FORMAREA COMPETENŢELOR ,, CHEIE,, LA ŞCOLARII MICI

Abordarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare, axată pe competenţe, răspunde mai

bine cerinţelor vieţii sociale şi profesionale, actuale. Ea urmăreşte formarea şi
dezvoltarea la elevi, a unui sistem de competenţe cheie şi specifice, care pot fi evaluate
uşor şi care îi ajută pe aceştia să aplice ceea ce au învăţat, în contexte diferite.
Competenţa elevului evidenţiază capacitatea lui de a mobiliza - a identifica, a
combina, a activa un ansamblu integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini, pentru a
realiza sarcini diverse de învăţare.
O competenţă se poate dezvolta, sau evalua, atunci când elevul este pus în legătură cu
situaţii concrete de viaţă, în cadrul cărora, el trebuie să-şi mobilizeze resursele, să
conştientizeze nivelul la care sunt achiziţiile sale , să-şi dea seama de limite şi să încerce
să le depăşească.
Din perspectiva pedagogică, modelul curricular integrat, valorifică în mod coerent
conţinuturile de învăţare, facilitând formarea şi dezvoltarea acesator capacităţi
intelectuale, psihomotorii, afective, de comunicare şi relaţionare socială, de luare a
deciziilor, de rezolvare a problemelor, în plan teoretic şi practic, de asumare a riscurilor
şi de găsirea unor soluţii proprii.
Din perspectiva pshihologică, particularităţile de vârstă ale copilului de 6-7 ani, permit
adoptarea strategiei interdisciplinare , pe bază de competenţe , ştiind că el:
-începe să fie stăpân pe sine;
-îşi ordonează gesturile;
-are putere de concentrare mai mare;
-poate participa la activităţi de învăţare, mai mult timp, decât în perioada anterioară;
-doreşte să converseze şi să fie ascultat;
-pune întrebări şi aşteaptă răspunsuri;
-îşi poate prezenta ideile şi încearcă să le susţină;
-cunoaşte importante progrese în dezvoltarea fizică şi intelectuală.
Astfel , competenţele de comunicare urmăresc ca elevul să opereze cu o varietate de
mesaje verbale şi nonverbale, să recepteze idei, mesaje, să-şi urmărească propria
comunicare, să utilizeze corect limbajul la diferite discipline.
Competenţele în ştiinţe şi tehnologii formează elevului strategii funcţionale, pentru
rezolvări de probleme, formând capacităţi de analiză critică, de argumentare pe baza
unor probe reale. În planul competenţelor sociale, şcolarul îşi va forma abilităţi de
utilizare a serviciilor publice, sociale şi culturale. Spiritul de iniţiativă şi gestionarea
evoluţiei personale, precum şi disponibilitatea pentru efort fizic şi intelectual, vor
constitui aspecte ale competenţei antreprenoriale.
Interesul şi curiozitatea de a şti, împletite cu tehnici de muncă intelectuală şi cu
asumarea responsabilităţii, pentru propria învăţare, conduc la formarea capacităţii de ,a
învăţa să înveţi,,.
În cadrul acestui proces complex, învăţătorul are rolul de a organiza învăţarea într-un
mod adecvat, şi de a-i conduce pe elevi spre nivelul de studiu aşteptat, acela al
competenţelor, care îi transformă din stadiul de ,, a şti,, în acela de ,, a fi, a deveni,,.