Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metafore Pentru Psihologia Copilului PDF
Metafore Pentru Psihologia Copilului PDF
CUPRINS
36. Metafora ”Trei zile la grădiniță, trei săptămâni în concediu medical”
37. Metafora ”Misterele geneticii: de ce într-o familie copii sunt diferiți?”
38. Metafora ”Călcâiul lui Ahile”
39 Metafora ”Fumatul şi sănătatea copilului”
40. Metafora ”Viaţa dedicată copiilor”
41. Metafora ”Fiind om înseamnă să fii un luptător”
42. Metafora ”Parabola Zen despre două linii”
43. Metafora ”Parabola Zen despre profesor și sărac”
44. Metafora ”Cel mai nefericit este acel care nu poate să suporte adversitatea”
45. Metafora ”Suge laptele mamei”
46. Metafora ”Eu voi scăpa de leșin”
47. Metafora “Cremenele și oțelul”
48. Metafora “Biciuiește marea”
49. Metafora “Rățușca urâtă”
50. Metafora ”Geniu – este răbdarea”
51. Metafora ”Cât nu vei căuta, în afară de sine nu vei găsi nimic”
___________
64. Metafora ”Plâng pentru mama, nu pentru tine”
65. Metafora ”Sarcasmul în educație și urmările lui”
66. Metafora ”Voi parcă mă verificați pe mine!”
67. Metafora ”Tată, da cine este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?”
68. Metafora ”Realizarea sensului morții”
69. Metafora ”Înjurătură din gura copilului”
70. Metafora ”Întâlnirea cu frumosul”
71. Metafora ”Furtul”
72. Metafora ”Ordinea în odaie”
73. Metafora ”Ce-i învață părinții pe copii când îi pedepsesc?”
74. Metafora ”Copiii spun minciuni părinţilor”
75. Metafora ”Nu minţiţi”
76. Metafora ”Invidia”
77. Metafora ”Dragostea unei mame ca un catalizator pentru creativitatea copilului”
78. Metafora ”Timiditatea”
79. Metafora ”Copil fără probleme”
80. Metafora ”Voi crește, mă voi căsători, voi divorţa şi voi trăi fericit”
81. Metafora ”Berzele, copiii şi căţeii”
82. Metafora ”Atingerea organelor genitale”
83. Metafora ”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-ar
strivi”
84. Metafora ”Etica ca un test de divinitate”
1
85. Metafora ”Nu este nimic mai devastator pentru o experienţă imediată de cunoaştere”
86. Metafora ”Pitagora şi copiii”
87. Metafora ”Eu am avut încredere în bărbaţi – şi m-am înşelat, nu am încredere în femei – şi
am dreptate”
88. Metafora ”Eu am dreptul să privesc TV”
89. Metafora ”Sentimentul de vinovăţie şi pedeapsă”
90. Metafora ”Copilul în calitate de martor”
91. Metafora ”Copil stângaci”
92. Metafora ”Tinderea spre perfecţiune”
93. Metafora ”A fost biciuit – şi o crescut om”
94. Metafora ”Moneda pentru a învinge”
95. Metafora ”Experiment turc”
96. Metafora ”E greu de spus dacă vioara a devenit instrumentul meu de bună voie sau din cauza
părinţilor, sau poate este un dar de sus”
97. Metafora ”Cititul şi înţelesul”
98. Metafora ”Oare muzicant poate deveni doar o persoană traumată”
99. Metafora ”Sfatul tatălui: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai pregătit, decât alţii”
100. Metafora ”Trebuie de băut cu copilul, ca să îl înveţi să bea corect şi să nu se îmbete?”
101. Metafora ”Copiii de azi nu citesc”
102. Metafora ”Dacă doriţi, ca copilul dumneavoastră să facă ceva cu multă pasiune, atunci
ocupaţi-vă personal de aceasta”.
103. Metafora ”Pelerinii”
104. Metafora ”Şi de ce au nevoie de ea?”
105. Metafora ”Eu nici o dată nu am pedepsit copilul meu”
106. Metafora ”Anton Pavlovici Cehov odată a observat…”
107. Metafora ”Copilul şi creativitatea”
108. Metafora ”Prometeu înlănţuit”
109. Metafora ”De-a v-aţi ascunselea”
110. Metafora ”Corectează desenul copilului”
_________________________________
2
36. Metafora ”Trei zile la grădiniță, trei săptămâni în concediu medical”
Aceasta este o statistică tipic pentru copii, care abia a început să frecventeze grădinița.
Mama, care a apelat la psiholog, i-a fost teamă o lungă perioadă de timp pentru a trimite copilul
la grădiniță. Povestirile prietenelor şi bunicii au avut acelaşi gând: până a merge la grădiniță era
copil sănătos. După ce a început să frecventeze: trei zile la grădiniță - trei săptămâni acasă în
concediu medical. Dar ținând cont circumstanțele vieții a fost nevoită să-şi de-a copilul la
grădiniță. În ciuda faptului că copilul avea aproximativ trei ani, s-a întâmplat exact aşa cum
ziceau prietenele sale. Mama a decis, că frecventarea grădiniței duce la îmbolnăvirea copilului.
Morala: Este adevărat, că copii care frecventează grădinița se îmbolnăvesc mai des decât cei de
acasă, dar în acest caz nu întotdeauna poartă vina grădinița.
Comentariu: fiecare copil posedă anumite bacterii, care le ia din familie, la fel ca zâmbetul şi
cuvintele. Uneori oamenii se îmbolnăvesc atunci când sistemul imunitar este slăbit, iar
activitatea lor în deosebi la copii depinde de starea emoțională. Este suficient ca copilul să
plângă şi imunitatea imediat slăbeşte, iar ca rezultat nici ”Actimeli” nici un alt produs reclamat la
televizor nu-i va fi de folos.
Vom analiza situația de la grădiniță din punctul de vedere al mamei. Doi sau trei ani nu a lăsat
copilul fără supraveghere, acum doreşte din nou să se afle în preajma prietenilor, să comunice cu
colegii, să uite de bucătărie, să se dedice pe plan profesional. Visează ca copilul să meargă la
grădiniță, iar ea v-a avea timp liber pentru viața personală. Ea se pregăteşte pentru: să aleagă o
creşă bună, o rochie frumoasă şi gândurile ei zboară ca de obicei la îngrijirea copilului.
Copilul simte aceste schimbări, dar spre deosebire de ea, el nu se bucură. Toate cuvintele pe care
mama i le spune despre creşă şi lucru pentru el nu au nici un sens, deoarece experiența lui este
prea limitată şi începe să devină nervos.
Iată că a venit ziua X şi mama a adus copilul la grădiniță, unde mulți copii deja s-au adaptat. Dar
copilul ei care până acum se juca cu alți copii când ieşeau la plimbare, s-a agățat de mama sa, a
început să plângă şi nu a dorit să comunice cu nimeni, iar ca rezultat educatoarea i-a copilul
plângând deoarece mama sa întârzia la serviciu. Toată ziua ea s-a ocupat cu problemele sale, iar
seara când a luat copilul, ajungând acasă a înțeles că nu va fi o comunicare încântătoare: toate
treburile casnice care în trecut le făcea timp de o zi acum trebuie să le reuşească în câteva ore.
Rularea între o maşină de spălat, frigider şi aragaz, ea are doar timp pentru a face cina, spală
copilul şi îl culcă. Asta nu e tot, trebuie să fie împreună cu soțul, să pregătească hainele la toți
pentru ziua de mâine, etc. Peste 2-3 zile cu un aşa un ritm de viață, copilul se trezeşte cu
temperatură, mama este nevoită să rămână acasă să se dedice în totalitate copilului, întru cât în
aceste câteva zile toți au obosit.
Cum se simte în această zi copilul, nu se pronunță, nu este conştient, ci doar simte? Deodată
cuvintele neînțelese a mamei prind brusc viață, se transformă în coşmar: viața lui de zi cu zi se
prăbuşeşte, el nimereşte din nou într-un nou anturaj cu o nouă lume cât şi copii necunoscuţi.
Copiii au o rigiditate uimitoare (de exemplu, lipsa de flexibilitate): ei cu greu se adaptează la
noile împrejurări. Despre aceasta copilul aude mai des, toate acestea încep să-i placă cu cât mai
mult se obişnuieşte cu acest lucru (regula psihologică: ne place şi credem că este frumos şi
atractiv cu ceea ce suntem obișnuiți). Din cauza acestor particularități ale copiilor, medicii
recomandă ca aceste inovații să fie introduse în familie treptat.
Rigiditatea – nu este unicul motiv al stresului. Deseori părinții uită să-şi anunțe copii că vor veni
seara să îi i-a de la creşă. Pentru ei acest lucru este evident şi nu consideră să le aducă la
3
cunoştință, dar copii nu-şi dau seamă încât au creierul mai slab dezvoltat şi se gândesc că vor
rămâne la creşă pentru totdeauna. Şi ținând cont că drumul spre casă nu-l cunosc, copilul îşi
imaginează nişte lucruri groaznice după care suferă foarte mult.
Stresul duce la scăderea sistemului imunitar. În orice grup cu copii există viruşi, fiecare purtător
are o stare stabilă, dar la alții acest virus se manifestă în alt mod. Pentru ca acesta să se dezvolte
pe deplin sunt suficiente doar câteva zile. O astfel de perioadă scurtă este determinată şi de
condițiile de acasă: mama este nervoasă, nu-i atrage atenție copilului şi nu se ocupă de el, într-un
final acesta se îmbolnăveşte. Este mai greu primele câteva zile când persistă temperatura şi alte
semne de boală, apoi 2-3 săptămâni până la însănătoşire poate să se bucure de părinți şi
persoanele apropiate cu care este obişnuit. Şi atunci la copil se trezeşte instinctul naturii, datorită
căruia omenirea se adaptează vieţii pe pământ, la nivel inconştient copilul înțelege faptul că este
suficient de a plânge o zi două pentru aşi asigura că se va întoarce acasă. El se învaţă de a-şi
schimba starea sistemului imunitar schimbându-și starea emoţională. Cei mai învăţaţi copii fac
acest lucru regulat şi de lungă durată, dar mamele şi medicii neexperimentați fac ca copii să se
îmbolnăvească des dintre care fac partea majoritatea copiilor alergici, dat fiind faptul că alergia –
este creşterea activităţii sistemului imunitar.
Nu este cazul de învinovăţit copii, cărora li se transmite ereditar de la părinţi unele lucruri,
medicii exercitându-și atribuţiile funcţionale văd în tot boala chiar şi la creşă. Trebuie de atras
atenţie asupra acestui lucru pentru a face părinţii de a ieşi din acest cerc vicios.
Primul lucru care trebuie de făcut este următorul: copii trebuie pregătiţi din timp pentru
grădiniţă. V-a fi cel mai bine dacă vor fi adaptaţi către aceasta cu o lună înainte. Cu toate aceste
prima zi la grădiniţă mama v-a sta cu copilul până când acesta se v-a face cunoscut cu ceilalţi
copii. Ea poate sta oriunde în sală ca copilul să o vadă în caz de necesitate, iar totodată arată că
nu pleacă şi nu-l v-a lăsa singur. Când v-a vedea că copilul a obosit deja, ea îl v-a lua şi vor pleca
acasă. În aşa caz îi v-a permite copilului să se adapteze la o nouă lume, iar totodată v-a afla dacă
copilului se simte bine în acest anturaj sau v-a trebuie să caute altă creşă. Peste câteva zile (în
momente diferite, pentru diferite familii aceasta depinde de starea copilului ) mama îl v-a anunţa
că pleacă pentru cinci minute. Este foarte important, pentru ca ea să se întoarcă peste timpul
promis.
Dacă în grupă există un ceas, este necesar de ai arăta copilului peste cât timp se va întoarce,
poate să-i lase propriul ceas, aici nu este cel mai important ceasul, important este să revină în
timpul stabilit. În aşa cazuri se poate şi în prealabil să-i lămureşti întreaga secvență de acțiuni,
pentru ca copilul să fie sigur că se v-a întoarce înapoi acasă cu mama sa. Poate să-i de-a o
jucărie, se zice că în lipsa părinților ia îi poate înlocui. Dacă copilului îşi v-a aminti de mama şi îi
v-a simți lipsa, el v-a scoate jucăria din buzunar, v-a începe să vorbească cu ia. Acest lucru
mama l-a sigur va afla, dar nu v-a fi cazul să se întoarcă imediat, ea se v-a întoarce îndată ce v-a
avea posibilitate.
Înainte ca copilul să înceapă a frecventa grădinița, este necesar să-l anunțați că v-a merge în
fiecare zi la grădiniță și ce v-or face ceilalți membri ai familiei în acest timp, mama v-a merge la
serviciu să muncească pentru a aduce bani în familie şi v-a mai face şi alte multe lucru utile
pentru familie.
Dacă copilul din copilărie v-a fi educat în aşa mod, că serviciul este unicul mod de a face bani,
atunci este imposibil de a crea o imagine pozitivă a acestui tip de activitate. Cu toate acestea
copilul se v-a distinge o perioadă îndelungată faţă de părinţi, deoarece nu v-a putea primi bani.
4
Copilul înţelege că la serviciu se merge pentru a face un lucru util de care el are nevoie şi
înţelege frecventarea grădiniței ca o contribuţie la bunăstarea familiei şi a societăţii. Prin urmare
se va povesti ce v-a face tata la locul de muncă. Este important să vorbim copilului despre
sarcina cea mai importantă în viaţa sa la grădiniţă – să înveţe şi să crească pentru a deveni cineva
în viaţă ca şi părinţii săi. Conştientizarea importanţei aflării sale la grădiniţă, (unde îndeplinește o
anumită misiune și nu este lăsat ca un lucru inutil la păstrare) aceasta v-a contribui la confortul
emoțional al copilului.
Părinţii trebuie să se gândească la comportamentul propriu după întoarcerea copilului de la
grădiniţă. Este binevenit ca să-i arate acele sentimente, care i-au lipsit la grădiniță. Este necesar
să repartizați timpul în așa mod, că după ce luați copilul de la grădiniță părinții să fie cu micuțul
și să-i arate cât de important este el pentru apropiații săi și cât de mult i-au simțit lipsa.
Comportamentul părinților când copilul este bolnav de asemenea trebuie să fie unul diferit. Chiar
și întru îndeplinirea tuturor recomandărilor pentru a preveni boala, copii pot să se îmbolnăvească
deoarece numărul noilor născuți cu imunitatea slabă este în creștere. Pentru a nu se forma o
reacție patologică în timpul îmbolnăvirii, este necesar ca comportamentul față de copil să fie
unul deosebit. Asta înseamnă că atenția care i se acordă ar trebui să fie numai mult cât îi v-a fi
necesar pentru ameliorarea stării de sănătate pentru a nu crea senzația de profit din urma bolii.
Ca urmare, condițiile trebuie create în așa fel încât bolnavul să se plictisească, iar când se v-a
începe a însănătoși la el vor începe a apărea imediat responsabilități. Cu toate acestea el trebuie o
perioadă să se ocupe de sine însuși, fiind fapt că părinții de asemnea au anumite responsabilități.
Arealul de aplicare a metaforei: lucru individual și în grup a viitorilor părinți, părinților tineri,
educatorilor de la grădiniță.
44. Metafora ”Cel mai nefericit este acel care nu poate să suporte adversitatea”
Conform legendei această frază a fost rostită de filosoful grec Biant (acela care a mai zic că tot
ce e al său poartă cu sine) [33].
Morala: depășirea obstacolelor aduce omului satisfacție. În plus, cu cât mai greu a fost un
obstacol, cu atât mai mare este victoria. Cel care nu va învinge obstacolele niciodată nu va
cunoaște gustul victoriei.
Comentarii: unul dintre cei mai vestiți cercetători în psihologia socială s-a consacrat analizei
senzației de satisfacție a vieții omului, care odată a câștigat o sumă de bani foarte mare(nu mai
puțin de un milion). A demonstrat, că senzația de fericire era mai presus decât la un om
obișnuit[21]. Asta se lămurește prin faptul că acei care au câștigat măcar odată o sumă mare de
bani, în fiecare zi compară sentimentele lor cu senzațiile, trăite în acea zi când a câștigat. Având
în vedere că diferenţa în intensitate este extrem de mare, şi există un sentiment de colorarea
negativă a vieţii obişnuite. Aceste senzații creează impresia că viața este grea. Omul care poate
depăși dificultățile, apreciază viața cu obiceiurile și bucuriile sale. Tocmai de aceea aceste
senzații el le percepe ca fericire.
Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu adolescenții, profesorii și educatorii.
11
parcursul vieții vor fi capabili să interacționeze cu alte persoane. Această comunicare precoce în
cadrul familiei dă putere de a se realiza în viitor.
Arealul de aplicare a metaforei: conversații cu viitorii părinți în ceea ce privește comunicare
cu copilul înainte de a se naște, cu tinerii părinți cu privire la necesitatea de a comunica cu
copilul în primii doi ani de viață.
51. Metafora ”Cât nu vei căuta, în afară de sine nu vei găsi nimic”
Această idee a fost zisă de către J. P. Sartre [35].
Morala: înainte de a căuta o explicație în afară, merită să încercați de a găsi în interiorul și
acțiunile tale răspuns.
Comentariu: fiecare situație în care ne aflăm, reflectă strategia noastră pentru a rezolva
problemele. Dacă situațiile apar în mod regulat, trebuie de atras atenție la ceea ce nu facem
corect. Dacă în ciuda faptului, copilul continuă să facă ceea ce părinților nu le place, părintele ar
trebui să se gândească, că prin comportamentul său provoacă copilul la aceste acțiuni.
Arealul de aplicare a metaforei: conversații cu părinții care nu-și pot rezolva propriile
probleme și cred că schimbările din viață (partener, apartamente, orașe, țări) vor duce la
schimbarea situației cu copilul.
12
SASA
MIHEREA
13
64. Metafora ”Plâng pentru mama, nu pentru tine”
În cartea lui C. Ciukovskii ”De la doi la cinci” [42] sunt date exemplu cuvintele unui copil. El
plânge, cineva încearcă să-l liniștească, dar copilul îi spune clar: ”Eu nu plâng pentru tine, eu
plâng pentru mama”.
Morala: nu întotdeauna plânsul copilului înseamnă durere. Destul de des el servește drept
mecanism de manipulare cu părinții.
Comentariu: dacă părinții sunt sensibili la lacrimile copilului, atunci el foarte repede învață să
folosească plânsul pentru dirijarea cu maturii. Orice observator extern deosebește smiorcăitul
sâcâitor de o durere adevărată, cu toate acestea unele mame cad ușor pradă acestui truc.
Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților tineri, a părinților cu copii problematici.
67. Metafora ”Tată, da cine este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?”
Este o istorioară luată din viață, povestită de o persoană, născută până la cel de-al doilea Război
Mondial. La radio permanent răsuna fraza:”Tovarășul Stalin – părintele popoarelor”. Băiețelul a
înțeles literalmente acest mesaj, pentru care s-a apropiat de taică-su și l-a întrebat: ”Tată, da cine
este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?” La aceasta întrebare tatăl a răspuns că îndată ia
cureaua ca feciorul să înțeleagă cine este părintele lui.
Morala: Părinții trebuie să discute cu copiii toate întrebările apărute la ei, dar nu să încredințeze
dezvoltarea copiilor mijloacelor mass-media.
Comentariu: unchiul meu, care trăia in acea perioadă, s-a pierdut o dată, la vârsta de trei ani. A
fost găsit prin anunțul: ”S-a pierdut un băiețel care știe să rostească două cuvinte: Stalin și
Papanin”. Avem impresia că copiii nu aud radioul și televizorul pentru că nu le este clar
conținutul emisiunilor. Ei într-adevăr nu înțeleg conținutul emisiunilor. Uneori ei înțeleg
cuvintele auzite în sens propriu și nu la figurat, așa cum deseori se întâmplă în mass-media. Dar
toată această informație le cade pe suflet și participă le formarea personalității lor, uneori
considerabil mai mult decât discuțiile cu părinții și raționamentele lor despre viață.
Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților referitor la acțiunea informației pe care
copiii o percep pasiv din mass-media, discutarea situațiilor când, de exemplu, părinții în prezența
copiilor vizionează filme de acțiune și erotice, considerând că informația le este inaccesibilă
copiilor.
17
Mama intră în odaia adolescentului și îi spune calm și răspicat: ”Fă ordine în odaie”. După care
pleacă, revine într-un sfert de oră și depistează că în odaie nu s-au petrecut schimbări. Copilul
preocupat în continuare cu treburile sale, de parcă nici nu a primit indicațiile părintelui. Mama
din nou repetă solicitarea și pleacă. Situația se repetă de câteva ori. În sfârșit, mama, ca o furtună
declanșată, răzbește în odaie, începe să strige și să expună o listă întreagă de pretenții, acumulate
din ultima perioadă. Copilul repede își încheie ocupațiile și începe să facă ordine. Ce anume l-a
învățat mama pe copil în această situație? Ca să aștepte până ea se va încinge și atunci să înceapă
să îndeplinească rugămintea ei.
Morala: putem presupune că îl învățăm pe copil ceva, pe când el primește de la noi o cu totul
altfel de lecție.
Comentariu: recompensa și pedeapsa sunt două metode tipice, folosite în comunicare pentru a
influența comportamentul interlocutorului, în primul rând pentru creșterea motivației lui în
executarea sau neexecutarea anumitei acțiuni.
Conform lui B. F. Skinner, unuia din fondatorii behaviorismului, învățarea se face pe bază de
confirmare [37]. Confirmarea este oricare acțiune care sporește probabilitatea apariției
comportamentului ce îl precedă. De exemplu, lauda copilului pentru obținerea unei note bune
poate duce la dorința copilului să primească și în viitor note bune și să învețe bine. Skinner
menționează că recompensa sau premierea nu corespund termenului confirmării. Recompensa
trebuie meritată, mai mult – ea poate veni separat de comportamentul care este motivat. De
exemplu, copilul a depus efort pentru a învăța ieri, dimineața a primit nota zece, iar seara – lauda
mamei. Confirmarea, însă, vine imediat după comportament și poate fi întâmplătoare (astfel se
formează adicție pentru jocurile de noroc: era rău, întâmplător m-am apropiat de aparatul de joc
și am câștigat o groază de bani. Situația s-a schimbat imediat și lanțul ”acțiune – confirmare” s-a
închis. Acum omul va lăsa aici toți banii și nu numai proprii).
Confirmarea poate fi cât pozitivă, atât și negativă. Confirmarea pozitivă este acțiunea maturului
care va fi plăcută copilului și el va ține să repete comportamentul său bun încă o dată (pentru
matur). De exemplu, tatăl a început să petreacă mai mult timp cu feciorul, făcând ore de mate,
feciorul a început să primească mai multe note de zece la acest obiect (confirmare pozitivă).
Confirmarea negativă este acțiunea maturului în urma căreia copilul va consolida sau va
transforma comportamentul său negativ, adică îl va păstra. De exemplu, tatăl l-a bătut pe fecior
pentru fumat, și feciorul s-a învățat să fumeze astfel, încât tatăl său să nu-l depisteze (confirmare
negativă). În ambele cazuri adolescentul a preluat un oarecare comportament.
Din acest punct de vedere, confirmarea există pentru ca să introducă un element nou în
comportament, pe când pedeapsa este menită să-l extragă din practică. De exemplu, continuând
cazul de mai sus, tatăl începe să petreacă cu feciorul mai mult timp în sala de gimnastică și
acesta renunță la fumat (în acest caz fumatul este extras din comportament). Totuși, în viața
reală, mulți părinți confundă confirmarea negativă cu pedeapsa și în dorința de a-l pedepsi pe
copil, din contra îi confirmă negativ comportamentul (adică în loc de a extrage un element, îl
confirmă). Prin acest mecanism cercetătorii behavioriști explică toate tipurile de comportament
nedorit. De exemplu, un elev de clasa întâi care stă în ultima bancă în fiecare zi o provoacă pe
profesoara răbdătoare să strige la el pentru că-i încurcă pe alți elevi la ore. A doua zi, copilul
repetă totul de la zero și iarăși a face pe profă să strige. Din punctul de vedere al lui Skinner,
copilul este învățat din familie că părinții nu-l iau în seamă dacă se poartă liniștit. El le poate
atrage atenție doar prin comportament negativ. În acest caz ei încep sa-l certe. Pentru mulți copii
18
faptul atenției este mult mai important decât conținutul acesteia. Anume din această cauză la
școală, în dorința de a trezi interesul profesoarei, copilul intuitiv o va provoca să strige. Pentru
rezolvarea eficientă a situației orientate la adoptarea de către copil a unui comportament care nu
ar deranja alți elevi din clasă, este necesară o acțiune care nu ar confirma comportamentul
negativ (extragerea unui anumit element din situație). Copilul din obișnuință începe să se agite,
iar profesoare care a studiat behaviorismul, nu-i atrage atenția. Totuși, în clipa în care el, obosit
de zvârcolit se va calma pentru câteva minute, ea trebuie să se apropie de la, să-l atingă pe umăr
și să-i spună că îi place purtarea lui mai liniștită. Atunci, la orele acestei profesoare copilul va sta
liniștit, așteptând și data viitoare o confirmare similară din partea ei.
De asemenea am făcut cercetări în comportamentul copiilor în situații de recompensă și pedeapsă
și înregistram cardiograma lor când ei povesteau despre emoțiile trăite. S-a depistat că dacă
copilul afirma că este sau nu recompensat insuficient, atunci la el lipseau schimbările de ritm
cardiac la pedepse de diferită intensitate. Dar la copiii care afirmau că sunt des dezmierdați de
părinți, orice pedeapsă, chiar cea mai mică, rezulta în schimbări mari ale bătăilor inimii. Prin
urmare anume recompensa răspunde pentru formarea reacțiilor de tip nou.
Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților referitor la formarea la copil a unui
comportament social acceptabil.
20
Aceasta explică, de asemenea, faptul că oamenii ştiu ce este “bine” şi ce este “rău”, dar fac
lucrurile aşa cum le fac.
Arealul de aplicare a metaforei: o discuţie de grup cu adolescenţii despre natura
comportamentului uman, consiliere părinților a copiilor cu probleme.
80. Metafora ”Voi crește, mă voi căsători, voi divorţa şi voi trăi fericit”
Adevăr: Fetiţă de 7 ani locuieşte cu mama si bunica. Părinţii tocmai au divorțat.
La întrebarea unui adult, ce ea va face în viaţă, a răspuns cu încredere: “Voi crește, mă voi
căsători, voi divorţa şi voi trăi fericită”.
După 30 de ani, ea procedează astfel.
Morala: Comportamentul moral al părinţilor şi discuţia lor a problemelor cu care se confruntă
ei, generează viaţa unui copil.
23
Comentariu: Părinţii ar trebui să fie atenţi în acţiunile lor. În metodele lor de rezolvare a
problemelor că copii preia comportamentul acestora. În acest caz, copilul de 7 ani a ştiut că
căsătoria - un fenomen temporar. Acesta este motivul pentru care – fata nu a luat în considerare
alegerea soţului şi căsătoria însăşi fiind o responsabilitate, şi să creadă că fericirea, ar putea fi
doar afara căsătoriei.
Arealul de aplicare a metaforei: lucru în grupuri cu adolescenţi, consilierea părinţilor cu
privire la pragul de divorţ sau o căsătorie deja eşuată.
83. Metafora ”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-
ar strivi”
Acestea sunt cuvintele F. -P. Sartre, care devreme şi-a pierdut tatăl [35]. Acela a murit de o
maladie pe când fiul nu avea nici un an. Moşul Sartre - Charles Schweitzer - a fost fratele mare
umanist al secolului XX Albert Schweitzer. Mama sa întors la casa părinţilor ei, şi cea mai mare
parte a copilăria Sartre a petrecut cu ea. Şi când a crescut şi a început să se gândească la el însuşi,
a scris:
”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-ar strivi”
Morala: chiar şi tatăl absent este implicat în formarea personalităţii copilului.
În acest caz, devine un simbol care permite copilului de a păstra integritatea personalităţii sale.
Comentariu: pentru multe femei să rămână singure şi de a creşte un copil – este o situaţie
îngrijorătoare, deoarece nu pot face faţă, şi ea nu va fi capabilă să facă un copil fericit. Există o
mulţime de fapte să respingă acest punct de vedere. Tatăl este necesar pentru fiecare copil,
începând cu formarea eficientă a personalității sale, este asociat şi cu ideea că el – este copilul a
unor părinţi buni. Dar dacă un copil este lăsat fără tată, lui îi ajută mecanismele de apărare
psihologică. În acest caz, Sartre însuşi a explicat, de ce el nu a avut nevoie de un tată. Dar
aceasta nu este nimic mai mult decât un mecanism de apărare psihologic de durere că tatăl nu
este aproape. Sartre a devenit individualitate, unde figura tatălui său din viaţă lui îl înlocuieşte
complet bunicul său, care foarte mult îl iubea. În mod similar, în viaţa lui Leonardo da Vinci, aşa
cum am spus, a fost adevăratul tată, care, cu toate acestea, niciodată nu şi-a recunoscut, fiul său
[44].
Dar nu a fost un rezultat pozitiv, pentru că din copilărie Leonardo considerat a fi fiul lui
Dumnezeu - a apărat identitatea sa de la conştientizarea a neconştientizării pe sine…
25
Toate acestea înseamnă că prezenţa tatălui este esenţială pentru copil. Cu toate acestea,
circumstanţele nu respectă întotdeauna cerinţele din teoria educaţiei. Prin urmare, trebuie de ţinut
minte că personalitatea tatălui poate fi înlocuită de fratele său bunic, unchi sau cineva mai mare,
de la care copilul va învaţă un model de comportament masculin.
Uneori, imaginea tatălui decedat (în cazul în care mama are o imagine pozitivă) serveşte ca un
indicator pentru copil.
Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinţi, discuţii asupra rolului de tata cu
părinţii care sunt pe cale de divorţ.
85. Metafora ”Nu este nimic mai devastator pentru o experienţă imediată de cunoaştere”
Această declaraţie este de Jung [44].
Morala: dezvoltarea unui copil ar trebui să presupună în primul rând o experienţă şi apoi.
cunoştinţe, Atunci când copilului dumneavoastră i-se spune de un fenomen sau de un lucru, şi
apoi i se oferă experienţa, se pot simți doar ceia ce i s-a spus, şi astfel nu va fi capabil să se simtă
lucrurile deplin.
Comentariu: simţul propriu de activitate la copiii sunt la baza percepţiei sale unice de viaţă şi
forma propriilor imagini a lumii. Dacă un copil învaţă lucrurile din societate, şi apoi le verifică
pe propria lor experienţă, atunci el încetează de aşi mai forma proprie sa opinie de viaţă.
26
De exemplu, atunci când un copil până la şcoală, încearcă să spună despre o imagine pictată, ca
până la urmă el să vadă ce văd şi adulţii, ci nu ceia ce ar putea vedea el singur. Un adult este
lipsit de senzaţii, deoarece fiecare zi poate aduce noi cunoaşteri despre lume. De aceea el vede
cum se intersectează, noi paralele. Copilului are încredere în sine şi sentimentele sale. El crede
că sinele se intersectează, iar atunci când va creşte, va ajunge la cer. Dar el va merge la şcoală, şi
iluzia aceasta se va dezvolta. Orice cunoştinţă de percepţie e în schimbare, aşa cum au fost,
încadrat într-un cadru a imaginii lumii, create de generaţii de oameni cu mult înainte de naşterea
unui copil. Din această perspectivă, intelectualizare excesivă a şcolii elementare (şi chiar la
grădiniţă) este dăunătoare pentru formarea imediată a imaginii lumii, copilului.
Arealul de aplicare a metaforei: interviuri cu educatori şi profesori de clase primare, consiliere
părinţi cu copii preşcolari
87. Metafora ”Eu am avut încredere în bărbaţi – şi m-am înşelat, nu am încredere în femei
– şi am dreptate”
Această expresie o spune. T. Jung [43]. Poate că nu este sentiment destul de exactă a unui
băieţel, care a văzut viaţa în trecut. Jung era foarte mic, atunci când mama lui sa îmbolnăvit, şi
prin urmare, a trebuit să plece şi să-l lase în grija tatălui său. El a perceput dispariţia sa (chiar şi
după 80 de ani!) Ca pe o trădare.
De atunci, el nu are încredere în toate femeile.
Morala: prima experienţa lasă amprente foarte mari pe parcursul întregii vieţi
Comentariu: Am observat deja că, în primii doi ani de viață la copil se formează relațiile cu cei
dragi care urmează să fie luate ca exemplu, atunci când oamenii încep să-şi făurească viitorul.
Acesta este motivul pentru care, în pauza de comunicare cu mama este factorul cel mai periculos,
care poate schimba atitudinea persoanei faţă de un grup de persoane.
Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinți şi viitorilor părinți.
29
s-au dus la doctor, cum arăta doctorul și ce a spus el. Este evident că copiii mint, - pentru ca o
întrebare pusă de mai multe ori a duce la astfel de răspuns,
“aducându-și” aminte de ceea ce în realitate nu a fost. Dacă părinții permanent suspectă copii de
ceva, atunci el neapărat o să fie tentat să facă ceva. Şi asiguraţi-vă că o să o facă..
Morala: cu cât mai mult părintele are încredere în copil, cu atât mai mult scădea probabilitatea
că acesta va corespunde așteptările părinților.
Comentariu: În prezent, se dovedeşte că o persoană îşi aminteşte periodic de evenimentele
petrecute cu el modelându-le. Acest lucru înseamnă că fiecare amintire nu reproduce o imagine
exactă în mintea, ci o modelează şi completează cu ajutorul informaţiilor învăţate după
eveniment. De aceea, după fiecare vizită, la grădiniţă copilul îşi creează o imagine mai clară de
la evenimentul ce s-a produs.
La mulţi adulţi, în cazul în care să le vorbeşti în mod regulat despre faptul că au astfel de carte de
la interlocutor, după o perioadă, vor începe să se îndoiască în sine şi chiar “aducându-și” aminte
cum au făcut asta. Acesta este motivul pentru care copilul cu cât este mai mic, cu atât părinţii ar
trebui să fie mai atenţi pentru a afla împrejurările, că ei nu descriu ceea ce li-se cere de la
copiilor. În caz contrar, ele vor înlocui cu uşurinţă conţinutul în răspunsului dvs.. Astfel mulţi
copii ştiu de la părinţi despre copilăria lor. Când spunem că cu cât este mai mare încrederea în
părinte, cu atât mai mare este probabilitatea ca aceasta va fi corespunde așteptărilor, ne referim la
încrederea completă. Părintele poate avea încrede în cuvinte, dar în inima să se îndoiască
puternic. Copilul simte sufletul părintelui, el caută să se potrivească cu el, şi nu cu cuvintele lui.
Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru părinți cu privire la caracteristicile psihologice
ale copiilor de vârstă mică, metode de pedeapsă şi de stimulare __
30
Psihologul trebuie să insiste asupra unei interdicţii privind re-formare a copilului, deoarece 80%
din cazuri implică formarea de reacţii nevrotice (terori nocturne, enurezis, bâlbâiala, ş.a..).
Arealul de aplicare a metaforei: interviuri cu profesori, educatori, părinţi, a căror copii sunt
stângaci.
31
Arealul de aplicare a metaforei: sfatul părinţilor cu privire la metodele de pedeapsă şi
încurajare a copiilor.
96. Metafora ”E greu de spus dacă vioara a devenit instrumentul meu de bună voie sau din
cauza părinţilor, sau poate este un dar de sus”
A spus fraza aceasta, Kramer, un muzician remarcabil, gândindu-se la faptul, că cine face
alegerea profesiei copilului, dacă această alegere e făcuta atunci când copilul este încă prea mic.
[17].
El scrie: într-un fel sau altul - alegerea a fost făcută. Întrebarea – este dacă acesta a fost făcută
voluntar? În acel moment am vrut să fiu mai mult pompier, trompetist sau chelner care serveşte
în restaurante.
Ce de amintit acuma…Pentru a realizarea acestui vis – a alerg prin oraş……
32
cu maşina de pompieri, să stingă focul, să salveze oamenii de la moarte cumplită. – ar fi trebuit
să improvizeze singur cască de hârtie.
Toate aceste sunt „copilării” au spus-o adulţii, care ştiau mai bine. Stând în faţa alegerii şi având
impresia că este unic.
Prima mea încercare de a lua în mână vioara şi de a scoate sunete din ea a fost începutul
împlinirii viselor. Vioara a devenit principală şi motivul necazurilor mele de fapt, anume datorită
ei eu am învăţat să transform muzica în singurătate şi vise, în răni sufleteşti şi umor. În ea eu caut
sunetul meu, vocea mea, mai exact vorbind, muzica mea”.
Morala: nu întotdeauna alegerea e făcută de părinţi, şi nu de copil, este dăunător copilului.
Comentariu: mulţi părinţii, doresc fericire şi numai bine copiilor lor, încep să-i înveţe lucruri
importante şi îi impun să se ocupe cu lucruri care sunt grele de înţeles pentru copil. Până în
prezent mulţi părinţi chiar şi specialişti sunt în conflict la capitolul dat. Unul presupune că
copilul singur trebuie să-şi aleagă profesia. Un copil de 6 ani nu poate să aleagă de sinestătător
vioara, întrucât să cânți la ea necesită ore în șir, iar pentru copil este o ocupaţie foarte grea. Toţi
copiii în jur se distrează şi fac ceva interesant, când el este obligat să se ocupe de o activitate
grea, dificilă şi neînţeleasă. Copilul, care începe să înveţe să cânte la vioară după 10 ani,
niciodată nu atinge apogeul. Dar încercările de a face muzică pot crea simpatii la alţii. Aceasta
înseamnă că în sport şi muzică alegerea nu este a copilului, ci a părinţilor. Cât de argumentat
poate psihologul să scoată alegerea părinţilor? Se poate propune următoarea soluţie. Dacă copilul
are succese, se poate presupune, că, în afară de voinţa părinţilor, aici mai are loc şi capacităţile şi
dorinţele copilului. În acest caz, neapărat, părinţii trebuie să depună eforturi în cunoştinţele sale.
Dacă succesele sunt nesemnificative, pe un nivel mediu, atunci fără îndoială că copilul nu are
dorinţă, deoarece, posibil, nu sunt calităţi corespunzătoare, pentru activitatea dată. Noi ştim, că
cel mai dificil este să apreciem capacităţile, întrucât ei nu pot fi descoperite fără dorinţa
copilului. În lipsa de interese se poate de lipsit copilul de această ocupaţie, şi atunci el, devenind
matur, poate să continue această ocupaţie ca un amator.
Arealul de aplicare a metaforei: discuţii cu părinţii despre capacităţile de dezvoltare a
copilului.
33
Morala: literatura de specialitate dată copilului determină comportamentul acestuia pe parcursul
vieţii
Comentariu: ce trebuie să citească copilul în copilărie? Cât de mult părinţii trebuie să îndrume
procesul citire ? Probabil, cel mai exact răspuns la această întrebarea îl oferă M. Ţvetaeva într-un
eseu mic „Al meu Puşkin” Ea a început să citească, , Evghenii Oneghin” la 8 ani, când toţi
presupuneau, că ea nu este capabilă să înţeleagă literatura adultă. De exemplu Ţvetaeva noi ştim,
că literatura nu are vârste. Da, ea nu a înţeles această operă aşa, cum este înţeleasă în şcoală. Dar
literatura, în afară de conţinut, are limbă poetică, care formează gust. În plus produsul presupune
construirea imaginii. Copilului nu trebuie să i se dea întrebări despre ceea ce a înţeles în operă, el
va povesti ceea ce doresc adulţii, dar aceasta va distruge lumea poetică, creat de imaginaţia lui.
Domeniul de utilizare a povestirii: discuţiile cu educatorii, învăţătorii claselor primare,
consultaţia părinţilor în privinţa dezvoltării capacităţilor copiilor.
99. Metafora ”Sfatul tatălui: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai pregătit, decât
alţii”
Acelaşi G. Kramer în interviul său povestește, cum o dată s-a plâns tatălui său despre nedreptatea
juriului la concert, care a nominalizat locul unul copilului, care a s-a prezentat mai rău decât el.
Dar tatăl său, în loc să asculte copilul, a spus: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai
pregătit, decât alţii”.
Morala: nu trebuie să învinuieşti pe alţii pentru nedreptate, dar mai bine lucrează asupra
dezvoltării tale.
Comentariu: caracteristici de competiţii moderne la toate nivelurile şi la toate disciplinele
reprezintă faptul că este greu de presupus decizia corectă judecătorului. Şi dacă permanent te
gândești la acesta, poţi să te scufunzi în sentimente de supărare, care nu devin constructive. Mult
mai important este să fii pregătit pentru victorie în aşa fel, chiar şi acei, care nu doresc să o
34
recunoască, fiind nevoiţi să facă acesta. Este mult mai productiv să pregăteşti copilul pentru
greutăţi, decât sa previi un obstacol neprevăzut.
Arealul de aplicare a metaforei: training de creştere personală a tinerilor, consiliera părinţilor
vis-a vi de educarea copiilor
35
să citească câte o carte detective pentru copii într-o zi?” Şi cu aceasta s-a încheiat concurenţa
între cele două sisteme de implicarea a copiilor în citit.
Morala: Înainte de ai propune ceva copilului tău, trebuie de gândit, la ce şi cine are nevoie de
aceasta.
Comentariu: o dată un mare istoric Vasili Kliuchevskii regreta, că tinerii de astăzi citesc mult şi
nu se gândesc deloc. Atunci când ne plângem că tinerii de azi nu citesc, ne sunt adecvate
pretenţiile noastre? În primul rând, actuala generaţie de părinţi citeau mult, pentru că a fost cel
mai bun mod de a obţine informaţii. Acum puteţi descărca de pe Internet aproape orice
înregistrare audio şi de a asculta cărţi noi şi vechi. Putem să le găsim on-line. În al doilea rând,
dacă noi vrem ca copiii să citească ceea, ce vrem noi, atunci, probabil, cel mai bun mod de
realizare a dorinţelor noastre - de a le citi noi însuşi această carte. Nu e de mirare că în secolul al
XIX-lea a fost atât de predominant cititul în familie, în care copilul nu pur şi simplu doar auzea
conţinutul cărţii, dar, de asemenea, se familiariza cu reacţiile adulţilor la ea. De ce să nu revenim
la vechea tradiţie, în cazul în care este un nou - vechiul e bine uitat?
Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru părinţi cu privire la dezvoltarea abilităţilor
creative şi de gândire a copiilor.
102. Metafora ”Dacă doriţi, ca copilul dumneavoastră să facă ceva cu multă pasiune,
atunci ocupaţi-vă personal de aceasta”.
În toate manualele privind psihologia educaţiei pot fi găsite una sau altă versiune a acestei
directive.
Morala: Copiii imită comportamentul adulţilor, care, în perioada preşcolară devine pentru ei o
autoritatea de necontestat.
Comentariu: Nu am nici o informaţie, cine primul a inventat această frază. Dar este evident, că
toţi părinţii inteligenţi, vor ajunge în cele din urmă la ea. Este o nebunie să presupunem, că
copilul va începe să alerge dimineaţa, în cazul în care părinţii până la ora 12 nu se pot trezi din
pat. Nu are nici un sens să credem, că el va învăţa limbi străine, dacă părinţii nu sunt interesaţi să
le cunoască.
Personalitatea copilului este construit, la fel ca în poveşti biblice, după imaginea unui adult.
Urmărind pe adultul entuziasmat, el singur devine un entuziasmat, alegând acele concept, care
separă valoarea maestrului. Văzând persistenţa adultă, el singur va exercita voinţa lui, să ducă
lucru început până la capăt. Imprimarea direcţionează copilului la reproducerea
comportamentului părinţilor. Din dragoste, copiii în măsură maximă repetă acest model.
Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru viitorii părinţi, tinerii părinţi, cei, care se
adresează cu privire la dezvoltarea creativităţii copiilor.
39
creativi devin numai acei care, ale căror mame sau acei oameni, care ocupa această poziţie, care
iubesc afacerile şi care sunt admiraţi.
Începând să deseneze, una şi aceeaşi poveste copiii muncesc suficient de mult, pentru a crea
exact unele şi aceleaşi desene. Acesta doar de la suprafaţă se pare, că copilul face o muncă lipsită
de sens. Dar importanţa aceloraşi asemănătoare caracule constă în aceea, că copilul percepe
lumea în obiecte, corelează acţiunile lor cu rezultatele primite, el recunoaşte posibilităţile unui
creion şi a unei hârtii, cu mina personală. Creierul nu poate dobândi brusc o abilitate, fiecare
acţiune necesită o precizare lungă.
Arealul de aplicare a metaforei: în cadrul consultării, atunci când mama critică excesiv copilul
său şi necesită cerinţe mari de la el.
42
SASA
MIHEREA
43