COLORATIILE:

Coloraţia hemalaun – eozină (H.E.) :

Utilizează drept coloranţi hemalaun - bazic şi eozina – acidă. Rezultatele sunt : nucleu - albastru-violet şi citoplasma - roz-roşu

Coloraţia van Gieson :

Utilizează următorii coloranţi : hematoxilină ferică, fuxină acidă, acid picric. Rezultatele sunt : nucleu – negru, citoplasma galbenă,
colagen – roşu

Coloraţia tricromă Masson :

Utilizează următorii coloranţi : hematoxilina ferică, soluţie colorantă A (fuxina acidă) şi soluţie colorantă B (albastru de anilină).
Rezultatele sunt: nucleu – negru, citoplasma – roşie, colagen – albastru.

Impregnarea argentică Gomori :

Evidenţiază fibrele conjunctive de reticulină (colagen III) în negru.

Metoda PAS (periodic acid Schiff) :

Evidenţiază glicogenul, glicolipidele, glicozaminoglicanii în roşu, precum şi fungi din genul Candida Albicans.

Coloraţia Scharlah :
Pe preparate la gheaţă – evidenţiază lipidele în roşu.

Coloraţia roşu de Congo (ortocromatică) şi violet de metil (metacromatică)

Evidenţiază amiloidul în roşu.

Coloraţia Gram pentru bacterii :

Utilizează următorii coloranţi: cristal violet şi roşu safranină. Bacteriile Gram pozitive sunt violet albăstrui, cele Gram negative sunt roşii.

Coloraţia Ziehl – Neelsen

Pentru Mycobacterium Tuberculosis (roşu pe fond albastru) – bacil acid-alcoolo-rezistent.

Imunohistochimia :
Se bazează pe o reacţie antigen-anticorp, utilizând anticorpi monoclonali obtinuţi prin fuziunea unui plasmocit normal care produce un
anticorp idiotipic şi un plasmocit imortalizat dintr-un plasmocitom (tehnica hybridomului). Tehnica utilizată a fost metoda ABC (avidină -
biotină complex) indirectă tristadială. Anticorpii folosiţi au fost: CD34, actina, ER, PgR, c-erbB2, PCNA, VIM, mdm-2, CK7, TTF1,
EGFR, Ki-67, CK20, CEA, AgHBs, Ag HBc, OCH1E5, EMA, CA-125, CD15, CD30, CD20 (L26), prolactina, STH, ACTH.

Hibridizarea in situ cu fluorescenţă (FISH):

Localizează secvenţe specifice de DNA / RNA în ţesuturi prin hibridizarea acestora cu o probă (sondă) complementară de acid nucleic.
Sonda poate fi marcată cu un fluorocrom şi vizualizată prin autoradiografie (FISH) sau cu un cromogen şi vizualizată imunohistochimic
(CISH = chromogenic in situ hybridization). O hibridizare in situ corectă arată între 25 - 50 granulaţii citoplasmice per celulă pozitivă sau
mai puţin de 1 granulă per celulă negativă. In cazul FISH, pentru identificarea amplificării genei her-2 / neu în cancerul mamar se
utilizează analiza standardizată conform protocolului Vysis:
􀂾 Se numără 60 de nuclei tumorali
􀂾 Se face raportul sumei semnalelor roşii cu cele verzi
􀂾 Un raport peste 2 înseamnă amplificarea genei Her2/ neu