Rela]iile psihologiei organizațional-manageriale cu alte științe

psihologice

Analiza celor trei no]iuni fundamentale incluse în chiar defini]ia psihologiei

organiza]ional-manageriale a contribuit, probabil, la conturarea specificului
noului domeniu al cunoa[terii. Credem îns\ c\ surprinderea [i mai pregnant\ a
specificului psihologiei organiza]ional-manageriale s-ar putea face prin
raportarea ei la alte domenii ale cunoa[- terii psihologice. Dou\ dintre acestea
psihologia social\ [i psihologia muncii ne re]in în mod deosebit aten]ia, cu atât
mai mult cu cât unii autori consider\ c\ psihologia organiza]ional-managerial\ a
ap\rut în cadrul lor, ca o completare sau ca o prelungire fireasc\ a lor. 2.3.1.
Psihologia organiza]ional-managerial\ [i psihologia social\ Psihologia social\ [i-
a câ[tigat o binemeritat\ reputa]ie nu doar prin faptul c\ a adus o nou\ perspectiv\
în interpretarea omului (situa]ional\, rela]ional\, grupal\), ci [i dintr-un cu totul
alt considerent. Ap\rut\ mai întâi ca [tiin]\ teoretic\, aproape exclusiv deductiv\ [i
speculativ\, ea [i-a dat curând seama c\ a r\mâne în acest stadiu ar însemna a se
steriliza, a se autocondamna la moarte. De aceea, a evadat din cadrele limitate
ale concep]iilor teoretice în spa]iul vast al cercet\rii empirice. Acest fapt, de[i a
constituit un 40 CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC progres evident, nu
a avut impactul cuvenit deoarece fenomenele psihosociale, [i mai ales efectele
lor, erau investigate în condi]iile artificiale ale experimentelor de laborator. Un
nou salt, o nou\ deschidere se impuneau de la sine. {i, atunci când psihologia
social\ a încercat s\ „ias\ din cadrul îngust [i artificial al laboratorului, lumea
muncii, lumea grupurilor de munc\, mediile organiza]ionale îi erau cele mai la
îndemân\. Astfel, foarte curând, constat\rile f\cute în contextele constrâng\toare
ale laboratorului au început s\ fie extinse [i aplicate în domeniul vie]ii reale.
Lewin, Lippitt [i Whyte au descoperit cele trei stiluri de conducere (autoritar,
democrat, liber-permisiv) cercetând grupuri de copii în condi]iile activit\]ii de
joc. Câte alte tipologii ale stilurilor de conducere n-au fost îns\ formulate
pornind de la studiul adul]ilor în contexte organiza]ionale reale?! Faptul c\
psihologia organiza]ional-managerial\ a existat o bun\ bucat\ de vreme ca o
prelungire a psihologiei sociale este demonstrat, printre altele, de titlurile unor
lucr\ri. Multe dintre acestea nu se numesc pur [i simplu psihologie social\, ci
psihologie social\ aplicat\ la industrie, psihologie social\ a muncii sau a
organiz\rii industriale. Iat\ câteva exemple: J.A.C. Brown, The Social
Psychology of Industry (1954); A.S. Tannenbaum, Social Psychology of the
Work Organization (1966); Michael Argyle, The Social Psychology of Work
(1972). Recenta culegere de texte de baz\ referitoare la Dinamica grupurilor,
coordonat\ de Pierre De Visscher [i Adrian Neculau (2001), furnizeaz\ suficiente
argumente în favoarea ideii de mai sus pentru a mai fi necesar s\ insist\m asupra
ei. G\sim în aceast\ lucrare studii referitoare la planificarea [i schimbarea social\,
decizii de grup, conflictul între grupuri, organizare, comunicare, leadership,
psihologia puterii, probleme preluate [i extinse de psihologia organiza]ional-
managerial\ la nivelul organiza]iilor. S\ se fi limitat psihologia organiza]ional-
managerial\ doar la preluarea problemelor din psihologia social\ [i la simpla lor
adaptare pentru mediile organiza]ionale? F\r\ îndoial\ c\ nu! Cine cerceteaz\ mai
atent con]inutul lucr\rilor de psihologie social\ se va convinge u[or c\ cel pu]in
unele probleme din ele dep\[esc cu mult sfera propriu-zis\ a psihologiei sociale,
fiind, practic, teme devenite peste timp clasice în psihologia organiza]ional-
managerial\ (individul [i grupul în organiza]ie, structuri organizatorice formale
[i informale, leadership, decizii [i participare organiza]ional\, motivarea
comportamentului organiza]ional, rela]iile dintre satisfac]ie [i performan]\ etc.).
Diferen]a dintre psihologia organiza]ional-managerial\ [i cea social\ apare cel
pu]in în urm\toarele direc]ii: în timp ce psihologia social\ se centreaz\ cu
prec\dere pe studiul grupurilor mici, psihologia organiza]ional-managerial\ se
orienteaz\ spre studiul grupurilor mari, organiza]iile fiind chiar definite ca
grupuri mari; pe când psihologia social\ accentueaz\ rolul rela]iilor informale,
psihologice, subiective în func]ionarea grupurilor, psihologia organiza]ional-
managerial\, chiar dac\ nu neglijeaz\ rolul acestor rela]ii, se centreaz\ pe rela]iile
[i structurile formale, oficiale, administrative care furnizeaz\ cadrul legal-juridic
de existen]\ al organiza]iilor; spre deosebire de psihologia social\, care are mai
ales o finalitate descriptiv-explicativ-interpretativ\, psihologia organiza]ional-
managerial\ are prin excelen]\ o finalitate ameliorativ\. PSIHOLOGIA
ORGANIZA}IONAL-MANAGERIAL| {I CÂMPUL EI DE INVESTIGA}IE
41 2.3.2. Psihologia organiza]ional-managerial\ [i psihologia muncii La o prim\
vedere, între cele dou\ ramuri aplicative ale psihologiei exist\ o [i mai mare
asem\nare. Aceast\ senza]ie este accentuat\ de faptul c\, atunci când au
con[tientizat c\ centrarea pe individ [i pe ambian]a natural\, fizic\ a muncii este
total insuficient\ pentru a explica diversitatea comportamentelor [i a efectelor
acestora în cadrul activit\]ii de munc\, reprezentan]ii psihologiei muncii (sau
industrial\, cum era numit\ în SUA) au început s\ se orienteze masiv spre grup [i
spre ambian]a social\ a muncii. Treptat, manualele de psihologia muncii încep s\
includ\ în ele adev\rate capitole de psihologie organiza]ional\. În extrem de
cunoscutul manual de psihologie industrial\ (Industrial Psychology, 1958),
elaborat de J. Tiffin [i E.J. McCormick, tradus [i în limba francez\ în 1967,
capitolul XII, intitulat „Personalitate [i organiza]ie, con]ine un spectru extins de
probleme organiza]ionale (organiza]ii [i indivizi, teoriile [i filosofia
conduc\torilor, structuri [i rela]ii în organiza]ii, conducere, stil de conducere,
dimensiunile comportamentului conduc\torului, eficien]a unui „bun [ef,
atitudinile [i valorile conduc\- torilor, participarea personalului, coeziunea
grupului, comunica]iile, conflictele în organiza]ii, adaptarea la schimbare).
Acest capitol, de nu mai mult de 80 de pagini, poate fi considerat un micro-tratat
de psihologie organiza]ional\, prefigurând temele majore din cadrul acestei
discipline. La un an de la apari]ia în traducere a lucr\rii lui Tiffin [i McCormick,
se edita în Fran]a lucrarea lui Philippe Muller [i Paul Silberer, L’ homme en
situation industrielle. Manuel de psychologie industrielle (1968), care cuprindea
dou\ p\r]i (a doua [i a [asea) dedicate exclusiv unor probleme ce intr\ în sfera de
interes a psihologiei organiza]ional-manageriale (organizarea întreprinderii,
conducerea, colaborarea, selec]ia [i formarea conduc\torilor, participarea, de la
conflict la dialog etc.). Apropierea psihologiei muncii de psihologia
organiza]ional-managerial\ nu a fost gratuit\ [i s-a bazat pe un argument solid:
pe de o parte, condi]iile de munc\ sunt intim legate de sistemele de organizare;
pe de alt\ parte, sistemele de organizare sunt locul rela]iilor umane specifice [i
chiar rezultatul construit pornindu-se de la ele. Psihologia organiza]ional- -
managerial\ a fost introdus\ în psihologia muncii de îndat\ ce s-a descoperit
importan]a climatului [i sus]inerii psihologice a muncii (Lemoine, 2000, p. 2).
Cele de mai sus ne-ar putea conduce la concluzia c\ psihologia organiza]ional- -
managerial\ n-ar fi nimic altceva decât o simpl\ aplicare a psihologiei
muncii/industriale în domeniul organiza]iilor. Unii autori chiar împ\rt\[esc [i fac
public un asemenea punct de vedere. Alain Lancry, cel care a redactat articolul
„Psihologia muncii din Grand dictionnaire de la psychologie (1994, p. 805),
consider\ c\ psihologia organiza]ional- -managerial\ este o disciplin\ încadrat\ în
psihologia muncii care î[i propune s\ studieze interac]iunea social\ sub influen]a
factorilor organiza]ionali. Nimic mai eronat decât acest punct de vedere. Chiar
dac\, la începuturile ei, psihologia organiza]ional-managerial\ s-a dezvoltat pe
terenul sau în cadrul psihologiei muncii, cu timpul a devenit o [tiin]\ de sine
st\t\toare, autonom\. Ne-o spun autorit\]ile în materie: „Psihologia
organiza]ional-managerial\ este o disciplin\ relativ recent\…, de la na[terea sa ea
a evoluat îns\ mult. Dintr-o simpl\ aplicare la întreprindere a cuno[tin]elor
achizi]ionate în laborator, ea a devenit progresiv o disciplin\ autonom\ posedând
propriile sale metode 42 CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC [i modele
(Lévy-Leboyer, 1974, p. 9). Nici nu trebuia s\ ne spun\ acest lucru Claude Lévy-
Leboyer ca s\ în]elegem c\, într-adev\r, psihologia organiza]ional-managerial\
ocup\ un loc distinct în perimetrul [tiin]elor psihologice. Cine deschide doar
dou\-trei manuale de psihologie organiza]ional\ ap\rute recent î[i poate da u[or
seama de profilul cu totul distinct al acestei discipline la nivel de concep]ie,
metodologie [i finalitate. {i totu[i, prin ce se diferen]iaz\ psihologia
organiza]ional-managerial\ de psihologia muncii? Pentru a r\spunde la aceast\
întrebare ne vom referi la un fapt [ocant pe care l-am remarcat în evolu]ia
psihologiei muncii. Dup\ cum se [tie, aceasta are ca obiect de studiu sistemul
om-ma[in\-mediu, mai exact spus, rela]iile de adaptare reciproc\ dintre aceste
elemente componente. De[i ideea de sistem de la care porne[te psihologia
muncii este extrem de generoas\ [i productiv\ din punct de vedere teoretic, în
evolu]ia concret\ a psihologiei muncii asist\m nu la fortificarea acestei idei, ci,
paradoxal, la subminarea ei. Analiza concomitent\ a rela]iilor dintre elementele
sistemului om-ma[in\-mediu era aproape imposibil\; de aceea psihologia muncii
a început s\ accentueze [i s\ avantajeze pe rând fiecare element component al
sistemului, numai c\, în felul acesta, în loc de o singur\ psihologie a muncii
unitar\, au început s\ apar\ treptat subramuri ale ei care, cu timpul, au devenit
chiar autonome. Astfel, accentuarea componentei om a sistemului în vederea
surprinderii modului de adaptare a omului la ma[in\ a condus la apari]ia
psihologiei personalului care investigheaz\ probleme precum: ra]ionalizarea
activit\]ii de munc\, orientarea [i selec]ia profesional\, optimizarea pauzelor de
munc\ etc. Accentuarea componentei ma[in\ în vederea surprinderii modului de
adaptare a acesteia la capacit\]ile [i limitele psihofiziologice ale omului a condus
la apari]ia psihologiei inginere[ti, care ia în considerare capacit\]ile [i limitele de
natur\ psihic\ înc\ în faza de proiectare a ma[inii. De asemenea, centrarea pe
procesele tehnologice realizate de ma[ini, procese care încorporeaz\ în ele, [i mai
ales în produsele realizate, multe aspecte psihologice (nevoi, aspira]ii etc.), a
facilitat apari]ia psihotehnologiei. În fine, luându-se în considerare specificul
noilor „ma[ini cu care se lucra este vorba despre computere , a ap\rut
psihoinformatica. Accentuarea ultimului element al sistemului om-ma[in\-
mediu, [i anume a mediului, a condus, în func]ie de natura [i specificul mediului
respectiv, la apari]ia psihoergonomiei, preocupat\ de investigarea [i ameliorarea
ambian]ei fizice, naturale a muncii, [i a psihologiei sociale a muncii, care î[i
propunea cunoa[terea [i optimizarea ambian]ei sociale [i psihosociale a muncii
(vezi figura 1.1). Iat\ deci cum, pornindu-se de la ideea sistemului om-ma[in\-
mediu ca obiect de studiu al psihologiei muncii, se ajunge, de fapt, la f\râmi]area
[i chiar pulverizarea acestui domeniu al cercet\rii psihologice. De aceea, nu
trebuie s\ ne mire faptul c\ o serie de probleme ale psihologiei tradi]ionale a
muncii au fost reevaluate [i chiar încorporate într-o nou\ perspectiv\ de studiu.
Psihologia organiza]ional-managerial\ aduce, în raport cu psihologia muncii,
urm\- toarele modific\ri majore: • De[i porne[te tot de la ideea sistemului,
înlocuie[te elementul ma[in\ cu un nou element component, [i anume cu cel de
munc\ sau profesiune, a[a încât obiectul ei de studiu îl constituie sistemul om-
munc\ (profesiune)-mediu. Munca este interpretat\ în expresia ei de activitate
uman\, cu o structur\ [i func]ionalitate proprii, ambele PSIHOLOGIA
ORGANIZA}IONAL-MANAGERIAL| {I CÂMPUL EI DE INVESTIGA}IE
43 ghidate de axa motiva]ie scop. A[adar, omul nu se mai raporteaz\ la obiectul
fizic al muncii, ci chiar la munca pe care o desf\[oar\. • Spre deosebire de
psihologia muncii, care investigheaz\ mai ales nivelul executoriu, cel al
muncitorilor, psihologia organiza]ional-managerial\ se deplaseaz\ spre nivelul de
conducere, pe care îns\ nu-l studiaz\ ca un scop în sine, ci numai în rela]ie cu cel
de execu]ie. • Dac\ psihologia muncii studiaz\ sistemul om-ma[in\-mediu la
nivel microsocial, rela]ia dintre un om (un strungar) [i o ma[in\ (strungul la care
lucreaz\) putând fi considerat\ ca reprezentând un sistem, psihologia
organiza]ional-managerial\ multiplic\ sistemele [i le extinde la nivelul întregii
organiza]ii, ea fiind interesat\ de studiul rela]iilor dintre grupuri, dintre grupuri [i
organiza]ii, dintre o organiza]ie [i alte organiza]ii, fiecare dintre acestea
constituind tot atâtea sisteme om-munc\-mediu. Chiar [i atunci când psihologia
organiza]ional-managerial\ [i psihologia muncii studiaz\ una [i aceea[i problem\,
o fac în moduri diferite, din perspective diferite [i cu metode proprii. De
exemplu, ambele se ocup\ cu problematica selec]iei profesionale, îns\ una este
preocupat\ de selec]ia conduc\torilor, cealalt\ de selec]ia executan]ilor, una
]inte[te spre descoperirea [i evaluarea poten]ialului de conducere, cealalt\ spre
capacit\]i psihice deja formate [i dezvoltate. Cele de mai sus cred c\ ne-au
convins de faptul c\ psihologia organiza]ional-managerial\, de[i a ap\rut pe
fondul sau chiar în interiorul altor [tiin]e psihologice, a reu[it, cu timpul, s\ „ias\
din cadrele acestora, devenind o [tiin]\ de sine st\t\toare. Ajunsã la statutul de
[tiin]\ autonom\ [i bine individualizat\, cu con]inuturi, metode [i finalit\]i Figura
1.1. Sistemul om-ma[in\-mediu 44 CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC
distincte de ale altor [tiin]e, cu care, de altfel, între]ine în continuare bune rela]ii,
psihologia organiza]ional-managerial\ [i-a croit [i î[i croie[te permanent propriul
drum. În acest proces, extrem de vizibil\ este nu doar delimitarea,
individualizarea ei, ci [i maturizarea, înso]it\ de expansiunea ei tot mai
accentuat\