Sunteți pe pagina 1din 3

Asamblări prin sudare

Asamblarea prin sudare realizează îmbinări nedemontabile, pentru piese metalice, folosind
încălzirea locală, presiunea, şocul, cu sau fără materiale de adaos. Prin procedeul de sudare se
realizează o legătură atomică între piesele asamblate sau între piesele asamblate şi materialul de adaos.
Dezvoltarea sudurii ca procedeu de asamblare nedemontabilă se datorează evoluţiei tehnologice în
multe domenii, ceea ce a permis extinderea sa ca procedeu de asamblare.
Dezvoltarea controlului calităţii cu ajutorul defectoscopiei cu raze Rontgen, cu izotopi
radioactivi, ultrasunete sau rezonanţă magnetică a dus la creşterea calităţii sudurii şi a posibilităţilor de
remediere a defectelor acesteia.
Cu ajutorul sudării se pot îmbina materiale metalice, sticlă, materiale plastice sau semiconductoare.
Totuşi, există multe materiale foarte greu sudabile sau deloc sudabile.
Asamblarea prin sudare se foloseşte în următoarele situaţii:
► ca mijloc de asamblare a părţilor componente ale unei piese sau ale unui subansamblu;
► ca procedeu de fabricaţie - împreună cu alte operaţii, ca matriţarea sau forjarea;
► pentru executarea recondiţionărilor şi a reparaţiilor;
► la construcţii sudate mari: poduri, macarale, hale industriale;
► pentru transformatoare electrice, la stâlpi de înaltă tensiune;
► pentru material rulant;
► în transporturi, la fabricarea caroseriile autovehiculelor;
► în industria chimică şi alimentară, pentru construcţia cazanelor sub presiune;
► în construcţia de utilaje pentru industrie;
► în industria constructoare de maşini, unde înlocuieşte din ce în ce mai mult nituirea;
► la recondiţionarea organelor de maşini uzate sau fisurate.
Avantajele şi dezavantajele asamblării prin sudare sunt prezentate în schema de mai jos.

Sudura reprezintă rezultatul sudării şi este formată din materialele de bază ale piesei şi materialul de
adaos ce formează legătura dintre piese.
Sudura se poate realiza direct sau indirect.
► Sudura directă se realizează fără material de adaos, direct între piesele sudate.
Operaţia se realizează prin încălzire locală şi presiune
► Sudura indirectă se realizează cu material de adaos, similar cu al pieselor asamblate.
Operaţia se realizează prin încălzirea locală a pieselor de îmbinat şi prin topirea materialului de adaos.
Cordonul de sudură, numit şi cusătură, este realizat prin topirea materialului de adaos şi, parţial, a
materialului piesei.
Baia de sudură este topitura ce apare în procesul de sudare.
Materialul de bază este materialul din care sunt realizate piesele ce trebuie îmbinate.
Sudabilitatea este capacitatea materialului de a se suda în bune condiţii, fără defecte, folosind
un procedeu tehnologic cunoscut.
DE REŢINUT!
La oţeluri, sudabilitatea scade odată cu creşterea conţinutului de carbon. Oţelurile carbon sunt
perfect sudabile prin toate procedeele cunoscute.
Din punctul de vedere al sudabilităţii, materialele pot fi:
► perfect sudabile; satisfăcător sudabile; limitat sudabile; rău sudabile.
Clasificarea sudurilor