Sunteți pe pagina 1din 20

ES

INSOL AREA URBANISTICĂ


de C. SFINŢESCU
Prof, la Facultatea de Arhitecturi.
1. încă înainte de primul război mondial, Dar daca cinicul Diogene a ales dintre da­
urbaniştii au căutat să precizeze două cate­ rurile ce i-a oferit Cirus, acela de a-i lăsa
gorii de orientări a străzilor şi deci şi a clă­ libere razele soarelui ,,ca să nu-i ia ceiace
dirilor: o orientare în raport cu razele solare nu poate da", cum se face că, încă după atâ­
— o putem numi orientare fototropică (ter­ tea mii de ani, legile scrise ale ,,civilizaţiei"
mică, heliotropică, heliotermică, actinică, noastre, pline de ,,morală", permit o astfel
energetică, etc.), şi o orientare în raport cu de imoralitate socială?
vânturile, — i-am zis, orientare eolică *). Fie­ O tecnicâ anumită, devenită un ,,ritual ur­
care factor influenţând orientarea are rolul banistic", făcuse ca să nu poată fi concepută
şi gradul lui de importanţă, iar într'un proect o „liberare" a clădirei de rigiditatea alinie-
se va preferi acea orientare, care corespunde rei străzei; adică, alinierea străzei a fixat ne­
mai mult scopului principal (funcţionalita­ apărat şi direcţia alinierei caselor. Regula­
tea) urmărit, în cazul că s'ar putea satisface mentele de construcţie, în adevăr, impuneau,
în acelaş timp cerinţele pentru toate catego­ cum impun încă la noi şi încă în multe ţări şi
riile de orientări. astăzi, după „rtual", ca faţada unei clădiri să
. Orientarea foto-actinică, în ţinuturile tem­ fie construită ori pe aliniere, ori paralelă cu
perate, de felul ţărei româneşti, este cu deo­ alinierea, dar la o „anumită" distanţă, adică
sebire importantă; dar, din păcate, tocmai a- pe linia numită „alinierea construcţiilor".
ceastă orientare este continuu neglijată, şi la Acea aliniere este deseori determinată
străzi, ca şi la case, chiar la acele destinate de raza la 45 , recomandată încă de Leonar­
a servi numai pentru locuit. Astfel că, acea do da Vinci, în sec. XV; dar de multe ori nici
sursă de vitalitate, care este soarele, acele această simplă regulă nu este respectată de
de indieni denumite „şakra", au ajuns şi la regulamente, şi încă mai puţin de proprie­
noi, mai ales în Bucureşti, apanajul persoa­ tari, şi în consecinţă de arhitecţi, la ordinele
nelor care, la solstiţiul de iarnă, au timpiil şi proprietarilor. De aici două consecinţe, de
mijloacele să se încălzească, şi să facă naturi deferite, însă cu rezultate defavora­
..helioterapie", alunecând pe skiuri, în Car- bile.
paţi, scăldaţi la soarele reflectat de albul ză­ , Dacă o stradă, datorită unor întâmplări ne­
pezilor. Pseudo zgârie-norii bucureşteni au prielnice, sau unor cerinţe imperioase de un
devenit şi în acest oraş ,,piraţii soarelui" a- anumit ordin, nu a fost executată cu o orien­
proapelui, deoarece multe locuinţe sunt de- tare fototropică sau cu una eolică favorabilă,
vènite adevărate catacombe, în care strălu­ toate clădirile aflătoare pe acea strada su­
cirea soarelui, uneori nu mai pătrunde nici portă consecinţele dezastruoase cu privire la
măcar la solstiţiul de vară, aşa cum Eratos- insolarea sau ventilarea lor, deci compromi­
fêVfe, pe la 276 I. de Cr. a observat că se terea unor imense capitaluri şi a unui consi­
întâmplă până in adâncurile puţurilor din derabil număr de vieţi omeneşti.
Syena (Assuanul de azi din Egipt), în a că­ 2. Estetica străzei a devenit rezultatul unei
ror ape se reflectau, şi numai în acea zi, ra­ obişnuinţe, pentru o anumită continuitate de
zele soarelui. cadru, din a cărui monotonie arhitecţii au
. J) ^E»t-ce que je deviens antisémite? de **+ (Les editions
căutat mereu să evadeze: fie prin variaţia
de France, Paris, 1933), pag£. X9X.
ştilurilor, ceiace a anarhizat strada; fie pnn
1) In ultimul moment Întâlnim aceşte denumiri $i le Arh. excesul ornamentelor şi excrescenţelor or­
C. Vinocci (,Rassegni di Arhi tetterà, Iunie 1941). namentale, care au trivializat-o? fie prin mâ-
urbanistica
169
terializarea unor fantazii necontrolate, care
au compromis iremediabil bunul gust Dar cu ocaziile menţionate, şi cu altele *),
Strada şi clădirea au în oraş funcţiuni dis­ noi am arătat şi importanţa relativă ce tre­
tincte, dar complimentare. Pentru a-şi putea buie dată orientărei eo lic e, impusă uneori,
îndeplini în condiţii optime acele funcţiuni ui raport cu intensitatea vânturilor, iar alte­
distincte, a le solidariza prea rigid este o gve- ori în raport cu frecvenţa vânturilor. Am mai
şală; nu este nevoie de cât de coordonarea arătat importanţa orientărei actinice, pentru
lor, ceiace nu este identic cu unificare şi nici anumite cazuri, ca şi aceia în raport cu gra­
cu uniform izare. dul termic, ori cu gradul heliotermic, defini­
te de Pidoux; dar mai ales interesul duratei
Eroi ile rezultate din această concepţie gre­
zilnice a expunerei la razele luminoase şi în
şită, dar extrem de răspândita, au fost deja deosebi la razele ultraviolete solare (orien­
observate; iar remediile au început să apară tările fototropice şi actinice).
in urbanismul occidental. In unele ţări s a
pornit delà descătuşarea alinierei clădirilor Lucrări de seminar la cursul de Urbanism,
cu diferitele serii de studenţi, la Facultatea
de alinierea strazei, cu respectarea cerinţe­
de Arhitectură, nu puteau de cât urmări fa­
lor estetice, prin găsirea de noi dispoziţii, dar
miliarizarea studenţilor cu o asttel de tecni-
mai ales prin ameliorarea condiţiilor de o- că şi stimularea interesului examinărei mai
rientare, în deosebi cele de insolare la clă ­ de aproape, sub diferite aspecte, a probleme­
diri. Cu alte cuvinte, orien tarea clădirilor se lor practice de insolare, atunci când se sta­
consideră acum in d ep en d en t d e orien tarea bilesc poziţiile reciproce ale clădirilor din-
străzii. Sau, aceasta revine că insolarea clă­ tr'o aglomeraţiune ‘). Astfel de probleme tre­
dirilor se studiază independent de aceia a buiesc să ajungă odată a fi învăţate, înţelese
străzii, căci strada şi-a reluat locul de acce­ şi aplifcate curent şi în ţara noastră, aşa cum
soriu al complexului format de clădiri. merită.
Importanţa orientărei şi insolărei separate, De curând, unii urbanişti, între care Bor­
a străzilor şi clădirilor, noi am relevat-o de det cu M aiboutin, ori Vinaccia, au contestat
mai multe ori, însă într'un cadru ce nu ne judiciozitatea modului de stabilire a orien­
permitea atunci prea mari desvoltări *), şi tărei, de către Re y şi Pidoux, adică pe baza
mai ales nu ne permitea o completă sepa­ axului heliotermic, pe motivul principal că
rare a chestiunei insolărei de alte chestiuni trebuie căutată orientarea optimă corespun­
conexe. zătoare nu în raport cu gradul heliotermic
Am menţionat cu acele ocazii lucrările în maximum, ci cu gradul de recepitine maxi­
această privinţă' în deosebi ale lui Sir Unwin, mă a energiei radiaţiunilor solare, pe care
(care arăta importanţa razelor ultraviolete); noi îl numim „grad en erg etic“.
importanţa insolărei pe toate faţadele (,,inso­ Ori, acest grad energetic nu este funcţiune
larea sferică") studiată de Prof. H oepiner, şi numai de durata insolării şi de temperatura
pentru curţi; lucrările lui P idoux asupra inso­ aerului, cum calculează Pidoux gradul helio­
lărei termice şi helioterm ice; ale lui Edwards, termic, ci şi în raport cu lungimile de undă
ale lui Tjaden, N eum an, etc. Deosebit de inte­ şi unghiul sub care cad razele solare pe su­
resante sunt studiile inginerului urbanist prafaţa (faţada) considerată, iar gradul se
Danger, care a construit chiar abacuri ce fur­ măsoară direct cu un actiometru.
nizează rapid distanţele necesare între clă­ Energia radiată de soare, care ajunge pe
dirile unei străzi, din o localitate aflată la o pământ, variază di latitudinea şi cu starea
anumită latitudine, şi pentru orice orientare atmosferică, după cum noi am avut ocazia
a străzii, valabilă pentru solstiţiul de iarnă, să arătăm 3456); iar aparatul, care înregistrează
pentru ca fronturile clădirilor,- având o înăl­ astfel de energii primite pe sol, poate fi un
ţime dată, să fie insolate un minimum de actinometru termoelectric al lui Henry, sau
timp, de ex. o oră. cel al lui Arago, în oarecare măsură şi luci-
Merită menţiune şi lucrarea recentă a in­ metrul lui Bellani, ori heliograful lui Jo r d a ­
ginerului Umiltà, şi „helioraportorul" său, nie.
îrJ-M Per,nite stabilirea aproximativă a con­
tini or de insorare a unui punct, în orice
3) C. Sfln/escu: „Urbanistică şi Apărare ". 1941, pag. 10MÌ *1
moment. S’ar putea crede deci că subiectul
este epuizat. Urbanistico Géneralà", pag. —229 şi 328—329.
4) „U rbanism ul' . îan.-Iunie 1841, pag. 73 (Seminar, Iuct. No.
1, pentru Urbaniştii, ş. a.).
2» « , ?l,,n/eacU; '«Urbaaiitica Generală1, pag. 219-225^228 5) C. Sfinfescu: „Urbanistica generală , pag. 224, ftg. 180.
w i l l ' M#* 40 ** .Urbanistica Speciali11 pag. 9 30-»* * 6) Idem. pag 221.
pag. 976-877.
U R B A N I S M U L
170
F. Marboutin 7), folosind cercetările şi mă­ 1931, publicată sub titlul ,,Intănsităt der Son-
surătorile experimentale ale lui A. Henry cu nenbestrahlung auf die Wănde" în „Gesun"
ajutorul actinometrului, graţie căruia a ob­ dheits-Ingénieur” care porneşte de asemenea
ţinut variaţia valoarei energiei radiaţiunilor delà energia solară şi ajunge la aceleaş con­
de pe întreaga boltă cerească pe o suprafaţă cluzii ca Marboutin. Bardet , ţinând seama si
fie orizontală, fie orientată normal pe direc­ de înălţimea caselor faţă de lărgimea străzi­
ţia razelor solare, fie verticală cu un azimut lor, afirmă că orientarea străzilor este optimă
oarecare, a întocmit foarte interesante gra­ dacă se alege un un ghiu de 60°-70° cu direc­
fice ale acelor rezultate, în diferite condiţii ţia nord-sud; în special această ultimă rela-
de măsurătoare (fig. 1). Faţă de acele grafi­ ţiune nu este suficient clarificată de Bardet
ce, Marboutin a ajuns la concluzia că, în în lucrarea ce abia în ultimul moment avem
t o m » * I W t o t o t l » /U t « lOOXO'im 4 vitaLt’#* d ei ft ç t d t s la îndemână.
centième ée sm limtkt ée Yêbmfèrm Ché leur nçur fu r m* et p*r mmv
Intensité sur fac+ém
Dealtfel, dânsul pare că dă importanţă nu­
S o/stice eTfurmr mai clădirii izolate, care de fapt este un caz
particular (în urbanism, deoarece cele mai
multe clădiri sunt grupate, sau mai ales cu
regim închis (în şir), şi ca atare trebuesc a-
vute în vedere funcţiunile şi orientarea nu­
7 # 9 li h 12 13 m *1 4
mai a două faţade în loc de patru. Condiţiile
4» Ttod*«* mtr its f»i>èl
Chd^eur/tçmefàrm*€t pêr métti
economice primează la locuinţele populare,
trém s f U mur f+çmdm deci gruparea lor formează cazul general la
Cquinm*mm Sêtsfice d'ftm acestea.
Din cele ce vor urma, se va vedea că nid
acest mod al lui Bardet, de a trata problema,
nu este cel mai propriu nevoilor urbanistice,
i r l i * t< it <» » * a» «7 « % • 4 7 • • •• M tf 17 •• t m m s i
mai ales că nu rezolvă toate cazurile şi toate
cerinţele.
Vom căuta deci să prezentăm acum, cu un
** £ n e r f U Sd+ir*
cuprins mai general, chestiunea insolărei dă-
-, Ô«/ timir dirilor.
# # #
Aproape toate încăperile unei clădiri tre­
buie să fie ventilate, luminate direct şi inso­
late, dar şi apărate de frigul excesiv sau de
căldura prea mare. Excepţie se poate face cu
unele mici încăperi, cu destinaţie spedală:
un frigorifer sau un adăpost contra gazelor
(etanşeitale) ; o cameră pentru developat cli­
şeele fotografice (obscuritate); o cămară de
alimente (puţine raze directe solare), etc. De
aceia e bine ca toate faţadele unei clădiri să
Fig. 1. fie bătute tot timpul anului de soare; iar în
localităţile aflate pe emisferul boreal, dinco­
raport cu latitudinea Parisului, faţada spre lo de o anumită latitudine, insolarea e valo­
sud prezintă cea mai uniformă insolaţie în roasă mai ales la solstiţiul de iarnă (inde­
anului, cu minimum de insolaţie vara, pendent de consideraţia orientărei eolice).
(deci camera orientată spre sud e răcoroasă) Fiecare locuinţă are încăperi la care se
şi maximum iama (deci camera călduroasă), caută mai ales o expunere heliotermică, iar­
a orele când razele ultraviolete au maximum na; la alte încăperi se preferă o expunere
de intensitate (dar a căror energie luminoasă actinică, favorabilă pătrunderei razelor ul­
nu e prea mare). Merită însă să cităm lucra- traviolete (dimineaţa sau după amiază, cât
rea mai veche a lui A. Pelotai şi J. Briinn, din mai în fundul camerei); dar există locuinţe
care sunt ocupate numai vara, şi atunci se
O. Bardet: ;,Problimet (d'urbanicme", pag. 109, anul caută, în unele localităţi, numai umbra şi ră­
? fi a lti lucrare, anunţaţi ca tu prepar&ţiune
coarea. Idealul ar fi ca fiecare cameră să aibă
INSOLAREA URBANISTICĂ Hi .
o expunere care să prezinte numai avantaje: sind sub unghiul de 60°. la zenit, aţi o ener­
raze de soare, dimineaţa, -bogate în unde gie solară maximă bactericidă, dar şi lumi­
ultraviolete, raze termice, ca să fie călduroa­ noasă, deşi clişeele actinometrice deroon-
să iarna, ferită de insolare, ca să fie răco­ sarează că razele ultraviolete au o influenţă
roasă vara; şi dacă se poate, şi uneori, chiar aproape constantă asupra lor în timpul zilăi
cu soare după amiază, iarna, când, în ore întregi, ori care ar fi orientarea clişeului.
libere, locatarul să se poată bucura de ra­ A şa dar orientarea actinometrică optimă a
zele soarelui, aşa de preţioase. O astfel de faţadelor principale ale clădirilor ar fi aceia
orientare, cu atâtea avantagii, este practi- care este perpendiculară pe planul vertical
ceşte imposibilă, iar gradul de posibilitate, ce cuprinde razele soarelui căzând la 60°
cum se ştie, variază cu latitudinea geogra­ faţă de zenit; acest plan are o direcţie varia­
fică a locului; afară dacă am recurge la raze bilă chiar în aceiaş localitate, tot timpul a-
solare reflectate 8), sau dacă locuinţa, şi chiar nului. Dar orientarea actinică optimă, ar fi
fiecare cameră, ar fi relmente heliotropică aceia pentru care razele ultraviolete pătrund
sau eolicotropică, rotindu-se pe un pivot în cât mai spre fundul camerei, mai ales că re­
raport cu soarele (ca o instalaţie de heliote- flexia razelor ultraviolete nu urmează, legile
rapié de lâ Aix-les-Bains). reflexiei razelor luminoase, ale spectrului.
De aceia urbaniştii în prezent, pentru lo­ S'ar părea de prisos, la prima vedere, să
calităţile din regiunile temperate, îşi limi­ insistăm aici asupra calităţilor diferitelor ra-
tează exigenţele la prescrierea condiţiei ca, diaţiuni. Totuşi, vom arăta că eficacitatea
fiecare încăpere locuibilă să fie expusă zil­ unei insolări cere nu numai o durată de ex­
nic razelor solare directe pe o durată mini­ punere, dar şi anumite inclinaţiuni ale raze­
mă de V2—2 ore la solstiţiul de iarnă, şi încă, lor în raport cu felul radiaţiuni. Aşa dar tre­
dacă se poate, acele raze să cadă atunci pe buie să luăm măsuri pentru îndeplinirea ace­
pardoseala încăperei sub un unghiu inferior lor cerinţe şi să fim convinşi de gradul de
celui de 45°, măcar un timp pe jumătate din utilitate şi de necesitatea unei astfel de ex­
durata minimă admisă pentru expunerea so­ puneri. Ori, căutând să pătrundem fenome­
lari directă. In acest mod se asigură atât o nul, ne dăm seama că realizarea optimă,nu
satisfăcătoare expunere termică, pentru în­ este nici simplă, nici universală.
călzirea şi uscarea pereţilor, cât şi o pene­
trare a razelor cu energie luminoasă, şi în
deosebi a razelor nşcesare ultraviolete, care Că soarele, prin lumina şi căldura ce ra­
sunt bactericide.. Pentru că folosirea expu- diază, ajută creşterei vieţuitoarelor, s'a făcut
nerei să fie realizată, se mai recomandă (Tja- de mult dovada experimentală; tot experi­
den) ca ferestrele încăperei să aibă poziţia şi mental s’a făcut separat dovada folosului ra­
Qsuprafaţă minimă prescrisă, (de ex. din fun­ zelor ultraviolete pentru creşterea plantelor
dul încăperei să poată fi văzută o porţiune şi animalelor, dar şi privitor la acţiunea lor
de cel puţin lVao/o din emisfera bolţei cereşti, bactericidă, în anumite condiţii ce vom atâ­
Şi chiar ca unele ferestre să fie prevăzute cu ta. Mai ne putem întreba însă cum se explică
geamuri transparente şi pentru razele ultra- totuşi că trăesc şi se deşvOltă vieţuitoare şi
- miete, cum ar fi geamurile Gallois, sau cele în fundul mărilor, acolo unde pătrund foarte
r?irm^>e din sticlă cu oxid de nichel (geamu­ puţine sau de loc raze solare, sau în pământ
rile Wood). sau în regiunile polare, unde o bună parte a
a^ă parte, trebuie avută în vedere anului soarele nu apare de loc pe bolta ce­
de adevăr din afirmaţiunea unora rească.
^ÎÜa^ ' că uu numai justa orientare azi- Acum se-pretinde de unii, că soarele răs­
mutală interesează, ci şi unghiul sub care pândeşte nu numai lumină şi căldură, (tele
cap razele faţă de planul faţadei clădiri, adi- 1,93 calorii mici pe minut şi c. m. p. pe pă­
ca intensitatea acţiunei razelor solare. De mânt, adică constanta lui Abbot), ci şi o for­
asemenea pot fi luate în consideraţie şi cer- ţă de vitalitate. Astfel atmosfera ar fi plină
iJ? "Biutoului Meteorologic al Statelor de globule de vitalitate, care în contact cu
Unite”, care, întrebuinţând o ,,sky camera anumiţi centri dinamici, aflaţi la suprafaţa
au condus la concluzia că razele soarelui, so- corpului vieţuitoarelor, sunt selecţionate şi
răspândesc această vitalitate în organism
.8) Atragem atenţia aeupra interesului ce ar putea comporta,
din punct de Vedere Urbanistic, studiul folosirei radelor so­
(Ladbeater). După ce legi se face însă ras*
lare reflectate. pândirea acestei forţe de vitalitate? Probabil
U R B A N I S M U L
172
după legile radiaţiunilor cosmice, prin bom­ ne, iar ca amplitudine, între 0,015 şi 0,4 nn.
bardamentele quantelor de etheroni. Razele X (ale lui Holweck), razele Roent­
După Lodge şi Le Bon, materia este ener­ gen, amestecate cu razele radioactive, razele
gie condensată, aşa că într’un gram din un ultra X, zise şi cosmice sau penetrante (pă­
corp există o energie echivalentă cu mai trund prin o placă de plumb groasă de 5 me­
multe miliarde de kilogrametri; la vieţuitoa­ tri sau 63 m. grosime de apă) au frecvenţe
re această energie ar fi de 3— 15 ori mai mult mai mari şi lungimi de undă mult mai
mare, şi odată cu dispariţia vieţei lor, dis­ mici. Cu cât lungimile de undă sunt mai mici,
pare şi această diferenţă de energie. Astfel cu atât voltajul necesar spre a produce acele
de consideraţii au făcut pe unii să considere radiaţiuni este mai mare. De ex. pentru ra­
viaţa ca o radiaţiuhe. Geiger a inventat o fo- zele radioactive y ar fi necesare voltaje de
tocelulă specială care indică intensitatea ra- 3—4 milioane volţi; aceste raze y sunt din
diaţiunei vieţei. cele mai penetrante, adică trec şi prin o foaie
Intre forţă (radiaţie) şi materie, există o de plumb groasă până la 5 cm.
continuă acţiune reciprocă, care a condus la Razele penetrante ultra X nu vin delà soa­
ipoteza radiaţiunei universale şi a admiterei re, ci din regiunea astrală, de aceia li se zice
fenomenelor de resonanţă la aceste radia­ şi raze cosmice, probabil venind din altă ga­
timi, care ar lămuri multe fenomene insufi­ laxie. Dar aceste raze ultra X, ce sosesc pe
cient explicate până acum. Cităm printre a- pământ, nu reprezintă decât 0,10 din ener­
cestea, accentuând, pe cele biologice, adică: gia ce vine delà soare. Se presupune că ra­
orientarea la distanţă a insectelor, păsărilor, zele ultra X provoacă dezintegrările, iar va­
peştilor; identitatea reproducţiei celulare; se­ riaţia lor cantitativă ar da naştere la pato­
lecţionarea nutriţiei în organism; influenţa logii.
lune! asupra germinaţiei. Altele sunt feno­ Atmosfera absoarbe şi transformă razele
mene mecanice ca: periodicitatea petelor so­ trimise de soare, se ionizează şi dă naştere
lare; atracţia universală (sau repulsia uni­ la o serie de fenomene fizice şi biologice, la
versală, după Lakhowsky) ; cutremurele ; care asistăm.
erupţiile vulcanice; ş. a. Soarele ar mai avea încă pentru 100 ihi-
Resonanţa în radiaţiune produce aşa dar liarde de ani o energie suficientă ca să tri-
unele fenomene biologice. Există şi la vie­ meată razele necesare pe pământ.
ţuitoare resonatori, de felul celui descoperit #
de Hertz, anume, în ţesutul format din sub­ * *
stanţe organice şi minerale bune conducă­ Orientarea urbanistică, în raport cu toate
toare (chromosome şi chondriome) care, a- aceste radiaţiuni, are în vedere expunerea
junse în o anumită poziţie în câmpul radia­ ia razele solare din ansamblul spectral.
ţiunilor cosmice produce resonanţe de dife­ Razele soarelui, după cum se ştie, sunt
rite calităţi: unele favorabile vieţei (undele grupate în infraroşii, raze luminoase şi raze
vieţei), altele contrarii (undele morbide, un­ ultraviolete, care au calităţi diferite, în sen­
dele morţii). sul că anumite calităţi sunt mai accentuate
Eterul este rezervorul de energie de toate la unele grype decât la altele, unele calităţi
formele (cunoscute şi necunoscute), iar miş­ mergând până la antagonism.
carea lui formează unde, mişcare de o sută De exemplu, razele infraroşii ce ajung pâ-
cincizeci milioane de ori mai repede decât nă la pământ au cele mai mari lungimi de
a electronilor (care au iuţeli de zeci de mii undă, cu cea mai mică frecvenţă dintre toate
de km. pe secundă). celelalte raze ale spectrului, adică lungimi
Omul percepe numai unele din radiaţiuni, de undă între 11.000 şi 760 n “ şi frecvenţa
şi în moduri diferite; însă variaţia senzaţiei între 1 şi 375 trilioane pe secundă; acestea
este cauzată de variaţia frecvenţei undei şi sunt raze calorice pătrunzătoare, care acti­
de amplitudinea undei. Radiaţiunile cunos­ vează viaţa.
cute cuprind 70 octave, deşi ele pot fi mult Dar şi grupa următoare, a razelor lumi*
mai numeroase; dar din acestea simţurile nu noase (cu lungimea de undă intermediară, în-
percep direct decât 9 octave (una ca lumină 760 şi 400 4 u şi cu frecvenţa între 375 şi 750
albă, şi opt sub formă de căldură). trilioane pe secundă) păstrează calităţile ca­
Razele ultraviolete, omul nu le percepe di- lorice şi cele de vitalitate, prima însă cu o
réct cu uşurinţă; acestea sunt cuprinse, ca intensitate descrescândă în sensul micşoră-
frecvenţă; între 750 trilioane şi 20 patrulioa- rei lungimii de undă, în schimb apar călită*
insolahea urbanistică . 173
ţUe distructive la raze, spre finele spectrului
luminos. te vara decât ia rn a 9), maximum fiind între
U grupa razelor ultraviolete (cu lungimea orele 10— 13; totuşi vara se rcomandă orele
de cură delà 7— 10, din cauza călduri, însă
cea mai mica de unda, adică între 400 şi 292
şi după amiază, înainte de ora 17.
Mm şi cea mai m are frecvenţă, între 375 tri­
lioane şi 20 patrulioane pe secundă), dispar In fine, grupa extremă, a razelor cu lun­
calităţile calorice, şi aju n g unele să piardă şi gimile cele mai mici de undă, adică acelea
pe cele de vitalitate, spre a trece la calităţi aproape de 100 m m, care sunt raze energice,
distructive, deci proprietăţi antagoniste ce­ dar nu acţionează decât la suprafaţă, dând
lor calorice şi lum inoase. reacţii cutanate dureroase.
In mod natural soseşte delà soare numai
Pe când razele, calorice (termice) sunt fo ar­
grupa eubiotică. mai ales pe timp senin căci
te penetrante prm atmosferă, apă, etc. încât
celelalte grupe sunt oprite de atmosferă; dar
sosesc delà teoare pe păm ânt lin cantitate
cerul gris, aduce şi o cantitate apreciabilă
până la 80%> din cele ce au fost emise; cele
de raze abiotice.
ultraviolete sunt cele mai puţin penetrante, Prin urmare razele ultraviolete solare eu­
aşa că ajung la. suprafaţa globului până la biotice se recomanda să fie recepţionate în
7#/o din cantitatèa emisă. încăperile locuinţei, fie pentru activarea vie-
Orientarea termică în urbanistică ar avea ţei, fie pentru puterea lor bactericidă, spre
deci scopul în pirimul rând de a recepţiona a dezinfecta încăperile.
razele termicé; òrientarea foto sau heliotro- Razele ultraviolete sunt mult absorbite, cum
pică pe cele lum ihoase (căldură, vedere, via­ se ştie, de atmosferă, căci numai un cm. grosi­
ţă); iar orientarea actinică, pe cele ultravio­ me de atmosferă este suficient ca să absoarbă
lete (raze actinice), adică pentru vitalitate, toate razele ultraviolete, având o lungime
dar şi pentru sterilizarea bacteriilor din clă­ de undă mai mică decât 180 m m In schimb,
diri, . atmosfera clară este destul de permeabilă
Dacă orientarea termică şi heliotropică, pentru razele ultraviolete cu lungimi de undă
sau şi cea helioţermică, au fost mereu luate apropiate de violetul spectrului solar, şi de
în considerare, Cea actinică a fost mai negli­ aceia, suta de kilometri de atmosferă lasă să
jată. Unwin şi Sfinţescu au atras atenţia asu­ ajungă până la pământ radiaţiuni cu lungimi
pra acesteia ultime, iar mai de curând şi Bar- de undă peste 292 mm -
det, însă ultimul fără a insista, şi chiar cu Cuarţul este foarte penetrabil de razele
propuneri în contrazicere cu punctul de ple­ ultraviolete, căci prin 1 mm. grosime trec
care al lui Unwin. toate lungimile de undă mai mari ca 150 mm'
Sticla ordinară groasă de 1 mm. opreşte
Deaceia suntem obligaţi acum să ne oprim
razele sub .285 m m» cea de 6 mm. grosime pe'
inai inisistent asupra calităţilor razelor ultra­
cele sub 302 mm , iar cea de 100 mm. grosime
violete şi, ca urmare, asupra orientării acti­
pe cele sub 312mm 10). S'au fabricat sticle ac-
nice optime.
tinice, Cu bază de nitrosodimetilanilină, sau
Razele ultraviolete şi cu cele albastru-vio- cu oxid de nickel (W o o d ), sau sticla Gallois,
lete din spectrul lum inos, în intervalul lor care sunt penetrate de razele ultraviolete.
ce variaţie a lungim ei de undă şi a frecven­ Razele ultraviolete au o slabă1reflexie pe
ţi* se împart, la rândul lor, în trei grupe,
oglinzi.
lecare grupă având calităţi speciale. Astfel Razele ultraviolete, anume cele cu lungi­
cu lungim ea de undă cea mai mare mile de undă mai mici, sunt radiaţiunile ce
(intre 4oo şi 292 M m ), cuprinde razele lumi- transportă potenţialul cel mai mare de ener­
?0ase aproape de violet şi celé ultraviolete g i e 11). Aceste, în cazul că sunt oprite de un
!drupa ordinară ultravioletă) ; ele ajung până obstacol, energia lor se transformă, dând
la Pământ (cele rămase neabsorbite de at­ naştere de ex. la fenomene chimice (fotochi-
mosferă) şi sunt raze eubiotice (biotice), căci mia) precum fotografia, exploziile (CI şi H),
activează viaţa, deşi în numite condiţii o fenomene de exidaţie (materii organice sunt
P °ate şi distruge. U rm ează grupa medie, a- transformate în nitraţi), de reducţie (foto­
dică a razelor ultraviolete, cu lungimea de grafie).
'm d a mai mică de 292 m M acestea pot fi Din punct de vedere fotobiologie, razele
produse cu lampa cu vapori de mercur, etc.
Şi se caracterizează prin distrugerea vieţi, 9) Dr. L. Bizară: „La lumière en thérapeutique", 1926.
drept care poartă numele de raze abiotice. 10) A. Aimes: „La pratique'de l'héliothérapie", 1985, pag. 4g;
11) Dr. L. Bizară: op. cdt„ pag. 27.
Razele biotico naturale sunt mai abunden­
U R B À N l S' M Ü L
Ha
spectrului au un roi regulator, de echilibrare reci ori în celé prea calde; orientarea hello-
a vieţei, la vegetale şi animale. tropică (fototropică) are importanţă eubioti-
Experienţele au dovedit o creştere a acti- că, dar şi abiotică, cu condiţia ca razele să
vităţei celulare sub influenţa razelor cu pătrundă în încăpere chiar prin geamuri, un
unde descrescânde, până la o limită a acelei număr cât de mare de ore zilnic. In fine,
lungimi de undă. orientarea actinică are importanţă mai mare
Există şi animale şi plante care trăesc la şi eubiotică, căci razele ultraviolete, grupă'
întuneric (hypogee) şi deci s'ar părea că lu­ biotică, activează viaţa, dacă pătrund prin
mina nu este indispensabilă vieţei. Dar aces­ ferestrele deschise sau prin geamuri speciale
tea sunt de obicei organisme inferioare. Or­ actinice; dar mai ales are o importanţă abio­
ganele superioare vegetale nu pot trăi (afa­ tică, fiindcă grupa razelor biotice şi unele
ră de paraziţi) fără lumină, căci au nevoie abiotice distrug, în timp relativ scurt, bacte­
de acţiunea clorofilică. Animalele ţinute la riile, dacă pătrund prin ferestrele deschise
întuneric devin rachitice; dar rachitismul e şi în o atmosferă umedă.
oprit' prin o expunere de 5 minute zilnic la ' In deosebi bacilul tuberculozei este cu efi­
ultraviolete, sau de o oră la soare, căci ra­ cacitate combătut prin acţiunea razelor bio­
zele solare regulează metabolismul. Aşa dar, tica şi abiotice, şi tocmai acest bacii este cel
dacă lumina nu este dovedită ca indispensa­ mai răspândit, mai ales în locuinţele popu­
bilă vieţei, sigur o echilibrează. lare, prin toate colţurile încăperilor.
. Razele actinice descarcă corpii electrificaţi Dacă omul poate să se mişte prin cameră,
negativ şi pune în libertate ioni negativi ca să se expună la soare chiar pe-locul unde
(efectul Hertz). cad direct razele, pentru o acţiune abiotică
însă, e nevoie ca razele soarelui să măture
Razele ultraviolete chiar cu lungimi de întreaga suprafaţă a planşeului, şi, de ar fi
undă mai mari de 300 4 4 au putere bacteri- posibil, chiar întregul volum al încăperei, ţi-;
cidă, deci o putere distructivă asupra orga­ nând desigur ferestrele deschise în acest
nismelor inferioare, deşi nu este lămurit timp. i
complet prin ce fenomen se realizează ate­ In fig. 2, desenată la scară, arătăm, pentru
nuarea virulenţei bacteriilor sau chiar moar­ o aceiaş orientare a ferestrei, care este adân-
tea lor, ori neutralizarea toxinelor.
Acţiunea bactericidă este mult ajutată (de
4—8 ori) dacă bacteriile se află într'un me­
diu umed, şi contrariul în unul uscat; iar pre­
zenţa aerului are de asemenea o influenţă
activă asupra acţiunei razelor.
Culegem, din diferite locuri, câteva cifre
asupra timpului de expunere necesar distru-
gerei unor bacterii prin acţiunea razelor lu­
minoase ale spectrului, dar şi prin acţiunea
razelor ultraviolete:
timp, expuneri
Felul i t,mP e*Pu- la razele u ltra­
! n en la soare O bservaţii -
bacteriei ; (în ore) v iolete (în
!j minute)

cium ă câte-va
tifos câte-va — cimea benzei de planşeu bătută de razele soa-
f Koch relui, ce sosesc la 30°, 45° şi 60°, cum şi care
tuberculoză 2 10
1 Strau ss este adâncimea rtiaximă a camerei; pentru o
holeră 7 1 încăpere înaltă de 3 m. şi fereastra de 2 ift-
tétanos 2—8 A rloing De unde rezultă că, pentru acţiunea abio­
tică, razele ce cad mai înclinat, sunt cele cè
îndeplinesc mai bine această condiţie, adică
razele de dimineaţă sau cele de după amiază,
Din expunerea acestor consideraţii asupra decât cele ce cad aproape de verticală, adică
calităţilor razelor solare, rezultă că orienta­ în jurul orei 12, căci acestea Ultime insolea-
rea termică are importanţă ori în ţările prea ză o prea mică suprafaţă^din planşeuf came-
IN SO LAREA URBANISTICĂ T75

rei. Este adevărată această constatare, cu abiotică mai generalizată, căci razele păţrund
atât mai mult, cu cât, deşi teoretic fluxul prea puţin în adâncimea încăperei (fig. 2).
spectral mai puţin înclinat spre orizont ar fi
mult mai bogat în raze cu unde scurte (deci
la ora 12)^ decât cel prea înclinat( deci cel de
dimineaţă sau de după amiază), totuşi expe­
rienţa a arăta că efectele expunerei sunt mai
convenabile cele de dimineaţă şi după amia­
za, chiar dacă întrun oraş dimineaţa atmos­
fera ar fi mai încărcată cu vapori (ceiace
mea micşorează cantitatea de raze ajunse pe
pământ, dar e favorabilă în schimb acţiunei
lor bactericide), în afară de consideraţiile că
dimineaţa atmosfera este mai puţin încărcată
cu materii în suspensie (praf, fum), iar la
prânz, deşi de obicei mai puţin vaporoasă,
are însă mai mult praf şi fum; în fine, după Fig. 3.
amiază, are şi mai mult praf şi fum, agenţi
care absorb din fluxul de raze. Marboutin şi Bardet, par că au neglijat o
Ţinând seamă, după cum am mai arătat ,2)r astfel de acţiune abiotică de adâncime, cum
si de cercetările Biuroului Meteorologic al de altfel deja am menţionat.
Statelor Unite, după care razele care fac 60° Pentru a stabili precis înclinaţia maximă
la zenit, sau 30° cu orizontul, au puterea bac- şi minimă ce ar fi de admis la razele ultra­
tericidă maximă, dar şi luminozitatea maxi­ violete, pentru stabilirea orientărei optime,
mă, şi că acţiunea fotochimică este la un ar fi nevoie cel puţin de diagrama variaţiei
moment al zilei aproape constantă în raport cantitative a acestor raze în raport cu încli­
cu orientarea clişeului faţă de cer, aceste re­ narea lor, dacă nu chiar şi de o diagramă a
zultate ne fac să persistăm în a alege, ca fi­ variaţiei în raport cu umiditatea şi starea de
nalitate, o expunere la acele raze abiotice nebulozitate (praf şi fum) a atmosferei. Nu
care fac cu orizontul un.unghiu mai mic de ştim de existenţa unor astfel de diagrame.
45°, dar nici sub 30°, însă pentru o durată Deocamdată suntem de părere că propunerile
ce poate fi mai scurtă decât la expunerea noastre sunt mai apropiate dé adevărul şi
heliotropică, adică numai de 1 oră pe zi, după nevoile practice.
cum ne indică tabloul de mai sus asupra ac- Din toate aceste cercetări ale fizicei şi bio­
fizicei moderne putem trage concluzia că lo­
ţiunei bactericide. cuinţa trebuie să poată primi în interior tot
In adevăr, din fig. 3, desenată la scară, se felul de raze solare, dar, să ţinem seama de
poate aprecia, cu largă aproximaţie, diferen­ puterea lor de penetraţie şi de acţiunea lor
ţele de parcurs prin atmosferă, a razelor care asupra vitalităţei.
aDar la orizont, faţă de acele ce cad sub un­
ghiuri respectiv de 30°, 45°, 60° şi 90°; se ob­
servă că numai când unghiul scade sub 30 In prealabil, şi spre a concretiza ideile asu­
cu orizontala acel parcurs creşte foarte re- pra tecnicei studiului insolărei construcţiilor
. Pfeàe, şi deci şi fluxul de raze ultraviolete în raport cu latitudinea locului, reproducem
scade vertiginos. unele figuri cunoscute din cosmografie, fi­
Pe de altă parte, o faţadă nu poate primi guri care indică traectoriile aparente ale soa­
tot timpul anului atât raze înclinate apropiate relui pe bolta cerească, pentru câtéva inter­
de orizont, dar şi raze apropiate de zenit: ast­ vale de latitudini mai interesante ale locali­
fel că, spre a concilia cerinţele termice, cu tăţilor terestre.
cele heliotropice şi cu cele actinice abiotice,
trebuie să ne mulţumim numai cu aceste Mişcarea aparentă diurnă a soarelui |>e
condiţii alese de noi, ca fiind compatibile. bolta cerească formând ziua siderală, într'o
R. Unwin1S) a recomandat razele ce fac cu localitate de -latitudine dată i , fiind inter­
planul orizontal un unghi de maxmum 60°, secţia planului paralelului pământesc pe care
ceia ce este puţin avantajos pentru o acţiune se află localitatea, cu acea boltă, deci un
cerc, iar acesta fiind văzut în ziua respec­
12) C. Sffntescu: „Urbanistica Specială", 1934, pag. 976. tivă în o anumită poziţie înclinată, se proec-
13) C. SUnţeacu: „Urbanistica Generală", 1933, pag. 330. tează pe planul vertical al retinei cu forma
U R B A N T S M U L
ito rr^rzz.— srrr

unei elipse. Axa pământului, în mişcarea lui centrul sferei cereşti, un unghiu egal cu
de translaţie în jurul soarelui, păstrează un 2 e « = 46 °, 54’ ,
unghi quasi fix € — 23 , 2 7 , cu planul Aşa dar faţada unei case aflată pe ecua­
elipsei de translaţie, deci planul elipsei tor, şi cu o orientare exactă a planului faţa­
păstrează un unghi fix şi cu planul deter­ dei spre sudul geografic local, poate primi
minând orizontul localităţei, unghiu care raze solare directe numai 6 luni pe an, câte
12 ore zilnic. Faţadele cladirei orientate spre
este egal cu y — ( x + O Deci traectorilie răsărit sau apus primesc raze solare directe
aparente ale soarelui pe bolta cerească în di­ în tot timpul anului, însă numai câte 6 ore
feritele zile ale anului sunt aproximativ pe zi (respectiv delà orele 6 la 12 sau delà
cercuri paralele (de fapt spirale sferice) for­ 12— 18), dar razele căzând cu o înclinare
mând, cum se poate uşor observa, acelaş un­ mult mai mică, pe planul faţadei, deci o ener­
ghiu cu axa zenit-nadir (ca unghiuri cu latu­ gie solară mai mare va fi absorbită de fa­
rile paralele). Astfel, limitele extreme ale ţadă. Dacă ţinem seamă şi de ploi, de vân­
cercurilor traectorii aparente ale soarelui pe turi şi nisipuri, etc. nu numai de tempera­
bolta cerească (şi care sunt acele delà solsti­ tură, cum şi de alte condiţii locale (vegeta­
ţii), formează cu centrul sferei cereşti (pă­ ţie, fel de viaţă, etc.) desigur că indigenul va
mântul) un unghi la centru egal cu 2 €, ori­ preferi la casă faţada cu orientarea care să-l
care ar fi latitudinea x a locului, dar care un­ apere de incovenientele cele mai mari, dar
ghiu e împărţit în două părţi egale de pla­ europeanul ar căuta să evite în primul rând
nul traectoriei aparente a soarelui la echi- căldura. (In Malaesia de ex. sunt 40° şi 60-90
noxuri. grade higrometrice). De aceia în astfel de
a) Acestea fiind stabilite, observăm că, localităţi ecuatoriale casele se preferă izo­
pentru o localitate aflată pe ecuatorul teres­ late (pentru uscare) şi cu faţ la nord sau
tru (fig. 4 a şi 4 b), deci cu X = o , cercurile la sud.
mişcărei aparente sunt paralele cu axul ze- In oraşele din deşertul Arabiei, din contră,
casele sunt foarte înghesuite, în cât cine-va
se poate plimba în tot oraşul pe acoperişurile
caselor, trecând dela una la alta peste mici
punţi, fără a descinde pe stradă.
b) Intr’o localitate aflată între tropice (lati­
tudinea maximă 23°,27 ), de pildă pe emisfe-
rül boreal, ziua nu mai este egală cu noaptea
decât în două zile ale anului (la echinoxuri),
căci traectoria aparentă a soarelui în timpul
unei zile, deşi continuă, descrie un paralel
Fig. 4 a, 4 b ceresc. Acesta e înclinat faţă de axa Z-Nadir
făcând unghiul X cu acea axă, ca unghi de
nit- nadir, şi ca atare rămân tot cercuri şi în colatitudine faţă de planul orizontal al lo­
proecţia lor pe planul vertical al retinei o- cului. Astfel, în succesiunea zilelor, traec­
chiului. Soarele apare acolo în fiecare zi pe toriile aparente nu mai aunt tăete de ori­
bolta cerească la ora 6, şi apune la ora 18 zont în două părţi egale, iar durata minimă
siderală, căci planul S. N. al orizontului lo­ de vizibilitate a soarelui este la solstiţiul de
calităţei taie în două părţi egale toate acele iarnă, când soarele are înălţimea dela ora
cercuri paralele, care reprezintă traectoriile 12 minimă din timpul anului, dar spre sud
zilnice aparentă ale soarelui. La ecuator soa­ de Zenit; iar durata maximă a zilei este la
rele şe înalţă chiar la zenit numai în cele 2 solstiţiul de vară, cu înălţimea delà 12 o va­
zile de echinoxuri ale anului; însă are înăl­ loare mai mare ca cea delà solstiţiul de iar­
ţimea cea mai mică tspre sud, la solstiţiul dé nă, însă spre nord de Zenit.
iarăm pe când la solstiţiul de vară ajunge Poziţiile dela ora 12, la solstiţiul de vară
iarăşi la înălţimea minimă faţă de orizont, şi iarnă, nu mai sunt simetrice în raport cu
dar spre nord, şi în o poziţie simetrică faţă axa ZN, ca în localităţile aflate pe ecuatorul
de zenit, în raport cu cea delà solstiţiul de pământesc. Dar ziua în care înălţimea la ora
iarnă. 12 a soarelui este maximă (când trece chiar,
Gel-e două poziţii limite (între solstiţii), cum la zenit) rămâne a se determina, căci nu mai
am menţionat, formează, ducând planuri la corespunde echinoxurilor (fig. 5 a).
insolarea urbanistică 177
Menţionăm, drept un caz particular, că sub planul orizontului; în schimb, în ziua
pentru o localitate aflată chiar pe tropicul
solstiţiului de vară, soarele nu mai apune de
t

loc, traectoria rămânând tangentă deasupra


cancerului (latitudine 23°,27') soarele are planului orizontului (fig. 8 a). In regiunile
înălţimea maximă la ora 12, şi, adică, trece
la zenit în ziua soldstiţiului de vară (fig. 6 a).

apropiate de cercul polar gradul termic joacă


un rol mai important.
In règiunile subpolare (arctice), clima im­
pune ca razele soarelui să fie mult mai cău­
Prin urmare, cu cât se apropie de tropice, tate, deci preţioase cu toate calităţile lor, aşa
un european poate preferi la o casă faţada că problema orientărei clădirilor devine mai
spre nord (dacă localitatea e în emisferul complexă. S'a ajuns la studiul oraşelor, im­
nordic); sau chiar aceia dinspre răsărit, de propriu numite, „heliotropice" sau „fototro-
exemplu acolo unde dimineaţa de obicei ce­ pice".
rul e noros, şi deci soarele apare mai rar (ca Proecţia traectoriilor aparente pe planul
în Kenja-Africa). vertical al retinei spectatorului se prezintă
In ce priveşte mişcarea aparentă a soare­ aci iarăşi în formă de elipsă, cu axele mari
lui proectată pe planul vertical al retinei ob­ deplasate paralel între ele, tot timpul anului,
servatorului, traectoriile consecutive din tim­ cum se vede respectiv în fig. 7 b şi 8 b.
pul anului se prezintă cu forme eliptice, cu Faţadele spre sud, sau aflate în anumit ra­
axele orizontale deplasate paralel între ele, port cu axa heliotermină (ori cu cea energe­
eum vom arăta, adică în felul fig. 5 b, res­ tică, după Bardet, însă nu cu scopul unei
pectiv 6 b. echiinsolări) sunt, în aceste regiuni, cele mai
3. Fenomenul se prezintă aproape analog căutate.
Şi în localităţile aflate între tropice şi cercu- % 4. In fine, în localităţile aflate dincolo de
rile polare respective (latitudini între 23°,27' cercurile polare, (latitudini mai mari ca
Şi 66°,33'), cu diferenţa că acolo soarele nu 66°,33'), traectoriile aparente ale soarelui se
mai atinge zenitul în nici un moment al anu- prezintă ca în fig. 9 a, adică o parte a ariülüi
lui.(fig.7a).Razele însă cad sub un unghiu mai èoarele nu apare de loc deasupra orizontului,
mare pe faţadele verticale ale clădirei şi deci şi localitatea rămâne in întunerec continuu,
pereţii absorb o energie solară mai mare. dar pe un timp cu atât mai îndelungă*, cu
Mai mult, în localităţile aflate chiar pe cât localitatea este mai apropiată de polii te­
cercul polar (de ex. pe cel boreal) soarele reştri, unde această durată e de 6 luni. In o
nu mai răsare de loc în ziua solstiţiului de altă parte a anului ziua alternează cu noap­
iarnă, traectoria aparenţă rămânând tangentă tea, işr restul timpului, soarele e continuu .
U R B A N I S M U L
m
vi2ibil pe cer, deci ziua e continuă. In aceste prinse între cercurile polare şi tropice. Prac­
regiuni, în timpul perioadei de lumină conti­ tic, vom considera că soarele, atunci când
nuă, se poate observa mai uşor mişcarea apare, va rămâne continuu deasupra orizon­
aparentă helicoidală sferică a soarelui pe bol­ tului şi va scălda aproape deopotrivă, ca timp
ta cerească. şi înclinare de raze, toate faţadele unei clă­
traectoria aparentă a soarelui, proectată diri. Razele soarelui căzând foarte înclinat
pe planul vertical al retinei ochiului, se pre­ pe sol, atunci distanţele între clădiri (dacă
zintă ca în fig. 9 b. se execută acolo clădiri) urmează a fi alese
Un caz particular se prezintă chiar la cei după cum voim sau nu, ca ele să primească
doi poli (nord şi sud), anume, un timp de 6 raze solare directe pe o anumită faţadă, care
are un raport de distanţă cu clădirile vecine.
* £•
Aşa dar la ecuator umbra este cea cău­
tată, din cauza căldurei şi mai ales a luminei
prea puternice; la pol ar putça să fie căutată
uneori şi umbra, dar numai pentru momen­
tele de odihnă în timpul celor 6 luni de lumi­
nă continuă. In ambele cazuri umbra se poate
obţine şi prin o mică şi adecuată distanţă în­
tre clădiri, ceiace poate constitui o analogie
cu situaţia delà ecuator.

Din cele expuse până aci rezultă că pro­


luni un pol rămâne continuu în lumină, şi blema insolărei clădirilor şi deci a orientărei
celelalte 6 luni continuu în întunerec, trecând faţadelor apare destul de complexă pentru
însă în două zile, adică la echinoxuri, în o localităţile care se află la o latitudine, cuprin­
fază de clar-obscur, fără continuare de alter­ să într’un, anumit interval, dar trebuie deter­
nanţe categorice de zile cu nopţi (fig. 10a). minată şi în raport cu variaţia temperaturei
Înălţimea cea mai mare, soarele o atinge aci în timpul anului în acea localitate (de ex. în­
tre 40° şi 70° latitudine).
Aceste limite ar trebui fixate faţă de va­
riaţia gradului heliòtermic, sau gradului de
energie, dar asupra cărora nu avem date de­
cât pentru câteva localităţi (de ex. pentru
taris).
A. Beletzki informează într’un articol
,,Short wave solar radiation in Odessa" din
1939, despre care s ’a referit şi în „Zentral-
blatt Geophys. u. Geod." din 1941, pag. 78,
cum că în Odessa s ’ar fi făcut astfel de stu­
dii. In împrejurările de acum însă, nu am
la solstiţiul de vară (la polul nord), adică o putut să ne procurăm acea lucrare.
înălţime la orizont de 23° ,27' (sau o distanţă In rezumat problema generală a orientărei
zenitală de 66°,33 ). se prezintă în. două feluri deosebite:
Traectoria aparentă a soarelui, pentru un a) Dacă alinierea caselor este strâns legată
observator delà polul nord, se prezintă ca în rigidă, cu aceia a străzei, adică se păstrează
fig. 10 b, în zilele de solstiţii şi echinoxuri. obligativitatea paralelismului aliniere! faţa­
Din cauză că variaţia duratei zilelor şi nop­ delor clădirilor cu aceia a axului străzei. In
ţilor în jurul echinoxurilor se face cu atât acest caz orientarea optimă a faţadelor tre­
mai repede, deci pe un interval de timp cu buie să aibă în vedere atât lărgimea căei pu­
atât mai scurt, cu cât localitatea este mai blice, cât şi distanţa între alinierile caselor,
aproape de pol, dincolo de cercul poiar, căci aceste distanţe interesează economia pu­
orientarea actinică a clădirei prezintă un in- blică. O astfel de orientare poate fi modifi­
teres mai mic, căci acolo ori este mereu lu­ cată de cerinţele orientărei eolice.
mină, ori mereu întunerec. In orice caz, pen­ b) Dacă pentru faţadele principale, mai
tru astfel de localităţi, studiul comportă cu lungi, ale clădirilor se admite o orientare in­
totul alt examen decât ' cel pentru zonele cu­ dependentă de aceia a axului străzei, atunci
INSO LA REA URBANISTICĂ

O rien tare fofotro pică


si termică. 1
’~ T

Dmin.

v r
^ jw//a

m m m

m z m ’« m m .
1 i u .

Dmin Dcirtul.

tzM z7
2A I
xmmmi
mmmm » . m m ■■■- •

M M*M M
Bmm•■■• Orientare fototropia,
-—1 economică.

11 i $
■•1//
^ I
y / y *Dmio mmny /y

% r •
1 ' ^ j j^ / U E Z ^ Î3

it»
)/.-*> 1
I% j
ţz «JW»"* eDwn.w-ai

—:-Ì —« —

... • I •
Fig. CL.
uo U R B A N I S M U L

orientarea optimă a faţadelor cată a fi sta­ mă obişnuită în astronomie. Pentru aplicaţii


bilită numai din punct devedere igienic, eco­ practice, în urbanism s a recurs la abacurf
nomia distanţelor între clădiri rămânând de ce trebuiesc construite cel puţin pentru fi ’
interes privat, dar va fi regulamentată cu un care latitudine, în felul abacurilor indicat*
minimum în raport cu cerinţele igienei, ase­ de Pidoux H), valabile pentru Paris. Astfel
menea şi distribuţia curţilor, care va fi alta de abacuri nu sunt însă calculate şi desenate
decât cea obişnuită actualmente. pentru toate lo'calităţile. Pe de altă parte
In această a doua ipoteză, orientarea eo- nici nu avem, pentru scopul urmărit, nevoie
lică poate fi satisfăcută prin dispoziţiuni ac­ de tabele aşa de complete şi de precise pen.
cesorii, deoarece acţiunea curentelor de aer tru fiecare zi a anului.
fiind condiţionată de orientarea faţadelor De aceia ne propunem a arăta o metodă
lungi, orientarea axului străzei în raport cu grafică cu care să determinăm uşor, şi cu sa­
vânturile nu mai prezintă interes deosebit. tisfăcătoare aproximaţie, aceste elemente
Din această cauză, orientarea axului străzei necesare rezolvirei problemei ce am enunţat
rămâne să fie determinată numai prin consi­ mai sus, adică, fără a recurge la toate co-
deraţii de circulaţie şi economie, cum este de recţiunile pe care astronomii le fac pentru
fapt şi raţional, fiindcă acestea sunt funcţiu­ precizia de care ei au nevoie la calculele co­
nile principale ale străzilor. Astfel numai clă­ ordonatelor (refracţia atmosferică, aberaţia,
direa va fi studiată, ca orientare, din punct precesia, nutaţia), dar metodă aplicabilă nu­
de vedere igienic, în raport cu soarele şi vân­ mai pentru câteva zile ale anului, interesante
turile. -i din punct de vedere urbanistic, adică pentru
Concluziunea este că, de fapt, sunt de stu­ solstiţii şi echinoxuri.
diat atât orientarea faţadelor purtând încă­ La început să determinăm unghiurile sub
perile principale, cât şi distanţele minime în­ care cad razele solare într'o localitate M de
tre clădiri, iar nu şi orientarea străzilor, a- pe emisferul boreal, la mijlocul zilelor de
ceastă ultimă orientare rămânând un caz par­ solstiţii şi echinoxuri. Figurile 12 a, 12 b,
ticular, adică acela când coincide orientarea 12 c, ne arată că unghiurile f ' f şi f p*
optimă a clădirei cu alinierea străzei.
Liberarea orientărei clădirilor de aceia â care razele soarelui le face cu orizontul la
axului străzei, pune în schimb noi probleme
pentru estetica străzilor, cum şi pentru feri­
rea lor de vânturile puternice, chestiuni asu­
pra cărora insistăm aici mai puţin. Propunem
totuşi în fig. 11 exemple de adaptare a ca­
drului străzei, spre a indica o metodă de a
îndeplini condiţiile de insolare, cele eolice
şi cele estetice în mod simultan.
Prin urmare, problema care rămâne a fi
rezolvată este: determinarea celei mai favo­
rabile orientări a faţadelor construcţiilor de mijlocul zilei, respectiv la solstiţiul. de vâră,
pe o stradă dată, din o localitate aflată la o cele două echinoxuri şi la solstiţiul de iarnă,
Latitudine dată, cum şi a celei mai mici cţis- sunt :
tdhţe intre construcţiile vecine cu o înălţirpe
fixată pe acea stradă, astfel că, în fiecare s(iţ (»
şi în deosebi la solstiţiul de iarnă, pe întrea­
ga lor înălţime, faţadele principale ale clădi­ f - £ - * (*■>
rilor, sau anumite faţade ale lor, să fie ex­
puse la soare un timp minim hotărît; iar la ' f - y - < * + «) («
solstiţiul de vară, un alt timp hotărît, razele unde t este latitudinea localităţei, iar 6 un*
soarelui să cadă şi sub un unghiu mai mic ghiul ce face ecliptica cu planul ecuatorului
de 45° dar mai mare ca 30° cu orizontala, pe
aceleaşi faţade. ceresc.
Această problemă revine din primul mo­ Din relaţiile (1)—(3) se vede $ă diferenţa
ment la determinarea azimutului şi înălţimei între unghiurile de cădere ale radelor soare-
soarelui (direcţia şi înclinaţia razelor) într'o 14 ) Rey, Pidoux «t Barde: „ta Science des ÀjgM» de Viile*,
localitate dată şi la un moment dat, proble­ ( 1028).
INSOLAREA URBANISTICĂ

termină în mod analog lungimea axei mici


lui pe orizont, la cele două solstiţii, este 22,
adică o constantă de circa 46°,56’ pentru ori­ pe acel plan.
ce punct de pe pământ. Azimutul a al soarelui la o oră anumită, de
Din fig. 4 a — 10 a se observă că traecto- ex. ora 14, este determinat în mod analog;
riile aparente ale soarelui la echinoxuri simt ca în fig. 13 b.
simetrice, nu numai cu liniile NS, ci şi cu di­ Prin urmare în zilele de echinoxuri putem
recţia R A; şi deci, la echinoxuri, cum cunoaş­determina uşor grafic înălţimile şi azimutu-
tem mărimea ambelor axe, putem construi rile soarelui pentru orice moment al zilei.
elipsa, care reprezintă proecţia pe planul ver­
Pentru zilele de solstiţii nu mai obţinem
tical R A Z (retina ochiului observatorului), pe aceiaş cale lungimea celor două axe ale
traectoriei aparente a soarelui din acea zi, elipselor, şi deci nu mai putem aplica aceiaş *
elipsă a căror ordonate ne furnizează direct
metodă.
înălţimile soarelui faţă de orizont, într'un
Dar problema ne interesează, pentru lati­
moment al zilei echinoxului, adică în felul
tudinile României, mai ales la solstiţiile de
indicat în fig. 13 a, prin ajutorul cercurilor
iarnă şi de vară, mai mult decât la echino-
xuri, ca prezentând condiţiile cele mai de­
favorabile.
De aceia vom recurge pentru determina­
rea înălţimei soarelui la construcţia din fig.
14 a, în CareSv , Se , şi SiSunt poziţiile apro7
ximative la ora 12 ale soarelui, respectiv la
solstiţiul de vară, echinoxuri şi solstiţiul de
iarnă, pentru o localitate cu latitudinea bo­
reală X ; iar ST SA S. Se’ şi Si sunt plaT
mirile paralele pe bolta cerească în care simt
;1 ■
descrise traectoriile aparente ale soarelui în
çélor două axe ale elipsei. Pentru aflarea acele züe. Unghiurile SrOS« şi SO«Si. sunt .
azimutttrilor, cercul traectoriei aparente îl
vom proeeta pé planul orizontal al locului, egale, cum se ştie, cu £ i iar planul orizontu­
lui este H H', şi meridianul locului Z S i N (a
formând im unghiu egal cu ^ — x care de- se compara cu fig. 4 a).
A.
Elipsa înălţimilor
fu o h h 'H u / de f'jrnd

Fig. 14 a, 14 b.

rabatem cercul paralel Si Si* al tra- atunci se observă că soarele se mişcă apa­
4»etoriei la solstiţiul. de iarnă, pe planul meri* rent pe cercul rabatut, dâr parcurgând în
® ^ Si N, în juriil diametrului Si Oi Si timpuri egale unghiuri egale, astfel că pe
^2 ____ U R B A N I S M U L

rea clădirilor e paralelă cu aceia a strfeei


direcţia spre sud, care este SiOi, cade ora
apoi distanţa între doua clădiri, dacă orieni
12, iar pe direcţia perpendiculară P P', res­
pectiv orele 6 şi 18. Paralela la PP\ fie tarea faţadelor clădirilor este independentă
de aceia a străzei; dar cu condiţia că în 2 ^
HiHi\ dusă prin punctul Ri determină la in­
tersecţia ei cu cercul, orele la care, aproxi­ solstiţiului de iarnă faţada principală să fjç
mativ, răsare şi apune soarele în localitate expusă la soare cel puţin două ore pe în.
la solstiţiul de iarnă. treaga lor înălţime 16), iar la ^soarele sub mj.
Dacă voim să aflăm, de pildă, care este ghiul de 45° cel puţin o oră, şi anume, fjg
înălţimea soarelui, adică înclinarea razelor faţadele de pe o lăture a străzii sau cele spjţ
lui, la ora 13 (soarele în punctul P) în ziua curte în primul caz, fie faţadele cele mai liizMf
solstiţiului de iarnă, atunci construcţia din (principale) ale tuturor clădirilor, în căzuţi
fig. 14 a ne arată că unghiul hia corespunde doilea,-
inălţimei P 1P 2 (Pi fiind pe elipsa înălţimei b) Să se determine în aceleaşi cotadiţu
azimuturilor trasată cunoscând cele 2 axe mutul a m al direcţiei străzii sau faţadelor,
ale ei, la fel ca în fig. 12 a pentru echino- pentru ca D să devină minimum minimomm.
zuri). înclinarea his a razelor la ora 13 (punc­ c) Să se determine azimutul ae ăl direcţiei
tul P) se determină ţinând seama că planul faţadelor şi valoarea minimă a lui D, pentru
de proecţie al elipsei trecând prin Oi, se află ca ambele faţade lungi şi paralele ale clădiri­
dedesubtul planului orizontului H H ’ cu can­ lor, şi pe întreaga lor înălţime, să fie irisolate
titatea OOj = Oj Oi. Deci hi3 se determină la solstiţiul de iarnă, în condiţii echivalente
faţă de centrul Oi şi de cercul P. de igienă, această ultimă ipoteză fiind intere­
Azimutul soarelui, la aceiaş oră 13 (punc­ santă pentru clădirile în care toate încăperile
tul P) se determină în mod aproape analog aflate pe cele două faţade paralele urmează
cu înclinarea razelor soarelui, cu diferenţa să aibă aceiaş fucţiune (utilizare).
că, planul de proecţie al ,.elipsei azimuturi­ Pentru cazurile a şi b, Danger a stabilit
lor'* fiind un plan H 1H 1 situat mai jos abacuri, care dau pe D la un I fix, pentru o la­
ca planul orizontului H H \ iar centrul elip­ titudine x dată, şi în o zi dată, şi pentru ori­
sei proectate fiind deplasată faţă de O cu can­ ce azimut al direcţiei faţadei, dar fără a ţine
titatea OO'i mai spre H (mai spre sud), pen­ seamă şi de înclinaţia razelor soarelui (orien­
tru a obţine adevăratul azimut va trebui să tarea actinică). Deci vom relua toate cazu­
deplasăm în raport cu elipsa azimuturilor, rile.
centrul Oi în Oi, aşa ca O t Oi = 00,\ Din fig. 15, se observă că, de oarece razele
Astfel azimutul punctului P (la ora 13) va sosesc pe pământ paralel în fiecare moment,
fi unghiul M 1O 1P 1 = ai», punctul Pi fiind co­
respunzătorul lui P pe ,,elipsa azimuturilor ".
Aşa dar putem determina uşor grafic, cu
suficientă aproximaţie pentru nevoile urba­
nistice, atât azimuturile cât şi înclinarea ra­
zelor soarelui la oricare din orele zilelor de
solstiţii sau de echinoxuri, şi pentru o loca­
litate aflată la o latitudine dată.
Putem repeta graficele pentru cazurile
razele fac în un moment aceiaş unghiti
x « 0} x * 23*,27}X= 66°,33'; şi x = 90°.
cu planul orizontal H al locului, urma M»N>
Desigur pot exista mai multe procedee gra­ a planului de insolare (limita umbrei purtate
fice pentru determinarea azimuturilor şi înăl­ a faţadei M N O P) este o dreaptă paralelă
ţimilor soarelui. cu M N şi O P; deci ea se deplasează paralel
- -1 - *•
cu ea însăşi tot timpul. Rezultă că distanţa
l , • • Di va fi determinată, pentru orice direcţie
!
M N a faţadei, adică pentru orice azimut âe
Să vedem cum Întrebuinţăm aceste date către valoarea maximă a inălţimei h a soa­
pentru rezolvirea problemelor mai sus enun­ relui la solstiţiul de iarnă. In localitatea res'
ţate, dar în următoarele trei cazuri: pectivă, care h maximum este la ora 12.
a) Să se determine distanţa D minimă între
15| Intradevàr dopi R. Koeh. razele hmiaoes* odd betf°*
faţadele clădirilor de o înălţime uniformă 1.
tuberculozei după o expunere de 2 ore, tar cele ultraviai*1*'
aflate pe cele două laturi ale unei străzi cu eodee prtn lampa de cuert. după câteva minute (Stt0V*l
o orientare dată, întâi in ipoteza că alinie­ Veat ,.La Tuberculose de Calmele, MQ, şp m.
INSOLAREA URBANISTICĂ 183
"< ‘ "S ” - '- » - ' ■■ --------

Din fig. 15 avem relaţia : voluţie, având vârful deasupra orizontului, cu


Di = I. cot. h. planul orizontal (faţa solului), con de revo­
Dacă azimutul direcţiei O P şi deci al lui luţie posedând zilnic un unghiu variabil de
M1N1 ar fi 90°, atunci Di ar măsura la ora revoluţie în jurul axei, care este axa polilor
12 chiar distanţa între faţade, adică distanţa tereştri. Unghiul de revoluţie (unghiul gene­
între cele două paralele PO şi MiNi. Prin ratoarei conului cu axa de revoluţie) variază
urmare D căutat, în funcţie de azimutul a şi între 90° (în zilele de echinoxuri) şi 90° — e =
de Di este: 66°,33' (în zilele de solstiţii) aşa că rezultă
că acea conică, descrisă într'o zi de umbra
D = Di. sin (ît—a) = Di sin a sau purtată a unui punct fix, va fi o familie de
D = I. cot. h. sin a. (4) iperbole tot timpul anului, dacă latitudinea x
Din această relaţie rezultă că D este mi­ a punctul fix (vârfului conului) va fi mai
nimum când h este maxim, adică la ora 12 mică decât 66°,33', cazul României şi spa­
(când h devine hi 2), dar şi când sin a este ţiului până la cercul polar), dar devenind,
minim, deci când a = 0° (faţada principală pentru locurile de pe cercurile polare, o pa­
orientată pe direcţia meridiului focului, adi­ rabolă în zilele solstiţiului, iar în celelalte
că N S), ceiace se poate vedea şi din fig. 16. zile ale anului rămânând asemenea nişte
Dacă pentru un I şi un a date, am stabili iperbole (o familie de iperbole).
pe D minim corespunzător la hi 2 , aceasta ar Pentru localităţile cu x > 66°,33', deci din­
însemna că faţadele de pe o lăture a orientă- colo de cercurile polare, curba poate fi când
rei ar fi insolate pe întreaga lor înălţime nu­ elipsă, când parabolă, când iperbolă. In fine,
mai câteva momente în jurul orei 12, căci când x = 90° (la poli) curba este un cerc
imediat ar apare o umbră cu Di mai mare la solstiţiul de vară, şi devine o familie de
ca D. Este nevoie însă de o insolaţie mai în­ elipse în celelalte zile ale aparenţei soarelui.
delungată, adică de câteva ore (s’a cerut cel Cercurile şi elipsele pot fi uşor trasate gra­
puţin două ore). Prin urmare D trebuie să fic pentru zilele de solstiţii şi echinoxuri, căci
corespundă nu la hi2 , ci la un h mai mic, raza şi cele două axe se determină îndată.
dar care, fig. 14 ne arată că nu poate fi de­ La parabole şi iperbole se determină numai
cât cele simetrice cu câte o oră, faţă de ora decât vârfurile în acele zile, căci corespund
12, adică respectiv la hu = his, adică D'« umbrelor dela ora 12, precum şi focarele.
corespunzător la Du. Am văzut că D devine minimum minimo-
Pe Du îl determinăm grafic fie din „elipsa rum pentru a — 0°; dar, pentru ca măcar una
înălţimilor" la solstiţiul de iarnă (fig. 14 a) din faţadele având această orientare, să fie
pentru ora 11, fie trasând practic pe teren, cel puţin două ore bătute de soare, atunci,
sau grafic, umbra purtată a punctului R (fig. spre a afla valoarea corespunzătoare a lui D
15) în acea zi, notând pe ea la fiecare punct din relaţia (4), vom extrage şi folosi în (4)
ora corespunzătoare, deci curba c (fig. 16). valorile din fig 14 a şi 14 b, valorile azimu-
5 turilor a şi înălţimilor h respective, fie acele
pentru ora 10, sau pentru ora 14, (căci
aio = a i4 şi hio = lui). Astfel ambele faţade
fiind paralele cu direcţia NS şi distanţate cu
D corespunzător, vor fi în întregime bătute
de soare câte două ore la solstiţiul de iarnă.
Mai putem găsi acelaş rezultat folosind um­
bra purtată C, a lui R pe pământ (fig. 16),
spre a determina poziţia Rio (la ora 10); a-
tunci distanţa Rio R’10 va fi valoarea lui D
căutată, pentru azimutul a = 0°.
Prin urmare o faţadă îndreptată după di­
recţia NS, are avantajul că pentru aceiaş
Fig. 1*. înălţime a clădirilor distanţa între acele clă­
'ţ ţ . 1 * 7 * T- SÎ * - l i 1 diri, pentru o insolare de două ore, devine
Curba descrisă de umbra parţială a punc- minimă, ceiace se ştia.
}uţ'd fix R, pe un plan orizontal la faţa so- Relaţia (4) ne mai arată că D necesar
0a^* în timpul unei zile, este o conică, de esté maximum dacă a = 90°, deci orienta­
reprezintă intersecţia unui con de re­ rea faţadei va fi după direcţia EV, ceiace
U R B A N I S M U L
ÎM
iarăş s s cunoştea, însă acest rezultat este trund raze cu înclinări în intervalul 45°,_
valabil numai pentru o durată de expunere 3 0 ’. O astfel de verificare se face pentru
foaue mică. Dacă adăogăm şi condiţia unei ziua solstiţiului de vară, căci la solstiţiul de
d j-ate minime, de ex. 2 ore, cum am arătat iarnă razele totdeauna cad mai înclinat de
jâ e necesar, atunci fig, 17, rezultată din fig. 45° în regiunea ce ne interesează, chiar la
16, arată că D minimum este cel corespun­ ora 12.
zător orientării PC, care face 90° cu direcţia In acest scop se desenează elipsele înălţj,
R Rio (adică aceia a razelor dela ora 10 la milor şi azimuturilor pentru ziua solstiţiului
solstiţiul de iarnă), şi că Doo0 este mai mare de vară, în mod analog ca în fig. 14 a şi 14 b,
decât Do°, dacă a < 45°, deci depinde de du­ după care, se exam inează dacă unghiurile
rata fixată pentru insolare. Cu cât ne propu­ înălţimei soarelui la orele 10— 12 sunt cu­
nem o durată mai îndelungată de insolare prinse între 30° şi 45°, căci azimutul la ora
zilnică, cu atât D900 devine mai mic, deci o- 10 este totdeauna mai mare decât cel delà
rientarea EV e mai avan tajoasă şi din punct aceiaş oră din ziua solstiţiului de iarnă. In
de vedere economic. cazul că rezultatul e afirmativ, orientarea
A şa dar orientarea NS a faţadelor poate îi N S este cea optimă, iar distanţa D minimă
igienică şi economică(in raport cu terenul),Ia găsită la solstiţiul de iarnă este admisibilă.*
o durată de insolare netrecând o limită mini­ A ceiaş concluzie răm âne şi dacă observăm
mă impusă din punct de vedere igienic, care că după orele 10 există un interval de timp,
corespunde unui azimut al acelor raze limită, de cel puţin o oră, când razele cad cu o în­
încheind durata minimă, mai mare de 135c clinare între 30° şi 45°. D acă însă această
(sau mai mic de 45° măsurat ca în fig. 17); condiţie nu este îndeplinită timp de cel pu­
în caz contrariu, orientarea EV este cea mai ţin o oră, vom spori azimutul orientărei fa­
ţadei aşa ca să avem raze la maximum 45°
cel puţin o oră, bineînţeles în acest caz va­
loarea lui D va spori puţin.
Totuşi, dacă din punct de vedere biologic
direcţia N S poate îndeplini de multe ori con­
diţii suficiente igienice şi optime economice,
din punct de vedere practic faţadele la răsă­
rit în regiunile temperate sunt prea reci iar­
na, iar cele delà apus prea calde vara. Aşa
dar, din punctul de vedere al economiei de
combustibil direcţia N Ş nu e optimă.
Fig. 17 ne arată că, dacă azimutul a sau
unghiul « se apropie de 45°, atunci optimum
cade în favoarea direcţiei EV, de oarece dis­
tanţele între clădiri, la cele două orientări,
aproape se egalează; în schimb, economia
de combustibil căzând categoric în favoarea
direcţiei EV, faţadele lungi la sud expun în­
căperile la căldură iarna şi la răcoare vara;
ceia ce se ştie de oricine din practica vieţei
şi ceia ce a demonstrat cu grafice experimen­
tale şi Marboutin pentru Paris. In ce caz însă
se apropie azimutul a de 45° păstrând durata
expunere! solare ?
Fig. 14 b ne arată că aceasta se întâmplă
avantajoasă şi din punct de vedere igienic, când x devine mai mic (deci spre ecuator,
şi din punct de vedere economic (economie unde căutăm răcoarea). Dacă însă sporim du­
la spaţiul liber). rata de expunere obligatorie la razele so­
Concluzia aceasta e valabilă pentru orien? lare, de exemplu la circa 4 ore, în loc de'
tarea fototropică. Pentru orientarea actinică două ore, de asemenea a se apropie şi chiar..
trebuieşte verificat dacă pe durata numai de poate trece de 45°; ori această sporire a du-’
o oră admisă, şi la orientarea stabilită, , pă­ ratei expunerei „este : cu atât .mail de dprit iÇjjt..
INS OLARE A URBANISTICA 185

cât a creşte (deci spre pol, unde căutăm căl­ celor faţade, ambele faţade să fie integral
dură iarna şi răcoare vara). insolate pe aceiaş durată minimă admisă de
Prin urmare, adăogând şi condiţia termică, timp (2 ore), iar distanţa D dintre clădiri să
reese în mod evident că orientarea EV este fie minimă (fig. 18). Dacă soarele ar păstra
optima-optimarum, atât ia ecuator cât şi spre
poli, când luăm în consideraţie numai inso-
larea.
De aici tragem învăţământul că, ori tie
câte ori vom avea facultatea să liberăm o-
rientarea faţadelor clădirilor faţă de aceia a
străzilor şi preţuim răcoarea vara şi căldura
iama, vom alege orientarea faţadelor prin­
cipale spre sud. Dacă temperatura de iarnă
joacă mai puţin rol, şi căutăm pe faţada prin­ aceiaş înălţime în timpul zilei, atunci ar tre­
cipală o umbrire timp mai îndelungat, atunci bui ca timpul tcD = tAB =* 2 ore. Dar înălţi­
alegem ca orientare optimă direcţia NS, adi­ mea soarelui variază, crescând dela ora ră­
că faţada, spre răsărit, care ne procură eco­ săritului soarelui până la ora 12, şi apoi des-
nomie la lărgimea străzei pentru o durată de crescând.
insolare minimă din punct de vedere igienic. Prin urmare dacă cele 2 faţade paralele au
aceiaş înălţime, tAB — tcD numai pentru azi­
Rămâne să examinăm cazul când ambele mutul 0° al direcţiei XY, căci ho = hA , po­
faţade lungi (principale) ale aceleiaş clădiri ziţiile soarelui fiind simetrice faţă de meri­
(sau ambele laturi ale străzei, în ipoteza con­ dian. Pentru celelalte azimuturi ale lui XY,
strucţiei închise) urmează să fie insolate, adică 0° < a ^ 9 0 °, avem hA> hc şi deci fa­
echivalent (ipoteza c de mai sus). ţada AC va fi ceva mâi îndelungat insolată,
Această echivalenţă poate să fie o egală şi cu raze în genere mai înclinate decât fa­
durată <^e expunere fototropică şi actinică ţada CD; la fel şi dacă 0° > a^90°, la solsti­
a celor două faţade paralele ale aceleiaş clă­ ţiul de iarnă, aceiaş faţadă AB va fi mai în­
diri; sau poate să fie o echivalenţă energe­ delung insolată.
tică, adică ambele faţade să primească aceiaş La solstiţiul de iarnă, dacă azimutul direc­
energie solară, cât mai mare, mai ales la sol- ţiei XY trece de anumite valori, în raport cu
sţiţiul de iarnă. latitudinea localităţei, atunci una din faţade
Cele două faţade paralele sunt însă diferit nu mai primeşte do; lor raze directe solare.
expuse soarelui, atât zilnic, cât şi în timpul Pentru aceiaş durata de insolare, am văr
anului. Fig. 1, care cuprinde planşa Marbou- zut că azimutul 0° pentru direcţia XY, pro­
lin pentru Paris, dovedeşte aceasta. De exem­ cură pe D minimum-minimorum.
plu, dacă o faţadă e orientată la sud, cea pa­ Această condiţie nu furnizează însă grade
ralelă este'la nord, şi această ultimă este cu energetice maxime pentru cele două faţade,
totul dezavantajată şi ca expunere fototro­ şi nici expuneri actinice optime, ci numai du­
pica, şi ca energie solară în lunile de iarnă; rate oarecum egale de insolare, si în conti­
deci nu poate fi vorba de o echivalenţă foto­ nuitatea orelor. De aceia o astfel de condi­
tropică, actinică sau energetică. Dacă o fa­ ţie se poate pune la străzile comerciale, unde
ţadă e orientată la SE, cealaltă va fi orien­ faţadele pe ambele laturi ale străzei cată a
tată spre NV, şi situaţia, după cum arată a- fi egal expuse la soare, ca moment şi durată.
ceiaş figură, nu atinge nici, pe departe echi­ In acele zone terenul fiind destul de scump,
valarea, abstracţie făcând . de economie la rezultă că cea mai recomandabilă orien­
distanţa D între clădiri, în raport cu înălţi­ tare a faţadelor pe străzile comerciale este
mea construcţiilor. NS; care procură şi insolare echivalentă şi
Rézùltâ că trebuie să formulăm pe alte un D minimum.
' baze condiţia de echivalenţă, şi anume echi- In definitiv, în cartierele de locuit, orien­
vajteirţa să' fie cam pentru aceiaş parte a zi- tarea optimă a faţadei lungi este spre sud
|®ii nu pentru întreaga zi, ci numai pentru (EV); acolo :se iau dispoziţii speciale în ra­
durata minimă de insolare fixată la solstiţiul port cu orientarea eolică, spre a nu modifica
«e iarnă. orientarea de insolare.
t ă ^ e9lStâ con<diţie revine la stabilirea orien­ In cartierele comerciale, unde construcţia
t i optitìle a faţadei lungi, pentru ca atunci este în genere cu regim închis, orientarea
fazele solare se apropie 'de direcţia a­ optimă este NS, cu distanţe minime întte hi-
186 U R B A N I S M U L

ţade, aşa ca la solstiţiul de iarnă fiecare la­ LUCRAREA No. 1. Orientarea locuinţei ca
tură a străzei să fie insolată cel puţin o orăf higienă.
dacă nu două.
. Aceasta înseamnă, pentru latitudinea ţării Intr'un cartier periferic din Bucureşti, ur­
noastre, că distanţele clădirilor de pe astfel mează să se construiască un local cu grădină
de străzi NS să fie cuprinse între circa 0,6 H pentru lO.n + 50 copii, unde mamele lucră­
şi 1,5 H, unde H e înălţimea clădirilor pe toare să-şi lase copii, spre îngrijire şi edu­
acea stradă, şi după cum urmărim o inso­ caţie, în timpul zilei, când dânsele lucrează
lare la solstiţiul de iarnă de o oră sau 2 ore în fabrică.
cel puţin. Pentru alte azimuturi, lărgimile Pentru acest scop se alege un teren drept­
necesare cresc rapid, cu cât azimutul se a- unghiular, cu faţada de 2 .(n + 10) m. şi adân­
propie de 45° sau de —45°. Deci nu se reco­ cimea de 2.(n+20) m. situat pe o stradă a
mandă în regiunea României orientări în ve­ cărei orientare face cu direcţia NS un un­
cinătatea direcţiei RA pentru străzile comer­ gimi de 12Xri grade.
ciale. !i Să se determine aşezarea, orientarea faţa­
Făcând comparaţia acestor rezultate cu si­ dei, dispoziţia şi mărimea sălilor clădirei,
tuaţia din Bucureşti, observăm că foarte care va avea de asemenea în plan o formă
multe străzi comerciale sunt rău orientate, şi dreptunghiulară, în aşa fel încât;
în genere prea strâmte, iar prin regulament a) spre stradă să se rezerve o grădină lată
s'a înrăutăţit situaţia, căci au fost stabilite de cel puţin 4 m. în partea ei cea mai în­
înălţimi mai mari decât distanţele între clă­ gustă;
diri, De exemplu, pe str. Brezoianu, cu dis­ b) să se păstreze în spatele clădirei (spre
tanţele între clădiri de 12 m. şi direcţia NS, fundul locului) o curte pentru jocurile copii­
sunt înălţimi de peste 10 m. adică D=0,66 H, lor, aşa ca să se poată înscrie în acea curte
limită extremă pentru insolare la solstiţiul un cerc de o suprafaţă minimă de 2.(10Xn+,
de iarnă; iar la str. Lipscani, cu direcţia defa­ 50) m. p.;
vorabilă RA, găsim D = 0,6 H, aşa că faţa­ c) clădirea va avea cel puţin 3 săli de adă­
dele dela nord nu primesc de loc soare la post şi lucru, în fiecare sală neadmiţându-se
solstiţiul de iarnă. a intra mai mult de 20 copii;
Galea Victoriei este mai avantajată, având d) în fiecare sală să poată pătrunde soa­
direcţia NS, şi D=0,81 H, dar pe alocurea rele chiar la orele când se află acolo copii,
acest raport este stricat de aşa zisele turnuri, cel puţin 3 ore pe zi, şi sub un unghiu de
gabarituri nerespectate, etc. cel mult 45° cu orizontala, la solstiţiul de
Dacă examinăm planurile unor oraşe sau vară, şi anume pe toată lărgimea (adânci­
centre recent executate în Germania, Rusia mea) sălei;
Sovietică, Olanda, Finlanda şi chiar Italia, e) să se arate anume în ce locuri se va
observăm tendinţa de a libera alinierea stră­ putea autoriza ridicarea de construcţii pe
zilor de orientarea clădirilor, dar încă o ne­ proprietăţile vecine situate pe partea opusă
lămurire cu privire la orientarea acestor ul­ a străzei, şi care poate fi înălţimea lor ma­
time în raport cu funcţiunile lor, cu clima şi ximă admisibilă, pentruca, la aceiaş
cu economia terenului, şi nici încercări cu expunerea solară a sălilor şcoalei să rămână
privire la esteticizarea cadrului urbanistic. asigurată în aceleaş condiţiuni ca sub a-c;
Deci ne aflăm încă în faza tatonărilor. f) care poate fi aşezarea optimă a clădirei
pentru a îndeplini atât condiţiile a-d, dar in
Din cele arătate pot apărea numeroase aceiaş timp vecinii să poată construi mai
sugestiuni pentru studiul altor aspecte ale înalt şi cu o folosire (rentabilitate) cât mai
problemei; iar la noi, desigur, şi îndemnul mare a terenului lor pentru construcţie.
de întocmire a unor abacuri valabile pentru [*•* v v^v.-v- - . - •
latitudinile extreme ale României şi cel puţin LUCRAREA No. 2. Orientarea străzei —*
revizuirea gabariturilor din regulamente. insolarea clădirilor.
Pentru ^exemplificare a folosirei leo-
riei insolărei, reproducem mai jos două O stradă proectată într’o aglomeraţii»®
exerciţii lucrate în seminarul cursului de ur­ este impusă să fie în linie dreaptă 9*
banism la Facultatea de Arhitectură, în anii tată aşa fel ca să formeze cu direcţia N-S, un
1940 şi 1941, unghiu de 6 n grade.
1NSOLAREA URBANISTICA 187

Construcţiile de pe această stradă vor fi b) care poate fi gruparea cea mai econo­
aşezate pe întreaga lor faţadă, şi pe ambele mică a clădirilor, dacă se mai adaogă condi­
părţi ale străzei, pe câte o aliniere paralelă ţia ca fiecare clădire să poată dobândi cel
cu strada. înălţimea construcţiilor va fi, la puţin o faţadă, chiar dinspre curte, bătută
punctul cel mai înalt al acoperişului, de (8+ direct de razele soarelui, dar căzând sub un
n/2) metri. Clădirile vor servi pentru locuinţe unghiu mai mic de 45° cu orizontala, cel pu­
populare, familiare sau colective, iar de for­ ţin o oră pe zi, la solstiţiul de vară;
mă şi mărimea loturilor de construcţie se va c) în cazul imposibilităţei satisfacerei eco­
face abstracţie, rămânând a fi stabilite după nomice, simultane şi complecte, a condiţiu-
rezolvirea problemei de orientare. nilor a şi b, se va arăta care este timpul ma­
xim de expunere solară ce se poate obţine,
Să se determine: sau dacă nu este mai avantajos a se alege
a)Distanţa minimă între alinierile faţade­ o altă direcţie pentru alinierea faţadelor cu
lor clădirilor pe cele două părţi ale străzii, desfăşurrea maximă, decât cea paralelă cu
ţinând seama că localitatea se află la 2Xn axul străzei, şi se va stabili acea direcţie,
grade latitudine nordică, cum şi de condiţia care va permite o distanţă minimă între clă­
ca la şolstiţiul de iarnă, o întreagă faţadă a diri, pentru condiţiile numerice date.
fiecărei clădiri, de preferinţă cea delà stradă,
şi pe întreaga ei înălţime, să primească cel Notă. Litera n va fi înlocuită cu numărul de ordine al stu­
puţin două ore pe zi raze directe solare; dentului.