Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- referat-
2
Istoria banilor este o poveste fascinanta. Analizind parcursul banilor de-a lungul timpului,
modul in care au aparut, uzul si abuzul lor de catre cei care i-au creat, reprezinta cea mai
potrivita metoda de a intelege subtilitatile acestei inventii pe care o consider cea mai
importanta din istoria omenirii.
Cu milenii in urma, oamenii au inceput sa dobandeasca din munca pamantului si
cresterea animalelor unele surplusuri fata de strictul necesar existentei, devenind astfel
posibile schimburile de produse. Intre comunitatile omenesti s-au statornicit cu timpul
relatii regulate de schimb care au luat initial numai forma de troc-marfa contra marfa.
Schimbul de marfuri a aparut pe treapta descompunerii comunei primitive ca urmare a
diviziunii sociale a muncii si aparitie prisosului de alte obiecte. Trecerea de la schimbul
singular si intamplator la schimbul de marfuri regulat a avut loc in urma primei mari
diviziuni sociale a muncii. Pentru exemplificare, un agricultor realiza un schimb de
produse cu un crescator de animale, oferindu-i acestuia o anumita cantitate de grau si
primind in schimb cateva vite. Cu timpul aceste schimburi sporadice la inceput, au
devenit o regula. Produsele schimbate au capatat prin insusi procesul schimbului o
insusire sociala noua, diferita de calitatile lor naturale, calitatea de marfuri. Unele dintre
aceste marfuri, datorita folosirii lor mai dese ca obiecte de schimb( vitele), au inceput sa
fie acceptate in schimbul oricarui alt produs. Ele au devenit un echivalent general al
tuturor marfurilor schimbate. Aceasta functie de echivalent general a fost indeplinita in
diferite perioade istorice si diferite societati, de o gama larga de produse.
Odata cu evolutia si cu implementarea in mentalitatea colectiva a ideii necesitatii inerente
a schimbului de marfuri, rolul de echivalent general a fost preluat de metale, incepand cu
arama si terminand cu argintul si aurul, acesta din urma avand calitati fizico-chimice care
il calificau in mod deosebit pentru un asemenea rol.
Astfel , cu timpul, bucatilor de aur si de argint, folosite la schimb , li s-a dat denumirea de
bani. Aceasta noua intrebuintare a aurului si argintului, a facut ca cerinta sociala pentru
aceste metale sa creasca. Banii si-au facut aparitia deci dintr-o necesitate sociala, avand
menirea de a servi la masurarea valorii marfurilor in procesul de schimb devenit o cerinta
obiectiva a dezvoltarii societatii. Denumirea generica de bani desemneaza marea
diveristate de instrumente la care s-a recurs cu scopul précis de a se intruchipa o anumita
putere de cumparare, un drept potential de a dobandi bunuri necesare. Crearea acestor
mijloace a marcat incontestabil un progres, un pas inainte ce stimula dezvoltarea
productiei de marfuri si largirea pietei, care avea sa se extinda pe spatii tot mai largi.
Economia de schimb în condiţiile contemporane este de necunoscut fără existenţa banilor.
Aceştia fac parte din viaţa de zi cu zi a omului, reprezentând poate cel mai interesant
instrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru al înţelege, pentru a-i
descoperi natura, rolul şi funcţiile lui.
Principala întrebare care şi-o pun specialişti este legată de natura banilor. Ei se întreabă
ce sunt banii? Acestei întrebări i s-au dat mai multe răspunsuri. Clasicii economiei
politice au demonstrat că banii nu sunt altceva decât o marfă. Aceasta deoarece banii nu
fac altceva decât să îndeplinească un rol, respectiv ei sunt un echivalent general al valorii
tuturor mărfurilor şi un instrument de schimb. Ei au apărut spontan în urma unui lung
proces istoric de dezvoltare a schimbului. Alţi specialişti consideră banii a fi rodul unei
convenţii la care oamenii ar fi ajuns pentru a uşura schimbul, sau ar fi o ficţiune juridică,
respectiv o creaţie a ordinii de drept. " Banii sunt o convenţie socială artificială . . . de
îndată ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute pe un lucru dat, publicul va consimţi să
se folosească de el pentru cumpărăturile şi vânzările sale. Oricât ar fi de paradoxal sau
nu, banii sunt acceptaţi sau nu . . .pentru că ei sunt acceptaţi." (Paul A. Samuelson )
Problema naturii banilor nu a fost încă pe deplin rezolvată. Discuţiile între specialişti
continuă, dar important este faptul că toţi subliniază importanţa banilor în societate:" noi
3
identificăm banii ca un element cheie pentru provocarea eficienţei în producţia şi
schimbul de produse şi servicii. Banii ajută la rezolvarea acestor probleme din cauză că
sunt un bun care are acceptarea generală ca mijloc de schimb" (Lloyd Atkinson ).
O definiţie a banilor a dat-o Costin Kiritescu : "banii reprezintă un instrument social, o
formă particulară imediat mobilizatoare a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi
omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra părţii din
produsul social al ţării emitente". Banii au apărut în procesul trecerii de la economia
naturală la economia de schimb. Iniţial schimbul s-a manifestat sub forma schimbului
direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respectiv se schimbă pe un alt bun sau
pe alte bunuri. Trocul este o formă a schimbului de mărfuri caracteristic pentru societăţile
neevoluate, în care specializarea producătorilor este în stare incipientă. Diviziunea socială
a muncii, gradul de dezvoltare a tehnicii şi tehnologiei, a determinat specializarea
producătorilor şi extinderea schimburilor de mărfuri, creând dificultăţi şi bariere.
Principalele dificultăţi erau :
a) imposibilitatea realizării coincidenţei dintre nevoile ofertanţilor şi cumpărătorilor: un
producător A are de oferit marfa X, iar producătorul B marfa Y. Presupunem că B are
nevoie de X, dar A nu are nevoie de Y, ci de marfa Z. Atunci B, trebuie să caute
producătorul C al mărfii Z, care să aibă nevoie de marfa Y. Dacă îl găseşte schimbă Y
pe Z, după care se întoarce pentru a face schimbul care de fapt îl interesează,
respectiv marfa Z cu marfa Y. În acest mod sunt satisfăcuţi şi producătorul A şi B.
Dar o asemenea modalitate îngreunează schimbul şi în unele cazuri îl face chiar
imposibil.
b) Dificultăţile în determinarea valorii: schimbul mărfii contra marfă nu permite
folosirea unui instrument rapid de apreciere a valorii mărfii şi de raportare din acest
punct de vedere între mărfurile care se schimbă.
c) Imposibilitatea divizării în elemente. Multe categorii de mărfuri nu puteau fi divizate,
pentru vânzarea lor fiind necesar schimbul pe mari cantităţi din alte mărfuri, peste
nevoile d consum ale cumpărătorului.
Adăugate la procesul obiectiv de evoluţie a producţiei de mărfuri, aceste dificultăţi au
creat condiţiile pentru ca unele mărfuri cu valoare intrisecă să medieze schimbul de
mărfuri, respectiv să devină echivalent general pentru toate celelalte mărfuri. Astfel
schimbul direct începe să dispară. Acest stadiu a cunoscut ca echivalent general, după
regiuni, vitele, blănurile, pietrele de moară, tutunul, etc. În timp rolul de echivalent
general a fost preluat de metale, începând cu arama şi terminând cu aurul. Acesta din
urmă având proprietăţi fizico-chimice care îl calificau în mod deosebit pentru acest rol
( adică valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fără pierdere de valoare,
prezentând omogenitatea tuturor părţilor divizate, fiind inalterabil şi uşor de transportat).
În concluzie, ca primă etapă apar banii marfă, care în final se fixează pe metale preţioase.
O dată cu apariţia banilor, lumea mărfurilor se divide în două: la un pol apar toate
mărfurile obişnuite, cu utilităţile lor, iar la polul opus, o marfă deosebită care joacă rolul
de bani şi care se poate schimba cu oricare din mărfurile existente.
La început banii au avut formă de lingouri, brăţări, inele, etc. Ei au luat forma de monedă
ulterior. Monezile conţineau o anumită cantitate de aur sau argint, emisă de autoritatea
statului pe bază de monopol, cu o anumită denumire. Acestea erau primite în plată de cele
mai multe ori nu numai în ţara emitentă, ci şi în alte ţări, deoarece ceea ce conta era
cantitatea de aur conţinută.
În procesul circulaţiei monedele de aur cunosc un proces de uzură. Astfel se ajunge ca
valoarea nominală a monedei să nu mai corespundă cu conţinutul ei în aur, iar monedele
cu acelaşi nume să aibă valori diferite. Apare astfel posibilitatea ca în rolul de monedă,
banii de metal preţios să poată fi înlocuiţi prin bani fără valoare intrisecă. Acestea sunt,
de fapt, semne ale valorii.
4
In perioada 3000-2000 i.C. (inainte de Cristos) apar primele activitati bancare in
Mesopotamia.
Monezile metalice (amestec natural de aur si argint) sint inventate de Lidieni in dupa
atacul galilor asupra Romei, cind gistele au salvat Capitoliul (unde se stocau rezervele de
bani ale romanilor) s-a inaltat un templu zeitei atentiei-memoriei, Moneta, de unde vine
denumirea de moneda (mai tirziu ea devine Juno Moneta, zeita protectoare a banilor).
Denumirea de banca vine din italianul banca, ce provine din denumirea meselor
schimbatorilor de bani (a se vedea pilda lui Isus care distruge mesele schimbatorilor de
bani din templu).
Prima atestare a manipularii masei monetare de catre cel care produce moneda
apare in 360-336 cind regele Filip al II-lea al Macedoniei bate o cantitate mare de
monede pentru a-si finanta campania militara din Persia.
In timpul celui de-al doilea razboi punic, pentru a plati trupele romane se emite
multa moneda si apare prima inflatie atestata documentar.
De fiecare data cind un imparat arunca pe piata mai multa moneda decit e necesar pentru
activitatile economice, (din ratiuni de razboi sau de imbogatire proprie) apare inflatia; un
exemplu relevant este Nero in timpul caruia a fost o lunga perioada inflationista. Aceste
perioade de inflatie sint urmate de “stabilizari” in care imparatii incearca sa tempereze
efectele negative ale inflatiei sau sa reformeze sistemul monetar.
Intre 806-821 primii bani de hirtie apar in China in timpul imparatului Hien Tsung,
datorita penuriei de cupru din care erau batute monedele.
Este cel mai bun exemplu ca banii functioneaza ca unitate de masura a valorii nu prin
valoarea fiind batuti din metale pretioase apoi din metale comune pentru a deveni bani de
hartie si in final banii electronici, fara suport material (prezenti in conturi, carti lor
intrinseca. De-a lungul istoriei banii au tendinta de a sublima, la inceput de credit etc.) in
economia viitorului, spre care ne indreptam. Astfel banii ajung la esenta, adica devin o
unitate de masura a valorii. Dupa cum ati vazut de-a lungul istoriei chiar unitatea de
masura a valorii isi schimba … valoarea (proces denumit inflatie).
5
1086 apare the Doomsday Book, primul registru cadastral (de fapt registru de
avere) in Anglia, ce prefigureaza evidenta centralizata a averii personale in scopul
impunerii de taxe si impozite (fiscul de azi).
In viitor, prin sistemul de urmarire centralizata a populatiei, nu numai evidenta financiara
a cetatenilor va fi la indemina statului, ci si datele personale (vezi cardul de identitate
electronica), evidenta deplasarii populatiei (si azi poti localiza la nevoie orice persoana ce
poarta celular! -vezi noul sistem de urmarire al angajatilor proaspat lansat de marile retele
GSM din Romania), starea de sanatate, harta genetica personala (s-a terminat programul
de cartografiere a genelor umane in 2002), preferintele de consum (extrase din listingul
cheltuielilor ce apar pe cartile de debit/credit) intr-o mare baza de date.
1156 primul atestat documentar al schimbului intre doua monede cind doi frati
imprumuta 115 lire genoveze si promit reambursarea datoriei in Constantinopole cu
460 bezanti. Adica prima operatiune de forex
1526 polonezul Nicolaus Copernicus, cunoscut mai ales ca astronom, are o alta sclipire
de geniu. Este primul care isi da seama ca numarul de monede in circulatie, nu cantitatea
de aur din monede determina fenomenul inflationist.
Aceasta lectie a fost invatata de cei care manipuleaza valoarea monedei in scopul de a
produce crize.
sec XVII datorita comertului si coloniilor, Olanda devine o mare putere economica.
Imprumuturile si camataria sint in voga, speculatia financiara este aproape
normala, ducind, prin manipulare financiara, la transfer de bogatie (vezi criza
lalelelor care a falimentat o mare parte din populatia olandeza)
1553 prima firma pe actiuni (The Russian company) este infiintata in Anglia
1565 este infiintata the Royal Exchange (bursa regala) cu rol bancar si de schimb
monetar (foreign exchange, viitorul forex)
de-a lungul istoriei, nu numai producerea de moneda era un mod de a controla avutia, ci
si controlul ratei dobinzilor. Acest drept apartinea regilor, care prin decrete incercau sa
6
controleze acest aspect deosebit de important al finantelor. De exemplu, in 1602, rata
dobinzilor este stabilita de coroana la maxim 8%
1642-1651 razboiul civil din Anglia, determinat de lupta dintre Parlament si Charles
I, legat de dreptul de a institui taxele. In acest proces se consolideaza averea
aurarilor, in seifurile carora se stocheaza bijuterii, monede de aur si metale
pretioase
1694 se infiinteaza Banca Angliei, avind ca scop principal finantarea statului in timp
de razboi.
Pentru prima data se foloseste o metoda novatoare: se imprumuta statului bani pe termen
permanent, pentru care se va plati doar dobinda dar nu se va rambursa imprumutul. Aici
se afla simburele actualului sistem in care banca nationala IMPRUMUTA bani statului
contra dobinda. Interesant este faptul ca multe banci “nationale” inclusiv FED-ul
american sint banci PRIVATE nu banci publice sau de stat!
1698: ascensiunea rapida a unor banci (fostii aurari de care am vorbit anterior) ce sint
abilitate sa produca bancnote. In aceasta perioada jumatate din masa monetara din
Anglia este reprezentata de monede restul fiind bilete si bancnote. Astfel, tot mai
mult, dreptul inalienabil al regelui de a bate moneda este transferat bancilor care emit
bancnote, ce devin incet dar sigur principala valoare de schimb monetara. Iar aceste banci
sint … PRIVATE
1704 prin Promissory Notes Act, este declarat legal ca bancnotele emise de aurari au
valoare monetara (de plata)
7
in secolul XVIII se intetesc speculatiile financiare publice, in care grupuri restrinse de
persoane falimenteaza marea masa a micilor investitori creduli (Criza Missisipi -The
Mississippi Bubble si Criza Marilor de Sud - The South Sea Bubble din 1719-1720)
1783 - zilele noastre; odata cu constituirea Statelor Unite ale Americii, incepe batalia
pentru dreptul de a emite bancnote pentru economia americana.
Acest drept trece din miinile statului in miinile diverselor banci particulare si inapoi de 8
ori in istoria Statelor Unite pina in 1913 cind, prin constituirea FED si legalizarea lui in
timpul presedintelui Wilson ( Federal Reserve Act ), emiterea de bancnote cade in sarcina
unui organism privat care da spre folosinta statului american bancnotele, contra dobinda
(mecanismul este ceva mai complicat…)
1793 The Bank Indemnity Act - prin care banca Angliei primeste imunitate legala in
schimbul imprumuturilor catre guvern.
Se statueaza influenta lumii bancare private asupra statului (cine detine controlul asupra
masei monetare detine controlul asupra economiei)
1800 se infiinteaza Banca Nationala a Frantei, banca ce va avea capital privat pina
la nationalizarea sa in 1946 (odata cu nationalizarea Bancii Angliei)
1828 a fost ales Andrew Jackson ca presedinte al SUA. A ramas in istorie drept cel
mai mare aparator al dreptului statului de a emite bancnote, in detrimentul bancilor
private
1844 constituie victoria Bancii Angliei, care isi statueaza suprematia prin legea Bank
Charter Act. Din acel moment doar aurul si bancnotele Bancii Angliei (banca
privata) sint acceptate ca avind valoare monetara
1848 Banca Nationala a Frantei primeste legal drept de monopol asupra producerii
de bancnote
1864 apare US National Bank Act, legea care sta la baza functionarii FED. Prin
aceasta, orice grup de cinci sau mai multe persoane are dreptul sa infiinteze o
banca, cu un necesar de capital stabilit prin lege.
Pentru ca aceste banci sint autorizate federal nu de guvernul statal, ele sint denumite
banci federale (de unde confuzia ca ar fi banci de stat). Pentru a li se da voie sa emita
bancnote, ele trebuie sa cumpere obligatiuni guvernamentale. Asa functioneaza sistemul
si in ziua de azi, FED fiind organismul ce controleaza tiparirea bancnotelor americane.
1875 Bank of Prussia devine German Reichsbank, singura care are dreptul sa emita
bancnote. Bank of Prussia desi controlata de guvern, avea capital obtinut prin
subscriptie publica, deci privat.
8
1859-1914: se realizeaza un transfer fara precedent de capital din marea Britanie
catre Statele Unite (mai ales), parti ale imperiului Britanic si Argentina. Aceasta
determina pe de o parte cresterea numarului de banci din SUA de 19 ori (ajungind
in 1930 la 19.000) in timp ce Anglia cade intr-o criza economica majora, in perioada
1973-1886.
Se vede relatia intre masa monetara si prosperitatea economica: banii din belsug produc
crestere economica (si inflatie), iar restringerea masei monetare determina criza
financiara. Este un model care apare cu regularitate in istoria economica a lumii.
sec XIX: apar banci nationale in toate statele moderne: Rusia, Japonia, statele
europene…
1907: cea mai mare criza bancara din SUA, care se pare ca a aparut datorita unor
manevre de culise a lui J.P. Morgan (mare bancher american ce sustinea
introducerea sistemului bancii centrale americane). Ca urmare a crizei, apar tot mai
multe voci ce sustin introducerea unei banci centrale federale.
1911-1912 negocieri intense intre republicanii care propun planul Aldrich (un sistem
de banci federale cu capital privat care sa gestioneze politica monetara a SUA) ,
democratii progresisti si democratii conservatori. La final s-a ajuns la o formula de
compromis care va fi legea de constituire a FED dar, cum spunea , Frank Vanderlip,
unul dintre participantii la intrunirea de la Jekyll Island: “Desi Planul Aldrich de
constituire a Federal Reserve a fost respins cind purta numele de Aldrich, toate punctele
sale de baza se regasesc in planul final care a fost adoptat.“
1913: s-a votat in Senatul american Federal Reserve Act, actul de constituire a FED,
intr-o sedinta de senat cu o zi inainte de Craciun, cind marea majoritate a
senatorilor erau deja plecati in vacanta. El a fost ratificat a doua zi de catre
presedintele Wilson. Acesta va spune, ani mai tirziu, in legatura cu constituirea
FED: “I have unwittingly ruined my country” (Fara sa-mi dau seama, mi-am dus
tara la ruina). Va recomand sa cititi aceasta interesanta istorie.
9
Ca de atitea ori in istorie, razboiul ramine cea mai profitabila afacere pentru marile
finante.
1945-1946: nationalizarea bancilor centrale din Marea Britanie si Franta (banci private)
dupa ce detinatorii particulari de actiuni sint despagubiti.
10
statele din America Latina se organizeaza intr-o comunitate de interese pentru a se
distanta de sistemul financiar impus de IMF si Banca Mondiala (continuatoarea Bancii
pentru reconstructie si Dezvoltare), incercind sa se indeparteze de dominatia financiara
americana (SUA are cea mai mare contributie in cadrul acestor doua organizatii, deci cea
mai mare putere de decizie. SUA, prin FED )
nu fara motiv, Marea Britanie se tine deoparte fata de initiatia financiara europeana, Lira
sterlina raminind in circulatie si astazi
1965-1987: expansiunea internationala a bancilor americane care isi cresc prezenta peste
granite (de la 13 la 200 banci si de la 200 la 800 de filiale)
incet dar sigur, majoritatea tarilor isi intrerup sustinerea monedelor nationale cu depozite
de aur. Banii devin pure instrumente de plata. Concomitent apare SDR (Special Drawing
Rights), o modalitate de plata “inventata” de FMI in 1969, ca moneda internationala
pentru finantarile tarilor ce fac parte din acest mecanism.
1960-zilele noastre: FMI si Banca Mondiala prin sistemul de finantare catre tarile
sarace sau tarile in curs de dezvoltare au dus la crestea astronomica a datoriei
acestor tari.
Se prefigureaza un nou mod de control asupra tarilor, cu ajutorul datoriei financiare.
11
Romania se inscrie in aceleasi tendinte mondiale. Astept cu interes caderea dupa boom-ul
imobiliar si caderea dupa boom-ul bursier (care e posibil sa fi inceput in 2007, an in care
s-a declansat caderea BVB si care se pare ca nu s-a incheiat in momentul de fata)
Trebuintele tot mai mari de mijloace banesti, pe masura dezvoltarii economice, au facut
ca sefii uniunilor tribale geto-dacice sa initieze emisiuni proprii, care la inceput constau
exclusive in imitarea unor modele straine. O prima etapa, intre secolele III si I inaintea
erei noastre, o reprezinta reproducerea de monede macedonene deja larg folosite in zona.
Predilectia a fost aratata pentru staterii de aur si tetradrahmele de argint emise de Filip al
II-lea si fiul sau, Alexandru cel Mare. Metodele de lucru erau bune, fiind adusi probabil,
pentru inceput, mestesugarii din aria civilizatiei elenistice, insa pe parcurs s-a produs o
autohtonizare, o stilizare a monedelor, astfel ca piesele dobandesc cu timpul niste
trasaturi specifice numai emisiunilor din acest teritoriu.
In perioada cand banul era reprezentat de moneda metalica, el mai avea o latura comuna
cu celelalte marfuri si anume ca materialul din care era confectionat putea fi socotit
marfa. Monedele de aur si argint aveau o valoare proprie nu departe de valoarea metalului
pretios din care erau confectionate. Dar pe langa valoarea legala imprimata si fixata de
stat, monedele metalice aveau si o valoare comerciala egala cu valoarea metalului pretios
ce il continea. Diferentele de continut metalic atrageau dupa sine diferente de valoare.
Apareau incertitudini in determinarea valorii reale a monedei, de aceea, schimbul se facea
prin cantarirea monedelor, deci prin cantitatea de metal pretios continut de moneda.
Aceste diferente au condos la abuzuri in emiterea monedelor.
Monedele de aur si argint puteau fi usor apreciate si cumparate ca marfa. Moneda
era marfa, dar nu orice obiect (marfa) de metal pretios este moneda.
Deosebirea s-a accentuat si a devenit definitive o data ce banul a luat forma
proprie de hartie-moneda, adica bilete de banca. Acestea nu mai au o valoarea intrinseca,
ci doar garantia celor ce le-au emis, sau cea conferita de autoritatea statului care le punea
pe piata.
O data cu dezvoltarea economiilor a crescut cantitatea de bunuri supuse
schimbului, pe cand producerea de moneda-marfa sau metalica (metale pretioase) era
limitata. A aparut un dezechilibru intre cererea si oferta de moneda de marfa, ceea ce a
avut drept effect aparitia monedei de hartie (fiduciare). Moneda de hartie se prezinta sub
doua forme:
- bancnotele (biletele de banca)
- moneda de cont (scripturala)
Aparitia monedei de hartie a avut precedente in efecte de comert sau scrisori de
schimb. Ea a aparut prima data in Europa la sfarsitul secolului al XII-lea si a avut drept
cauza, limitarea pericolului transportului de moneda metalica. Efectele de comert
propriu-zise sau tratele comerciale au aparut de fapt in secolele XVII-XVIII. Scrisoarea
de schimb si tratele nu au o valoare intrinseca. Ele sunt doar un angajament de plata al
celui ce le emite, pentru o anumita data. In aceeasi perioada apar primele bilete de banca
si moneda de ccont. Moneda de hartie sau biletele de banca puteau fi schimbate oricand
in moneda metalica, la ghiseele bancii si era garantata de rezerva de aur-moneda pe care
o detinea banca emitenta. Moneda de hartie s-a generalizat in secolul al XIX-lea. Moneda
de cont sau scripturala a aparut ca urmare a dezvoltarii bancilor comerciale, in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea.
12
La inceput, aurul a circulat in calitate de bani sub forma de bucati brute, apoi de lingouri si bare
de greutati egale. Principalul neajuns al acestei situatii consta in necesitatea cantaririi si
verificarii puritatii aurului la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest neajuns a fost inlaturat prin
marcarea lingourilor si barelor, mai inati de catre negustori, apoi de capetenii feudale, orese si
state. Astfel au aparut monedele de aur.
Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, batute in orasul
pontic Histria in sec. V- IV i.e.n. Omenirea a folosit monede metalice cu valoare intrinseca, mai
intai din aur si din argint, apoi din diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.
Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefate, cu inscriptii
clare, zimtate pe margini, emise unor legi monetare precise. Acestea au inceput sa fie batute in
Europa aproximativ din sec. al XVIII- lea. In primul deceniu al secolului al XX-lea, toate statele
europene aveau moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea, titlul si
capacitatea monedei de a circula si stinge obligatii. In functie de titlu si greutate se stabileau
raporturi de schimb intre diferitele monede de aur.
Deoarece pentru cumparatorii de valoare mica ar fi fost necesare monede foarte mici de aur, care
nu se puteau confectiona, alturi de monedele de aur au circulat si monede divizionare din argint,
arama si alte metale. Aparitia monedelor divizionare din alte metale decat aurul nu inseamna
decat separarea functiei banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic ca in calitate de bani pot
functiona si alte licruri lipsite de valore, dar care sunt insemne ale valorii, astfel ca incepand cu
sec al X-lea in China, respectiv sec XVI- XVII in Europa, apar si alte mijloace de schimb,
respectiv bancnotele sau banii de credit.
Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este creditorul bancii
emitente pentru suma de bani specificata pe bancnota. Aceste au circulat ca monede-hartie, fiind
convertibile , la cerere, in moneda metalica cu valoare deplina. Monedele au inlocuit la inceput
cambiile ( emise de particulari) depuse la bancile comerciale pentru scontare.
Faptul ca banii nu pot fi creati, la dorinta, de catre persoane private sau agenti economici si ca
exista in cantitati limitate ii incadreaza in categoria bunurilor economice rare.
Metalele ca aurul sau argintul au avut calitatile necesare pentru a fi o forma adecvata de
bani si anume au putut fi transformate usor in monede.
Dezvoltarea monedelor a constituit un progres remarcabil in evolutia banilor. Monedele
au fost utilizate pentru clasificarea sI standardizarea mijloacelor monetare in unitati
convenabile, care nu mai trebuiau cantarite pentru fiecare tranzactie. Acest lucru a
simplificat mult procesul de schimb, astfel incat tranzactiile s-au realizat datorita valorii
metalului pretios pe care il contineau. Cand monedele au fost batute si garantate de stat,
acceptabilitatea lor s-a extins rapid. Denumite servicii financiare, acestea erau furnizate
de aurari cu secole in urma. Acestia ofereau clientilor incaperi sigure pentru depozitarea
obiectelor de valoare, a bijuteriilor si a monedelor din aur sau argint.
La inceput, chitantele erau eliberate in numele depozitarului, dar - in timp -; acestea au
inceput sa fie platibile celui care le detinea. Acesta a fost inceputul unui lung proces
istoric care a condus, in final, la aparitia bancnotelor. Clientii au gasit aceste chitante
foarte utile, putand sa le utilizeze ca mijloc de plata, fara a fi nevoie sa fie returnate la
emitent. Chitantele nu aveau o valoare a lor intrinseca, dar erau un simbol al metalului
pretios detinut de aurar in custodie. Chitantele aurarilor prefigurau viitoarele bancnote.
Pe masura ce lumea s-a obisnuit cu acest sistem, a devenit posibil pentru acesti primi
bancheri sa emita mai multe bancnote decat valoarea metalelor pretioase pe care le
detineau efectiv.
Astfel, treptat, au aparut primele banci care au inceput sa acorde imprumuturi pentru care
percepeau dobanda. Odata cu extinderea rolului bancilor au fost create premisele utilizarii
“monedei scripturale” sau a “banilor de cont”. Riscul aparea in momentul cand
13
bancnotele erau prezentate pentru plata, atunci cand bancherul nu avea aur suficient
pentru a putea converti banii de hartie in metal pretios. Acest risc putea fi redus prin grija
bancherilor privati ca, atunci cand emiteau bancnote suplimentare, sa retina o rezerva
considerabila de moneda in “banca lor”.
Din punctul de vedere al bancherului, era ideal daca aceste note circulau de la o persoana
la alta si erau prezentate la plata cat mai rar. In acest fel, rolul bancii s-a schimbat de la a
fi paznic sau custode de bani in acela de a fi creator de bani.
In cele din urma, statul a preluat emisiunea de bancnote si a emis legi prin care bancile
private nu mai aveau dreptul de emisiune monetara. Acest drept a fost acordat, exclusiv,
unei banci de emisiune care, in timp, a devenit banca nationala sau centrala a unei tari.
Raportat la tara noastra, Banca Nationala a Romaniei este singura care poate emite
bancnote sI monede utilizate in platile care au loc pe teritoriul Romaniei. Emisiunea de
moneda nationala si anume, leul, este atributia si responsabilitatea Bancii Nationale a
Romaniei.
Atunci cand bancile au pierdut dreptul de a emite moneda, ar fi putut parea ca si-au
pierdut capacitatea de a crea bani. Insa bancile au dezvoltat o alta metoda, care compensa
pierderea emisiunii monetare.
Deponentii s-au aratat dispusi sa incredinteze banii din metale pretioase la o banca si sa
accepte doar dovada inregistrarii lor in registrul bancii, fara a fi necesar sa primeasca in
schimb bancnote.
Cand titularul unui cont dorea sa faca o plata, trimitea instructiuni bancii sa transfere
depozitul sau o parte din acesta in creditul altui client. Acesta este modul in care s-a
dezvoltat utilizarea ordinului de plata sI, ulterior, a cecurilor destinate reglarii afacerilor.
In majoritatea tarilor, pana la primul razboi mondial, atat bancnotele cat si depozitele
bancare erau convertibile, la cererea posesorului, in monede de aur.
Mai tarziu s-a renuntat la acest tip de convertibilitate : mai intai in cadrul sistemelor
monetare nationale -; in perioada interbelica - si, ulterior, in platile internationale -; dupa
al doilea razboi mondial.
La nivel national, ultima moneda nationala convertibila in aur a fost dolarul S.U.A.. pana
in 1971. Astazi se practica numai convertibilitatea valutara, care nu implica metale
pretioase.
Depozitele bancare pot fi clasificate ca bani, deoarece sunt -; in general -; acceptate ca
mijloc de plata. Cecurile inlesnesc acceptarea depozitelor bancare, facilitand transferul de
fonduri intre conturi si clienti, deci ele doar intermediaza miscarea depozitelor.
Desi bancnotele necesita costuri relativ mici de producere, constituirea sI utilizarea
depozitelor bancare sunt si mai avantajoase. Un depozit se creeaza prin creditarea
contului unui client cu o suma de bani. Costul acestor operatii este foarte mic, dar
beneficiul poate fi substantial.
Imprumuturile pot fi acordate clientilor prin simpla creditare a conturilor lor, dupa care se
percepe dobanda.
Desi acest procedeu este deosebit de atractiv, prezinta totusi anumite limitari. Bancherii
trebuie sa pastreze depozitele atractive pentru public, pentru a ramane general acceptabili;
in caz contrar, acestea ar inceta sa serveasca drept bani. Pentru a mentine increderea
clientilor, bancherii trebuie sa fie permanent capabili sa efectueze plati in numele
clientilor care au conturi deschise.
Utilizarea, din ce in ce mai intensa, a calculatoarelor in operatiunile bancare a condus la
aparitia si proliferarea monedei electronice. Astfel, transferul unor fonduri intre conturi se
realizeaza prin impulsuri electromagnetice, dupa cum asa-numitele carduri se bazeaza pe
memoria unei cartele electromagnetice.
14
In zilele noastre, banii se prezinta sub urmatoarele forme:
Hartia- moneda de diferite cupiuri ( valori nominale)
Moneda divizionara metalica ( pentru operatiuni de mica dimensiune);
Banii de depozit sau de cont, adica disponibilitatile
aflate in conturile bancare ale diferitelor persoane sau agenti economici. Banii
sunt orice bun cu destinatia speciala de a servi ca instrument de schimb si etalon de
masurare, evluare penrtu toate celelalte bunuri.
Functiile banilor
Banii sunt una dintre cele mai sofisticate si ingenioase inventii ale societatii umane. Ei
sunt simbolul avutiei, al puterii economice. Insa banii nu trebuie fetisizati pentru ca
nevoile umane nu se satisfac in mod direct cu banii, ci cu bunurile si serviciile procurate
cu ajutorul lor. Aristotel afirmaca “a fi bogat in bani si sarac in hrana este o aberatie”.
16