Lucrarea Tehno 2

METALE SI ALIAJE UTILIZATE IN INDUSTRIA

ELECTROTEHNICA

Lucrarea cuprinde:

1. Noţiuni de baza;
2. Comentarea standardului -SR EN 10027 – 1: 2005

-SR EN 1412: 1997

3.Activitate laborator;

4.Concluzii;

5.Bibliografie.

1. Noţiuni de baza

In industria electrotehnica, pentru fabricarea maşinilor si aparatelor electrice se folosesc

diferite materiale metalice si nemetalice. Materialele metalice, pe scurt metalele se folosesc pure
sau sub forma de aliaje. Aliajele sunt combinaţi chimice sau amestecuri obţinute de regula prin

1
topirea împreuna a doua sau mai multe elemente dintre care cel puţin unu, este metal. Astfel, otelul
este un aliaj la fierului cu carbonul, iar bronzul un aliaj al cuprului cu staniul.
Metale si aliajele frecvent utilizate in industrie, numite metale tehnice, sunt standardizate. In
standardele referitoare la materiale se dau de regula următoarele date: denumirea materialului,
modul de simbolizare, calităţile de materiale ce fac parte din categoria respective, compoziţia
chimica, proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice, forma de livrare, dimensiuni, modul
de marcare.
Principalele proprietati ale metalelor si aliajelor se deosebesc intre ele prin anumite proprietati care
determina posibilitatea de utilizare in industrie. Avem proprietati: fizice, chimice, mecanice,
tehnologice.

Principalele proprietati ale cuprului (Cu) si ale aluminiului (Al)

Cuprul este caracterizat prin maleabilitate buna, conductibilitate electrica si termica foarte
buna, rezistenta mare la coroziune, se sudează si se lipeşte bine. Este folosit pentru fabricarea
conductoarelor si a cailor de curent, calităţile lui conductoare sunt dependente de puriatea pe care o
are.
Cuprul electrolitic:
-rezistivitatea ρ=0.01724 Ωmm 2 /m la 20 grade C
-densitatea δ=8,93 g/cm 3 ;
-conductivitatea termica λ=392,72 W/m*K la 20 grade C;
-temperatura de topire θ=1083 grade C;
-caldura specifica c=14,6 J/kg*K;
-caldura latenta de topire λ t =205 kj/kg;
- rezistenta de rupere φ=20-30 kgf/mm 2 ;
-costul este acceptabil desi este un material deficitar;

Proprietăţile tehnologice ale cuprului sunt in funcţie de gradul de ecruisare (STAS 9872 -
Cupru si aliaje de cupru. Simbolizarea stărilor de baza se face astfel:
-brut de fabricaţie având simbolul M;
-recopt, simbol O;
-ecruisat, simbol H;
-tratat termic, simbol T.
Daca cuprul tare este supus recoacerii la temperatura de 330-350 grade C, după răcire se
obţine un cupru moale, cu rezistenta mica de întindere si cu alungire mare la întindere.

Aluminiu este al doilea material in ierarhia materialelor utilizate in construcţia infasurarilor

masinilor si aparatelor electrice ( SR EN 546:1998 Aluminiu si aliaje de aluminiu) si se
caracterizează prin următoarele proprietati:
- rezistivitate ρ=0.027 Ωmm 2 /m la 20 grade C (mai mare cu ~70% decât cea a cuprului);
- densitate mica δ=2,7 g/cm 3 (~ de patru ori mai mica decât cea a cuprului);
- conductivitate termica λ=221,9 W/m*K (la 20 grade C);
- temperatura de topire θ=660,1 grade C ;
-caldura specifica c=38,5 J/kg*K;
-caldura latenta de topire λ t =400 kj/kg;
-rezistenta la rupere φ=6-11 kg/mm 2 ;
-grad ridicat de tehnologicitate (ductil, maleabil) fiind foarte uşor de prelucrat la cald si la rece
(prin laminare, tragere, turnare sub presiune).

2
 2.Comentarea standardelor:

SR EN 10027

Sisteme de simbolizare a otelurilor

Simbolizare alfanumerica

Acest standard reprezintă versiunea romana a standardului european EN 10027-1: 2005.

Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca si versiunile oficiale si a fost publicat cu
permisiunea CEN.

1. Domeniu de aplicare: Acest standard european stabileşte regulile de simbolizare a

otelurilor bazate pe simboluri literale si numerice prin care se exprima caracteristicile principale si
utilizarea de exemplu mecanice, fizice, chimice in scopul identificării abreviate a otelurilor.
Acest standard european se aplica otelurilor specificate in standardele europene,
specificaţiilor tehnice, rapoartelor tehnice si standardelor naţionale ale membrilor CEN.
2. Referinţe normative: sunt prezentate referinte date si nedate, prevederi din alte
publicaţii. ex: EN 10079:1992 Definition des produits en acier.

3. Definiţii: In cadrul prezentului standard se aplica definiţiile prezentate in EN 10020:

2000 si EN 10079: 1992
4. Principii

Unicitatea simbolizării alfanumerice: Pentru fiecare marca de otel se aloca o singura

simbolizare alfanumerica.

5.Alocarea simbolizărilor alfanumerice

Pentru otelurile specificate in standardele europene, specificaţiilor tehnice si rapoartelor

tehnice, simbolizarea alfanumerica trebuie atribuita de către comitetele tehnice ECISS
corespunzătoare.
Pentru otelurile specificate in standardele naţionale ale tarilor membre CEN si pentru alte
oteluri, simbolizările alfanumerice sunt atribuite de către sau sub responsabilitatea organului
naţional de standardizare corespunzător.
Pentru a se evita atribuirea mai multor simbolizări alfanumerice ale aceleiaşi mărci de otel
si in scopul stabilirii unei simbolizări alfanumerice informe, Biroul European de Înregistrare trebuie
sa colaboreze cu comitetul naţional de standardizare la stabilirea simbolizărilor alfanumerice, aşa
cum se prevede in EN 10027-2.

6. Simbolizarea

6.1 Simbolizarea alfanumerica: conform EN 10027-1 pot apare simboluri suplimentare

care se împart in 2 grupe. Simbolurile din grupe diferite se despart prin +.
6.2 Simbolizare numerica: Tabelele pentru simbolurile otelului conţin informaţii despre:

3
 -simboluri principale: litera si caracteristicile mecanice;
-simboluri suplimentare pentru otel: grupa 1 si grupa 2;
-simboluri suplimentare pentru produsele de otel: standarde, simbolizare alfanumerica
anterioara, simbolizare alfanumerica conform EN 10027-1 si CR 10260.

6.3 Simbolizarea otelurilor in funcţie de utilizare si de caracteristicile mecanice sau

fizice;

6.4 Simbolizarea otelurilor in funcţie de compoziţia chimica.

Exemple pentru simboluri suplimentare pentru otel: grupa 1 care este alcătuita din
energia de rupere (J) si temperaturi de încercare; iar in grupa 2 apare simbolul si
semnificaţia acestuia( G=zincare, L= temperatura scăzuta) .

Pentru fiecare dintre următoarele oteluri sunt întocmite tabele standardizate:

- Oteluri de construcţie;
- Oteluri pentru recipiente sub presiune;
- Oteluri pentru ţevi destinate conductelor;
- Oteluri otel beton;
- Oteluri pentru sau sub forma de sine de cale ferata;
- Produse plate laminate la rece din otel cu rezistenta ridicata la ambutisare la rece;
- Tabla neagra, tabla alba, tabla stanata;
- Oteluri magnetice;
- Oteluri nealiate cu un conţinut mediu de mangan< 1%;
- Oteluri nealiate cu un conţinut de mangan > 1%, oteluri nealiate pentru automate si oteluri
aliate al căror conţinut al fiecărui element de aliere <5 %;
- Oteluri aliate al căror conţinut al unui element de aliere>=5%.

Exemple de simboluri care indica o stare de tratament:

+A = recoacere de înmuiere;
+C = verificare la rece;
+CR= laminare la rece.

SR EN 1412: 1997

CUPRU SI ALIAJE DE CUPRU.

SISTEM EUROPEAN DE SIMBOLIZARE NUMERICA.

4
 Acest standard este aprobat de Directorul General al IRS la 22 mai 1997 si conţine informaţii
despre cupru, aliaj de cupru, simbolizare, simbolizare numerica:

Introducere: sistemul de simbolizare numerica descrie in prezentul standard european

are la baza Anexa A din ISO/TR 7003, in care se atribuie un singur simbol unui material de
cupru (cupru sau aliaj de cupru) pentru clasificarea lui.

1. Domeniu de aplicare: Sistemul se aplica :

a) materialelor de cupru precizate in standardele europene;

b) materialelor de cupru care nu sunt specificate in standardele europene.

2. Referinţe normative: sunt prezentate referinte date si nedate, prevederi din alte
publicaţii. ex: ISO/TR 7003 Format unifie pour la designation des metaux.

3. Definiţii:

3.1 material de cupru- termen general pentru cupru si aliaje de cupru ;

3.2 material de cupru standardizat- material de cupru indicat intr-un Standard European
3.3 material de cupru nestandardizat - material de cupru neindicat intr-un Standard European

4. Detalii referitoare la sistem:

4.1 Generalitati : numărul se compune din semne alfabetice si numere

4.2 Structura simbolului:
4.2.1 Simbol complet: simbolul se compune din 6 caractere;
4.2.2 Poziţiile caracterelor:
1
2 3 4 5 6
4.2.2.1 Poziţia 1:
Prima poziţie trebuie sa contina litera C
4.2.2.2 Poziţia 2:
Poziţia a doua trebuie sa contina una din următoarele litere: B, C, F, M, R, S, W, X; ex:
M=prealiaje, R=cupru brut rafinat, X=materiale nestandardizate

4.2.2.3 Poziţiile 3-5:

Trebuie sa contina numere cuprinse intre 000-999
4.2.2.4 Poziţia 6
Caracterul destinat poziţie a şasea este o litera care precizează unul din grupele de materiale
indicate in table.
4.2.2.5 Exemple: CW024A, CB752S, CC383H

5. Atribuirea, înregistrarea si gestionarea simbolurilor de material

Exemplu:
Cupru ia o valoare din intervalul 000-999 in poziţiile 3-5, iar in poziţia 6 se completează cu
litera A sau B;

5
 Aliaje cupru- staniu ia o valoare din intervalul 000-999 in poziţiile 3-5, iar in poziţia 6 se
completează cu litera K.

3. Activitate la laborator

In cadrul laboratorului nr.2 care a avut ca tema “Metale si aliaje utilizate in electrotehnica”
am discutat despre metale si aliaje. Am aflat ca intr-un STAS cu o asemenea tema întâlnim
informaţii despre denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea materialelor, mărcile,
proprietăţile tehnologice, forma de livrare. Simbolul este alcătuit din cifre si litere.

Am avut pe masa un desen specific cu titlu placa de baza.

Am discutat despre principalele proprietati ale metalelor si aliajelor:

fizice : permeabilitatea magnetica, densitatea ;

chimice: refractari, dilatarea;
mecanice: elasticitatea, duritatea, rezistenta la oboseala;
tehnologice: ductibilitatea, prelucrabilitatea, sudabilitatea .

Materialele care se folosesc in industria electrotehnica se împart in doua grupe: materiale

metalice feroase si materiale metalice neferoase.
Despre materialele metalice feroase am invatat ca sunt materiale care la proporţia masiva a
fierului este mai mare decata oricărui alt element al aliajului. Dintre aceste materiale distingem
fontele si otelul. Fontele sunt de mai multe feluri: Brute ; Fonta cenisie (SR EN 1561:1999 Fonta
cu grafit lamelar) ; Fonta cu grafit nodular; Fonta maleabila ( SR ISO 5922:1995 Fonta maleabila) ;
Fontele austenitice; Fonta refractara.
Otelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul maxim 2% carbon. Otelurile sunt: aliate si
nealiate.
Cele nealiate sunt de uz general ( şuruburi, piuliţe ,etc.), nealiate de calitate ( buloane,
arbori, bucşe, etc.), nealiate speciale (axe, tije, bolţuri, etc.).

4.Concluzii:

Metalele si aliajele frecvent utilizate in industrie sunt metale tehnice si sunt standardizate. In
STAS se dau informaţii despre: denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea
materialului, mărcile, proprietati tehnologice, forma de livrare.
Principalele proprietati ala aliajelor si materialelor sunt permeabilitatea magnetica,
densitatea, refractaritatea, duritatea ,rezistenta la oboseala, elasticitatea, ductibilitatea,
prelucrabilitatea, sudarea.
Sunt metale feroase si neferoase. Metale feroase sunt fontele si sunt de mai multe tipuri.
Otelurile care sunt aliate si nealiate. Otelurile nealiate se împart in mai multe categorii. Cel mai
utilizat neferos este cuprul. Modul de simbolizare se face conform standardelor europene.

6
5. Bibliografie :

-Activitatea de laborator;
-Manualul de laborator;
-SR CR 10027-1: 2005;
-SR EN 1412:1997.