Educarea creativitătii

De-a lungul timpului, cele mai importante inovaţii în diferite domenii au fost posibile datorită nevoii
omului de a crea ceva nou. In acest sens, creativitatea joacă un rol esenţial. Dezvoltarea capacităţii de a fi
creativ, este esenţială pentru supravieţuire, fiecare din noi având o mare nevoie de noutate.

În acest sens, şcoala trebuie să aibă un rol primordial în formarea tinerilor capabili să-şi folosească
întregul potenţial creativ de care dispun în activitatea productivăviitoare. Creativitatea este o condiţie a
eficienţei atât în procesul de învăţământ cât şi în muncă.Pentru ca un adult să devină creativ este necesar un
antrenament încă din copilărie dobândit în şcoală.

Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar dacă au
existat şi poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la dezvoltarea creativităţii,
observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina, conformismul, incompatibile cu climatul de
libertate favorabil imaginaţiei creatoare. Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în
condiţii favorabile generează produse noi şi valoroase pentru societate.

1. Factorii educarii creativitatii.

Conform modelelor psihologice propuse de J.S. Renzulli şi T.M. Amabile, potenţialul creativ este
rezultatul intersecţiei a trei grupe de factori psiho-comportamentali: aptitudinile pentru disciplină (cunoştinţe
şi priceperi de gândire ştiinţifică), aptitudinile de gândire creativă, respectiv interesele şi motivaţia intrinsecă
(perseverenţă, angajare în sarcină). Cei trei factori interacţionează specific în personalitatea unui elev în
cazul unei activităţi creative, la o disciplină şcolară şi reprezintă disponibilităţi înnăscute pentru fiecare elev,
dar în permanentă dezvoltare prin învăţare creativă într-un mediu educaţional favorabil

M. Zlate vorbeste de patru categorii principale de factori care actioneaza in scopul de a crea mediul
favorabil manifestarii creativitatii, ca fenomen multidimensional (M. Zlate, 1994):

Factori interiori - structurali sau factorii de natura psihologica, incluzand trei categorii:
- intelectuali: gandire, inteligenta creatoare cu forma ei esentiala pentru creativitate –
gandirea divergenta;
- afectiv-motivationali: curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de
autorealizare, tendinta de a comunica;
- factori de personalitate: atitudinali, aptitudinali, temperamentali;
Factori exterior-conjucturali sau socio-culturali: particularitatile sociale, istorice, clasa sociala, grupul de
care apartine individul, conditiile materiale;
Factori psiho-sociali: ambianta relationala, climatul psihosocial al individului;
Factori socio-educationali: nivelul educational, influentele educative ale familiei, institutiilor de invatamant,
colectivelor de munca.

Conditii educative

In aceasta categorie sunt incluse influientele exercitate de doua institutii principale: familia si scoala.

Familia isi exercita influienta asupra copilului prin intermediul a trei poli principali: tatal, ce
actioneaza dupa principiul autoritatii, mama, dupa cel al afectivitatii si fratii ce se supun principiului
rivalitatii. Influientele pe care le poate exercita familia sunt cele legate de formarea personalitatii, calitatea si
valoarea fondului sau cultural, formarea si afirmarea creativitatii.

Exista o serie de conditii stimulative pentru creativitate pe care le poate crea familia:
  nivel cel mai putin mediu al fondului cultural al membrilor familiei ;
 conditii socio-economice de nivel mediu
 marimea familiei este importanta – competitia intre frati poate fi stimulativa (copilul unic nu
este intotdeauna creativ), dar un numar prea mare de copii nu asigura influiente educative
corespunzatoare, deci nu este benefic pentru creativitate ;
 printre primii nascuti au fost inregistrati cei mai multi creatori, deoarece ei beneficiaza de un
mare entuziasm educativ din partea parintilor
 integrarea copilului intr-o institutie prescolara asigura completarea fondului educational oferit
de familie.

Un climat creativ poate fi oferit in familie daca se respecta urmatoarele principii (A. Munteanu, 1994) :

 fiecare parinte sa-si asigure o profesie, dar fara ca aceasta sa impieteze siguranta psihologica a
copilului ;
 stimularea de timpuriu a initiativei si independentei intelectuale si de actiune a copilului ;
 incurajarea dorintei de a comunica ;
 interesul parintilor pentru performantele scolare sa fie moderat, nu exagerat ;

O tratare eficientă a creativităţii sub raportul identificării şi dezvoltării ei necesită surprinderea cât mai fidelă
a naturii procesului de creaţie, o abordare cât mai firească şi mai corectă în acelaşi timp.

Deoarece creativitatea nu depinde numai de individ, ci şi de domeniu, de epoca în care s-a creat, putem fi de
acord cu ideea că teoriile de confluenţă referitoare la creativitate oferă posibilitatea explicării diverselor
aspecte sub care acestea se prezintă.

Deci, pentru studiul unui fenomen atât de complex cum este creativitatea, este necesară abordarea ei din
perspectiva diferitelor ramuri ale psihologiei, precum şi a teoriilor care aparţin altor domenii de studiu, ca de
exemplu antropologia, neurofiziologia, sociologia