Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PRODUSE ALIMENTARE
PRODUSE DE PANIFICAȚIE
Kalman Robert
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 3
Prezentarea produselor de panificație ......................................................................................................... 3
Ingrediente .................................................................................................................................................... 4
Compoziţia chimică a făinii ........................................................................................................................... 6
Influenţa asupra sănătăţii ............................................................................................................................. 9
E-urile şi sănătatea ...................................................................................................................................... 10
Comportamentul consumatorului de produse de panificaţie .................................................................... 12
INFORMAREA CONSUMATORILOR.............................................................................................................. 13
Rezultatele acțiunilor de control privind respectarea prevederilor legale la comercializarea, etichetarea,
prezentarea și publicitarea pâinii, produselor de panificație și a produselor de morărit .......................... 16
Sfaturi pentru consumatorii de produse de panificaţie.............................................................................. 17
Bibliografie .................................................................................................................................................. 18
INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri, pâinea şi produsele de panificaţie au stat la
bazaalimentaţiei oamenilor, fie că era vorba de masa de dimineaţă, prânz sau cină, de la ceisăraci
la cei bogaţi, pe tot cuprinsul Pământului brutăritul era o îndeletnicire normală înviaţa rurală, iar
în vremurile mai apropiate de noi fiecare gospodărie având cuptor de pâine. În trecut pâinea albă,
ce era făcută din faină albă de calitate superioară, eraalimentul bogaţilor, iar cea neagră, era
considerată alimentul săracilor.În cadrul bunurilor de consum din ţara noastră industria
panificaţiei ocupă un locînsemnat, pâinea constituind alimentul ce se consumă zilnic.
Importanţa produselor de panificaţie în satisfacerea cerinţelor de hrană ale populaţiei este un
factor care determină ca industria de panificaţie din România, alături decelelalte ramuri ale
industriei naţionale, să se dezvolte în ritm acceleratÎn concordanţă cu modelele agricole existente
în UE, obiectivele industriei româneşti de panificaţie trebuie să pună accentul pe: asigurarea
securităţii alimentare, introducereatehologiilor şi proceselor de producţie competitive pe piaţa
europeană, armonizarea legiiromâneşti cu acquis-ul comunitar şi implementarea sa, alinierea
standardelor româneşti lacele europene şi internaţionale, îmbunătăţirea imaginii şi statutului
profesiunilor de morar şi brutar, cât şi creşterea calităţii pregătirii profesionale.Astăzi,
consumatorii produselor de panificaţie devin din ce în ce mai conştienţi de igiena pieţei şi a
alimentaţiei; pentru ca produsele să fie sigure pentru consum, ei trebuie sărespecte atât norme
tehnologice, cât şi sanitare. Prin analiza principalelor coordonate ale pieţei produselor de
panificaţie din România se observă că această piaţă aspiră la odeterminare şi încadrare într-o
economie de piaţă funcţională, caracterizată prin existenţaunei concurenţe dezvoltate şi loiale,
un mediu de afaceri conform cerinţelor, o putere decumpărare relativ în creştere şi de toate
tipurile de competitori.
Ingrediente
Materii prime şi auxiliare folosite în industria de panificaţieLa fabricarea pâinii şi a
celorlalte produse de panificaţie se utilizează următoarelematerii prime şi auxiliare:făină de grâu,
iar la unele sorturi şi faină de secară (de obicei în amestec cu cea degrâu);apă potabilă;drojdie
comprimată sau în unele cazuri drojdie lichidă;sare comestibilă măcinată;grăsimi (ulei comestibil
de floarea soarelui, unt, margarină); produse zaharoase (zahăr, miere, glucoză);extract de malţ,
ouă, lapte, cartofi, fructe, condimente;ameliorator materiale pentru ambalarea produselor (hârtie,
carton, polietilenă)Atât materiile prime cât şi cele auxiliare îşi au rolul bine precizat în
procesultehnologic de fabricare a produselor de panificaţiePentru ca acestea să poată fi utlizate
cât mai raţional, cu rezultate care săcontribuie la obţinerea produselor de calitate superioară,
trebuie cunoscute compoziţiachimică, însuşirile, precum şi rolul lor tehnologic în panificaţie.2
FĂINA
În industria panificaţiei făina constituie materia primă de bază, întrucât aceasta participă
cu cea mai mare proporţie în componenţa produselor.Se utlizează în principal făina de grâu şi nu
numai pentru unele sortimente, caadios, făina de secară.
Sorturile de făină
La fabricarea produselor de panificaţie se utlizează trei sorturi de făină: neagră,semialbă
(denumită şi intermediară) şi albă.Făina se obţine prin măcinarea boabelor de cereale (grâu sau
secară).
Măcinarea,are drept scop separarea şi extragerea părţilor de bob care au o mare valoarenu
tritivăpentru om. Cea mai valoroasă parte a bobului este miezul (corpul făinos), iar partea cea
mai puţin valoroasă este coaja (învelişul).
Proprietăţile fizice ale făinii
Calitatea făinii este în funcţie de proprietăţile ei şi se stabileşte în primul rând pe baza
însuşirilor fizice.
Cele mai principale dintre însuşiri sunt: culoarea, mirosul, gustul, fineţea,umiditatea şi
aciditatea. Parte din acestea se apreciază prin metode organoleptice, iar parte prin determinări de
laborator.
a).culoarea făinii se datoreşte părţilor provenite din corpul făinos al boabelor, care sunt alb –
gălbuie, cum şi tărâţele existente în făină (în cazul celei semialbe şinegre). Făina de grâu are
culoare albă cu nuanţă gălbuie, mergând până la cenuşiedeschisă cu nuanţă albă – gălbuie,
conţinând particule de tărâţe.Făina de secară este de culoare albă cenuşie, cu nuanţă brună
deschisă.Elementul care determină hotărâtor culoare făinii este gradul de extracţie, prin proporţia
de înveliş a bobului de grâu care se regăseşte în ea după măciniş.Asupra culorii făinii mai poate
influenţa şi prezenţa corpurilor străine aflate încereale (mălură, neghină, măzăriche, etc) care
datorită unui process tehnologic de măcinişincorrect au pătruns în făină.În afară de factorii
indicaţi, asupra culorii făinii influenţează şi granulaţia ei.Cu cât făina e mai granulată
(bineînţeles, la acelaşi grad de extracţie), cu atât între particule se creează mai multe goluri
umbrite, care îi închid culoarea.
b).mirosul făinii normale trebuie să fie plăcut, specific. Prezenţa mirosului demucegai, de încins,
de stătut, indică fie faptul că făina a fost obţinută din boabe de cerealevechi sau păstrate în
condiţii necorespunzătoare, fie că făina însăşi s-a alterat. Dintr-oastfel de făină nu se poate
fabrica pâine, deoarece transmite produsului mirosul eineplăcut.
c).gustul făinii este plăcut, puţin dulceag, characteristic, de cereale. Gustulacrişor denotă că făina
este veche, iar cel acru sau amar indică o făină alterată.
d).fineţea sau granulaţia făinii este de asemenea un important indice de calitate.Acest indice se
referă la mărimea particulelor de făină rezultată în urma măcinării.Din punct de vedere al
granulaţiei se distinge făina fină (moale la pipăit) şi făinagrişată (aspră). Cunoaşterea gradului de
fineţe a făinii este necesară pentru conducerea procesului de panificaţie, întrucât influenţează
diverse faze ale acestui proces.
e).umiditatea este o altă caracteristică importantă a calităţii făinii, determinândcomportarea ei în
procesul şi randamentul cantitativ în pâine.După conţinutul in apă se deosebesc:făină uscată,
când are umiditatea sub 14%;făină cu umiditate medie, când are umiditatea între 14 si 15%;făină
umedă (jilavă), când are umiditatea peste 15%.De umiditatea pe care o are făina depinde modul
în care ea se păstrează, cum şicomportarea in cursul prelucrării.
APA
În industria de panificaţie, la prepararea aluatului se foloseşte apă, care trebuie
săîndeplinească următoarele condiţii:Să fie fără culoare, fără gust particular, fără miros şi
limpede (fără particule însuspensie).Să aibă temperatura normală, între 10 şi 15° C. Înainte de
a se folosia la prepararea aluatului, temperatura apei se potriveşte astfel încât aluatul rezultat să
aibă 27 – 30° C. Se interzice folosirea apei care în prealabil a fost fiartă şi apoi răcită,
deoarece prin fierbere se elimină aerul din apă, datorită cărui fapt se reduce activitatea
drojdiilor,care au nevoie de oxigen pentru a produce fermentarea.Să nu aibă o duritate prea mare
(duritatea este determinată de sărurile de calciu şimagneziu dizolvate în apă; ea cuprinde
duritatea temporară şi duritatea permanentă).Să fie lipsită de bacterii, întrucât temperatura la care
ajunge miezul pâinii întimpul coacerii este sub 100° C, iar sporii unor specii de bacterii nu sunt
distruşi nici la 150° C .
Pentru acest considerent sursa de apă este în permanenţă sub controlul bacteorologic al
laboratorului de igienă
DROJDIA
La fabcricarea pâinii se foloseşte drojdia, care prin activitatea sa în masa
aluatului produce fermentaţia alcoolică, în urma căreia rezultă bioxid de carbon, afânănd
aluatul.Drojdiile sunt organisme vegetale de dimensiuni foarte mici, care pot fi văzutenumai la
microscop, pentru care motiv se numesc microorganisme.Forma celulelor de drojdie este ovală,
având mărimea de 5 -10 microni.
SAREA
Pentru fabricarea produselor de panificaţie se utilizează sarea de bucătărie. Rolulsării este în
primul rând de a da gust produselor. Pe lângă aceasta sarea îmbunătăţeştecalităţile aluatului, ceea
ce ajută la obţinerea unor produse bine crescute, cu miez elasticşi porozitate bună.Aluatul fără
sare este moale şi are elasticitate mai redusă, lăţindu-se la dospireafinală, ceea ce face să se
obţină pâine necrescută (plată) şi cu porozitate neuniformă.
GRĂSIMILE
Grăsimile constituie o altă grupă de materii prime folosite în panificaţie. Cel maifrecvent
se foloseşte uleiul de floarea soarelui, untul şi margarina.Adaosul de grăsimi contribuie la
formarea gustului produselor, îmbunătăţireacalităţii şi mărirea valorii alimentare.Totuşi, adaosul
de grăsimi nu poate fi prea mare, întrucât frânează activitateavitală a drojdiilor şi deci
fermentaţia, datorită acoperirii porilor membranei celulelor.
PRODUSELE ZAHAROASE
La prepararea produselor de panificaţie se foloseşte zahărul cristal (tos) şi pudră(farin),
mierea de albine şi glucoza lichidă.Rolul acestora este de a îmbunătăţi gustul produselor şi de a
le spori valoareaalimentară, contribuind totodată la rumenirea cojii produselor de panificaţie. Cu
toateacestea, cantitatea în care se folosesc produsele zaharoase este limitată, deoarece peste
oanumită doză frânează fermentaţia aluatului, prin inactivarea drojdiei, datorităfenomenului de
plasmoliză.
EXTRACTUL DE MALŢ
Extractul de malţ reprezintă un sirop dens, preparat din făină de malţ active. Elconţine o
cantitate mare de enzime şi zaharuri fermentescibile, pentru care motiv seadaugă la prelucrarea
făinurilor albe “tari la foc” (care dau produse cu coaja de culoaredeschisă).Se utilizează extractul
de malţ în special la fabricarea pâinii albe şi a
produselor de franzelărie simple, în scopul îmbunătăţirii calităţii, obţinându-
se produse binedezvoltate şi cu o culoare normală a cojii.
CARTOFI
O mare extindere a luat fabricarea pâinii cu cartofi. Adaosul de cartofi se face subformă
de pastă, care se prepară fie din cartofi fierţi, curăţaţi de coajă, fie din fulgi decartofi. Produsele
conţinând cartofi au un gust plăcut, characteristic, miezul moale, elasticşi se păstrează mai mult
timp în stare proaspătă.
AMELIORATOR
Menţine pâinea mai mult timp proaspătă şi afânată.
E-urile şi sănătatea
Industria alimentară românească ne ademeneşte cu bunătăţi de tot felul, dar, celmai
adesea, acestea sunt asezonate cu aditivi alimentari din belşug.
Cum ne influenţează aceştia organismul este o chestiune căreia merită să-iacordăm toată
atenţia, pentru că este sănătatea noastră în joc.
Majoritatea produselor alimentare conţin aditivi (cunoscuţi sub denumireagenerica de
"E"-uri), care conservă, dau culoare, formă, spumează şi mai ales dau aromaîn mod artificial,
făcând astfel produsul atrăgător şi valabil timp îndelungat.
Cercetătorii spun că aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sinteză şi, deoarece ele
nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră. Impactul E-urilor
asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sunt recunoscute şi acceptate de către
acesta. O substanţă străină, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte
secundare.
Consumul îndelungat de produse alimentarea
derivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne,
provoacă distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură,
folosindu-i împotriva propriului organism), precum şi o serie de tumorimaligne şi benigne.
De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de răspândirea bolilor cardiovasculare,
ale tubului digestiv şi a alergiilor. Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea
în rândul populaţieiglobului, cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale,
se afla pelocul al III-lea, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele
decirculaţie. Conform raportului Comisiei Naţionale de Oncologie - 2000, în România cancerul
este într-o creştere alarmantă şi se estimează că această afecţiune va deveni în
scurt timp "boala mileniului III", împotriva căreia nu există încă premisele că se vadescoperi un
antidot. Cancerul este, fără îndoială, o consecinţă. Chiar dacă nu au fostdescoperite în totalitate
cauzele acestei boli ucigătoare, cercetătorii au reuşit să conturezetrei dintre acestea: poluarea,
tutunul şi alimentaţia. Cea din urmă, potrivit unor studiirecente, pare a fi una dintre cele mai
importante cauze ale apariţiei cazurilor de cancer. Conform normelor oficiale, prin
aditivi alimentari se înţelege orice substanţă care,în mod normal, nu este consumată ca aliment în
sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a
cărui adăugare intenţionată
la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare,
preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse alimentare devine ocomponentă a lor.
E500-E58010
amidon modificat -
E1400-E1450
edulcoranţi (îndulcitori)
- substanţe (altele decat zaharul) care se utilizează pentrua da gust dulce alimentelor; E900-E999
substanţe de afânare
- substanţe care contribuie la creşterea volumuluialimentelor fără a modifica valoarea
energetică; E400-E496
antispumanţi
- se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei; E500-E580
Consumatorul devine tot mai pretenţios şi mai critic în ceea ce priveşte pâinea.Pasul către
alte produse, cum ar fi cerealele, a devenit foarte uşor şi este făcut curapiditate. Pentru a menţine
nivelul de interes pentru pâine, elemente precum gustul,varietatea, beneficiile din punct de
vedere al sănătăţii, alături de menţinerea produsului proaspăt pentru o perioada tot mai mare de
timp, trebuie avute în vedere când seurmăreşte inovaţia. Pe lângă ascestea, producerea pâinii
trebuie ţinută la zi cu noiledezvoltări tehnologice şi trebuie să fie cât mai eficientă posibil.La
nemţi, dacă cineva cere pâine în plus într-un restaurant, se uită ospătarul la elsă vadă dacă a păţit
ceva. Noi suntem mâncători de pâine, ne place pâinea”. StatisticileEuromonitor arata ca românii
consumă într-un an aproximativ 110 kg de pâine, mai mult decât britanicii sau austriecii (45kg).
În ţările estice consumul mediu este de 83 kg anual,iar în cele vestice este de 66 kg.
INFORMAREA CONSUMATORILOR
Dreptul consumatorilor de a fi informati (complet, corect si precis) este reglementat in
art. 3, lit. b din O.G. nr. 21 /1992 - privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare.
1. sa fie completa;
2. sa fie coercta;
3. sa fie precisa;
- cantitate
- pret
- contraindicatiile de consum
- conditiile de pastrare
- eventualele riscuri la care se pot expune consumatorii prin consumarea acelui produs.
- pe produs;
- pe eticheta;
- in catalogul de vanzare;
- in cartea tehnica, instructiunile de utilizare, fisa de produs ori altele asemenea.
Nici un agent economic nu poate, potrivit legii, sa invoce secretul comercial sau
profesional drept scuza pentru neinformarea consumatorilor ori informarea incompleta a
acestora.
- s-au verificat 908 operatori economici din care 524 ( 58 %) operatori economici nu
respectau prevederile legale din domeniul protectiei consumatorilor;
- s-au verificat peste 173 tone de paine, produse de panificatie si produse de morarit din
care 124 tone (71,7%) nu se încadrau în prevederile legale în vigoare;
- Refuzaţi produsele pentru care aveţi îndoieli privind calitatea şi modul deinformare prin
etichetare;
- Refuzaţi produse
le preambalate care prezintă data durabilităţii minimalemodificată sau depăşită;
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/INFORMAREA-CONSUMATORILOR77.php
http://www.anpc.gov.ro/galerie/file/proiecte_acte/2018/Ordin_congelate.pdf
http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf?fbclid=IwAR3Pz-
c1PF5Ljuw5teRYDRM5EFJBzT6BDwXiNzSf2JXw3EPnnwLSqeuuyPw
http://www.anpc.gov.ro/articol/987/comunicat-privind-respectarea-prevederilor-legale-la-
comercializarea--etichetarea--prezentarea--i--publicitatea-p-inii--produselor-de-panifica-ie-si-a-
produselor-de-morarit