Ana Aslan.

Sfaturi pentru o tinereţe mai lungă

• Reacţiile emotionale şi stresul trebuie evitate prin autocontrol.

• Faceţi cît mai multă mişcare! Exerciţiile fizice stimulează circulaţia sangvină,
intensificînd procesele de respiraţie şi de curăţire a ţesuturilor.
• Clismele curăţă organismul de toxinele ce se acumulează în intestin, prevenind
împrăştierea lor în organism.
• Somnului trebuie să i se acorde importanţa cuvenită. Băgaţi-vă în pat la trei ore
după cină, în camere aerisite, nu mai tîrziu de ora 23.
• În Bulgaria şi Caucaz, unde se consumă mult iaurt, trăiesc cei mai mulţi
longevivi. E recomandat zilnic un pahar de iaurt preparat în casă.
• Mîncaţi de două ori/zi cîte 2 felii de ananas. Întîrzie apariţia ridurilor şi a petelor
de vîrstă.
• Înlocuiţi pîinea albă cu pîine integrală (graham, secară) pentru a spori rezistenţa
la boli.
• Angelica are reputaţia de a prelungi viaţa. Se face decoct din 10-30 g rădăcini/un
litru apă. Se bea o ceaşcă de ceai după fiecare masă.
• Polenul evită imbătrînirea prematură. Se ia minimum o linguriţă pe zi.
• Infuzia de frunze de frasin (30-60 g/l apa) încetineşte îmbătrînirea.
• Mărul menţine tinereţea, previne ateroscleroza şi infarctul.
• Ceaiurile de odolean, leurdă, sunătoare şi gălbenele conservă tinereţea.
• Fructele longevităţii: mere, alune, caise, castane, portocală, smochine.
• Legumele longevităţii: usturoi, ceapă, fasole uscată, mazăre, varză.
• Planta brînca-ursului are efect de menţinere a tinereţii femeilor.
• Infuzia de păducel în cure îndelungate previne bolile de inimă, vasculare şi
depresia, creşte rezistenţa la efort fizic şi intelectual. În popor i se mai spune
„laptele bătrînilor“.

Ce mînca Ana Aslan?

Un aspect deloc de neglijat este faptul că Ana Aslan a folosit chiar ea Gerovitalul, iar efectele au
fost vizibile. Mai mult, cercetătoarea a dus un regim de viaţă sănătos, astfel că anii ei de bătrîneţe
au fost fără probleme de sănătate. „Totul trebuie să fie cît mai natural, trebuie evitate alimentele
din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără
substanţe inutile“, spunea Ana Aslan, recomandînd alimentaţia bazată pe legume şi fructe. Mînca
de trei ori pe zi, nu cina mai tîrziu de ora 19,00. La capitolul carne, pe primul loc aprecia carnea

1
de vită, apoi peştele, pasărea şi mielul, ultimul consumat fiind porcul. În general, Ana Aslan
considera că e mai sănătoasă carnea de la animalele care se hrănesc, la rîndul lor, mai curat,
categorie în care nu intră şi porcul. Carnea trebuie preparată rasol sau la cuptor, în niciun caz
prăjită. Legumele le recomanda crude sau sufleuri. În dieta ei nu intrau grăsimile şi prăjelile, în
schimb adora lactatele şi ouăle. Avea şi mîncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane,
pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămîie, sărmăluţe fără
orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptor. Îi plăcea tortul „Buturugă“, făcut în
casă. Nu mînca nimic de la cofetărie. Acest tip de alimentaţie este unul modern, recomandat de
mulţi nutriţionişti. Efectul asupra Anei Aslan a fost uimitor. În fotografiile de la 80 de ani, nu se
vede niciun rid.

Ce mânca Ana Aslan

Ana Aslan nu a fost niciodată adepta restricţiilor alimentare, ci mai

degrabă a cumpătării. Nu era adepta unui stil de viaţă vegan sau
vegetarian şi nici nu se priva de dulciuri. Şi atunci care să fi fost
secretul?

„Carnea de vită era nelipsită. Se îngrijea foarte mult, nu se

satură nicoadata, când îi era foame zicea: da-mi o
bomboană. ţinea la siluetă! O bomboană, atâta lua. Şi
gata”, povesteşte Ioana Preda. Frumoasa cercetătoare era
pasionată de gătit, deşi avea un bucătar personal. Era, înainte de
toate, adepta calităţii în detrimentul cantităţii.

„Ştia să mănânce bine, îi plăcea să mergă la marile

restaurante, să comande mâncăruri de calitate, dar în
acelaşi timp ştia să şi gătească. E adevărat că avea
bucătarul ei, dar avea preparate pe care le făcea singură”, a
adăugat fosta menajeră. Fiecare masă se transforma într-un
adevărat ritual.

Ana Aslan era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos.

Medic fiind, Ana Aslan a împrumutat din principiile sale şi

2
pacienţilor săi. Totul trebuia să fie cât mai natural, trebuiau evitate
alimentele din conservă. Alimentaţia era menită să aducă în mod
natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile. Multe
legume, multe fructe Şi, bineînţeles, multă mişcare.

Secretul tenului perfect? Argila!

La capitolul carne avea un fel de clasificare: carnea de vacă, peştele,

pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomandă. Apoi
recomandă ficatul, limba, în general carne de la animalele care se
hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi toate rasol! Câteodată, le
preferă făcute le cuptor.

Ana Aslan avea şi mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu

crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, până de somn,
rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre,
curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptor. Şi avea Şi o slăbiciune dulce:
îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă.

Tineri sau nu, sănătoşi să fim!

În ceea ce priveşte tratamentul anti aging, institutul care poartă numele „Ana Aslan“ continuă să
primească pacienţi dornici să arate mai tineri pînă la o vîrstă înaintată. Cura este personalizată şi
individualizată, în funcţie de vîrstă, patologie asociată şi alte particularităţi ale pacientului. După
consultaţie şi diagnostic, schema de tratament continuă cu administrarea de Gerovital H3 sau
Aslavital timp de 1-2 zile (oral şi/sau intramuscular). Ulterior, medicamentul e prescris pentru o
perioadă de 6 luni sau un an de zile, contra cost. Tratamentul cu GH3 înseamnă administrarea a
12 fiole pe cură. Institutul oferă şi tratamente faciale, de remodelare corporală, de recuperare.
„Detest bătrîneţea, urîţenia şi minciuna. Să fii veşnic tînăr nu înseamnă să ai 20 de ani. Înseamnă
să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să-l
cucereşti“, mărturisea Ana Aslan din secretul care a făcut-o să trăiască mult şi sănătos. „Nu se
moare de bătrîneţe, ci de boală“, atrăgea ea atenţia, recomandînd să ne vedem de sănătate înainte
de orice. Despre viaţa personală a cercetătoarei se ştie prea puţin. Nu şi-a întemeiat o familie, şi-
a dedicat viaţa muncii ştiinţifice şi marii sale pasiuni, călătoriile. Afirma cu tărie că a păstra
fiecare individ în bună stare de sănătate este un cîştig atît pentru persoana respectivă, cît şi pentru

3
familie şi societate.

Ce este bătrîneţea?

• În general, se consideră că bătrîneţea începe pe la 60-65 de ani. Odată cu îmbătrînirea, apar

modificări fiziologice: facultăţile de percepţie sînt în regresie (auzul, vederea, gustul, mirosul),
senzaţiile dureroase şi termice se diminuează. Adesea, la bătrîni apar infarcte miocardice, ulcere
perforante sau chiar fracturi, fără durere. Apar şi modificări psihice ca: apatia, depresia, teama de
spitalizare, confuzia. Cele mai frecvente boli cale bătrînilor sînt: cardiopatii ischemice,
hipertensiune arterială, anemia pernicioasă, leucemie limfatică cronică, ischemii digestive, diabet
zaharat, mixedem, ateroscleroză cerebrala, boala Parkinson, demenţe, depresii, glaucom,
cataractă, osteoporoză, poliartroze, gută, fractura capului femural, cancer cutanat. Se constată
astăzi la vîrstnici un supraconsum de hipnotice, psihotrope, laxative şi antibiotice. Chiar şi atunci
cînd bătrîneţea nu e însoţită de probleme de sănătate, vîrstnicul tot trebuie să ducă un stil de viaţă
sănătos, adecvat vîrstei şi problemelor personale, să faca regulat controale medicale. În ultimele
decenii, numărul vîrstnicilor a crescut mai mult decît estimau demografii. Mai mult de 15%
dintre români au peste 65 de ani. Încă din 1988, O.M.S. a inclus problemele îmbătrînirii printre
primele cinci probleme de sănătate ale lumii, alături de cele de inimă, cancer, SIDA şi alcool. Se
apreciază că, după 65 de ani, 50% dintre bătrîni au nevoie de îngrijiri medicale, ambulatorii sau
spitaliceşti. Asistenţa de care are nevoie vîrstnicul nu este numai una medicală, implică şi aspecte
psiho-sociale, mai ales după pensionare.