CURS DE LIMBA GREACA

CURSUL 1
SCURT ISTORIC AL LIMBII GRECESTI
Introducere

Limba greaca scrisa exista deja in sec 13 iH. Provine din familia lingvistica indo-
europeana.

1. Limba greaca clasica

Este limba lui Homer din poeziile epice „Iliada” si „Odiseia”. Greaca claisca isi cunoaste
perioada de apogeu intre sec. 8 si 6 iH. Este foarte dezvoltata atat gramatical cat is lexic,
dar si din punct de vedere al puterii ei literar-expresive. Forta ei picturala este
recunsocuta.

Dialecte:

1.1. Ionic+Attic (atic): are doua ramificatii

1.1.1. Ionic: este limba lui Homer si Herodot

1.1.2. Atic: este limba lui Eschil (Aischylos), Sofocle, Euripide, Aristofan. Centrul
acestui dialict este Atena.

1.2. Doric: este limba Spartei, Italiei de sud, a Corintului si Rodosului. Dialectul
doric este folosit de Pindar (cel mai renumit poet liric al periadei clasice) si
Teocrit (poet al periadei incipiente greco-elenistice).

1.3. Eolian-Aiol: vorbit in insula Lesbos si in Tesalia. Este limba lui Sappho si
Anacreon.

1
 2. Limba greaca a periadei eleniste

Deja din sec 5 iH dialectul atic devine prepoderent, castiga suprematia prin comertul
putenic al Atenei cu toate provinciile grecesti. Devine generalizata si uzitata in toate
teritoriile grecesti. De aici provine numele de ‚limba comuna’- atica, sau limba koine atic.
Concomitent cu aceasta expansiune limba koine atic trece printr-o simplificare
progresiva.

Variante ale limbii koine:

2.1. Alexandru cel Mare: si apoi diadochii-generalii lui au contribuit la cristalizarea

unei limbi eleniste. Perioada aceasta se numeste elenista (sfarsitul sec 4 iH – 3 dH).
Limba greaca elenica provine din dialectul koine atic. Acesta trece printr-un proces
de simplificare si mai radicala in perioada elenista. Si asa devine mijlocul culturii
eline in toata lumea stapania de Alexandru cel Mare. Cunoscuta sub numele de
limba ‚comuna’ sau koine, ea se impune in toate domeniile vietii sociale, culturale,
politice, religioase din imperiul elenist al lui Alexandru.
2.2. Septuaginta, simbolul ei este LXX. Este limba greaca elenista pe care o avem in
traducerea VT in greaca-koine. Ea reflecta si reprezinta o faza de tranzitie in
dezvoltarea limbii eleniste koine, si va deveni baza limbii grecesti a NT.
2.3. Noul Testament: Limba NT este o utilizare a limbii LXX adaptata la nevoile si
circumstantele vietii lui Isus Hristos si a apostolilor scriitori. Prezinta deosebiri
calitative, gamaticale, stilistice, sintactice de la un scriitor la altul. Marcu si
Apocalipsa sunt cele mai puti rafinate. Luca, Faptele Apostolilor, Iacov si 2 Petru
au fost scrise intr-un koine elevat si sofisticat, in timp ce Ep c. Evrei prezinta cel
mai select limbaj retoric koine. Ev lui Ioan manifesta cel mai simplu, dar nu
simplist, si accesibil limbaj. Pavel este creative, independent, dinamic, original si
spontan. Creaza noi expresii nemaiintalnite in koine.
2.4. Literatura Patristica/Crestina: Limba greaca elenista domina crestinismul pana in
sec. 4 dH cand Scripturile sunt traduse in lb nationale, latina preluand rolul lb
internationale. Asemenea traduceri sunt deci in latina, siriaca, coptica, armeana, etc.

2
 CURSUL 2
ALFABETUL, SEMNE DE PUNCTUATIE
SI ALTE SEMNE SPECIFICE

1. Alfabetul: are 24 de litere sau foneme, si deci este o scriere fonetica cu asemanari
intre acestea si literele din alfabetul latin. Ambele alfebete provin din cel fenician.
Interesant ca si alfabetul ebraic s-a dezvoltat din cel fenician. In toate scrierile
antice, la origine, se gaseste scrierea cu majuscule. Manuscrisele NT au o
categorie aparte numite MSS majsulcare. Din sec. 10 dH a aparut o alta forma de
scriere, numita cursiva sau minusculara, a NT. Azi se foloseste scrierea cursiva,
cu minuscule. Doar numele/substantivele proprii, prima litera a paragrafelor si
citarile incep cu litere mari sau majuscule. Pentru inceputul unei propozitii in
interiorul paragrafului nu se folosesc litere majuscule. Cu toate acestea studentul
trebuie sa cunoasca foarte bine atat literele majuscule cat si cele mici din alfabetul
grecesc.

2. Iata alfabetul si transliterarea in latina

Numele Majuscule Minuscule Transliterare Note

literelor latina
1. Alfa Α α a
2. Beta Β β b
3. Gamma Γ γ g
4. Delta ∆ δ d
5. Epsilon Ε ε e
6. Zeta Ζ ζ z
7. Eta Η η e lung
8.Theta Θ ϑ/ θ th
9. Iota Ι ι i
10. Kappa Κ κ k
11. Lambda Λ λ l
12. Mi Μ µ m
13. Ni Ν ν n
14. Xi Ξ ξ x ksi
15. Omicron Ο ο o

3
16. Pi Π π p
17. Rho Ρ ρ r
‚s18. Sigma Σ σ, ς s ς = finalis
19. Tau Τ τ t
20. Üpsilon Υ υ u/y u sau ü
21. Fi/Phi Φ φ/ ϕ ph
22. Chi Χ χ ch
23. Psi Ψ ψ Ps
24. Omega Ω ω/ ϖ o lung

3. Observatii
3.1. Anumite consonante asezate dupa γ cum ar fi γ , κ , χ − in forma de
γ γ, γ κ, γ χ − fac ca γ sa fie pronuntata ‚n’, ca in
α ;γ γ ε λ ο ς , ’angelos’.
3.2. ζ se pronunta ‚z’ daca este la inceputul cuvantului si ‚dz’ daca este in interiorul
unui cuvant: ζ η τ ε ,ω, σ ω ,ζ ω .
3.3. Se cunosc doua forme in scris ale literei ‚s’: σ si ς acesta din urma fiind
sigma finalis, adica forma in care se scrie cand se afla la sfarsitul cuvantului.
3.4. se scrie ‚u’ in transliterare latina doar cand se afla intr-un diftong:
ε υ vα γ γ ε ,λ ι ο ν , euangelion.

4. Vocale si diftongi
4.1. Vocale: se cunosc 7 vocale: α, ε , η , ι , ο , υ , ω .

4.1.1. Scurte: ε , ο
4.1.2. Lungi: η, ω
4.1.3. Semivocale: uneori functioneaza ca scurte alteori ca lungi: α, ι , υ

4.2. Diftongi: sunt tot 7:

αι = α ι vω ,ν ; ε ι = ει vρ η ,ν η ; ο ι = οι ;κ ο ς ; υι = υι `
ο ,ς ; α υ = α υ vτ ο ,ς ; ε υ = ε υ vλ ο γ η τ ο ,ς ; ο υ = ο υ vρ α ν
ο ,ς

4
5. Consoane: se categorizeaza dupa modul, gradul si locul formarii sunetelor
5.1. Locul formarii:
5.1.1. Labiale: β , π , φ
5.1.2. Dentale: δ , τ , ϑ
5.1.3. Guturale: γ , κ , χ

5.2. Gradul formarii

5.2.1. Lichide →
5.2.2. Continue ↨ λ, µ , ν , ρ
5.2.3. Nazale →

6. Semne de punctuatie: doua semne se disting atunci cand un cuvant incepe cu o

vocala sau un diftong, ori cu un ρ :
6.1. Spirit lin (spiritus lenis), care nu se pronunta; in scris apare ca o paranteza
convexa, ), pusa deasupra vocalei initiale sau deasupra celei de a doua vocale
dintr-un diftong.
6.2. Spirit aspru (spiritus asper) se pronunta ‚h’; in scris apare ca o paranteza
concava (.
6.2.1. Spiritula aspru pus pe ρ in general nu se pronunta:
6.1.2. Ambele spirite se pun inainte de o litera majuscula la inceputul cuvantului.
6.3. Virgula: ca in romana
6.4. Punct: ca in romana
6.5. Semnul intrebarii: este punct-si-virgula (;) plasata la sfaritul propozitiei
6.6. Un punct pus in partea superioara a ultimului cuvant intr-o propozitie
functioneaza ca : ori ; din limba romana.

7. Iota subscrisa (iota subscriptum, i.s.)

7.1. Este o reminiscenta a unui diftong
7.2. Nu se pronunta, dar in scris este obligatorie

5
7.3. Substantivele in cazul dativ si verbele contrase au i.s. Exemple: lo,gw|, avrch/|
7.4. Se scrie sub ultima litera
7.5. In transliterare se pune in paranteza dupa cuvantul astfel transliterat

8. Semne diacritice
8.1. Apostrof: (’) indica omiterea unei vocale finale dupa care urmeaza un alt cuvant
care incepe cu o vocala sau un diftong:
8.2. Trema (diaresis): (ü) doua puncte deasupra unei vocale. Acestea indica nevoia
pronuntarii distincte si separate a doua vocale alaturate dar care nu constitue un
diftong.
8.3. Coronis (’), un apostrof care are functia sa indice combinarea a doua cuvinte intr-
unul singur cu pierderea unei sau a mai multe litere/vocale intermediare:
κ α vγ ω , = κ α ι , + ε vγ ω ,; ca in engleza I’m, we’re.

9. Accentele in greaca sunt de 3 feluri si se pun pe una din ultimele trei silabe ale
unui cuvant:
9.1. Ascutit (acut): /
9.2. Grav: \
9.3. Circumflex: ~

10. Importanta accentelor

- In citire: se accentuiaza silaba respectiva
- In identificarea sensului unui cuvant: de exemplu ε ι = = ’tu
esti’; ε ι v = ’daca’
- Accentele s-au inventat prin anul 200 iH, cu scopul ajutorarii strainilor in
pronuntarea corecta a cuvintelor. Ele indicau mai mult intonatia decat accentul in
sine.
- Se invata impreuna cu forma de vocabular al unui cuvant

11. Regulile de accentuare

6
11.1. Accentul poat fi pe una dintre ultimele trei silabe ale unui cuvant: pe ultima,
penultima sau pe antepenultima.
11.2. Accent ascutit /acut/ poate sta pe oricare dintre ultimele trei silabe. Pe ultima
silaba poate sta daca nu-i urmeaza un cuvant cu accent propriu. Deci avem accent
ascutit pe ultima silaba a unui cuvant daca cuvantul respective este ultimul in
propozitie, sau daca ii urmeaz un punct, virgula, semn de intrebare, sau doua punte.
- Accent ascutit poate sta pe penultima silaba daca ultima silaba este lunga si
neaccentuata. π ο λ ι ,τ η ς
- El poate sta pe antepenultima daca ultima silaba este scurta, indiferent daca
penultima este scurta sau lunga. α ;ν ϑ ρ ϖ π ο ς , α vν ϑ ρ ϖ ,π ι ν ο ς
11.3. Accent grav poate sta doar pe ultima silaba, si anume in cazul in care urmeaza
un alt cuvant cu accent propriu dupa cuvantul cu accent grav.
ο ` α vρ χ ι ε ρ ε υ .ς κ α ι . avpo,stoloj
11.4. Accent circumflex poate sta doar pe ultima sau penultima silaba daca acestea
sunt silabe lungi. Pe ultima, daca silaba este lunga: α vγ α π ω /, κ α λ ω /ς . Pe
penultima, daca silaba este lunga si cu conditia ca ultima silaba sa fie scurta:
δ ω /ρ ο ν , κ λ η /σ ι ς .
Cuvintele enclitice – cuvinte care ‚se lipesc’ de cuvantul precedent – isi pierd
accentul, care se muta pe cuvantul precedent: τ ο . ο ;ν ο µ α , σ ο υ .
11.5. Observatie
In cazul verbelor, accentul tinde sa se plaseze atat de departe de ultima silaba cat ii
permit regulile de accentuare de mai sus. Exceptie fiind unele forme ale verbelor la
aorist 2.

12. Exercitii
12.1. Memorizati alfabetul
12.2. Transliterati din scrierea latina in greaca si invers textul de pe foaia de exercitiu
sau primele zece versete din Ioan 1.
12.3. Citire cu glas tare: Ioan 1

7
12.4. Vocabular: fiecare lectie va avea un numar oarecare de cuvinte. Ele trebuie
memorizate pentru ocazia urmatoare

8
 CURSUL 3
CONJUGAREA VERBELOR LA PREZENT SI VIITOR,
INDICATIV, ACTIV

Ι. Verbele la timpul prezent indicativ activ:

Verbele se termina or in -ω sau in -µ ι la pers. 1 singular (sg). Acestea sunt
terminatiile formei de vocabular ale verbelor. Deci avem doua tipuri de baza in cazul
verbelor in greaca: verbe in -ω si verbe in -µ ι .

1. Verbe in -ω : conjugarea lor se face prin adaugarea terminatiilor la radacina

verbala: radacina + terminatie: λ υ + ω = λ υ ,ω

Sg. Pl.
1. λ υ ,ω de λ υ ,ο µ ε ν d
zleg ezlegam
2. λ υ ,ε ι ς λ υ ,ε τ ε
dezlegi dezlegati
3. λ υ ,ε ι d λ υ ,ο υ σ ι ( ν ) de
ezleaga zleaga

1.1. Terminatiile la prezent, indicativ, activ

Sg. Pl.
1. -ω -(ο )µ ε ν
2. -ε ι ς -( ε ) τ ε
3. -ε ι -ο υ σ ι ( ν )

1.2. Vocalele de legatura la pers. 1 si 2 pl. nu afecteaza sensul cuvantului si deci vom
invata impreuna cu terminatiile respective, desi trebuie sa fim constienti ca ele nu
fac parte din terminatia insasi. Vocala de legatura este intodeauna ο ( omicron)
cand terminatia incepe in µ, ν . In rest avem ε ca vocala de legatura.

9
 1.3. Pronumele personal nu se aseaza in fata verbului de conjugat. Cand totusi se
aseaza, este un caz de accentuare, un fapt care trebuie sa fie luat in seama atunci
cand exegetam textul. vΕ γ ω . λ υ ,ω.
1.4. Traducerea: timpul prezent in greaca este un timp ‚continuu’, adica actiunea
verbului este fie liniara ___________ fie repetativa ....................................
2. Verbe -ε ω , − α ω , − ο ω . Sunt subcatergorii ale verbelor -ω.

2.1. Verbe -ε ω : φ ι λ ε ,ω = iubesc

Sg. Pl.
1. φ ι λ ε + ω = φ φιλ ε + οµ ε ν =
ιλω / φ ι λ ο υ /µ ε ν
2. φ ι λ ε + ε ι ς = φιλ ε + ε τ ε =
φ ι λ ε ι /ς φ ι λ ε ι /τ ε
3. φ ι λ ε + ε ι = φιλ ε + ουσ ι ν
φιλ ε ι / = φιλου /σ ι ν

2.1.1. Reguli de contractii in cazul verbelor -ε ω :

ε + ε = ε ι
ε + ο = ου
ε + vocala lunga sau diftong = ε dispare

2.2. Verbe -α ω : α vγ α π α ,ω = iubesc

Sg. Pl.
1. α γ α π α + ω = α v α γ α π α + ο µ ε ν = α
γαπω / vγ α π ω /µ ε ν
2. α γ α π α + ε ι ς = αγα π α + ε τ ε = α v
α vγ α π α |/ς γ α π α /τ ε
3. α γ α π α + ε ι = αγα π α + ο υ σ ι ν =
α vγ α π α |/ α vγ α π ω /σ ι ( ν )

2.2.1. Reguli de contractie la verbele -α ω :

α + Ο ( ο, ω, ο υ ) = ω

10
α + Ε ( ε, η) = α
α + orice combinatie fonetica ce contine iota = α | ( cu iota subscriptum)

2.3. Verbe -ο ω : φα ν ε ρ ο ,ω = a revela, a face cunoscut

Sg. Pl.
1. φ α ν ε ρ ο + ω = φα ν ε ρ ο + ο µ ε ν = φ
φα ν ε ρ ω / α ν ε ρ ο υ /µ ε ν
2. φ α ν ε ρ ο + ε ι ς φα ν ε ρ ο + ε τ ε = φ α
= φ α ν ε ρ ο ι /ς ν ε ρ ο υ /τ ε
3. φ α ν ε ρ ο + ε ι φα ν ε ρ ο + ο υ σ ι ν =
= φαν ε ρ ο ι / φα ν ε ρ ο υ /σ ι ( ν )

2.3.1. Reguli de contractie la verbele - ο ω :

ο + vocala lunga = ω
ο + vocala scurta sau ο υ =ου
ο + combinatii fonetice cu iota = ο ι

ΙΙ. Timpul viitor, indicativ, activ

1. Semnul de recunoastere a timpului viitor este σ pusa intre radacina si

terminatiile de mai sus ale timpului prezent, indicativ, activ ale verbului, asa dupa
cum urmeaza:

Sg. Pl.
1. λ υ + σ + ω = λ λυ + σ + ο µ ε ν = λ
υ ,σ ω υ ,σ ο µ ε ν
2. λ υ + σ + ε ι ς λυ + σ + ε τ ε = λ υ
= λ υ ,σ ε ι ς ,σ ε τ ε
3.λ υ + σ + ε ι = λυ + σ + ο υ σ ι ν =
λ υ ,σ ε ι λ υ ,σ ο υ σ ι ( ν )

11
1.1. Daca radacina verbului se termina cu una din consoanele urmatoare, din cauza
‚sigmei’ timpului viitor si aceste consoane se produc urmatoarele modificari ale formei
viitorului verbelor respective:

1.1.1. Guturale: κ , γ , χ + σ = ξ ; ε ;χ ω = ε χ + σ = ε [ξ ω ’a
avea’, ‚voi avea’
1.1.2. Labiale:
β, π , φ + σ = ψ ; β λ ε ,π ω = β λ ε π + σ = β λ ε ,ψ ω ’a vedea’,
‚voi vedea’
1.1.3. Dentale:
δ, ϑ , τ + σ = σ ; π ε ι ,ϑ ω = π ε ι ϑ + σ = π ε ι ,σ ω ’a
convinge’, ‚voi convinge’

1.1.4. Daca radacina verbului se termina intr-o consoana lichida, λ , µ , ν sau ρ ,

atunci σ dispare:
Exemple:
µ ε ,ν ω , µ ε ν + σ = µ ε ν ω /; α vγ γ ε ,λ λ ω , α γ γ ε λ λ + σ
= α vγ γ ε λ ω /; in aceste cazuri ne dam seama ca este o forma a viitorului pe baza
‚aluziilor’ care ni se dau, cum ar fi schimbarea accentului in forma de viitor sau pierderea
unei consoane in cazul consoanelor duple si schimbarea accentului.

1.2. Verbele -ε ω : daca radacina se termina in ε , acesta din urma se prelungeste in η

sub influenta σ, dupa cum urmeaza: φ ι λ ε + σ = φ ι λ η ,σ ω ( exceptie:
κα λ ε ,ω = κ α λ ε ,σ ω ’chem’, ‚voi chema’)

1.3. Traducerea viitorului: trei functii importante ale viitorului:

1.3.1. Denota o actiune in perspectiva.

1.3.2. Se foloseste pentru comunicarea unei porunci, functie imperativa: Lc 1:31.

12
1.3.3. Exprima adevaruri general acceptate, si se numeste viitorul gnomic (h`
γ ν ω ,µ η ’minte’, ‚ratiune’, ‚sediul judecati’, ‚sugestie’, ‚sfat’, ‚maxima’).

III. Verbul ε ι vµ ι , ’eu sunt’, la prezent indicativ, activ

Este verb in -µ ι , dar se declina aparte, dupa cum urmeaza:

Sg. Pl.
1. ε ι vµ ι , ε vσ µ ε ,ν
2. ε ι = ε ;σ τ ε
3. ε vσ τ ι ,( ν ε ι vσ ι ,( ν )
)

1. Observatie: este foarte important sa se puna accentul circumflex pe pers. a 2-a sg.
avand in vedere ca acelasi cuvant fara accent inseamna cu totul altceva, si anume
ε ι v = ’daca’.

Ι V. Adverbe de negatie

1. ο υ v = ’nu’,
1.1. se utilizeaza doar cu verbe la modul indicativ;
1.2. precede cuvantul pe care il defineste: ο υ v λ υ ,ω
1.3. daca cuvantul care ii urmeaza incepe cu o vocala atunci ο υ v se schimba in
ο υ vκ , ca in cazul negatiei ο υ vκ α vκ ο υ ,ω;
1.4. inainte de un spirit aspru, ο υ v se schimba in ο υ vχ ca in
ο υ vχ ε `τ ο ι µ α ,ζ ω ’nu pregatesc’

2. µ η , = ’nu’
2.1. se utilizeaza cu toate celelalte moduri gramaticale, conjuctiv, optativ, imperativ.

V. Analiza gramaticala a verbului

13
1. Studentul va trebui sa fie in stare sa identifice urmatoarele sapte elemente ale unei
analize gramaticale: verb, timp, mod, diateza, persoana, numar, forma de vocabular.
1.1. Exemplu: λ υ ,ο µ ε ν : verb, prezent, indicativ, activ, persoana 1-a, plural, de la
λ υ ,ω ( sa se foloseasca prescurtarile elementelor analitice dupa cum urmeaza: prez.,
ind., act., pers. 1, pl., de la λ υ ,ω .

VI. Exercitii

1. Vocabular
2. Traducere in romana
3. Traducere in greaca

VII. Vocabular

α ;γ ω = conduc α ι vτ ε ,ω = ce α vκ ο υ ,ω βλα σ φ η µ ε ,
r, intreb = ascult; aud ω = spun o
blasfemie
βα π τ ι ,ζ ω = β α ,λ λ ω = aru β λ ε ,π ω = γ ρ α ,φ ω = scr
botez nc vad; privesc iu
γινω ,σ κ ω = διδα ,σ κ ω = δ ο ξ α ,ζ ω ε `τ ο ι µ α ,ζ
cunosc invati/predau = laud, glorific, ω = pregatesc
slavesc
ε vγ ε ι ,ρ ω = r ε vσ ϑ ι ,ω = m ε ;χ ω = am, ε υ `ρ ι ,σ κ ω
idic, inalt ananc posed = gasesc, descoperi
ε υ vλ ο γ ε ,ω ϑερ α π ε υ ,ω ζη τ ε ,ω = ϑ ε ω ρ ε ,ω =
= binecuvintez = vindec caut ma uit, vad, privesc
κ η ρ υ ,σ σ ω = κ ρ ι ,ν ω = jude λ ε ,γ ω = s λ υ ,ω = dezleg,
predic, c pun eliberez
propovaduiesc
λ α µ β α ,ν ω = πε ι ,ϑ ω = con π ε ,µ π ω = µ ε ,ν ω = rama
primesc, iau ving; ma incred, pun trimit n
increderea

14
πισ τ ε υ ,ω = σ ω ,ζ ω = salvez, κ α λ ε ,ω = λα λ ε ,ω = vor
cred mantui chem besc, spun
µα ρ τ υ ρ ε ,ω µε τ α ν ο ε ,ω µισ ε ,ω = π ο ι ε ,ω = fac
= marturisesc, dau = ma pocaiesc urasc ; creez; constituiesc
martuire
τ η ρ ε ,ω = paze φιλ ε ,ω = iube α vγ α π α ,ω α vγ γ ε ,λ λ ω
sc, tin, pastrez sc, sunt dragut; sarut = iubesc = anunt, vestesc,
spun o veste

15
 CURSUL 4
DECLINAREA SUBSTANTIVELOR: DECLINAREA A 2-a
ARTICOLUL HOTARAT

1. Declinrea a 2-a: o tratam inainte de celelalte declinari ale substantivelor pentru ca

are cele mai regulate forme si, de asemenea, pentru ca – numeric vorbind –
substantivele de declinarea a 2-a sunt cele mai frecvente in NT.
1.1. Substantivele de declinarea a 2-a pot fi masculine, feminine sau neutre; cele mai
multe sunt masculine si neutre.
1.2. Semnul de recunoastere al substantivelor de declinarea a 2-a masculin si feminin
este terminatia: -oj ca la lo,goj, oi;koj, o`do,j sau la neutru –on, ca la
e;rgon.
1.3. Sunt si alte forme de substantive de declinarea a 2-a – cum ar fi cele contrase de
tip -eo si -oo masculine si neutre (ex. ceima,rrouj = ‚parau’ si ovstou/n =
‚os’) – dar din cauza numarului lor mic nu ne referim la ele acum, ci pe parcursul
procesului de insusire a limbii grecesti, atunci cand incidental ne vom intalni ce
acestea in textele pe care le vom traduce.

2. Substantive masculine si feminine de decl. a 2-a: lo,goj = ‚cuvant’, o`do,j =

‚drum’
Sg. Pl. Sg. Pl.
N. lo,goj = cuvant lo,goi o`do,j o`doi,
G. lo,gou = al,ai, lo,gwn o`dou/ o`dw/n
a, ale cuvantului
D. lo,gw| = lo,goij o`dw/| o`doi/j
cuvantului
A. lo,gon = pe lo,gouj o`do,n o`dou,j
cuvant
V. lo,ge = oh lo,goi o`de, o`doi,
cuvantule!

2.1. Substantive neutre de decl. a 2-a: e;rgon = munca, fapta

Sg. Pl.

16
N. e;rgon e;rga
G. e;rgou e;rgwn
D. e;rgw| e;rgoij
A. e;rgon e;rga
V. e;rgon e;rga

2.2. Terminatiile substantivelor de declinarea a 2-a

Sg./M si F Pl./M si F Sg. Neutru Pl. Neutru
N. −ο ς −ο ι −ο ν −α
G. −ο υ −ω ν −ο υ −ω ν
D. −w| −ο ι ς −w| −ο ι ς
A. −ο ν −ο υ ς −ο ν −α
V. −ε −ο ι −ο ν −α

3. Articolul hotarat, masculin, feminin si neutru: declinare

Sg. M Sg. F Sg. N
N. o` h` to,
G. tou/ th/j tou/
D. tw|/ th/| tw/|
A. to,n th,n to,

Pl. M Pl. F Pl. N

A. oi` ai` ta,
G. tw/n tw/n tw/n
D. toi/j tai/j toi/j
A. tou,j ta,j ta,

3.1. In greaca nu exita articol nehotaran. Lipsa articolului hotarat de dinaintea unui
substative inseaman in mod implicit prezenta articului nehotarat, adica la
traducere se pune articolul nehotarat in limba in care se face traducerea. De
exemplu: lo,goj = ‚un cuvant’, ‚cuvant’ la plural ‚niste cuvinte’.
3.2. Din punct de vedere exegetic este important sa notam ca lipsa articolului hotarat
poate sa insemne ca autorul subliniaza calitatea, esenta, sau caracteristica de baza
a entitatii desemnate de substantivul respectiv.
3.3. Substantivele precedate de articol hotarat se numesc cu termenul tehnic arthrous
(de la a;rqron = ‚articol’); iar cele nearticulate se numesc anarthrous.
3.4. Articolul hotarat se acorda cu substantivul in gen, numar si caz.

17
 3.5. Substantivele masculine, feminine si neutre se invata totdeauna impreuna cu
articolul hotarat, la genul respectiv, in cazul N.,singular: aceasta fiind forma de
dictionar al substativelor. Motivul pentru care un substantiv se invata impreuna
cu articolul hotarat este ca articolul hotarat ne ajuta sa identificam genul
substantivului.
3.6. De exemplu: pe baza terminatiei substantivului o`do,j noi am fi tentati sa
spunem ca el este de genul masculin avand in vedere ca terminatia -ο ς este
specifica substatnivelor masculine. Insa faptul ca se cere invatarea lor impreuna
cu articolul hotarat ne ajuta sa stim ca in acest caz avem de a face cu un substativ
feminin al carui articol este h`. Deci se invata impreuna: h` o`do,j.
3.7. Substantivul se declina de regula impreuna cu articolul hotarat, dupa cum
urmaneza: o` lo,goj = cuvantul (masc.) si to. dw/ron = darul, cadoul (neutru)
Sg. M N Pl. M N
N. o` lo,goj to. dw/ron oi` lo,goi ta. dw/ra
G. tou/ lo,gou tou/ tw/n lo,gwn tw/n
dw,rou dw,rwn
D. tw/| lo,gw| tw/| toi/j lo,goij toi/j dw,roij
dw,rw|
A. to.n lo,gon to. tou.j lo,gouj ta. dw/ra
dw/ron

3.8. Ca un exercitiu in clasa, declinati articolul hot. cu substantivul feminin h`

parqe,noj = domnisoara, virgina, fata tanara.
3.9. Cand doua substantive articulate cu art. hot. sunt legate cu verbul ‚a fi’, deci
ambele substantive sunt in cazul N, nu este clar care este subiectul si care e
complementul. Exemplu: o` lo,goj evsti.n o` Qeo,j. Propozita aceasta poate
fi tradusa fie ‚Cuvantul este Dumnezeu’. sau ‚Dumnezeu este Cuvantul’. In
asemena cazuri complementul isi pierde art. hot.: Qeo.j evsti.n o` lo,goj.
Singura traducere posibila: ‚Cuvantul este Dumnezeu’.

4. Raportul semantic dintre subiect si complementul direct/obiect in cadrul unei

propozitii; adica relatia dintre cazurile N si A.

18
 4.1. In greaca terminatiile cazurilor substantivelor determina intelesul unei
propozitii si nu ordinea sau topica cuvintelor in propozitie.
4.2. Exemple:
- avnqrw,poi ble,pousin avgge,louj ‚Niste oameni vad (niste) ingeri’.
- avgge,louj ble,pousin avnqrw,poi Desi topica subiectului si al
complementului s-a schimbat, traducerea ramane aceeasi.
- oi` avnqrw,poi ble,pousin touj avgge,louj ‚Oamenii vad ingerii’.
4.3. Ordinea cuvintelor in propozitie nu este rigida. In general ordinea este
urmatoarea: predicat-subiect-complement: ble,pei a;nqrwpoj avpo,stolon.
4.4. Daca ordinea de mai sus este schimbata, aceasta se face cu intentia de a
accentua importanta ideii exprimate de primul cuvant: avpo,stolon ble,pei
a;nqrwpoj.

5. Regual generala a acordului in numar dintre subiect si predicat spune ca ele se acorda
in numar.
5.1. Exceptie fiind substantivele neutre care pot prezenta un dezacord in
numar dintre ele si verbul sau predicatul din propozita respectiva: Exp.: ta.
paidi,a eu`ri,skei ta. bi,blia) Copiii gaseste cartile/Biblia. In romana este
incorect sa se faca un asemena dezacord de numar, dar nu si in greaca.

6. Substantivul propriu o` Ihsou/j se declina diferit desi este de decl. a 2-a:

Nu se declina decat la sigular
N. o` Ihsou/j
G. tou/ Ihsou/
D. tw/| Ihsou/
A. to.n Ihsou/n
V. Ihsou/

7. Functiile cazurilor substantivelor

7.1. Genitiv:

19
 - Relatia de posesiune sau proprietate: oi;koj avnqrw,pou sau avnqrw,pou
oi;koj.
- Relatia de originare sau genitiv al sursei: a;gw dou/lon oi;kou.
- Genitiv partitiv, exprima o parte din total: tij tw/n maqhtw/n (Luca 11:1).
- Pozitia gentivului este plasarea lui dupa substantivul pe care il determina: eivmi.
dou/loj Qeou/.
- Daca pozitia este inversata, se face cu intentia accentuarii ideii desemnate de
substantivul in G: eivmi. Qeou/ dou/loj.

7.2. Dativ
- Completment indirect: le,gw tw|/ avdelfw/|
- Dativ locativ: avgrw/| ‚in camp’
- Dativ instrumental: lo,gw| ‚prin cuvant’
- Dativ al avantajului personal: tw|/ law|/ ‚pentru popor/in favoarea poporului’
(Luca 1:68)
- Dativ temporal/temporis: pa,saij tai/j h`me,raij (Luca 1:75)

8. Exercitii
8.1. Vocabular
8.2. Traducere in romana
8.3. Traducere in graca
8.4. Analiza gramaticala

9. Vocabular
wv Oh! o` a;ggeloj inger; mesager
o` lo,goj cuvant[ul] o` [om] pacatos
a`martwlo,j
o` no,moj lege o` avgro,j camp
o` ovfqalmo,j ochi o` a;nemoj vant; briza
o` Israh,l Israel o` a;rtoj paine
o` Farisai/oj fariseu o` avdelfo,j frate
o` Cristo,j Hristos o` dia,boloj Diavolul
o` potamo,j rau o` dou/loj rob, sclav

20
o` om in varsta; o` a;nqrwpoj om, fiinta
presbu,teroj prezbiter umana
o` to,poj loc o` h[lioj soare
o` fi,loj prieten o` Qeo,j Dumnezeu
o` fo,boj frica o` apostol
avpo,stoloj

o` karpo,j fruct; rod o` invatator

dida,skaloj
o` misqo,j plata, rasplata o` oi=koj casa
o` dia,konoj diacon o` oi=noj vin
o` nao,j templu, o` evcqro,j dusman, inamic
(sanctuarul
interior)
o` ouvrano,j cer o` ko,smoj cosmos, lume
o` qa,natoj moarte o` stauro,j cruce
o` o;cloj gloata, o` ui`o,j fiu
multime
o` qro,noj tron o` K/ku,rioj Domnul/domn
o` peirasmo,j ispita o` lao,j popor (ales)
o` kairo,j timp, ocazie o` cro,noj timp (istoric)
(oportun)
o` lepro,j om lepros h` e;rhmoj pustiu, desert
h` o`do,j drum h` parqe,noj virgina, fata
to. dw/ron dar, cadou, to. e;rgon munca, fapta
to. veste buna, to. i`ero,n templu (tot)
euvagge,lion evanghelie

21
 CURSUL 5
SUBSTANTIVELE DE DECLINAREA 1-A

1. Semnele de recunoastere a decl. 1-a sunt terminatia –a sau –h, in N, singular,

feminin. La masculin, semnele de recunoastere a decl. 1-a sunt terminatiile –aj
-hj, in N, singular. Exceptie de la regula fiind substantivele contrase care sunt
foarte putine in NT si ca atare le vom aminti cand le intalnim in text (h` mna/
‚mina’ = 100 de drachme; [si ca greutate sau suma]’).
2. Majoritatea substantivelor de decl. 1-a este feminina.
3. Ca si in cazul decl. A 2-a, genul substantivului se distinge mai usor pe baza art.
hot.
4. Substantivele feminine: se recunosc pe baza teminatiilor : -a, -h
4.1. Cele cu terminatia ‚alfa’ se impart in ‚alfa pur’ si ‚alfa impur’.
4.1.1.a. Declinarea 1-a in alfa pur: Substantivele ale caror radacina se termina in e,
i sau in r dupa care urmneaza terminatia feminina -a, se numesc a–pur. Exemple: h`
h`me,ra, h` avlh,qeia, h` leitourgi,a, h` qea,.
Sg. Term. a-pur Pl. Term. a-pur
N. h` h`me,ra -a ai` h`me,rai -ai
G. th/j h`me,raj -aj tw/n h`merw/n -wn
D. th|/ h`me,ra| -a| tai/j h`me,raij -aij
A. th.n h`me,ran -an ta.j h`me,raj -aj
V. h`me,ra -a h`me,rai -ai

Sg. Pl.
N. h` avlh,qeia ai` avlhqei,ai
G. th/j avlh,qeiaj tw/n avlhqei,wn
D. th|/ avlhqei,a| tai/j avlhqei,aij
A. th.n avlh,qeian ta.j avlh,qeiaj
V. avlh,qeia avlhqei,ai

4.1.1.b. Declinarea 1-a in alfa impur: Substantivele ale caror radacina se termina in
alte foneme/litere decat e, i sau r dupa care urmeaza terminatia –a se numesc a–
impur. Exemple: h` do,xa, h` glw/ssa.

22
 Sg. Term. a-impur Pl. Term. a-impur
N. h` glw/ssa -a ai` glw,ssai -ai
G. th/j glw,sshj -hj tw/n glwssw/n -wn
D. th|/ glw,ssh| -h| tai/j glw,ssaij -aij
A. th.n glw,ssan -an ta.j glw,ssaj -aj
V. glw/ssa -a glw,ssai -ai

- Ca un exercitiu, sa se decline h` do,xa

4.2. Declinarea substantivelor feminine cu terminatia in -h:
Exemple: h` avrch,, h` avga,ph, h` grafh,
Sg. Term. subs. -h Pl. Term. subs. -h
N. h` avrch, -h ai` avrcai, -ai
G. th/j avrch/j -hj tw/n avrcw/n -wn
D. th/| avrch/| -h| tai/j avrcai/j -aij
A. th.n avrch,n -hn ta,j avrca,j -aj
V. avrch, -h avrcai, -ai

- Sa se decline, ca un exercitiu, si substantivele: h` avga,ph, h` grafh,

- Sa se faca o comparatie intre terminatiile subst. in alfa impur si eta.
5. Declinarea 1-a a substantivelor masculine cu term.: -hj, -aj
5.1. Incepem cu substantivele majoritare –hj
Exemple: o` profh,thj o` maqhth,j
Sg. Term. subs. -hj Pl. Term. subs. -hj
N. o` profh,thj -hj oi` profh/tai -ai
G. tou/ profh,tou -ou tw/n profhtw/n -wn
D. tw/| profh,th| -h| toi/j profh,taij -aij
A. to.n profh,thn -hn tou.j profh,taj -aj
V. [wv# profh,ta -a profh/tai -ai

5.2. Declinarea 1-a substantivelor masculine cu terminatia: -aj

Exemplu: o` neani,aj

Sg. Term. subs. -aj Pl. Term. subs. -aj

N. o` neani,aj -aj oi` neani,ai -ai
G. tou/ neani,ou -ou tw/n neaniw/n -wn
D. tw/| neani,a| -a| toi/j neani,aij -aij
A. to.n neani,an -an tou.j neani,aj -aj
V. neani,a -a neani,ai -ai

23
 - O exceptie de la regual de mai sus a subst. masculine in –aj este Satana/j care are
aceeasi terminatii la toate cazurile mai putin in cazul G, unde term. este –a.

Sg. Pl. NU ARE!

N. o` satana/j
G. tou/ satana/
D. tw/| satana|/
A. to.n satana/n
V. satana/

6. Prepozitii
6.1. Prepozitii care ‚atrag’ un singur caz gramatical; acestea cer totdeauna un caz
anume, fie G, D, sau A:

6.1.1. avpo, + G: ‚de la’, sugereaza indepartare, separare [ablativ].

 → ilustratia sagetii indica idea de ‚indepartare’ de la ‚casuta’
Exemplu: a;gomen tou.j profh,taj avpo. tou/ vIhsou/)

6.1.2. eivj + A si pro,j + A: exprima apropiere, miscare spre, inspre sau inauntru.
Vezi ilustratiile de mai jos:

pro,j + A = ‚la’, ‚spre’: →  a;gw dou,louj pro.j to.n Qeo,n)

eivj + A = ‚in’, [idea de patrundere dinamica in ceva, undeva]
Vezi ca varful sagetii din ilustratia de mai jos este in interiorul
casutei!
ba,llomen to.n li,qon eivj oi=kon)

6.1.3. evk + G: ‚din’, idea separarii, dar nu este o indepartare ‚de la’ ci ‚din’
ceva/cineva. Vezi ilustratia cu sageata pornind dinauntrul casutei si varful este in
afare ei.
a;geij tou.j maqhta.j evk tou/ i`erou/)

24
 6.1.4. evvn + D: ‘in’ idea de static, a fi in repaus. Vezi ilustratia cu punctul care ‘sta’
in interiourl casutei.

evgw, eivmi evn tw|/ oi=kw|)

7. Exercitii

7.1. Vocabular
7.2. Traducere in romana
7.3. Traducere greaca
7.3. Exercitii aditionale: Tipei

8. Vocabular

h` avlh,qeia adevar[ul] h` parrhsi,a indrazneala, curaj

h` a`marti,a pacat h` sofi,a intelepciune
h` basilei,a imparatie, domnie h` swthri,a mantuire, salvare
h` diakoni,a slujire, diaconie h` cara, bucurie
h` evkklhsi,abiserica h` w[ra ora
h` evxousi,a autoritate, putere, h` glw/ssa limba
putinta, capacitate
h` evpiqumi,a dorinta, pofta h` do,xa slava, glorie
h` h`me,ra zi h` qa,lassa mare (engl.: sea)
h` kardi,a inima h` avga,ph dragoste, iubire
h` marturi,a marturie h` avrch, inceput; demnitar
h` oivki,a $o` (F) casuta, (M) h` gh/ pamant, sol,
oi=koj% casa teritoriu (si ca
planeta)
h` grafh, scriere, scriptura h` kefalh, cap
h` diaqh,kh legamant h` ovrgh, mânie
h` didach, invatatura h` parabolh, parabola, ilustratie
h` dikaiosu,nh neprihanire, h` peritomh, circumciziune
dreptate
h` eivrh,nh pace h` proseuch, rugaciune
h` evntolh, lege h` sunagwgh, sinagoga, adunare
h` evpistolh, scrisoare, epistola h` u`pomenh, rabdare;
perseverenta

25
h` zwh, viata (si spirituala), h` fwnh, sunet, voce
existenta
h` yuch, suflare, respiratie, h` fulakh, inchisoare, garda,
viata, suflet, pazitor
individ, sentiment
h` kw,mh sat; regiune h` avdiki,a nedreptate
h` nefalh, nor h` genea, nastere, generatie,
cursul vietii
h` timh, onoare; pret; h` evpaggeli,a fagaduinta,
valoare promisiune
h` meta,noia pocainta h` qu,ra usa
h` parousi,a venire (a 2-a venire h` qusi,a jertfa
a lui Isus); a fi
prezent
h` pe,tra stanca h` crei,a nevoie
h` vIerousalh,m Ierusalim (ebraism) h` ch,ra vaduva
$ta.( h`% Ierusalim o` maqhth,j ucenic
`Ieroso,luma
o` telw,nhj vames o` profh,thj profet
o` u`pokrith,j (om) ipocrit o` stratiw,thj soldat
o` Messi,aj Mesia o` neani,aj tanar;
to. avrgu,rion argint; bani to. musth,rion secret, mister
(revelat)
to. bibli,on(h` sul, carte; (papirus) to. copil
bi,bloj paidi,on( te,kno
n
to. daimo,nion demon to. ploi/on barca, luntre
to. de,ndron pom, copac to. poth,rion ceasca, potir
to. i`ma,tion manta, roba, haina to. pro,baton oaie
(exterioara)
to. mnhmei,on mormant to. pro,swpon faţa
to. shmei/on semn to. sa,bbaton sabat; festival
religios
to. sune,drion sinedriu; adunare,
tribunal

26
 CURSUL 6
ADJECTIVE DE DECLINAREA 1-A SI A 2-A

1. Consideratii generale

1.1. Adjectivele se acorda cu substantivul pe care il califica in gen, numar si caz.

1.2. Adjectivele au in general trei terminatii: masculine, feminine si neutre.
1.3. Sunt adjective care au doar doua terminatii: cele masculine si feminine avand
aceeasi terminatii, iar cele neutre au terminatii separate.
1.4. Adjectivele se invata cu toate cele trei, respectiv doua, terminatii. Acestea sunt
terminatiile la singualar, N, si constituie forma de dictionar al adjectivelor.

2. Declinarea adjectivelor: avgaqo,j( &h,( &o,n

2.1. Teminatiile in M, F, N sunt: &o,j( &h,( &o,n. Bineinteles ca accentele pot fi in

alta parte decat pe terminatiile adjectivelor, ca in acest caz.
2.2. Declinarea in M si N se face dupa paradigma declinarii a 2-a a substativelor, iar
in F se face dupa paradigma declianrii 1-a a substantivelor, asa dupa cum
urmeaza:

Sg. M F N
N. avgaqo,j avgaqh, avgaqo,n
G. avgaqou/ avgaqh/j avgaqou/
D. avgaqw/| avgaqh/| avgaqw/|
A. avgaqo,n avgaqh,n avgaqo,n
V. avgaqe, N. N.

Pl. M F N
N. avgaqoi, avgaqai, avgaqa,
G. avgaqw/n avgaqw/n avgaqw/n
D. avgaqoi/j avgaqai/j avgaqoi/j
A. avgaqou,j avgaqa,j avgaqa,
V. N. N. N.

2.3. Declinarea adjectivelor ale caror radacina se temina in una din vocalele a( e( i
sau r( la F, singular si plural, se face dupa paradigma a–pur, dupa cum urmeaza:

Sg. M F N
N. a[gioj a`gi,a a[gion
G. a`gi,ou a`gi,aj a`gi,ou
D. a`gi,w| a`gi,a| a`gi,w|
A. a[gion a`gi,an a[gion
V. a[gie

27
Pl. M F N
N. a[gioi a[giai a[gia
G. a`gi,wn a`gi,wn a`gi,wn
D. a`gi,oij a`gi,aij a`gi,oij
A. a`gi,ouj a`gi,aj a[gia
V. N. N. N.

2.3. Ce un exercitiu, declinati: mikro,j( &a,( &o,n

2.4. Un exemplu a unui adjective cu doua terminatii: adu,natoj( &on. M si F se
declina impreuna dupa paradigma lo,goj a declinarii a 2-a.

Sg. M F identic cu M N
N. avdu,natoj avdu,natoj avdu,naton
G. &ou - ou
D. &w| - w|
A. -on - on
V. -e - N.

3. Folosirea sau functia adjectivelor in propozitie: au trei functii sau folosiri:

3.1. Atributiva: avgaqo.j profh,thj) profh,thj avgaqo,j) Adjectivul poate sta

inainte sau dupa substantiv. De regula sta inainte de substantiv, exceptie fiind
intentia de accentuare (emfatic), cand se aseaza dupa substantiv, ca in cazul al
doilea de mai sus.
3.1.1. Poate sta in pozitie (ascriptiva) atributiva, adica intre art. hot. si substantiv: o`
avgaqo.j a;nqrwpoj.
3.1.2. Se cunoaste si pozitia (restrictiv) atributiva, cand art. hot. se repeta si
substantivul se aseaza emfatic inainte de adjectiv, ca in cazul: o` poimh,n
o` kalo,j)
3.1.3. ATENTIE: Adjectivele in pozitie atributiva nu pot sta fara art. hot. daca
substantivul pe care il determina are art. hot.

3.2. Predicativa: o` a;nqrwpoj avgaqo,j) avgaqo.j o` a;nqrwpoj)

3.2.1. Cand adjectivul nu are art. hot. si substantivul are art. hot., atunci vorbim de
pozita predicativa a adjectivelor.
3.2.2. In pozitia predicativa, adjectivele totdeauna au functie predicativa. Se traduc
cu punerea verbului copulativ ‚este’ intre substantiv si adjectiv chiar daca in
greaca nu apare verbul ‚a fi’ (eivmi,), ca in o` a;nqrwpoj avgaqo,j)
‚Omul este bun’.
3.2.3. Deosebirea intre pozitia predicativa si cea atributiva a adjectivelor se face pe
baza prezentei sau a lipsei art. hot. de dinaintea adjectivului. Un exercitiu de
recunoastere: avgaqo,j o` maqhth,j $evstin%) h` kalh. gunh,)

3.3. Substantivala: oi` avgaqoi,,( ‚oamenii buni’; ai` avgaqai, ‚femeile bune’;
ta. avgaqa, ‚lucrurile bune’.

28
 3.3.1. Functia substantivala a adjectivelor, ca si in lb. romana, poate fi realizata prin
simpla adaugare a art. hotarat in genul si la numarul respective pentru a
‚substantiviza’ adjectivul. In romana avem, de exemplu, ‚inteleptul’, de la
adjectivul ‚intelept’. o` sofo,j)

4. Exercitii:

4.1. Vocabular
4.2. Traducere in romana
4.3. Traducere in greaca

5. Vocabular

avgaqo,j, &h, bun i`kano,j, &h, sufficient; destul

&o,n &o,n
avgaphto,j( &h, iubit loipo,j, &h, &o,n rest; ramasita
&o,n
a;lloj( &h &on alt, alta me,soj, &h &on de/din mijloc
dunato,j( &h, puternic; posibil ovli,goj, &h &on putin; mic
&o,n
e[kastoj( &h fiecare ptwco,j, &h, sarac
&on &o,n
e;scatoj( &h ultimul tuflo,j, &h, &o,n orb
&on
kaino,j( &h, nou i;dioj( &a, &on propriu; specific
&o,n
kako,j( &h, rau, urat evleu,qeroj( &a liber
&o,n &on
kalo,j( &h, &o,n bun, frumos kaqaro,j( &a, curat
&o,n
mo,noj( &h &on singur[ul]; doar palaio,j( &a, vechi
&o,n
pisto,j( &h, credincios, fidel plou,sioj( &a bogat
&o,n &on
prw/toj( &h &on primul o[moioj( &a identic
&on
sofo,j( &h, &o,n intelept avdu,natoj( &o imposibil
n
tri,toj h on al treilea aivw,nioj( &on etern, vesnic
a[gioj( &a, &on sfant; sacru avka,qartoj( &o necurat
n
a;xioj( &a &on demn, vrednic a;pistoj( &on necredincios
deu,teroj( &a al doilea o` Ioan
&on vIwa,nhj( vIwa,
nnhj

29
di,kaioj( &a drept, just o` baptisth,j Botezatorul
&on
e[teroj( &a &on altul; diferit o` evrga,thj lucrator, muncitor
ivscuro,j( &a, puternic o` krith,j judecator
&o,n
maka,rioj( &a binecuvantat, o` Andrei
&on fericit vAndre,aj( &ou
mikro,j( &a, mic; putin o` vHli,aj( &ou Ilie
&o,n
nekro,j( &a, mort o` vIou,daj( &a Iuda (G. doric)
&o,n
neo,j( &a, &o,n nou ga,r caci; pentru ca
ponhro,j( &a, rau ou=n deoarece; deci
&o,n
de, dar; si a;ra deaceea; asadar,
deci
oude, si nu, nici nu oi` loipoi, ramasita, ceilalti

30
 CURSUL 7

CONJUGAREA VERBELOR LA TIMPUL IMPERFECT SI

AORIST, INDICATIV, ACTIV

I. IMPERFECTUL, INDICATIV, ACTIV

1. Consideratii generale:

1.1. Atat timpul imperfect cat si aorist la modul indicativ exprima o actiune in trecut.
De notat: Aoristul, doar la modul indicativ exrpima o actiune in trecut. In
celelalte moduri exprima de regula timpul prezent.
1.2. Indicatorul timpului trecut in greaca este morfemul timpului trecut, denumit
augment care este un prefix atasat la verb. Augmentul este un e&)
1.3. Augmentul se pune doar la modul indicativ imperfect si aorist.

2. Imperfectul indicativ activ al verbului lu,w( e;luon → ‚dezlegam’

Sg. aug+rad+term. Term. Pl. Term.

1. e  lu  on = e;luon evlu,omen &omen
&on
2. e;luej &ej evlu,ete &ete
3. e;lue$n% &e E;luon &on

3. Observatii

3.1. Terminatiile la singular pers. 1-a si pl. pers. a 3-a sunt identice; contextul
sintactic ajuta la identificarea persoanei.
3.2. Traducerea imperfectului: verbul la imperfect exprima o actiune liniara sau
repetativa continua in trecut: __________-----------------.
3.3. Imperfectul este fromat din:
3.3.1. Augment
3.3.2. Radacina verbului
3.3.3. Terminatie

4. Conjugarea verbelor contrase la imperfect, ind., act.: &ew( &aw( &ow

Sg. aug+rad+term Pl.

1. e ! file! on evfi,loun evfilou/men
2. evfi,leij evfilei/te
3. evfi,lei$n% evfi,loun

5. Observatie:
5.1. Se aplica regulile de contractie deja invatate.
5.2. De asemena, regulile de contractie se aplica si la conjugarea verbelor: –aw si
-ow.

31
 5.3. Ca un exercitiu, sa se conjuge verbele: tima,w( plhro,w

Sg. Pl.
1. evtima!on evti,mwn evtimw/men
2. evti,maj evtima/te
3. evti,ma$n% evti,mwn

Sg. Pl.
1. evplh,roun evplhrou/men
2. evplh,rouj evplhrou/te
3. evplh,rou$n% evplh,roun

6. Regulile de lungire a vocalelor initiale sub influenta augmentului

6.1. Verbele care incep cu vocala (sau diftong) vor prezenta o lungire a vocalei
initiale din cauza augmentului e, dupa cum urmeaza:

a→h ai → h| au → hu
e→h ei → h| eu → hu (uneori
neschimbat)
o→w oi → w|

6.2. Exercitii de augmentare (doar la pers. 1-a sing.):

avkou,w( evgei,rw( aivte,w( oivkodome,w( eu`ri,skw:

avkou,w evgei,rw aivte,w oivkodome,w eu`ri,skw

h;kouon h;geiron h|;toun wv| hu[riskon
kodo,moun

7. Observatii:

7.1. Augmentare neregulata: e;cw → ei=con

7.2. Verbele compuse dintr-un prefix prepozitional si un verb formeaza imperfectul
prin asezearea augmentului intre prepozitie si verb. Exemple:
avpa,gw( avpo, ! a;gw → ap ! e ! a;gw → a;phgon
avpolu,w → avpe,luon
evkba,llw → evxe,ballon: k de la evk devine x sub infulenta augmentului e.

II. AORISTUL, INDICATIV, ACTIV

1. Aoristul 1 (Unu)

1.1. Semnul de recunoastere al aor. 1 este sufixul: -sa

1.2. Deoarece aoristul indicativ este un timp trecut, el are – ca si imperfectul indicativ
– un augment e.
1.3. Exemplu: lu,w → e ! lu ! sa → e;lusa: ‚am dezlegat’

32
Sg. Term. Pl. Term.
1. e;lusa &sa evlu,samen &samen
2. e;lusaj &saj evlu,sate &sate
3. e;luse$n% &se e;lusan &san

1.4. Traducerea sau sensul aoristului: din punc de vedere al actiunii verbului, aroistul
exprima un actio instans, o actiune punctiforma care are loc in trectut, dar al
carei durata instantanee totusi are un predecent: ←

1.5. Faptul ca actiunea verbului, actio verbi, a avut loc in mod sigur este mai
important decat timpul actiunii, in limba greaca. Tempus verbi, timpul verbului,
exprima relatia temporala intre cel care relateaza despre o actiune a subiectului si
actiunea in sine. Deci, timpul trecut, tempus praeteritum, in geaca exprima faptul
ca o actiune a avut loc inainte de timpul cand povestitorul sau scriitorul ne da o
relatare despre ea.
1.6. Actio verbi, actiunea verbului, exprima starea, durata, felul si modul actiunii
savarsite de subiect. Din acest motiv, in limba greaca actiunea verbului este mai
imprtanta decat timpul verbului, un fapt de care trebuie sa tinem cont atunci cand
exegetam un text.
1.7. Aoristul este des utilizat ca timpul povestirii evenimetelor trecute.

1.8. Amalgamare: aor. 1

1.8.1. Verbele ale caror radacina se termina in consonante guturale, labiale sau
dentale formeaza aor. 1 – asemenea viitorului – in felul urmator:
- guturale: k( g( c ! sa → xa
- labiale: b( p( f ! sa → ya
- dentale: d( q( t ! sa → sa
- Exemple: khru,ssw( e ! radacina verbulului khruk ! sa → evkh,ruxa
- Exercitii: ble,pw( pei,qw( gra,fw( goggu,zw

2. Aoristul 2 (doi)

2.1. Terminatiile aor. 2 sunt identice cu cele ale imperfectului: &on( &ej( &e$n%(
&omen( &ete( &on.
2.2. Are augmentul e( ca si aor. 1 si imperfectul.
2.3. Deosebirea dintre imperfect si aor. 2 se face pe baza radacinii verbului. In cazul
aor. 2 radacina verbului sufera o schimbare usor perceptibila.
2.4. Radacina din care se formeaza imperfectul se numeste radacina timpului prezent.
2.5. Radacina din care se formeaza aor. 2 se numeste radacina verbala.
2.6. Aor. 2 nu are morfemul &sa( specific aor. 1.
2.7. Exemple de radacini ale timpului prezent si radacina verbala:

33
 lei,pw( radacina timpului prezent din care se formeaza imperfectul este leip&(
radacina verbala din care se formeaza aor. 2 este lip&.

Sg. Aor. 2 Sg. Imperfect

1. e;lipon e;leipon
2. e;lipej e;leipej
3. e;lipe$n% e;leipe$n%
Pl. Pl.
1. evli,pomen evlei,pomen
2. evli,pete evlei,pete
3. e;lipon e;leipon

2.8. Exemple si exercitii:

2.8.1. a`marta,nw
- radacina prezentului: a`martan&( h`ma,rtanon (imperf.)
- radacina verbala: a`mart&( h[marton (aor. 2)

2.8.2. eu`ri,skw

- radacina prezentului: eu`risk&( eu[riskon

- radacina verbala: eu`r&( eu[ron

2.9. Observatii:

2.9.1. Radacina verbala de la ginw,skw este gno&. Omicron se prelungeste in

omega dand urmatoarea forma a radacinii verbale din care se formeaza aor. 2: gnw&

Sg.
1. e;gnwn
2. e;gnwj
3. e;gnw
Pl.
1. e;gnwmen
2. e;gnwte
3. e;gnwsan

- La persoana a 3-a plural, verbul acesta are o terminatie neregulata in sensul ca a

imprumutat particula &sa si, de fapt, toata terminatia pers. a 3-a, pl., de la aor. 1.

2.9.2. Radacinile verbului o`ra,w sunt multiple, si are forme separate pentru timpul
prezent, aorist si viitor, dupa cum urmeaza:

- radacina prezentului: o`ra&( evw,rwn (imperf.)

- radacina aor. 2: ivd&( ei=don( ei=dej( ei=de$n%
( ei;domen/ei;damen( ei;dete/ei;date( ei=don/ ei=dan: radacina

34
 originala a fost ╒id& (‚a vedea’)( cu litera digamma╒ care se pronunta ‚v’, de
aici ‚video’ in limbile moderne. In NT, terminatiile acestui verb sunt, cu
precadere, de aor. 1.
- radacina viitorului: ovp&

2.9.3. Asemenea cazului de mai sus, verbul le,gw isi formeaza aor. 2 dintr-o
radacina cu totul diferita: ivp&( ei=pon, ei=pa, (ambele sunt la pers. 1-a sing.)
are terminatii si de la aor.1, mai ales in NT.

2.9.4. Verbul a;gw isi formeaza aor. 2 prin reduplicarea silabiei initiale la care se
adauga augmentul. Acesta se numeste dubla augmentare: e ! ag ! ag ! on →
h;gagon (h=gon imperf.).

2.9.5. Iata cele mai frecvente verbe care au aor. 2 in NT:

a;gw( h;gagon e;cw( e;scon pi,nw( e;pion fe,rw( h;negkon

a`marta,nw( h[ katalei,pw( kap pi,ptw( e;peson le,gw( ei=pon
marton e,lipon
avpoqnh,skw( a lamba,nw( e;la feu,gw( e;fugon e;rcomai( h=lq
vpe,qanon bon on( h=lqa
ba,llw( e;balon manqa,nw( e;m evsqi,w( e;fago
aqon n
eu`ri,skw( eu[r pa,scw( e;paqo o`ra,w( ei=don
on n

III. SENSURILE IMPERFECTULUI SI ALE AORISTULUI

1. Imperfectul are patru uzante generale:

1.1. Imperfectul progresiv: exprima o actiune contiuna sau repetativa in trecut.

1.2. Imperfectul obiceiului (habitual): exprima o actiune legata de o obisnuinta in
trecut. Luca 23:34
1.3. Imperfect tentativ: exprima o actiune tentativa in trecut (incercam sa...’).
1.4. Imperfect initiativ: exprima o actiune initiata in trecut (incepeam sa...’).

2. Aoristul, exprimand o actiune punctiforma, are trei aspecte semantice:

2.1. Aor. al constatarii: actiunea este vazuta in totalitatea ei, ca in Ioan 2:20, ‚Templul
acesta a fost construita in 46 de ani’.
2.2. Aorist incipient: accentuieaza momentul incipient al actiunii, ca in Rom. 14:9,
‚Hristos a murit si a inviat’. Punctiform al ‚mortii’ si al ‚invireii’.
2.3. Aor. concluziv: priveste actiunea din punctul de vedere al concluziei ei, ca in
Filipeni 4:11, ‚M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc’.
2.4. Aoristul este folosit foarte des in NT, asadar cand un imperfect este preferat fata
de aorist, atunci este nevoie sa dam cuvenita atentie motivatiei autorului de a

35
 folosi un imperfect in loc de aorist. Un exemplu ar fi concludent aici: Gal. 1:13-
14:
2.5. ‚Ati auzit [hvkou,sate, aor. conclusiv] ... cum prigoneam [evdi,wkon,
imperf. habitual] biserica lui Dumnezeu si o devastam [evpo,rqoun, imperf.
tentativ, ‚incercam sa o prapadesc’], si cum avansam [proe,kopton, imperf.
progresiv] in religia iudaista, depasind in zel pe multi din neamul meu.

IV. TIPURI DE AUGMENTARE

1. Augmentul silabic: Un verb care incepe cu o consoana primeste augmentul e si in

felul acesta se inmulteste cu o silaba.
2. Augmentul temporal: este cazul cand verbul incepe cu o vocala scurta care se
prelungeste datorita influentei augmentului.
3. Augmentul zero: atunci cand verbul incepe cu o vocala lunga sau diftong,
augmentul poate fi ‚invizibil’, adica nu se face nici o prelungire a vocalei lungi
sau a diftongului, de aici numele de augment ‚zero’: eivrhneu,w →
eivrhneu,on.
4. Augmentul dublu: unele verbe primesc un dublu augment prin reduplicarea primei
silabe la care se adauga augmentul: h;gagon.
5. Augmentul neregulat: cum am vazut deja ca verbul e;cw formeaza atat
imperfectul cat si aoristul intr-un mod neregulat: ei;con( e;scon.

V. IMPERFECTUL INDICATIV AL VERBULUI VEIMI,

Sg. Imperf.: eivmi,

1. h;mhn
2. h=j( h=sqa
3. h=n
Pl.
1. h=men( h;meqa
2. h=te
3. h=san

VI. Exercitii

1. Vocabular
2. Traducere in romana

VII. Vocabular

avpa,gw indepartez (ma) prosfe,rw aduc, ofer

suna,gw adun (laolalta) u`pakou,w ! D ascult (in sens de
supunere)
u`pavgw ma indepartez avnaginw,skw Citesc
fe,rw duc, car, transport evpiginw,skw recunosc, percep
qnh,skw mor paralamba,nw primesc

36
avpoqnh,skw mor avnoi,gw deschid
avpolu,w eliberez dida,skw Invati, predau
evkba,llw arunc afara, trimit diw,kw persecut, urmaresc
afara
evndu,w imbrac (ma) klai,w Plang
pa,scw sufar pisteu,w ! D Cred
perisseu,w am din belsug, am profhteu,w profetizez
abundent
cai,rw ma bucur feu,gw fug, dezertez

37
 CURSUL 8

PREPOZITII SI PRONUME DEMONSTRATIVE

I. PREPOZITII

1. Prepozitii care cer/atrag doua cazuri gramaticale

1.1. di,a + G → ‘prin’, Expemplu: ‘prin mare’, dia. Qala,sshj

1.2. di,a + A → ‘din cauza (ca): ‘din cauza Domnului, dia. to.n Ku,rion
1.3. kata, + G → ‘impotriva’, ‘impotriva legii’, kata. no,mou
1.4. kata, + A → ‘potrivit cu’, ‘in acord cu’, ‘dupa…’, ‘dupa Marcu’, kata.
Ma,rkon
1.5. meta, + G → ‘cu’, ‘cu Domnul’, meta. tou/ Kuri,ou
1.6. meta, + A → ‘dupa’, ‘dupa moarte’, meta. qa,naton
1.7. peri, + G → ‘despre’, ‘despre evanghelie’, peri. euvaggeli,ou
1.8. peri, + A → ‘in jurul’, ‘in peajma’, ‘in preajma marii’, peri. qala,ssan
1.9. u`pe,r + G → ‘pentru’, ‘pentru pacat[ul]’, u`pe.r th/j a`marti,aj
1.10. u`pe,r + A → ‘deasupra’, ‘peste’, ‘deasupra pamantului’, u`pe.r th.n
gh,n
1.11. u`po, + G → ‘prin’, ‘de catre’, ‘de’, ‘de Domnul’, u`po. tou/ Kuri,ou
1.12. u`po, + A → ‘sub’, ‘dedesubt’, ‘sub pamant’, u`po. th.n gh,n

2. Prepozitii cu trei cazuri gramaticale

2.1. evpi, ! G → ‘pe’, evpi. gh/j

2.2. evpi, ! D → ‘pe’, --- gh/|
2.3. evpi, ! A → ‘pe’, --- gh,n

In NT aceasta prepozitie si-a pierdut deosebirea semantica de aceea in toate cele trei
cazuri are acelasi sens. Aici s-a dat doar sensul de baza, dar exista si alte sensuri ale
prepozitiei in combinatie cu cele trei cazuri.

2.4. para, ! G → ‘de la’, ‘de la Dumnezeu’, para. tou/ Qeou/

2.5. para, ! D → ‘cu’, ‘cu Dumnezeu’, para. tw|/ Qew|/
2.6. para, ! A → ‘alatur’, ‘langa’, pe langa’, ‘langa mare’, para. th.n qa,lassan

3. Observatii:

3.1. Multe prepozitii au functii locative, directionale sau orientative. Vezi diagrama.
3.2. Alte prepozitii: pro, + G → ‘inainte’ [locativ, temporal, metaforic]; avna, ! A
→ ‘sus’, ‘in sus’, ‘prin’, ‘intre’.
3.3. In afara de peri, si pro, , prepozitiile isi pierd vocala finala daca substantivul pe
care il determina incepe tot cu o vocala. Vocala pierduta va fi inlocuita de un
apostrof. Exemple: avpo, ! avdelfou/ → avp’ avdelfou/)

38
 3.4. Daca substantivul incepe cu o vocala care are spirit aspru si daca prepozitia care
il precede se termina intr-o dentala sau labiala, iata ce modificare a dentalei sau a
labialei are loc:
- t → q( meq’ o`do,n de la meta,; p → f( avf’ a`marti,aj de la avpo,.

II. PRENUMELE DEMONSTRATIV

1. ou-toj( au[th( tou/to: ‘acesta’, ‘aceasta’, ‘acesta’. Au forme pentru masculine,

feminine si neutru, ca si adjectivele, si se declina dupa modelul adjectivelor,
adica: decl. a 2-a in masculin si neutru, si declinarea 1-a la feminine.

Sg. M F N
N. ou=toj au[th tou/to
G. tou,tou tau,thj tou,tou
D. tou,tw| tau,th| tou,tw|
A. tou/ton tau,thn tou/to
Pl.
N. ou-toi au-tai tau/ta
G. tou,twn tou,twn tou,twn
D. tou,toij tau,taij tou,toij
A. tou,touj tau,taj tau/ta

2. evkei/noj( &h( &o: ‘acela’, ‘aceea’, ‘acela’

Sg. M F N
N. evkei/noj evkei,nh evkei/no
G. evkei,nou evkei,nhj evkei,nou
D. evkei,nw| evkei,nh| evkei,nw|
A. evkei/non evkei,nhn evkei/no
Pl.
N. evkei/noi evkei/nai evkei/na
G. evkei,nwn evkei,nwn evkei,nwn
D. evkei,noij evkei,naij evkei,noij
A. evkei,nouj evkei,naj evkei/na

2.1. Observatii:

2.1.1. Spre deosebire de adjective, pronumele demostative au o terminatie aparte

pentru neutru, singular, N, si anume: in loc de –on ca la adjective, terminatia
este ‘omicron’ fara –n: tou/to( evkei/no
2.1.2. Substantivul la care se refera un pronume demonstrative are de regula articol
hotarat, dupa cum urmeaza: tou/to to. pro,baton sau to. pro,baton
tou/to, ‘aceasta oaie’.
2.1.3. Pronumele demonstrativ trebuie asezat totdeauna in pozitie predicativa, adica,
sa nu fie pus intre articol hotarat si substantiv.

39
 2.1.4. Pronumele demonstrativ se acorda cu substantivul in gen, numar si caz.

3. Declinarea adjectivului o[loj( &h( &on, ‘tot’, ‘intreg’ (de aici: ‘holistic’)

3.1. Se declina ca un adjectiv care are toate cele trei terminatii regulate:
-oj( &h( &on
3.2. Se pune in pozitie predicativa

Sg. M F N
N. o[loj o[lh o[lon
G. o[lou o[lhj o[lou
D. o[lw| o[lh| o[lw|
A. o[lon o[lhn o[lon
Pl.
N. o[loi o[lai o[la
G. o[lwn o[lwn o[lwn
D. o[loij o[laij o[loij
A. o[louj o[laj o[la

4. Exercitii

4.1. Vocabular
4.2. Traducerea in romana
4.3. Tradcerea in greaca

5. Vocabular

avnti, ! G in loc de; pentru de,w leg

pro, ! G inainte diakone,w ! D slujesc, servesc
su,n ! D cu, impreuna doke,w ma gandesc; mi se
pare (de la ‘a-i
parea’; ‘docetism’)
katoike,w locuiesc evlee,w imi este mila
parakale,w invit, rog, indemn, euvcariste,w multumesc; dau
incurajez, mangai multumire
peripate,w merg, umblu krate,w stapanesc
proskune,w ! D ma inchin oivkodome,w construiesc, zidesc
avdike,w fac rau, ranesc, fac fwne,w chem.
nedreptate, calc o
lege
avkolouqe,w ! il, ii urmez; merg u`pakou,w ! D ma supun, ascult
D dupa… (acoliti!)
avsqene,w sunt slab; sunt pisteu,w ! D cred
bolnav
game,w( gami, ma casatoresc; dau evvxwqe,w scot afara, dau

40
zw in casatorie (cand e afara, exmatriculez
vorba de femei)

41
 CURSUL 9

PRONUMELE PERSONAL, REFLEXIV SI RECIPROC

I. Pronumele personal

1. Declinarea pronumelui personal: persoana 1-a: evgw,

Sg. Pl.
N evgw, h`mei/j
G evmou/( mou h`mw/n
D evmoi,( moi h`mi/n
A evme,( me h`ma/j

1.1. Observatii

- Persoana 1-a nu are vocativ.

- La G, D, A are forme mai lungi care sunt forme emfatice si are si forme scurte
care se numesc forme enclitice care nu au accent propriu ci isi transmit accentul
cuvantului precedent.
- Formele scurte sunt cele ne-emfatice.

2. Pronumele personal persoana a 2-a: su,

Sg. Pl.
N su, u`mei/j
G sou/ u`mw/n
D soi, u`mi/n
A se, u`ma/j
V su, u`mei/j

2.1. Observatii

- N si V sunt indentice.
- Formele emfatice la G, D, A au accent. Aceleasi forme cand nu au accent sunt
forme enclitice.

3. Pronumele personal persoana a 3-a: auvto,j( auvth,( auvto,

Sg. M. F. N.
N auvto,j auvth, auvto,
G auvtou/ auvth/j auvtou/
D auvtw|/ auvth|/ auvtw|/
A auvto,n auvth,n auvto,

42
Pl.
N auvtoi, auvtai, auvta,
G auvtw/n auvtw/n auvtw/n
D auvtoi/j auvtai/j auvtoi/j
A auvtou,j auvta,j auvta,
3.1. Observatii

- Pronumele personal persoana a 3-a se declina potrivit paradigmei adjectivelor, si

anume: 2-1-2.
- In genul N. este ca si pronumele demonstrativ, adica ii lipseste –n din terminatia
in cazul N, singular.
- Nu are forme in vocative.

4. Caracteristicile pronumelui personal in greaca:

4.1. Se acorda cu substantivul pe care il inlocuieste in gen si numar, dar cazul depinde
de functia pe care o indeplineste in propozitie.
4.1.1. Exemplu: ble,pw to.n Ku,rion kai. ginw,skw auvto,n) Aici se acorda
in gen, numar si caz.
4.1.2. ble,pw to.n Ku,rion kai. piesteu,w auvtw/|) In acest caz este o
discrepanta intre cazul pronumelui personal care este in D si cazul
substantivului la care se refera, Kyrios, care este in A.

4.2. In greaca, subiectul putand fi ‘inclus’ si subinteles din terminatia verbului care
are functia sintactica de predicat, pronumele personal nu se specifica ci se
subintelege. Atunci, insa, cand se vrea o accentuare a subiectului care face
actiunea, pronumele se specifica.
4.2.1. Exemplu: pe,mpw to.n avpo,stolon pro.j to.n lao.n)
4.2.2. evgw. pe,mpw)))

4.3. Pentru exprimarea relatiei de posesiune se foloseste pronumele personal la G, si

de regula se folosec formele enclitice: to. qe,lhma, sou) Vedeti ca
substantivul are doua accente, a doua fiind cel ‘primit’ de la forma enclitica a
pronumelui personal persoana a 2-a.
4.4. Formele emfatice se folosesc de regula dupa prepozitii: avp’ evmou/( evk
sou/( evn evmoi,) Exceptie fiind pro,j me)

5. Folosirea speciala a pronumelui personal persoana a 3-a: auvto,j

- Are doua uzante speciale foarte importante:

5.1. Uzanta adjectivala: se pune in pozitie atributiva, deci intre articolul hotarat si
substantiv, si se traduce cu ‘acelasi’, ‘aceiasi’. Exemplu: o` auvto.j Ku,rioj
sw,zei to.n lao.n auvtou/) ‘Acelasi Domn salveaza pe poporul Sau’ sau o`
Ku,rioj o` auvto,j …( ‘Acelasi Domn…’.

43
 5.2. Folosirea intensiva: prenumele personal sta fara articol hotarat, si se traduce cu
‘insusi’, ‘insasi’. Exemplu: auvto.j o` Ku,rioj (o` Ku,rioj auvto.j) sw,zei
to.n lao.n auvtou/) ‘Insusi Domnul mantuie/salveaza pe poporul Sau’.
5.3. Folosirea lui auvto,j cu alte pronume personale: auvto.j evgw. le,gw
u`mi/n( o[ti u`mei/j evste o` lao.j tou/ Weou/) ‘Eu insumi spun…’ sau
auvto.j le,gw))) sau auvtoi. le,gomen))) ‘noi insine spunem…’

II. Pronumele reflexive

1. Pronumele reflexiv are forme doar la persona a 3-a, si se refera totdeauna la

subiect, deaceea nu are forme la N.

Sg. M. F. N.
G e`autou/ a, al… lui e`auth/j a, al… ei e`autou/
insusi insasi
D e`autw|/ lui insusi e`auth|/ e`autw|/
A e`auto,n pe el insusi e`auth,n e`auto,
Pl.
G e`autw/n e`autw/n e`autw,n
D e`autoi/j e`autai/j e`autoi/j
A e`autou,j e`auta,j e`auta,

1. Exemple: o` vIhsou/j evpeginw,ske tou/to evn e`autw|/) ‘Isus

sesiza/percepea lucrul acesta in sine Insusi.

III. Declinarea adjectivului a;lloj( a;llh( a;llo( ‘altul, alta, alt’

- este sinonim cu e[teroj

- Se declina ca pronumele demonstrative evkei/noj, adica nu are -n la neutru
singular N.
- Spre deosebire de prenumele demonstrative, a;lloj se pune in pozitie atributiva.
De exemplu: to. a;llo pro,baton ‘cealalta oaie’)

IV. Declinarea pronumelui reciproc: avllh,louj( ‘unul pe altul’

- Nu are forme pentru N, nici pentru singular.

- Se vor prezenta doar formele din NT:

G avllh,lwn ‘unul altuia’, unii altora’

D avllh,loij ‘unul la altul’, ‘unii la altii’
A a,llh,louj ‘unul pe altul’, ‘unii pe altii’

- Exemple:
- filou/men avllh,louj( ‘ne iubim (reciproc)’, ‘unul pe altul’

44
 - oi` filoi, evsmen avllh,lwn ,suntem prietenii unii altora’
- gra,fomen evpistola.j avllh,loij ‘ne scriem (reciproc)’, unul altuia, unul la
altul

V. Exercitii

1. Exemple biblice ale folosirii pronumelui personal

1. Ioan 6:35 2. Luca 4:41 3. Ioan 19:7 4. Matei 1:21 5. Ioan 15:3
6. Ioan 17:4 7. Ioan 4:29 8. 1Cor. 15:51 9. Fapte 10:26 10. Apoc. 21:3
11. Ioan 14:11 12. Ioan 1:42 13. Ioan 1:25 14. 1Cor. 12:6 15. Ioan 11:25

2. Vocabular

evgw, eu h`mei/j noi

su, tu u`mei/j voi
auvto,j( &h, el, ea, el a;lloj( &h( &o altul, alta, alt
( &o,

45
 CURSUL 10

CONJUGAREA VERBELOR LA TIMPUL PERFECT

SI PLUPERFECT INDICATIV, ACTIV

I. Timpul perfect 1, indicativ, active

1. Preliminarii

1.1. Semnul perfectului 1 este sufixul &ka (asemanari cu terminatiile aoristului 1)

1.2. Un alt semn de recunoastere al perfectului in general este prima silaba care se
reduplica
1.3. Reduplicarea primei silabe a verbului de conjugat are loc dupa cum urmeaza: se
ia consoana initiala a verbuli la care se adauga vocala &e
1.4. Exemplificare: luvw → le ! lu ! ka = le,luka

Sg. levluka & ka Pl. lelu,kamen & kamen

1
2 le,lukaj & kaj lelu,kate & kate
3 le,luke(n% & ke lelu,kasi(n% & kasi

2. Observatii: sunt trei exceptii de la regula reduplicarii de mai sus

2.1. Daca verbul incepte cu o consoana aspiranta, q( f( c( la reduplicare se pune

consoana neaspiranta care-i corespude aspirantei respective, dupa cum urmeaza:
q → t* f → p* c → k( file,w → pefi,lhka* qerapeu,w →
teqera,peuka* cwre,w → kecwrh,ka. [‚ma retrag’, ‚dau loc’, ‚inaintez’,
‚ajung’, ‚fac loc’]
2.2. Daca radacina verbala incepe cu o consoana dubla, cum ar fi z( x( y( sau cu
doua consoane una langa alta, reduplicarea se face prin simpla atasare a unei
vocale e la radacina verbala. Exemple: zhte,w → evzh,thka* ginw,skw
gnw&( → e;gnwka)
- Este si o exceptie de la aceasta reduplicare speciala, si anume, daca consoana
initiala este urmata de l sau r, reduplicarea va fi regulamentara, dupa cum
urmeaza: krate,w → kekra,thka* klhronome,w → keklhrono,mhka.
- Uneori reduplicarea prin adaugarea unei e& are loc si atunci cand verbul incepe
cu s, dar dupa cum vedeti in Marcu 5:34 avem cazul regulamentar de reduplicare:
se,swken.
2.3. Cand verbul incepe cu o vocala, reduplicarea are loc potrivit regulilor de lungire
a vocalelor, ca si la augmentarea verbelor la aorist. Exemplu: e`toima,zw →
h`toi,maka.
- NOTA: Daca radacina verbului se termina in dentale, d( q( t, sub influenta k
dentalele dispar: e`toima,d ! k → h`toi,maka.
- Verbele -ew, ca si in cazul viitorului si al aor. 1, isi lungesc e in h: Exemplu:
file,w → pefi,lhka.

46
 3. Perfectul 2

3.1. Perfectul este acelasi timp verbal ca si perfectul 1, deosebirea fiind doar ca
verbele in perf. 2 isi pierd k din terminatii, si, in consecinta, sunt mai greu de
recunoscut.
3.2. Se conjuga la fel ca si perf. 1, si semantic nu exista nicio deosebire intre ele.
Exemplu: gra,fw

Sg. Pl.
1. ge,grafa gegra,famen
2. ge,grafaj gegra,fate
3. ge,grafe$n% gegra,fasi$n%

3.3. Observatii:

- In NT sunt 22 de verbe care au perf. 2, iata cele mai frecvente: avkou,w →

avkh,koa( lei,pw → le,loipa( pei,qw → pe,poiqa( pe,mpw →
pe,pomfa( pa,scw → pe,ponqa( lamba,nw → ei;lhfa.

4. Importanta timpului perfect

4.1. Importanta perfectului consta in faptul ca actiunea verbului la perfect este o

actiune terminata in trecut dar consecintele, starea rezultata si implicatiile acestei
actiuni terminate in trecut dainuie in prezent (si vor dainui si in viitor).
4.2. Desi este o actiune terminata in trecut, se traduce adesea cu prezentul fiind ca
efectele actiunii persista in prezent, iata de aceea nici nu are augment. De fapt,
este – intr-un sens – echivalentul prezentului perfect din limba engleza.

4.3. Exemple:

4.3.1. Fapte 2:2: h=coj))) evplh,rwsen o[lon to.n oi=kon)

- Aici avem aor. 1 care exprima actul umplerii casei cu sunetul acesta, fara nicio
referire la urmarile lui si mai ales fara a avea in vedere efectele lui in prezent,
consecintele lui ulterioare.

4.3.2. Fapte 5:28: peplhrw,kate th.n VIerousalh.m th/j didach/j u`mw/n)

- In aceste caz avem de a face cu acelasi verb, plhro,w, dar la timpul perfect.
Perfectul subliniaza situatia prezenta, rezultatele actuale ale umplerii orasului cu
invatatura evangheliei lui Isus Hristos, iar perfectul exprima faptul ca Sinedriul
este constient de efectele acestei invataturi intre locuitorii Ierusalimului.

4.3.3. Ilustratie:

47
- Cand Arhimede (287-212 iH) a descoperit legea fortei ascensionale, a flotabilitatii
(plutirii), tocmai facea baie in mare. Se spune ca fugea colo-de-colo pe strazile
Atenei strigand: eu[rhka! eu[rhka! ‘Am gasit-o, am descoperit-o!’ (de la
verbul eu`ri,skw).
- De ce a folosit Archimede perfectul in loc de aorist? Fiind ca vroia sa exprime ca
actul descoperirii, desi o actiune terminata, va avea consecinte dainuitare in
prezent si viitor. Acest efect este partea importanta care se are in vedere atunci
cand se foloseste perfectul in loc de aorist.

- In NT folosirea geniala a perfectului de catre Pavel in 1Cor. 15:4 poate fi o

ilustrare binevenita a importantei acestui timp gramatical:

- kai. o[ti evta,fh kai. o[ti evgh,gertai th/| h`me,ra| th/| tri,th| kata.
ta.j grafa.j)

- Este important sa se observe ca verbul ‘a inmormanta’, qa,ptw( este in arorist –

un act istoric punctiform – iar verbul alaturat ‘a ridica din morti’/’a invia’ este la
perfect. Efectul invierii lui Isus de catre Tatal are implicatii pentru prezent.

4.3.4. Alte exemple din NT de folosire a perfectului:

- Ioan 1:41, ‘L-am gasit pe Mesia…’ eu`ri,skei ou-toj prw/ton to.n

avdelfo.n to.n i;dion Si,mwna kai. le,gei auvtw/|\ eu`rh,kamen
to.n Messi,an)

- Ioan 7:22: ‘Moise v-a dat circumciziunea…’ dia. tou/to Mwu?sh/j

de,dwken u`mi/n th.n peritomh,n & ouvc o[ti evk tou/ Mwu?
se,wj evsti.n avllV evk tw/n pate,rwn & kai. evn sabba,tw|
perite,mnete a;nqrwponÅ

- Ioan 19:22, ‘Ce am scris, am scris…’ avpekri,qh o` Pila/toj\ o] ge,grafa(

ge,grafaÅ

- 2 Cor. 12:9, ‘Si el mi-a zis: Harul meu it este de ajuns.’ (solutia ‘spusa’ in trecut
este valida si in prezent): kai. ei;rhke,n moi\ avrkei/ soi h` ca,rij mou)

- 2 Tim. 4:7, ‘M-am luptat lupta buna, mi-am terminat cursa (alergarea), am pazit
credinta…’ (de la inceput pana la sfarsit, iar acest fapt are consecinte): to.n
kalo.n avgw/na hvgw,nismai( to.n dro,mon tete,leka( th.n pi,stin
teth,rhka\

- Evrei 1:4, ‘… a mostenit un nume mai minunat’. (si in prezent il mai are):
diaforw,teron parV auvtou.j keklhrono,mhken o;nomaÅ

II. Pluperfect indicativ, activ

48
 1. Este timpul trecut al perfectului, si ca timp trecut i se adauga ‚semnul’ timpului
trecut, augmentul e.
2. Se formeaza din aceasi radacina a perfectului, cu reduplicarea primei silabe
protrivit regulii deja invatate, si in fata reduplicarii se adauga augmentul.
3. Dar pluferfectul mai are un ‚semn specific’ de recunoastere pe langa augment,
reduplicare si consoana k, si anume, diftongul ei care apare in terminatiile
pluferfectului.
4. Iata, deci, cum arata un verb in pluferfect, defalcat in elementele sale
componente: e ! le ! lu ! k ! ei ! n)
5. Exemplu de conjugare in pluperfect: lu,w

Sg. Pl.
1. evlelu,kein evlelu,keimen
2. evlelu,keij evlelu,keite
3. evlelu,kei evlelu,keisan

6. Observatii

6.1. Augmentul este adesea omis.

6.2. Pluperfectul se utilizeaza rar in NT.
6.3. Este un timp trecut cu efecte in trecut.
6.4. Exemplu: Fapte 7:44 ~H skhnh. tou/ marturi,ou h=n toi/j patra,sin
h`mw/n evn th/| evrh,mw| kaqw.j dieta,xato o` lalw/n tw/| Mwu?
sh/| poih/sai auvth.n kata. to.n tu,pon o]n e`wra,kei\ de la verbul
o`ra,w)
6.5. ‚... as cum a oranduit Cel care a spus lui Moise sa-l faca [cortul marturiei] dupa
tipul/modelul pe care-l vazuse’.
6.6. ‚Vederea’ modelului fusese un act in trecut care avea totusi efecte in prezentul
istoric al evenimentului narat de Luca. Adica, efectul ‚vederii’ modelului a fost
ca ‚starmosii’ lui Stefan au avut la dispozitia lor ‚cortul marturiei in pustie’.
Asadar, prezentul istoric al evenimentului este un timp trecut pentru narator.

7. Conjugarea verbului oi=da, ‚stiu’, ‚cunosc’

7.1. Este un verb foarte frecvent intalnit in NT (de 321 ori)

7.2. Este sinonim cu ginw,skw)
7.3. Are doar forme pentru perfect si pluperfect.
7.4. Formele de perfect se traduc cu timpul prezent, iar cele in pluperfect cu timpul
imperfect.

Sg. STIU (perfect) STIAM (pluperf.)

1. oi=da h|;dein
2. oi=daj h|;deij
3. oi=de$n% h|;dei

49
Pl.
1. oi;damen h|;deimen
2. oi;date h|;deite
3. oi;dasi$n% h|;deisan

III. Timpurile sau partile principale ale unui verb

1. In greaca sunt sase timpuri principale care se dau intr-un dictionar care are
pretentia sa fie bine intocmit. Deci, veti gasi forma de dictionar al verbului, adica,
verbul la timpul prezent indicativ, activ, dupa care urmeaza in paranteza formele
acelui verb la inca cinci timpuri principale, dupa cum urmeaza:

avgge,llw [avggelw/( h;ggeila( h;ggelka( h;ggelmai( hvgge,lhn]

1.1. In parateza aveti formele pentru urmatoarele timpuri ale verbului:

1.1. Viitor activ

1.2. Aorist activ
1.3. Perfect activ
1.4. Perfect medio-pasiv
1.5. Aorist pasiv

2. Nu toate verbele au toate cele cinci forme din paranteza de mai sus. Unele au 4,
altele, 3, 2 sau unele doar forma de dictionar.

3. Exercitii: cele date de profesor si cele gasite de student in bibliografia indicata in

silabus.

4. Vocabular

kaqw,j asa cum; dupa cum; o[te cand; la timpul

asa; in modul in cand
care
avpoktei,nw omor, ucid euvcariste,w multumesc
evgei,rw inviez; ridic evrwta,w intreb, interoghez,
chestionez; rog
stauro,w crucific nika,w inving, birui
metabai,nw trec (dintr-un loc in h` didach, invatatura
altul)
basileu,w domnesc; sunt o` a;rtoj paine
imparat; guvernez
o` neani,skoj tanar h` yuch, suflet; viata
evx $evk% din (inainte de o` qa,natoj moarte
spirit aspru!)
evlafro,j( &a, usor h` parabolh, parabola
( &o,n

50
o[moioj( &a( &o asemanator, similar h` zu,mh aluat
n
h` skhnh, cort (marturiei); h` evxousi,a putere; autoritate;
tabernacol regat; libertate
qa,ptw inmormantez, tele,w sfarsesc, implinesc,
ingrop termin; desavarsesc

Iata cateva verbe la timpul perf. 1 sau perf. 2, frecvent intalnite in NT.

h`ma,rthka$a`marta,n evschka $e;cw% e`w,raka pe,ponq

w% $o`ra,w% a
$pa,scw
%
be,blhka $ba,llw% teqera,peuka pepi,steuk pe,poiq
a a
$pei,qw
%
e;gnwka $ginw,skw% ei;rhka $le,gw% se,swka pe,pomf
$sw,zw% a
$pe,mp
w%
h`toi,maka le,luka avkh,koa pe,feug
$e`toima,zw% $avkou,w a
% $feu,gw
%
eu[rhka $eu`ri,skw% mema,qhka ge,grafa le,loipa
$manqa,nw% $lei,pw
%
ei;lhfa $lamba,nw% metabe,bhka$metabai,
nw%

51
 LIMBA GREACA II

CURSUL 11

CONJUGAREA VERBELOR LA DIATEZA

MEDIO-PASIVA, INDICATIV PREZENT

I. Definitie: Se numeste diateza ‚medio-pasiva’ deoarece verbele in aceasta

diateza au aceleasi terminatii la mediu si pasiv, indicativ, prezent. Contextul
ne ajuta la identificarea diatezei percise si, ca atare, la efectuarea traducerii
corecte.

II. Conjugarea verbelor in diateza medie si pasiva, indicativ, prezent

A. Diateza medie

1. Subiectul este beneficiarul actiunii verbului. Adica, subiectul actioneaza in

avantajul sau propriu in asa fel incat sa beneficieze din rezultatele actiunii
verbului.

2. Terminatiile primare ale diatezei medii sunt identice cu cele ale diatezei pasive, la
modul indicativ, prezent, si de aceea se numesc:

3. Terminatii medio-pasive, indicativ, prezent. Iata-le:

Sg. Pl.
1. & o & mai & o & meqa
2. & e & sai & e & sqe
$&h|%
3. & e & tai & o & ntai

4. Verbul: lu,w

Sg. Pl.
1. lu & o & mai( lu,omai luo,meqa
2. lu & e & sai( lu,h| lu,esqe
3. lu,etai lu,ontai

4. Observatii

4.1. Terminatiile sunt precedate de vocale de legatura e si o) Regula punerii

vocalelor de legatura este urmatoarea: inainte de m si n se pune totdeauna o( iar
in rest se pune e.

52
4.2. Teminatia medio-pasiva la pers. a 2-a singular isi pierde s, in felul acesta vocala
de legatura e va suferii o prelungire (unii specialisti o numesc ‚contractie’) in h|(
cu iota subscriptum, sub influenta diftongului ai care a ramas din terminatia
&sai dupa disparitia sigmei.

B. Modul de utilizare si traducere a verbelor la diateza medie

1. Contextul va veni in ajutorul studentului in a decide care dintre urmatoarele

moduri posibile de traducere sa se aplice:

1.1. Medie reflexiva: este asemanatoare diatezei reflexive din lb. romana, adica
actiunea verbului se resfrange direct asupra subiectului care face actiunea.

1.1.1 Exemple:

1.1.1.a. vIou,daj avnacwrei/ kai. avpa,gcetai (de la verbul

avnacwre,w( ‚a pleca [din, de la]’, si avpa,gcw( ‚a spanzura’) ‚Iuda
pleaca [din templu] si se spanzura’.
1.1.1.b. lu,omai → ,(Eu) ma dezleg’.
1.1.1.c. 2 Cor. 11:14: auvto.j ga.r o` satana/j metaschmati,zetai eivj
a;ggelon fwto,j) ‚Caci Satana insusi se transforma/schimba intr-un inger
al luminii’.

1.1.2. Observatie: In NT sunt putine cazuri de folosire a diatezei mediului reflexiv.

In locul acesteia se utilizeaza de regula pronumele reflexiv e`autou/ →
e`auto,n( e`mautou/ → e`mauto,n)

1.2. Medie a avantajului personal: actiunea nu se rasfrange direct pe subiect, ci este

sarvarsita in avantajul sau in avantajul celor din anturajul lui.

1.2.1. Exemple:

1.2.1.a. lu,omai → ‘(Eu) imi dezleg’. sau ‘Dezleg pentru mine’.

1.2.2.b. Marcu 3:13: vIhsou/j avnabai,nei eivj to. o;roj kai. proskalei/tai
tou.j maqeta.j tou.j h;qelen auvto,j) → ‘Isus urca pe munte si cheama la
[pentru] Sine pe ucenicii pe [cei] care El [Insusi] a vrut.

C. Diateza pasiva

1. Asa cum s-a amintit, diateza pasiva, la indicativ prezent, are aceleasi terminatii ca
si diateza medie.

2. Traducerea verbelor la diateza pasiva este identica cu cea din lb. romana:
lu,omai → ‚sunt dezlegat’

III. Verbe deponente

53
 1. Verbele deponente sunt verbe defective, adica forma lor de dictionar este cea
medio-pasiva, idicativ, prezent, dar ele se traduc la diateza activa, indicativ
prezent.

2. Aceste verbe nu au corespondent in diateza activa.

3. Numele ‚deponent’ vine din latina, depono, ‚abandonez’. In cursul dezvoltarii

limbii grecesti, aceste verbe au abandonat formele active, preferand formele
medio-pasive cu rol de activ.

A. Categorii ale verbelor deponente

1. Cele care exprima reciprocitate: acestea sunt verbe ale caror actiune implica cel
putin un partener sau interlocutor:

de,comai primesc, intampin yeu,domai mint

lutro,omai rascumpar avspa,zomai salut
cari,zomai iert; gratific avpokri,nomai raspund
iva,omai vindec ma,comai lupt

2. Cele care exprima reflexivitate, adica actiunea se rasfrange asupra subiectului

tuflo,omai ma inganf; ma evgkrateu,omai ma abtin, ma

orbesc spiritual stapanesc
evpendu,omai ma imbrac

3. Cele care exprima o implicare de sine

e;rcomai merg; vin h`ge,omai preiau conducerea,

prezidez, conduc,
guvernez; iau in
consideratie
poreu,omai merg, ma duc ovrgi,zomai ma manii, ma-
nfurii
dialogi,zomai gandesc, reflect bou,lomai vreau, doresc
asupra

4. Sunt verbe care au forme si pentru diateza activa si sunt si deponente. Acestea au
intelesuri diferinte. Sunt cazuri foarte rare.

a;rcw guvernez; a fi primul

a;rcomai incep

5. Sunt verbe deponente carora se pot atasa prefixe prepozitionale

54
e;rcomai merg
avpo, → avpe,rcomai plec, ma indepartez
eivj → eivse,rcomai intru
evk → evxe,rcomai ies

6. Sunt verbe deponente si nedeponente ale caror complement direct se afla in cazuri
diferite de cel regulamentar, adica acuzativ.

a;rcw + G; avpokri,nomai + D

IV. Precizari suplimentare despre diateza pasiva

A. Diateza pasiva presupune un agent care actioneaza asupra subiectului

1. In greaca agentul se exprima in trei feluri

1.1. Agentul direct, se exprima prin: u`po, + G

1.1.1. Exemplu: oi` a`martwloi. sw,zontai u`po. tou/ Qeou/) ‚Pacatosii
sunt salvati de (catre) Dumnezeu’.

1.2. Agent intermediar, se exprima prin: dia, + G

1.2.1. Exemplu: oi` a`martwloi. sw,zontai dia. tou/ avposto,lou)
‚Pacatosii sunt salvati prin (intermediul) apostolul[ui]’.

1.3. Agent impersonal, se exprima prin: cazul D cu sau fara prepozitia evn [+ D].
1.3.1. Exemplu: oi` a`martwloi. sw,zontai tw/| lo,gw| $evn tw/| lo,gw|%
tou/ Kuri,ou) ‚Pacatosii sunt salvati prin cuvantul Domnului’.

2. Verbele la diateza pasiva pot sta si fara un agent

V. Cerinte ale cursului 11

A. Exercitii

1. Din manualul lui Tipei, p. 63, ex. 97.

2. Date de profesor

B. Vocabular

1. Se scot si se invata toate cuvintele noi gasite in acest curs

2. Alte verbe deponente frecvente in NT

euvaggeli,zomai predic evanghelia evrga,zomai lucrez

evkporeu,omai ies, merg afara proseu,comai ma rog
gi,nomai devin, sunt, exist diamartu,romai fac o marturie
solemna; declar

55
solemn

56
 CURSUL 12

CONJUGAREA MEDIO-PASIVA,
PERFECT SI VIITOR, INDICATIV;
ADVERBE SI CONJUNCTIILE me,n)))de,

I. Conjugarea medio-pasiva, perfect, indicativ

A. Terminatii

1. Terminatiile sunt cele primare ale medio-pasivului, indicativ, prezent, dupa cum
urmeaza:

Sg. Pl.
1. & mai & meqa
2. & sai & sqe
3. & tai & ntai

2. Observatii

2.1. Terminatiile de mai sus se ataseaza la radacina verbului.

2.2. Fiind vorba de timpul perfect, reduplicarea primei silabe va fi ‘semnul’ de
recunoastere a perfectului. Reduplicarea se face potrivit regulilor deja invatate la
greaca I.
2.3. Intre radacina verbului si terminatii nu se pun vocalele de legatura, aceasta fiind
o deosebire intre conjugarea la timpul prezent si timpul perfect, medio-pasiv.
2.4. La pers. a 2-a singular s din terminatia – sai nu se pierde.

3. Conjugarea verbului lu,w la medio-pasiv, perfect, indicativ

Sg. Pl.
1. le, ! lu ! mai) le,lumai lelu,meqa
2. le,lusai le,lusqe
3. le,lutai le,luntai

B. Traducere

1. Fiind medio-pasiv, traducerea corecta depinde de context. Iata optiunile:

1.1. Mediu: le,lumai, ‚mi-am dezlegat’, ‚m-am dezlegat’, ‚am dezlegat pentru mine’
1.2. Pasiv: le,lumai, ‚am fost dezlegat’ [si in consecinta sunt liber si in prezent]

2. Actiune terminata in trecut cu implicatii in prezent

57
 2.1. Exemplu: 1 Cor. 15:3-4. Cristo.j avpe,qanen u`pe.r tw/n a`martiw/n
h`mw/n kata. ta.j grafa.j)))) kai. evgh,gertai th/| h`me,ra| th/|
tri,th| kata. ta.j grafa.j)
2.2. ‚Hristos a murit (aor.)... si a fost inviat (perf. pas., ind.)’ → si in consecinta
Hristos este viu si azi!

3. Observatii

3.1. Unele verbe ale caror radacina se termina in consoana labiala sufera modificari
atunci cand se pun terminatiile medio-pasive la timpul perfect, indicativ.
3.2. Exemple: gra,fw → ge,grammai, dar la pers. a 3-a va fi ge,graptai;
lamba,nw → rad: lab/lhb → eilhb ! mai → ei;lhmmai, dar in pers. a 3-a
sg. ei;lhptai

II. Conjugarea medie la timpul viitor, indicativ

A. Cum se formeaza viitorul mediu, indicativ?

1. Se formeaza din radacina viitorului, indicativ, activ.

2. Deci, semnul de recunoastere al viitorului, adica s se adauga la radacina verbului,

indicativ, activ, dupa care se pune vocala de legatura si apoi terminatiile primare
ale diatezei medio-pasive.

3. Exemplu: lu,w

Sg. Pl.
1. lu ! s ! o ! mai( lu,somai luso,meqa
2. lu,sh| lu,sesqe
3. lu,setai lu,sontai

4. Traducere: lu,somai, ‚imi voi dezlega’, ‚voi dezlega pentru mine’

5. Observatie importanta

5.1. Timpul viitor la diateza pasiva are forme diferite de diateza medie, si ca atare se
va discuta mai tarziu.

B. Cum se formeaza viitorul verbului eivmi, la modul indicativ, activ?

1. Se cunoaste deja prezentul si imperfectul indicativ, activ al verbului eivmi,.

2. Terminatiile verbului eivmi, la viitor indicativ sunt terminatiile primare ale

diatezei medio-pasive, dar traducerea se face in diateza activa, dupa cum
urmeaza:

58
 Prezent Viitor Imperfect
Sg.
1. eivmi, e;somai (eu) voi fi h;mhn
2. ei= e;sh| h=j( h=sqa
3. evsti,$n% e;stai h=n
Pl.
1. evsme,n evso,meqa h=men
2. evste, e;sesqe h=te
3. eivsi,$n% e;sontai h=san

III. Adverbe

A. Definitie

1. Un adverb califica un verb.

2. Unele adverbe se formeaza din adjective prin inlocuirea n din terminatia &wn a
adjectivului la plural genitiv. Exemplu: kalw/n → kalw/j, ‚bine’, ‚corect’. Ioan
4:17: le,gei auvth/| o` VIhsou/j\ kalw/j ei=paj o[ti a;ndra ouvk
e;cw\

3. Cele mai multe adverbe au forme specifice, de sine statatoare si, in consecinta,
trebuie invatate fiecare individual. Exemplu: Marcu 1:20, kai. euvqu.j
evka,lesen auvtou,jÅ

4. Iata cateva asemenea adverbe:

4.1. Ele se invata ca si vocabular pentru cursul 12:

a;cri$j% + G = pana la o[te cand, pe cand

[temporal]; pana
cand
e;ti inca ouvke,ti nu mai
e[wj + G = pana la ouvci, nu [emafatic]
[locativ]; pana
cand, in timp ce,
atat timp cat...
[temporal]
kaqw,j cum; tocmai cum, sh,meron azi, aztazi
asa cum
nu/n acum to,te atunci
o[pou unde euvqu,j( euvqe, indata, imediat
wj

IV. Conjuntiile me,n si de,

59
A. Functia sintactica a acestui dublet de conjunctii

1. Adesea exprima contrast: functie coordonativa adversativa

1.1. me,n))) de, ‚pe de o parte... pe de alta parte’

1.2. Exemplu: evgw. me,n eivmi Pau,lou( evgw. de. VApollw/( evgw.
de. Khfa/( evgw. de. Cristou/Å

B. Functia stilistica a dubletului

1. Stilistic: este recomandat ca me,n sa nu fie tradus, iar de, sa fie tradus cu
conjunctiile adversative ‚dar’, sau ‚insa’.

2. Dubletul de conjuctii me,n))) de, apare frecvent in textele lui Pavel si atesta
limbajul argumentativ al acestuia. Vezi in mod special Ep. c. Evrei 1:7-8; 3:5-6;
9:6-7; 10:11-12; 11:15-16.

3. Dubletul acesta poate fi folosit si cu art. hot. la plural pentru a exprima ideea de
‚unii... altii’.

3.1. Exemplu: Fapte 14:4, evsci,sqh de. to. plh/qoj th/j po,lewj( kai. oi`
me.n h=san su.n toi/j VIoudai,oij( oi` de. su.n toi/j avposto,loijÅ
‚Dar multimea orasului a fost divizata (s-a dezbinat), si unii erau cu Iudeii, pe
cand altii cu apostolii.

V. Vocabular

1. Adverbele din acest curs

2. Lectia 11 din Tipei
3. Tema pentru acasa: sa se scoata cuvitele noi din textele exemplelor din acest curs.

VI. Exercitii

1. Cele date de profesor si

2. Tipei, p. 69 ex. nr. I.

60