Stoenescu Ana-Maria

AMG III

Educaţia este adeseori definită drept un ansamblu de influenţe exercitate

asupra individului, prin acţiuni intenţionate, organizate şi sistematice, în scopul
modelării personalităţii sale. În sfera de cuprindere a acestei categorii pedagogice
fundamentale intră, aşadar, toate intervenţiile controlate şi dirijate, care pot fi
subsumate unei asemenea finalităţi. Aceste acţiuni de influenţare se desfăşoară cu
deosebire în cadrul instituţionalizat al şcolii, în toate formele sale, de către
persoane specializate, care, operând cu anumite conţinuturi ideatice şi recurgând la
tehnici specifice, urmăresc obiective educaţionale stabilite prin programe
curriculare. Este vorba despre demersuri riguros reglementate, planificate,
coordonate, permanent evaluate şi reglate, în baza unor acte normative elaborate în
spiritul unei politici educaţionale. Această abordare perpetuează, de fapt, o mai
veche perspectivă de definire a educaţiei. În termeni de acţiuni şi influenţe
intenţionate, sistematice, metodice defineau educaţia Friedrich Schleiermacher,
Emile Durkheim, René Hubert, Emile Planchard sau Robert Dottrens. O
perspectivă dominantă şi în abordările unor autori reprezentativi pentru trecutul
reflecţiei pedagogice din ţara noastră, precum Ion Găvănescu, Constantin Narly,
G.G.Antonescu sau Dimitrie Todoran, în ale căror scrieri întâlnim o definire a
educaţiei ca acţiune de influenţare şi o accentuare a caracterului său conştient,
intenţionat, sistematic, planificat, organizat, ceea ce, în opinia noastră, restrânge
aria de cuprindere a acestei noţiuni pedagogice fundamentale.
1.Mass-media ca factor educativ
Termenul de “mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc
“media”(mijloace) cu cel englezesc “mass”(masă). Noţiunea de „masă” trebuie
înţeleasă ca desemnând un număr foarte mare de oameni, pe care nu-i leagă decât
un singur lucru: consumul aceloraşi conţinuturi simbolice distribuite prin
tehnologiile moderne de comunicare. În ce priveşte noţiunea de „media”, ea este
folosită în literatura de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare a
mesajelor, tehnica de producere şi transmitere a mesajelor, ansamblul mesajelor
create cu ajutorul acestei tehnici, ansamblul organizaţiilor(instituţiilor) care produc
şi difuzează mesajele, fie toate acestea la un loc(Mihai Coman, 1999), ceea ce
generează uneori confuzii semantic.
Printre factorii care contribuie la educarea tinerei generaţii, dar şi a adulţilor,
se află şi mass-media, acţiunile acestora asociindu-se eforturilor generale de
modelare a personalităţii umane. Cu toate că rolul educaţional pe care îl deţin, în
raport cu familia şi cu şcoala, nu este pe deplin lămurit, mijloacele moderne de
comunicare de masă îşi aduc propria contribuţie la socializarea individului.
Importanţa pe care o au, datorită influenţelor exercitate, este unanim recunoscută:
“…mass-media formează al patrulea mediu constant de viaţă al copilului, alături de
cel familial, de cel şcolar şi de anturajul obişnuit de relaţii”(Ioan Cerghit, 1972,
p.39). Datorită lor, climatul cultural-educativ în care cresc şi se formează copiii
dobândeşte noi dimensiuni şi posibilităţi de influenţare. Este o ambianţă ce îi
supune la o mare varietate de stimuli, generând noi experienţe, trebuinţe şi interese,
precum şi un mod aparte de a-şi exercita şi împlini activitatea de cunoaştere şi
culturalizare, dar şi de divertisment. A separa aceste efecte de cele datorate altor
stimuli sociali şi a le evalua pe fiecare în parte este însă o chestiune dificilă, dacă
nu chiar imposibilă.
2.Funcţiile mass-media
Principalele direcţii de influenţă a mass-media pot fi puse în evidenţă prin
intermediul funcţiilor pe care le îndeplinesc. În general, teoreticienii comunicării
de masă identifică următoarele funcţii:
a).Funcţia de informare. În societatea modernă, mass-media reprezintă una dintre
cele mai utilizate surse de informaţii. Ele fac posibilă o circulaţie fără precedent a
informaţiilor de tot felul, care ajung cu rapiditate la un mare număr de oameni,
sporind considerabil accesul acestora la o lume necunoscută, inaccesibilă sau greu
accesibilă în alte condiţii.
b).Funcţia de culturalizare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost,
timp îndelungat, controlată de familie, de şcoală şi de instituţiile religioase. Odată
cu creşterea influenţei mass-media în societate, acestea au devenit un adevărat
difuzor de cultură, introducând valorile în circuitul destinat publicului larg. Se
schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează culturalizarea. Mass-media
acţionează ca o “instituţie a democratizării culturale”, care face posibilă creşterea
consumului de bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a cerinţelor,
gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor.
c).Funcţia de socializare. Prin conţinuturile distribuite, mass-media inoculează
receptorilor valori, opinii, concepţii, convingeri, atitudini, norme, reguli şi
stereotipii, în general acceptate de societate. Sistemul mass-media îşi asumă, în
mod explicit, un rol din ce în ce mai mare în socializarea indivizilor. Copiii, de
exemplu, asimilează sau îşi întăresc treptat norme de comportament, prescripţii,
interdicţii, restricţii, reprezentări simbolice, altfel spus, convenţiile societăţii.
Mass-media îi sensibilizează la problemele cu care se confruntă comunităţile din
care fac parte, le dezvoltă convingerile socio-morale sau îi ajută la adoptarea unor
standarde de comportament socialmente convenabil şi dezirabil.
d).Funcţia de formare a opiniei publice. Mass-media se constituie într-o tribună
de dezbatere a principalelor probleme ale vieţii cotidiene, asupra cărora se
pronunţă persoane cu concepţii dintre cele mai diferite. Un forum în care indivizi
sau diverse grupuri sociale îşi pot face cunoscute opiniile. Importante sunt, în acest
context, interpretarea şi judecata de valoare la care sunt supuse controversele
apărute. Pe baza informaţiilor primite în urma unor astfel de dezbateri, oamenii
evaluează evenimentele şi îşi cristalizează propriile opinii. Aportul adus de mass-
media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi
comportamentelor este semnificativ şi indiscutabil.
e).Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit, în ultimul
timp, din ce în ce mai importantă, deoarece oamenii îşi găsesc în mod frecvent
distracţia, recreerea, relaxarea, în primul rând în faţa micului ecran.
f).Funcţia educativă. Mass-media ocupă, alături de şcoală şi de alte instituţii
implicate, un loc important în sistemul factorilor educativi, adăugând dimensiuni
noi eforturilor generale de formare şi dezvoltare a personalităţii umane
Preocupările privind educaţia pentru o utilizare raţională a mass-media se înscriu
într-o problematică mult mai amplă, aceea a raportului dintre şcoală şi ceilalţi
factori educativi. Orientarea acestui raport pe coordonatele convergenţei şi
complementarităţii este o provocare la care reflecţia şi cercetarea pedagogică
trebuie să răspundă. În planul acţiunilor concrete, şcolii îi revine responsabilitatea
de a-i dezvolta elevului dispoziţia şi capacitatea de a învăţa în multiple împrejurări
şi folosindu-se de surse variate de informare, situate în afara sistemului
instituţional de învăţământ. A-l înzestra pe elev cu mijloacele intelectuale care să-i
permită utilizarea raţională a mass-media înseamnă, de fapt, a-l pregăti pentru
valorificarea unei importante surse educaţionale a societăţii contemporane.