Ornitorincul

Regn: Animalia

Increngatura: Chordata

Subincrengatura: Vertebrata

Clasa: Mamifer

Subclasa: Prototheria

Ordin: Monotremata

Familie: Ornithorhynchidae

Gen: Ornithorhynchus

Specie: O. anatinus

Biotop: Ornitorincul nu are o raspandire foarte larga, acesta fiind

intalnit in Australia, dar nu pe intreg cuprinsul, ci numai in Queensland,
Noua Galie de Sud, Victoria si cateva zone din sudul continentului. Este
prezent si in Tasmania in numar destul de mare.

Hranire: Modul sau de nutritie este omnivor, scormonind malul sau

nisipul de pe fundul apei cu “ciocul” in cautarea crustaceelor, viermilor,
a insectelor si a plantelor acvatice. Receptorii de la nivelul ciocului
jucand un rol foarte important in depistarea hranei, chiar daca aceasta
este partial acoperita de nisipul sau malul de pe fundul apei.

Morfologie: Ornitorincul are o lungime de 65cm si o masa de

aproximativ 2-3kg, in functie de sex. Are o blana cafenie (deasa si
moale, insa perii sunt mai lanosi pe abdomen si mai duri pe spate),
formata din doua straturi, care il ajuta sa mentina o temperatura
constanta a corpului. Coada este turtita dorso-ventral, iar capul
prezinta prelungirea cunoscuta sub numele de “cioc de rata”. Ciocul
ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15cm. Acesta contine
peste 700 000 de receptori tactili si electrici, care il ajuta la orientare
in apa in timpul scufundarilor. Desi nu are ureche externa, are un auz
foarte fin, dar si o acuitate vizuala foarte ridicata.

Importanta: Inainte de sosirea colonistilor europeni, ornitorincul avea

foarte putini dusmani naturali, iar supravietuirea sa nu era in pericol.
Acest lucru s-a schimbat atunci cand descoperirea aurului a sporit
considerabil imigratia. Acesta a devenit vanat intens pentru blana sa,
din care puteau fi confectionate diverse obiecte vestimentare. Astazi,
prinderea si exportul ornitorincilor sunt interzise.