La nivel global situația criminalității sugerează că 80-90% din activitățile criminale sunt

comise de bărbați. Dar această diferență semnificativă dintre rata criminalității masculine și a celei
feminine, mai ales când vine vorba de infracțiuni violente, poate fi pusă pe seama diferențelor de
ordin psihologic dintre cele două sexe sau mai important este procesul creșterii, educației și
socializării?
Din punct de vedere psihologic, Lombroso credea că femeile sunt, prin natură, mai
conservative în toate aspectele care afectează ordinea socială, fiindu-le mai ușor să accepte o
rânduire socială care le dezavantajează, o trăsătură pe care o atribuia imobilității ovulului comparat
cu spermatozoidul. În plus, conform acestui criminolog, femeia primitivă era rareori o asasină, dar
era întotdeauna o prostituată. Pornind de aici el și-a dezvoltat teoria potrivit căreia prostituția este
substitutul feminin pentru crimă. Chiar fără a accepta această învechită speculație putem totuși găsi
o cantitate de adevăr în " teoria prostituției". Asta nu înseamnă decât că, în situațiile care îl
determină pe bărbat să săvârșească o infracțiune, o femeie poate găsi o alternativă în prostituție,
semi-prostituție sau într-un comportament sexual de tipul căsătoriei dictate de motive financiare.
Pe de altă parte, Sigmund Freud argumentează că femeile sunt mult mai controlate datorită
pasivității lor și a dorinței de a primi afecțiunea bărbatului. Din cauza fricii de a fi dezaprobată și de a i
se retrage iubirea masculină, o femeie, de obicei, nu încalcă legea. În plus, ea e centrată pe propria
persoană și prea ocupată cu treburi casnice și probleme familiale. Explicația pentru criminalitatea
feminină ar fi, conform lui Freud, o nevroză sexuală, si, de aceea, femeile deviante nu ar trebui în
mod special pedepsite, ci tratate medical.
Mulți alți cercetători pun accentul pe diferențele dintre sexe ce țin de anumite aptitudini,
atitudini și trăsături temperamentale. Astfel, Cyril Burt distinge, în schema sa a condițiilor
temperamentale, pe de-o parte, instinctele puternice sau stenice, cum ar fi furia, lăcomia, încrederea
în sine și sexul, pe care le asociază bărbatului, și, pe de altă parte, instinctele slabe sau astenice,
precum sensibilitatea, docilitatea, durerea și frica, care, conform lui, ar guverna personalitatea
femeii. De asemenea, se consideră că agresivitatea, asumarea riscului când sunt mize mari în joc și
asertivitatea sunt însușiri tipic masculine, pe când sociabilitatea, precauția și afectivitatea ar descrie
mai mult personalitatea unei femei. Unele dintre aceste trăsături s-ar crede că au fost adaptate
special fie pentru bărbați, fie pentru femei, pe parcursul întregii evoluții umane. Deși există o
varietate de teorii de ereditate a personalității, este important de notat că studiile arată că
socializarea și cultura au un impact asupra felului în care se prezintă anumite trăsături. Asta
înseamnă că, deși bărbații și femeile ar poseda diferite niveluri ale acestor caracteristici, educația
parentală, influențele culturale și procesul socializării poate determina atât nivelurile lor de
exprimare, cât și dezvoltarea unor alte trăsături.
Dar, dintre toate teoriile care încearcă să explice de ce rata criminalității masculine este mai
mare, una în mod special iese în evidență: general strain theory, care descrie infracțiunea ca un
mijloc de adaptare la tensiunea generată de diferite cauze și prezintă factorii care influențează o
persoană să aleagă această modalitate de a face față stresului.
GST identifică trei surse majore de stres: eșecul de a atinge obiective apreciate în societate,
pierderea stimulilor pozitivi, precum prieteni sau parteneri, și prezența stimulilor negativi, precum
presiunea dată de imposibilitatea atingerii unor așteptări prea mari sau abuzul verbal, sexual, fizic.
Întrebarea este dacă bărbații sunt mai predispuși să experimenteze aceste cauze de stres. Studiile
recente au arătat că femeile trec prin situații tensionate la fel de mult sau chiar mai mult decât
bărbații și, în plus, le-ar evalua mai stresante și mai indezirabile decât aceștia. De exemplu, femeile
sunt în mod frecvent victimele unui comportament abuziv, trebuie să îndeplinească cererile uneori
excesive din partea familiei sau a celor apropiați și de multe ori se confruntă și cu alte adversități.
Diferența intervine însă în sursele stresului. În primul rând, se consideră că bărbații ar fi mai
preocupați cu a obține succesul material, fiind mai afectați atunci când au probleme financiare, ceea
ce ar putea explica rata mai crescută a infracțiunilor împotriva patrimoniului. Relațiile cu colegii sunt
adesea conflictuale, competiționale și dezechilibrate. În plus, statisticile sugerează că bărbații sunt,
de obicei, ținta agresiunii și furiei celorlalți, ceea ce ar explica rata înaltă a crimelor violente comise
de aceștia. În schimb, se consideră că femeile ar urmări stabilirea și întreținerea relațiilor, afectându-
le mai ales problemele interpersonale, care, mai degrabă, generează forme ale unui comportament
auto-distructiv, precum consumul de alcool și droguri.
Pe de altă parte, GST susține că ceea ce unește un factor stresant de o infracțiune sunt
emoțiile negative pe care le trăiește un individ ca rezultat al situației tensionate. Frustrarea și, mai
ales, furia scad inhibițiile și provoacă o dorință de acțiune, de retorsiune, de revanșă. GST subliniază
că femeile sunt mai predispuse la depresie, decât la mânie, că bărbații sunt cei care se aprind și devin
ostili. Totuși, studiile arată că este la fel de probabil sau chiar mai probabil ca femeile să se înfurie,
doar că furia lor este însoțită de emoții precum frică, anxietate, vină și rușine, pe când cea a
bărbaților este caracterizată de atrocitate.
Dar, chiar dacă bărbații și femeile ar reacționa la fel în aceleași condiții tensionate, tot ar fi
mai probabil ca bărbații să comită o infracțiune, mai ales una gravă, în acest sens GST argumentând
că relația dintre stres/furie și crimă este condiționată de o serie de factori.
Datele sugerează că femeile nu ar poseda anumite aptitudini care le-ar ajuta să suporte
stresul, precum stăpânirea de sine și încrederea în sine. Lipsa acestor trăsături scad șansele ca o
femeie să comită o infracțiune, întrucât s-ar putea să nu se simtă în siguranță și destul de
încrezătoare încât să încalce interdicțiile de comportament. În schimb, ea s-ar putea să aleagă să
ignore sau să fugă de o problemă. Aceste metode, deși măresc cantitatea de stres, scad posibilitatea
declanșării unor forme agresive de comportament criminal.
Apoi, studiile arată că femeile, întrucât investesc mai mult în construirea unui cerc intim de
cunoștințe, beneficiază de sprijinul moral al acestora, ceea ce le ajută în a face față stresului. În plus,
ele ar încerca să evite să adopte un comportament criminal care ar putea să le afecteze relațiile
stabilite.
Bărbații și femeile deopotrivă nu adoptă un anumit comportament întrucât nu se potrivește
cu stereotipurile de gen sau cu propria identitate de gen. Câteva cercetări arată că expresia furiei nu
este în armonie cu imaginea stereotipică a femeii și că furia unei femei este văzută ca fiind
neadecvată. Din această cauză, femeile percep că acțiunile bazate pe mânie le costă mai mult pe ele
decât pe bărbați. De aceea, este mai probabil ca un bărbat să își exprime furia agresând pe ceilalți,
întrucât ar fi în acord cu masculinitatea sa.
În plus, s-a insistat în literatura de specialitate că băieții au tendința să se adune în grupuri
mari, organizate ierarhic, caracterizate prin interacțiuni fizice și competitive. Ei ar trăi într-un context
în care excesul, abuzul, abaterea de la norme ar fi susținute în mod constant de către grup prin
încurajarea încălcărilor de reguli. Fetele, pe de altă parte, au tendința să interacționeze în grupuri mai
mici sau să formeze perechi de prietenii bazate pe cooperare. Conflictul între băieți este deschis și
fizic (exemplu, bătaie), pe când între fete este de obicei indirect (exemplu, vorbitul pe la spate). În
plus, grupurile de băieți au tendința de a-și asuma riscuri și de a sfida autoritatea. Astfel, femeile sunt
mai puțin înclinate să adopte un comportament deviant întrucât nu li se oferă modele sau sprijin
pentru așa ceva.
 În concluzie, bărbații au mai multe oportunități de a comite cel puțin anumite tipuri de
infracțiuni, sunt mai puțin controlați social, au mai multe șanse să posede anumite trăsături
temperamentale - cheie și să se asocieze cu alte persoane deviante. În plus, toate aceste argumente
tind să demonstreze că limita de la care provocarea si furia se transformă în agresiune este mult mai
înaltă la femei decât la bărbați. Astfel, relația dintre furie și infracțiuni, mai ales cele serioase, poate fi
descrisă liniar în cazul bărbaților și curbiliniu pentru femei.