă a participării la alegerile
din 2000 din Cluj-Napoca.
EsenŃialul este că punctul personal de vedere de la care porneşte lucrarea să poată fi
rezumat într-o propoziŃie sau o frază, în cazul lucrărilor mai extinse. Atunci când
pregătim o lucrare sau prezentare, ştim că ne interesează un domeniu. A parcurge drumul
dintre acest domeniu (comportament electoral) la tema strictă a lucrării este o chestiune
de timp, reflecŃie şi lectură. Nu trebuie să vă panicaŃi pentru că nu ştiŃi despre ce să
scrieŃi. ConversaŃiile cu colegii şi lectura diferitelor cărŃi din domeniul de interes vă va
ajuta cu siguranŃă să găsiŃi propria cale de cercetare. Aceasta este de altfel cea mai
importantă etapă din scrierea unei lucrări. Tocmai de aceea, dacă gândurile despre
îngustarea câmpului de interes sau lecturile aferent va ocupa 70% din timpul pregătirii
unei lucrări, este normal şi nu este vorba de timp pierdut. O dată ce aŃi ajuns la fraza de
plecare, lecturile si gândurile se vor structura mult mai repede într-un argument. Această
structurare este etapa a doua.

2. SusŃinerea argumentului înseamnă redactarea propriu-zisă a lucrării, aşezarea în

pagină a ideilor voastre, a autorilor care vin să vă spijine punctul de vedere, a
răspunsului la criticile altor autori, a datelor istorice, sociologice, economice de care
vă folosiŃi. În această etapă este vital să identificăm tipul sau tipurile de argumente la
care recurgem şi care este destinaŃia şi audienŃa lucrării pentru a adecva stilul, scrierii.

3. Revizuirea argumentului rezultă din primele două etape. După ce le-aŃi parcurs,
rezultă un prim proiect al lucrării care trebuie recitit, finisat, pus în armonie. Acum
prelucraŃi stilul lucrării, o aranjaŃi în pagină, verificaŃi coerenŃa internă a dovezilor şi
a argumentului, corectaŃi gramatica. Nu săriŃi niciodată peste această etapă dacă doriŃi
un rezultat bun. Ea conferă imaginea de ansamblu a textului, evită greşelile,

21
 neglijenŃele şi posibilele erori logice care ar putea îndepărta audienŃa sau ar duce la un
rezultat slab. Cu cât lucrarea este mai importanta, cu atât mai multe variante veŃi avea
până la a ajunge la o variantă finală. Scopul este să vă asiguraŃi că aŃi dat maximum
posibil atât din punctul de vedere al conŃinutului cât şi al rigorilor formale.

Acestea au fost câteva consideraŃii despre primii paşi în formularea unei afirmaŃii de
cercetat şi construirea unui argument ştiinŃific. Etapele şi sfaturile de mai sus nu trebuie
învăŃate pe de rost, ci asimilate în timp prin multe lecturi şi exerciŃii. Când însă simŃiŃi că
nu ştiŃi cum să începeŃi o cercetare, lucrare, etc., vă puteŃi întoarce la acest text până veŃi
ajunge să simŃiŃi toate aceste consideraŃii fără să mai fie nevoie să le citiŃi. ReŃineŃi, de
asemenea, că multe dintre cele de mai sus au o aplicabilitate mai largă, de la muncă în
campania electorala la pregătirea dosarului pentru un concurs pe post, etc.

Teme pentru modulul I:

? AlegeŃi o carte ştiinŃifică de interes personal şi pe măsura lecturii ei, elaboraŃi fişe.
ReveniŃi peste trei săptămâni la fişe. Cât sunt de fidele? Ce sugestii de îmbunătăŃire a
sistemului de fişare sau de lectură aveŃi?
? LuaŃi capitolul 1 din cartea lui Goodin Robert E. şi Klingemann Hans-Dieter,2005
Manual de ŞtiinŃă Politică, ed. Polirom (este în biblioteca, nu e necesar să o
cumpăraŃi), aplicaŃi-i tipurile de lectură în grabă, pentru a reŃine, şi lectura critică.
TreceŃi în scris toate etapele lecturii critice. Care este diferenŃa?
? CitiŃi editorialul unui cotidian pe care îl parcurgeŃi în mod obişnuit, notaŃi pe o foaie
citatul care vi se pare cel mai sugestiv pentru mesajul din întreg articolul, cu toate
detaliile tehnice (autor, ziar, număr, etc.) şi dedesubt notaŃi parafrazarea pe care aŃi
face-o, dacă ar fi nevoie. AtaşaŃi foii voastre articolul din ziar.
? RealizaŃi o fişă de lectură a unui articol din ŞtiinŃe Politice care va fi ulterior trimis
prin email, evidenŃiaŃi punctele slabe ale argumentaŃiei şi părŃile pozitive (max. 3
pagini, Times New Roman 12, spaŃiere la 1,5)

Bibliografie modul I:

22
Modulul II Scrierea unei lucrări sau a unui proiect de cercetare. Identificarea temei, cum
organizăm cercetarea, stabilirea metodologiei.

 Ghid de studiu:
Capitolele care urmează oferă cunoştinŃe practice, concrete despre redactarea proiectelor
de cercetare şi a lucrărilor ştiinŃifice. AcordaŃi toată atenŃia redactării proiectelor de
cercetare. ExersaŃi mental alegerea unei teme de cercetare, pornind de la un interes
general la o tema îngustă, concretă, pe care apoi să o propuneŃi pentru proiectul de
cercetare care se preda în sesiune (pentru notă). AmintiŃi-vă de acest suport de curs şi
ceea ce asimilaŃi aici pe parcursul facultăŃii mai ales atunci când este vremea redactării
introducerii şi a concluziilor, şi a notelor şi bibliografiilor. Cele patru componente ajung
să constituie cel puŃin 50% din impresia pe care profesorii sau cititorii şi-o fac despre
lucrarea voastră. O importanŃă aparte, pe care sper să o descoperiŃi pe parcursul studiilor
dar mai ales în dezvoltarea voastră profesională, este redactarea proiectelor de cercetare.

Cum redactăm proiectul de cercetare ca etapă esenŃială de pregătire a unei lucrări

ştiinŃifice

După ce aŃi stabilit o temă de cercetare, aŃi parcurs câteva titluri din bibliografie
pentru a o nuanŃa, clarifica si a vă da seama care sunt principalele aspecte ale temei şi

23
domeniului din care face parte, şi după ce v-aŃi consultat cu profesorul, urmează în mod
absolut necesar să redactaŃi un proiect de cercetare al lucrării.
ImaginaŃi-vă proiectul de cercetare ca pe un plan de luptă sau plan de muncă. El vă
ajută să clarificaŃi şi mai mult tema, înŃelesul celor mai importanŃi termeni folosiŃi în
temă, stabilirea întinderii geografice, istorice, instituŃionale, etc. a cercetării voastre, ce
includeŃi şi ce excludeŃi în ceea ce veŃi avea de făcut, la ce întrebări veŃi dori de fapt să
răspundeŃi, ş.a.m.d. Ar trebui, aşadar, să fie clar până la acest moment faptul că, deşi
reprezintă doar prima etapă în realizarea unei cercetări sau a unui program de durată,
proiectul de cercetare necesită foarte multă lectură şi consultare, cu atât mai multă cu cât
este mai important şi/sau mai de amploare. Nici un cercetător sau angajat într-o
organizaŃie nonguvernamentală nu poate scrie proiecte doar aşezându-se în faŃa
computerului. Documentarea este imperios necesară.
Sunt două versiuni ale proiectului de cercetare, una primară şi una refăcută, extinsă.
Este modalitatea prin care vă puteŃi asigura că aŃi înŃeles ce presupune demararea unei
lucrări în termeni optimi.
Prima versiune de proiect va avea următoarea structură:
1. Tema exactă, clară, specifică (nu formulări gen “partide politice”, “menŃinerea
păcii” ci, spre exemplu: “Partidele politice de dreapta din România post’89”,
“Gradul de organizare al partidelor politice din România”, “Reglementarea legală
comparativă a partidelor politice în Ńara x şi y”)

2. ImportanŃa temei (pentru domeniu, pentru dumneavoastră personal, pentru

România, într-un singur paragraf)

3. Scopuri şi obiective (ce vă propuneŃi să aflaŃi / să demonstraŃi / să cercetaŃi / să

criticaŃi, etc. prin lucrarea voastră). GândiŃi scopurile ca pe Ńintele cele mai mari,
generale, iar obiectivele, ca paşi intermediari pentru a ajunge la scopuri.

Exemplu:
La tema, evoluŃia discursului politic românesc cu privire la integrarea europeană a
României, scopurile (poate fi şi numai unul, pot fi şi mai multe) sunt să stabilesc dacă

24
 a existat o evoluŃie a discursului politic românesc... sau nu, şi dacă a existat, cum
arată această evoluŃie. Obiectivele prin care îmi voi atinge scopurile ar putea fi:
*definirea discursului politic românesc şi stabilirea unor caracteristici generale ale
acestuia (cine îl emite, cine nu, cum se aşează tema într-un context al literaturii despre
partide, instituŃii, integrare, formare de opinii, etc.), *identificarea unei periodizări
relevante pentru evoluŃia discursului (câte perioade putem distinge şi în funcŃie de ce
criterii), *stabilirea conŃinutului discursului despre integrare pentru fiecare perioadă,
*analizarea schimbărilor de la o perioadă la alta, *concluzionarea asupra evoluŃiei în
timp a discursului politic pe tema integrării europene şi relevanŃa lui pentru viaŃa
politică românească, sau pentru politica externă românească. Fiecare steluŃă trasează
aşadar un obiectiv, ca un pas de cercetare intermediar pe care îl fac pentru a-mi atinge
scopurile.
Paşii aceştia trebuie gândiŃi foarte bine pentru ca vă vor structura lecturile, modul
de formulare şi înlănŃuire a argumentelor, datelor, teoriilor. Totodată vă va ghida prin
ansamblul literaturii şi va indica ce va fi de folos pentru tema voastră şi ce e în plus.
De aceea trebuie exprimaŃi clar, pentru că pe măsură ce citiŃi şi strângeŃi date, să
puteŃi lăsa deoparte ceea ce e inutil sau colateral temei voastre şi să vă concentraŃi la
ducerea cercetării de la A la Z într-un tot coerent. În formularea obiectivelor,
căutarea şi răsfoirea bibliografiei pe tema aleasă este din nou esenŃială. Doar citind vi
se lămuresc ideile, nuanŃele, etc.
4. Întrebări de cercetare sau ipoteze.
În general, lucrările foarte teoretice, sau descriptive, sau de analiza politico-istorică,
bazate pe multă literatură şi informaŃie se folosesc de întrebări de cercetare. Lucrările
predominant empirice, prin care strângeŃi propriile voastre date (sondaje, interviuri,
analize de conŃinut, focus grupuri) sau folosiŃi date strânse de alŃii, dar le folosiŃi ne-
mediat (statistici socio-economice, rezultate ale sondajelor în SPSS, etc.) se bazează pe
ipoteze, nu pe întrebări de cercetare. Adesea diferenŃa dintre ele constă doar în semnul de
punctuaŃie de la sfârşit.
Întrebările de cercetare formulează sub forma unei interogaŃii fiecare obiectiv în parte. Se
poate întâmpla să aveŃi mai mult întrebări pentru acelaşi obiectiv. Oricum, ele indică
exact chestiunile la care vreŃi să răspundeŃi în lucrarea de diplomă pentru a vă atinge în

25
final scopurile. Pentru exemplul de mai sus, întrebările de cercetare sunt obiectivele dar
cu semnul întrebării.
Ipotezele se bazează şi ele pe obiective şi pe lecturi premergătoare, sau observaŃii, şi
formulează în afirmaŃii aşteptările pe care le aveŃi cu privire la tema aleasă.

Exemplu:
Dacă tema lucrării alese este rolul opiniei publice în procesul de integrare europeană, pot
să formulez următoarele ipoteze: * opinia publică are un rol, dar marginal în integrarea
europeană. * pot să merg mai departe şi să formulez ipoteza că opinia publică nu
determină procesul de integrare, dar prin sprijinul ei, îl întăreşte, cel puŃin la nivel
simbolic; de asemenea, în cazul opoziŃiei opiniei publice, pot să formulez ipoteza că
opoziŃia ar bloca procesul de integrare. Alte ipoteze pentru tema aceasta s-ar putea referi
la rolul mass-media în formarea opiniilor despre integrare, la rolul liderilor, cine
determină atitudinile cui, ş.a.m.d.

5. Al cincilea element al proiectului de cercetare este metodologia (pe scurt trebuie să

aşterneŃi pe hârtie ce fel de metode veŃi folosi: argumentare, analiza istorică, analiza
primară sau secundară a documentelor, metode calitative şi care anume, metode
cantitative şi care anume). E important să vă gândiŃi, la început, la ce mijloace tehnice
veŃi recurge pentru a realiza cercetarea. Nu vă lăsaŃi induşi în eroare de titlul pretenŃios;
nu există lucrare ştiinŃifică fără o metodologie anume, şi aceasta nu se traduce doar în
date şi tabele. Orice comparaŃie se foloseşte de argumentare. Orice lectură înseamnă
sinteză, clasificare, generalizare. Acestea Ńin de metodologie.

Aşadar, prima variantă a proiectului de cercetare trebuie să se întindă pe 1-2 pagini şi să

cuprindă 5 părŃi, nu toate constând din text legat. Obiectivele, metodele, sau alte
componente pot apărea pe puncte, important este să fie clare.

A doua variantă, adică proiectul de cercetare extins, se completează între întrebările de

cercetare/ipoteze şi metodologie cu un paragraf (5-10 rânduri) de discutare şi punere în
legătură a câtorva titluri esenŃiale pentru lucrare. Este vorba despre o foarte succintă

26
 trecere în revistă a câtorva titluri de la care pleacă cercetarea, care v-au ajutat să vă
clarificaŃi şi care sunt esenŃiale pentru tema aleasă. Tot la al doilea proiect se adaugă
după metodologie încă trei componente: structura proiect a lucrării; orarul cercetării şi
redactării lucrării (cu timp alocat pe săptămâni pentru citit, strâns date, redactat,
revizuit, scris concluzii şi introducerea); bibliografie minimă (5 titluri obligatoriu, mai
multe, este opŃional, dar se răsplăteşte).

Recomandări generale cu privire la redactarea introducerilor şi concluziilor

Introducerea şi concluziile unei lucrări sau prezentări sunt esenŃiale pentru

imaginea întregului vostru efort. GândiŃi-vă că este prima şi, respectiv, ultima impresie pe
care cititorii şi-o fac despre lucrarea voastră. ScrieŃi-le, corectaŃi-le, rescrieŃi-le. Aici, mai
mult ca oriunde, în lucrare este recomandabil să nu existe greşeli de editare, exprimare,
structurare ilogica. Ambele se formulează în momentul în care întreaga lucrare este scrisă
(conŃinutul propriu-zis). Nu are sens să scrieŃi introducerea înainte de a avea întreg
conŃinutul lucrării, pentru că riscaŃi cele două să nu fie în acord. La unele idei puteŃi
renunŃa pe parcurs, altele se vor impune pe măsură ce scrieŃi, şi ele trebuie să figureze în
introducere. După cum veŃi vedea la capitolul 9, puteŃi să acordaŃi introducerii şi
concluziilor un statut aparte, ne-numerotat, sau puteŃi să le consideraŃi pe fiecare ca un
capitol de sine stătător.
Pe lângă introducerea şi concluziile întregii lucrări, fiecare capitol în parte va avea cel
puŃin un paragraf de introducere şi unul de concluzii, dacă nu chiar subcapitole marcate
ca atare.

Introducerea
Introducerea unei lucrări are menirea de a prezenta succint tema şi justificarea ştiinŃifică a
temei (de ce merită să cercetaŃi subiectul, de ce l-aŃi ales, unde se situează în cadrul
disciplinei, relevanŃa şi importanŃa). A doua funcŃie esenŃială a introducerii este să
prezinte o imagine de ansamblu a lucrării. În cazul unei prezentări, introducerea are rolul
de a atrage atenŃia publicului şi a justifica tema pe care o abordaŃi, ca şi de a indica
modalitatea exactă în care abordaŃi tema (istoric, filosofic, estetic, critic, etc.). Altfel

27
spus, cum începeŃi, cum continuaŃi şi cum încheiaŃi cercetarea voastră. Modul cel mai
frecvent întâlnit în ştiinŃele sociale este ca introducerea să ia pe rând fiecare parte a
lucrării şi să prezinte pe scurt conŃinutul acesteia. Când scrieŃi introducerea, ea trebuie să
reprezinte pe scurt întreaga lucrare şi să fie destul de logică şi chiar interesantă pentru a
interesa cititorul.
Pe scurt, nu uitaŃi să scrieŃi introducerea după ce prima versiune integrală a lucrării sau
prezentării e gata. Dacă pe parcursul muncii voastre vă vine o idee interesanta de motto
sau modalitate de a începe introducerea, notaŃi-o să nu o uitaŃi. Introducerea trebuie să fie
foarte lungă. Ea trebuie sa fie densă, logică, bine formulată şi interesantă. Dacă e prea
lungă aŃi pierde cititorii pe parcurs. Introducerea trebuie să dea o reprezentare fidelă a
întregului conŃinut al lucrării; nu trebuie să lipsească nici o parte importantă, nici nu se
poate sa prezentaŃi în introducere subiecte pe care de fapt nu le veŃi aborda în lucrare.
Aceste consideraŃii sunt la fel de aplicabile paragrafului introductiv al fiecărui capitol,
dacă lucrarea are mai multe capitole, care trebuie să prezinte pe scurt capitolul, să nu fie
foarte lungă, cu excepŃia motivaŃiei, care este dată o singură dată, la începutul lucrării.
Introducerea la fiecare capitol trebuie de asemenea să lege acel capitol de etapele
anterioare ale lucrării ( să revizuiască punctul la care aŃi ajuns în ansamblul cercetării).

Concluzii
Concluziile lucrării trebuie sa reia foarte pe scurt argumentul, dar la un nivel de
sofisticare superior faŃă de introducere, pentru că se presupune că deja cititorii sunt
familiarizaŃi cu cercetarea propusă. De asemenea, concluziile reiau fapte prezentate sau
analizate pe parcursul lucrării, rezultate, date, dar trebuie să meargă dincolo de ele, spre
interpretare. Atunci când scrieŃi concluziile finale, detaşaŃi-vă de detaliile lucrării şi
încercaŃi să o priviŃi în ansamblu: de la ce aŃi pornit, unde aŃi ajuns, pe scurt, care a fost
traseul între ele, unde se încadrează studiul vostru în ansamblul domeniului, ce aŃi
realizat, ce nu aŃi realizat şi rămâne pentru alte cercetări. Concluziile lucrării trebuie să
îndeplinească una din următoarele condiŃii, sau o chiar o combinaŃie între ele: să fie mai
teoretice (decât restul lucrării), mai abstracte, mai generale, mai integrate în domeniul
studiat, mai legate de lumea reală (cu implicaŃii pentru politici concrete), mai preocupate
cu implicaŃiile şi/sau aplicaŃiile lucrării.

28
Exemplu:
În subiectul propus în capitolele anterioare, despre evoluŃia discursului românesc
despre integrarea europeană, concluziile ar putea să facă anumite constatări despre
discursul politic romanesc în genere, modul de constituire, modelele de schimbare, chiar
constatări despre viaŃa politică românească, despre posibile reforme politice, despre
politica externă a României în genere, despre destinul integrării europene a României, sau
altele asemenea.
Paragraful de concluzii al fiecărui capitol are în principal scopul de a lega
capitolul de ceea ce urmează în lucrare; în consecinŃă, el spune câteva lucruri despre ce s-
a făcut până la acel punct al cercetării şi ce urmează de la acest punct încolo.

Note si bibliografii

Adeseori, scriitorii utilizează efectiv lucrările altor autori în propriile lor lucrări
pentru a contextualiza, pentru a da credibilitate şi forŃă propriilor argumente. Prezentarea
corectă a sursei se poate face în diferite moduri.
Primul dintre acestea este metoda citării.
“Citarea este actul de a da credit autorului original prin oferirea către cititor a numelui
acestuia, a numelui original al publicaŃiei şi a altor informaŃii importante precum anul
publicării, locul publicării, numele editurii şi numărul paginii” (Smith şi Kaplan, 1996, p.
37).
În paragraful anterior am folosit deja o modalitate a citării şi anume citarea exactă
asociată cu referinŃele parantetice. Citarea exactă se referă la preluarea întregii fraze a
autorului original, cu punctuaŃia originală.

ReferinŃa parantetică este menŃionarea autorului şi a anului apariŃiei lucrării,

urmând ca la sfârşitul lucrării (eseului, tezei) aceasta să fie prezentată detaliat în lista de
referinŃe sau lista bibliografică (vezi Anexa 1). Simpla citare autor-data este o formă
abreviată de referire la lucrarea în sine. ConsideraŃi-o ca un fel de titlu scurt.

29
 ReferinŃele parantetice sunt folosite şi în cazul în care utilizaŃi idei de la un autor
sau mai mulŃi, fără a cita direct cuvintele lor. ReferinŃele parantetice preced punctul final
al propoziŃiei.
În cazul în care vă referiŃi la mai mulŃi autori, aşezaŃi numele în ordinea cronologică a
operelor pe care le folosiŃi), despărŃite prin punct şi virgulă.
Exemplu :
Ne vom limita la cercetările care au fost elaborate în acest domeniu de alŃi autori (Hesse,
1993; Toonen, 1993; Stalhlberg, 1993; Regulska, 1993; Coulson, 1995).

În cazul în care sunt mai mulŃi autori ai lucrării folosite:

- Până la trei autori inclusiv, se menŃionează numele tuturor despărŃite prin
virgulă urmate de anul lucrării
Exemplu: Kelly, Colter şi Lane, 1980

- Mai mult de trei autori, se scrie numai numele primului şi se adaugă et al. cu
caractere normale
Exemplu: Angel et al. 1986

- Dacă doi sau mai mulŃi autori au acelaşi nume, utilizaŃi iniŃiala numelui de botez
pentru a-i deosebi:
Exemplu: B. Ripley 1964; R. Ripley 1988

- UtilizaŃi virgula pentru a separa două lucrări ale aceluiaşi autor:

Exemplu: Barbarossa 1973, 1975

Dacă două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor sunt publicate în acelaşi an, adăugaŃi
litere mici anului publicării atât în referinŃa parantetică cât şi în lista de referinŃe:
(Frankly 1957a, 1957b) În lista de referinŃe bibliografice veŃi trece Frankly, 1957a, apoi
titlul, editura, localitatea; la fel cu al doilea titlu, Frankly 1957b, etc.
Paginile care urmează datei, sunt precedate de virgula şi litera p.

Beaute (1975, p. 121-25)

30
(Rex et al. 1985)

O altă metodă este Nota de subsol sau nota de final (footnote şi endnote).

Utilizarea notelor de subsol are avantajul că permite citirea întregii lucrări fără ca cititorul
să fie nevoit să cerceteze în permanenŃă lista de referinŃe.
Notele au patru utilizări principale:
a. pentru a cita o autoritate privind anumite afirmaŃii făcute în text – fapte sau
opinii precum şi citate exacte
b. pentru a face referinŃe încrucişate
c. pentru a face comentarii incidentale asupra textului, pentru a amplifica sau
contextualiza discuŃia
d. pentru a recunoaşte contribuŃia altor specialişti la materialul prezentat

Exemplu:
“Citarea este actul de a da credit autorului original prin oferirea către cititor a numelui
acestuia, a numelui original al publicaŃiei şi a altor informaŃii importante precum anul
publicării, locul publicării, numele editurii şi numărul paginii.”1

Aşa cum se observă în exemplul anterior, locul în text, unde nota este introdusă este
marcat printr-o cifră arabă plasată mai sus decât linia scrisului. În computerele personale,
comanda care execută automat plasarea notelor este Insert > Footnote… care deschide o
fereastră de dialog unde se poate alege dintre Footnote şi Endnote. Odată făcută alegerea,
sistemul de notare va fi menŃinut automat de calculator.
Numărul care marchează nota se pune după punctul final al propoziŃiei.

ReferinŃele în note
Dacă alegeŃi să folosiŃi notele pentru a da informaŃii despre materialele folosite, trebuie să
urmaŃi următoarele reguli:
1. InformaŃii complete despre carte:

1
Smith, Peter şi John Kaplan, A Handbook or Writers (London: Addison Wesley Longman Ltd, 1996), 37.

31
Numele autorului (autorilor), titlul şi, dacă este cazul, subtitlul, numele editorului sau
translatorului, dacă este cazul, atunci când traducerea sau editorul sunt renumite, numărul
ediŃiei, numele seriei în care apare cartea, dacă este cazul, cu numărul volumului din
serie, locul publicării, numele editurii, anul publicării, numărul paginii citatului (dacă este
cazul)
2. InformaŃii complete despre un articol din jurnal sau revistă:
Numele autorului/autorilor, titlul articolului, numele jurnalului, numărul volumului
sau apariŃiei, anul publicării (în paranteză), numărul paginii
3. Toate aceste elemente se despart prin virgulă
4. Elementele legate de publicarea cărŃii se pun în paranteză
5. La sfârşitul notei se pune punct

Alexander Pope, ed., The Works of Shakespeare (London: printed for Jacob Tonson in the
Strand, 1725), no. 6, p. 20;

6. Titlul cărŃii sau al jurnalului, revistei se scrie cu caractere italice

7. Titlul articolului se scrie între ghilimele, iar numărul paginii, în cazul unei citări
exacte, este precedată de virgulă şi p.

Exemplu:
1
W. Edmund Farrar, (1985), “Antibiotic Resistance in Developing Countries,” în Journal
of Infectious Diseases, no. 152, p. 1103;
2
Leon F. Litwack, (1961) North of Slavery: The Negro in the Free States, 1790-1860
Chicago:University of Chicago Press, 56;

ObservaŃie:
InformaŃiile complete despre carte sau articol sunt necesare numai la prima menŃiune a
lucrării respective; în continuare, la nota de subsol, se pun doar numele autorului şi titlul
cărŃii

32
În cazul în care nu aveŃi toate datele generale pentru a scrie o notă bibliografică vă
recomand scholar google unde ajunge să scrieŃi fie numele autorului sau titlul articolului
şi veŃi obŃine toate celelalte date de care aveŃi nevoie.

Lista de referinŃe

Atunci când sunt utilizate referinŃele parantetice, cititorul este în mare măsură ajutat de
referinŃele aranjate într-o listă alfabetică. Prin urmare, lista de referinŃe cuprinde exact
numai cărŃile pe care le folosiŃi în text şi la care faceŃi referire directă, dar şi cărŃile şi
articolele care i-au influenŃat procesul de concepere a temei. Se făcea o diferenŃiere dintre
o listă de referinŃe şi una bibliografică. Însă în majoritatea cazurilor există o singură listă
de referinŃe, care poartă numele fie de „bibliografie” fie „listă de referinŃe”
Atunci când există mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, anul lucrării este urmat de litere
mici ale alfabetului.
Atunci când sunt folosite mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, în ani diferiŃi, în lista de
referinŃe se aranjează lucrările în ordinea crescătoare a anului publicării.
Calculatoarele personale au o opŃiune care aranjează automat lista de referinŃe în ordine
alfabetică: Table > Sort > şi selectaŃi ‘Paragraph’ ; ‘text’ şi ‘ascending’.

Structura referinŃelor parantetice este următoarea:

Pentru cărŃi: Nume autor, IniŃiala prenumelui, Anul apariŃiei. Titlul cărŃii, Locul apariŃiei,
Editura.
Abeloos, M., (1956), Les metamorphoses, Paris: Collection Armand Colin;

Pentru articole din jurnale: Nume autor, IniŃiala prenumelui, Anul apariŃiei, Titlul
articolului, Titlul Jurnalului, numărul, paginile la care se găseşte articolul.

Boucot, A., 1975, „Standing diversity of fossil groups in succesive intervals of geologic
times viewed in the light of changing levels of provincialism” în Journal of Paleontology
no. 49, pp. 1105-11; (paginile = pp.)

33
Pentru capitole din cărŃi: Nume autor, IniŃiala prenumelui, Anul apariŃiei, Titlul
capitolului, în Titlul cărŃii, Editor, Locul apariŃiei, Editura, Paginile capitolului

Abeloos, M. 1970. „Development constraints in evolutionary processes” în

Evolution and development, ed. J. T. Bonner, pp. 313-32. New York: Springer-
Verlag;

Pentru un model de lista de referinŃe, a se vedea Anexa 1.

Teme pentru modulul II:

? RedactaŃi integral un proiect de cercetare pe orice temă care vă interesează, din
domeniul ştiinŃelor politice (2 pagini)
? CăutaŃi titluri pentru acest proiect, imaginându-vă că îl veŃi continua într-o lucrare de
semestru. RedactaŃi bibliografia conform tuturor cerinŃelor, pe baza acestor titluri.

Anexa 1. Lista de referinŃe

Abeloos, M., (1956), Les metamorphoses, Paris, Collection Armand Colin;

_______, (1982), „Development Constraints in Evolutionary Processes”, în Evolution

and development, ed. J. T. Bonner, New York: Springer-Verlag, pp. 313-32;

Blum, H.F., (1968), Time’s arrow and evolution, ed. a III-a, Princeton, Princeton
University Press;

Boucot, A. J. ,(1975), „Standing Diversity of Fossil Groups in Succesive Intervals of

Geologic Times Viewed in the Light of Changing Levels of Provincialism” în
Journal of Paleontology, no. 49, pp. 1105-11;

34
_______ (1978), „Community Evolution and Rates of Cladogenesis”, în Evolutionary
biology, eds. M. K. Hecht, W. C. Steere şi B. Wallace, New York: Plenum, vol. 11,
pp. 545-655;

_______ 1983, „Does Evolution Take Place in an Ecological Vacuum?” în Journal of

Paleontology, no. 37, pp. 1-30;

Brooks, D. R. 1981a. „Testing the Context and Extent of Host-Parasite Coevolution” în

Sistematic Zoology no. 29, pp.192-203;

______. 1981b, „Classifications as Languages of Empirical Comparative Biology”, în

Advances in Cladistics: Proceedings of the first meeting of the Will Hennig Society,
ed. V. A. Funk şi D. R. Brooks, New York: New York Botanical Garden, pp. 61-
70;

35