Anatomie Sem I PDF

Ludovic SERES-STURM
Klara BRÎNZANIUC Cosmin NICOLESCU Remus ŞIPOŞ
ANATOMIA MEMBRELOR
2005
Autori:
Prof.univ. dr. Ludovic SERES-STURM

Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Doctor Honoris Causa
Prim-Vicepreşedintele Societăţii Anatomiştilor din România
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Catedra de Anatomie şi Embriologie
Prof. univ. dr. Klara BRÎNZANIUC

Asist.univ. dr. Cosmin NICOLESCU

Asist.univ. dr. Remus ŞIPOŞ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Anatomia membrelor
Ludovic SERES-STURM
Klara BRÎNZANIUC
Cosmin NICOLESCU
Remus ŞIPOŞ
Târgu-Mureş: University Press, 2005
ISBN 973-7788-60-5
611.717/.718
© Ludovic SERES-STURM-Reproducerea interzisă sub orice formă.

Tehnoredactare: Dr. Cosmin NICOLESCU, Dr. Remus ŞIPOŞ
Iconografie: Dr. Lorand DENES
Coperta: Leonardo da Vinci- Studii anatomice
Editura UNIVERSITY PRESS Târgu-Mureş

Tipărit la DIGITAL COLOR CENTER, Str. Bolyai nr. 1C, Tg.Mureş
2
CUPRINS:
MEMBRUL SUPERIOR ............................................................................................ 4
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................... 5
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR................................................... 19
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................ 37
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI SUPERIOR .. 60
BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR ÎN ANSAMBLU ........................ 65
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR ............................................................ 71
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................. 76
LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR....................................................... 78
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................... 80
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI SUPERIOR ...................... 87
MEMBRUL INFERIOR......................................................................................... 130
OASELE MEMBRULUI INFERIOR ................................................................ 131
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR ................................................. 148
MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR ............................................................... 165
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI INFERIOR . 189
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ÎN ANSAMBLU ....................... 194
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ................................................... 196
FUNCŢIILE COMPLEXE ALE MEMBRULUI INFERIOR ............................ 201
ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR ........................................................... 205
VENELE MEMBRULUI INFERIOR ................................................................ 212
LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR ..................................................... 215
NERVII MEMBRULUI INFERIOR ................................................................. 217
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR ..................... 223
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................................................. 261
3
MEMBRUL SUPERIOR
Este conectat părţii supero-laterale a toracelui având următoarele

limite, faţă de trunchi:
-sus – faţa superioară a claviculei, articulaţia acromio-claviculară şi
marginea superioară a omoplatului;
-jos – o linie orizontală care uneşte desprinderea de pe peretele
toracic a celor două plici axilare;
-anterior – o linie trasă de la mijlocul claviculei până la marginea
inferioară a plicii axilare anterioare;
-posterior – marginea medială a omoplatului.
Această delimitare include la membrul superior părţile moi situate

între acesta şi torace care formează axila (Axilla) şi teritoriul corespunzător
feţei dorsale a omoplatului. Ţinem să subliniem acest aspect, deoarece o
asfel de delimitare a membrului superior corespunde atât criteriilor
anastomo-fucţionale cât şi celor anatomo-topografice şi clinice deşi
contravine terminologiei anatomice unde regiunea axilară este considerată ca
o regiune a peretelui toracic iar regiunea scapulară ca o regiune a spatelui.
Membrul superior este alcătuit din următoarele 6 părţi:
1. Umărul sau regiunea umărului corespunde centurii scapulare şi
reprezintă rădăcina membrului superior constituită din
ansamblul formaţiunilor care unesc braţul pe torace.
2. Braţul (Brachium).
3. Cotul (Cubitus) segmentul de legătură dintre braţ şi antebraţ.
Menţionăm că termenul de “cubitus” se utilizează în acest sens
şi nu pentru denumirea ulnei.
4. Antebraţul (Antebrachium).
5. Gâtul mâinii (Carpus) segmentul de legătură dintre antebraţ şi
mână.
6. Mâna (Manus) cu cele cinci degete (Digiti manus) denumite în
sens latero-medial astfel: Pollex (degetul mare), Index
(arătătorul), Digitus medius (degetul mijlociu), Digitus anularis
(inelarul) şi Digitus minimus (degetul mic).
4
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Ossa membri superioris)
Scheletul membrului superior este format din:

- oasele centurii scapulare alcătuite din claviculă şi omoplat.
- oasele membrului superior liber constituite din trei segmente:
- scheletul braţului (humerusul)
- scheletul antebraţului (ulna şi radiusul)
- scheletul mâinii alcătuit din oasele carpiene, metacarpiene
şi falange.
OASELE CENTURII PECTORALE

(Ossa cingulimembri superioris)
Au rolul de a lega oasele membrului superior liber de cutia toracică

osoasă.
CLAVICULA
(Clavicula)
Poziţie: Este situată în partea antero-superioară a toracelui; de

forma literei "S", orientat transversal între manubriul sternal şi acromion.
Părţi: Prezintă un corp, două extremităţi şi două curburi.
 Extremitatea medială sau sternală (Extremitas sternalis) este
voluminoasă, prismatic, triunghiulară şi are o faţă articulară sternală
(Facies articularis sternalis).
Corpul (Corpus) în formă de "S", are o curbură medială, convexă
anterior, mai mare, şi alta laterală, concavă, mai scurtă; prezintă două
feţe şi două margini:
 Faţa superioară (Facies superior ) netedă.
 Faţa inferioară (Facies inferior) este orientată spre prima coastă şi
prezintă:
- şanţul subclavicular (Sulcus musculi subclavii),
longitudinal, situat la mijlocul corpului;
- impresiunea ligamentului costoclavicular (Impressio
ligamenti costoclavicularis), rugozitate situată medial de şanţul
subclavicular;
- două proeminenţe rugoase, aflate lateral de şanţul
subclavicular: tuberculul conoidian (Tuberculum conoideum),
rotunjit, orientat posterior şi linia trapezoidală (Linea
trapezoidea) situată antero-lateral de tubercul.
 Marginea anterioară, convexă în treimea medială, concavă în
treimea laterală.
5
 Marginea posterioară, convex-concavă în sens invers faţă de
marginea anterioară.
 Extremitatea laterală sau acromială (Extremitas acromialis) este
turtită de sus în jos, prezintă o suprafaţă articulară ovalară, netedă,
(Facies articularis acromialis) pentru articulaţia cu omoplatul.
SCAPULA
(Scapula)
Poziţie: Scapula sau omoplatul, este un os lat, de formă

triunghiulară cu baza în sus, situat la partea postero-superioară a toracelui.
Părţi: Are două feţe, trei margini şi trei unghiuri.
 Faţa dorsală ( Facies dorsalis ) orientată postero-lateral, prezintă:
 spina scapulei (Spina scapulae), lamă osoasă, triunghiulară, turtită
de sus în jos, situată în porţiunea superioară a feţei, cu orientare
oblică, supero-laterală. Are un vârf, două suprafeţe şi o margine;
 vârful (Acromion), este partea terminală liberă a spinei
omoplatului, turtită de sus în jos şi orientată anterior. Prezintă o faţă
articulară ovalară pentru claviculă (Facies articularis clavicularis)
netedă deasupra spinei;
- deasupra spinei omoplatului se delimitează o adâncitură
denumită fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata);
- fossa infraspinoasă sau subspinoasă (Fossa infraspinata)
este o depresiune largă, triunghiulară situată sub spina
omoplatului.
 Faţa costală (Facies costalis) sau anterioară, concavă (Fossa
subscapularis) prezintă creste osoase oblice, pentru inserţia muşchiului
subscapular.
 Margini:
 marginea superioară (Margo superior), subţire, prezintă o
scobitură mică, incizura scapulei (Incisura scapulae) situată pe
partea laterală a acestei margini; este transformată în orificiu de un
ligament (Lig. transversum scapulae);
 marginea medială (Margo medialis) sau vertebrală, creastă osoasă
orientată vertical, paralel cu coloana vertebrală;
6
 marginea laterală (Margo lateralis) sau axilară, are o direcţie
oblică, orientată spre axilă.
 Unghiuri:
 unghiul superior (Angulus superior), dreptunghiular, situat între
marginea superioară şi medială a omoplatului;
 unghiul inferior (Angulus inferior), ascuţit, situat între marginea
medială şi laterală a omoplatului;
 unghiul lateral (Angulus lateralis), voluminos, aşezat între
marginea superioară şi laterală a omoplatului prezintă:
- cavitatea glenoidală (Cavitas glenoidalis), suprafaţă
articulară ovalară, uşor escavată, netedă, care se articulează cu
humerusul;
- tuberculul supraglenoidian (Tuberculum supraglenoidale)
este o proeminenţă rotunjită, rugoasă;
- tuberculul infraglenoidian sau subglenoidian (Tuberculum
infraglenoidale), proeminenţă rugoasă.
- gâtul sau colul anatomic al scapulei (Collum scapulae),
segment osos, îngust, situat medial de cavitatea glenoidală;
- apofiza coracoidă (Processus coracoideus), prelungire
osoasă, recurbată anterior, este aşezată între cavitatea glenoidală şi
scobitura omoplatului.
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

(Ossa membri superioris liberi)
SCHELETUL BRAŢULUI
HUMERUSUL
(Humerus)
Poziţie: Formează scheletul osos al braţului.
7
Părţi: Os lung, format din două extremităţi şi un corp.
 Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) mai voluminoasă,
prezintă:
- capul humerusului (Caput humeri), suprafaţă articulară, netedă
ce reprezintă o treime dintr-o sferă, este orientat medial în sus şi
posterior. Axul capului cu axul corpului formează un unghi de cca.
130°.
- colul sau gâtul anatomic (Collum anatomicum) este un şanţ
circumferenţial ce delimitează capul de restul extremităţii superioare.
- tuberculul mare (Tuberculum majus) este o tuberozitate
voluminoasă, aşezată pe partea laterală a extremităţii. Prezintă trei
feţişoare rugoase pentru inserţii musculare.
- tuberculul mic (Tuberculum minus), această proeminenţă
rugoasă, rotunjită se situează medial de tuberculul mare.
- cei doi tuberculi se continuă la nivelul corpului osului cu creasta
tuberculului mare (Crista tuberculi majoris) şi cu creasta tuberculului
mic (Crista tuberculi minoris); cele două creste delimitează un şanţ
vertical, şanţul intertubercular (Sulcus intertubercularis) situat
anterior .
- colul chirurgical (Collum chirurgicum) este un segment cilindric
mai îngust, între extremitatea superioară şi corpul humerusului, loc
predispus adesea pentru fracturi.
 Corpul humerusului (Corpus humeri) sau diafiza humerusului,
superior cilindric, inferior prismatic triunghiular, prezintă trei feţe şi trei
margini:
- faţa antero-medială (Facies anterior medialis) este netedă şi
prezintă partea inferioară a şanţului intertubercular, situat în treimea
superioară, gaura nutritivă (Foramen nutricium) a osului în treimea
mijlocie.
8
- faţa antero-laterală (Facies anterior lateralis) în treimea
superioară are o rugozitate numită deltoidiană (Tuberositas deltoidea)
în formă de "V"; în partea inferioară începe un şanţ oblic, şanţul
nervului radial (Sulcus nervi radialis).
- faţa posterioară (Facies posterior) este netedă, străbătută de sus în
jos şi lateral de continuarea şanţului nervului radial (Sulcus nervi
radialis).
 Margini:
- marginea anterioară (Margo anterior) între faţa antero-medială şi
antero-laterală. Partea superioară, mai pronunţată confluează cu
creasta tuberculului mare.
- marginea medială (Margo medialis) situată între faţa antero-
medială şi posterioară este mai pronunţată în jumătatea inferioară.
- marginea laterală (Margo lateralis) este mai evidentă în jumătatea
inferioară a diafizei.
 Extremitatea sau epifiza inferioară (distală), este turtită şi recurbată
postero-anterior, cu diametrul transvers mai mare, de forma unei palete,
prezintă un condil şi doi epicondili:
 Condilul humerusului (Condylus humeri), are două suprafeţe
articulare şi trei fosete:
- trohlea humerusului (Trochlea humeri) are formă de
scripete, orientat transversal cu două povârnişuri şi cu un şanţ
spiroid vertical, orientat medio-lateral, stabilieşte un contact
direct cu scobitura trohleară de pe ulnă;
- capitulul humeral (Capitulum humeri) proeminenţă
rotunjită, netedă, situată lateral de trohlee;
- foseta coronoidiană (Fossa coronoidea), depresiune situată
pe faţa anterioară a condilului humerusului, deasupra trohlei;
- foseta radială (Fossa radialis), situată deasupra capitulului
şi lateral de foseta coronoidiană;
- fosa oleocraniană (Fossa olecrani), este mai adâncă,
aşezată pe faţa posterioară a condilului, deasupra trohleii,
asigură pătrunderea oleocranului.
 Epicondilii, două proeminenţe osoase, în continuarea marginii
mediale şi laterale a corpului, deasupra condilului humerusului:
- epicondilul medial (Epicondylus medialis) este o
proeminenţă care pe faţa postero-inferioară prezintă şanţul
nervului ulnar (Sulcus nervi ulnaris) cu orientare verticală;
- epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este o
proeminenţă mai mică decât cea medială.
SCHELETUL ANTEBRAŢULUI
Este format din două oase lungi, paralele: ulna şi radius.
9
ULNA
(Ulna)
Poziţie: Partea medială a antebraţului.
Părţi: Os lung cu două extremităţi şi un corp.

 Extremitatea sau epifiza superioară, mai voluminoasă prezintă:
 olecranul (Olecranon) apofiză pronunţată, orientată vertical, are
două suprafeţe şi un vârf;
- faţa anterioară, concavă, netedă, articulară;
- faţa posterioară, convexă, rugoasă;
- vârful, recurbat spre anterior, corespunde fosei olecraniene;
 apofiza coronoidă (Processus coronoideus), orientat transversal cu
vârful îndreptat anterior;
- scobitura trohleară (Incisura trochlearis) - este o suprafaţă
netedă, articulară, orientată spre anterior, delimitată de cele 2
apofize; corespunde trohleii humerusului;
 incisura radială (Incisura radialis),este o scobitură semilunară
articulară, situată pe faţa laterală a apofizei coronoide, vine în
contact cu circumferinţa articulară a radiusului (capul).
 creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris) situată
dorso-lateral de incisura radială, este orientată oblic şi înapoi;
 tuberozitatea ulnei (Tuberositas ulnae) este o rugozitate mai largă
aşezată sub procesul coronoidean;
 Corpul (Corpus ulnae) prismatic, triunghiular şi concav spre
anterior pe partea proximală, rotunjit şi mai îngust distal. Prezintă trei
feţe şi trei margini:
10
- faţa anterioară (Facies anterior) concavă şi netedă;
- faţa posterioară (Facies posterior) prezintă rugozităţi şi creste
osoase pentru inserţii musculare;
- faţa medială (Facies medialis), largă în partea proximală, îngustă
distal, este palpabilă sub piele;
 Margini:
- marginea anterioară (Margo anterior) se întinde de la
apofiza coronoidă la apofiza stiloidă, între faţa anterioară şi
medială;
- marginea posterioară (Margo posterior), situată între faţa
medială şi cea posterioară, este ca o creastă sinuoasă, întinsă
până la treimea inferioară a diafizei, proemină sub piele;
- marginea laterală sau interosoasă (Margo interosseus)
ascuţită în segmentul superior, priveşte spre radius, delimitând
cu acesta un spaţiu interosos, eliptic (Spatium interosseum
antebrachii).
 Extremitatea sau epifiza inferioară (distală), mai îngustă prezintă:
 capul ulnei (Caput ulnae) un segment de cilindru, cu suprafaţa
articulară circulară (Circumferentia articularis), netedă care se
articulează cu incizura ulnară a radiusului.
 apofiza stiloidă (Processus styloideus), prelungire medială de
formă conoidă a capului, cu vârful îndreptat în jos.
RADIUSUL
(Radius)
Poziţie: Partea laterală a antebraţului.

Părţi: Os lung, cu două extremităţi şi un corp.
 Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) prezintă:
 capul (Caput radii), de forma unui segment de cilindru, are:
- foseta capului radial (Fovea capitis radii), depresiune
netedă pe faţa superioară se articulează cu capitulul humerusului;
- circumferinţa articulară (Circumferentia articularis) o
suprafaţă circulară, netedă ce răspunde scobiturii radiale de pe
ulnă;
 colul (Collum radii), îngust, cilindric, situat între cap şi corpul
osului, cu traiect oblic în jos şi medial.
 tuberozitatea radiusului (Tuberositas radii), proeminenţă rugoasă,
ovoidală, situată anterior între col şi corp. Pe ea se inseră muşchiul
biceps brahial.
 Corpul (Corpus radii), prismatic, triunghiular, prezintă trei feţe şi

trei margini:
- faţa anterioară (Facies anterior) escavată, îngustă în partea
proximală, se lăţeşte distal, este orientată antero-medial;
- faţa posterioară (Facies posterior), rotunjită proximal,
11
plană şi escavată distal;
- faţa laterală (Facies lateralis) este rotunjită pe treimea
mijlocie prezintă o rugozitate (Tuberositas pronatoria), pentru
inserţia muşchiului rotund pronator.
- marginea anterioară (Margo anterior) întinsă de la
tuberozitatea radiusului până la treimea inferioară a diafizei, între
faţa anterioară şi laterală;
- marginea posterioară (Margo posterior), situată între faţa
posterioară şi laterală a diafizei, mai pronunţată în treimea
mijlocie;
- marginea medială sau interosoasă (Margo interosseus),
ascuţită, aşezată între faţa anterioară şi posterioară, orientată spre
ulnă, delimitează spaţiul interosos al antebraţului.
 Extremitatea sau epifiza inferioară (distală), este voluminoasă, cu

formă de piramidă trunchiată, care prezintă:
- faţa anterioară concavă, netedă;
- faţa posterioară, convexă, străbătută de creste şi şanţuri
verticale, oblice;
- faţa medială, are o scobitură transversală, netedă incizura
ulnară (Incisura ulnaris) pentru capul ulnei;
- faţa laterală, de formă piramidală, cu vârful îndreptat distal,
reprezentat de apofiza stiloidă (Processus styloideus);
- faţa inferioară, baza sau faţa inferioară a piramidei, este
netedă, concavă, se prelungeşte lateral spre apofiza stiloidă
prezintă faţa articulară (Facies articularis carpalis) pentru
articulaţia cu oasele carpiene (scafoidul şi semilunarul).
12
OASELE MÂINII
(Ossa manus)
Scheletul mânii este alcătuit din trei părţi distincte:
- oasele carpiene (Ossa carpi);
- oasele metacarpiene (Ossa metacarpalia);
- oasele degetelor (Ossa digitorum manus);
OASELE CARPIENE
(Ossa carpi)
Sunt oase mici, neregulate, juxtapuse, în număr de 8, situate la
încheietura mâinii, aşezate în două rânduri: proximal şi distal.
 Rândul proximal (superior) este format din:
- osul scafoid (Os scaphoideum)
- osul semilunar (Os lunatum)
- osul piramidal (Os triquetrum)
- osul pisiform (Os pisiforme)
 Rândul distal (inferior) este format din:
- osul trapez (Os trapezium)
- osul trapezoid (Os trapezoideum)
- osul capitat (Os capitatum)
- osul cu cârlig (Os hamatum)
 Cele 8 oase formează masivul carpian sau carpul (Carpus)
prezentând:
 faţa dorsală convexă în sens transversal, rugoasă, neregulată;
 faţa palmară (anterioară) concavă care formează un şanţ alungit
(Sulcus carpi) delimitat de două proeminenţe osoase:
- proeminenţa laterală (Eminentia carpi lateralis), format
din tuberculul scafoidului şi al trapezului.
- proeminenţa medială (Eminentia carpi medialis) format de
osul pisiform şi cârligul hamatului.
- marginile laterale sunt înguste.
13
OSUL SCAFOID
(Os scaphoideum)
Poziţie: Este situat în partea laterală a rândului proximal al carpului;
are formă de luntre.
Feţe:
- faţa superioară, largă convexă, netedă se articulează cu radiusul.
- faţa inferioară convexă, netedă se articulează cu osul trapez şi
trapezoid.
- faţa medială, netedă, divizată de o creastă osoasă în două suprafeţe
articulare: supero-medială pentru osul semilunar şi infero-medială
pentru capul osului capitat.
- faţa palmară (anterioară) prezintă un tubercul (Tuberculum ossis
scaphoidei).
OSUL SEMILUNAR
(Os lunatum)
Poziţie: Situat în rândul proximal, între scafoid şi piramidal, este de
formă semilunară
Feţe:
- faţa superioară, largă, convexă, netedă, se articulează cu radiusul.
- faţa inferioară, adânc concavă netedă pentru articularea cu osul
capitat şi osul cu cârlig;
- faţa medială, netedă, patrulaterală se articulează cu osul piramidal;
- faţa laterală, netedă, plană, vine în contact cu osul scafoid;
- faţa palmară, rugoasă;
- faţa dorsală, rugoasă;
OSUL PIRAMIDAL
(Os triquetrum)
Poziţie: Are formă piramidală, orientat oblic, transversal, cu baza
orientată lateral şi cu vârful medial. Situat între osul semilunar şi osul cu
cârlig.
Feţe:
- faţa superioară, netedă convexă, orientată spre capul ulnei.
- faţa inferioară, sinuoasă, patrulateră, netedă, se articulează cu osul
cu cârlig.
- faţa laterală, corespunde bazei piramidale, patrulateră, netedă se
articulează cu osul semilunar.
- faţa palmară, prezintă o faţetă articulară, plană, circulară, rotundă
pentru osul pisiform.
OSUL PISIFORM
(Os pisiforme)
Poziţie: De formă ovalară, este situat pe faţa palmară a osului
piramidal.
14
Feţe:
- faţa bazală, ovalară sau circulară, netedă se articulează cu
piramidalul;
OSUL TRAPEZ
(Os trapezium)
Poziţie: Este situat în partea laterală a rândului distal al carpului şi
are formă cubică, neregulată.
Feţe:
- faţa superioară, concavă, netedă, se articulează cu osul scafoid;
- faţa inferioară, concavă în formă de şea, netedă, orientată distal,
lateral şi uşor anterior, se articulează cu baza primului metacarpian;
- faţa medială, netedă prezintă două suprafeţe articulare: una
superioară mai largă, ce vine în contact cu osul trapezoid, iar cea
inferioară mai mică are contact cu baza metacarpianului al doilea;
- faţa laterală - îngustă, rugoasă;
- faţa palmară, prezintă o proeminenţă rugoasă, tuberculul trapezului
(Tuberculum ossis trapezi) flancat medial de un şanţ;
- faţa dorsală, rugoasă.
OSUL TRAPEZOID
(Os trapezoideum)
Poziţie: Os mic neregulat, de formă cuboidă, situat între osul trapez şi
osul capitat.
Feţe:
- faţa superioară, concavă, netedă, vine în contact cu osul scafoid.
- faţa inferioară, reniformă, netedă se articulează cu baza
metacarpianului al doilea.
- faţa medială, concavă, netedă, alungită vine în contact cu osul
capitat.
- faţa laterală convexă, netedă, vine în contact cu osul trapez.
- faţa palmară, mică, rugoasă.
- faţa posterioară, mai extinsă, rugoasă, convexă.
OSUL CAPITAT
(Os capitatum)
Poziţie: Cel mai voluminos os carpian, cu o poziţie centrală.
Părţi:
Capul (Caput), rotund, neted, vine în contact cu scobitura formată de
osul scafoid şi semilunar.
Colul (Collum) segment mai îngust, rugos.
Corp (Corpus) mai lat, de formă piramidală, cu baza spre oasele
metacarpiene.
Feţe:
- faţa superioară, aparţine capului, este rotundă şi netedă, se
articulează cu osul scafoid şi semilunar.
15
- faţa inferioară, prezintă trei suprafeţe articulare, delimitate de creste
osoase, vine în contact cu baza metacarpienelor II-III-IV.
- faţa medială, netedă, alungită, se articulează cu osul cârlig.
- faţa laterală, netedă, alungită, se articulează cu osul trapezoid.
- faţa palmară, rugoasă.
- faţa dorsală, plată, rugoasă, mai extinsă.
OSUL CU CÂRLIG
(Os hamatum)
Poziţie: Situat în partea medială a rândului distal al carpului; are
formă de pană (piramidă) înfiptă între osul capitat şi piramidal, cu vârful
îndreptat supero-medial spre osul semilunar, iar baza mai largă spre oasele
metacarpiene IV şi V.
Feţe:
- faţa medială, netedă, sinuoasă, se articulează cu osul piramidal;
- faţa inferioară, prezintă două suprafeţe articulare, despărţite de o
creastă osoasă, pentru baza metacarpienelor IV şi V;
- faţa laterală, alungită, netedă, plată, se articulează cu osul capitat;
- faţa palmară, prezintă o apofiză recurbată spre lateral, de forma unui
cârlig (Hamulus ossis hamati);
- faţa dorsală este rugoasă, plată.
OASELE METACARPIENE
(Ossa metacarpalia I-V)
Poziţie: Formează scheletul palmei, alcătuit din cinci oase lungi,
care împreună formează metacarpul (Metacarpus) sau masivul metacarpian.
Sunt numerotate în sens latero-medial de la I la V.
Părţi:
 baza (Basis) sau extremitatea proximală, este mai largă transversal,
prezentând mai multe suprafeţe articulare, destinate oaselor carpiene
şi metacarpiene învecinate;
 corpul (Corpus) prismatic, triunghiular, prezintă trei suprafeţe:
dorsală, antero-medială şi laterală. Prezintă deasmenea trei margini.
Marginea anterioară are aspectul unei creste osoase concave. Corpul
este încurbat palmar.
 capul (Caput) turtit intens transversal spre faţa palmară are o
suprafaţă articulară convexă pentru falanga proximală.
 Caracterele particulare ale metacarpienelor:
- metacarpianul I. scurt, mai lat la bază, prezintă proximal o suprafaţă
articulară în formă de şea, pentru osul trapez;
- metacarpianul II., cel mai lung, are baza despicată în formă de furcă;
se articulează cu trapezul, trapezoidul şi osul capitat, iar medial cu
metacarpianul III;
- metacarpianul III., are o apofiză stiloidă (Processus styloideus)
orientată lateral, se articulează cu osul capitat şi cu metacarpul II. şi
IV;
16
- metacarpianul IV. are o bază patrulateră, se articulează cu osul
capitat şi cu osul cu cârlig, respectiv cu metacarpul III şi V;
- metacarpianul V; baza se articulează prin suprafeţe mici cu osul cu
cârlig şi cu metacarpianul IV.
OASELE DEGETELOR
(Ossa digitorum manus)
Poziţie: Alcătuiesc scheletul degetelor, formate din trei falange
(Phalanx) pentru fiecare deget cu excepţia policelui, care are numai două.
Toate sunt oase scurte.
Părţi:
- bază (Basis phalangis);
- corpul (Corpus phalangis);
- cap (Caput phalangis);
 Falanga proximală (Phalanx proximalis) este un os lung şi
prezintă:
- baza (Basis phalangis) are o cavitate articulară concavă, largă, se
articulează cu capul metacarpianului.
- corpul (Corpus phalangis), turtit antero-posterior cu faţa dorsală
convexă.
- capul (Caput phalangis), are o faţă articulară în formă de trohlee,
pentru falanga mijlocie.
 Falanga mijlocie (Phalanx media), prezintă:
- baza (Basis phalangis) are o faţă articulară concavă pentru capul
falangei proximale.
- corpul (Corpus phalangis), scurt, semicilindric, cu faţa dorsală
uşor convexă.
- capul (Caput phalangis) are o suprafaţă articulară în formă de
trohlee pentru falanga distală.
 Falanga distală (Phalanx distalis) prezintă:
- baza (Basis phalangis) cu o faţă articulară concavă pentru capul
falangei mijlocii.
- corpul (Corpus phalangis) foarte scurt.
- capul (Caput phalangis) lăţit, rugos, de formă semilunară
(Tuberositas phalangis distalis) ce corespunde unghiei.
17
OASELE SESAMOIDE
(Ossa sesamoidea)
Poziţie: Oscioare lentiforme, mici, situate în tendoane sau
ligamente, pe faţa palmară, în dreptul articulaţiei metacarpo-falangiene, în
număr de două la police, câte unul la degetul II şi V.
18
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR
(Juncturae membri superioris)
Articulaţiile membrului superior se împart în:

- Articulaţiile centurii scapulare;
- Articulaţiile membrului superior liber.
ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE (PECTORALE)

(Juncturae cinguli membri superioris)
Oasele centurii scapulare (clavicula şi scapula) se articulează între
ele prin articulaţia acromio - claviculară, iar cu scheletul trunchiului prin
articulaţia sterno - claviculară.
ARTICULAŢIA STERNOCLAVICULARĂ
(Articulatio sternoclavicularis )
 Componentele osoase:
- Incizura claviculară (Incisura clavicularis) de pe manubriul sternal,
concavă cu axul mare vertical.
- Faţa articulară sternală (Facies articularis sternalis) a claviculei:
este uşor convexă, mai largă decât scobitura sternală.
 Componente cartilaginoase:
- Cartilajul articular (Cartilago articularis), acoperă suprafeţele
articulare ale componentelor osoase; este format dintr-un strat subţire
de cartilaj fibros.
- Discul articular (Discus articularis), este o formaţiune fibro -
conjunctivă, biconcavă, subţire sau chiar perforată pe partea centrală,
interpus între suprafeţele articulare incongruente, asigurând
concordanţa dintre acestea.
 Mijloace de unire:
 Capsula articulară (Capsula articularis), fibroasă, strâmtă,
înconjoară întreaga articulaţie şi este ataşată suprafeţelor articulare;
iar extremitatea sternală a claviculei se află intraarticular.
 Ligamentele articulare se grupează în:
- Ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior
(Ligamentum sternoclaviculare anterius et posterius) întins
pe faţa anterioară şi posterioară a extremităţii sternale a
claviculei şi manubriul sternal. Ligamentul este format din
benzi fibroconjunctive puternice, cu direcţie oblică în jos şi
medial, de la claviculă la stern.
- Ligamentul interclavicular (Ligamentum interclaviculare)
este întins între cele două extremităţi sternale a claviculei. Este
situat pe partea superioară a capsulei articulare şi a incizurii
jugulare a sternului şi fortifică faţa superioară a capsulei.
- Ligamentul costo-clavicular (Ligamentum costo-
claviculare) se află între prima coastă (C1) şi impresiunea
19
costo-claviculară rugoasă, de pe faţa inferioară a claviculei.
Este o bandeletă fibroasă puternică, situată pe partea medială a
articulaţiei. Limitează elevaţia claviculei şi compensează partea
mai slabă a părţii inferioare a capsulei articulare.
 Biomecanică:
 Morfologic, nu este o articulaţie tipică (articulaţie intermediară între
cea plană şi cea în şea).
 Funcţional se comportă însă ca o enartroză cu următoarele mişcări:
- Ridicarea (50º) şi coborârea (5º) claviculei în jurul unui ax
sagital, care trece prin extremitatea sternală a claviculei.
- Proiecţia înainte şi înapoi a claviculei (30-30º) în jurul unui
ax vertical care trece de asemenea prin extremitatea sternală a
osului.
- Circumducţia claviculei rezultă din succesiunea mişcărilor
precedente. Clavicula descrie un con a cărui bază se află la
extremitatea acromială a osului.
 Cavitatea articulară: este divizată de discul articular în două
compartimente: disco-clavicular şi disco-sternal. Faţa internă a capsulei
articulare este tapetată de membrana sinovială în cele două
compartimente închise.
ARTICULAŢIA ACROMIOCLAVICULARĂ
(Articulatio acromioclavicularis )
 Componente osoase:
- Faţa articulară acromială (Facies articularis acromialis) a
claviculei este elipsoidală cu axul mare transversal.
- Faţa articulară de pe acromion (Facies articularis acromii)
elipsoidală dar mai plată.
 Componentele cartilaginoase:
- Cartilajul articular (Cartilago articularis) fibros (mai rar
hialin) acoperă în strat subţire suprafeţele articulare de contact.
- Discul articular (Discus articularis) fibros, cartilaginos,
mai ataşat în partea superioară a capsulei. divizează parţial
cavitatea articulară. Lipseşte în 60% din cazuri.
20
 Capsula articulară (Capsula articularis) fibroasă, strânsă, cu
rezistenţă mai mică, se inseră pe marginile suprafeţelor articulare..
 Ligamentele articulare sunt:
- Ligamentul acromio-clavicular (Ligamentum
acromioclaviculare) este situat pe faţa superioară a articulaţiei,
între acromion şi claviculă; întăreşte şi fixează capsula
articulară.
- Ligamentul coracoclavicular (Ligamentum
coracoclaviculare), aşezat între apofiza coracoidă şi faţa
inferioară a extremităţii acromiale a claviculei, întăreşte
legătura între scapulă şi claviculă. Este format din:
- Ligamentul trapezoid (Ligamentum trapezoideum), situat
antero-lateral de ligamentul conoid. Se întinde între faţa superioară
a apofizei coronoide şi linia trapezoidă a claviculei, devenind mai
larg şi cu aşezare antero-laterală..
- Ligamentul conoid (Ligamentum conoideum), situat
postero-medial de precedentul, între apofiza coracoidă şi tuberculul
conoid al claviculei. Posterior pe apofiza coracoidă cele două
ligamente se contopesc, iar spre anterior au un traiect divergent.
 Ligamentele proprii scapulei aparţin în întregime osului:
- Ligamentul transvers superior al scapulei (Ligamentum
transversum scapulae superior), închide incizura scapulei,
transformând aceasta într-o gaură.
 Biomecanică:
 Este o articulaţie plană, acţionând simultan cu articulaţia
sternoclaviculară şi contribuie la efectuarea mişcărilor centurii
scapulare, reprezentate prin mişcări ale umărului şi mişcări ale
scapulei.
 Umărul datorită mişcărilor claviculei şi alunecării omoplatului pe
peretele toracic,execută mişcări de ridicare şi coborâre, mişcări de
proiecţie înainte şi înapoi şi mişcări de circumducţie.
 Scapula suspendată de articulaţia acromioclaviculară este prinsă de
muşchi la peretele toracic (legătură denumită “joncţiune musculoasă
interscapulo-toracică”) şi execută mişcări de alunecare medială,
laterală, în sus şi în jos. O mişcare caracteristică a omoplatului este
cea de basculare a unghiului inferior. În mişcarea de basculă axilară,
unghiul inferior se deplasează înainte, îndepărtându-se de coloana
vertebrală, concomitent unghiul lateral proiectându-se în sus. În
mişcarea de basculă spinală, deplasările se petrec invers. Aceste
mişcări servesc pentru amplificarea mişcărilor braţului.
21
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER
(Juncturae membri superioris liberi)
ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ SAU A UMĂRULUI

(Articulatio humeri)
- Capul humeral (Caput humeri) formaţiune sferică, netedă.
- Cavitatea glenoidă (Cavitas glenoidalis) are forma ovalară, concavă
cu axul mare situat vertical, înglobează o treime din suprafaţa
articulară a capului.
- Cartilajul articular (Cartilago articularis), hialin, acoperă
suprafeţele articulare.
- Cadrul glenoidal (Labrum glenoidale), este o bandă inelară,
fibrocartilaginoasă, pe secţiune triunghiulară, se situează pe marginea
cavităţii glenoidale, asigurând o stabilitate mai mare articulaţiei.
 Capsula articulară (Capsula articularis) este un manşon cilindric,
fibros, lax, situat în jurul capetelor osoase, asigură libertatea necesară
mişcărilor şi îndepărtarea suprafeţelor articulare cu cca. 20 mm. Este
formată din fibre conjunctive grupate în :
- Fibre longitudinale superficiale, lungi, întinse între gâtul
scapulei şi gâtul chirurgical al humerului.
- Fibre circulare, mai scurte şi situate mai profund.
- Inserţia scapulară, se face pe colul scapulei, pe partea
superioară şi posterioară a labrului glenoidal, cu înglobarea
tuberculului supraglenoidal. Inserţia humerală: superior este
ataşată de colul anatomic al humerusului, anterior coborând
până la gâtul chirurgical al osului: tuberculul mare şi mic
rămâne situat extrascapular. partea inferioară a capsulei este
subţire, laxă , slabă şi în poziţia anatomică a braţului formează
22
un pliu suplimentar care dispare în abducţie.
- Expansiunile tendinoase de inserţie ale muşchilor
periumerali sunt implicaţi în întărirea capsulei fibroase ca
"muşchii articulari": superior - muşchiul supraspinos; anterior -
muşchiul subcapsular; posterior - muşchiul infraspinal şi
rotundul mare.
- Capsula fibroasă prezintă două orificii importante prin care
prelungirea sinovialei apare în spaţiul pericapsular:
- La capătul superior al şanţului intertubercular, un orificiu
pentru tendonul capului lung al bicepsului brahial.
- Orificiul inferior, prin care sinoviala comunică cu bursa
subcapsulară.
 Ligamentele articulare:
- Ligamentele capsulare sunt benzi fibroase considerate
ca îngroşări ale capsulei fibroase:
- Ligamentele glenohumerale (Ligamenta
glenohumeralia): trei fascicole fibroase longitudinale, aşezate pe
faţa anterioară a capsulei fibroase:
- Ligamentul glenohumeral superior, trece antero - lateral
de tendonul lung al bicepsului brahial, întins între labrul glenoidal
şi marginea superioară a tuberculului mic.
- Ligamentul glenohumeral mijlociu, traversează
longitudinal faţa anterioară a capsulei fibroase, între scapulă şi
humerus.
- Ligamentul glenohumeral inferior este celmai puternic,
orientat infero-lateral între marginea anterioară a labrului
glenoidal şi colul anatomic al humerusului.
- Ligamente accesorii:
- Ligamentul coraco-humeral (Ligamentum coraco-
humerale), situat între marginea laterală a apofizei coracoide şi
marea tuberozitate a humerusului; trece deasupra articulaţiei şi
întăreşte partea superioară a capsulei fibroase.
- Ligamentul coraco-acromial (Ligamentum coraco-
acromiale) sau bolta fibroasă coraco-acromială (Fornix humeri),
situat deasupra articulaţiei scapulo-humerale, nu este conectat cu
capsula fibroasă a articulaţiei. Are forma triunghiulară, cu baza
spre marginea laterală a apofizei coracoide şi vârful spre
acromion.
 Cavitatea articulară:
 Faţa internă a capsulei articulare este tapetată de membrana
sinovială şi când braţul se află lângă corp, paralel cu axul longitudinal
al acestuia, capsula se întinde în jos spre humerus ca o pungă. Prezintă
următoarele formaţiuni:
- Teaca sinovială a tendonului lung al bicepsului brahial
(Vagina synovialis intertubercularis), înveleşte ca un manşon
segmentul intraarticular al tendonului în şanţul intertubercular.
23
- Bursele periarticulare sunt prelungiri extracapsulare ale
sinovialei, aşezate sub tendoanele muşchilor periarticulari:
- Bursa subacromială (Bursa subacromialis);
- Bursa subcoracoidiană (Bursa subcoracoidea);
- Bursa subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea);
- Bursa subscapulară (Bursa subscapularis);
Periarterita scapulo-humerală cauzată de inflamaţia burselor descrise,
limitează mişcările braţului.
 Mişcările: Este cea mai mobilă enartroză a corpului, în ea
executându-se următoarele mişcări:
- Flexia sau proiecţia înainte a braţului (90-110º) în jurul unui ax
transversal care trece prin centrul capului humerusului.
- Extensia sau proiecţia înapoi (retroflexia) a braţului mai redusă (35º)
în jurul aceluiaşi ax transversal.
- Abducţia sau îndepărtarea braţului de trunchi până la orizontală
(90º). Dincolo de aceasta, mişcarea este împiedicată de lovirea
tuberozităţii mari de ligamentul coracoacromial.
- Aducţia sau apropierea braţului de trunchi se face până când acesta
atinge corpul. Dusă în faţa trunchiului articulaţia permite o mărire a
adducţiei braţului cu 10º (încrucişarea braţelor). Abducţia şi adducţia se
execută în jurul unui ax sagital.
- Rotaţia internă (80º) se execută în jurul ax vertical care uneşte centrul
capului cu capitulul humeral.
- Rotaţia externă (50-60º) se efectuează de-alungul aceluiaşi ax
vertical.
- Circumducţia se realizează prin succesiunea mişcărilor precedente,
braţul descriind un con al cărui vârf priveşte spre cavitatea glenoidă.
Mişcările centurii scapulare amplifică mişcările braţului astfel încât
acestea pot atinge următoarele mărimi:
- Flexia şi abducţia poate fi controlată până la ridicarea braţului la
verticală (elevaţie).
- Extensia (retroflexia) creşte până la 50º.
- Rotaţia internă şi externă ating 90 - 90º.
ARTICULAŢIA COTULUI
(Articulatio cubiti)
 Particularităţi:
- Articulaţia cotului este o articulaţie complexă, formată din trei
articulaţii:
- Articulaţia humero-ulnară (Articulatio humero-ulnaris);
- Articulaţia humero-radială (Articulatio humero-radialis);
- Articulaţia radio-ulnară (Articulatio radio-ulnaris).
- Articulaţia propriu-zisă ete formată de partea inferioară a
humerusului şi partea superioară a radiusului şi ulnei. Articulaţia radio-
ulnară proximală se va descrie separat.
24
- Trohlea humerală (Trochlea humeri), are forma unui ceas de nisip,
aşezat orizontal şi puţin oblic.
- Capitulul humeral (Capitulum humeri) de formă sferoidală.
- Fosa olecraniană (Fossa olecrani).
- Incizura trohleară (Incisura trochlearis) a ulnei pentru trohlea
humerală.
- Foseta capului radial (Fovea capitis radii).
- Suprafeţele cartilaginoase sunt acoperite de un strat de cartilaj
hialin, asigurând un contact perfect între oase.
 Capsula fibroasă îmbracă complet articulaţia, este mai laxă
posterior şi mai subţire pe faţa anterioară şi posterioară; mai puternică
şi întărită de ligamente pe faţa laterală. Capsula articulară este
formată din fibre conjunctive cu următoarea dispoziţie:
- Pe faţa anterioară a capsulei predomină fibrele
longitudinale.
- Pe faţa posterioară, capsula este mai laxă, iar în partea
mijlocie a suprafeţei, fibrele sunt mai profunde şi întinse între
marginile fosei olecraniene şi marginea olecraniului. Unele fibre
formează benzi transversale superficiale ce traversează olecraniul.
Capsula este fortificată de inserţia fibrelor tendonului tricepsului
brahial. Pe părţile laterale ale feţei posterioare, fibrele capsulare
trec de pe faţa posterioară a epicondilului lateral, pe partea
posterioară a incizurii radiale ulnare şi a ligamentului anular.
- Inserţia humerală a capsulei fibroase, trece deasupra
fosetelor radiale şi coronoide şi pe marginile fosei olecraniene
toate fiind înglobate în cavitatea articulară. Lateral şi medial trece
dedesubtul epicondililor medial şi lateral, care rămân
extracapsular.
- Inserţia ulnară se află pe marginile incizurii trohleare, astfel
vârful olecraniului şi apofiza coronoidă sunt situate intracapsular.
- Inserţia radială trece în jurul gâtului acestuia, circular.
25
 Ligamentele articulare:
- Ligamentul colateral ulnar (Ligamentum collaterale
ulnare) este format din trei benzi conjunctive iradiate în formă de
evantai de la epicondilul medial la marginea medială a incisurii
trohleare.
- Ligamentul colateral radial (Ligamentum collaterale
radiale) este o bandă puternică, triunghiulară, aşezată între
epicondilul lateral, formează o chingă pentru capul radiusului şi se
termină pe extremitatea superioară a ulnei şi pe ligamentul inelar
al radiusului.
- Membrana sinovială urmăreşte linia capsulei fibroase, se reflectă pe
humerus, pentru a mărgini fosa radială şi coronoidă, iar pe faţa posterioară
fosa olecraniană. distal pe radius, căptuşeşte faţa internă a ligamentului
anular şi se termină în jurul gâtului radiusului. Pe ulnă este ancorat la
marginea incizurii radiale şi marginea incizurii trohleare. Formează pliuri
sinoviale.
 Mişcările: Privită ca o articulaţie humero-antebrahială, se comportă
ca o trohleartroză (Gynglimus) în care mişcările de flexie şi extensie
sunt imprimate de articulaţia humero-ulnară, mişcări desfăşurate în jurul
unui ax transversal ce traversează trohleea humerusului.
Datorită faptului că acest ax are o orientare oblică, axul antebraţului
nu va continua axul braţului nici în flexie şi nici în extensie.
- Flexia atinge 40º măsurată între axul braţului şi al antebraţului.
Antebraţul, cu ocazia flexiei se deplasează uşor medial de braţ.
Mişcarea este limitată de interpunerea părţilor moi între braţ şi
antebraţ şi de pătrunderea apofizei coronoide în fosa omonimă.
- Extensia se execută până la 180º antebraţul fiind dus uşor în afară cu
ocazia acestei mişcări. Mişcarea este limitată pe mai departe de
pătrunderea olecranonului în fosa olecraniană.
JONCŢIUNILE RADIOULNARE
La nivelul antebraţului, între radius şi ulna, există trei

legături care acţionează împreună pentru a permite mişcarea radiusului pe
ulnă, în jurul unui ax vertical (pronatie şi supinaţie) şi anume deosebim:
- Articulaţia radio-ulnară proximală.
- Sindesmoza radioulnară.
- Articulaţia radioulnară distală.
ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ PROXIMALĂ

(Articulatio radioulnaris proximalis)
- Incizura radială a ulnei, concavă antero-posterior, plată în
sens vertical.
- Circumferinţa articulară a capului radial.
26
- Cartilajul articular hialin, care acoperă suprafeţele
articulare ale oaselor, aparţine articulaţiei cotului.
 Capsula fibroasă, este comună cu articulaţia cotului.
 Ligamente articulare:
- Ligamentul inelar (Ligamentum anulare) este o bandeletă
fibroasă, puternică, care se inseră pe marginea anterioară şi
posterioară a incizurii radiale a ulnei. Formează 4/5 dintr-un inel,
care asigură menţinerea capului radiusului în scobitura ulnei: este
întărit de fibrele ligamentului colateral ulnar şi de partea laterală a
capsulei fibroase a cotului.
- Ligamentul pătrat (Ligamentum quadratum), lamă
fibroasă patrulateră întinsă între marginea inferioară a incizurii
radiale şi faţa medială a colului radial.
- Sinoviala, dependinţă a cavităţii articulare a cotului, acoperă
faţa internă a capsulei fibroase şi faţa internă a ligamentului inelar,
prelungindu-se spre ligamentul pătrat.
SINDESMOZA RADIOULNARĂ
(Syndesmosis radioulnaris)
Sunt formaţiuni fibroase întinse, între diafizele radiusului şi ale ulnei:
 Coarda oblică (Chorda obliqua) este o bandeletă fibroasă oblică,
întinsă între marginea laterală a tuberozităţii ulnei şi marginea
inferioară a tuberozităţii radiusului. fibrele sunt orientate în jos şi
lateral; este considerată ca o porţiune degenerată a muşchiului
27
supinator.
 Membrana interosoasă (Membrana interossea antebrachii) este o

lamă puternică ce închide spaţiul interosos întins între marginile
interosoase a radiusului şi ulnei. Majoritatea fibrelor membranei sunt
orientate în jos şi medial de la radius spre ulnă.
- Marginea superioară este oblică, liberă, întinsă cu 2,5 cm
dedesubtul tuberozităţii radiuslui la partea superioară a marginii
interosoase a ulnei.
- Marginea inferioară este situată deasupra articulaţiei
radioulnare.
- Membrana interosoasă prezintă numeroae orificii pentru
ramurile vasculare. Asigură transmiterea forţei de la extremitatea
superioară a ulnei spre extremitatea distală a radiusului.
ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ

(Articulatio radioulnaris distalis)
- Incizura ulnară a radiusului.
- Circumferinţa articulară a capului ulnar.
 Suprafeţele articulare sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj
hialin.
 Discul articular (Discus articularis), de structură
fibrocartilaginoasă, este interpus între cele două suprafeţe articulare,
de formă triunghiulară, este denumit şi ligament triangular. Baza
discului priveşte în sus şi se fixează pe marginea inferioară sa
incizurii ulnare a radiusului, iar vârful este îndreptat în jos spre baza
apofizei stiloide a ulnei şi osul piramidal. anterior şi posterior se
fixează pe capsula articulară.
 Capsula articulară (Capsula articularis)se inseră superior pe
marginile superioare ale suprafeţelor articulare a celor două oase: în
jos pe discul articular, iar inferior se confundă cu capsula articulaţiei
radiocarpiene.
 Ligamentele de fortificare a capsulei articulare, sunt fibre
transversale numite ligamente radioulnare anterioare şi posterioare.
- Discul articular împarte cavitatea articulară în două compartimente
înguste. Sinoviala după ce tapetează faţa internă a capsulei fibroase
trimite o prelungire sacciformă spre spaţiul interosos radioulnar
(Recessus sacciformis).
 Biomecanică: Cele două articulaţii radioulnare acţionează simultan
şi sinergic, având caracterul unei articulaţii trohoide, în care osul mobil
este radiusul. Acesta execută mişcări de rotaţie internă şi externă, care
28
însă la nivelul antebraţului şi mâinii devin mişcări de pronaţie şi
supinaţie. Axul acestor mişcări nu corespunde axului vertical al
radiusului ci are o poziţie oblică, unind centrul capului radiusului cu
capul ulnei.
 Pentru analizarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie se placă de la
poziţia fiziologică a antebraţului care este o poziţie intermediară între
aceste două mişcări, antebraţul fiind atârnat de-alungul trunchiului cu
palma spre corp şi cu policele înainte (poziţia de drepţi).
 Pronaţia este mişcarea în care palma priveşte înapoi iar policele este
îndreptat înăuntru. Cu cotul flectat palma va privi în jos. Diferitele
segmente ale radiusului se deplasează astfel:
- Capul se roteşte medial în incisura radială completată de
ligamentul inelar fără să se deplaseze în spaţiu.
- Extremitatea inferioară se roteşte în jurul capului ulnei
deplasându-se medial faţă de acesta. Deci nu se produce numai o
simplă rotaţie ci şi o translaţie (deplasare) a extremităţii inferioare
a radiusului faţă de ulnă.
- Diafiza radiusului încalecă diafiza ulnei încrucişând-o.
Această încrucişare este realizabilă deoarece diafiza radiusului
este concavă spre ulnă, dispunând de aşa-numita “curbură de
pronaţie”.
 Supinaţia este mişcarea inversă pronaţiei, în care palma priveşte
înainte iar policele este purtat în afară. Cu cotul flectat, palma va
privi în sus.
Mişcările segmentelor radiusului sunt inverse celor din pronaţie cele
două oase devenind paralele.
Mişcarea de pronaţie şi supinaţie totalizează împreună 140º (70 - 70º)
şi poate fi amplificată până la 300º prin mişcările de rotaţie internă şi
externă ale braţului.
ARTICULAŢIILE MÂINII
(Articulatio manus)
Cuprinde articulaţiile oaselor mâinii şi articulaţiile degetelor. Se
împart în:
- articulaţia radiocarpiană;
- articulaţiile intercarpiene;
- articulaţiile carpometacarpiene;
- articulaţiile intermetacarpiene;
- articulaţiile degetelor.
ARTICULAŢIA RADIOCARPIANĂ
(Articulatio radiocarpea)
Este o articulaţie elipsoidală, situată între extremitatea distală a
radiusului şi rândul proximal al carpului.
- Faţa articulară carpiană a radiusului, cavitate de recepţie
29
concavă, ovalară, cu axul orientat transversal, este împărţită
printr-o creastă antero - posterioară într-o o arie articulară
medială şi laterală : reprezintă 2/3 din suprafaţa articulară totală.
- Faţa superioară a scafoidului, semilunarului şi
piramidalului, alcătuiesc o suprafaţă convexă semiovalară.
 Componente cartilaginoase.
- Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin.
- Discul fibrocartilaginos articular, al articulaţiei radioulnare
se întinde şi în această articulaţie, interpus între capul ulnei şi
piramidalul.
 Mijloace de unire.
 Capsula articulară (Capsula articularis) este un manşon fibros lax
posterior. Superior se inseră pe marginea suprafeţei articulare a
radiusului şi a discului articular; inferior pe periferia feţei articulare
carpiene.
 Ligamente:
- Ligamentul radiocarpian palmar (Ligamentum
radiocarpeum palmare), puternic se inseră pe marginea anterioară
a suprafeţei articulare. a radiusului şi a apofizei stiloide, fibrele
trecând sub formă de evantai pe oasele carpiene, semilunar,
piramidal şi osul mare.
- Ligamentul ulnocarpian palmar (Ligamentum
ulnocarpeum palmare) este situat între discul articular, apofiza
stiloidă a ulnei , osul semilunar piramidal şi osul mare.
- Ligamentul radiocarpian dorsal (Ligamentum
radiocarpeum dorsale) mai slab decât cele palmare; fibrele au un
traiect oblic. Este aşezat între marginea postrerioară a feţei
articulare radiale şi faţa posterioară a piramidalului.
- Ligamentul colateral radial al carpului (Ligamentum
collaterale carpi radiale) este întins între vârful apofizei stiloide a
30
radiusului şi osul scafoid.
- Ligamentul colateral ulnar al carpului (Ligamentum
collaterale carpi ulnare) este situat între apofiza stiloidă a ulnei şi
osul piramidal respectiv pisiform.
 Sinoviala tapetează capsula fibroasă şi se termină la marginea
cartilajului articular; are o prelungire proximală şi comunică cu
cavitatea articulaţiei radioulnare distale prin intermediul orificiului
situat în discul articular.
 Mişcările: se comportă ca o articulaţie elipsoidă cu două axe
principale. În jurul axului transversal se execută flexia şi extensia iar în
jurul unui ax antero-posterior mişcările de abducţie şi aducţie.
- Flexia este apropierea palmei de faţa anterioară a antebraţului (flexia
palmară) având o amplitudine de 60 - 90º.
- Extensia sau mai corect retrofleia este mişcarea prin care faţa dorsală
a mâinii este apropiată de cea posterioară a antebraţului, formând cu
acesta un unghi de 60 – 90º.
- Abducţia este mişcarea prin care marginea externă a mâinii este
apropiată de antebraţ. Datorită poziţiei joase a apofizei stiloide a
radiusului are o mărime de 20 - 30º.
- Aducţia sau abducţia ulnară prin care marginea medială a mâinii este
apropiată de antebraţ are o mărime de 40º.
- Circumducţia rezultă din succesiunea mişcărilor precedente mâna
descriind o elipsă.
ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
(Articulatio intercarpae)
 Sunt reprezentate de suprafeţele articulare plane de contact între
oasele masivului carpian. Articulaţia osului pisiform cu piramidalul
(Articulatio ossis pisiformis) prezintă o particularitate având
ligamente puternice.
 Cartilajul hialin subţire, acoperă fiecare suprafaţă articulară de
contact.
 Capsula articulară este comună tuturor articulaţiilor intercarpiene şi
este compartimentată.
 Ligamentele articulare întăresc capsula fibroasă:
- Ligamentele intercarpiene palmare (Ligamenta intercarpea
palmarae) sunt situate pe faţa palmară a oaselor învecinate.
- Ligamentele intercarpiene dorsale (Ligamenta intercarpea
dorsalia), ligamente aplanate, scurte pe faţa dorsală a oaselor
carpiene.
- Ligamentele intercarpiene interosoase (Ligamenta
31
intercarpea interossea) sunt situate intraarticular.
- Ligamentul pisometacarpean (Ligamentum
pisometacarpeum) este aşezat între osul pisiform pe baza
metacarpianului V.
- Ligamentul pisohamat (Ligamentum pisohamatum) se află
între osul pisiform şi cârligul hamatului.
- Membrana sinovială căptuşeşte faţa internă a capsulei fibroase,
trimiţând prelungiri între oasele articulate.
 Mişcările: Sunt articulaţii plane cu delicate mişcări de alunecare în
toate direcţiile. Ele conferă masivului carpian o oarecare plasticitate şi
adaptabilitate cu ocazia mişcărilor mâinii.
ARTICULAŢIA MEDIOCARPIANĂ
(Articulatio medio-carpea)
Se află între rândul proximal şi cel distal al oaselor carpiene, cu
excepţia osului pisiform, având o linie articulară în formă de "S"
orizontalizat.
- Feţele articulare inferioare ale rândului proximal carpian.
- Feţele articulare superioare ale rândului distal carpian.
- Suprafeţele osoase de contact sunt acoperite de un cartilaj hialin
subţire.
 Capsula articulară este comună cu cele ale articulaţiilor
intercarpiene: laxă şi întărită de ligamente.
 Ligamente:
- Ligamentul radiat al carpului (Ligamentum carpi
radiatum), puternic este întins pe faţa palmară între gâtul şi baza
osului mare şi oasele scafoid, semilunar, piramidal în formă de
"V".
- Ligamentele colaterale ale carpului, contribuie şi la
întărirea articulaţiei medio-carpiene.
- Sinoviala este comună cu articulaţiile intermetacarpiene,
trimiţând prelungiri ascendente şi descendente între oasele rândului
proximal şi distal.
 Mişcări: De tipul unei articulaţii elipsoide unde cavitatea este
formată de rândul carpian superior alcătuieşte sub aspect biomecanic un
complex funcţional cu articulaţia radiocarpiană. Întregeşte mişcările
începute în această articulaţie participând mai ales la retroflexiunea
mâinii în care rândul inferior al oaselor carpiene se deplasează dorsal.
32
ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE
(Articulationes carpometacarpeae)
Datorită poziţiei anatomice şi a biomecanicii articulare, articulaţiile
carpometacarpiene se împart în:
- Articulaţia carpometacarpiană a policelui.
- Articulaţiile carpometacarpiene a degetelor II-V.
ARTICULAŢIA CARPOMETACARPIANĂ A POLICELUI

(Articulatio carpometacarpalis polecis)
Este o articulaţie în şa numită şi articulaţie trapezometacarpiană.
- Faţa inferioară a trapezului, de formă patrulateră, concavă în sens
transversal şi convexă anteroposterior.
- Faţa articulară pe baza metacarpului I este invers conformată:
convexă în sens transversal, concavă antero-posterior.
- Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin.
- Capsula fibroasă de forma unui manşon se inseră pe marginea
suprafeţelor articulare ale oaselor de contact: este mai laxă permiţând
mişcări mai ample. Fascicolele fibroase situate pe faţa posterioară şi
laterală au rol de întărire a capsulei.
- Membrana sinovială fină, tapetează faţa internă a capsulei fibroase,
cu inserţia pe marginile cartilajelor articulare.
 Mişcările: Cele două feţe articulare au formă de şea realizandu-se o
articulaţie în şea sau prin îmbucătură reciprocă. Este cea mai
diferenţiată articulaţie a mâinii datorită căreia policele poate executa
mişcări caracteristic umane legate de prehensiune (prindere). Articulaţia
dispune de două axe principale dintre care axul antero-posterior trece
prin baza primului metacarpian şi permite mişcările de abducţie-aducţie,
iar axul transversal străbate trapezul, în jurul lui efectuându-se mişcări
de opoziţie şi repoziţie.
- Abducţia este mişcarea prin care policele este îndepărtat de celelalte
degete având o mărime de 40º.
- Aducţia este apropierea policelui în planul palmei la celelalte
degete.
- Opoziţia este mişcarea caracteristică omului prin care în urma
flexiei în articulaţie, policele părăseşte planul palmei şi este îndreptat
spre mijlocul acesteia, faţă în faţă cu celelalte degete. Amplitudinea
opoziţiei permite policelui să atingă vârful degetului mic.
- Repoziţia este mişcarea inversă opoziţiei realizându-se prin extensia
articulaţiei, policele fiind plasat lângă celelalte degete în planul
palmei.
- Circumducţia policelui se face prin legarea mişcărilor precedente.
33
ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE ALE
DEGETELOR II-V
(Articulationes carpometacarpeae digitorum II-V)
- Feţele articulare inferioare ale rândului distal carpian.
- Feţele articulare situate la baza metacarpienelor II-V.
- Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subţire.
 Mijloace de unire.
 Capsula articulară fibroasă comună se inseră la marginea
cartilajelor articulare.
 Ligamentele de întărire a capsulei sunt:
- Ligamentele carpometacarpiene palmare (Ligamenta
carpometacarpalia palmaria).
- Ligamentele carpometacarpiene interosoase (Ligamenta
carpometacarpalia interossea).
- Ligamentele carpometacarpiene dorsale (Ligamenta
carpometacarpalia dorsalia).
 Sinoviala prezintă o prelungire distală a sinovialei articulaţiei
mediocarpiene.
 Mişcări: Acţionează ca articulaţii plane, permiţând mici mişcări de
alunecare metacarpienelor, modificându-se astfel forma palmei necesară
cuprinderii suprafeţelor plane sau curbe.
ARTICULAŢIILE INTERMETACARPIENE
(Articulationes intermetacarpales)
- Sunt reprezentate de suprafeţele de contact mici, laterale ale bazei
metacarpienelor II-V.
- Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subţire.
 Capsula articulară - este comună cu articulaţiile carpometacarpiene.
 Ligamentele de întărire a capsulei sunt:
- Ligamente palmare (Ligamenta metacarpalia palmaria).
- Ligamentele interosoase (Ligamenta metacarplia
interossea).
- Ligamentele dorsale (Ligamenta metacarpalia dorsalia).
- Fiecare ligament este întins transversal între două oase
învecinate.
 Mişcările: Sunt articulaţii plane cu mici mişcări de alunecare a
metacarpienelor între ele, cu ocazia mişcărilor individuale ale degetelor
II-V.
34
ARTICULAŢIILE METACARPOFALANGIENE
(Articulationes metacarpophalangeales)
 Suprafeţele articulare rotunjite de pe capul metatarsienelor.
 Suprafeţele uşor concave de pe baza falangelor proximale.
 Capsula articulară fibroasă are forma unui manşon, leagă
extremităţile oaselor.
 Ligamentele sunt subţiri, întăresc capsula articulară:
- Ligamentele palmare (Ligamenta palmaria) format din
fibre puternice, dense, aşezate pe feţele palmare ale articulaţiilor şi
se unesc cu ligamentul metacarpian transvers profund.
- Ligamentele colaterale (Ligamenta collateralia) sunt
situate pe laturile articulaţiilor, între rugozitatea capului
metacarpian şi rugozitatea marginală a falangelor proximale,
având forma de evantai.
- Ligamentul metacarpian transvers profund (Ligamentum
metacarpale transversum profundum) este aşezat mai superficial
pe faţa palmară a articulaţiei, între baza metacarpianului II-V şi a
spaţiilor interosoase. Fuzionează cu capsula articulară şi cu
ligamentele palmare; împiedică îndepărtarea metacarpienelor.
 Cavitatea articulară a falangei proximale este adâncită de
fibrocartilajul glenoidian, care în unele cazuri adăposteşte şi câte un
sesamoid.
 Sinoviala fină, subţire, tapetează individual fiecare capsulă articulară
fibroasă.
 Mişcări: Sunt articulaţii elipsoide cu mişcări de flexie şi extensie, în
jurul unui ax transversal plasat prin capul metacarpianului şi mişcări de
abducţie şi aducţie în jurul unui ax antero-posterior.
Menţionăm că în această articulaţie nu se pot executa decât pasiv
mişcări de rotaţie ale degetelor.
- Flexia are o mărime de 90º.
- Extensia poate fi forţată pînă lîn hiperextesie cu 10-20º.
- Abducţia sau îndepărtarea degetelor între ele se face cu degetele în
extensie. Mărimea abducţiei pentru degetele II-IV este de 20º pentru
degetul mic de 50º, dar luându-se în consideraţie şi abducţia executată
în articulaţia carpometacarpiană, abducţia totală a policelui va fi de
90º.
- Aducţia sau apropierea degetelor în planul palmei se poate realiza
până când acestea vin în contact între ele. Plasarea degetelor înaintea
planului palmei permite o asemea apropiere, încât marginea pulpei
degetului II poate veni în contact cu cea a degetului V (mişcările de
încrucişare ale degetelor).
- Circumducţia rezultă din succesiunea mişcărilor precedente fiind cea
mai amplă la degetul arătător.
35
ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE
(Articulatio interphalangeales manus)
Fiecare deget al mâinii prezintă două articulaţii: proximală şi distală,
cu excepţia policelui care are o singură articulaţie.
- Trohlea falangei situată proximal.
- Feţişoara articulară, uşor concavă, prezentând o creastă osoasă cu
direcţia anteroposterioară.
- Suprafeţele articulare de contact sunt acoperite de un fibrocartilaj
subţire.
 Capsula articulară este laxă, mai ales posterior; se inseră pe
marginile suprafeţelor articulare.
 Ligamentele de întărire a capsulei articulare sunt reprezentate de:
- Ligamentul palmar (Ligamentum palmare) situat pe faţa
palmară a articulaţiei.
- Ligamentele colaterale (Ligamenta collateralia) întinse pe
laturile articulaţiilor.
 Capsula articulară fibroasă este tapetată de sinovială într-un strat
subţire.
 Mişcări: Sunt trohleartroze care permit executarea flexiei şi extensiei
falangelor în jurul unor axe transversale ce străbat trohleea.
- Flexia în articulaţia interfalangiană proximală este de 90 - 120º iar în
cea distală de 90º.
- Extensia în ambele articulaţii este de 180º; la police se poate realiza o
hiperextensie de 15- 20º.
36
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR
(Musculi membri superioris)
Reprezintă muşchii centurii scapulare şi ai membrului superior liber.

Pe considerente anatomo-funcţionale se grupează în:
- Muşchii umărului.
- Muşchii braţului.
- Muşchii antebraţului.
- Muşchii mâinii.
MUŞCHII UMĂRULUI
MUŞCHIUL DELTOID
(M. deltoideus)
Muşchi gros, multipenal, de formă triunghiulară, convexă, cu baza pe
centura scapulară iar vârful îndreptat în jos spre braţ. Este plasat superficial
în partea laterală a umărului, acoperit de fascia deltoidiană (Fascia
deltoidea), care trimite septuri între fascicolele musculare.
Părţi:
- Este format din trei fascicole musculare
- Fasciculul clavicular (Pars clavicularis), dispus oblic, vertical.
- Fasciculul acromial (Pars acromialis).
- Fasciculul scapular (Pars scapularis) dispus oblic, vertical.
- Cele trei fascicule se unesc printr-un tendon puternic.
Origine:
- Marginea anterioară a treimii laterale a claviculei, prin fibre
tendinoase scurte.
- Marginea externă a acromionului, prin două trei lame tendinoase
fine, plasate pe bordura osului.
- Spina omoplatului, printr-o lamă aponevrotică.
Inserţie:
- Printr-un tendon aplanat, puternic pe tuberozitatea deltoidiană ("V"-
ul deltoidian) a humerusului.
Inervaţie:
- Nervul axilar, ramura fasciculului posterior a plexului brahial (C5-
C6).
Acţiune:
- Menţine braţul în articulaţia umărului prin tonusul său.
- Abductor al braţului până la orizontală prin contracţia celor trei
fascicule
- Fasciculul clavicular este un rotator intern şi flexor al braţului.
- Fasciculul scapular acţionează ca un rotator extern şi extensor al
braţului până la 90°.
37
MUŞCHIUL SUPRASPINOS
(M. supraspinatus)
Muşchiul supraspinos este de formă piramidală triunghiulară, aşezată
în fosa supraspinoasă a omoplatului sub muşchiul trapez.
Origine:
- În cele 2/3 mediale a fosei supraspinoase a omoplatului.
- Pe faţa internă a fasciei supraspinoase ce îl acoperă.
Tenodonul muşchiului trece sub articulaţia acromio-claviculară şi
ligamentul coraco-acromial.
Inserţie:
- Faţeta superioară a tuberculului mare al humerusului.
Inervaţie:
- Nervul suprascapular, ramura din plexul brahial (C5,6).
Acţiue:
- Abductor al braţului.
- Muşchi prim-motor al articulaţiei scapulo-humerale.
MUŞCHIUL INFRASPINOS
(M. infraspinatus)
Muşchi lat, de formă triunghiulară, este situat profund în fosa
infraspinoasă a omoplatului, sub muşchiul trapez şi deltoid acoperit de fascia
infraspinoasă.
Origine:
- Suprafaţa osoasă a fosei infraspinoase.
Inserţie:
- Fibrele musculare au un taiect oblic, ascendent, trecând posterior de
articulaţia scapulo-humerală; se inseră pe faţeta mijlocie a tuberculului mare
de pe humerus.
Între tendonul muşchiului şi planul osos, se interpune bursa seroasă
subspinoasă (Bursa musculi infraspinati subtendinea), care uneori
comunică cu articulaţia umărului.
Inervaţie:
- Nervul suprascapular din plexul brahial (C5,6).
Acţiune:
- Rotaţia externă a braţului.
- Aducţia braţului.
MUŞCHIUL ROTUND MIC

(M. teres minor)
Muşchi lat, alungit, situat dorsal de articulaţia scapulo-humerală.
Origine:
- De pe cele 2/3 superioare ale marginii laterale, de pe suprafaţa
dorsală a scapulei.
- Fascia infraspinoasă
Traiect:
38
- Fibrele musculare au un traiect oblic-lateral, spre humerus.
Inserţie:
- Faţeta inferioară a tuberculului mare a humerusului.
Inervaţie:
- Nervul axilar, ramura fasciculului posterior al plexului brahial (C5,6).
Acţiune:
- Rotator extern al braţului.
- Aductor al braţului.
MUŞCHIUL ROTUND MARE

(M. teres major)
Muşchi alungit, plat, aşezat dedesubtul muşchiului rotund mic.
Origine:
- Pe faţa dorsală a omoplatului, pe o arie triunghiulară situată deasupra
unghiului inferior.
- Fosa infraspinoasă.
- Faţa internă a fasciei infraspinoase.
Traiect:
- Fasciculele musculare se orientează în sus şi lateral, trecând pe faţa
medială a articulaţiei scapulo-humerale.
Inserţie:
- Prin intermediul unui tendon lat pe creasta tuberculului mic.
Inervaţie:
- Nervul toracodorsal, ramura plexului brahial (C6, 7).
- Nervul subscapular.
Acţiune:
- Rotator intern al braţului.
- Aductor al braţului .
Menţiune:
- Capul lung al tricepsului brahial, separă tendonul m. rotund mic de
rotundul mare, delimitând împreună cu osul humerus două spaţii: spaţiul
triunghiular medial şi spaţiul patrulater situat lateral, asupra cărora vom
reveni în capitolele de anatomie topografică.
MUŞCHIUL SUBSCAPULAR
(M. subscapularis)
Este un muşchi triunghiular lat, aşezat pe faţa costală a omoplatului, cu
fasciculele musculare orientate spre extremitatea superioară a humerusului,
trecând înaintea articulaţiei scapulo-humerale.
Origine:
- Liniile musculare de pe faţa costală a omoplatului şi de pe
suprafeţele osoase interliniare a fosei subscapulare.
Inserţie:
- Prin intermediul unui tendon larg şi gros pe tuberculul mic al
humerusului.
Inervaţie:
39
- Nervul subscapular, ramura plexului brahial (C6, 7).
Acţiune:
- Rotator intern al braţului.
- Aductor al braţului .
MUŞCHII BRAŢULUI
Extinşi în jurul humerusului, sunt muşchi lungi, alcătuind două

grupe musculare:
- Grupa anterioară sau cea a flexorilor.
- Grupa posterioară sau cea a extensorilor.
GRUPA ANTERIOARĂ SAU A FLEXORILOR
Sunt situaţi pe faţa anterioară a humerusului şi înaintea septului

intermuscular medial şi lateral al braţului, în două planuri:
- Planul superficial reprezentat de:
- Muşchiul biceps brahial.
- Planul profund alcătuit din:
- Muşchiul coracobrahial.
- Muşchiul brahial.
MUŞCHIUL BICEPS BRAHIAL

(M. biceps brachii)
Este un muşchi lung, fuziform, cu aşezare superficială.
Părţi:
- Capul lung (Caput longum), mai voluminos şi mai lung, situat lateral
de capul scurt al bicepsului brahial. Traversează articulaţia scapulo-
humerală, învelit de o teacă sinovială (Vagina synovialis intertubercularis)
precum şi şanţul intertubercular bicipital al humerusului. În treimea mijlocie
a braţului se uneşte cu capul scurt al bicepsului.
- Capul scurt (Caput breve) coboară oblic înaintea muşchiului
coracobrahial.
Traiect:
- Corpul muscular unit are un traiect descendent spre antebraţ.
Origine:
- Capul lung, de pe tuberculul supraglenoidian al omoplatului printr-
un tendon lung, cilindric şi de pe labrum glenoidale.
- Capul scurt pe apofiza coracoidă, având un tendon puternic, comun
cu muşchiul coracobrahial
Inserţie:
- Tuberozitatea radiusului, printr-un tendon larg, puternic.
- Expansiunea aponevrotică a tendonului bicipital (Aponeurosis
musculi bicipitis brachii), cu traiect oblic, descendent ce se confundă medial
cu fascia antebraţului.
40
Inervaţie:
- Nervul musculocutanat, din fasciculul lateral al plexului brahial
(C5,6).
Acţiune:
- Flexor puternic al antebraţului pe braţ.
- Supinator dacă antebraţul este în pronaţie.
- Capul lung: abductor al braţului şi stabilizator al articulaţiei
umărului.
- Capul scurt: aductor al braţului.
MUŞCHIUL CORACOBRAHIAL
(M. coracobrachialis)
Muşchi alungit, situat pe partea supero-medială a braţului.

Traiect:
- Fasciculele musculare au un traiect oblic infero-lateral.
Origine:
- Apofiza coracoidă a omoplatului, printr-un tendon comun cu capul
scurt al muşchiului biceps brahial.
Inserţie:
- Treimea mijlocie a feţei antero-mediale a humerusului, cu ajutorul
unui tendon scurt.
- Septul intermuscular medial al braţului.
Inervaţie:
- Nervul musculo-cutanat care traversează muşchiul (C6,7).
Acţiune:
- Aductor al braţului.
- Flexor al braţului.
41
MUŞCHIUL BRAHIAL
(M. brachialis)
Muşchi lat, aşezat în partea antero-inferioară a humerusului şi înaintea
articulaţiei cotului.
Origine:
- Marginea anterioară, faţa antero-medială şi antero-laterală a
humerusului, sub inserţia muşchiului deltoid şi a muşchiului coracobrahial.
Inserţie:
- Tuberozitatea ulnei, printr-un tendon larg.
Inervaţie:
- Nervul musculocutanat.
Acţiune:
- Cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ.
- Tensor al capsulei articulare a cotului.
GRUPA POSTERIOARĂ SAU A EXTENSORILOR
MUŞCHIUL TRICEPS BRAHIAL

(M. triceps brachii)
Muşchiul triceps brahial se află pe faţa posterioară a humerusului; este
format din trei părţi distincte.
Părţi:
- Capul lung (Caput longum), are un traiect descendent, traversează
pasajul interstiţial între muşchiul rotund mare şi mic, contribuind la
delimitarea hiatului axilar medial şi lateral (Hiatus axillaris medialis et
42
lateralis). (Descrise la capitolele de anatomie topografică).
- Capul medial (Caput mediale) cu fasciculele musculare dirijate
oblic, inferior şi lateral.
- Capul lateral (Caput laterale) cu traiect oblic, inferior şi medial, aflat
deasupra şanţului nervului radial..
- Capul medial şi lateral se confundă cu tendonul capului lung al
tricepsului brahial la treimea mijlocie a braţului.
Origine:
- Capul lung, tuberculul infraglenoidian şi pe partea superioară a
marginii axilare (laterale) ale omoplatului.
- Capul medial, faţa posterioară a humerusului, distal de şanţul
nervului radial.
- Capul lateral:
- Faţa posterioară a septului intermuscular medial.
- Faţa posterioară a humerusului, deasupra şanţului nervului radial.
Inserţie:
- Pe olecranon, prin tendonul comun, puternic, turtit. Între platforma
osoasă şi tendonul tricepsului se interpune bursa seroasă olecraniană (Bursa
subtendinea musculi tricipitis brachii).
Inserţie:
- Nervul radial, ramura plexului brahial (C 6, 7, 8).
Acţiune:
- Extensor al antebraţului.
- Capul lung acţionează şi ca extensor al braţului.
MUŞCHII ANTEBRAŢULUI
(Mm. antebrachii)
Muşchii antebraţului se împart după acţiunea lor şi după aşezarea lor

faţă de scheletul osos în două grupe, grupul anterior şi grupul posterior.
GRUPUL ANTERIOR
PLANUL SUPERFICIAL
MUŞCHIUL ROTUND PRONATOR

(M. pronator teres)
Este situat cel mai lateral şi are două capete de origine.
Părţi:
- Capul humeral (Caput humerale), mai voluminos.
- Capul ulnar (Caput ulnare).
Origine:
- Capul humeral (Caput humerale)
- Suprafaţa anterioară a epicondilului medial al humerusului
- Capul ulnar (Caput ulnare)
- Apofiza coronoidă a ulnei.
43
Traiect:
- Cele două capete unite delimitează un spaţiu, o butonieră pentru
trecerea nervului median. Fasciculele musculare au o direcţie, în diagonală,
oblică în jos şi lateral, spre treimea mijlocie a antebraţului.
Inserţie:
- Tuberozitatea pronatorie de pe faţa laterală a radiusului.
Inervaţie:
- Nervul median (C6,7).
Acţiune:
- Pronator al antebraţului (funcţie principală).
- Flexor al antebraţului pe braţ.
MUŞCHIUL FLEXOR RADIAL AL CARPULUI

(M. flexor carpi radialis)
Muşchi fuziform, bipenat, aşezat medial de muşchiul rotund pronator.
Origine:
- Faţa anterioară a epicondilului medial al humerusului.
Traiect:
- Are o direcţie oblică în jos şi lateral, cu un tendon lung, care trece
sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian.
Inserţie:
-Faţa anterioară a bazei metacarpianului II.
Inervaţie:
- Nervul median (C6,7).
Acţiue:
- Flexor al mâinii pe antebraţ.
- Abductor al mâinii pe antebraţ.
- Slab flexor al antebraţului pe braţ şi slab pronator.
MUŞCHIUL PALMAR LUNG

(M. palmaris longus)
Numit şi palmarul mic, situat medial de precedentul (inconstant).
Origine:
- Faţa anterioară a epicondilului medial al humerusului.
Partea musculară scurtă, la jumătatea inferioară a antebraţului se
continuă cu un tendon lung, subţire şi plat.
Inserţie:
- Pe aponevroza palmară.
Inervaţie:
- Nervul median (C6,7,8).
Acţiune:
- Slab flexor al mâinii pe antebraţ.
44
MUŞCHIUL FLEXOR ULNAR AL CARPULUI
(M. flexor carpi ulnaris)
Se află pe partea mediană a antebraţului, întins între epicondilul
medial al humerusului şi osul pisiform, având originea prin două capete.
Părţi:
- Capul humeral (Caput humerale).
- Capul ulnar (Caput ulnare).
Origine:
- Capul humeral (Caput humerale):
- Pe epicondilul medial al humerusului.
- Capul ulnar (Caput ulnare)
- Pe marginea medială a olecranului.
- Pe cele 2/3 superioare a marginii posterioare a ulnei.
Traiect:
- Cele două capete tendinoase se unesc printr-o arcadă fibroasă, care
delimitează un tunel osteofibros, pentru trecerea nervului ulnar. Fasciculele
musculare la mijlocul antebraţului se unesc printr-un tendon lung.
Inserţie:
- Pe osul pisiform şi prin intermediul a două expansiuni, care se
prelungesc sub forma ligamentului pisihamat şi pisimetacarpean pe cârligul
osului hamat şi baza metacarpianului V.
Inervaţie:
- Nervul ulnar.
Acţiune:
- Aductor al mâinii.
MUŞCHIUL FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR

(M. flexor digitorum superficialis)
Muşchi lat, situat dedesubtul muşchilor superficiali descrişi.
Părţi:
- Are două capete de origine:
- Capul humeroulnar (Caput humeroulnare) mai voluminos cu o
origine lineară lungă;
- Capul radial (Caput radiale).
Origine:
- Capul humero-ulnar:
- Epicondilul medial al humerusului.
- Capul radial:
- Pe partea superioară a marginii anterioare a radiusului, între
tuberozitatea radială şi tuberozitatea pronatorie.
Traiect:
- Cele două capete se unesc alcătuind un arc fibros, sub care trece
nervul median şi artera ulnară.
- Fasciculele musculare, în treimea mijlocie a antebraţului, se continuă
45
cu patru tendoane lungi, aplatizate, care trec sub retinaculul flexorilor, prin
canalul carpian în două planuri suprapuse:
- Planul superficial; trec tendoanele destinate degetelor III şi IV.
- Planul profund: conţine tendoanele pentru degetele II şi V. La
nivelul palmei, tendoanele iau un traiect divergent şi la nivelul
falangelor proximale, se bifurcă în două bandelete (tendon perforat)
permiţând trecerea tendoanelor muşchiului flexor profund al degetelor.
Inserţie:
- Cele două bandelete trec pe faţa posterioară a falangelor proximale şi
după o răsucire spiralată se inseră pe capul şi marginile falangelor mijlocii
II-V.
Inervaţie:
- Nervul median (C7,8 T1).
Acţiune:
- Flexor al falangei mijlocii şi proximale pe mână.
PLANUL PROFUND
MUŞCHIUL FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR

(M. flexor digitorum profundus)
Este situat profund pe partea medială a antebraţului.
Origine:
- De pe cele 2/3 superioare ale suprafeţelor anterioare şi mediale ale
ulnei.
- Jumătatea medială a suprafeţei anterioare a membranei interosoase în
treimea sa mijlocie.
Traiect:
- Partea musculară în treimea inferioară a antebraţului, se continuă cu
patru tendoane ce trec sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian, spre
palmă, sub tendoaele muşchiului flexor superficial al degetelor.
Inserţie:
- Tendoanele muşchiului, după ce trec prin culisele tendoanelor
flexorului superficial al degetelor (tendon perforant) se inseră pe baza
falangei distale a degetelor II-V.
Inervaţie:
- Partea medială a muşchiului, destinată degetelor IV şi V este inervat
de nervul ulnar (C8,T1).
- Nervul median (C7,8 T1) inervează partea laterală a muşchiului, pentru
degetele II şi III.
Acţiune:
- Flexor al tuturor falangelor.
- Flexor al degetelor pe mână.
46
MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL POLICELUI
(M. flexor pollicis longus)
Este un muşchi lung, situat profund pe partea laterală a antebraţului, pe
acelaşi plan cu muşchiul flexor profund al degetelor.
Origine:
- Faţa anterioară a radiusului, între tuberozitatea radială şi marginea
superioară a muşchiului pătrat pronator.
- Partea laterală a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Corpul muscular se continuă distal cu un tendon lung, care trece sub
retinaculul flexorilor prin canalul carpian spre police.
Inserţie:
-Baza falangei distale a policelui.
Inervaţie:
- Nervul interosos anterior, ramura nervului median (C8, T1).
Acţiune:
- Flexor al falangei distale şi proximale a policelui.
- Flexor al policelui pe primul metacarpian
MUŞCHIUL PĂTRAT PRONATOR

(M. pronator quadratus)
Muşchi pătrat, aşezat cel mai profund pe partea distală a antebraţului.
Origine:
- Pe pătrimea distală a suprafeţei anterioare a corpului ulnar.
Fasciculele musculare sunt orientate transversal.
Inserţie:
- Pe pătrimea distală a suprafeţei anterioare a corpului radiusului.
Inervaţie:
- Nervul interosos anterior, ramura nervului median (C8, T1).
Acţiune:
- Pronator al antebraţului.
- Pronator al mâinii.
GRUPUL POSTERIOR SAU AL EXTENSORILOR

PLANUL SUPERFICIAL
MUŞCHIUL BRAHIORADIAL
(M. brachioradialis)
Este aşezat superficial, pe partea laterală a antebraţului; funcţional
aparţine şi grupei flexorilor, este numit şi "lungul supinator".
Origine:
- Marginea laterală a humerusului, deasupra epicondilului lateral.
Fasciculele musculare converg la mijlocul antebraţului într-un tendon
47
îngust şi plat.
Inserţie:
- Faţa laterală a bazei apofizei stiloide a radiusului.
Inervaţie:
- Nervul radial (C 5,6).
Acţiune:
- În poziţie de pronaţie a antebraţului execută mişcarea de supinaţie.
- În poziţia de supinaţie a antebraţului, efectuează mişcarea de
pronaţie.
MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI

(M. extensor carpi radialis longus)
Este acoperit parţial de muşchiul precedent.
Origine:
- Treimea distală a marginii laterale a humerusului.
- Epicondilul lateral al humerusului.
Traiect:
- Corpul muscular la mijlocul antebraţului se continuă cu un tendon
plat, coboară prin şanţul lateral situat pe faţa posterioară a extremităţii distale
a radiusului; se încrucişează cu tendoanele muşchiului abductorului lung,
extensorului scurt şi lung al policelui, aflat dedesubtul acestora.
Inserţie:
- Pe faţa dorsală a bazei metacarpului II.
Inervaţie:
Acţiune:
- Extensor al mâinii pe antebraţ.
- Abductor al mâinii.
- Contribuie la flexia antebraţului pe braţ.
MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL SCURT AL CARPULUI

(M.extensor carpi radialis brevis)
Este mai scurt şi parţial acoperit de muşchiul extensor lung al
carpului
Origine:
- Septul intermuscular lateral al braţului.
Traiect:
- Tendonul trece paralel cu tendonul extensorului radial lung al
carpului.
Inserţie:
- Faţa dorsală a bazei metacarpului III.
Inervaţie:
48
Acţiune:
- Extensor al mâinii pe antebraţ
- Abductor al mâinii
MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETELOR

(M. extensor digitorum)
Este situat pe partea laterală a antebraţului; corpul muscular se
continuă în patru tendoane, care pe faţa dorsală a mâinii sunt conectate între
ele prin bandelete fibroase oblice, numite conexiuni intertendinoase
(Connexus intertendineus).
Origine:
Traiect:
- Tendoanele trec sub retinaculul extensorilor şi apoi diverg înspre
degetele II-V.
- Pe suprafaţa dorsală a mâinii, lângă articulaţiile metacarpo-
falangiene, tendoanele sunt unite prin intermediul unor benzi fibroase oblice,
conexiuni intertendinoase (Connexus intertendineus)
- Fiecare tendon formează o expansiune tendinoasă triunghiulară, care
se divide în trei fascicule: mijlociu- care se ataşează de baza falangei
mijlocii; iar cele două fascicule laterale traversează suprafaţa dorsală a
articulaţiei interfalangiene proximale şi se unesc pe partea dorsală a falangei
mijlocii.
- Împreună cu expansiunile fibroase ale muşchilor interosoşi şi
lumbricali, participă la formarea aponevrozei dorsale a degetelor.
Inserţie:
- Pe baza falangei distale
Inervaţie:
- Nervul interosos posterior, ramură a nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensor al falangelor.
- Extensor al degetelor pe mână.
- Extensor al mâinii pe antebraţ.
MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETULUI MIC

(M. extensor digiti minimi)
Muşchi subţire, aşezat medial faţă de muşchiul extensor al
degetelor, porţiunea lui cărnoasă fuzionează cu a acestuia.
Are originea pe epicondilul lateral al humerusului; tendonul său
plat în vecinătatea articulaţiei metacarpofalangiene se uneşte cu
tendonul extensorului, destinat ultimului deget şi se fixează împreună
cu acesta pe ultimele două falange
Este inervat de nervul radial, execută extensiunea degetului mic.
49
MUŞCHIUL EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI
(M. extensor carpi ulnaris)
Situat pe partea medială a antebraţului, prezintă două părţi de
origine.
Origine:
- Capul humeral (caput humerale):
- Epicondilul lateral.
- Capul ulnar (Caput ulnare):
- Pe treimea superioară şi mijlocie a margini posterioare ulnare.
Traiect:
- Fasciculele musculare converg spre un tendon scurt, care trece sub
retinaculul extensorilor.
Inserţie:
- Pe partea medială a bazei metacarpului V.
- Tuberozitatea metacarpului V.
Inervaţie:
- Nervul interosos posterior, ramura nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensor al mâinii.
MUŞCHIUL ANCONEU
(M. anconeus)
Muşchi mic, triunghiular, aşezat pe faţa dorsală a cotului, în
continuarea tricepsului brahial.
Origine:
- Faţa posterioară a epicondilului lateral al humerusului.
Traiect:
- Fasciculele musculare au un traiect oblic, divergent infero-medial
spre ulnă .
Inserţie:
- Suprafaţa laterală a olecranului şi marginea postero-superioară a
ulnei.
Inervaţie:
Acţiune:
- Extensor al antebraţului.
PLANUL PROFUND
MUŞCHIUL SUPINATOR
(M. supinator)
Este situat profund, în partea supero-laterală a antebraţului, acoperit de
muşchii planului superficial.
50
Părţi:
- Fasciculele musculare se distribuie pe două planuri:
- Planul superficial;
- Planul profund.
Origine:
- Planul superficial:
- Pe epicondilul lateral al humerusului.
- Pe ligamentul colateral, lateral al articulaţiei cotului.
- Pe ligamentul anular al radiusului.
- Planul profund:
- Creasta supinatorului ulnei.
Traiect:
- Fasciculele musculare au un traiect oblic, medio-lateral spre radius,
înfăşurându-se în jurul acestuia.
- Între cele două planuri musuclare se află un pasaj fibromuscular,
canalul supinator, prin care trece ramura profundă (motorie) a nervului
radial.
Inserţie:
- Faţa laterală şi marginea anterioară a radiusului, între col şi
tuberozitatea pronatorie.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului radial (C5,6).
Acţiune:
- Supinator principal al antebraţului.
MUŞCHIUL ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI

(M. abductor pollicis longus)
Ocupă partea laterală a planului profund.
Origine:
- Pe partea distală a feţei posterioare a ulnei, a radiusului şi a
membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Fasciculele musculare se îndreaptă oblic în jos şi lateral,trec sub
retinaculul extensorilor, deasupra policelui se încrucişează cu tendoanele
muşchilor extensori radiali ai carpului şi se ataşează tendonului extensorului
scurt al policelui.
Inserţie:
- Pe faţa laterală a bazei primului metacarpian.
Inervaţie:
- N. radial (C7,8).
Acţiune:
- Abductor al policelui;
- Abductor al mâinii.
MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL POLICELUI

(M. extensor pollicis brevis)
51
Este situat inferomedial de precedentul
Origine:
- Faţa posterioară a radiusului.
- Faţa posterioară a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Muşchiul are un traiect oblic, medio-lateral, partea tendinoasă
trecând paralel cu precedentul sub retinaculul extensorilor.
Inserţie:
- Pe faţa dorsală a bazei falangei proximale a policelui.
Inervaţie:
Acţiune:
- Extensor al policelui.
- Abductor al policelui.
MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL POLICELUI

(M.extensor pollicis longus)
Este aşezat medial şi distal de precedentul.

Origine:
- Treimea mijlocie a feţei posterioare a ulnei.
- Faţa dorsală a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Fasciculele musculare converg spre un tendon lung, cu direcţie
infero-laterală, trece sub retinaculul extensorilor spre police; încrucişează
52
tendoanele extensorilor radiali ai carpului.
- "Tabachera anatomică" este o depresiune triunghiulară, pe partea
dorso-laterală a mâinii, deasupra policelui, delimitată lateral de tendonul
muşchiului abductor lung şi extensorul scurt al policelui, respectiv medial de
tendonul muşchiului extensor lung al policelui, în profunzimea căreia trece
artera radială şi tendoanele extensorilor radiali ai carpului.
Inserţie:
- Faţa dorsală a bazei falangei distale a policelui.
Inervaţie:
Acţiune:
- Extensor al falangei distale şi proximale a policelui.
- Extensor şi abductor al mâinii.
MUŞCHIUL EXTENSOR AL INDEXULUI

(M. extensor indicis)
Este aşezat profund infero-medial de precedentul.
Origine:
- Pe jumătatea inferioară a feţei dorsale a ulnei.
- Pe faţa dorsală a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Tendonul coboară sub retinaculul extensorului şi pe faţa dorsală a
mâinii, se confundă cu tendonul extensorului degetelor destinat indexului.
Inserţie:
- Pe aponevroza dorsală a indexului, împreună cu tendonul
extensorului degetului II.
Inervaţie:
- Nervul interosos dorsal, ramura nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensia independentă a indexului.
MUŞCHII MÂINII
(Mm. manus)
Sunt muşchi intrinseci, autohtoni, în număr de 19 (nouăsprezece)
aşezaţi pe faţa palmară a mâinii.
După aşezarea şi funcţia lor, se împart în trei grupe:
- Grupa laterală, sau muşchii tenarului, cu acţiune asupra policelui.
- Grupa medială sau muşchii hipotenarului, cu acţiune asupra
degetului mic.
- Grupa mijlocie sau mezotenară,situată între cele două grupe.
MUŞCHII TENARULUI
(Mm. thenarii)
MUŞCHIUL SCURT ABDUCTOR AL POLICELUI

(M. abductor pollicis brevis )
53
Situat cel mai superficial dintre muşchii tenarului.
Origine:
- Prin fibre cărnoase de pe:
- Tuberculul osului scafoid.
- Tuberculul trapezului.
- Retinaculul flexorilor.
Inserţie:
- Printr-un tendon scurt pe:
- Faţa laterală a bazei falangei proximale.
- Osul sesamoid lateral al policelui.
Inervaţie:
- Nervul median (T1).
Acţiune:
- Abductor al policelui.
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL POLICELUI

(M. flexor pollicis brevis)
Muşchi scurt, aşezat medial, se desprinde cu două fascicule musculare.
Părţi:
- Fascicul superficial;
- Fascicul profund.
Origine:
- Fasciculul superficial:
- Retinaculul flexorilor (marginea distală).
- Tuberculul trapezului.
- Fasciculul profund
- Faţa palmară a osului trapezoid.
- Faţa palmară a osului trapez.
- Faţa palmară a osului mare (capitat).
Traiect:
- Cele două facicule delimitează un şanţ longitudinal, pentru trecerea
tendonului flexorului lung al policelui.
Inserţie:
- Faţa laterală a bazei falangei proximale a policelui.
- Osul sesamoid medial şi lateral al policelui.
Inervaţie:
- Ramura nervului ulnar (C8,T1).
Acţiune:
- Flexor al policelui.
- Implicat în mişcarea de opoziţie a policelui.
MUŞCHIUL OPOZANT AL POLICELUI

(M.opponens pollicis)
Muşchi scurt, aşezat lateral de precedentul, acoperit de muşchiul
54
abductor al policelui.
Origine:
- Pe retinaculul flexorilor
- Pe tuberculul trapezului
Inserţie:
- Marginea anterioară şi faţa laterală a primului metacarpian.
Inervaţie:
Acţiune:
- Opoziţia policelui pe palmă.
MUŞCHIUL ADUCTOR AL POLICELUI

(M. adductor pollicis)
Originea şi corpul muscular se află profund în mezotenar, numai
partea terminală se află în loja tenară; funcţional aparţine policelui.
Părţi:
- Are două capete:
- Capul oblic (Caput obliquum) sau carpian, aşezat mai superficial.
- Capul transvers (Caput transversum) sau metacarpian, situat
profund.
Origine:
- Capul oblic (Caput obliquum) sau carpian, aşezat mai superficial.
- Pe faţa palmară a osului trapezoid şi capitat.
- Pe baza metacarpianului II, III, IV.
- Capul transvers (Caput transversum) sau metacarpian, situat profund
- Faţa palmară a metecarpianului II şi III.
Traiect:
- Cele două capete musculare se unesc şi converg spre articulaţia
metacarpo-falangiană a policelui, acoperind primele două spaţii interosoase
ale metacarpienelor.
Inserţie:
- Faţa medială a bazei falangei proximale a policelui.
- Osul sesamoid medial.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (C8, T1).
Acţiune:
- Aducţia policelui spre axul palmei.
- Implicat în mişcarea de opoziţie a policelui.
MUŞCHII HIPOTENARULUI
(Mm. hypothenaris)
MUŞCHIUL PALMAR SCURT

(M. palmaris brevis)
Muşchi mic aşezat în subcutisul hipotenarului.
Origine:
55
- Marginea medială a aponevrozei palmare.
Inserţie:
- Pe pielea marginii mediale a mâinii.
Inervaţie:
- Nervul ulnar.
Acţiune:
- Cutează pielea eminenţei hipotenariene.
MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC

(M abductor digiti minimii)
Situat superficial în partea medială a hipotenarului:
Origine:
- Osul pisiform.
- Ligamentul pisohamat şi pisometacarpian.
Inserţie:
- Faţa medială a bazei falangei proximale a degetului mic.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar ( T1).
Acţiune:
- Abductor al degetului mic, faţă de axul mâinii.
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC

(M. flexor digiti minimi brevis)
Este aşezat lateral de precedentul, în acelaşi plan.
Origine:
- Cârligul osului hamat.
Inserţie:
- Baza falangei proximale a degetului mic.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (T1 ).
Acţiune:
- Flexia degetului mic.
MUŞCHIUL OPOZANT AL DEGETULUI MIC

(M. opponens digiti minimi)
Situat profund, acoperit de abductorul degetului mic.
Origine:
- Cârligul osului hamat.
Inserţie:
- Pe cele două treimi distale a feţei mediale a metacarpului V.
Inervaţie:
- Nervul ulnar.
56
Acţiune:
- Execută opoziţia degetului V.
MUŞCHII MEZOTENARULUI
MUŞCHII LOMBRICALI
(Mm. lumbricales)
Este format din patru muşchi mici, cilindrici, pentru degetele II-V;
semănând ca formă cu o râmă, de unde şi denumirea lor. ele se ataşează de
tendoanele muşchiului flexor profund al degetelor.
Părţi:
- Primul şi al doilea muşchi lombrical are un singur cap de origine.
- Al treilea şi al patrulea muşchi lombrical prezintă două capete de
origine.
Origine:
- Primul şi al doilea muşchi, pe marginea laterală a tendonului
flexorului profund, destinat indexului şi degetului mediu.
- Al treilea şi al patrulea muşchi lombrical, se desprinde cu două
capete de pe suprafeţele învecinate ale tendoanelor flexorului profund a
degetelor, astfel:
- Al treilea muşchi lombrical de pe tendonul flexorului profund
destinat degetului mijlociu şi inelar.
- Al patrulea muşchi lombrical de pe tendon destinat degetului inelar
şi degetului mic.
Traiect:
- Fasciculele musculare se continuă cu un tendon scurt, care având un
traiect oblic medio-lateral, ocoleşte lateral articulaţia metacarpo-falangiană a
degetelor respective.
Inserţie:
- Printr-o expansiune fibroasă pe aponevroza dorsală a degetului
corespunzător.
- Pe tendonul extensor al degetului corespunzător.
Inervaţie:
- Muşchiul lombrical I şi II de nervul median (T1).
- Muşchiul lombrical III şi IV de nervul ulnar (T1).
Acţiune:
- Flexor al falangei proximale pe mână în articulaţia
metqacarpofalangiană
- Extensor al falangei mijlocii şi distale în articulaţiile
interfalangiene.
MUŞCHII INTEROSOŞI PALMARI

(Mm. interossei palmares)
Sunt în număr de trei, ocupând jumătatea distală a ultimelor trei spaţii
interosoase metacarpiene, cu o poziţie palmară.
Origine:
- Primul; de pe suprafaţa medială a metacarpului II.
57
- Al doilea; de pe suprafaţa laterală a metacarpului IV
- Al treilea; de pesuprafaţa laterală a metacarpului V.
Traiect:
Tendoanele scurte se răsucesc în jurul articulaţiilor
metacarpofalangiene respective.
Inserţie:
- Primul pe faţa medială a falangei proximale a indexului.
- Al doilea pe faţa laterală a falangei proximale a inelarului.
- Al treilea pe faţa laterală a falangei proximale a degetului mic.
Menţiune:
- Degetul mijlociu nu are nici un muşchi interosos palmar.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (T1).
Acţiune:
- Aducţia degetelor II, IV, şi V spre axul mâinii, spre degetul
mijlociu.
- Flexia degetelor II, IV, şi V în articulaţia metacarpofalangiană.
MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI

(Mm. interosei dorsales)
Sunt patru muşchi alungiţi, mai voluminoşi decât cei palmari, ocupă
spaţiile interosoase intermetacarpiene; sunt situaţi dorsal având două capete
de origine:
Origine:
- Primul pe feţele învecinate ale corpurilor metacarpiene I şi II.
- Al doilea de pe suprafeţele adiacente ale corpurilor metacarpiene II şi
III.
- Al treilea pe suprafeţele adiacente ale corpurilor metacarpiene III şi
IV.
- Al patrulea pe suprafeţele învecinate ale corpurilor metacarpiene IV
şi V.
Inserţie:
- Pe baza falangei proximale
- Pe aponevroza dorsală a degetelor, astfel:
- Primul pe faţa laterală a indexului.
- Al doilea pe faţa laterală a mediusului.
- Al treilea pe faţa medială a mediusului.
- Al patrulea pe faţa medială a inelarului.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (T1).
Acţiune:
- Degetul III dispune de doi interosoşi dorsali care acţionează
antagonist, astfel degetul mijlociu rămâne pe loc atât în adducţia executată
de interosoşii palmari cât şi cu ocazia acţiunii interosoşilor dorsali.
- Abducţia degetelor II şi IV, faţă de axul mâinii ce trece prin
metacarpul şi degetul mijlociu.
58
- Flexor al falangei proximale.
- Extensor al falangelor mijlocii şi distale.
- Acţionează sinergic cu lumbricalii degetelor II, II. şi IV.
59
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI
SUPERIOR
Sunt reprezentate de fasciile şi septurile fibroase ale membrului

superior care împreună cu scheletul osos delimitează loji osteofibroase
pentru grupele musculare şi de anexe conjunctive dublate de teci sinoviale în
special la mână şi degete, cu rol de contenţie a tendoanelor.
FASCIILE UMĂRULUI
 Fascia deltoidiană groasă, acoperă suprafaţa externă a muşchiului

deltoid. Aderă la acesta datorită numeroaselor septuri conjunctive
interfasciculare, care pătrund în interiorul deltoidului. Anterior se
continuă cu fascia pectorală iar posterior cu fascia infraspinosului.
 Fascia periscapulară înveleşte muşchii care au originea pe omoplat,
divizandu-se în raport cu aceştia în fascia supraspinoasă, infraspinoasă şi
subscapulară. Împreună cu planul osos corespunzător, formează loji
osteofibroase pentru aceşti muşchi.
 Fascia axilară situată corespunzător bazei axilei, aderă de subcutis,
susţine conţinutul gropii axilare, pentru care a fost numită “ligamentul
suspensor al axilei al lui Gerdy”. Se formează din fuziunea fasciei
pectorale şi clavipectorale la marginea liberă a muşchiului pectoral mare,
trece peste axilă şi se continuă în fascia marelui dorsal.
FASCIA BRAŢULUI
(Fascia brachii)
 Continuă fasciile umărului, înveleşte muşchii braţului. Anterior este
mai subţire iar posterior mai groasă. Trimite în profunzime două septuri
fibroase, perforate în mai multe locuri de vase şi nervi, care împreună cu
corpul humeral delimitează o lojă anterioară şi alta posterioară pentru
cele două grupe musculare. Acestea sunt:
 Septul intermuscular lateral al braţului (Septum intermusculare
brachii laterale) se inseră pe creasta tuberculului lateral, marginea
laterală şi epicondilul lateral al humerusului.
 Septul intermuscular medial al braţului (Septum intermusculare
brachii mediale) mai puternic, pleacă de pe partea medială a fasciei şi
se fixează pe creasta tuberculului mic, marginea medială şi epicondilul
medial al hmerusului.
FASCIA ANTEBRAŢULUI
(Fascia antebrachii)
 Este de forma unei teci fibroase cilindrice, mai groase posterior,
dispusă în continuarea fasciei braţului. Înveleşte muşchii antebraţului,
deobicei acolându-se posterior pe marginea dorsală a ulnei. În partea
60
superioară a antebraţului, de pe faţa ei profundă îşi au originea unele
fascicule ale muşchilor flexori şi extensori superficiali ai antebraţului.
Superointern este fortificată de expansiunea aponevrotică a bicepsului
brachial. Trimite în profunzime un sept intermuscular lateral, care se
prinde pe marginea posterioară a radiusului, separând astfel grupa
anterioară de cea posterioară a muşchilor antebraţului. Datorită inserţiei
fasciei direct pe ulnă de cele mai multe ori septul muscular lipseşte sau
este slab dezvoltat.
 La nivelul gâtului mâinii, fascia antebraţului participă la formarea
unui sistem fibros transversal puternic, reprezentat prin retinaculele sau
ligamentele inelare, care au rolul de a menţine tendoanele flexorilor şi
ale extensorilor în contact cu planul osos în timpul mişcării.
 Retinaculul flexorilor (Retinaculum flexorum) sau ligamnetul inelar
anterior, este o formaţinue largă, alcătuită din fibre superficiale şi
profunde dispuse transversal, între cele două eminenţe ale masivului
carpian. Astfel şanţul carpian se transformă într-un tunel fibros numit
canal carpian (Canalis carpi) prin care trec tendoanele flexorilor de la
antebraţ la mână.
 Retinaculul extensorilor (Retinaculum extensorum) sau ligamentul
inelar posterior al carpului, are o poziţie oblică în jos şi medial.
Completează şanţurile osoase de pe extrenitatea inferioară a
radiusului, trimiţând spre acestea septuri verticale. Se delimitează
astfel şase loji sau tunele osteofibroase prin care trec extensorii mâinii.
(Tratate la capitolele de anatomie topografică.)
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MÂINII

 Aponevroza palmară (Aponevrosis palmaris) este o lamă fibroasă
groasă , rezistentă, aşezată superficial în centrul palmei, care acoperă
muşchii şi formaţiunile vasculo-nervoase ale acesteia, îndeplinind astfel
un rol de protecţie. Are o formă triunghiulară, cu vârful îndreptat spre
tendonul palmarului mic şi cu baza spre rădăcina ultimelor patru degete.
Este formată fin fibre longitudinale care iradiază spre baza degetelor şi
fibre transversale dispuse mai profund.
 Fibrele longitudinale (Fasciculi longitudinali) se condensează în
dreptul tendoanelor flexorilor degetelor, formând un număr de patru
bandelete pretendinoase. Acestea sunt unite între ele prin fâşii
longitudinale subţiri, intertendinoase. La baza degetelor bandeletele
pretendinoase se desprind în câte două fascicule care înconjoară
rădăcina degetelor şi se inseră pe faţa dorsală a primei falange.
 Fibrele transverse (Fasciculi transversi) se condensează în partea
inferioară a palmei în trei arcade transversale aşezate în acelaşi rând.
Inferior de acestea la nivelul articulaţiilor metacarpo-falangiene o
nouă condensare a fibrelor transverse formează ligamentul
metacarpian transvers superficial (Lig. metacarporum transversum
superficiale sau lig. natatorium) întins între a II-a şi a V-a articulaţie
amintită. Între aceste două rânduri de arcade, corespunzător spaţiilor
61
interdigitale II-III-IV se formează trei ferestre prin care trec
tendoanele lombricalilor şi pedicolii vasculo-nervoşi proprii degetelor.
- De pe faţa profundă a aponevrozei palmare se desprind:
- Septul palmar medial de la marginea medială a aponevrozei
palmare la marginea anterioară a metacarpianului V separă loja
hipotenariană.
- Septul palmar lateral de pe marginea laterală a aponevrozei la
marginea anterioară a metacarpianului III delimitează loja tenariană.
 Fascia superficială a palmei este reprezentată de foiţele subţiri care
continuă aponevroza palmară acoperind muşchii tenarului respectiv ai
hipotenarului şi care se fixează pe laturile metacarpianului I, respectiv
V.
 Fascia profundă a mâinii acoperă faţa palmară a metacarpienelor şi a
muşchilor interosoşi palmari.
 Fascia dorsală a mâinii (Fascia dorsalia manus) se întinde pe dosul
mâinii, între laturile metacarpianelor I şi V. Acoperă tendoanele
extensorilor continuându-se în sus în retinaculul acestora.
FORMAŢIUNILE FIBROASE ALE DEGETELOR

 Mesotendoanele (Vincula tendinum). Tendoanele flexorului
superficial şi profund al degetelor sunt unite între ele pe de o parte iar pe
de alta cu faţa anterioară a falangelor, prin benzi subţiri care asigură
troficitatea tendonului prin elementele vasculare pe care le conţin, fără a
afecta alunecarea acestora. Aceste bride pot fi scurte (Vinculum breve)
între segmentul terminal al tendonului şi planul subiacent şi lungi
(Vinculum longum) între tendon şi prima falangă.
 Tecile fibroase ale degetelor (Vaginae fibrosae digitorum manus)
sunt formaţiuni semicilindrice aşezate pe faţa anterioară a falangelor cu
care împreună formează o teacă osteofibroasă pentru fuxarea
tendoanelor flexorilor la planul osos. Sunt formate din două categorii de
fibre:
 Fibre inelare (Pars anularis vaginae fibroasae) orientate transversal
în dreptul corpului falangei proximale şi al celei mijlocii.
 Fibre încrucişate (Pars cruciformis vaginae fibrosae) mai subţiri,
situate în dreptul articulaţiilor interfalangiene.
 Aponevroza dorsală sau complexul extensor al degetelor este o
62
formaţiune fibroasă complexă , aşezată pe faţa dorsală a adegetelor.
Fiecare tendon al extensorului degetelor se lăţeşte sub forma unei lame
aponevrotice şi aderă de faţa dorsală a fiecărei falange. Tot de această
expansiune se fixează tendoanele terminale ale interosoşilor şi ale
lombricalilor. Astfel pe faţa dorsală a degetelor II-V tendoanele sunt
înlocuite de acest evantai fibros, prins de fiecare falangă, care cu ocazia
contracţiei extensorului întinde degetul în întregime.
TECILE SINOVIALE ALE MÂINII ŞI ALE DEGETELOR

 Tecile sinoviale ale flexorilor:
 Teaca sinovială a flexorului lung al policelui (Vagina synovialis
tendinis m. flexoris pollicis longi) numită şi teacă digito-carpiană
laterală îmbracă tendonul muşchiului omonim pe toată lungimea sa.
Se formează la 2-3 cm deasupra canalului carpian şi se termină fără să
se întrerupă la baza falangei distale a policelui.
 Teaca sinovială a flexorilor (Vagina synovialis communis

flexorum) sau teaca digito-carpiană comună medială înveleşte
tendoanele flexorului superficial şi prifund al degetelor din canalul
carpian şi până la mijlocul palmei unde se termină pentru tendoanele
degetelor II-III-IV constinuând însă fără întrerupere de-alungul
tendoanelor degetului V până la baza falangei distale a acestuia.
 Teaca sinovială a degetelor (Vagina synoviales tendinum
digitorum). Teaca sinovială a degetelor I şi V comunică cu tecile
sinoviale ale palmei şi ale carpului venind în continuarea acestora.
Pentru degetele II-III şi IV există câte o teacă individuală care se
întinde, de la articulaţia metacarpofalangiană corespunzătoare până la
63
baza falangei distale. Aceste trei teci sunt deci iyolate şi nu comunică
cu tecile sinoviale ale palmei şi ale carpului.
 Tecile sinoviale ale extensorilor. Tendoanele extensorilor la nivelul
lojilor osteofibroase de la gâtul mâinii în trecerea lor dedesubtul
retinaculului extensorilor sunt învelite de teci sinoviale care în fiecare
lojă conţin unul sau mai multe tendoane, purtând numele acestora.
Aceste teci încep deasupra ligamentului inelar posterior şi se termină la
mijlocul dosului mâini.
64
BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR ÎN ANSAMBLU
Membrul superior este conectat de trunchi printr-o singură

articulaţie, cea sternclaviculară şi de muşchii extrinseci ai spatelui şi ai
toracelui, cu inserţie terminală pe scapulă. Din categoria acestor muşchi fac
parte(sunt descrişi în volumul Anatomia Trunchiului):
 - Muşchi vertebroscapulari:
 - M. trapezius.
 - M. rhomboideus minor.
 - M. rhomboideus minor.
 - M. levator scapulae.
 - Muşchii toracoscapulari:
 - M. serratus anterior.
 - M. pectoralis minor.
MIŞCĂRILE UMĂRULUI
Pârghia mişcărilor centurii scapulare este clavicula, de care este
suspendată prin articulaţia acromicroclaviculară omoplatul. Cele mai
importante mişcări sunt cele ale omoplatului, acestea având ca urmare,
amplificarea mişcărilor braţului. Mişcările scapulei sunt realizabile, datorită
legăturii sale musculare la peretele toracic.
Joncţiunea legăturii musculare interoscapulotoracică, cuprinde două
spaţii celulare de alunecare şi anume, unul între muşchiul subscapular şi
dinţatul anterior, iar celălalt între acest din urmă muşchi şi osteotorace.
Pentru mişcările omoplatului, acest ultim spaţiu interseratotoracic este
important.
Muşchii mobilizatori ai centuri scapulare fac parte din categoria
muşchilor toracelui şi ai spatelui, care îşi au inserţia lor terminală pe
omoplat, claviculă şi extremitatea superioară a humerusului. Aceşti muşchi
acţionează fie asupra umărului, deplasându-l în diferite direcţii, fie numai
asupra omoplatului, în mişcările de basculă a acestuia. Gruparea funcţională
a celor mai importanţi muşchi este următoarea:
 Ridicătorii umărului:
 M. trapezius.
 M. levator scapulae.
 Coborâtorii umărului:
 M. trapezius (fasciculele inferioare).
 Proiecţia înainte a umărului:
 M.pectoralis minor.
 M.pectoralis major (fasciculele claviculare).
 M.serratus anterior.
 Proiecţia înapoi a umărului:
 M.rhomboideus major.
 M.rhomboideus minor.
65
 M. latissimus dorsi.
 Bascularea înainte a scapulei:
 M.trapezius (partea superioară).
MIŞCĂRILE BRAŢULUI
În articulaţia scapulo-humerală, articulaţia cu cel mai mare grad de
libertate, se execută de muşchii motori ai acesteia, care se recrutează din
muşchii umărului, muşchii spatelui (muşchii vertebro-humerali) şi muşchii
toracelui (muşchii toracohumerali). Aceşti muşchi menţin contactul
suprafeţelor articulare şi imprimă braţului mişcări în toate direcţiile. Ei se
grupează astfel:
 Flexori:
 M. deltoideus (pars clavicularis).
 M.coracobrachialis.
 M.biceps (caput breve).
 Extensori:
 M.deltoideus (pars scapularis).
 M.triceps brachii (caput longum).
 M.teres major.
 M.latissimus dorsi.
 Abductori:
 M.supraspinosus.
 M.deltoideus.
 Aductori:
 M.teres major.
 M.teres minor.
 M.infraspinatus.
 M.subscapularis.
 M.pectoralis major.
 Rotatori interni:
 M.teres major.
 M.subscapularis.
 Rotatori -externi:
 M.infraspinatus.
 M.teres minor.
Subliniem încă odată faptul că, aceşti muşchi acţionează numai în
articulaţia scapulohumerală, mişcările braţului fiind însă amplificate şi prin
participarea muşchilor motori ai centurii scapulare şi anume:
 Ridicarea braţului la verticală:
 M.trapezius, porţiunea superioară.
66
 M.rhomboideus major et minor.
 M.levator scapulae.
 Rotaţia internă:
 Rotaţia externă:
 M.trapezius.
 M.rhomboidus major et minor
MIŞCĂRILE ANTEBRAŢULUI
 Cotul are un singur grad de libertate, suprafeţele osoase determină o
conducere exclusiv osoasă, necesară pentru asigurarea îndeplinirii
funcţiei de pârghie a antebraţului. Muşchii motori ai articulaţiei cotului
se grupează în:
 Flexorii:
 M.brachialis.
 M.biceps brachii.
 M.brachioradialis.
 Muşchii superficiali ai grupei anterioare a antebraţului
(funcţia auxiliară).
 Extensorii:
 M.triceps brachii.
 M.anconeus.
 Muşchii superficiali ai grupei posterioare a antebraţului
(funcţie auxiliară).
 Scheletul antebraţului, pe lângă faptul că joacă rolul unui levier,
intervine şi în efectuarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie a mâinii, prin
intermediul articulaţiilor radioulnare. Segmentul stabil al acestor mişcări
este ulna, iar cel mobil este radiusul, care datorită curburii sale diafizare,
pe lângă mişcări de rotaţie, efectuează şi una de translaţie, încrucişând
corpul ulnei. Mişcările de pronaţie şi supinaţiese execută simultan şi
sinergic în cele două articulaţii radioulnare (proximală şi distală),
muşchii motori ai acestor mişcări având toţi inserţia lor terminală pe
radius. Cele două grupări musculare sunt:
 Pronatorii:
 M. pronator teres.
 M. pronator quacratus.
 M. brachioradialis.
 Supinatorii:
 M. supinator.
 M. biceps brachii.
 M. brachioradialis
Mişcările de pronaţie şi suspinaţie ale mâinii se pot accentua prin
mişcări de rotaţie internă şi externă imprimată braţului.
67
MIŞCĂRILE MÂINII
 Articulaţia radiocarpiană, şi mediocarpiană, acţionează împreună,
plasând mâna într-o poziţie prielnică prehensiunii. Micile articulaţii de la
nivelul carpului, permit o adaptabilitate a acestui segment la solicitări
mecanice şi îi conferă o rezistenţă crescută faţă de traumatisme.
Subliniem faptul că, în timp ce la nivelul articulaţiei cotului, ulna este
segmentul osos principal de legătură, la articulaţia mâinii cu antebraţul,
acest rol este îndeplinit de radius, care transpune forţele de pe antebraţ
pe mână, iar în contrapresiuni (ex. Cădere pe podul palmei), suferă şocul
fracturându-se.
Muşchii motori ai articulaţiilor gâtului sunt:
 Flexorii:
 M. flexor carpri radialis.
 M. flexor carpi ulnaris.
 M. palmaris longus.
 M. flexor digitorum superficialis
 M. flexor digitorum profundus.
 M. flexor pollicis longus.
 Extensorii:
 M. extensor carpi ulnaris.
 M. extensor carpi radialis longus.
 M. extensor carpi radialis brevis.
 M. extensor digitorum.
 M. extensor pollicis longus.
 Aductorii:
 M. extensor carpi ulnaris.
 M. flexor carpi ulnaris.
 Abductorii:
 M. extensor carpi radialis longus.
 M. extensor carpi radialis brevis.
 M. flexor carpi radialis.
 M. abductor pollicis longus.
 M. extensor pollicis longus .
 M. extensor pollicis brevis.
Muşchii acestui complex articular au rolul de-a pune mâna în
diferite poziţii şi de a o fixa, pentru a permite prehensiunea. Menţionăm că
un anumit grad de extensiune dorsală a mâinii, permite o prindere mai
puternică, datorită forţei de strângere mai mare în această poziţie a flexorilor
lungi ai degetelor.
 Prehensiunea:
 Mâna omului, formată din 29 piese osoase, legate între ele printr-un
mare număr de articulaţii, puse în mişcare de un complicat sistem
musculotendios, este de prehensiune, un rol deosebit îi revine
policelui, segment individualizat la om de restul mâinii, care datorită
68
formei sale alungite, articulaţiei trapezo-metacrpiene, a numărului
mare de muşchi inseraţi de-a lungul lui, intervine în actul de
prehensiune, prin mişcare de opoziţie, mişcare caracteristic umană.
 Pentru efectuarea actului de prehensiune, mâna dispune de două
categorii de muşchi şi anume, muşchi de forţă, cu origine pe antebraţ
şi muşchii proprii ai mâinii.
 Mişcările de flexiune forţată a degetelor II-IV, sunt executate de
muşchii flexor superficial şi profund al degetelor, muşchi
multiarticulari, cu acţiune simultană şi sinergică. Tendoanele lor, în
drumul spre degete trec prin tunele osteofibroase, care se află la
nivelul canalului carpian; al doilea scripete este format de tunelul
osteofibros al falangei proximale, iar al treilea scripete, de tunelul
osteofibros al falangei mijloci. Tendoanele, dublate în aceste tunele
osteofibroase de teci sinoviale, efectuează în timpul mişcărilor un
glisaj de 5-8 cm. Inelele fibroase, pe lângă faptul că menţin intimitatea
tendonului cu scheletul scripeţilor, au şi rolul de-a transpune incitaţiile
motrice ale contracţiei musculare pe degete.
 Mişcările de extensie forţată a degetelor II-IV, se execută de
muşchiul extensor al degetelor. Acesta are o putere de contracţie mai
mică ca flexorii, astfel încât şi poziţia de repaus sau fiziologică a
degetelor, se caracterizează printr-o semiflexie uşoară. Indexul poate
fi întins şi independent, această mişcare, neinfluenţând flexiunea
celorlalte degete, în timp ce extensia unuia dintre ultimele degete,
împiedică flexiunea totală a celorlalte două.
 Muşchii de forţă ai policelui, fac parte din musculatura profundă a
antebraţului. Flexorul lung al policelui flectează puternic falanga
distală şi prin continuarea acţiunii, policele pe mână. Extensorii
policelui se prind în ordine pe segmentul lung, pe prima falangă
extensorul scurt iar pe a doua, extensorul lung al policelui. Aceşti
muşchi, capabili să execute şi hiperextensiunea policelui, au rolul să-l
îndepărteze cât mai mult de restul degetelor, deschiderea policelui
fiind un act important (împreună cu fixarea mâinii), în pregătirea
prehensiunii.
 Muşchii de precizie ai mâinii, sunt reprezentaţi de cele trei grupe
musculare palmare.
 Degetele II-V, execută mişcări fine datorită muşchilor lombricali,
interosoşi palmari şi dorsali. Aceşti muşchi, în timp ce articulaţia
metacarpofalangiană flectează degetul, în articulaţiile interfalangiene
execută extinderea acestuia, punându-l într-o poziţie de prindere în
formă de „pensă lungă”. Interosoşii pe lângă această funcţiune
sinergică au şi o acţiune antagonistă de abducţie şi aducţie a degetelor,
de axul mâinii mărind, respectiv micşorând prin aceasta suprafaţa de
prindere.
 Degetul mic, are o oarecare independenţă în mişcările sale datorită
muşchilor hipotonarieni, dintre care amintim în primul rând,
posibilitatea de abducţie mai mare.
69
 Policele, datorită musculaturii tenariene, efectuează o gamă mai
largă de mişcări fine, dintre care cea fundamentală este mişcarea de
opoziţie.
 Mişcarea de prehensiune se desfăşoară în doi timpi şi începe cu
deschiderea mâinii, necesară cuprinderii obiectului şi continuă cu
închiderea acesteia, pentru a apuca obiectul. Mâna este capabilă
datorită segmentelor sale mobile, să efectueze diferite tipuri de
prehensiuni şi anume:
 Prehensiune cu mâna întreagă. Degetele II-IV sunt flectate în formă
de semicerc în jurul obiectului, care astfel este fixat de palmă. Policele
este pus în faţă cu celelalte degete, cuprinzând obiectul din partea
opusă. În flexia completă şi puternică, policele este pus peste degetele
II-IV, întărind acţiunea acestora.
 Prehensiunea în pensă. Se realizează cu două braţe, dintre care unul
step olicele, iar al doilea unul sau două degete vecine. Astfel prinderea
poate fi în pensă: polică-index, police-medius, police-index şi medius.
Braţul acestor pense poate fi drept, cu degetele în extensie la nivelul
articulaţiilor interfalangiene, sau curb, ci degetele în semiflexie.
Prehensiunea în pensă este o funcţie de precizie a mâinii.
 Desigur, în funcţia de prehensiune participă nu numai mâna, ci
întregul membru superior, prin lanţul său articular pentru a amplifica
câmpul de activitate al mâinilor.
 Pe lângă funcţia sa principală de prehensiune, mâna execută şi alte
funcţii, ca, de susţinere, agăţare, împingere şi totodată este un mijloc
auxiliar de exprimare, reprezentând al doilea sistem mimic, datorită
multitudinii gesturilor care se pot efectua cu ea.
70
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR
Vascularizaţia arterială a membrului superior este asigurată de artera

axilară şi ramurile sale, precum şi de câteva artere provenite din artera
subclaviculară, descrisă la gât.
ARTERA AXILARĂ
(A.axillaris)
 Continuă artera subclaviculară, începând de la marginea anterioară a
claviculei şi până la marginea liberă a muşchiului pectoral mare, de unde
devine, artera brahială.
 Are un traiect oblic în jos şi în afară, traversează axila fiind acoperită
de muşchii pectorali şi fasciile lor. Repauzează pe primele digitaţiuni ale
muşchiului dinţat anterior, apoi se ataşează pe marginea internă a
muşchiului coracobrahial, de-a lungul căruia ajunge la braţ. Este însoţită
pe toată lungimea şi, de vena axilară aşezată medial şi de fasciculele
plexului brahial. Are următoarele ramuri colaterale:
 Artera toracică supremă (A. thoracica suprema), subţire ia naştere
din porţiunea superioară a arterei axilare şi se îndreaptă înainte
distribuindu-se muşchilor pectorali.
 Artera toracoacromială (A. thoracoacromialis) se degajează de pe o
faţa anterioară a arterei; la marginea superioară a micului pectoral
perforează fascia clavipectorală şi se divide în :
- Ramura acromială (R.acromialis), se îndreaptă lateral, trece
dedesubtul muşchiului deltoid, şi formează pe acromion o reţea
arterială (Rete acromiale);
- Ramura deltoidiană (R.deltoideus),situată în interstiţiul
dintre deltoid şi pectoralul mare, dă ramuri la aceştia;
- Ramurile pectorale (R. pectorales), coboară între cei doi
pectorali, vascularizându-l.
 Artera toracică laterală (A.thoracica lateralis) denumită şi arteră
mamară externă provine din artera axilară la marginea superioara a
pectoralului mic. Coboară pe dinţatul anterior, dând ramuri la acesta şi
la glanda mamară (Rr. mamari lat.)
 Artera subscapulară (A. subscapularis) se degajează din artera
axilara la marginea inferioară a muşchiului subscapular. Coboară
înapoi şi după un scurt traiect, se divide în:
 Artera toracodorsală (A. thoracodorsalis), continuă traiectul
arterei subscapulare, coboară pe marginea anterioară liberă
a marelui dorsal, vascularizându-l împreună cu muşchii din
vecinătate.
 Artera circumflexă a scapulei (A. circumflexa scapulae) se
îndreaptă posterior, trece prin spaţiul omotricipital şi se
ataşează marginii laterale a scapulei, de-a lungul căreia
coboară, vascularizând muşchii fosei infraspinoase.
71
 Artera circumflexă humerală anterioară (A. circumflexa
humeri anterior) de calibru redus, are originea din partea
inferioară a arterei axilaro. Are un traiect orizontal,
înconjoară din faţă colul chirurgical al humerusului,
acoperită de toracobrahial şi capul scurt ai bicepsului şi se
distribuie articulaţiei scapulohumorale.
 Artera circumflexă humerală posterioară (A. circumfiexă
humeri posterior), mai voluminoasă se detaşează de pe faţa
posterioară a arterei axilare, în acelaşi nivel cu artera
precedentă, adesea formând împreună cu aceasta un trunchi
comun de origine. Străbate spaţiul humero-tricipital,
înconjoară posterior colul chirurgical al humerusului şi se
distribuie deltoidului şi articulaţiei scapulo-humorale. Se
anastomozează cu arterele vecine.
ARTERA BRAHIALA
(Artera brachialis)
 Continuă artera axilară, de la marginea inferioară a marelui pectoral
şi până la plică cotului, unde se bifurcă în ramurile sale terminale, artera
radială şi artera ulnară. In partea superioară a braţului, artera are un
traiect retiliniu, iar mai jos, devine uşor oblică. Este situată superficial,
împreună cu două vene satelite şi nervul median în spaţiul bicipital
medial (descris la regiunile braţului) aşezaţi pe septul intermuscular
medial şi apoi pe muşchiul brahial.
 Pe cot, se situează tot superficial, medial de tendonul bicepsului
brahial, între acesta şi muşchiul pronator rotund. Are următoarele ramuri
colaterale :
 Artera brahială profundă (A. profunda brachii) cea mai
voluminoasă şi importantă ramură, se desprinde la marginea inferioară
a muşchiului rotundul mare şi se îndreaptă spre faţa posterioară a
braţului, situându-se între capul lateral şi medial al tricepsului, în
72
şanţul nervului radial. Emite :
 Artera nutritivă a humerusului (Aa. nutriciae humeri).
 Ramuri musculare, destinate muşchilor pe lângă care trece.
 Artera colaterală medie (A. collateralis media), coboară pe
faţa posterioară a braţului până la olecran, unde participă la
alcătuirea rotaţiei vasculare a cotului (Rete articulare cupiti).
 Artera colaterală radială (A. collateralis radialia) coboară
pe septul intermuscular lateral al braţului la reţeaua cotului.
 Artera colaterală ulnară superioară (A. collateralis ulnaris superior),
are origine la mijlocul braţului; perforează septul intermuscular medial
şi coboară îndărătul acestuia până la epicondilul medial, unde se
termină în reţeaua cotului.
 Artera colaterală ulnară inferioară (A. collateralis in
ferior),desprinsă în treimea inferioara a braţului are acelaşi traiect cu
precedenta.
ARTERA RADIALĂ
(A. radialis)
 Ramura externă a arterei brahiale, coboară împreună cu două vene
satelite şi ramura superficială a nervului radial pe partea laterală a
antebraţului, între muşchiul brahioradial şi pronatorul rotund, apoi
tendonul flexorului radial al carpului.
 La nivelul gâtului mâinii, trece posterior, pe sub tendoanele
extensorilor carpului în direcţia primului spaţiu inter-metacarpian, pe
care îl perforează, ajungând pe palmă. Aici se arcuieşte în sens
transversal, spre marginea medială a mâinii, formând arcada palmară
profundă. Emite ramuri de-a lungul întregului său traiect :
 Artera recurentă radiala (A.recurrens radialis), se desprinde la cot,
urcă între brahioradial şi muşchiul brahial spre reţeaua cotului,
anastomozându-se cu artera colaterală radială.
 Ramura palmară a carpului (R.carpeus palmaris),are originea la
marginea interioară a pronatorului pătrat ; participa la formarea reţelei
palmare al carpului (Rete carpi palmare).
 Ramura palmară superficială (R. palmaris superficialis), ia naştere
din radiala înainte ca aceasta să ocolească gâtul mâinii. Traversează
muşchii tenarului şi se anastomozează cu porţiunea terminală a arterei
ulnare, formând arcada palmară superficială.
 Ramura dorsală a carpului (R. carpeus dorsalis) se îndreaptă
transversal pe faţa dorsală a carpului. Participă la formarea reţelei
dorsale a carpului (Rete carpi dorsale), din care pornesc:
- Arterele metacarpiene dorsale (Aa. metacarpeae dorsales)
aşezate de-a lungul spaţiilor interosoase III-IV. Se bifurca în două
ramuri, numite artere colaterale dorsale (Aa. digitales dorsales),
care se distribuie la marginile adiacente ale degetelor.
- Artera dorsală a policelui (Aa. princeps pollicis), coboară de-a
lungul metacarpianului până la baza falangei proximale, unde se
divide în două artere digitale proprii pentru police şi una destinată
73
marginii laterale a indexului (A. radialis indicis).
- Arcada palmară profundă (Arcus palmaris profundus) este
formată din porţiunea terminală a arterei radiale şi ramura
palmară profundă a arterei ulnare. Situată dedesubtul fasciei
palmare profunde în dreptul bazei metacarpienelor, emite
următoarele ramuri :
 Arterele metacarpiene palmare (Aa. metacarpeae palmares)
în număr de 3-4, pleacă de pe convexitatea arcadei; coboară
în spaţiile interosoase şi anastomozează cu arterele digitale
palmare comune, provenite din arcul palmar superficial.
 Ramurile perforante (Rr. perforantes), în număr de trei,
străbat muşchii interosoşi şi se anastomozează cu arterele
metacarpiene dorsale.
ARTERA ULNARA
(A.ulnaris)
 Ramură internă a arterei brahiale, coboară pe partea medială a
antebraţului, în treimea superioară a acestuia având un traiect oblic în jos
şi medial, continuând apoi vertical spre marginea externă a osului
pisiform. Partea superioară a arterei are o poziţie profundă, fiind
acoperită de muşchiul pronator rotund, flexorul superficial al degetelor şi
flexorul radial al carpului. Mai jos, se plasează pe dedesubtul marginii
laterale a flexorului ulnar al carpului, între acesta şi muşchiul flexor
superficial ai degetelor. La gâtul mâinii, străbate retinaculul flexorilor,
lateral de pisiform şi se continuă în palmă, constituind arcada palmară
superficială. De-a lungul traiectului său, este însoţită de două vene
satelite şi de nervul ulnar. Are urătoarele ramuri:
 Artera recurenta ulnară (A. recurrens ulnaris),se desprinde deasupra
pronatorului rotund; urcă medial şi după un scurt traiect, se divide
într-o ramură anterioara (R. anterior) situată între rotundul pronator şi
muşchiul brahial, şi o ramură posterioară (R. posterior) garo trece
printre capotele flexorului ulnar al carpului pe faţa dorsală a cotului.
Ambele ramuri se anastomozează cu arterele colaterale ulnare şi
participă la formarea reţelei arteriale a cotului.
 Artera interosoasă comună (A. interossea communis), pleacă de pe
faţa posterioară a arterei ulnare în apropierea originii acestuia. După
un scurt traiect profund, îndreptat spre marginea superioară a
membranei interosoase, se bifurcă în :
 Artera interosoasă anterioară (A. interossea anterior) aşezată
pe faţa anterioară a membranei interosoase, este acoperită de
grupa flexorilor profunzi al antebraţului. La marginea
superioară a pronatorului pătrat străbate membrana
interosoasă, trece posterior şi se termină în reţeaua dorsală a
carpului. Irigă musculatura profundă de pe faţa anterioară a
antebraţului şi dă o ramura (A. mediana) care însoţeşte
nervul median.
74
 Artera interosoasă posterioară (A. interossea posterior),
trece dorsal deasupra marginii superioare a membranei
interosoase; coboară pe aceasta dedesubtul muşchilor
posteriori ai antebraţului şi se termină în reţeaua dorsală a
carpului.
 În apropierea originii sale, emite artera A. interosoasă
recurentă (A. interossea recurrens), care urcă în direcţia
reţelei cubitale.
 Ramura dorsală a carpului (R. carpeus dorsalis) porneşte deasupra
pisiformului şi se anastomozează cu artera omonimă din artera radială,
alcătuind reţeaua dorsală a carpului.
 Ramura palmară a carpului (R. carpeus palmaris) traversează
profund faţa anterioară a carpului, dedesubtul tendoanelor flexorilor,
se anastomozează cu omoloaga sa din artera radială, participând la
formarea reţelei anterioare carpului.
 Ramura palmară profundă (R. palmaris profundus) străbate muşchii
hipotenarului, ocoleşte în direcţia laterală dedesubtul acestora şi se
anastomozează cu artera radială, pentru a forma arcada palmară
profundă.
 Arcada palmară superficială (Arcus palmaris superficialis) se
formează din porţiunea terminală a arterei ulnare şi ramura palmară
superficială a arterei radiale. Aşezată sub aponeuroza palmară, descrie
cam la mijlocul palmei o curbură. Din convexitatea arcadei pleacă
următoarele artere :
 Arterele digitale palmare comune (Aa. digitales palmares
communes), în număr de patru, destinate ultimelor patru
degete, coboară pe muşchii lombricali până la nivelul
comisurilor interdigitale, unde se divid în câte două artere
digitale palmare proprii (Aa. digitales palmares propriae),
destinate marginilor alăturate ale degetelor II-V. Irigă faţa
palmară a acestora şi totodată şi faţa dorsală ale ultimei
falange, inclusiv matricea unghiilor.
75
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior dispune de două sisteme venoase: unul profund -
situat subfascial, ce însoţeşte arterele corespunzătoare cu două vene pentru
fiecare arteră, cu excepţia venei axilare - şi altul superficial, aşezat în
subcutis. Între cele două sisteme venoase există numeroase anastomoze.
VENELE PROFUNDE
 Arcada venoasă palmară superficială (Arcus venosus palmaris
superficialis) corespunde arcadei arteriale omonime; colectează
venele digitale palmare (Vv. digitales palmares) şi se continuă în
venele profunde ale antebraţului.
 Arcada venoasă palmară profundă (Arcus venosus palmaris
profundus) însoţeşte arcada arterială profundă adună venele
metacarpiene palmare (Vv. metacarpeae palmares) şi se continuă cu
venele profunde ale antebraţului.
 Venele radiale (Vv. radiales) însoţesc artera radială; au un calibru
mai redus ca acesta.
 Venele ulnare (Vv. ulnares) sunt vene satelite ale arterei ulnare, de
asemenea cu un calibru redus.
 Venele brahiale (Vv. brachiales), însoţesc artera brahială până la
marginea inferioară a subscapulatului, fuzionează în vena axilară.
Adună venele ce corespund ramurilor terminale şi colaterale ale
arterei brahiale.
 Vena axilară (V. axillaris), se formează din unirea celor două vene
brahiale şi vena bazilică. De calibru voluminos, se situează medial de
artera axilară, acoperind-o parţial. Colectează următoarele vene :
 Afluenţii care corespund ramurilor arterei axilare, venele
superficiale ale peretelui toracic (venele toraco-epigastrice),
vena cefalică (V. cephalica) .
VENELE SUPERFICIALE
 Reţeaua venoasă dorsală a mâinii (Rete venosum dorsale manus),
adună venele degetelor, care se unesc în venele metacarpiene dorsale
(Vv.metacarpales dorsales).
 Reţeaua colectează o parte a sângelui şi de pe faţa palmară a
degetelor, prin intermediul unor vene subţiri, care traversează spaţiile
interosoase între capetele metacarpienelor (vv. intercapitales).
 Reţeaua se continuă lateral în vena cefalică, iar medial în vena
bazilică.
 Vena cefalică (V. cephalica), urcă pe marginea laterală a
antebraţului, cotului şi braţului. Ajunsă la interstiţiul dintre deltoid şi
muşchiul pectoral mare, perforează fascia superficială şi se situează
într-o dedublare a acestuia. În apropierea claviculei se flectează în
profunzime, formând o crosă care traversează dedublarea fasciei
76
superficiale şi fascia clavipectorală şi se varsă în vena axilară. Înainte
de confluenţă colectează venele toracoacromiale.
 În unele cazuri de pe faţa posterioară a antebraţului primeşte o venă

mai groasă (V. cephalica accesoria).
 Vena bazilică (V. basilica), urcă pe marginea medială a antebraţului,
trece anterior pe cot şi se continuă apoi pe braţ de-a lungul marginii
mediale a bicepsului în subcutisul braţului. La mijlocul braţului
perforează fascia brahială şi se uneşte cu venele brahiale pentru a
forma vena axilară.
 Vena mediana a cotului (V. mediana cubiti), ramură anastomtică
relativ groasă între venele precedente are un traiect oblic în sus şi
medial, de la vena cefalică la vena bazilică. Comunică printr-o ramură
perforată cu venele profunde ale cotului.
 Vena mediană a antebraţului (V. mediana antebrachii) se situează
pe linia mediană a feţei anterioare a antebraţului. Poate fi tributară
venei cefalice, a bazilicei, sau a ambelor. În acest ultim caz, pe cot se
divide în formă de "Y" într-o ramură laterală numită venă
mediocefalică (V. mediana cephalica) şi alta medială, numită venă
mediobazilică (V. mediana basilica). Aceasta de regulă
anastomozează larg cu venele profunde ale cotului.
77
LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR
 Membrul superior dispune de o reţea limfatică superficială şi alta

profundă, ambele constituite din vase şi nodulii limfatici. Cele două
reţele limfatice sunt colectate de nodulii limfatici axilari, de unde se
desprinde un trunchi aferent, numit trunchiul subclavicular (Truncus
subclavius), care se deschide în stânga în canalul toracic, iar în dreapta
în ductul limfatic drept.
REŢEAUA SUPERFICIALĂ
 Denumită şi suprafascială, colectează limfa straturilor superficiale
ale membrului superior. Reţeaua ia naştere din plexurile limfatice ale
degetelor şi reţeaua limfatică a feţei dorsale a mâinii. Limfa palmei este
de asemenea drenată spre faţa dorsală, a mâinii, de unde se desprind trei
căi colectoare, care însoţesc venele superficiale ale membrului superior,
pe faţa anterioară a antebraţului şi braţului. Astfel distingem vase
limfatice mediale, de-alungul venei bazilice- şi laterale corespunzător
venei cefalice- şi căi limfatice mediane, asociate venei mediane a
antebraţului.
 Pe traiectul lor găsindu-se următorii noduli limfatici:
 Nodulii limfatici cubitali (Nodi lymphatici cubitales) în
număr de 2-3 situaţi deasupra epicondilului medial, filtrează
limfa jumătăţii mediale a mâinii şi antebraţului. Eferenţele
lor de-a lungul venei bazilice se varsă în nodulii limfatici
axilari.
 Nodulii limfatici deltoidopectorali se aşează pe traiectul
venei cefalice în şanţul omonim. Filtrează limfa jumătăţii
laterale a antebraţului şi braţului, eferenţele lor îndreptându-
se la nodulii axilari.
REŢEAUA PROFUNDĂ
 Denumită şi subfascială, colectează limfa de la muşchi, articulaţii,
periost şi oase. Reţeaua este dispusă de-a lungul vaselor sanguine
profunde,
Reţeaua începe la nivelul arcurilor palmare, însoţeşte apoi venele
radiale, ulnare interosoase şi brahiale, până la nodulii limfatici axilari.
 Nodulii limfatici axilari (Nodi lymphaticii axillares), în număr de
20-30, aşezaţi în ţesutul celulo adipos din jurul vaselor axilare,
colectează limfa întregului membru superior, vehiculată atât de
reţeaua superficială cât şi de cea profundă. Se repartizează în
următoarele 5 grupe;
 Limfocentrii laterali sau brahiali (Nodi lymphatici
laterales), aşezaţi posterolateral de vena axilară, drenează
limfa membrului superior.
78
 Limfocentrii pectorali (Nodi lymphatici pectorales), înşiraţi
de-alungul vaselor toracale laterale colectează limfa
teritoriului supraombilical, inclusiv cea a zonei centrale şi
laterale a sânului.
 Limfocentrii subscapulari (Nodi lymphatici subscapulares),
dispuşi pe traiectul vaselor subscapulare, drenează limfa
cefei şi spatelui.
 Grupul central sau intermediar (Nodi lymphatici centrales),
aflaţi în mijlocul axilei, colectează limfa primelor trei
grupuri.
 Grupul apical sau subclavicular (Nodi lymphatici apicales),
aflat în vârful axilei, (drenează limfa tuturor grupurilor
precedente, precum şi cea a nodulilor deltoiodopectorali).
Eferenţele acestora formează un canal colector, trunchiul
subclavicular (Truncus subclavius), care se varsă, aşa cum
am arătat în marile vase limfatice colectoare.
79
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR
PLEXUL BRAHIAL
(Plexus brachialis)
 Se formează prin anastomozarea ramurilor anterioare ale ultimilor
patru nervi cervicali (V, VI, VII şi VIII) şi a primului nerv toracic care
împreună formează rădăcina plexului brahial.
 Plexul străbate partea infero-laterală a gâtului şi intră în axilă, unde
se divide în ramurile sale terminale, destinate membrului superior.
 Asupra raporturilor topografice mai detaliate vom reveni în cadrul
regiunii cervicale laterale şi axilare.
 Diferit constituit la gât şi axilă, îi deosebim o parte supraclaviculară
şi alta infraclaviculară:
 Partea supraclaviculară (Pars supraclavicularis), este formată din
trei trunchiuri primare (Trunci plexus), care iau naştere la nivelul
spaţiului dintre muşchiul scalen anterior şi mijlociu (hiatul
scalenic), în felul următor:
 Trunchiul superior (Truncus superior), rezultă din unirea
nervilor cervicali V şi VI.
 Trunchiul mijlociu (Truncus medius), alcătuit numai din
nervul cervical VII.
 Trunchiul inferior (Truncus inferior) este format din unirea
nervului cervical VIII şi toracal I.
- După un scurt traiect, fiecare trunchi primar se divide, în câte o
porţiune anterioară (trunchi secundar anterior) şi o porţiune posterioară
(trunchi secundar posterior).
- Din trunchiurile părţii supraclaviculare, emerg nervii motori
destinaţi muşchilor umărului şi musculaturii extrinsece a spatelui şi
toracelui. Menţionăm că, în unele tratate unele din aceste ramuri sunt
atribuite părţii infraclaviculare:
 N. dorsalis scapulae.
 N. thoracicus longus.
 N. subclavius.
 N. suprascapularis.
 Nn. pectorales.
 N. subscapularis.
 N. thoracodorsalis.
 Partea infraclaviculară (Pars infraclavicularis), este alcătuită din
trei fascicule, dispuse în jurul arterei axilare şi denumite în raport cu
poziţia lor faţă de aceasta. Fasciculele se formează din triunghiurile
secundare ale porţiunii supraclaviculare astfel :
 Fasciculul lateral (Fasciculus lateralis), din porţiunea
anterioară a trunchiului superior şi mijlociu.
80
 Fasciculul medial (Fasciculus medialis), continuă porţiunea
anterioară a trunchiului inferior.
 Fasciculul posterior (Fasciculus posterior), alcătuit din
unirea trunchiurilor secundare posterioare ale celer trei
trunchiuri primare.
- Din fasciculele plexului brahial se desprind ramurile terminale
motorii şi sensitive, destinate membrului superior liber care, indicând
neuromerele mai importante, sînt:
 Din fasciculul lateral:
 N. musculocutaneus (C5-7).
 N. medianus, radix lateralis (C5,8).
 Din fasciculul medial:
- N. medianus, radix medialis (C8, Th1).
- N. ulnaris (C8, Th1).
- N. cutaneus brachii medialis..
- N. cutaneus antebrachii medialis.
 Din fasciculul posterior :
 N. axillaris (C5,6).
 N. radialis (C5-7, Th1).
RAMURILE SUPRACLAVICULARE
 Nervul dorsal al scapulei (N. dorsalis scapulae), ia naştere în
apropierea rădăcinilor trunchiului superior străbate muşchiul scalen
mijlociu, coboară pe faţa profunda a muşchiului ridicător al
omoplatului şi dă ramuri pentru acesta şi romboizi.
 Nervul toracal lung (N. thoracicus longus), numit şi „nervul
81
respirator al lui Bell”, se formează la nivelul rădăcinii plexului;
străbate scalenul mijlociu, ocoleşte din spate vasele axilare şi se
continuă de-a lungul suprafeţei laterale a marelui dinţat pe care îl
inervează.
 Nervul subclavicular (N. subclavius), ia naştere din trunchiul
superior; coboară înaintea arterei subclaviculare la muşchiul omonim.
 Nervul suprascapular (N. supracapularis), porneşte din trunchiul
superior, îndreptându-se lateral de-alungul pântecelui inferior al
muşchiului omohioidian. Trece prin incisura scapulei, dedesubtul
ligamentului transvers în profunzimea fosei supraspinoase, apoi
coboară pe marginea laterală a scapulei în fosa infraspinoasă inervând
muşchii de aici.
 Nervii pectorali (N. pectoralis lateralis et medialis) destinaţi
muşchilor pectorali, se îndreaptă în jos, trec înaintea arterei axilare la
muşchii amintiţi.
 Nervul subscapular (N. subscapularis) coboară pe peretele posterior
al axilei la muşchiul subscapular şi marele rotund.
 Nervul toracodorsal (N. thoracodorsalis), porneşte din partea
posterioară a trunchiurilor plexului brahial, coboară pe peretele
posterior al axilei şi se distribuie muşchiului marele dorsal.
RAMURILE INFRACLAVICULARE
NERVUL MUSCULOCUTANAT
(N. musculocutaneus)
 Situat lateral de artera axilară, se formează din fasciculul lateral,
străbate muşchiul coracobrahial oblic, în partea lui mijlocie, apoi se
plasează în interstiţiul dintre muşchiul biceps şi brahial. Coboară spre
cot, şi continuă prin ramura sa terminală pe antebraţ. Emite :
- Ramuri musculare (Rr. musculares), destinare muşchilor anteriori
ai braţului.
- Nervul cutanat lateral al antebraţului (N. cutaneus antebrachii
lateralis), traversează fascia braţului în apropierea cotului, se ataşează venei
cefalice şi inervează pielea de pe marginea laterală a antebraţului.
NERVUL MEDIAN
(N. medianus)
 Ia naştere din două rădăcini, una laterală (Radix lateralis) provenită
din fasciculul lateral şi alta medială (Radix medialis) din fasciculul
medial, care se unesc în unghi ascuţit înaintea arterei axilare. Nervul
traversează. axila, braţul şi antebraţul, divizându-se la palmă în ramurile
sale terminale.
În axilă este plasat pe faţa anterioară a arterei axilare. La braţ, în
porţiunea superioară a acestuia, se găseşte lateral de artera brahială, apoi
încrucişând-o în partea inferioară a braţului, trece medial de ea. Ajunge pe
82
antebraţ între cele doua capete de origine ale pronatorului rotund şi se
situează între muşchiul flexor superficial şi profund al degetelor în axul
median al antebraţului, de unde-i provine şi denumirea. În partea inferioară a
antebraţului devine mai superficial aşezându-se între tendonul flexorului
radial al carpului şi al palmarului lung. Traversează gâtul mâinii prin canalul
carpian şi ajunge la palmă, unde se distribuie dedesubtul aponevrozei
palmare în ramurile sale terminale. Emite ramuri numai începând de la cot
în jos, după cum urmează:
 Ramuri musculare (Rr. musculares), ce se desprind în dreptul
articulaţiei cotului şi inervează toţi muşchii anteriori superficiali ai
antebraţului, cu excepţia flexorului ulnar al carpului.
 Nervul interosos anterior (N. interosseus anterior) însoţeşte artera
omonimă; coboară pe membrana interosoasă între flexorul profund al
degetelor şi flexorul lung al policelui, înervându-i împreună cu
muşchiul pronator pătrat.
 Ramura palmară (N. palmaris mediani), perforează fascia
antebraţului deasupra carpului şi se distribuie pielii palmei şi
eminenţei tenariene.
 Ramura musculară palmară, se desprinde din nervul median în
canalul carpian, traversează retinaculul flexorilor şi pătrunde în
musculatura tenariană, pe care o inervează cu excepţia aductorului
policelui.
 Nervii digitali palmari comuni (Nn. digitales palmares communes)
în număr de trei, sunt ramuri terminale ale medianului, situate
dedesubtul aponevrozei palmare, împreună cu arterele omonime. Ei se
îndreaptă spre degete, pentru a se divide in nervii digitali palmari
proprii în felul următor:
- Primul nerv palmar comun, se desprinde în trei ramuri proprii,
destinate celor două laturi ale policelui şi marginea laterală a
indexului. Mai dă o ramură motorie pentru primul lombrical.
- Al doilea nerv digital palmar comun, inervează al doilea
lombrical şi dă două ramuri pentru marginile adiacente ale
indexului şi mediusului.
- Al treilea nerv digital palmar comun, se distribuie marginilor
vecine ale mediusului şi inelarului.
- Nervii digitali palmari proprii (Nn. digitales palmares proprii):
nervi sensitivi, inervează suprafaţa palmară a primelor şapte
margini de degete. La nivelul falangei terminale a acestor degete,
ei trec posterior şi inervează pielea de la acest nivel.
- Ramura comunicantă cu nervul ulnar (R. communicans cum
nervo ulnari), se desprinde din al treilea nerv digital palmar
comun.
NERVUL ULNAR
(N. ulnaris)
 Se formează din fasciculul medial la nivelul axilei; coboară pe faţa
83
medială a braţului împreună cu artera brahială, apoi traversează septul
intermuscular brahial medial şi se îndreaptă posterior. Pe cot ocoleşte
dorsal epicondilul medial, situându-se în şanţul nervului ulnar. Apoi se
flectează înainte, şi trece printre cele două capete de origine ale
flexorului ulnar al carpului, pe marginea medială a antebraţului. Aici
coboară vertical, medial de artera ulnară, traversează retinaculul
flexorilor lateral de osul pisiform şi se divide în ramurile sale terminale.
Începând de la cot, emite următoarele ramuri:
 Ramuri musculare (Rr . musculares), iau naştere în dreptul cotului;
inervează flexorul ulnar al carpului şi jumătatea internă a flexorului
profund al degetelor.
 Ramura cutanată palmară (N. cutaneus palmaris), destinată
tegumentului hipotenarului.
 Ramura dorsală a nervului ulnar (R. dorsalis u1naris) sau ramura
dorsală a mâinii, ramură sensitivă ia naştere în jumătatea inferioară a
antebraţului. Trece dorsal între flexorul ulnar al carpului şi ulnă şi se
distribuie pielii feţei posterioare a mâinii, în jumătatea ei medială şi
degetelor:
 Nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales); coboară de-a
lungul ultimelor trei spaţii interosoase şi se divid în ramuri
pentru ultimele cinci margini de degete, inervând pielea de
pe faţa posterioară a primelor două falange.
 Ramura palmară a nervului ulnar (R. palmaris n. ulnaris), ramura
terminală, se divide într-o ramură superficială senzitivă şi alta
profundă motorie:
- Ramura superficială (R. superficialis) coboară în dreptul
hipotenarului, inervează pielea acestuia, apoi se ramifică în nervi
digitali palmari comuni (Nn digitales palmares communes) şi
proprii (Nn. digitales palmares proprii), pentru faţa palmară a
ultimelor trei margini de degete. De asemenea inervează pielea de
pe faţa dorsală a falangei terminale corespunzător, marginilor de
degete amintite.
- Ramura profundă (R. profunda), pătrunde împreună cu
aceeaşi ramură a arterei ulnare, între abductorul şi flexorul
degetului mic. Se dirijează lateral, dispunându-se transversal,
dedesubtul fasciei palmare profunde, însoţind arcada palmară
profundă. Este ramura motorie cea mai importanta a mâinii şi prin
ramurile sale (Rr. musculares) inervează majoritatea muşchilor
palmei (14 muşchi), din cei 19 muşchii palmari.
NERVUL CUTANAT MEDIAL AL BRAŢULUI

(N. cutaneus brachii medialis)
 Subţire, provine din fasciculul medial al plexului brahial. Coboară
medial de artera axilară, apoi de cea brahială şi după un scurt traiect,
perforează fascia şi se distribuie pielii de pe faţa internă a braţului.
84
NERVUL CUTANAT MEDIAL AL ANTEBRAŢULUI
(N. cutaneus antebrachii medialis)
 Coboară împreună cu precedentul, la mijlocul braţului perforează
fascia brahială împreună cu vena bazilică, devenind superficial. Pe faţa
anterioară a cotului se divide în două ramuri:
 Ramura anterioară (R. anterior), de-alungul venei bazilice
se distribuie pielii de pe faţa anteromedială e antebraţului.
 Ramura ulnară (R. ulnaris), inervează pielea de pe faţa
postero-medială a antebraţului.
NERVUL AXILAR
(N. axillaris)
 Provine din fasciculul posterior al plexului brahial. Situat înapoia
arterei axilare, pe muşchiul subscapular, se dirijează în jos şi în afară.
Traversează spaţiul humerotricipital, ocoleşte posterior colul chirurgical
al humerusului, dedesubtul deltoidului şi se distribuie în:
- Ramuri musculare (Rr.musculares), numeroase, se desprind din
porţiunea terminală a nervului pe faţa profundă al deltoidului.
- Nervul cutanat brahial lateral superior (N. cutaneus brachii
lateralis superior) perforează fascia la marginea posterioară a deltoidului şi
inervează pielea de pe faţa superolaterală a braţului.
NERVUL RADIAL
(N. radialis)
 Continuă fasciculul posterior al plexului brahial ; traversează axila
înapoia arterei axilare, situat pe muşchiul subscapular. Pe braţ, se
dirijează oblic în jos şi în afară spre faţa dorsală a humerusului în şanţul
care-i poartă numele, străbătând spaţiul dintre capul lung şi medial al
tricepsului. In acest şanţ, are un traiect spiralat, acoperit de tricepsul
brahial şi însoţit de artera profundă a braţului. Apoi, perforează septul
intermuscular lateral, trece anterior de acesta între muşchiul brahial şi
brahioradial se divide cu ceva deasupra capului radiusului, într-o ramură
terminală superficială şi alta profundă. Ramurile colateral şi terminale
ale nervului sunt:
 Ramuri musculare (Rr. musculares) se desprind în axilă şi pe braţ;
inervează tricepsul, anconeusul, brahioradialul şi extensorul radial
lung al carpului.
 Nervul cutanat posterior al braţului (N. cutaneus brachii posterior)
se desprinde la axilă, inervează pielea feţei dorsale a braţului.
 Nervul cutanat lateral inferior al braţului (N. cutaneus brachii
lateralis inferior), inervează tegumentul de pe faţa posterolaterala a
părţii inferioare a braţului.
 Nervul cutanat posterior al antebraţului. (N. cutaneus antebrachii
posterior), străbate fascia în treimea inferioară dorsală a braţului şi
continuă pe antebraţ, unde inervează pielea de pe faţa posterioară a
acestuia.
85
 Ramura superficială (R. superficialis) reprezintă ramura terminală
sensitivă a nervului radial. Coboară vertical, acoperită de marginea
internă a brahioradialului, lateral de artera radială. In treimea
inferioară a antebraţului se dirijează posterior, trecând dedesubtul
muşchiului brahioradial la faţa dorsală a carpului şi a mâinii. Emite :
- Ramuri sensitive pentru jumătatea laterală a tegumentului de pe
faţa dorsală a mâinii.
- Nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales), pentru primele 5
margini de degete. Inervează pielea de pe faţa primelor două
falange în teritoriul amintit.
- Ramura profundă (R. profundus), reprezintă ramura terminală
motorie a nervului. Acesta trece prin muşchiul supinator, situându-
se apoi între grupa superficială şi profundă a extensorilor
antebraţului. Devine din ce în ce mai profund, continuându-se la
nivelul membranei interosoase sub denumirea de nervul interosos
posterior (N. interosseus antebrachii dorsalis), până la articulaţia
radiocarpiană. Emite ramuri musculare pentru toţi muşchii
posteriori ai antebraţului.
86
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI SUPERIOR
Din punct de vedere anatomo-topografic, membrul superior se divide în

următoarele regiuni (Regiones membri superioris).
 Regiunile umărului:
-Regiunea axilară (Regio axillaris).
-Regiunea scapulară (Regio scapularis).
-Regiunea deltoidiană Regio deltoidea).
 Regiunile braţului:
-Regiunea brahială anterioară (Regio brachii / brachialis anterior).
-Regiunea brahială posterioară (Regio brachii / brachialis
posterior).
 Regiunile cotului:
-Regiunea anterioară a cotului (Regio cubit / cubitalisi anterior).
-Regiunea posterioară a cotului (Regio cubiti / cubitalis posterior).
 Regiunile antebraţului:
-Regiunea antebrahială anterioară (Regio antebrachii anterior).
-Regiunea antebrahială posterioară (Regio antebrachii posterior).
 Regiunile gâtului mâinii:
-Regiunea carpiană anterioară (Regio carpi / carpalis anterior).
-Regiunea carpiană posterioară (Regio carpi / carpalis posterior).
 Regiunile mâinii:
-Regiunea palmară sau palma mâinii (Palma manus).
-Regiunea dorsală sau dosul mâinii (Dorsum manus).
-Regiunea anterioară a degetelor mâinii.
-Regiunea posterioară a degetelor mâinii.
Regiunile membrului superior sunt constituite stratigrafic din mai

multe planuri suprapuse, formate la rândul lor din straturi distincte care
conţin formaţiunile regiunii. Principalele planuri sunt:
 Planul de acoperire sauplanul superficial, alcătuit din trei straturi
suprapuse, după cum urmează:
- Pielea, în general subţire, mobilă şi lipsită de pilozitate în regiunile
anterioare, mai groasă şi păroasă în regiunile posterioare. În regiunile
articulare pielea formează o serie de pliuri, care marchează cutele de
flexiune care corespund în general liniilor interarticulare.
- Subcutisul, are o grosime variabilă şi o structură lamelară sau
areolară. Conţine formaţiunile vasculare şi nervoase ale regiunii, după cum
urmează: Arterele superficiale, ramuri subţiri, în general lipsite de
importanţă, care ajung aici din profunzime, prin perforarea fasciei
superficiale.
- Venele superficiale, voluminoase, au o dispoziţie variată;
reprezintă sediul puncţiilor venoase.
- Limfaticele subcutisului, aparţin reţelei superficiale şi se
drenează prin intermediul unor limfonoduli superficiali sau în
87
mod direct în nodulii limfatici axilari.
- Nervii superficiali, sunt nervi cutanaţi, proveniţi în majoritate
din ramurile terminale ale plexului brahial. Ei asigură inervaţia
segmentară a pielii membrului superior în felul următor:
C4: umărul (din plexul cervical)
C5: braţul, partea laterală
C6: antebraţul, partea laterală
C7: mâna, treimea laterală
C8: mâna, porţiunea intermediarp (degetele III-IV)
Th1: mâna, antebraţul, braţul, partea medială
Th2: braţul, partea medială
- Fascia superficială, formaţiune fibroconjunctivă rezistentă, are

anumite particularităţi de la o regiune la alta. Trimite în profunzime septuri
intermusculare, care contribuie la delimitarea lojelor musculare.
 Planul subfascial conţine muşchii, tendoanele şi formaţiunile
vasculo-nervoase profunde ale regiunii.
- Muşchii situaţi în loji osteofibroase, formează mai multe pături
suprapuse, separate între ele prin spaţii intermusculare sau interstiţii, care
permit glisajul acestora şi totodată reprezintă spaţii de contenţie a
elementelor vasculare şi nervoase. Tendoanele sunt, în general, aşezate în
tunele fibroase, dublate de teci sinoviale.
- Vasele şi nervii profunzi ai regiunilor sunt în general grupaţi sub
forma unor mănunchiuri sau pediculi vasculonervoşi, situaţi în interstiţiile
intermusculare, de-a lungul unor muşchi, care reprezintă muşchii sateliţi ai
acestora. Proiecţia şi descoperirea principalelor trunchiuri arteriale şi
venoase, se va descrie la fiecare regiune în cadrul unui subcapitol separat.
 Planul osteo-articular al regiunii este format din scheletul osos,
respectiv articulaţia care intră în constituţia regiunii. Ne vom referi
sumar la acest plan, întrucât noţiunile necesare se pot culege din
capitolele de osteologie şi artrologie.
MEMENTO: În cadrul regiunilor topografice nu se repetă detaliile

de anatomie sistematică şi termenii tehnici. Cunoaşterea acestora este
presupusă.
REGIUNILE UMĂRULUI
 Umărul, sau rădăcina membrului superior este constituit din
ansamblul de formaţiuni dispuse în jurul centurii scapulare şi a
articulaţiei scapulo-humerale. Atât sub aspect anatomo-topografic cât şi
din considerente practice, chirurgicale, se divide în trei regiuni: regiunea
axilară, scapulară şi deltoidiană. Dintre acestea, regiunea axilară
reprezintă teritoriul de pasaj al formaţiunilor vasculare şi nervoase spre
membrul superior.
88
REGIUNEA AXILARĂ
(Regio axillaris)
 De forma unei piramide cvadrangulare, este alcătuită din elemente
anatomice care realizează joncţiunea între trunchi şi braţ, intercalate
între articulaţia scapulo-humerală, peretele toracic şi faţa anterioară a
scapulei. Din punct de vedere topografic, îi distingem pereţi şi conţinut.
Cei patru pereţi ai piramidei, împreună cu baza şi vârful acesteia,
delimitează un spaţiu larg, numit groapă sau nişă axilară (Spatium
axillare) în care se adăpostesc formaţiunile vasculo-nervoase ale
regiunii.
Limite: regiunea are limite la nivelul tegumentului numai
corespunzător peretelui anterior şi bazei, după cum urmează:
- anterior: clavicula, marginea liberă a pectoralului mare,
şanţul deltoidopectoral şi o linie convenţională care uneşte mijlocul
claviculei cu capătul inferior al marginii libere a pectoralului mare
(unde acesta se desprinde de peretele toracic).
- baza, de formă patrulateră, este delimitată de plica axilară
anterioară şi posterioară, şi de două linii orizontale, dintre care cea
superioară uneşte punctele de inserţie pe braţ a muşchilor
pectoralul mare şi a marelui dorsal, iar cea inferioară, aşezată pe
peretele lateral al toracelui, unde aceşti muşchi se desprind de pe
peretele toracic.
În profunzime regiunea se întinde până la articulaţia umărului,
peretele antero-lateral al toracelui şi faţa anterioară a omoplatului.
Forma exterioară. Regiunea se studiază cu braţul în trei poziţii
diferite şi anume:
- Poziţia clinică, cu braţul în aducţie, permite explorarea
conţinutului axilei, datorită relaxării planului de acoperire.
- Poziţia anatomică, cu braţul în abducţie până la orizontală,
utilizată la disecţia regiunii. În această poziţie conţinutul axilei se
plasează pe axul longitudinal al piramidei.
- Poziţia chirurgicală, cu braţul în abducţie forţată, conţinutul
axilei devine mai superficial, prin apropierea lui de baza regiunii.
La inspecţie, inferior de claviculă se marchează o depresiune, numită
fosa infraclaviculară a lui Mohrenheim, care corespunde cu spaţiul
deltoidopectoral. Acest teritoriu, în unele tratate şi în terminologia
internaţională figurează ca regiune infraclaviculară (Regio
infraclavicularis). Noi, considerăm că ea face parte din peretele anterior al
regiunii axilare şi ca atare nu este justificată descrierea separată.
Baza axilei este scobită, acoperită cu păr. Această depresiune este
numită fosă axilară (Fossa axillaris), termen care se referă deci la un detaliu
de suprafaţă şi nu la spaţiul larg dintre pereţi, care după cum am mai arătat
poartă numele de groapă sau nişă.
La baza axilei se formează plicile axilare, şi anume, plica axilară
anterioară (Plica axillaris anterior) la marginea liberă a muşchiului pectoral
mare şi plica axilară posterioară (Plica axillaris posterior), determinată de
89
marginea liberă a marelui dorsal.
În profunzime se poate palpa relieful muşchilor dinţat anterior,
coracobrahial, capul scurt al bicepsului; pulsaţiile arterei axilare şi eventual
nodulii limfatici. În fundul fosei axilare se poate percepe capul humerusului
şi mişcările acestuia.
 Pereţii regiunii axilare:
 Peretele anterior este format dintr-un plan de acoperire şi două
planuri musculo-fasciale.
- Planul de acoperire este alcătuit din piele, mobilă, ţesut
subcutanat de grosime variabilă şi fascia parietală externă,
dependinţă a fasciei superficiale (extracorporale) a trunchiului.
Subcutisul conţine o reţea venoasă (reţeaua prepectorală) şi nervii
cutanaţi, ramuri ale plexului cervical (nervii supraclaviculari).
- Planul musculo-fascial superficial este format din muşchiul
pectoral mare şi fascia pectorală (Fascia pectoralis), care îmbracă
faţa anterioară a pectoralului şi trimite o lamă profundă, subţire la
suprafaţa posterioară a muşchiului.
- Între muşchiul deltoidian şi marginea supero-externă a
pectoralului mare, se formează un interstiţiu, numit şanţul
deltoido-pectoral (Sulcus deltoideopectoralis), care spre claviculă
se lărgeşte, formând triunghiul deltoido-pectoral. Acest interstiţiu,
acoperit superficial de fascia pectorală, conţine următoarele
elemente:
-vena cefalică, situată într-o dedublare a fasciei, formează o
crosă şi se varsă în vena axilară. La acest nivel, vena cefalică,
de obicei are câţiva afluenţi, dintre care venele toraco-
acromiale sunt relativ constante.
-artera toraco-acromială, situată în profunzimea şanţului, la
acest nivel se distribuie în ramurile sale.
-nodulii limfatici deltoido-pectorali, în număr de 1-2 se
situează pe traiectul venei cefalice.
- Planul musculo-fascial profund este alcătuit din muşchii
subclavicular şi pectoral mic, respectiv fascia clavipectorală (Fascia
clavipectoralis). Pectoralul mic, delimitează împreună cu clavicula un spaţiu
lipsit de pătură musculară, numit „triunghiul clavipectoral”, în care
conţinutul axilei are o aşezare relativ mai superficială.
- Fascia clavipectorală pleacă de pe faţa inferioară a claviculei,
formează o teacă osteofibroasă împreună cu aceasta pentru
muşchiul subclavicular, trece apoi peste triunghiul clavipectoral
şi ajunge la marginea superioară a micului pectoral. Aici se
dedublează în două foiţe care îmbracă faţa anterioară şi
posterioară a muşchiului, cuprinzându-l astfel într-o teacă. Cele
două foiţe, la marginea inferioară a pectoralului mic fuzionează
şi se continuă spre baza axilei cu fascia axilară.
-La nivelul triunghiului clavipectoral, fascia este perforată de
vena cefalică, artera acromioclaviculară şi formaţiunile
90
vasculare şi nervoase, destinate muşchiului pectoral mare.
-Între cele două planuri musculo-fasciale se află interstiţiul

interpectoral, plan de glisaj pentru muşchii pectorali. Acesta
conţine un ţesut celuloadipos lamelar în care coboară
următoarele formaţiuni spre muşchii pectorali:
-artera toracică supremă şi venele însoţitoare.
-ramurile pectorale ale arterei toracoacromiale şi venele
satelite.
-nervii pectorali lateral şi medial
 Peretele posterior, situat profund, este format de porţiunea externă a
muşchilor subscapular, rotund mare şi marele dorsal.
- Peretele posterior al axilei comunică prin spaţiul humerotricipital
cu regiunea scapulară şi prin spaţiul omotricipital cu regiunea deltoidiană.
Aceste două spaţii sunt descrise mai detaliat la regiunea scapulară.
- Peretelui posterior i se ataşează următoarele formaţiuni vasculare şi
nervoase:
-artera circumflexă a scapulei, cu două vene însoţitoare, ce
se îndreaptă spre spaţiul omotricipital.
-artera toracodorsală, cu venele satelite, coboară pe
marginea anterioară liberă a marelui dorsal.
-nervul subscapular, aşezat în apropierea marginii laterale a
muşchiului cu acelaşi nume.
-nervul toracodorsal, coboară de-a lungul marginii
anterioare a marelui dorsal, împreună cu vasele omonime.
-nodulii limfatici subscapulari înşiraţi pe traiectul vaselor
subscapulare.
 Peretele medial este format de partea supero-laterală a peretelui
91
toracic, acoperit de primele digitaţiuni ale muşchiului dinţat mare.
- Pe acest perete, dedesubtul unei lame celuloase subţiri se află:
-artera toracică laterală, împreună cu venele satelite coboară
pe faţa laterală a muşchiului dinţat anterior.
-nervul toracal lung, coboară paralel cu vasele precedente
având acelaşi traiect.
-nervii intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales) în
număr de 1-2, sunt ramuri perforante laterale din nervii intercostali II-III.
Străbat digitaţiunile dinţatului anterior şi se îndreaptă spre faţa medială a
braţului.
-limfocentrii pectorali, în număr de 5-6, se înşiră de-a lungul
vaselor toracale laterale
 Peretele lateral este format din tendoanele muşchiului coracobrahial
şi de capul scurt al bicepsului, acoperite de fascia brahială.
 Baza axilei sau peretele inferior este format doar din planul de
acoperire:
- pielea, acoperită de fire de păr, este subţire, retractată,
aderentă de fascia subiacentă; conţine numeroase glande sebacee.
- subcutisul are o structură compartimentată, conţine vase,
ramuri nervoase şi un număr mare de glande sudoripare.
- fascia axilară (Fascia axillaris) sau „ligamentul suspensor al
axilei a lui Gérdy”, formată din fuziunea fasciei pectorale şi
clavipectorale, se dirijează posterior şi se continuă în fascia marelui
dorsal.
 Vârful axilei este un orificiu osteofibros de comunicare cu regiunea
laterală a gâtului (regiunea supraclaviculară) prin care trece
mănunchiul vasculo-nervos axilar. Este delimitat anterior de claviculă
şi muşchiul subclavicular; postero-lateral de apofiza coracoidă şi
ligamentul coracoclavicular; medial de intersecţa claviculei cu prima
coastă.
 Conţinutul gropii axilare:
- Groapa axilară este umplută de un bogat ţesut conjunctivo-adipos
în care sunt plasate formaţiunile vasculare, limfatice şi nervoase ale axilei.
 Artera axilară. Traversează groapa axilară fiind situată în axul
acesteia. Traiectul ei este condiţionat de poziţia braţului, şi anume: în
poziţie anatomică, artera este rectilinie, în poziţie chirurgicală se
recurbează, descriind o convexitate spre baza axilei, iar în poziţie
clinică, formează o curbură cu concavitatea în jos.
Diviziune: i se disting trei porţiuni, în raport cu muşchiul
pectoral mic şi anume:
- porţiunea I-a sau clavipectorală, situată în triunghiul
clavipectoral, între claviculă şi marginea superioară a pectoralului
mic.
- porţiunea a II-a sau retropectorală, plasată dedesubtul
micului pectoral.
- porţiunea a III-a sau postpectorală, între marginea inferioară
92
a pectoralului mic şi marginea liberă a pectoralului mare
Raporturi:
- Prima porţiune este acoperită de planul musculofascial
superficial şi fascia clavipectorală a peretelui anterior al axilei.
Posterior repauzează pe primele digitaţiuni ale dinţatului anterior şi
coastele subiacente. Medial se află vena axilară care în mod
obişnuit acoperă o parte din arteră iar lateral plexul brahial, care în
acest loc se regrupează în fascicule.
- A doua porţiune este situată mai profund, dedesubtul celor
trei planuri ale peretelui anterior. Posterior vine în raport cu
muşchiul subscapular. Vena axilară se aşează medial de arteră iar
fasciculele plexului brahial se grupează în jurul arterei, lateral,
medial şi posterior.
- A treia porţiune, după ce vine în raport posterior cu muşchii
rotundul mare şi marele dorsal, se ataşează feţei mediale a
coracobrahialului, de-a lungul căruia trece pe braţ. La acest nivel,
în jurul arterei se aranjează deja ramurile terminale ale plexului
brahial.
Ramuri: colaterale ale arterei axilare, au următoarele
emergenţe:
- Ramurile anterioare se desprind din prima porţiune. Acestea
sunt: artera toracică supremă, toracoacromială şi toracală laterală.
- Ramura posterioară, artera subscapulară, se desprinde din a
doua porţiune a arterei axilare.
- Ramurile laterale, degajate din a treia porţiune, sunt arterele
circumflexe humerale (anterioară şi posterioară).
Anastomozele dintre ramurile arterei axilare şi artera

subclaviculară permit restabilirea circulaţiei în cazul ligaturării trunchiului
axilar principal. Acest sistem colateral, datorită situaţiei sale topografice,
este denumit „cerc arterial periscapular”. La formarea lui iau parte:
- Ramuri subclaviculare: artera cervicală transversă (numită şi
artera scapulară posterioară) şi artera suprascapulară.
- Ramuri axilare: artera subscapulară şi ramura sa circumflexă
93
scapulară (artera scapulară inferioară).
- Luându-se în considerare modul de constituţie al cercului
periscapular, se poate deduce că suprimarea circulaţiei în artera
axilară este posibilă deasupra emergenţei arterei suprascapulare.
- Vena axilară, unică şi voluminoasă, însoţeşte medial artera, având
acelaşi traiect cu aceasta. Colectează venele satelite care corespund
ramurilor arterei axilare, precum şi venele superficiale ale membrului
superior.
- Plexul brahial. La vârful axilei, plexul brahial este încă constituit
din trunchiurile sale secundare, aşezate lateral de artera axilară. Acestea se
grupează apoi în fascicule, denumite în raport cu poziţia lor faţă de arteră,
fasciculul lateral, medial şi posterior. În partea inferioară a regiunii,
fasciculele se continuă în ramurile terminale principale, care sunt aranjate
după cum urmează:
- Nervul musculocutanat se află lateral de arteră, însoţind-o până la
muşchiul coracobrahial pe care îl perforează apoi.
- Nervul median în momentul constituirii sale din cele două rădăcini se
situează înaintea arterei pentru ca apoi să ocupe o poziţie antero-laterală
faţă de ea.
- Nervul ulnar coboară de-a lungul feţei mediale a arterei, între aceasta şi
vena axilară.
- Nervul cutanat brahial medial are acelaşi traiect cu nervul ulnar, uneori
însă se situează pe faţa anterioară a venei.
- Nervul cutanat antebrahial medial se situează postero-medial de arteră.
- Nervul axilar, aplicat pe muşchiul subscapular se află îndărătul arterei,
traiectul său deviind dorsal, în direcţia triunghiului humerotricipital.
- Nervul radial se află îndărătul arterei.
Ramurile colaterale, provenite din trunchiurile plexului brahial,
coboară la pereţii regiunii axilare, având în raport cu artera axilară
următoarea dispoziţie:
- Nervii prearteriali: nervii pectorali
- Nervii retroarteriali: nervul subscapular, nervul toracodorsal şi nervul
toracal lateral.
- Limfaticele axilei. Nodulii limfatici axilari se grupează fie de-a
lungul vaselor axilare (limfocentrii brahiali sau laterali, centrali sau
intermediari şi apicali sau subclaviculari), fie pe pereţii regiunii (grupul
pectoral şi subscapular).
- Nodulii limfatici axilari colectează reţeaua limfatică a
membrului superior, a teritoriului supraombilical al trunchiului şi
pe cea a sânului. Din nodulii limfatici apicali se desprinde
trunchiul subclavicular, care trece în regiunea laterală a gâtului.
Referiri de ordin practic. Pentru descoperirea conţinutului gropii
axilare se utilizează calea de pătrundere prin peretele anterior şi inferior.
- Anterior se utilizează calea subclaviculară, incizându-se treptat
planurile: de acoperire, musculofascial superficial şi fascia clavipectorală.
Mănunchiul vasculo-nervos axilar are o poziţie relativ superficială, nefiind
94
acoperit în acest loc de muşchiul pectoral mic.
- Inferior, abordarea elementelor dinspre baza axilei se face prin
incizarea planului de acoperire (piele, subcutis, fascia axilară).
- Vena cefalică, în vederea incanulării ei, se descoperă în şanţul
deltoidopectoral. Se aşează braţul în poziţie anatomică şi se secţionează
pielea şi ţesutul subcutanat. Se incizează apoi lama superficială a fasciei, în
duplicatura căreia se caută vena.
- Interstiţiile de la nivelul peretelui anterior au o deosebită
importanţă, deoarece ele se pot transforma în loji reale, în care se adună
colecţii patologice. Aceste loji sunt:
- Loja prepectorală sau superficială, ce corespunde subcutisului.
- Loja mijlocie sau interpectorală ce se află între cele două planuri
musculofasciale ale peretelui anterior.
- Loja profundă sau retropectorală situată îndărătul pectoralului mic, ce
corespunde de fapt gropii axilare.
REGIUNEA SCAPULARĂ
(Regio scapularis)
Conţine formaţiunile situate îndărătul scapulei, dublând peretele
anterior al regiunii axilare.
Limite: sus şi medial, marginile corespunzătoare ale scapulei;
infero-lateral, unghiul inferior al omoplatuluişi marginea inferioară a marelui
rotund; supero-lateral, marginea posterioară a muşchiului deltoid.
Forma exterioară. Se reliefează spina omoplatului şi fosele
supraspinoasă şi infraspinoasă. Se conturează de asemenea relieful
muşchiului trapez, al marelui dorsal precum şi marginea posterioară a
deltoidului.
Planul de acoperire. Pielea este groasă şi mobilă, ţesutul subcutanat
are o grosime variabilă, conţinând vase neînsemnate şi ramuri nervoase
senzitive care provin din nervii supraclaviculari ai plexului cervical şi din
ramurile dorsale ale primilor nervi toracali.
Planul musculo-fascial superficial este format în partea superioară

a regiunii de muşchiul trapez, în partea inferioară de marele dorsal şi fasciile
care îi acoperă. Marele dorsal trece peste unghiul inferior al omoplatului
lipindu-l pe acesta de peretele toracic.
 Lojile osteofibroase şi conţinutul lor. Dedesubtul planului
precedent, corespunzător foselor supra – şi infraspinoase se află două
loji:
 Loja supraspinoasă, formată de fosa şi fascia supraspinoasă.
Conţine următoarele elemente:
- Muşchiul supraspinos a cărui porţiune cărnoasă umple în
întregime loja; porţiunea sa tendinoasă trece dedesubtul
acromionului spre humerus.
95
- Artera suprascapulară, ramură a arterei subclaviculare, intră în
regiune la nivelul marginii superioare a omoplatului, deasupra
ligamentului transvers al scapulei. Se aşează sub muşchiul
supraspinos, pe planul osos al lojei, trecând apoi în loja
infraspinoasă prin scobitura de la locul de implantare laterală a
spinei omoplatului.
- Nervul suprascapular, trece prin incizura scapulei, dedesubtul
ligamentului transvers; are acelaşi traiect şi dispoziţie cu artera
precedentă.
 Loja infraspinoasă se formează între planul osos al fosei
infraspinoase şi fascia infraspinoasă. Acestea se inseră pe marginea
medială şi laterală, respectiv pe spina omoplatului şi se continuă
lateral cu fascia deltoidiană.
- Muşchii şi spaţiile intermusculare. Loja conţine muşchiul
infraspinos, rotundul mare şi rotundul mic. Ultimii doi muşchi se
îndreaptă spre extremitatea superioară a humerusului şi se
îndepărtează unul de celălalt, rotundul mare trecând în faţa, iar
rotundul mic în spatele articulaţiei scapulo-humerale. Prin
interstiţiul astfel format, trece capul lung al tricepsului care
delimitează două spaţii:
-Spaţiul omotricipital sau birondo-tricipital, se află medial;
este delimitat de marginea laterală a omoplatului, de cei doi rotunzi şi de
capul lung al tricepsului. Denumit totodată şi hiatul axilar medial (Hiatus
axillaris medialis) acesta realizează comunicarea dintre regiunea axilară şi
loja infraspinoasă, servind ca loc de trecere pentru artera circumflexă
scapulară.
-Spaţiul humerotricipital sau birondo-humero-tricipital,

96
situat lateral între capul lung al tricepsului, extremitatea superioară a
humerusului şi porţiunile laterale ale celor doi rotunzi. Se mai numeşte şi
hiatul axilar lateral (Hiatus axillaris lateralis), asigurând comunicarea dintre
axilă şi regiunea deltoidiană. Prin acest pasaj trece trece nervul axilar şi
artera circumflexă humerală posterioară, împreună cu venele satelite.
Arterele lojei infraspinoase. Loja este vascularizată de trei artere
scapulare, după cum urmează:
-Artera circumflexă a scapulei, ajunsă în regiune prin hiatul
axilar medial, coboară de-a lungul marginii laterale a omoplatului.
-Artera suprascapulară (din artera subclavia), ajunsă în lojă,
se ramifică pe platforma osoasă a acesteia şi se pierde în muşchii ce-şi au
originea la acest nivel.
-Artera scapulară posterioară (cervicală transversă), ramură
din artera subclavie, abordează regiunea la nivelul unghiului superior al
omoplatului şi coboară pe marginea medială a osului, acoperită de muşchii
romboizi.
-Aceste trei artere se ramifică pe de o parte pe planul osos al
fosei infraspinoase, iar pe de altă parte intramuscular, realizând un vast
sistem colateral anastomotic, „cercul arterial periscapular”, a cărui
semnificaţie practică a fost descrisă în cadrul regiunii axilare.
REGIUNEA DELTOIDIANĂ
(Regio deltoidea)
Ocupă partea externă a umărului, corespunzător muşchiului deltoid;
are un aspect convex, bombat, datorită capului humerusului.
Limite: sus este delimitată de porţiunea laterală a claviculei, de
acromion şi de către partea externă a spinei scapulei; jos de inserţia humerală
a deltoidului; anterior şi posterior de marginile acestui muşchi. În
profunzime cuprinde articulaţia acromioclaviculară şi scapulohumerală, care
alcătuiesc planul osteoarticular al regiunii.
Forma exterioară. Cu braţul în aducţie, regiunea are formă convexă
atât în sens vertical, cât ţi transversal. În luxaţia scapulohumerală, forma
regiunii deltoidiene se schimbă, ea devine angulată, cu aspect de „umăr în
epolet”.
- În partea superioară a regiunii proemină sub piele acromionul,
relieful său formând un unghi vizibil (Angulus acromialis).
- Marginile muşchiului deltoid pe tegument sunt marcate de câte un
şanţ, cel anterior corespunzând şanţului deltoidopectoral.
Planul de acoperire este format din piele, mobilă – mai puţin la
locul de inserţie terminală a deltoidului – şi subcutis, în care se află
următoarele elemente superficiale:
- Artere: ramuri terminale ale arterei toracoacromiale şi ale arterei
circumflexe humerale posterioare.
- Vene, îndreptate spre şanţul deltoido-pectoral, de obicei afluenţi ai
venei cefalice.
97
- Ramurile supraclaviculare ale plexului cervical în partea
superioară, şi din nervul cutanat brahial lateral superior (din nervul axilar) în
partea laterală a regiunii.
- Bursa seroasă supraacromială (Bursa subcutanea acromialis)
situată în subcutis, deasupra acromionului.
Planul musculofascial deltoidian este format din muşchiul deltoid şi

fascia deltoidiană. Fascia deltoidiană, groasă şi rezistentă, înveleşte
suprafaţa externă a muşchiului, trimiţând între fasciculele cărnoase ale
acestuia numeroase septuri interfasciculare. Datorită acestora, aderenţa
fasciei la muşchi este puternică. Faţa profundă a muşchiului deltoidian
este îmbrăcată de o lamă celulofibroasă subţire, care-l separă de planul
subiacent.
 Spaţiul subdeltoidian se situează între suprafaţa profundă a
deltoidului şi planul osteoarticular al regiunii. Este umplut de un ţesut
celulo-adipos, care conţine formaţiunile tendinoase periarticulare şi
vasculo-nervoase ale regiunii.
 Tendoanele periarticulare sunt situate în jurul articulaţiei scapulo-
humerale; anterior tendoanele subscapularului şi rotundului mare; sus
tendonul supraspinosului şi şi dorsal tendonul infraspinosului şi a
rotundului mic. Tendoanele rotunzilor la acest nivel, delimitează
spaţiul humerotricipital, orificiu de pasaj între groapa axilară şi partea
posterioară a spaţiului subdeltoidian.
 Bursele seroase se aşează la locul de implantare al tendoanelor
(bursa infraspinosului, subscapularului, rotunzilor). Între deltoid şi
tuberculul mare al humerusului se află o bursă voluminoasă, bursa
subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea), iar între tendonul
supraspinosuluişi acromion, bursa subacromială (Bursa
subacromialis). Inflamaţia, calcifierea acestor burse determină o
diminuare considerabilă a mişcărilor braţului în special a celei de
abducţie – periartrite scapulohumerale.
 Arterele însoţite de câte două vene satelite, ramuri tributare ale ale
vaselor axilare, sunt:
- Artera toracoacromială, cu ramura deltoidiană pentru muşchiul
omonim şi ramura acromială, care pe suprafaţa acromionului dă
naştere reţelei acromiale (Rete acromialis).
- Artera circumflexă humerală anterioară, trece pe sub tendonul
comun de origine al capului scurt al bicepsului şi a
coracobrahialului, ocoleşte pe din faţă colul chirurgical al
humerusului şi culisa bicipitală, ramificându-se la deltoid şi la
articulaţia umărului.
- Artera circumflexă humerală posterioară, mai groasă decât
precedenta, este artera principală a regiunii. Ajunge în partea
posterioară a spaţiului subdeltoidian, traversând hiatul
humerotricipital şi ocolind dorsal colul chirurgical; se divide în
98
numeroase ramuri musculare şi articulare.
- Între cele două artere circumflexe humerale, în dreptul colului
chirurgical al humerusului, se realizează un cerc anastomotic
numit cercul arterial perihumeral. Acesta realizează în sus
anastomoze cu reţeaua acromială iar în jos cu artera profundă a
braţului. Contribuie la restabilirea circulaţiei braţului, când
ligaturarea trunchiului principal se face între emergenţa arterelor
circumflexe humerale şi profundă a braţului.
 Limfaticele se drenează în limfocentrii laterali (brahiali) şi apicali ai
nodulilor axilari.
 Nervul axilar situat posterior şi superior de artera circumflexă
humerală posterioară, ajunge în regiune prin spaţiul humerotricipital.
Ocoleşte dorsal colul chirurgical al humerusului şi se ramifică într-un
mare număr de ramuri motorii pentru muşchiul deltoidian. Prealabil
emite o ramură pentru inervaţia motorie a rotundului mic precum şi
ramura cutanată laterală a braţului, care va deveni superficială
perforând fascia , la marginea posterioară a deltoidului.
 Referiri de ordin practic. Prin această regiune se poate aborda
articulaţia scapulohumerală şi cea acromio-claviculară. De preferinţă
inciziile se execută în partea anterioară a regiunii, căile de acces dorsale
fiind contraindicate, datorită amplasării la acest nivel a nervului axilar.
REGIUNILE BRAŢULUI
Braţul reprezintă segmentul membrului superior liber, cuprins între
umăr şi cot. De forma unui cilindru, turtit în sens transversal, cuprinde
formaţiunile moi, situate în jurul diafizei humerale. Topografic se divide
într-o regiune anterioară şi alta posterioară, ambele numite regiuni brahiale.
REGIUNEA BRAHIALĂ ANTERIOARĂ

(Regio brachii anterior)
Limite: sus o linie transversală anterioară între tendonul
pectoralului mare şi al deltoidului; jos o linie transversală situată la două
laturi de deget deasupra plicii cotului; medial şi lateral câte o linie verticală,
corespunzător epicondililor respectivi. În profunzime regiunea se întinde
până la faţa anterioară a corpului humeral şi până la cele două septuri
intermusculare brahiale.
Forma exterioară. Relieful fusiform al muşchiului biceps brahial
proemină în mijlocul regiunii, delimitând medial şi lateral câte un şanţ:
- Şanţul bicipital medial, adânc, ce se prelungeşte de la axilă până la
plica cotului. În profunzimea acestui şanţ se pot palpa pulsaţiile arterei
humerale.
- Şanţul bicipital lateral, situat în afara reliefului bicepsului, este mai
şters decât precedentul, coborând de la vârful deltoidului la plica cotului.
Planul de acoperire este format din:
- Piele, mobilă şi suplă medial; mai groasă pe partea laterală a
99
braţului.
- Subcutisul, conţine următoarele formaţiuni superficiale:
- Vena bazilică, urcă de-a lungul şanţului bicipital medial; de la
mijlocul braţului perforează fascia brahială, continuându-se
subfascial, până la locul în care intră în alcătuirea venei axilare.
- Vena cefalică, urcă corespunzător şanţului bicipital lateral, apoi
de-a lungul marginii anterioare a deltoidului la şanţul
deltoideopectoral.
- Limfaticele superficiale, formeazădouă reţele în jurul venelor
precedente, îndreptându-se spre grupul brahialal nodulilor
limfatici axilari, respectiv la nodulii deltoideopectorali.
- Nervii cutanaţi provin din patru surse diferite şi anume:
- Supero-extern: nervul cutanat brahial lateral superior (din n.
axilar)
- Infero-extern: nervul cutanat brahial lateral inferior (din n.
radial)
- Supero-medial: nervul intercostobrahial
- Infero-medial: nervul cutanat brahial medial care devine
superficial perforând fascia în partea superioară a regiunii.
- Fascia brahială, formează un manşon în jurul muşchilor,
trimiţând în profunzime două septuri, care separă grupa flexorilor de cea a
extensorilor. Fascia împreună cu cele două septuri intermusculare brahiale şi
cu planul osos, delimitează o lojă osteofibroasă anterioară, care conţine
formaţiunile planului subfascial al regiunii.
- Fascia brahială, cam la mijlocul braţului, corespunzător şanţului
bicipital medial este perforată de vena bazilică, formându-se un
orificiu, numit „hiatus basilicus”.
Planul subfascial cuprinde muşchii şi formaţiunile vasculo-
nervoase profunde ale regiunii.
 Muşchii formează două pături suprapuse. Pătura superficială este
dată de bicepsul braţului iar pătura profundă de muşchiul coracobrahial
plasat medial, muşchiul brahial aflat dedesubtul bicepsului şi porţiunea
de origine a brahioradialului, aşezat în partea infero-laterală a regiunii.
- Bicepsul brahial delimitează două şanţuri subfasciale, denumite
şanţuri bicipitale (deci termenul de şanţ bicipital indică atât şanţul vizibil pe
tegument , cât şi şanţurile din profunzime, care de fapt sunt interstiţii
intermusculare).
- Şanţul (interstiţiul) bicipital medial (Sulcus bicipitalis
medialis) se formează între marginea medială a bicepsului
brahial şi marginea antero-internă a tricepsului. Conţine
mănunchiul vasculo-nervos al braţului format din artera
brahială, venele brahiale şi nervul median.
- Şanţul (interstiţiul) bicipital lateral (Sulcus bicipitalis
lateralis) se formează între marginea laterală a bicepsului şi a
brahialului pe de-o parte şi faţa internă a brahioradialului pe de
alta; conţine în partea lui inferioară nervul radial şi porţiunea
100
terminală a arterei profunde humerale.
 Vase şi nervi:
 Artera brahială (humerală) coboară vertical în şanţul
bicipital medial, înaintea septului intermuscular medial, de-a
lungul marginii interne a bicepsului brahial, acoperită fiind doar de
planul superficial al regiunii. Este cuprinsă între două vene brahiale
subţiri, anastomozate între ele prin numeroase ramuri transversale.
Vine în raport cu ramurile terminale ale plexului brahial (a se
vedea mai încolo).
- Ramurile colaterale ale arterei brahiale îşi au emergenţa în
această regiune, traiectul lor fiind în afara acesteia:
-Artera profundă humerală, se detaşează în partea superioară
a regiunii, ca apoi să se dirijeze dorsal, spre regiunea brahială posterioară.
-Artera colaterală ulnară superioară se detaşează cam la
mijlocul braţului; traversează septul intermuscular medial, pentru a trece
apoi în regiunea posterioară a braţului.
-Artera colaterală ulnară inferioară se desprinde în partea
inferioară a regiunii, şi traversează de asemenea septul intermuscular medial.
 Limfaticele profunde însoţesc vasele brahiale şi se
colectează în limfocentrii brahiali ai nodulilor axilari.
 Nervii sunt reprezentaţi de ramurile terminale ale plexului
brahial:
-Nervul median însoţeşte artera brahială, în partea
superioară a regiunii aflâdu-se lateral de ea, o încrucişează apoi din faţă,
pentru ca în partea inferioară a braţului să se plaseze medial de arteră. Pe
braţ nu emite nici o ramură.
-Nervul cutanat antebrahial medial se află de asemenea în
şanţul bicipital medial, înaintea arterei brahiale, traversează apoi fascia prin
hiatul venei bazilice şi coboară pe antebraţ.
-Nervul musculocutanat traversează oblic muşchiul
coracobrahial, apoi se plasează în interstiţiul dintre biceps şi muşchiul
brahial, unde emite ramuri pentru aceşti doi muşchi şi o ramură – nervul
cutanat antebrahial lateral – pentru antebraţ.
-Nervul ulnar, situat medial de artera brahială, are un foarte
scurt traiect în această regiune. În partea superioară a braţului perforează
septul intermuscular medial după care trece în regiunea posterioară a
braţului.
-Nervul radial, traversează partea superioară a regiunii,
dirijându-se postero-lateral în regiunea dorsală a braţului. Reapare apoi în
şanţul bicipital lateral, la limita inferioară a regiunii.
 Referiri de ordin practic.
Descoperirea arterei brahiale se face în şanţul bicipital medial, unde
are un traiect ce corespunde liniei care uneşte fundul fosei axilare cu
mijlocul plicii cotului, medial de tendonul de inserţie a bicepsului. Artera
împreună cu cele două vene brahiale şi nervul median, pe toată lungimea sa,
este învelită într-o teacă fibroasă numită „canal brahial”.
101
De reţinut că artera brahială se poate bifurca la orice nivel al
braţului, mai mult, această bifurcaţie poate avea loc în regiunea axilară.
Ligaturarea arterei brahiale se poate efectua deasupra şi dedesubtul
emergenţei arterei profunde brahiale. În primul caz circulaţia colaterală se
realizează prin anastomozele existente între cercul perihumeral şi artera
profundă brahială. În al doilea caz, circulaţia colaterală apare între artera
profundă brahială şi arterele antebraţului, prin intermediul reţelei arteriale a
cotului.
REGIUNEA BRAHIALĂ POSTERIOARĂ

(Regio brachii posterior)
Limite: sus şi jos, liniile care vin în continuarea liniilor similare de
pe regiunea anterioară a braţului; lateral şi medial liniile verticale descrise la
regiunea precedentă. În profunzime: faţa posterioară a corpului humerusului
şi cele două septuri intermusculare.
Forma externă. Se vede relieful tricepsului brahial: capul lateral şi
lung al muşchiului.
Planul de acoperire este format din piele groasă şi mobilă; subcutis
în care se află ramuri ale nervului cutanat brahial posterior (din n. radial);
fascia brahială, care delimitează împreună cu planul osos şi cele două septuri
intermusculare, loja posterioară a braţului.
Planul subfascial este format din tricepsul brahial şi două
mănunchiuri vasculo-nervoase; unul format din artera brahială profundă şi
nervul radial, iar celălalt de nervul ulnar şi arterele colaterale ulnare.
 Muşchiul triceps brahial umple în întregime loja posterioară
a braţului. Cele trei capete ale sale se unesc în această regiune, în
prealabil fiind separate prin interstiţii incomplete.
 Mănunchiul vasculo-nervos radial, format din nervul radial
şi artera brahială profundă, pătrunde din regiunea anterioară a
braţului – prin perforarea septului intermuscular medial – la nivelul
102
capătului superior al şanţului nervului radial de pe humerus.
Ambele formaţiuni ocupă acest şanţ, care devine un canal
osteomuscular spiralat, fiind acoperit de capul lung şi lateral al
tricepsului. Înconjurate de un ţesut celular lax, artera se situează
deasupra şi lateral de nerv.
-Artera brahială profundă emite în şanţul nervului radial
artera colaterală radială, care însoţeşte nervul radial şi artera colaterală
medie, care pătrunde în triceps, coborând în acesta spre cot.
-Nervul radial, la 10 cm deasupra epicondilului lateral
părăseşte şanţul său osos şi perforează septul intermuscular lateral. Se
plasează înaintea acestuia în şanţul bicipital lateral, continuându-se apoi în
regiunea anterioară a cotului. Pe braţ emite ramuri musculare pentru triceps,
inervând separat fiecare porţiune, precum şi ramuri cutanate după cum
urmează:
- Nervul cutanat posterior al braţului, pentru pielea de la
acest nivel
- Nervul cutanat lateral inferior al braţului, pentru inervaţia
teritoriului corespunzător.
- Aceşti nervi se degajează în şanţul nervului radial şi
perforează fascia brahială, pentru a deveni superficiali.
 Mănunchiul vasculo-nervos ulnar este format din nervul
ulnar şi cele două artere colaterale ulnare, ramuri ale arterei
brahiale. Acestea ajung din regiunea anterioară a braţului prin
perforarea septului intermuscular medial. Deşi sunt situate în sanţul
bicipital medial, înapoia vaselor brahiale, ele aparţin regiunii
posterioare, întrucât se aşează îndărătul septului despărţitor.
-Arterele colaterale ulnare coboară pe faţa posterioară a
septului .
-Nervul ulnar coboară între sept şi capul medial al
tricepsului în direcţia feţei dorsale a epicondilului medial, fără a emite
ramuri pe braţ. Traiectul nervului corespunde unei linii verticale care uneşte
fundul fosei axilare cu faţa posterioară a epicondilului medial.
 Referiri de ordin practic. Datorită raportului dintre nervul radial şi
corpul humerusului, fracturile de la acest nivel pot leza nervul.
Descoperirea nervului se face între capul lung şi lateral al tricepsului.
REGIUNILE COTULUI
Cotul reprezintă segmentul de legătură, intercalat între braţ şi
antebraţ. Cuprinde articulaţia cotului şi elementele moi situate în jurul
acestuia.
Turtit în sens antero-posterior, în poziţie anatomică formează un
unghi deschis în afară, deoarece axul antebraţului nu se află în prelungirea
axului braţului. Această poziţie a cotului este denumită „Cubitus valgus
fiziologic”, având o mărime de în jur de 1700.
Topografic, în raport cu scheletul osteo-articular, cotul este format
dintr-o regiune cubitală anterioară şi o regiune cubitală posterioară.
103
REGIUNEA CUBITALĂ ANTERIOARĂ
(Regio cubiti anterior)
Limite: sus şi jos, câte o linie transversală care trece cu câte două
laturi de deget deasupra, respectiv dedesubtul plicii cotului. Lateral şi medial
două linii verticale trase prin epicondilii corespunzători. În profunzime se
întinde până la articulaţia cotului.
Forma exterioară. Cotul poate fi explorat în poziţia flectată a
antebraţului (poziţie clinică) şi cu antebraţul în extensie şi supinaţie (poziţie
anatomică şi chirurgicală).
- În semiflexia antebraţului, pielea cotului se plicaturează
transversal, formând plica cotului. Aceasta se evidenţiază la nivelul unei linii
transversale care uneşte cei doi epicondili şi se află situată la un lat de deget,
deasupra interliniei articulaţiei cotului.
- În extensia antebraţului, pe suprafaţa plană a cotului proemină trei
reliefuri musculare. La mijloc, de formă triunghiulară şi îndreptat cu vârful
în jos, se conturează bicepsul brahial şi tendonul său. Lateral relieful este dat
de muşchii extensori superficiali ai antebraţului (muşchii epicondilieni
laterali), iar medial, de grupa superficială anterioară a antebraţului (muşchii
epicondilieni mediali).
- Între aceste trei reliefuri musculare se conturează şanţul bicipital
lateral şi medial. Ambele şanţuri converg spre mijlocul cotului, pentru a se
continua cu şanţul median al antebraţului. La locul lor de unire se formează
o depresiune, numită fosa cubitală (Fossa cubitalis). Palpând în profunzime,
cu cotul în semiflexie, în fosa cubitală se poate percepe tendonul bicepsului
şi medial de acesta pulsaţiile arterei brahiale.
- Sub tegument apare desenul venelor superficiale ale cotului, cu
aspect foarte variat.
Planul superficial sau de acoperire este alcătuit din:
- Piele, suplă şi mobilă, lipită de pilozităţi, transparentă, prin ea se
observă desenul venelor superficiale.
- Subcutisul de grosime variabilă, mai explrimat la femei şi copii,
poate masca venele superficiale. Conţine următoarele formaţiuni
superficiale:
- Venele superficiale: vena bazilică, urcă pe eminenţa muşchilor
epicondilieni mediali în direcţia şanţului bicipital medial; vena
cefalică, pe partea laterală a regiunii se îndreaptă spre şanţul
bicipital lateral, şi vena mediană a antebraţului, plasatăîn şanţul
median al regiunii.
- Între aceste trei vene, în cazul unei anastomoze în formă de „M”,
vena mediană a antebraţului se bifurcă în două vase divergente,
vena mediobazilică şi vena mediocefalică, care se deschid în vena
bazilică, respectiv în cea cefalică.
- În cazul unui desen venos în formă de „N”, anastomoza dintre
vena cefalică şi vena bazilică se realizează prin intermediul unei
vene mediane a cotului, cu un traiect oblic în sus şi medial, de la
cefalică la bazilică. În astfel de cazuri vena mediană a antebraţului
104
devine un afluent al acesteia.
- Fie de la vena mediană a cotului, fie de la vena bazilică, porneşte
o ramură perforantă, care se anastomozează cu una din venele
profunde.
- Limfaticele superficiale din partea medială a regiunii se
îndreaptă spre nodulii limfatici cubitali, aşezaţi superficial. Din
partea laterală a cotului, limfa, prin intermediul staţiei
deltoideopectorale, ajunge în grupul apical al limfocentrilor
axilari.
- Nervii cutanaţi se distribuie în felul următor:
- Nervul cutanat lateral al antebraţului traversează fascia
deasupra epicondilului lateral şi se distribuie părţii laterale a
regiunii.
- Nervul cutanat lateral inferior al braţului (din n. radial) la
pielea de pe partea externă a cotului.
Fascia este continuarea fasciei brahiale cu cea antebrahială. Aderă
puternic de epicondili şi este perforată în câteva locuri de venele
comunicante ale cotului. În partea ei medială este mai îngroşată datorită
expansiunii aponevrotice a bicepsului, care sub forma unei lame fibroase
trece ca o punte peste capătul inferior al şanţului bicipital medial.
Planul subfascial cuprinde muşchii şi mănunchiurile vasculo-

nervoase de pe faţa anterioară a cotului:
 Muşchii sunt aşezaţi în trei grupe, după cum urmează:
-Grupa mijlocie, formată din bicepsul brahial şi muşchiul
brahial. La acest nivel se formează tendonul cilindric al bicepsului, de pe a
cărui margine medială se detaşează expansiunea aponevrotică a muşchiului.
Între tendon şi tuberozitatea radiusului se interpune o bursă seroasă (Bursa
105
bicipitoradialis). Muşchiul brahial se situează mai profund, între biceps şi
humerus.
-Grupa musculară medială (muşchii epicondilieni mediali)
formată din 6 muşchi dispuşi în trei straturi suprapuse este reprezentată de:
- Pronatorul rotund, flexorul radial al carpului,
palmarul lung, flexorul ulnar al carpului (stratul
superficial).
- Flexorul superficial al degetelor (stratul mijlociu).
- Flexorul profund al degetelor (stratul profund).
-Grupa musculară laterală (muşchii epicondilieni laterali)
cuprinde 4 muşchi suprapuşi: muşchiul brahioradial, flexorul radial lung al
carpului, flexorul radial scurt al carpului şi muşchiul supinator.
Cele trei grupe musculare delimitează împreună două interstiţii
convergente, denumite ca şi pe viu, şanţul bicipital lateral şi medial.
 Mănunchiul vasculo-nervos medial, plasat în şanţul bicipital
medial este format din bifurcaţia arterei brahiale şi nervul median.
-Artera brahială se situează între marginea medială a
tendonului bicepsului şi muşchiul pronator rotund, acoperit de aponevroza
bicipitală. Cam la 2 centimetrii deasupra plicii cotului se bifurcă în artera
radială şi artera ulnară.
-Artera radială coboară între muşchiul brahioradial şi
pronator teres aşezată pe muşchiul supinator. Emite la acest nivel artera
recurentă radială care urcă spre şanţul bicipital lateral şi încrucişează
tendonul bicepsului.
-Artera ulnară coboară oblic şi medial, în profunzime, sub
muşchii epicondilieni mediali şi se aşează pe flexorul profund al degetelor.
Imediat după origine emite artera recurentă ulnară şi artera interosoasă
comună; aceasta din urmă se bifurcă în artera interosoasă anterioară şi
posterioară.
-Nervul median coboară medial de artera brahială, trece
printre cele două capete de origine ale pronatorului rotund în profunzime.
Încrucişează din faţă artera ulnară ca apoi să se plaseze pe linia mediană a
antebraţului, acoperită de flexorul superficial al degetelor. La înălţimea
cotului emite ramuri musculare pentru flexorii antebraţului.
 Mănunchiul vasculo-nervos lateral al cotului se situează în
şanţul bicipital lateral. Este format din nervul radial şi artere:
-Nervul radial se situează între brahioradial, apoi muşchiul
extensor radial lung al carpului şi muşchiul brahial, în profunzimea şanţului
bicipital lateral, anterior de septul intermuscular. Cu ceva deasupra interliniei
articulare se bifurcă într-o ramură superficială senzitivă şi alta profundă
motorie. Ramura superficială rămâne anterior, coborând dedesubtul marginii
mediale a brahioradialului. Ramura profundă, mai groasă, coboară în direcţia
posterioară şi ocoleşte în spirală extremitatea superioară a radiusului.
Trecând lateral de os traversează fasciculele supinatorului, ca apoi să ajungă
în regiunea posterioară a antebraţului.
-Arterele şanţului bicipital lateral sunt: artera colaterală
106
radială (ramura terminală a brahialei profunde) şi artera recurentă radială
(din artera radială). Aceste două vase se anastomozează între ele, formând o
arcadă preepicondiliană, care intervine în circulaţia colaterală dintre braţ şi
antebraţ.
Venele superficiale ale cotului sunt preferate pentru puncţii venoase
şi canulări, mai cu seamă vena cefalică, deoarece vena bazilică se situează
foarte aproape de mănunchiul vasculo-nervos medial al cotului, fiind
separată de acesta doar prin aponevroza bicipitală.
Artera brahială se descoperă la nivelul plici cotului, medial de
tendonul bicepsului, punct de reper important (calea bicipitală internă).
Ligatura arterei la acest nivel este posibilă, datorită circulaţiei colaterale
existente între arterele braţului şi ale antebraţului, prin intermediul reţelei
arteriale a cotului, asupra căreia vom reveni. Menţionăm că la acest nivel
nervul median se află situat intern, la 1 cm de artera brahială.
Ramura profundă a nervului radial realizează raporturi intime cu
articulaţia cotului. Nervul trece pe faţa anterioară a articulaţiei
humeroradiale, pentru ca apoi să intre în interstiţiul supinatorului (Canalis
supinatorius), la cca 2 cm inferior de interlinia articulară. Poziţia nervului
diferă în pronaţie şi supinaţie. Astfel, în pronaţie forţată nervul se
îndepărtează de interlinia humero-radială, pe când în supinaţie se apropie de
aceasta. Pe aceste considerente, intervenţiile efectuate pe faţa externă a
cotului se fac cu antebraţul în pronaţie forţată pentru a îndepărta nervul cât
mai mult de câmpul operator.
REGIUNEA CUBITALĂ POSTERIOARĂ

(Regio cubiti posterior)
Limite: sus şi jos, prelungirea celor două linii transversale de pe faţa
anterioară a cotului; medial şi lateral liniile verticale plasate pe epicondilii
corespunzători. În profunzime se întinde până la planul osteoarticular al
regiunii.
Forma exterioară.
- În extensie, olecranul proemină dorsal sub forma unui relief
patrulater; de asemenea se pot vedea şi palpa epicondilii. În această poziţie
vârful olecranului se află pe linia biepicondiliană, cu ceva mai aproape de
epicondilul medial.
- În flexiune, vârful olecranului coboară sub linia biepicondiliană
formându-se între cele trei proeminenţe osoase un triunghi isoscel.
- Pe laturile olecranului, între acesta şi epicondilii respectivi, se
formează două depresiuni longitudinale, numite şanţuri paraolecraniene. În
profunzimea şanţului paraolecranian medial se află nervul ulnar, iar în
profunzimea şanţului omonim lateral se poate palpa capul radial, dacă se
imprimă antebraţului mişcări de pronaţie şi supinaţie.
- Deasupra olecranului se vede o depresiune transversală, şanţul
supraolecranian, în profunzimea căruia se palpează tendonul tricepsului.
Planul superficial este format din:
107
- Piele, groasă şi foarte laxă, care în extensie prezintă numeroase
pliuri transversale, ce se netezesc în flexiune. Acest surplus de tegument
reprezintă rezerva de piele necesară mişcărilor de flexie.
- Subcutisul subţire, conţine o bursă seroasă (Bursa subcutanea
olecrani) şi ramuri cutanate provenite din nervii cutanaţi – lateral inferior al
braţului, lateral al antebraţului, posterior al braţului şi antebraţului, medial al
braţului şi antebraţului.
- Fascia este aderentă de epicondili, olecran şi faţa posterioară a
ulnei.
Planul subfascial conţine muşchii şi vasele regiunii şi nervul ulnar.
 Muşchii formează trei grupe şi anume:
-Grupa mijlocie formată de inserţia tricepsului pe olecran.
Între aceştia se interpune o bursă subtendinoasă, care comunică frecvent cu
cavitatea articulară.
-Grupa laterală formată de muşchii epicondilieni laterali:
anconeul, extensorul ulnar al carpului, extensorul degetului mic şi extensorul
degetelor.
-Grupa medială alcătuită de muşchii epicondilieni mediali.
Flexorul ulnar al carpului cu cele două capete de origine şi şanţul nervului
ulnar de pe humerus delimitează un orificiu osteomuscular pentru trecerea
nervului ulnar.
-Arterele regiunii, îndărătul articulaţiei cotului realizează un
vast sistem anastomotic retroolecranian şi retroepicondilian, numit reţeaua
arterială a articulaţiei cotului (Rete articulare cubiti). Arterele care intră în
constituţia acestei reţele sunt:
-Ramuri descendente: reprezentate de arterele
colaterale, sunt în număr de patru, şi anume: artera colaterală
ulnară superioară şi cea inferioară (din a. brahială), artera
colaterală medie şi artera colaterală radială (din a. brahială
profundă).
-Ramuri ascendente sau recurente, provin din
arterele antebraţului şi anume: artera recurentă radială, artera
recurentă ulnară şi artera recurentă interosoasă. Aceste trei artere
participă la formarea reţelei arteriale în special prin ramurile lor
posterioare.
-Datorită acestei reţele anastomotice în cazul
ligaturării arterei brahiale la înălţimea cotului, circulaţia colaterală
spre antebraţ se restabileşte cu uşurinţă.
-Nervul ulnar se îndepărtează de faţa posterioară a
septului intermuscular medial şi coboară în direcţia şanţului paraolecranian
medial. Aici trece prin orificiu osteomuscular format de şanţul nervului ulnar
şi cele două capete ale flexorului ulnar al carpului. La acest nivel poate fi
acoperit de o bandeletă fibroasă transversală (bandeleta
epitrohleoolecraniană) întinsă peste şanţul nervului, între olecran şi
epicondilul medial.
 Referiri practice. În fracturile şi luxaţiile cotului, triunghiul isoscel
108
descris anterior se modifică. Nervul ulnar poate fi uşor lezat în fracturile
epicondilului medial, descoperirea lui fiind uşoară, realizându-se printr-o
incizie verticală în şanţul paraolecranian medial.
REGIUNILE ANTEBRAŢULUI
Topografic, sub termenul de antebraţ se înţelege segmentul cuprins
între cot şi gâtul mâinii. Corespunde diafizelor radiusului şi a ulnei, care
împreună cu membrana interosoasă formează planul osteofibros al regiunilor
antebraţului.
Privit în supinaţie, antebraţul are o formă turtită în sens antero-
posterior, cu un diametru transversal mai mare în extremitatea sa superioară,
datorită prezenţei pântecelor musculare.
Pe antebraţ se delimitează două regiuni, numite regiunea
antebrahială anterioară şi regiunea antebrahială posterioară.
REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ ANTERIOARĂ

(Regio antebrachii anterior)
Limite: sus, o linie transversală situată cu două laturi de deget
inferior de plica cotului; inferior o linie transversală aşezată deasupra capului
ulnei; lateral şi medial câte o linie care uneşte epicondilul respectiv cu
apofiza stiloidă de aceeaşi parte. În profunzime regiunea se întinde până la
scheletul osteofibros al antebraţului şi septul intermuscular antebrahial
lateral.
Forma exterioară. În partea superioară a regiunii se vede relieful
muşchilor epicondilieni, mediali şi laterali, între care se plasează un şanţ
vertical numit şi şanţul antebrahial median.
- În partea inferioară a regiunii, în flexiunea forţată a mâinii,
proemină tendoanele muşchilor superficiali, care, în sens latero-medial sunt:
tendonul flexorului radial al carpului, al palmarului lung şi al flexorului
ulnar al carpului. În partea externă a regiunii se conturează muşchiul
brahioradial..
- Între tendonul brahioradialului şi al flexorului lung al carpului, în
partea inferioară a regiunii, se delimitează un şanţ alungit, numit şanţul
radial sau şanţul pulsului, în care se pot percepe pulsaţiile arterei radiale.
- Prin tegument se observă desenul venelor superficiale care prezintă
un traiect foarte variat.
Planul de acoperire este format din piele subţire, mobilă şi păroasă
în partea laterală a regiunii; subcutis de grosime variabilă cu următoarele
formaţiuni:
- Venele superficiale: vena cefalică, bazilică şi mediană a
antebraţului, unite între ele prin numeroase anastomoze.
- Nervii superficiali, ramuri din: nervul cutanat lateral al
antebraţului şi nervul cutanat medial al antebraţului, pentru jumătatea
corespunzătoare a tegumentului.
Fascia antebrahială înveleşte flexorii antebraţului; trimite în
profunzime septul intemuscular lateral. Medial fiind aderentă de marginea
109
posterioară a ulnei, astfel încât septul intermuscular medial al antebraţului
lipseşte sau este slab dezvoltat. Fascia împreună cu scheletul delimitează o
lojă osteofibroasă pentru muşchi şi formaţiunile subfasciale ale regiunii.
Planul subfascial conţine mai multe pături musculare în interstiţiul
cărora sunt situate mănunchiurile vasculo-nervoase ale regiunii.
 Muşchii constituie patru straturi suprapuse, după cum
urmează:
-Stratul I: M. brachioradialis, M. pronator teres, M. flexor
carpi radialis, M. palmaris longus, M. flexor carpi ulnaris.
-Stratul II: M. extensor carpi radialis longus, M. flexor
digitorum superficialis.
-Stratul III: M. extensor carpi radialis brevis, M. flexor
pollicis longus, M. flexor digitorum profundus.
-Stratul IV: M. pronator quadratus, M. supinator.
În partea inferioară a regiunii primele trei pături musculare devin
tendinoase. Mănunchiurile vasculo-nervoase situate în interstiţiile
intermusculare, la acest nivel devin mai superficiale şi se ataşează
tendoanelor.
Dintre interstiţiile antebraţului o deosebită importanţă are interstiţiul
dintre al treilea strat muscular şi pronatorul pătrat numit „spaţiul lui Pirogov-
Parona”, întrucât aici se termină tecile sinoviale ale mâinii.
 Mănunchiul vasculo-nervos radial, format de artera radială
şi ramura superficială a nervului radial, este aşezat în partea
laterală a regiunii. Este acoperit de marginea medială a muşchiului
brahioradial, care reprezintă satelitul său.
-Artera radială, însoţită de două vene radiale în partea
superioară a regiunii are un traiect oblic. Coboară apoi vertical
până la treimea inferioară a regiunii. Aici, plasată pe pronatorul
pătrat, se aşează în şanţul pulsului, delimitat de tendoanele
brahioradialului şi flexorului radial al carpului, acoperită doar de
planul superficial al regiunii.
-Ramura superficială a nervului radial, coboară împreună cu
artera, lateral de aceasta. În treimea inferioară a antebraţului
abandonează regiunea şi trece posterior, dedesubtul tendonului
brahioradialului.
 Mănunchiul vasculo-nervos ulnar, format din artera ulnară şi
nervul ulnar este aşezat în partea medială a regiunii, între flexorul
superficial şi profund al degetelor.
-Artera ulnară, însoţită de două vene satelite, în partea
superioară a regiunii are un traiect oblic în jos şi medial (segment
oblic), plasându-se profund, dedesubtul muşchilor epicondilieni
mediali. La acest nivel este încrucişată anterior de nervul median,
care trece lateral de ea. Coboară apoi vertical (segment vertical) în
interstiţiul dintre muşchiul flexor superficial al degetelor şi
flexorul ulnar al carpului pe de o parte şi muşchiul flexor profund
al degetelor pe de alta. În partea inferioară a regiunii devine
110
superficială fiind aşezată lateral de tendonul flexorului ulnar al
carpului.
-Nervul ulnar, printr-o inflexiune spre înainte, trece din
regiunea posterioară a cotului în cea anterioară a antebraţului,
dedesubtul flexorului ulnar al carpului. În partea superioară a
antebraţului se ataşează vaselor ulnare, medial de acestea,
însoţindu-le spre gâtul mâinii.
 Mănunchiul median, format din nervul median şi o ramură
arterială subţire (artera mediană) din interosoasă anterioară, ocupă
axul median al antebraţului.
-Nervul median, după ce încrucişează emergenţa arterei
ulnare coboară vertical în interstiţiul dintre muşchiul flexor
superficial şi flexorul profund al degetelor. În partea inferioară a
regiunii devine din ce în ce mai superficial, plasându-se în şanţul
dintre tndonul flexorului radial al carpului şi tendonul palmarului
lung.
 Mănunchiul vasculo-nervos interosos este format din artera
interosoasă anterioară şi nervul interosos anterior (ramura profundă
a nervului median). Se plasează cel mai profund, pe faţa anterioară
a membranei interosoase, pe care coboară vertical. Traiectul
mănunchiului corespunde interstiţiului dintre muşchiul flexor
profund al degetelor şi şi flexorului lung al policelui, artera
aşezându-se de obicei medial de nerv.
Artera radială se proiectează pe suprafaţă de-a lungul unei linii care
uneşte mijlocul pliciii cotului cu şanţul pulsului. Descoperirea ei se face de
obicei în acest şanţ, unde are o poziţie superficială.
Artera ulnară se proiectează pe tegument astfel:
- Segmentul oblic corespunde unei linii care uneşte mijlocul plicii
cotului cu marginea internă a antebraţului, între treimea superioară şi
mijlocie a acestuia. Descoperirea arterei, datorită situaţiei profunde pe care o
are, nu se face la acest nivel.
- Segmentul vertical, corespunde unei linii care uneşte epicondilul
medial cu osul pisiform. Descoperirea arterei şi a nervului ulnar se face la
marginea laterală a flexorului ulnar al carpului.
Nervul median este accesibil în partea inferioară a regiunii, unde se
situează dedesubtul planului de acoperire, între tendoanele flexorului radial
al carpului şi al palmarului lung.
REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ POSTERIOARĂ

(Regio antebrachii posterior)
Limitele corespund cu cele ale regiunii antebrahiale anterioare,

liniile transversale prelungindu-se posterior.
Forma exterioară. La suprafaţă se reliefează proeminenţele
111
muşchilor superficiali posteriori ai antebraţului, infero-lateral observându-se
şi cele ale muşchiului abductor lung şi extensorului scurt al policelui. De
asemenea se poate palpa marginea şi faţa posterioară a ulnei, care proemină
sub piele.
Planul superficial.
- Pielea este groasă şi păroasă.
- În subcutis se află o reţea venoasă bogată, care se continuă de pe
faţa dorsală a mâinii şi se îndreaptă către regiunea anterioară a antebraţului,
înspre venele bazilică şi cefalică. Inervaţia senzitivă a pielii provine din
nervii cutanaţi antebrahiali posterior, lateral şi medial.
- Fascia antebrahială, puternică, aderă la periostul feţei posterioare
a ulnei. Delimitează împreună cu septul intermuscular lateral şi cu planul
scheletal, loja posterioară a antebraţului, pentru muşchii extensori.
Planul subfascial, conţine muşchii şi mănunchiul vasculo-nervos

interosos posterior al regiunii:
 Muşchii regiunii, în două straturi, se dispun în sens latero-
medial în felul următor:
-Stratul superficial: M. extensor digitorum, M. extensor
digiti minimi, M. extensor carpi ulnaris.
-Stratul profund: M. supinator, M. abductor pollicis longus,
M. extensor pollicis brevis, M. extensor pollicis longus, M.
extensor indicis.
-Tendoanele muşchilor care se îndreaptă spre police au o
direcţie oblică în jos şi în afară şi încrucişează tendoanele
extensorilor radiali ai carpului, situate mai profund.
112
 Mănunchiul vasculo-nervos interosos posterior este format
din artera şi vena omonimă. Se situează în interstiţiul dintre cele
două straturi musculare, coborând pe axul median al regiunii, din
ce în ce mai profund.
-Artera inteosoasă posterioară pătrunde în regiune deasupra
membranei inteosoase. La acest nivel emite artera interosoasă
recurentă. Coboară până la gâtul mâinii.
-Nervul interosos posterior, partea terminală a ramurii
profunde a nervului radial, apare în regiune la marginea inferioară
a supinatorului. De-a lungul traiectului său emite ramuri
musculare pentru muşchii profunzi ai regiunii.
REGIUNILE GÂTULUI MÂINII

Gâtul mâinii, este segmentul îngustat al membrului superior care
face legătura între antebraţ şi mână. Corespunde articulaţiei radio-carpiene şi
părţilor moi din jurul acesteia. Formată din numeroase tendoane şi
mănunchiuri vasculo-nervoase, care trec la mână, gâtul mâinii are o
deosebită importanţă anatomo-chirurgicală.
Topografic se divide în două regiuni carpiene, care în raport cu
planul central osteoarticular, sunt dispuse anterior şi posterior.
REGIUNEA CARPIANĂ ANTERIOARĂ

(Regio carpi anterior)
Limite: superior o linie transversală situată deasupra capului ulnei;
inferior o linie transversală care trece peste osul pisiform şi tuberculul
scafoidului; lateral şi medial două linii verticale plasate pe marginea externă
a radiusului, respectiv ulnei. În profunzime se întinde până la planul articular
al regiunii.
Forma exterioară. Prin piele transpare o bogată reţea venoasă.
113
Tegumentul prezintă un număr de trei plici transversale, care dispar în
retroflexiunea mâinii. Aceste pliuri sunt repere pentru abordarea planului
osteoarticular şi anume:
- Pliul superior trece prin capul ulnei.
- Pliul mijlociu este corespunzător interliniei articulaţiei
radiocarpiene.
- Pliul inferior situat aproximativ în dreptul interliniei articulaţiei
mediocarpiene.
- Între reliefurile tendoanelor flexorilor superficiali se delimitează
trei şanţuri longitudinale, după cum urmează:
- Şanţul radial sau al pulsului, între tendonul brahioradialului şi
tendonul flexorului radial al carpului.
- Şanţul median, între tendonul flexorului radial al carpului şi al
palmarului lung; în profunzimea lui se află nervul median.
- Şanţul ulnar, între tendonul flexorului ulnar al carpului şi al
flexorului superficial al degetelor, în care se aşează mănunchiul
vasculo-nervos ulnar.
Planul de acoperire.
- Pielea este subţire, mobilă, formând pliurile amintite.
- Subcutisul este sărac reprezentat, conţine o bogată reţea venoasă,
din care se desprinde vena mediană a antebraţului. Nervii cutanaţi provin din
nervul cutanat lateral şi medial al antebraţului, respectiv din ramurile
palmare ale nervului median.
- Fascia regiunii este subţire şi reprezintă acea pare a fasciei
antebrahiale care se pierde în retinaculul flexorilor.
- Retinaculul flexorilor este o formaţiune fibroasă, puternică,
alcătuită din fibre transversale, superficiale şi profunde, acestea din urmă
având un aspect ligamentos. Are o lărgime de 3-4 cm şi se inseră medial şi
lateral pe eminenţele corespunzătoare carpului. Transformă şanţul carpian
într-un canal osteofibros, numit canalul carpian (Canalis carpi), prin care
trec de pe antebraţ pe palmă o parte din formaţiunile tendinoase şi vasculo-
nervoase.
- Retinaculul trimite în profunzime un sept care se fixează pe faţa
palmară a scafoidului şi a trapezului, astfel încât canalul carpian
se divide într-un tunel osteofibros intern mai larg şi altul extern
mai îngust.
 Planul tendinos este format din patru straturi suprapuse,
care în mare parte continuă straturile omonime de pe antebraţ.
-Stratul I: M. brachioradialis, M. flexor carpi radialis, M.
palmaris longus, M. flexor carpi ulnaris.
-Stratul II: M. flexor digitorum superficialis.
-Stratul III: M. flexor pollicis longus, M. flexor digitorum
profundus.
-Stratul IV: M. pronator quadratus , strat musculos, prezent
doar deasupra canalului carpian.
În ceea ce priveşte raportul acestor muşchi amintim:
114
-Muşchiul brahioradial şi flexorul ulnar al carpului se inseră
pe suprafeţe osoase pe care acest retinacul nu le include.
-Palmarul lung se pierde printre fibrele retinaculului, pentru
ca apoi să se continue în aponevroza palmară.
-Tendonul flexorului radial al carpului este singurul tendon
al primului strat care trece prin canalul carpian, în tunelul lateral
al acestuia. Datorită conformaţiei planului osos, tendonul, pe
lângă faptul că se situează cel mai lateral, mai are şi o poziţie
relativ superficială.
-Tendoanele stratului II şi III trec prin tunelul medial mai
larg al canalului carpian, unde se îngrămădesc în total 9 tendoane,
şi nervul median. Datorită importanţei practice mari (secţionări de
tendoane) ne vom referi mai pe larg asupra dispoziţiei
tendoanelor.
-Tendoanele flexorului superficial al degetelor sunt
suprapuse în două straturi. Superficial tendoanele destinate
mediusului şi inelarului; dedesubtul acestora, tendoanele
indexului şi ale degetului mic.
-Tendoanele flexorului profund al degetelor şi tendonul
flexorului lung al policelui sunt juxtapuse, în ordinea degetelor,
dedesubtul straturilor precedente.
-Tendoanele canalului carpian sunt cuprinse în teci
sinoviale, care se continuă deasupra ligamentului inelar anterior
(retinaculul flexorilor) până în spaţiul lui Pirogov-Parona. Prin
canal trec două teci sinoviale: teaca sinovială digito-carpiană
laterală dispusă în jurul tendonului flexorului lung al policelui şi
teaca sinovială digito-carpiană medială comună situată în jurul
tendoanelor flexorilor superficiali şi profunzi ai degetelor.
115
 Pediculii vasculari şi nervoşi ai regiunii continuă
mănunchiurile corespunzătoare de la regiunea anterioară a
antebraţului, şi anume:
-Artera radială situată în şanţul pulsului părăseşte regiunea
la nivelul bazei apofizei stiloide şi trece dorsal, în regiunea posterioară a
carpului. Pe faţa anterioară a gâtului mâinii, emite ramura palmară a
carpului, care se anastomozează cu omoloaga ei de partea opusă, formând pe
suprafaţa palmară a articulaţiei radio-carpiene reţeaua palmară a carpului.
Înainte de a trece dorsal, artera radială emite ramura palmară superficială,
care continuă şanţul radial, străbate retinaculul flexorilor şi ajunge în palmă.
-Mănunchiul vasculo-nervos ulnar trece lateral de osul

pisiform şi străbate fasciculele retinaculului flexorilor. La acest nivel între
retinacul şi pisiform se formează un tunel osteofibros, numit „spaţiul lui
Guyon”, pentru pasajul acestui mănunchi.
-Artera ulnară, însoţită de două vene, înainte de a
trece la palmă, emite ramura palmară a carpului şi o ramură palmară
profundă, pentru formarea arcadelor palmară a carpului şi profundă a palmei.
-Nervul ulnar este situat medial de arteră, iar la
nivelul pisiformului se divide într-o ramură superficială care continuă
traiectul nervului pe palmă şi alta profundă, motorie, care însoţeşte artera
palmară profundă.
-Nervul median coboară în interstiţiul dintre
palmarul lung şi tendonul flexorului radial al carpului. Traversează apoi
canalul carpian, înaintea tendonului destinat indexului, al flexorului
superficial şi lateral de restul tendoanelor ale acestui muşchi. Deja în canalul
carpian se divide într-un număr de trei ramuri terminale, destinate degetelor;
emite şi o ramură musculară pentru muşchii tenarului, ramură care
traversează de obicei ligamentul inelar.
 Referiri practice. Expusă frecvent la traumatisme, reprezintă o
116
regiune cheie. Noţiunile de anatomie topografică au o importanţă
deosebită în primul rând datorită faptului că pe aici trece aparatul
tendinos al degetelor precum şi cei doi nervi care asigură sensibilitatea
mâinii.
- Din motivele expuse considerăm necesară sinteza formaţiunilor
care trec prin retinaculul flexorilor şi prin canalul carpian.
- Retinaculul flexorilor este străbătut de:
- Mănunchiul vasculo-nervos ulnar.
- Ramura palmară superficială a arterei radiale.
- Ramura motorie tenariană a nervului median.
- Expansiunea tendonului palmarului lung.
- Prin canalul carpian trec:
- Tendoanele muşchilor:
- M. flexor carpi radialis.
- M. flexor digitorum superficialis.
- M. flexor digitorum profundus.
- M. flexor pollicis longus.
- Tecile sinoviale digito-carpiene.
- Nervul median (A nu se confunda cu tendoanele!).
REGIUNEA CARPIANĂ POSTERIOARĂ

(Regio carpi posterior)
Limite: superior şi inferior liniile transversale (prelungite posterior);
lateral şi medial liniile verticale descrise la regiunea anterioară a gâtului
mâinii. În profunzime se întinde până la faţa posterioară a planului
osteoarticular.
Forma exterioară. Se observă reliefurile tendoanelor, iar în abducţia
forţată a policelui, la baza sa, o depresiune ovalară, numită „tabachera
anatomică”. Aceasta este delimitată lateral de tendoanele lungului abductor
şi scurtului extensor al policelui, iar medial de tendonul extensorului lung al
policelui. În profunzimea fosei se pot percepe pulsaţiile arterei radiale,
apofiza stiloidă a radiusului, scafoidul şi trapezul.
- În partea medială a regiunii se poate palpa capul şi apofiza stilodă a
ulnei, situată cu 1 cm mai sus decât cea a radiusului.
- Interlinia articulaţiei radiocarpiene se poate percepe prin mişcări de
flexie şi extensie ale mâinii.
Planul superficial. Pielea mobilă este dublată de un subcutis
subţire. Acesta conţine o reţea venoasă (continuarea reţelei dorsale a mâinii),
din care se formează vena cefalică şi vena bazilică. Nervii subcutisului
provin din nervul cutanat antebrahial posterior, medial şi din cel lateral. Prin
subcutis trec spre faţa dorsală a mâinii: lateral, ramura superficială a nervului
radial, iar medial, ramura dorsală a nervului ulnar.
Retinaculul extensorilor, dependinţă a fasciei antebrahiale, are
forma unei bandelete fibroase, fixate pe marginile masivului carpian. De pe
suprafaţa profundă a retinaculului, pătrund spre schelet septuri fibroase, care
se fixează pe radius pentru a forma un număr de şase tunele osteofibroase,
117
loc de trecere a tendoanelor extensorilor.
 Planul tendinos. Tunelurile osteofibroase numerotate în
sens latero-medial conţin următoarele tendoane:
I. M. abductor pollicis longus, M. extensor pollicis brevis.
II.M. extensor carpi radialis longus, M. extensor carpi
radialis brevis.
III. M. extensor pollicis longus.
IV.M. extensor digitorum cu 4 tendoane, M. extensor
indicis.
V.M. extensor digiti minimi.
VI.M. extensor carpi ulnaris.
Tendoanele primului şi celui de-al treilea tunel, delimitează
împreună tabachera anatomică, căptuşită în profunzime de tendoanele celui
de-al doilea tunel.
La acest nivel tendoanele sunt cuprinse în teci sinoviale, pentru
fiecare tunel, câte o teacă; în raport cu numărul tendoanelor ea poate fi
proprie sau comună (teci sinoviale comune în tunelul I, II şi IV). Aceste teci
sinoviale încep deasupra retinaculului şi se continuă în jos, până la jumătatea
metacarpienelor.
 Planul vascular situat în profunzime, este format de artera
radială şi reţeaua dorsală a carpului, respectiv de venele însoţitoare.
-Artera radială părăseşte şanţul pulsului, ocolind apofiza
stiloidă a radiusului, după care descinde oblic şi postero-lateral. Traversează
fundul tabacherei anatomice, dedesubtul tendoanelor destinate policelui, apoi
străbate primul spaţiu interosos şi ajunge pe palmă. Ramura dorsală a
carpului se degajează în fundul tabacherei.
-Reţeaua dorsală a carpului, formată din cele două artere
carpiene dorsale (provenite din artera radială şi ulnară) este aşezată pe faţa
dorsală a articulaţiei radio-carpiene. Aici se termină artera interosoasă
posterioară şi cea anterioară. Aceasta din urmă trecedorsal prin membrana
interosoasă, la limita superioară a regiunii.
-Reţeaua carpiană emite arterele metacarpiene dorsale
separat pentru fiecare spaţiu interosos.
 Referiri practice. Regiunea este sediul chisturilor sinoviale, care se
dezvoltă din tecile sinoviale ale tendoanelor, ce adesea comunică cu
cavitatea articulaţiei radiocarpiene.
REGIUNILE MÂINII
Mâna omului, împreună cu degetele, reprezintă un teritoriu distinct,
datorită importanţei sale în procesul muncii. Din punct de vedere anatomo-
topografic ea este divizată în „mâna propriu-zisă” formată din palma mâinii
(Palma manus) şi dosul mâinii (Dorsum manus), şi degetele mâinii (Digiti
manus). Gâtul mâinii poate fi considerat ca „rădăcina mâinii”.
În raport cu planul central osteoarticular, mâna este divizată în patru
regiuni şi anume: regiunea palmară, regiunea dorsală şi regiunile degetelor
(anterioară şi posterioară).
118
REGIUNEA PALMARĂ
(Palma manus)
Limite: în jos pliul inferior al regiunii carpiene anterioare; în jos
pliurile digito-palmare; pe laturi, două linii verticale, de-a lungul marginilor
metacarpienelor I, respectiv V.
Forma exterioară. Palma prezintă o serie de proeminenţe şi pliuri:
- Eminenţe:
- Eminenţa tenariană, în partea laterală a palmei, formată de
relieful muşchilor tenarieni.
- Eminenţa hipotenariană, în partea medială a palmei, mai puţin
marcată, dată de relieful muşchilor hipotenarului.
- Talonul mâinii, ridicătura din partea proximală a palmei, unde se
reunesc eminenţele tenară şi hipotenară.
- Eminenţele digito-palmare, situate la baza ultimelor patru degete
şi separate între ele prin mici depresiuni.
- În centrul palmei, între aceste proeminenţe, se formează o
depresiune largă, numită „podul palmei” sau „Poculum Diogenis”.
- Pliuri:
- Pliul palmar superior (Plica palmaris superior) sau „linia
vitală”, descrie o curbă ce îmbrăţişează eminenţa tenarului, până
la marginea laterală a mâinii. Apare ca o consecinţă a mişcărilor
de opoziţie ale policelui.
- Pliul palmar mijlociu (Plica palmaris media) sau „linia
cefalică”, traversează oblic palma, cam pe la mijlocul acesteia,
descriind o curbură uşor concavă în sus. Reprezintă linia de
flexiune a ultimelor patru degete.
- Pliul palmar inferior (Plica palmaris inferior) sau „linia inimii”,
situat la rădăcina ultimelor trei degete, dispus transversal şi uşor
concav în jos, marchează linia de flexiune simultană a ultimelor
trei degete.
- Pliurile digito-palmare se află la rădăcina degetelor; ele se
prelungesc spre spaţiile interdigitale în „comisurile sau plicile
interdigitale”.
Planul de acoperire este format din piele, subcutis, aponevroza şi
fasciile superficiale ale palmei.
Pielea, groasă şi lipsită de pilozităţi, este bogată în glande
sudoripare, fiind adaptată funcţiei de prehensiune. Aderă de planul
subiacent, având o oarecare mobilitate doar la nivelul eminenţei tenariene şi
hipotenariene. Pielea palmei este în cantitate „strict suficientă”, neexistând
surplus, pentru a acoperi pierderile de tegument. În raport cu mişcările
articulaţiilor mâinii, pielea prezintă numeroase pliuri, care acţionează ca
articulaţii ale tegumentelor, permiţând mişcările segmentelor mâinii. Fiind
deci pliuri funcţionale, de integritatea lor se va ţine cont cu ocazia inciziilor
efectuate pe palmă.
Subcutisul are o structură areolară, cu excepţia eminenţei tenariene.
Este străbătut de numeroase bride fibroase, dispuse vertical, întinse de la
119
derm la aponevroza palmară, cu rol de a fixa pielea de planul subiacent.
Aceste bride compartimentează stratul celulo-adipos în mici pelote, ţinute
sub presiune, care conferă palmei elasticitatea necesară. Structura în formă
de fagure a subcutisului determină propagarea infecţiilor în profunzime.
Ţesutul subcutanat al palmei comunică cu cel de pe faţa anterioară a
degetelor, iar prin spaţiile interdigitale cu subcutisul dosului mâinii. Conţine:
- M. palmaris brevis în eminenţa hipotenariană.
- Artere de calibru mic, provenite din arcada palmară superficială,
prin perforarea aponevrozei.
- Reţeaua venoasă superficială, însoţită de o vastă reţea limfatică.
- Nervii cutanaţi: ramura palmară a nervuluimedian inervează
tegumentul celor două treimi laterale ale palmei; nervul cutanat
palmar, din nervul ulnar, destinat pielii hipotenarului şi ramura
superficială a nervului radial pentru partea supero-externă a
tenarului.
Aponevroza palmară de forma unui evantai triunghiular se situează
în partea de mijloc a palmei, în prelungirea tendonului palmarului lung. În
dreptul spaţiilor interdigitale, fasciculele aponevrozei, formează arcade
fibroase, dispuse pe două rânduri, unul proximal, altul distal, care
delimitează un număr de 4 ferestre. Prin acestea trec spre rădăcina degetelor
muşchii lombricali, împreună cu mănunchiurile vasculo-nervoase proprii ale
degetelor. De-a lungul muşchilor lombricali se realizează comunicarea între
subcutis şi spaţiile conjunctive profunde ale palmei. Aceste comunicări sunt
denumite „canale lombricale”. Aponevroza palmară este întregită lateral şi
medial de fascia tenariană şi hipotenariană. Aceste fascii subţiri acoperă
muşchii celor două eminenţe şi se continuă cu fascia dorsală a mâinii.
Lojile palmare iau naştere între stratul aponevrotico-fascial
superficial şi fascia palmară profundă sau interosoasă, care acoperă faţa
palmară a metacarpienelor şi a spaţiilor interosoase.
Septul palmar lateral, fixat pe marginea anterioară a metacarpianului
III şi septul palmar medial inserat pe metacarpianul V, delimitează de partea
lor, loja tenariană şi hipotenariană, iar împreună o a treia lojă, cea
mediopalmară.
 Loja tenariană, situată extern de septul palmar lateral, este izolată
de celelalte loji palmare; comunică însă de-a lungul tendonului
flexorului lung al policelui cu spaţiul Pirogov-Parona al antebraţului.
Conţine:
 Muşchii tenarului, grupaţi în trei straturi:
-Stratul superficial: M. abductor pollicis brevis.
-Stratul mijlociu: M. flexor pollicis brevis, care cu părţile
sale de origine formează un tunel musculos pentru trecerea
tendonului lung al policelui; M. opponens pollicis.
-Stratul profund: M. adductor pollicis.
 Teaca sinovială digitocarpiană laterală; înveleşte tendonul
flexorului lung al policelui.
 Vase şi nervi:
120
-Artera palmară superficială străbate abductorul scurt al
policelui şi se îndreaptă în loja mediopalmară.
-Ramura motorie tenariană a nervului median, aşezată între
abductorul scurt şi opozantul policelui.
 Loja hipotenariană situată intern de septul palmar medial,
comunică prin mici orificii cu interstiţiile antebraţului şi cu loja
mediopalmară. Conţine:
 Muşchii hipotenarului dispuşi în două straturi:
- Stratul superficial: M. abductor digiti V şi M. flexor digiti
V brevis.
- Stratul profund: M. opponens digiti V.
 Pediculul vasculo-nervos ulnar profund, format de artera
palmară profundă şi ramura profundă motorie a nervului ulnar,
traversează eminenţa hipotenariană şi după ce perforează fascia
palmară profundă trece în loja interosoasă.
 Loja mediopalmară sau „canalul palmar”, se situează dedesubtul
aponevrozei, între cele două septuri palmare. Comunică larg prin canalul
carpian cu interstiţiile conjunctive ale antebraţului. De asemenea
comunică prin intermediul canalelor lombricale cu spaţiile conjunctive
superficiale ale palmei şi de la rădăcina degetelor.
Loja conţine:
 Tendoanele mediopalmare: acestea după ce au părăsit
canalul carpian, rămân încă grupate, pentru ca apoi, în partea
inferioară a lojei să se îndepărteze între ele. Tendoanele flexorului
superficial al degetelor se suprapun tendoanelor flexorilor profunzi,
cărora li se asociază muşchii lombricali.
 Teaca sinovială digito-carpiană comună cuprinde tendoanele
flexorilor superficial şi profund al degetelor. Pentru tendonul
degetului mic, teaca sinovială continuă fără întrerupere pe deget.
La tendoanele II-IV, teaca se întrerupe la mijlocul palmei, pentru
ca apoi aceste teci să beneficieze de teci digitale proprii, începând
de la nivelul interliniei metacarpofalangiene. Între cele două
rânduri de tendoane (superficiale şi profunde), se interpune un fund
de sac sinovial, aşa că deşi acestea sunt cuprinse într-o singură
teacă sinovială, ele rămân practic separate.
 Spaţiile medio-palmare. Tendoanele divizează loja în două
spaţii conjunctive şi anume:
-Spaţiul pretendinos, între aponevroza palmară şi tendoane.
Conţine planul vasculo-nervos subaponevrotic al palmei.
-Spaţiul retrotendinos, între tendoane şi fascia palmară
profundă. Conţine ţesut conjunctiv lax care se continuă cu cel al
spaţiului Pirogov-Parona.
 Planul vasculo-nervos pretendinos este reprezentat de arcada
palmară superficială şi nervii destinaţi degetelor.
-Arcada palmară superficială sau subaponevrotică este
formată din artera ulnară şi ramura superficială a arterei radiale,
121
ambele anastomozate între ele în dreptul spaţiului
intermetacarpian II. Artera ulnară, principala constituentă a
arcadei, are două segmente şi anume: unul oblic care coboară în
direcţie laterală şi altul transversal, care corespunde arcadei
propriu-zise. Aceasta din urmă, cam în mijlocul palmei, descrie o
curbă convexă în jos.
-Din convexitatea arcadei iau naştere 4-5 artere digitale
palmare comune, care se îndreaptă spre rădăcina degetelor,
bifurcându-se în dreptul ferestrelor aponevrozei palmare în artere
digitale proprii (artere colaterale). La locul de bifurcaţie ele se
anastomozează cu arterele metacarpiene palmare, provenite din
arcada palmară profundă.
-Arcada palmară este însoţită de două arcade venoase care
se continuă în venele ulnare şi de reţeaua limfatică
subaponevrotică a palmei.
-Nervul median se divide în trei nervi digitali palmari
comuni. Aceştia vor da naştere la şapte nervi digitali palmari
proprii. Nervii se situează dedesubtul arcadei superficiale, în
intervalele dintre tendoanele muşchiului flexor superficial al
degetelor.
-Ramura superficială a nervului ulnar, situată în partea
medială a spaţiului pretendinos, se divide în trei nervi digitali
palmari proprii. Dintre aceştia, cele două ramuri destinate
auricularului trec în loja hipotenariană. Emite de asemenea şi o
ramură comunicantă (anastomotică) cu nervul median.
122
 Loja interosoasă sau loja palmară profundă, de constituţie
osteofibroasă, se formează între fascia palmară profundă şi planul
scheletal al palmei. Conţine muşchii interosoşi şi un plan vasculo-
nervos.
 Muşchii interosoşi aşezaţi pe două rânduri (palmari şi
dorsali) obturează spaţiile intermetacarpiene. Tot în aceată lojă îşi
are originea capul transvers al aductorului scurt al policelui.
 Planul vasculo-nervos este format din arcada palmară
profundă şi ramura profundă a nervului ulnar.
-Arcada palmară profundă este aşezată dedesubtul fasciei
palmare profunde între aceasta şi extremităţile superioare ale
metacarpienelor. Artera radială părăseşte tabachera anatomică,
traversând primul spaţiu interosos, între cele două capete de
origine ale aductorului scurt al policelui. În palmă are un traiect
transversal şi se anastomozează în dreptul spaţiului interosos IV
cu ramura profundă a arterei ulnare.
-Din convexitatea arcadei iau naştere cele patru artere
metacarpiene palmare, care de-a lungul spaţiilor interosoase
coboară spre rădăcina degetelor, pentru a se anatomoza cu arterele
digitale comune. Din arterele metacarpiene palmare se desprind
trei artere perforante. Acestea străbat spaţiile interosoase şi se
anastomozează cu arterele metacarpiene dorsale.
-Ramura profundă motorie a nervului ulnar însoţeşte arcada
palmară profundă, distribuindu-se ultimilor doi muşchi lombricali,
interosoşilor şi aductorului policelui.
123
Dispoziţia tecilor sinoviale, comunicările existente între spaţiile
conjunctive superficiale şi lojile interaponevrotice ale palmei, precum şi cu
cele ale antebraţului, facilitează propagarea infecţiilor superficiale ale
degetelor şi a palmei în profunzime. Teaca sinovială a degetului I şi V
însoţeşte tendoanele respective fără întrerupere.
Degetele II-IV au teci sinoviale proprii, ale căror funduri de sac
superior încep din palmă, corespunzător liniei „Kanavell”, linie care uneşte
capătul medial al pliului palmar inferior, cu capătul distal al pliului palmar
superior.
Arcada palmară superficială se proiectează aproximativ la nivelul
liniei Böckel. Aceasta este o linie transversală aşezată pe faţa palmară a
policelui dusă în abducţie extremă. Locul arcadei corespunde intersecţiei
liniei Böckel cu metacarpianul II. Raportat la pliurile palmare, arcada se
proiectează la bisectoarea unghiului format de pliul palmar superior şi
mijlociu.
Arcada palmară profundă se proiectează mai proximal decât
precedenta, cam cu 5-20 mm.
Sub aspect chirurgical, teritoriul cel mai dificil al palmei, numit
„teritoriu interzis sau ţara nimănui” (Noli me tangere) se situează distal de
linia lui Kanavell, până la mijlocul degetelor.
Glisajul tendoanelor degetelor este condiţionat de integritatea acestui
teritoriu care trebuie menajat cu ocazia intervenţiilor pe mână.
Segmentele mâinii au o valoare diferită în prehensiune, ce se va lua
în considerare cu ocazia intervenţiilor chirurgicale.
Dimulescu împarte mâna în următoarele patru teritorii funcţionale:
- Subunitatea policelui şi a eminenţei tenariene; principalul
constituient al prehensiunii.
- Subunitatea indexului şi a mediusului, ce se opune policelui în
prehensiune.
- Subunitatea inelarului şi a auricularului, care intervine în sprijinul
prehensiunii şi în fixarea obiectului.
- Subunitatea eminenţei hipotenariene, care formează un reazăm
pentru celelalte subunităţi.
REGIUNEA DORSALĂ A MÂINII

(Dorsum manus)
Limite: superior o linie transversală peste osul pisiform; inferior
interlinia articulaţiilor metacarpofalangiene. Lateral şi medial marginile
externe ale metacarpianului I, respectiv V.
Forma exterioară. Sub piele proemină metacarpienele şi tendoanele
extensorului degetelor, separate între ele prin şanţuri longitudinale ce
corespund spaţiilor intemetacarpiene. De asemenea se remarcă desenul
reţelei venoase a dosului mâinii.
- Cu policele în aducţie, în primul spaţiu interosos proemină relieful
124
primului muşchi interosos dorsal.
- Cu degetele flectate, apar cinci proeminenţe rotunjite care
corespund capetelor metacarpienelor. Interliniile articulaţiilor
metacarpofalangiene se proiectează cu 1 cm inferior de aceste proeminenţe.
Pielea este foarte subţire şi mobilă. Prezintă numeroase pliuri
transversale, un „surplus” necesar mişcărilor de flexie ale mâinii.
Subcutisul, redus, lipsit de ţesut adipos, adăposteşte:
- Reţeaua venoasă dorsală a mâinii, care se formează din reţeaua
degetelor, se continuă în vena cefalică şi bazilică.
- Ramura dorsală a nervului ulnar, se distribuie pielii jumătăţii
mediale a regiunii şi ultimilor 5 margini de degete, prin nervii digitali
dorsali.
- Ramura superficială a nervului radial, inervează pielea jumătăţii
laterale a mâinii şi inervează primele 5 margini de degete prin nervii digitali
dorsali ai acestora.
Fascia dorsală a mâinii, lamă fibroasă şi rezistentă, superior se
continuă cu retinaculul extensorilor, iar în jos se pierde în aponevroza
dorsală a degetelor.
Planul tendinos este format din tendoanele următorilor muşchi,
dinspre lateral spre medial:
- M. abductor pollicis.
- M. extensor pollicis brevis.
- M. extensor pollicis longus.
- M. extensor indicis, care se uneşte cu tendonul destinat indexului
al extensorului degetelor.
- M. extensor digitorum, cu patru tendoane divergente, conectate
între ele prin conexiuni intertendinoase.
- M. extensor digiti minimi.
- M. extensor carpi ulnaris.
- Aceste tendoane sunt cuprinse în teci sinoviale care se termină
aproximativ la nivelul extremităţii superioare a metacarpienelor
- Dedesubtul tendoanelor destinate policelui, în partea supero-
externă a regiunii se află locul de inserţie a celor două tendoane ale
extensorilor radiali ai carpului.
Planul subtendinos este format dintr-o lamă fibrocelulară subţire,
denumită fascie interosoasă dorsală şi din arterele regiunii.
- Artera radială are un traiect foarte scurt pe dosul mâinii; în partea
superioară a primului spaţiu interosos, perforează muşchiul interosos dorsal.
Aici emite artera dorsală a policelui, care de-a lungul primului metacarpian
coboară spre faţa dorsală a policelui.
- Arterele metacarpiene dorsale, desprinse din arcada posterioară a
carpului, coboară acoperite de fascia interosoasă dorsală de-a lungul spaţiilor
interosoase. Se anastomozează cu ramurile perforante ale arcadei palmare
profunde şi vascularizează dosul degetelor.
125
REGIUNEA ANTERIOARĂ A DEGETELOR
(Regio digiti anterior)
Limite: superior pliurile digito-palmare; pe flancuri două linii
verticale aşezate pe marginile degetelor; în profunzime până la planul
osteoarticular.
Forma exterioară: Cele cinci degete se deosebesc ca formă şi
mărime. Când se îndepărtează degetele, pielea de la baza lor formează pliuri,
denumite comisurile interdigitale. Distal, comisurile interdigitale se întind
până la mijlocul falangelor proximale.
- Corespunzător corpurilor falangelor, pe fiecare deget se observă
trei proeminenţe, separate între ele prin pliuri dublate sau chiar triplate.
Aceste pliuri sunt aşezate transversal; cel superior corespunde pliului
digitopalmar, iar celelalte două sunt pliuri interfalangiene.
- Proeminenţa ultimei falange formează pulpa degetului, cu un desen
papilar caracteristic fiecărui individ (amprenta digitală).
Planul de acoperire este format din piele şi subcutis.
Pielea, groasă, în cantitate strict suficientă şi aderentă la planurile
subiacente, mai cu seamă la pliuri, prezintă aceleaşi caractere ca tegumentul
palmei.
Subcutisul are o structură areolară, străbătut de septuri conjunctive
verticale ce fixează dermul de teaca flexorilor, compartimentând stratul
celulo-adipos şi punându-l sub tensiune. Este mai abundent în pulpa
degetului şi lipseşte la nivelul pliurilor.
 În subcutis se află pediculul vasculo-nervos palmar al
degetelor format din arterele şi nervii digitali palmari proprii:
-Arterele digitale palmare proprii, ramuri din arterele
digitale palmare comune, se situează pe marginile anterioare ale
degetelor. Se anastomozează bogat atât între ele cât şi cu arterele
dorsale ale degetelor, formând în jurul acestora o veritabilă reţea
arterială. Datorită anastomozelor dintre arterele digitale comune şi
arterele metacarpiene palmare, vascularizaţia degetelor este
asigurată de ambele arcade palmare.
-Nervii digitali palmari proprii, aşezaţi împreună cu arterele
inervează pielea de pe faţa anterioară a degetelor şi de pe faţa
dorsală a ultimei falange. Amintim că pentru primele şapte
margini de degete inervaţia provine din nervul median, iar pentru
ultimele trei margini din ramura palmară superficială a nervului
ulnar.
-În general, nervii se dirijează de-a lungul tecilor fibroase
ale flexorilor degetelor, pe suprafaţa externă a acestora, înaintea
arterelor corespunzătoare.
Canalul osteofibros al degetelor (canalul digital), se formează între
planul osteo-articular şi teaca fibroasă a flexorilor degetelor. În dreptul
articulaţiilor acest canal are o structură mai slabă, fiind întărit doar de
ligamentele încrucişate. Corespunzător diafizelor falangiene, teaca este
fortificată de ligamentele transversale sau inelare şi formează două scripete,
126
dintre care primul mai lung, aşezat la nivelul primei falange, iar al doilea, de
la nivelul celei de a doua, cu un calibru mai redus.
Canalul digital conţine tendoanele flexorilor şi tecile sinoviale ale
acestora:
- Tendoanele flexorilor degetelor – suprapuse în regiunea palmară
la nivelul degetelor se comportă în felul următor: tendonul
flexorului superficial, cam la mijlocul primei falange se divide în
două langhete fibroase, angajate lateral. Prin spaţiul tendinos
astfel format va trece tendonul flexorului profund. De-a lungul
lor, tendoanele sunt legate de mesotendoane, atât între ele cât şi de
planul subiacent. Aşadar conţinutul celor două scripete diferă, şi
anume:
- Primul scripete digital, în dreptul falangei proximale, conţine
tendonul flexorului profund al degetelor şi cele două langhete
tendinoase ale superficialului.
- Al doilea scripete digital, corespunzător falangei mijlocii,
conţine un singur tendon, cel al flexorului profund al degetelor.
- Canalul digital al policelui conţine doar tendonul muşchiului
flexor lung al policelui.
- Tecile sinoviale digitale, dublează canalele osteofibroase,
înconjurând tendoanele până la nivelul falangei distale. După cum
am mai arătat, teaca sinovială a degetului I şi V se continuă pe
palmă, în timp ce tecile sinoviale ale degetelor II-IV se termină la
linia lui Kanavel.

Pliurile degetelor nu corespund interliniilor articulare, deşi ele
reprezintă linii de flexie ale falangelor. Pliurile digito-palmare se situează la
15 mm inferior de interliniile articulaţiilor metacarpo-falangiene, iar pliurile
interfalangiene cam cu 5 mm mai proximal de interliniile articulaţiilor
interfalangiene corespuzătoare.
Dispoziţia tecilor sinoviale digitale determină modul de propagare a
infecţiilor. Datorită continuităţii tecii sinoviale a degetelor I şi V pe palmă şi
în canalul carpian, infecţiile policelui şi ale auricularului, se pot extinde în
profunzime spre spaţiul Pirogov – Parona de pe antebraţ. Aceste două degete
împreună cu laturile palmei reprezintă „V”-ul periculos al mâinii.
Aparatul tendinos al degetelor reprezintă formaţiunea fundamentală
din această regiune. Cu ocazia intervenţiilor se va ţine cont de plasarea
inciziilor pentru a nu se compromite alunecarea tendoanelor în tunelurile lor
osteofibroase. Sub aspect funcţional, pentru mişcările degetelor este
primordială integritatea tendonului flexorului profund al degetelor, element
principal al mişcărilor de flexiune. Practic, datorită poziţiei sale centrale şi a
divergenţei langhetelor tendonului superficialului, secţiunea de tendon pe
degete înseamnă, secţiunea tendonului flexorului profund.
127
REGIUNEA DORSALĂ A DEGETELOR
(Regio digiti posterior)
Limite: superior o linie care trece prin articulaţiile
metacarpofalangiene, lateral şi medial liniile amintite la regiunea precedentă;
în profunzime se întinde până la planul osteoarticular al degetelor.
Forma exterioară: în extensiunea degetelor se formează o serie de
plici cutanate transversale, grupate în dreptul articulaţiilor degetului, plici
care reprezintă rezerva de piele pentru mişcările de flexiune ale degetelor.
- În flexiune, capul falangei proximale şi mijlocii proemină sub
formă de muchie.
- Aproape jumătate din falanga distală este acoperită de unghie
(Unguis), cu rol de protecţie şi de sprijinire a pulpei în funcţia sa tactilă.
Unghia este formată dintr-un corp (Corpus unguis) colorat în roz, datorită
transparenţei reţelei vasculare subunghiale şi o rădăcină acoperită de piele,
din care rămâne vizibilă doar o mică zonă albă, numită lunulă (Lunula).
Pielea trece peste marginile unghiei formând pliul supraunghial (Vallum
unguis), dedesubtul căruia se află o fisură (Sinus unguis).
Pielea este mobilă. Unghia aderă la dermul subiacent fiind
implantată la nivelul rădăcinii şi a marginilor sale în matricea unghiei
(Matrix unguis); formaţiune ce asigură creşterea şi regenerarea unghiei.
Subcutisul lipsit de grăsime, conţine pediculul vasculo-nervos
dorsal al degetelor format din:
- Arterele digitale dorsale proprii aflate la marginea postero-laterală
a degetelor, provin din arterele metacarpiene dorsale; se anastomozează prin
numeroase arcade cu arterele digitale palmare proprii. Sunt însoţite de o
reţea venoasă.
- Nervii digitali dorsali proprii, din ramura superficială a nervului
radial, pentru primele 5 margini de degete, şi din ramura dorsală a nervului
ulnar, pentru ultimele 5 margini de degete. Pielea falangei terminale este
inervată de ramurile dorsale ale nervilor digitali palmari proprii.
Planul tendinos. În realitate pe faţa dorsală a degetelor II-V,
tendonul extensorului degetelor se lăţeşte începând de la articulaţia
metacarpofalangiană pentru a forma o lamă aponevrotică. Tendonul
extensorului indexului şi a auricularului fuzionează cu tendoanele
corespunzătoare ale extensorului degetelor.
- Pe faţa posterioară a degetelor tendoanele emit expansiuni laterale,
care se fixează în jurul articulaţiilor metacarpofalangiene, fuzionând cu
expansiunile tendinoase ale lombricalilor şi ale interosoşilor. De asemenea
trimit o serie de expansiuni pentru feţele dorsale ale celor trei falange şi
capsulele articulaţiilor interfalangiene.
- La police lungul şi scurtul extensor prin tendoane se inseră pe baza
falangelor I şi II, precum şi prin intermediul unor expansiuni fibroase pe
întreaga faţă dorsală a degetului.
 Referiri practice. Cu degetele flectate, muchiile osoase nu
corespund interliniilor articulare, care se situează distal de acestea şi
128
anume la 8 mm interlinia metacarpofalangiană; la 4 mm interlinia
articulaţiei interfalangiene proximală şi la 2 mm cea a articulaţiei
interfalangiene distale.
129
MEMBRUL INFERIOR
Membrele inferioare sau pelvine sunt fixate de părţile infero-laterale
ale trunchiului, centura pelviană intrând în constituţia scheletului bazinului.
Sunt adaptate sprijinului şi locomoţiei bipede, motiv pentru care dispun de
un schelet solid, legat prin articulaţii puternice, posedând totodată grupe
musculare bine dezvoltate. Faţă de trunchi se limitează:
Anterior: plica inghinală interpusă între abdomen şi coapsă;
Medial: şanţul genitofemural (Sulcus femoroperinealis) care separă
coapsa de perineu;
Posterior: creasta iliacă şi şanţul interfesier.
Membrul inferior este alcătuit din următoarele părţi:
Şoldul (Coxa) care înglobează centura pelvină şi părţile moi de pe
faţa externă a articulaţiei coxofemurale şi osul coxal.
Coapsa (Femur) termenul de femur este termen ambiguu, deoarece se
utilizează şi pentru denumirea osului femural.
Genunchiul (Genus), segmentul de legătură dintre coapsă şi gambă.
Gamba (Crus).
Glezna sau gâtul piciorului, segmentul îngustat, de legătură, dintre
gambă şi picior.
Piciorul (Pes), cu cele cinci degete, numerotate în sens medio-lateral
de la I la V, primul denumit – degetul mare sau haluce (Hallux).
130
OASELE MEMBRULUI INFERIOR
(Ossa membri inferiori)
Scheletul membrului inferior este format din:
- oasele centurii pelviene compuse din cele două oase coxale.
- oasele membrului inferior liber constituit din trei segmente:
- scheletul coapsei: femurul.
- scheletul gambei, alcătuit din tibie şi fibulă sau peroneu.
- scheletul piciorului format din:
- oasele tarsiene, în număr de 7 oase.
- oasele metatarsiene, alcătuite din 5 oase.
- oasele falangiene în număr de 14 oase.
OASELE CENTURII PELVIENE

(Ossa cingulum pelvicum)
COXALUL
(Os coxae)
Este un os pereche, voluminos, cu suprafaţă plană şi neregulată.
Poziţie: Participă la formarea pelvisului osos.
Părţi: Este alcătuit din trei piese osoase, sudate la vârsta de 14-18 ani:
- Ilionul (Os ilium);
- Pubisul (Os pubis);
- Ischionul (Os ischii).
ILIONUL
(Os ilium)
Poziţie: Os lat, situat pe partea superioară a coxalului.

Părţi:
 Corpul ilionului (Corpus ossis ilii) este partea îngustă a osului şi
participă împreună cu pubisul şi ischionul, la alcătuirea cavităţii
cotiloide sau acetabulului (Acetabulum).
 Aripa ilionului (Ala ossis ilii) este plată, cu formă de aripă şi
prezintă trei feţe şi trei margini:
 Faţa internă (Fossa iliaca) escavată, netedă, priveşte
antero-medial şi se întinde între creasta iliacă şi linia arcuată
(Linea arcuata) - reper osos, cu traiect oblic de sus în jos şi
medio-lateral, care delimitează ilionul de pubis şi ischion.
 Faţa externă sau gluteală (Facies glutea), convexă,
orientată postero-lateral, dispune de:
-Linia gluteală anterioară (Linea glutea anterior) care are
un traiect arcuat, cu direcţia de sus în jos şi posterior între creasta
iliacă şi linia gluteală inferioară.
-Linia gluteală posterioară (Linea glutea posterior) situată
dorsal de cea anterioară, cu un traiect vertical.
131
-Linia gluteală inferioară (Linea glutea inferior), linie
osoasă arcuată, deasupra rebordului superior al acetabulului.
 Faţa sacro-pelvină (Facies sacropelvina), orientată dorso-
medial între faţa externă şi internă a aripii, prezintă:
-Faţa auriculară (Facies auricularis), are forma
pavilionului urechii, cu suprafaţa articulară accidentată, răspunde feţei
auriculare de pe osul sacrat;
-Tuberozitatea ilionului (Tuberositas iliaca), suprafaţă
rugoasă, accidentată, largă, situată supero-posterior faţă de cea
auriculară. Serveşte pentru inserţia ligamentelor.
 Marginea superioară, creasta iliacă (Crista iliaca) are un traiect
sinuos, în formă de "S" culcat, cu două curburi şi prezintă:
- Buza internă (Labium internum)
- Buza externă (Labium externum)
-Linia intermediară (Linea intermedia), o creastă osoasă
situată între cele două buze.
 La extremitatea anterioară şi posterioară a crestei, cele trei
linii osoase se unesc formând câte o spină, antero-superioară şi
postero-superioară (spina iliaca anterior superior et spina iliaca
posterior superior).
-Marginea anterioară, concavă ventral, numită scobitura
inominată este aşezată între spina iliacă antero-superioară şi antero-
inferioară.
-Marginea posterioară, scurtă, concavă şi ascuţită, se află
între spina iliacă postero-superioară şi postero-inferioară.
132
ISCHIONUL
(Os ischii)
Poziţie: Este situată în partea postero-inferioară a coxalului.
Părţi:
 Corpul (Corpus ossis ischii), os neregulat ia parte la alcătuirea
acetabulului (cavităţii cotiloide).
 Ramura (Ramus ossis ischii) lamă osoasă turtită, recurbată spre
anterior, cu o margine anterioară ascuţită şi una posterioară mai
rotunjită. Se sudează cu ramura inferioară a pubisului şi prezintă:
- Spina ischiadică (Spina ossis ischii) de formă prismatică,
triunghiulară îndreptată medial şi posterior.
- Marea scobitură ischiadică (Incisura ischiadică major) este o
margine rotunjită, netedă, situată între spina ischiadică şi spina iliacă
postero-inferioară.
- Mica scobitură ischiadică (Incisura ischiadica inferior) este
aşezată între spina ischiadică şi tuberozitatea ischionului.
- Tuberozitatea ischionului (Tuber ischiadicum), proeminenţă
rugoasă largă, ovalară, situată pe marginea postero-inferioară a
ramurii, la limita între corpul şi ramura osului.
PUBELE
(Os pubis)
Poziţie: Se află pe partea antero-inferioară a coxalului.
Părţi:
 Corpul (Corpus ossis pubis), formează partea antero-inferioară a
acetabulului.
 Ramurile pubisului (Ramii ossis pubis), în număr de două, care
împreună cu ramura ischionului, delimitează gaura obturatorie
(Foramen obturatum).
- Ramura superioară (Ramus superior ossis pubis) prismatic,
triunghiular, orientat antero-medial. Este o prelungire a corpului, care
prezintă:
- Eminenţă ilio-pubiană (Eminentia ilio-pubica sau ilio-
pectinea), proeminenţă netedă, situată lateral de linia arcuată, la
joncţiunea dintre pubis şi ilion.
- Creasta pectineală (Crista pubica sau pecten ossis pubis),
proeminenţă lineară, rugoasă se află pe marginea superioară a ramurii,
în continuarea liniei arcuate.
- Tuberculul pubian sau spina pubelui (Tuberculum
pubicum), este o proeminenţă rugoasă mică, ce se află în continuarea
crestei pectineale, pe partea superioară a cotiturii ramurilor pubiene.
- Şanţul obturator (Sulcus obturatorius) neted, deschis spre
gaura obturată, este aşezat pe faţa inferioară a ramurii pubiene,
delimitează peretele superior al canalului obturator.
- Faţa simfizială (Facies symphysialis), de formă ovalară
rugoasă, cu axul mare vertical, se află pe faţa internă a unghiului
133
pubian.
- Ramura inferioară (Ramus inferior ossis pubis), este întinsă între
unghiul pubian şi ramura ischionului, cu care este sudat.
 Acetabulul (Acetabulum) sau cavitatea cotiloidiană este largă, la
naştere prin sudarea feţelor laterale ale corpurilor celor trei oase (ilion,
ischion, pubis) se formează această cavitate, orientată antero-lateral în
jos. Are forma sferică, se articulează cu capul femural şi prezintă:
- Faţa articulară semilunară (Facies lunata), suprafaţă
netedă, situată în partea periferică a fosei acetabulare, se articulează
cu capul femurului.
- Fosa acetabulară (Fossa acetabuli) este o depresiune
rugoasă aşezată în profunzimea acetabulului.
- Circumferinţa acetabulară sau sprânceana acetabulară -
proeminenţă osoasă ascuţită, circulară, înconjoară cavitatea articulară
şi este întreruptă de incizura acetabulului.
- Incizura sau scobitura acetabulară (Incisura acetabuli),
este largă, adâncă şi situată inferior.
 Gaura obturată (Foramen obturatum), este un orificiu larg

delimitat de ramurile pubelui şi ischionului, închis de membrana
obturatorie (Membrana obturans). Circumferinţa internă a găurii este
întreruptă dedesubtul ramurii superioare a pubelui de către un şanţ
orientat uşor oblic, înainte şi medial, numit şanţul obturator (Sulcus
obturatorius). Acesta este transformat de membrana amintită în canal
134
obturator (Canalis obturatorius).
OASELE MEMBRULUI INFERIOR LIBER

(Ossa membri inferioris liberi)
SCHELETUL COAPSEI
FEMURUL
(Os femoris, Femur)
Poziţie: Formează scheletul axial al coapsei şi este cel mai lung os al
corpului.
Părţi: Prezintă două extremităţi şi un corp.
 Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) formată din cap, col
şi două trohantere.
 Capul femural (Caput femoris) este o suprafaţă ce
reprezintă 2/3 dintr-o sferă, netedă, articulară cu o mică
depresiune rugoasă, fovea capului femural (Fovea capitis
femoris).
 Colul (Collum femoris), aşezat între capul şi corpul osului
este turtit antero-posterior, cu o direcţie oblică de sus în jos şi
lateral. Între axul colului şi corp, există un unghi de înclinaţie sau
flexie de 125-130°. Faţă de planul corpului şi al extremităţii
inferioare a osului, colul este orientat înainte, formând un unghi
deschis antero-medial de aproximativ 12°, numit unghi de
declinaţie sau anteversie.
 Trohanterul mare (Trochanter major) este o rugozitate
proeminentă, patrulateră, situat lateral, cu o faţă medială mai
escavată, rugoasă (Fossa trochanterica).
 Trohanterul mic (Trochanter minor), proeminenţă conică,
rugoasă, situată la limita dintre col şi corp, orientat postero-
medial.
Cele două trohantere sunt unite anterior de o creastă osoasă lineară,

linia intertrohanterică (Linea intertrochanterica), întinsă anterior
între trohanterul mare şi mic, cu traiect oblic, medial în jos, iar
posterior de creasta intertrohanterică (Crista intertrochanterica), între
cele două trohantere, având aceeaşi orientare.
 Corpul (Corpus femoris), cilindric în partea proximală, mai turtit
distal, prezintă o uşoară curbură spre anterior cu:
 Faţa anterioară convexă, netedă cu margini şterse.
 Faţa posterioară concavă prezintă:
-Linia aspră (Linea aspera) proeminenţă rugoasă cu două
feţe: internă (Labium mediale) şi externă (Labium laterale), care
diverg spre extremitatea proximală şi distală osului.
-Tuberozitatea gluteală (Tuberositas glutae), rugozitatea
proximală laterală, orientată spre baza trohanterului mare; dacă este
135
mai pronunţat se mai numeşte şi al treilea trohanter (Trochanter
tertius).
-Creasta pectineală (Linea pectinea), linie osoasă
proximală în continuarea buzei mediale; este orientată spre
trohanterul mic.
-Faţa poplitea (Facies poplitea), de formă triunghiulară
netedă, cu baza în jos, delimitată de buzele liniei aspre bifurcate
inferior.
 Extremitatea inferioară, sau epifiza distală - este voluminoasă, lată cu

diametrul transversal mai mare. Se termină distal cu două proeminenţe
asimetrice, divergente spre posterior, condilul medial şi lateral
(Condylus medialis et lateralis) prezentând faţă articulară,
intercondilară şi externă.
-Condilul medial (Condylus medialis); prelungirea infero-medială a
extremităţii este mai lungă şi mai îngustă decât cea laterală (Condylus
lateralis).
-Feţele articulare (Facies articularis), sunt curbate antero-posterior şi
prin convergenţa şi unirea lor se formează faţa patelară (Facies
patellaris), pe faţa anterioară a extremităţii care se articulează cu
patela. Prezintă două povârnişuri (cel lateral mai proeminent şi mai
larg).
-Feţele mediale (Facies medialis) sunt rugoase, se delimitează între
ele printr-o depresiune profundă, fosa intercondilară (Fossa
136
intercondylaris) delimitată spre faţa poplitee cu linea intercondilară
(Linea intercondylaris).
-Feţe laterale, rugoase, pe partea superioară prezintă câte o
proeminenţă, epicondilul medial şi lateral (Epicondylus medialis et
lateralis). Pe epicondilul medial se găseşte un mic tubercul rugos,
tuberculul adductorului (Tuberculum adductorium) pentru inserţia
unui fascicul tendinos al muşchiului adductor mare.
PATELA sau ROTULA

(Patella)
Poziţie: Partea anterioară a genunchiului, înaintea feţei patelare a
femurului, în tendonul muşchiului cvadriceps femural.
Părţi: Os scurt, turtit antero-posterior, de formă triunghiulară
prezintă:
- Baza (Basis patellae), rugoasă, priveşte în sus;
- Vârful (Apex patellae) priveşte în jos;
- Două feţe (Facies patellae), faţa anterioară (Facies anterior)
convexă, rugoasă şi faţa articulară (Facies articularis) netedă, priveşte spre
posterior. Aceasta din urmă este împărţită de o creastă verticală în două
povârnişuri netede, cel lateral având suprafaţa mai mare; se articulează cu
faţa patelară a tibiei.;
- Două margini (Margo patellae), o margine laterală şi una medială
cu traiect oblic în jos.
SCHELETUL GAMBEI
Reprezentat de două oase, unite prin extremităţile lor, delimitând un
spaţiu interosos.
TIBIA
(Tibia)
Poziţie: Partea medială a gambei.
Părţi: Os lung, cu direcţie verticală, cu două extremităţi şi un corp.
 Extremitatea sau epifiza superioară, voluminoasă, alungită în sens
transversal prezintă doi condili - condilul medial şi lateral (Condylus
medialis et lateralis).
 Faţa articulară superioară (Facies articularis superior) sau
platoul tibial, sunt două suprafeţe netede care răspund condililor
femurali. Suprafaţa medială are forma ovală, mai adâncă, iar cea
laterală largă transversal.
 Eminenţa intercondilară (Eminentia intercondylaris ) este
o proeminenţă situată între cele două suprafeţe articulare
superioare. Se termină în doi tuberculi intercondilari (Tuberculum
intercondylare mediale et laterale) despărţiţi de o mică excavaţie.
 Aria intercondilară anterioară şi posterioară (Area
intercondylaris anterior et posterior) sunt două suprafeţe
137
triunghiulare, rugoase, neregulate pentru inserţia ligamentelor
articulare ale articulaţiei genunchiului.
 Tuberozitatea tibiei (Tuberositas tibiae) se află pe partea
anterioară a extremităţii.
 Faţeta articulară fibulară (Facies articularis fibularis)
situată pe faţa externă a condilului lateral.
 Corpul (Corpus tibiae) este prismatic – triunghiular; are trei feţe şi

trei margini:
 Faţa medială (Facies medialis), plană, netedă, palpabilă
subcutanat.
 Faţa laterală (Facies lateralis) netedă, situată distal şi cu
orientare antero-laterală.
 Faţa posterioară (Facies posterior), largă, proximal, se
îngustează spre distal.
 Linia muşchiului solear (Linea musculi solei), linie oblică,
orientată infero-medial, în partea superioară a corpului tibiei.
 Marginea anterioară (Margo anterior), ascuţită, situată
între faţa medială şi laterală a corpului în formă de "S" italic
alungit. Proximal se termină sub tuberozitatea tibiei (Tuberositas
tibiae), iar distal pe maleola medială.
 Marginea medială (Margo medialis) mai pronunţată pe
partea distală.
 Marginea interosoasă (Margo interosseus) sau laterală,
participă la delimitarea spaţiului interosos al gambei. Se bifurcă pe
extremitatea inferioară a osului, delimitând incizura fibulară.
138
 Extremitatea sau epifiza inferioară, de formă neregulată, cuboidală
are:
 Maleola medială (Malleolus medialis) prelungirea medială
a osului în formă de apofiză turtită în sens transversal, cu faţa
articulară maleolară (Facies articularis malleoli) orientată lateral;
pe faţa posterioară prezintă un şanţ vertical (Sulcus malleolaris).
 Faţa articulară inferioară (Facies articularis inferior),
netedă, concavă în sens antero-posterior, lateral se continuă cu
faţa articulară a maleolei mediale.
 Scobitura fibulară (Incisura fibularis) situat pe faţa laterală
a extremităţii, se articulează cu fibula.
FIBULA sau PERONEUL

(Fibula)
Poziţie: Partea laterală a gambei.
Părţi: Os lung, cu direcţie verticală, prezintă un corp şi două
extremităţi:
 Extremitatea sau epifiza superioară, prezintă:
- Capul fibulei (Caput fibulae), conic, rugos, pe faţa medială prezintă
o suprafaţă netedă, ovalară (Facies articularis capitis fibulae), pentru
articulaţia cu tibia.
- Vârful (Apex capitis fibulae) prelungire ascuţită în partea superioară
a capului.
 Corpul (Corpus fibulae), subţire cu trei feţe şi trei margini:
- Faţa medială (Facies medialis) prezintă o creastă longitudinală
oblică (Crista medialis)
- Faţa laterală (Facies lateralis)
- Faţa posterioară (Facies posterior) distal, se confundă cu faţa
medială a diafizei.
- Margini:
- anterioară (Margo anterior)
- posterioară (Margo posterior)
- interosoasă (Margo interosseus), orientată medial spre tibie, mai
pronunţată în partea mijlocie a diafizei, delimitează lateral spaţiul
interosos al gambei.
 Extremitatea sau epifiza inferioară prezintă:
- Maleola laterală (Malleolus lateralis), proeminenţă rugoasă turtită
în sens transversal, mai lungă şi mai voluminoasă ca cea medială,
inferior se termină cu un vârf.
- Faţa articulară maleolară (Facies articularis malleoli) situat pe
partea anterioară a feţei mediale, pentru articulaţia cu talusul.
- Fosa maleolei laterale (Fossa malleoli lateralis) scobitură adâncă
aşezată înapoia feţei maleolare.
- Sanţ longitudinal pe faţa posterioară, pentru trecerea tendoanelor
muşchilor fibulari.
139
SCHELETUL PICIORULUI
OASELE TARSIENE
(Ossa tarsi)
Oasele tarsiene, în număr de şapte oase, formează tarsul (Tarsus),
dispuse în două rânduri:
- Rândul posterior proximal, cu două oase suprapuse: talusul şi
calcaneul.
- Rândul anterior (distal), format din cinci oase juxtapuse:
navicularul, cuboidul şi trei oase cuneiforme.
TALUSUL sau ASTRAGALUL

(Talus)
Poziţie: Interpus între oasele gambei, calcaneu şi navicular.
Părţi: Formă cuboidală, format din cap, col şi corp, prezintă:
 Capul (Caput tali) - proeminenţă alungită transversal şi anterior, are
faţa articulară (naviculară) convexă, ovalară (Facies articularis
navicularis).
 Gâtul (Collum tali), înclinat în jos şi medial, uneşte capul cu
corpul.
 Corpul (Corpus tali), formează cea mai mare parte a osului,
distingându-i-se următoarele elemente:
 Trohleea talusului (Trochlea tali) în formă de scripete,
140
reprezentat de trei suprafeţe articulare: superioară, medială şi
laterală a talusului, se articulează cu scobitura gambieră formată
de suprafaţa articulară inferioară a tibiei, a maleolei mediale şi
laterale.
 Faţa superioară are o suprafaţă articulară (Facies
articularis superior) largă, netedă, convexă antero-posterior,
concavă în sens transversal, se articulează cu faţa inferioară a
tibiei.
 Faţa medială (neregulată), prezintă o suprafaţă articulară
netedă, de forma unei virgule, faţa maleolară medială (Facies
malleolaris medialis) pentru articulaţia cu maleola medială a
tibiei.
 Faţa laterală, superior are o suprafaţă articulară,
triunghiulară (Facies malleolaris lateralis) pentru articulaţia cu
maleola laterală.
 Apofiza laterală a talusului (Processus lateralis tali) este
sub faţa articulară descrisă, de formă triunghiulară, cu rol în
susţinerea maleolei laterale.
 Faţa inferioară, prezintă trei suprafeţe uşor escavate, netede

pentru articulaţia cu calcaneul:
-Faţa articulară calcaneară anterioară (Facies articularis
calcanea anterior) pe faţa inferioară a capului.
-Faţa articulară calcaneară mijlocie (Facies articularis
calcanea media) situată între col şi corp.
-Faţa articulară calcaneară posterioară (Facies articularis
calcanea posterior) largă, aşezată pe corp.
-Sanţul talusului (Sulcus tali) interpus între faţa articulară
calcaneară posterioară şi mijlocie, cu traiect oblic, antero-lateral.
 Faţa posterioară prezintă o apofiză orientată spre posterior,
141
procesul posterior al talusului (Processus posterior tali) străbătut
de un şanţ (Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi)
limitat medial şi lateral de doi tuberculi (Tuberculum mediale et
laterale).
CALCANEUL
(Calcaneum)
Poziţie: Dedesubtul talusului
Părţi: Formă cuboidală, alungită antero-posterior, cu şase suprafeţe.
 Faţa anterioară, concavă, netedă se articulează cu cuboidul
(Facies articularis cuboidea).
 Faţa superioară, prezintă trei suprafeţe articulare, ce
corespund suprafeţelor calcaneare de pe faţa inferioară a talusului:
-Faţa articulară talară anterioară (Facies articularis talaris
anterior).
-Faţa articulară talară mijlocie (Facies articularis talaris
media).
-Faţa articulară talară posterioară (Facies articularis talaris
posterior).
-Sanţul calcaneului (Sulcus calcanei) oblic întins între
suprafeţele talare mijlocie şi posterioară. Prin suprapunere cu şanţul
talusului se transformă în sinusul tarsian (Sinus tarsi).
 Faţa medială, neregulată, prezintă:
-Proeminenţă puternică (Sustentaculum tali) cu rol de
sprijin al talusului. Faţa superioară este netedă şi corespunde feţei
articulare talare mijlocii.
-Sanţul calcanear (Sulcus tendinis musculi flexoris
hallucis longi) situat între sustentaculum tali şi tuberozitatea
calcaneară.
142
 Faţa laterală, are două formaţiuni:
-Trohlea fibulară (Trochlea fibularis) proeminenţă
rotunjită
-Şanţul muşchilor fibulari (Sulcus tendinis musculi
fibularis longi) aşezat sub trochlea fibulară.
 Faţa inferioară, accidentată, rugoasă, prezintă prelungirea
inferioară a tuberozităţii calcaneare.
 Faţa posterioară, voluminoasă, proeminentă, rugoasă,
denumită tuberozitate calcaneară (Tuber calcanei) serveşte pentru
inserţia tendonului achilian. Prezintă două proeminenţe: medială şi
laterală, prelungirea tuberozităţii calcaneare (Processus
medialis et lateralis tuberis calcanei).
NAVICULARUL
(Os naviculare)
Poziţie: Pe partea medială a piciorului, între capul talusului, osul
cuboid şi cele trei cuneiforme.
Părţi: Turtit antero-posterior, prezintă şase feţe:
- Faţa anterioară, are trei suprafeţe netede, despărţite de două creste
osoase oblice, se articulează cu cele trei oase cuneiforme.
- Faţa posterioară, concavă se articulează cu capul talusului.
- Faţa superioară sau dorsală este uşor convexă, rugoasă.
- Faţa inferioară (plantară) rugoasă.
- Faţa medială, prezintă tuberculul navicularului (Tuberculum ossi
navicularis) orientat inferior.
- Faţa laterală are o faţetă articulară, care răspunde osului cuboid.
143
CUBOIDUL
(Os cuboideum)
Poziţie: Pe partea laterală a piciorului, între calcaneu, cuneiformul
trei şi metatarsul IV şi V.
Părţi: De formă cuboidală, neregulată cu şase feţe.
- Faţa anterioară prezintă două suprafeţe articulare netede, despărţite
de o creastă osoasă verticală, serveşte pentru articularea cu
metatarsienele IV şi V.
- Faţa posterioară, concavă, netedă pentru calcaneu.
- Faţa superioară , rugoasă.
- Faţa inferioară prezintă tuberozitatea cuboidului (Tuberositas ossis
cuboidei) o proeminenţă transversală, rugoasă şi şanţul tendonului
muşchiului fibular lung (Sulcus tendinis musculi fibularis longi)
escavaţie adâncă, situată transversal înaintea tuberculului.
- Faţa medială, are o suprafaţă rotundă, netedă, articulară pentru

cuneiformul III.
- Faţa laterală, îngustă, rugoasă.
CUNEIFORMUL MEDIAL
(Os cuneiforme mediale)
Poziţie: Situat pe partea medială a piciorului, între metatarsul I şi
navicular, prezintă şase feţe:
144
-Faţa anterioară, netedă, convexă serveşte pentru articularea cu
metatarsianul I.
-Faţa posterioară, netedă, concavă, pentru articulaţia cu osul
navicular.
-Faţa superioară, ascuţită, rugoasă.

-Faţa inferioară, largă, rugoasă.
-Faţa medială, rugoasă.
-Faţa laterală, concavă, prezintă o faţă articulară în formă de echer,
vine în contact cu cuneiformul intermediar.
CUNEIFORMUL INTERMEDIAR
(Os cuneiforme intermedium)
Poziţie: Situat între cuneiformul medial şi lateral, cu baza spre faţa
dorsală a piciorului şi cu vârful în jos. Prezintă cinci feţe: -
Faţa anterioară, netedă, se articulează cu metatarsianul II.
-Faţa posterioară, cu o faţetă articulară concavă pentru osul navicular.

-Faţa superioară, mai lată, rugoasă.
145
-Faţa medială, prezintă o faţă articulară în formă de echer pentru
primul cuneiform.
-Faţa laterală, cu faţa articulară în formă de pişcot, vine în contact cu
al treilea cuneiform.
CUNEIFORMUL LATERAL
(Os cuneiforme laterale)
Poziţie: Situat între metatarsianul III, navicular, cuneiformul
intermediar şi cuboid, cu baza în sus şi vârful în jos. Prezintă cinci feţe:
-Faţa anterioară, netedă se articulează cu metatarsianul III.
-Faţa posterioară, netedă, răspunde navicularului.
-Faţa superioară mai lată, rugoasă.
-Faţa medială, cu suprafaţă articulară în formă de pişcot se articulează
cu cuneiformul intermediar.
-Faţa laterală, are o suprafaţă rotundă, netedă articulară pentru osul
cuboid.
OASELE METATARSIENE
(Ossa metatarsalia)
Oasele metatarsiene, în număr de cinci formează metatarsul
(Metatarsus). Sunt situate între rândul distal al oaselor tarsiene şi falange.
Părţi:
 Bază (Basis) sau extremiatea proximală, prezintă trei
suprafeţe articulare (cu excepţia metatarsianului proximal I); se
articulează cu oasele tarsiene şi cu oasele metatarsiene învecinate
(medial şi lateral).
 Corpul (Corpus) este prismatic, triunghiular, uşor arcuat,
cu concavitatea plantară, prezintă trei suprafeţe: dorsală, rugoasă,
mai lată, medială şi laterală delimitează spaţiile interosoase.
 Capul (Caput) sau extremitatea distală, turtită transversal şi
se articulează cu baza falangei proximale.
Caractere particulare:
146
- Metatarsul I.- scurt voluminos. Baza osului prezintă proximal o faţă
articulară concavă, pentru cuneiformul medial, iar lateral pentru
metatarsianul II. Prezintă o tuberozitate (Tuberositas ossis
metatarsalis I.)
- Metatarsianul II. - cel mai lung, baza sa proximală se articulează cu
cele trei cuneiforme, iar pe flancuri cu baza metatarsului I şi III.
- Metatarsianul III. - baza proximală are o suprafaţă articulară pentru
cuneiformul lateral, iar pe flancuri câte o faţă articulară pentru baza
metatarsianului II. şi IV.
- Metatarsianul IV. - baza sa proximală prezintă două faţete articulare
pentru cuboidul şi cuneiformul lateral, iar pe flancuri este câte o
faţetă articulară destinată metatarsului III. şi V.
- Metatarsianul V.- baza se articulează proximal cu cuboidul, medial
cu metatarsianul IV, prezintă o tuberozitate (Tuberositas ossis
metatarsalis V).
OASELE DEGETELOR
(Ossa digitorum pedis)
Sunt formate în total din 14 falange, câte 3 pentru fiecare deget (cu
excepţia halucelui care are numai două).
Poziţie: Formează scheletul degetelor, numerotate din medial spre
lateral cu I la V.
Părţi:
 Baza (Basis phalangis), prezintă o faţă articulară escavată
pentru capul metatarsului.
 Corpul (Corpus phalangis) este turtit transversal, uşor
încurbat spre plantă.
 Capul (Caput phalangis) de forma unui ceas de nisip.
-Falanga proximală (Phalanx proximalis), mai lungă,
turtită transversal.
-Falanga mijlocie (Phalanx media), scurtă, reprezentată
numai din bază şi cap.
-Falanga distală (Phalanx distalis), scurt, cu tuberozitatea
unghială mai lată (Tuberositas phalangis distalis).
OASELE SESAMOIDE
(Ossa sesamoidea)
Sunt formaţiuni rotunde mici, în număr de două, la nivelul
articulaţiei metacarpo-falangiene, pe faţa plantară a halucelui, inconstant în
articulaţiile sesamoide ale degetelor II şi V.
147
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR
(Juncturae membri inferioris)
Articulaţiile membrului inferior sunt reprezentate de:
- Articulaţiile centurii pelviene sau a bazinului.
- Articulaţiile membrului inferior liber.
ARTICULAŢIILE CENTURII PELVIENE

(Juncturae cinguli membri inferioris)
Articulaţiile centurii pelviene se împart în:
- Articulaţia sacro-iliacă.
- Articulaţia interpubiană sau simfiza pubiană.
ARTICULAŢIA SACROILIACĂ
(Articulatio sacroiliaca)
- Sunt reprezentate de feţele auriculare ale coxalului şi sacrului,
rugoase, neregulate, care contribuie la solidarizarea articulaţiei şi stabilitatea
pelvisului.
- Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaje hialine.
- Lama fibrocartilaginoasă intraarticulară acoperă cartilajul hialin.
 Capsula articulară este strânsă, scurtă, se inseră pe marginea
suprafeţelor articulare.
 Membrana sinovială, subţire, fină, tapetează faţa internă a
capsulei fibroase, delimitând un spaţiu îngust, intraarticular.
 Ligamente:
-Ligamentele sacroiliace ventrale (Ligamenta sacroiliaca
ventralia) formate din fascicule fibroconjunctive fine, întinse pe
faţa anterioară sacropelvină a articulaţiei.
-Ligamentele sacroiliace posterioare (Ligamenta
sacroiliaca dorsalia) întinse între rugozităţile sacrului şi ilionului,
sunt alcătuite din fibre scurte, orizontale, aşezate superficial şi
fascicule lungi, oblice sau verticale, situate profund.
-Ligamentele sacroiliace interosoase (Ligamenta
sacroiliaca interossea) sunt ligamente puternice, scurte, dispuse
sub ligamentele sacroiliace dorsale, între tuberozitatea iliacă şi cea
sacrală.
-Ligamentul iliolombar (Ligamentum iliolumbale) este un
ligament puternic, alcătuit din fibre transversale şi oblice, întinse
între apofizele costiforme ale vertebrelor lombare 4 şi 5 şi creasta
iliacă, deasupra suprafeţei auriculare.
-Ligamentul sacrotuberal (Ligamentum sacrotuberale) are
formă triunghiulară, având originea pe spina iliacă postero -
148
inferioară, marginea laterală a sacrului şi a coccisului cu fibre
convergente oblice, ce se inseră pe marginea internă a tuberozităţii
ischiadice.
-Ligamentul sacrospinal (Ligamentum sacrospinale) are
formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos. Este întins între
marginea laterală a sacrului şi a coccisului, respectiv spina
ischiadică.
-Ligamentul sacrotuberal şi sacrospinos transformă
scobitura ischiadică mare şi mică în orificiul ischiadic mare
(Foramen ischiadicum majus) şi în orificiul ischiadic mic
(Foramen ischiadicum minus), completând astfel peretele lateral al
pelvisului.
 Biomecanica articulară:
- Este o articulaţie de tranziţie între diartroză şi din artroză, cu
mişcări reduse ale sacrului, de-a lungul unui ax transversal, care
trece prin ligamentele sacroiliace dorsale, astfel la naştere permite
modificarea diametrelor bazinului. Aceste mişcări sunt:
- Nutaţia: baza sacrului se înclină înainte şi în jos, paralel cu
deplasarea inversă a vârfului coccisului; astfel diametrul antero-
posterio al strâmtorii superioare a micului bazin, se reduce, dar se
măreşte în sens antero-posterior, diametrul strâmtorii inferioare.
- Contranutaţia: baza sacrului se deplasează înapoi, iar vârful în
sens invers.
SIMFIZA PUBIANĂ
(Symphysis pubica)
Este situată anterior, pe linia mediană, între cele două oase pubiene.
- Sunt reprezentate de cele două suprafeţe simfiziale, ovalare ale
oaselor pubiene.
- Cartilajul fibros subţire, acoperă cele două suprafeţe articulare.
- Discul interpubian (Discus interpubiens), fibrocartilaj triunghiular,
situat între cele două suprafeţe articulare, umple spaţiul cuneiform
interosos liber. In unele cazuri prezintă şi o cavitate
intracartilaginoasă.
 Ligamente:
- Ligamentul pubian superior (Ligamentum pubicum superius) este
o lamă fibroasă întinsă transversal între cei doi tuberculi pubieni şi
crestele pubiene, pe faţa superioară a simfizei.
- Ligamentul pubian inferior sau arcuat (Ligamentum arcuatum
pubis) se întinde între ramurile pubiene inferioare, având un traiect
arcuat. Rotunjeşte unghiul subpubian formând astfel arcada pubiană
(Arcus pubis) care este un reper obsterical important în măsurarea
diametrului sagital al bazinului mic.
149
- Este o simfiză care în timpul sarcinii şi naşterii, prin distanţarea
celor două suprafeţe articulare, modifică diametrele bazinului mic.
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER

(Juncturae membri inferioris liberi)
ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ SAU A ŞOLDULUI

(Articulatio coxae)
Este o articulaţie complexă, puternică, susţine întreaga greutate a
corpului, cu rol important în statică şi locomoţie.
- Capul sferic al osului femural, aproximativ 2/3 dintr-acesta.
- Suprafaţa semilunară a acetabulului.
- Acetabulul este completat de ligamentul transvers al acetabulului
(Ligamentum transversum acetabuli) format din fascicule fibroase cu
direcţie transversală, trecând peste scobitura acetabulară.
- Cele două suprafeţe osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin gros
astfel:
- Cartilajul care acoperă capul femural este întrerupt la nivelul
fosetei capului femural şi se termină în apropierea gâtului femural.
- Cartilajul care acoperă suprafaţa semilunară a acetabulului,
are formă de potcoavă şi lipseşte dedesubt la nivelul fosei şi incizurii
acetabulare.
- Labrul sau cadrul acetabular (Labrum acetabulare) este un
fibrocartilaj inelar, situat în jurul circumferinţei cavităţii acetabulare prin
adâncirea cavităţii cotiloide, astfel, capul femural este aproape în întregime
cuprins în acetabul. Pe secţiune are formă prismatică, triunghiulară, se
inseră pe sprânceana acetabulară.
150
 Capsula articulară; are aspectul unui manşon strâns şi foarte
rezistent, format din fascicule conjunctive aşezate pe două planuri:
-Stratul superficial, reprezentat de fibre longitudinale, sub
formă de fascicole, mai semnificative pe faţa anterioară
aarticulaţiei.
-Stratul profund, format din fibre circulare, mai groase
posterior. Fibrele circulare grupate în jurul colului femural, au
formă de inel, formând zona orbiculară (Zona orbicularis).
-Capsula articulară are originea pe marginea externă a
acetabulului, anterior după ce înglobează în întregime colul
femural, se inseră pe linia intertrohanteriană. Posterior se inseră
pe colul femural cu 1 cm. medial de creasta intertrohanteriană,
astfel treimea laterală a feţei posterioare a colului, este situat
extracapsular.
-Acoperă faţa internă a capsulei fibroase. Se inseră pe
periferia cartilajului articular şi pe porţiunea intraarticulară a
colului femural, precum şi pe marginea externă a labrului
acetabular. Intraarticular înconjoară ligamentul rotund al capului
femural.
 Ligamente:
-Ligamentul iliofemural (Ligamentum iliofemorale)
puternic, situat pe faţa anterioară a articulaţiei. Se întinde de la
spina iliacă antero-inferioară şi marginea superioară acetabulară,
până la linia intertrohanteriană, ca o bandă fibro-conjunctivă
triunghiulară.
-Ligamentul pubofemural (Ligamentum pubofemorale)
aşezat pe faţa anterioară a articulaţiei, este întins între eminenţa
iliopubiană, creasta pectineală şi baza trohanterului mic.
-Ligamentul ischiofemural (Ligamentum ischiofemorale)
este aşezat pe faţa posteroinferioară a articulaţiei, întins între
ischion (postero-inferior de acetabul) şi la baza trohanterului mare
şi fosa trohanteriană.
-Ligamentul rotund al capului femural (Ligamentum
capitis femoris). Este situat intraarticular ca o bendeletă fibroasă,
aplanată cu o origine mai largă între ligamentul transvers şi
marginile incizurii acetabulare, cu inserţie pe foseta capului
femural. Conţine vase nutritive pentru capul femural.
 Este o enartroză cotilică (Articulatio cotylica) asigurând
mişcări în toate direcţiile, prin trei axe principale:
- Mişcări de flexiune şi extensiune
- Mişcări de abducţie şi aducţie
- Mişcări de rotaţie
- Circumducţie
151
 Mişcările de flexie şi extensie, se execută în jurul unui ax
transversal, care trece de-a lungul colului femural, între foseta
capului şi trohanterul mare.
-Flexia: reprezintă apropierea coapsei de peretele anterior al
abdomenului, are o mărime de 120°. Amplitudinea mişcării depinde
de poziţia genunchiului; în genunchi flectat, flexiunea este mare
(130°), în genunchi extins flexiunea coapsei este mai limitată (90°).
mişcare în general este limitată de întinderea capsulei articulare.
-Extensia: reprezintă deplasarea inversă a coapei. Se poate
mări cu cca. 15-20° prin extensie forţată. Mişcarea este limitată de
întinderea ligamentului iliofemural, pubofemural şi de partea
anterioară a capsulei.
 Mişcările de abducţie şi aducţie, se desfăşoară în jurul unui
ax sagital, care trece prin centrul capului femural.
-Abducţia: dacă se execută cu coapsele extinse,
amplitudinea mişcării atinge 40; îndepărtate între ele în total 80°;
efectuat cu coapsele în flexiune, abducţia atinge 70°, datorită relaxării
ligamentelor articulare.
-Aducţia sau apropierea coapsei, până la coapsa opusă.
Amplitudinea mişcării poate fi mărită prin flectarea coapsei
(încrucişarea coapselor).
 Mişcările de rotaţie externă şi internă, se realizează în jurul
unui ax vertical, care leagă centrul capului femural cu centrul
condilului medial. Cu coapsele în extensiune, rotaţia externă este
de 15°, iar cea internă de 35°.
 Circumducţia: reprezintă succesiunea mişcărilor descrisă
mai sus, prin care capul femural se învârteşte în acetabul, iar
diafiza femurală descrie un con cu baza orientată distal.
ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
(Articulatio genus)
 Componentele osoase:
 Extremitatea distală a femurului, reprezentată de cei doi
condili femurali, orientaţi oblic, cel medial fiind mai proeminent şi
mai lung faţă de cel lateral.
-Feţele articulare ale celor doi condili femurali sunt curbate
şi divergente în direcţie dorsală şi separate prin fosa
intercondilară.
-Faţa articulară patelară, uneşte anterior condilii femurali şi
este divizată de un şanţ vertical, într-o parte medială mai mică şi
într-o parte laterală mai mare.
-Faţa articulară posterioară a patelei este ovalară, divizată
de asemenea de o creastă verticală, într-o arie medială mai mică şi
o arie laterală mai mare.
 Extremitatea proximală a tibiei, prin prezenţa celor două
suprafeţe articulare excavate ale platoului tibial, situaţi medial şi
152
lateral de eminenţa intercondiliană.
 Cartilajul articular hialin (Cartilago articularis) este
reprezentat pe faţa articulară a condililor femurali şi pe faţa
articulară posterioară a patelei, având grosimea de 2-3 mm, iar pe
suprafeţele articulare superioare a tibiei, are grosimea de 6-7 mm
în partea centrală şi mai subţire în partea periferică.
 Meniscurile intraarticulare (Meniscus lateralis et medialis)
sunt două formaţiuni fibrocartilaginoase, de formă inelară
incompletă, situate intraarticular şi fixate pe periferia suprafeţelor
articulare superioare ale tibiei, asigurând concordanţa între
suprafeţele condililor femurali şi feţele articulare superioare ale
tibiei.
-Fiecare menisc are un corn anterior şi posterior, cu inserţia
pe emineţa intercondiliană.
-Pe secţiune verticală are formă triunghiulară cu baza spre
exterior şi vârful orientat spre centrul suprafeţei articulare
superioare a tibiei; prezintă:
-Faţa superioară concavă, vine în contact cu
condilul femural.
-Faţa inferioară, plată priveşte spre faţa articulară a
tibiei.
-Baza sau faţa externă a discului, mai groasă, aderă
pe capsula articulară.
-Meniscurile anterior sunt unite prin ligamentul transvers

(Ligamentum transversum genus). Meniscurile dispun de
mobilitate redusă alunecând pe platoul tibial, în timpul mişcărilor
genunchiului.
-Meniscul lateral (Meniscus lateralis) are forma unui inel,
aproape complet (aspect de "O") întrerupt la nivelul emineţei
153
intercondilare.
-Meniscul medial (Meniscus medialis), are formă de
semilună cu o întrerupere mai largă (aspectul literei "C").
Cornul anterior se inseră pe marginea anteioară a platoului
tibial, iar cornul posterior pe aria intercondilară posterioară.
 Capsula articulară fibroasă, are forma unui manşon care
uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela. Este întreruptă de
faţa articulară posterioară a patelei. Capsula este mai slabă şi mai
subţire pe faţa anterioară şi mai puternică pe faţa posterioară.
-Este formată din fibre longitudinale puternice; de fibre
transversale şi oblice.
-Inserţia femurală, anterior se află deasupra feţei articulare
patelare cu 10-15 mm, după care trece medial şi lateral sub
epicondili, iar posterior are o invaginare intercondilară, pătrunde
până la ligamentele încrucişate.
-Inserţia tibială, urmăreşte configuraţia condililor tibiali,
respectiv marginile suprafeţelor articulare.
-Inserţia patelară se află la marginea suprafeţei articulare.
-Capsula articulară se fixează pe faţa externă a meniscurilor.
-Articulaţia tibio-fibulară este extracapsulară.
 Ligamente:
-Ligamentul patelar (Ligamentum patellae) sau ligamentul
rotulian, este tendonul fibros de inserţie al muşchiului
quadriceps femural, situat pe faţa anterioară a articulaţiei. Are o
lungime de 5-6 cm., o lăţime de 2-3 cm., de formă triunghiulară
cu baza în sus şi cuprinde patela care astfel devine un os
sesamoid. Se inseră pe partea inferioară a tuberozităţii tibiei.
-Retinaculul medial şi lateral al patelei (Retinaculum
patellae mediale et laterale), au aspectul de lame fibroase,
expansiuni ale quadricepsului femural. sunt întinse între
condilii tibiali şi marginea laterală a rotulei, numite şi
"aripioarele rotulei".
-Ligamentul colateral tibial (Ligamentum collaterale
tibiale), este o formaţiune fibroasă, aplanată, mai bine
individualizată pe partea superioară, iar inferior se confundă cu
capsula fibroasă a genunchiului. Este întins între epicondilul
medial al femurului şi condilul medial al tibiei.
-Ligamentul colateral fibular (Ligamentum collaterale
fibulare) subţire, rotund superior, se inseră pe epicondilul
lateral al femurului inferior pe faţa antero-laterală a capului
fibulei. Nu aderă pe capsula fibroasă.
-Ligamentul popliteu oblic (Ligamentum popliteum
obliqum) sau expansiunea recurentă a muşchiului
semimembranos: are un traiect oblic de jos în sus şi lateral, de
la tendonul muşchiului până la condilul lateral al femurului.
154
-Ligamentul popliteu arcuat (Ligamentum popliteum
arcuatum), bandă fibroasă arcuată, aşezată transversal cu
concavitatea în sus, pe faţa posterioară a capsulei articulare. Se
întinde între condilul lateral şi faţa medială a capsulei fibroase.
-Ligamentele încrucişate (Ligamenta cruciata genus). Sunt
două ligamente puternice, situate profund în fosa intercondilară,
intraarticular, dar extrasinovial. Sunt întinse între ariile
intercondiliene ale tibie şi condilii femurali.
-Ligamentul încrucişat anterior (Ligamentum
cruciatum anterius) pleacă de pe aria intercondilară
anterioară, oblic în sus, înapoi şi lateral la suprafaţa
intercondiliană a condilului lateral.
-Ligamentul încrucişat posterior (Ligamentum
cruciatum posterius) are o direcţie oblică în sus, înainte şi
medial, întins între aria intercondiliană posterioară şi faţa
intercondiliană a condilului medial al femurului. Reprezintă
cel mai important ligament de unire al articulaţiei
genunchiului, asigurând contactul dintre suprafeţele
articulare. Ruptura ligamentelor încrucişate provoacă
alunecarea platoului tibial sub presiunea condililor femurali
(mişcări în sertar al genunchiului).
-Ligamentele meniscofemurale anterioare şi posterioare

(Ligamenta meniscofemorale anterius et posterius) sunt
întinse între cornul posterior al meniscului lateral şi scobitura
intercondiliană a femurului, fiind ataşate ligamentelor
încrucişate.
 Corpul adipos:
155
-Corpurile adipoase ale genunchiului au rolul de a umple
golurile dintre elementele articulare şi au următoarea dispoziţie:
-Corpul adipos infrapatelar (Corpus adiposum
infrapatellare) se află în partea anterioară a articulaţiei, aşezat
între ligamentul patelar şi condilii femurali. Are o prelungire
adipoasă (Ligamentul adipos) care traversează articulaţia şi se
inseră în scobitura intercondiliană a femurului.
-Corpul adipos posterior (Corpus adiposum
posterius) este aşezat dorsal de ligamentele încrucişate şi umple
golurile fosei intercondiliene.
 Sinoviala:
-Căptuşeşte faţa internă a capsulei fibroase, se inseră pe
marginea cartilajelor articulare de pe femur, patelă şi tibie, unde
capsula fibroasă se îndepărtează de marginea cartilajului articular.
Are o structură complexă cu următoarele particularităţi:
-Sinoviala este întreruptă la nivelul bordurii externe a
meniscurilor articulare, împărţind cavitatea în două etaje:
-etajul suprameniscal, corespunde articulaţiei
femuro-meniscale
-etajul inframeniscal, ce corespunde articulaţiei
meniscotibiale.
-Anterior, sinoviala acoperă faţa posterioară a
corpului adipos infrapatelar şi îl delimitează astfel de cavitatea
sinovială; iar cordonul adipos ridică sinoviala formând plica
sinovială infrapatelară (Plica synovialis infrapatelaris).
-Posterior, sinoviala trece înaintea ligamentelor
încrucişate şi a corpului adipos posterior. Pe laturile
ligamentelor încrucişate sinoviala se reflectă anterior spre
cavitatea articulară formând două plici verticale. Astfel cele
două ligamente au o poziţie extrasinovială, împreună cu
eminenţa intercondiliană a tibiei, ele aşadar aflându-se
intraarticular, între sinovială şi capsula articulară (deci
extrasinovial).
-Prelungirile sinovialei sunt:
-Fundul de sac sau recesul suprapatelar; este o
prelungire antero - superioară a sinovialei, situat deasupra
bazei patelei, între muşchiul quadriceps femural şi femur.
Comunică cu bursa seroasă suprapatelară (Bursa
suprapatelaris). Pe acest fund de sac se fixează fascicole
musculare dependente ale quadricepsului femural, numit
tensorul sinovialei. (M. articularis genus).
-Fundul de sac sau recesul posterior; este
reprezentat de prelungirea posterioară a sinovialei, care
comunică cu bursele periarticulare.
-Fundul de sac de sub muşchiul popliteu (Recessus
subpopliteus).
156
-Sub muşchiul geamăn medial (Bursa subtendinea
musculi gastrocnemii medialis).
-Sub muşchiul semimembranos (Bursa musculi
semimembranosi).
-În general fiecare comunică cu cavitatea sinovială.
-Plicile alare (Plicae alares) sunt două cute simetrice curbe,
ce pleacă de pe laturile patelei, converg în jos şi se termină
antero-inferior în plica sinovială infrapatelară.
 Tipul articulaţie: este o trohleartroză. Axele articulare: cu
toate că este o articulaţie complexă, are numai un singur ax
transversal, care trece prin condilii femurali, fără o dispoziţie
constantă; se deplasează anterior în extensie şi posterior în flexie.
 Mişcările principale efectuate de-a lungul axului transversal
sunt:
-Mişcările de flexie şi extensie ale gambei, însoţită de
mişcări secundare, pasive, de rotaţie internă şi externă, impusă de
inegalităţile existente între cei doi condili şi de forma suprafeţelor
articulare ale condililor femurali.
-Flexia reprezintă mişcarea de apropiere a gambei spre faţa
posterioară a coapsei, ce se produce în compartimentul femuro-
meniscal al articulaţiei cu următoarele faze principale:
-Condilii femurali execută o mişcare de învârtire sau rulaj
posterior, simultan cu alunecarea anterioară.
-Rotula efectuează o mişcare de alunecare în jos,
parcurgând o distanţă de 5-7 cm. fiind situat înaintea condililor
femurali.
-Mărimea flexiei faţă de axul coapsei şi gambei este de 50-
70°.
-Mişcarea de flexie este limitată de: întâlnirea feţei
posterioare a gambei cu faţa posterioară a coapsei; întinderea
ligamentelor încrucişate indiferent de tipul mişcării, asigurând
astfel contactul permanent dintre suprafeţele articulare.
-Extensia reprezintă mişcare opusă flexiunii, adică
reducerea axului longitudinal al gambei în prelungirea axului
longitudinal al coapsei, asigurând astfel o puternică stabilitate a
genunchiului în suportarea greutăţii corpului. Extensiunea are
următoarele proprietăţi:
-Mişcarea se desfăşoară în articulaţia femuromeniscală cu
momente alunecare identice, descrise în mişcarea deflexiune.
-Rotula se deplasează în sus şi se situează desupra
condililor femurali.
-Extensiunea maximă este de 170-180°.
-Mişcarea este limitată de: ligamentele posterioare ale
genunchiului; întinderea ligamentelor încrucişate.
-Mişcările de rotaţie sunt pasive, secundare şi se desfăşoară
157
la sfârşitul mişcărilor de flexie şi extensiune, fiind " mişcări
terminale". Reprezintă răsucirea gambei pe coapsă de-a lungul
unui ax longitudinal care trece prin mijlocul eminenţei
intercondilare a tibiei. Mişcarea are următoarele semnificaţie:
-Este cauzată de prezenţa inegalităţilor dintre cei
doi condili femurali şi a întinderii ligamentelor încrucişate.
Deci sunt mişcări pasive.
-Mişcare se desfăşoară în compartimentul menisco-tibial al
articulaţiei, fără deplasarea meniscurilor împreună cu platoul
tibial.
-Rotaţia internă apare la sfârşitul mişcării de flexie, având
mărimea de 5-10° iar rotaţia externă la terminarea mişcării de
extensie cu o deplasare de 10°.
JONCŢIUNILE TIBIOFIBULARE
Extremităţile oaselor gambei sunt unite între ele sus printr-o
articulaţie, jos printr-o sindesmoză. Între cele două diafize, legătura se face
prin membrana interosoasă crurală (Membrana interossea cruris) care
obturează spaţiul interosos de la acest nivel, intersectându-se pe crestele
interosoase ale celor două oase.
ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ PROXIMALĂ

(Art. tibiofibularis)
 Suprafeţele articulare acoperite cu cartilaj hialin sunt: faţa articulară
fibulară a condilului lateral al tibiei şi faţa articulară de pe capul
peroneului.
 Capsula articulară se inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi nu
comunică cu cea a genunchiului. Este fortificată de fasciculele întinse
ănter capul fibulei şi condilul lateral (Lig. capitis fibulae).
 Mişcări: fiind de tipul articulaţiilor plane permite mişcări de
alunecare limitate ale capului fibular.
SINDESMOZA TIBIOFIBULARĂ
(Syndesmosis tibiofibularis)
 Suprafeţele venite în contact sunt: scobitura fibulară de pe
extremitatea inferioară a tibiei şi partea superioară a maleolei fibulei.
 Ligamentele de forma unor fibre oblice întinse anterior şi posterior
înter cele două oase sunt numite ligamente tibiofibulare (Lig.
tibiofibulare anterius şi posterius).
 Mişcări: sinartroza, permite îndepărtarea şi apropierea maleolei
externe faţă de tibie; adaptează scoaba tibioperonieră la mişcările
trohleei talusului.
158
ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ
(Art. talocruralis)
 Numită şi articulaţia gleznei, se realizează înter cele două oase ale
gambei şi talus, singurul os tarsian prin care piciorul se articulează cu
gamba.
 Suprafeţele articulare acoperite cu cartilaj hialin sunt:

 Suprafaţa articulară tibioperonieră unită prin sindesmoza
tibiofibulară ce formează o scoabă alungită transversal cu trei feţe
şi anume: faţa articulară inferioară a tibiei şi feţele articulare
maleolare.
 Suprafaţa astragaliană formată din cele trei feţe articulare de
pe trohlea talusului (faţa articulară superioară, maleolară medială şi
laterală). Trohlea penetrează solid în scoaba gambei care este
formată sus şi medial de tibie, completată lateral de peroneu.
 Capsula se inseră în jurul marginilor suprafeţelor articulare. Anterior
şi posterior este laxă şi subţire pe laturi întinsă şi rezistentă. Sinoviala
trimite uneori un diverticul spre sindesmoza tibiofibulară transformând-o
în articulaţie.
 Ligamente:
 Ligamentul colateral medial sau deltoid (Lig.mediale, lig.
deltoideum) puternic, de formă triunghiulară, ăleacă de pe vârful
maleolei mediale şi se inseră pe oasele tarsiene cu următoarele trei
fascicule: fasciculul tibiotalar (Pars tibiotalaris) pe faţa medială a
talusului, fasciculul tibionavicular (Pars tibionavicularis) pe faţa
medială a navicularului şi fasciculul tibiocalcanean (Pars
tibiocalcanean) pe Sustentaculum tali.
 Ligamentul colateral lateral, este format din trei fascicule
care converg de pe talus şi calcaneu spre maleola internă şi anume:
ligamentul talofibular anterior (Lig.talofibulare anterius) de pe
faţa externă a colului astragalului, ligamentul talofibular posterior
(Lig.talofibulare posterius) de la tuberculul lateral al apofizei
159
posterioare a talusului şi ligamentul calcaneofibular
(Lig.calcaneofibulare) de pe faţa laterală a calcaneului.
 Mişcări: de tipul traoheartrozelor, execută mişcări de flexie şi
extensie în jurul unui ax transversal, care străbate cele două vârfuri
maleolare precum şi trohleea talusului.
 Flexia plantară este mişcarea în care piciorul se îndepărtează
de gambă. Călcâiul este tras în sus iar degetele îndreptate în jos.
Mărimea flexiei este de 30-40 şi este limitată de fasciculele
anterioare ale ligamentelor colaterale şi de atingerea marginii
dorsale a scoabei de către apofiza posterioară a talusului.
 Flexia dorsală constă în apropierea dosului piciorului de
gambă. Are o amplitutdine de 30-40, mişcarea fiind limitată de
fasciculele posterioare ale ligamentelor colaterale şi de atingerea
marginii anterioare a scoabei de colul astragalului.
Scoaba tibiofibulară datorită sindesmozei de la acest nivel se adaptează într-
un anumit grad mişcărilor care sunt dirijate de cele două maleole mai ales de
cea laterală aşezată mai jos.
ARTICULAŢIILE INTERTARSIENE
(Artt.intertarseae)
Cele şapte oase ale tarsului realizează articulaţii pe de o parte înter
oasele primului rând, pe de altă parte între oasele celui de al doilea rând şi
între cele două rânduri de tarsiene.
ARTICULAŢIA SUBTALARĂ
(Art.subtalaris)
 Numită şi articulaţia talocalcaneară posterioară se formează înter
feţele articulare posterioare ale talusului şi calcaneului.
 Mijloace de unire: capsula articulară este întărită de următoarele
ligamente:
 Ligamentul talocalcanean medial (Lig.talocalcaneum
mediale) înter tuberculul medial al talusului şi Sustentaculum tali.
 Ligamentul talocalcanean lateral (Lig.talocalcaneum
laterale) între suprafeţele laterale ale celor două oase.
 Ligamentul talocalcanean interosos (Lig.talocalcaneum
interosseum) situat în sinusul tarsian cel mai important pentru
asigurarea conexiunii dintre cele două oase.
 Mişcări: articulaţie plană, prin alunecarea înainte şi înapoi a feţelor
articulare, completează mişcările de flexie plantară şi dorsală ale
piciorului, efectuate în articulaţia talocrurală. Intervine şi în mişcările de
supinaţie pronaţie, abducţie şi adducţie ale piciorului.
ARTICULAŢIA TALO-CALCANEO-CRURALĂ
(Art.talo-calcaneo-navicularis)
 Suprafeţele articulare ale acestui complex articular sunt:
160
 Feţele articulare mijlocii şi anterioare ale talusului şi
calcaneului.
 Faţa articulară naviculară de pe capul talusului.
 Faţa posterioară concavă a navicularului.
 Mijloacele de unire. Capsula articulară comună pentru piesele
articulate, inserată pe marginile suprafeţelor articulare, este fortificată de
următoarele ligamente:
 Ligamnetul calcaneonavicular plantar
(Lig.calcaneonaviculare plantare) puternic, întins între
Sustentaculum tali şi faţa plantară a navicularului, suportă capul
talusului şi contribuie la recepţionarea lui în cavitatea
navicularului. Partea posterioară a ligamentului are o structură
cartilaginoasă (Fibrocartilajul calcanonavicular plantar) cu rol
deosebit în susţinerea bolţii plantare.
 Ligamentul talonavicular (Lig.talonaviculare) înter gâtul
talusului şi suprafaţa dorsală a navicularului.
 Ligamentul calcaneonavicular (Lig.calcaneonaviculare)
parte a ligamentului bifurcat se întinde înter suprafeţele dorso-
laterale ale celor două oase.
 Mişcări: articulaţie atipică, între articulaţia plană şi sferică, permite
mişcări de alunecare şi rotaţie ale calcaneului şi navicularului faţă de
talus, necesare în mişcările de inversiune şi eversiune ale piciorului.
ARTICULAŢIA CALCANEO-CUBOIDIANĂ
(Art.calcaneocuboidea)
Formată între suprafaţa anterioară a calcaneului şi cea posterioară a
cuboidului, prevăzută cu o capsulă articulară slab dezvoltată, dispune de
următoarele ligamente:
 Ligamentul calcaneocuboidian (Lig.calcaneocuboideum)
parte a ligamentului bifurcat, se situează pe suprafeţele dorso-
laterale ale celor două oase.
 Ligamentul calcaneocuboidian plantar
(Lig.calcaneocuboideum plantare) întins între cele două oase, pe
faţa plantară a articulaţiei.
 Ligamentul plantar lung (Lig.plantare longum) situat mai
superficial decât precedentul se întinde de pe faţa plantară a
calcaneului la cea a cuboidului. Contribuie la menţinerea bolţii
plantare.
 Mişcări: articulaţie plană permite mişcări mici de alunecare ale
cuboidului faţă de calcaneu.
ARTICULAŢIA TRANSVERSALĂ A TARSULUI

(Art.tarsi transversa)
 Numită şi articulaţia mediotarsiană a lui Chopart, uneşte cele două
rânduri de oase tarsiene între ele. Această articulaţie din punct de vedere
anatomic, este formată de fapt din partea talonaviculară a articulaţiei
161
talocalcaneo-naviculare şi articulaţia calcaneo-cuboidiană.
 Interlinia articulaţiei mediotarsiene numită linia Chopart este dispusă
transversal sub forma unei litere “S” orizontalizat. Porţiunea
talonaviculară a liniei este convexă înainte iar cea calcaneocuboidiană
concavă înainte.
 Ligamentul principal al complexului este:
 Ligamentul bifurcat (Lig.bifurcatum) aşezat în partea dorso-
laterală a piciorului. Se desprinde printr-un singur fascicul de pe
partea supero-externă a calcaneului apoi se divide în două fascicule
divergente, orientate înainte: cel medial (Lig.calcaneonaviculare)
îndreptat spre navicular, iar cel lateral (Lig.calcaneocuboideum)
spre faţa dorsală a cuboidului.
 Mişcări: sub aspect funcţional se comportă ca o articulaţie trohoidă
cu mişcări de rotaţie, ale navicularului şi cuboidului, cu ocazia
mişcărilor de inversiune şi eversiune ale piciorului.
ARTICULAŢIILE TARSULUI ANTERIOR
 Piesele osoase ale celui de-al doilea rând tarsian sunt unite într-un
bloc unitar, numit tarsul anterior prin intermediul următoarelor
articulaţii:
 Articulaţia cuneonaviculară (Art.cuneonavicularis) între
suprafaţa convexă a anvicularului şi cele trei oase cuneiforme.
 Articulaţiile intercuneene între cele trei cuneiforme.
 Articulaţia cuboidonaviculară între navicular şi cuboid.
 Articulaţia cuboidocuneeană între cuboid şi cel de al treilea
cuneiform.
 Capsulele articulare sunt comune, cavităţile articulare sunt
compartimentate şi comunică între ele.
 Ligamentele acestor articulaţii scurte, se grupează în:
 Ligamente dorsale (Ligg.tarsi dorsalia) situate pe faţa
dorsală a articulaţiilor.
 Ligamente plantare (Ligg.tarsi plantaria) aşezate pe faţa
plantară a articulaţiilor, sunt acoperite de ligamentul plantar lung.
 Ligamente interosoase (Ligg.tarsi interossea) dispuse între
suprafeţele nearticulate venite în contact.
 Mişcări: fiind articulaţii plane permit mişcări de alunecare între
oasele tarsului anterior, mişcări necesare adaptării plantei la sol.
ARTICULAŢIILE TARSO-METATARSIENE
(Artt.tarsometatarseae)
Numite şi articulaţia lui Lisfranc, uneşte oasele tarsului anterior cu
cele cinci metatarsiene şi anume:
-Metatarsianul I cu cuneiformul medial.
162
-Metatarsianul II pătrunde în scoaba formată de cele trei cuneiforme,
articulându-se astfel cu toate acestea.
-Metatarsianul III se articulează cu cuneiformul lateral.
-Metatarsianul IV se articulează cu cuneiformul lateral şi cuboidul.
-Metatarsianul V se articulează cu cuboidul.
 Interlinia articulaţiei, numită linia lui Lisfranc, începe pe marginea
medială a piciorului îndărătul tuberozităţii primului metatarsian şi se
termină proximal, aproximativ cu doi centimetrii în spatele tuberozităţii
metatarsianului V. La nivelul metatarsianului II, linia se frânge şi se
plasează mai proximal, în scoaba cuneiformelor.
 Mijloace de unire: Capsulele articulare formează trei compartimente
la nivelul acestor articulaţii şi anume unul pentru articulaţia
metatarsianului I, al doilea pentru metatarsienele II-III şi cel de al treilea
pentru metatarsienele IV-V. Ligamentele de forma unor benzi scurte, se
aşează dorsal (Ligg.tarsometatarsalia dorsalia), plantar
(Ligg.tarsometatarsalia plantaria) şi între feţele de contact
(Ligg.tarsometatarsale interossea) ale articulaţiilor.
 Mişcări: de tipul unor articulaţii plane, permit mişcări de alunecare
între oasele metatarsiene şi cele tarsiene, cu o mobilitate mai mare la
nivelul primei şi celei de a cincea articulaţie.
ARTICULAŢIILE INTERMETATARSIENE
(Artt.intermetatarsales)
Metatarsienele vecine sunt articulate între ele prin suprafeţele
adiacente de la baza lor. Prevăzute cu capsule proprii şi ligamente
dorsale, plantare şi interosoase (Ligg.metatarsea dorsalia, plantaria,
interossea) de tipul articulaţiilor plane, permit mici alunecări.
ARTICULAŢIILE METARSOFALANGIENE
(Artt.metatarsophalangeales)
Se realizează între capetele metatarsienelor şi primele falange.
Dispun de capsule articulare şi de următoarele ligamente:
- Ligamentele colaterale (Ligg.collateralia) plasate pe laturile
articulaţiilor.
- Ligamentele plantare (Ligg.plantaria) pe suprafaţa plantară a
articulaţiilor, conţin oasele sesamoide.
- Ligamentul metatarsian transvers profund (Lig.metatarseum
transversum profundum) întins transversal, conectează capetele
tuturor metatarsienelor.
Mişcări: articulaţii elipsoide, permit mişcări de flexie dorsală (50-70) şi
mişcări de abducţie-aducţie.
ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE
(Artt.interphalangeales pedis)
Se formează înter falangele degetelor şi anume o articulaţie la haluce
163
şi cţte două la celelalte degete. Sunt prevăzute cu capsule proprii şi
ligamente colaterale (Ligg.collateralia).
De tipul trohleartrozelor, permit mişcări de flexie şi extensie, mai ample la
nivelul articulaţiilor interfalangiene proximale.
164
MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR
(Musculi membri inferioris)
Muşchii membrului inferior se împart în:
- Muşchii coxali sau ai bazinului
- Muşchii coapsei
- Muşchii gambei
- Muşchii piciorului
MUŞCHII COXALI SAU AI BAZINULUI

Formează un complex muscular voluminos, aşezat în jurul
articulaţiei coxo-femurale; întinşi între suprafaţa externă şi internă a
bazinului şi extremitatea superioară a femurului (muşchii pelvi-
trohanterieni).
După aşezarea lor muşchii se împart în două mari grupe:
-Muşchii coxali interni, aflaţi în interiorul bazinului;
-Muşchii coxali externi situaţi pe faţa laterală şi posterioară a
bazinului, alcătuind fesa.
MUŞCHII COXALI INTERNI
MUŞCHIUL ILIOPSOAS
(M. iliopsoas)
Este un muşchi complex, format din doi muşchi, care se apropie şi
se unesc în partea distală, având o Inserţie: comună pe trohanterul mic
Părţi:
- Muşchiul psoas mare.
- Muşchiul iliac.
MUŞCHIUL PSOAS MARE

(M. psoas major)
Muşchi alungit, de aspect fuziform, palsat pe faţa antero-laterală a
coloanei lombare, ocolind anterior articulaţia coxo-femurală.
Origine:
- Prin fibre tendinoase şi musculare pe:
- Faţa laterală a corpului ultimei vertebre toracale şi primelor patru
vertebre lombare şi discurile intervertebrale corespunzătoare.
- Apofizele costiforme ale acestor vertebre.
Fasciculele de origine tendinoasă sau musculară, alcătuiesc cinci
arcade fibro-musculare, orientate spre coloana vertebrală, formând
inele osteo-tendinoase pentru trecerea vaselor lombare şi ramurile
comunicante între plexul lombar şi lanţul simpatic lombar.
Traiect :
- Fasciculele musculare au un traiect antero-lateral în jos, grupându-
se în două planuri: plan superficial situat medial şi planul profund aşezat
165
lateral. Între cele două planuri, trec ramurile plexului lombar.
- Corpul muscular trece medial de muşchiul iliac, apoi dedesubtul
ligamentului inghinal, trece înaintea articulaţiei şoldului şi se
îndreaptă posterior.
Inserţie:
- Printr-un tendon puternic comun cu muşchiul iliac pe trohanterul
mic.
Inervaţie:
- Ramuri din plexul lombar.
Acţiune:
- Flectează coapsa pe bazin, imprimând concomitent şi o rotaţie
externă a coapsei.
- Flectează coloana lombară şi bazinul cu coapsa fixată.
- Apropie bazinul şi coapsa între ele (când punctul de origine şi de
inserţie: sunt mobile).
MUŞCHIUL ILIAC
(M. iliacus)
Este un muşchi lat, triunghiular, întins între fosa iliacă şi trohanterul
mic, aşezat lateral de muşchiul psoas mare
Origine:
- Fosa iliacă internă.
- Buza internă a crestei iliace.
Traiect:
- Muşchiul se îngustează distal şi împreună cu m. psoasul mare trece
sub ligamentul inguinal, în faţa articulaţiei coxo-femurale, apoi cu un traiect
de spirală ocoleşte colul femural. Între tendonul muşchiului iliac şi planul
osteoarticular subiacent, se află o bursă seroasă (Bursa subtendinea iliaca).
Inserţie::
- Trohanterul mic.
Inervaţie:
- Ramurile din plexul lombar.
- Ramurile nervului femural.
Acţiune:
- Flectează coapsa pe bazin.
- Flectează bazinul pe coapsă.
MUŞCHIUL PSOAS MIC

(M. psoas minor)
Este un muşchi lung, subţire, turtit, rudimentar care lipseşte în 40-
50% din cazuri.
Origine:
- Corpul vertebral toracal 12 şi lumbar 1 şi discul intervertebral între
cele două vertebre.
166
- Corpul muscular se continuă cu un tendon lung.
Inserţie:
- Pe emineţa iliopubiană.
Inervaţie:
- Ramurile plexului lombar.
Acţiune:
- Slab flexor al coloanei lombare.
MUŞCHI COXALI EXTERNI
MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIERUL MARE

(M. gluteus maximus)
Muşchi puternic, bine dezvoltat: aşezat superficial şi de formă
patrulateră. Este format din fibre şi fascicule groase, paralele, orientate oblic
în jos şi lateral; e compartimentat prin septuri fibroase. Asigură forma fesei.
Origine:
- Linia gluteală posterioară şi area osoasă situată dorsal de această
linie, inclusiv creasta iliacă.
- Faţa dorsală a sacrului şi coccisului.
- Faţa dorsală a ligamentului sacrospinal şi sacrotuberal.
Inserţie:
- Fibrele superficiale prin intermediul unei lame aponevrotice, pe
tractul ileo-tibial.
- Fibrele profunde (cca. 1/3 din fibre) pe tuberozitatea gluteală a
femurului.
Între faţa profundă a muşchiului şi trohanterul mare, se interpune o
bursă seroasă (bursa trohanteriană a muşchiului gluteu mare) - (Bursa
trochanterica musculi glutei maximi).
167
Inervaţie:
- Nervul gluteu inferior (L5, S 1-2).
Acţiune:
- Cel mai puternic extensor al coapsei (muşchi antigravitaţional).
- Rotator extern al coapsei.
- Abductor şi aductor al coapsei.
- Prin intermediul tractului iliotibial, constituie un suport puternic pe
partea laterală a articulaţiei genunchiului.
- Extensia trunchiului pe coapsă.
MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIER MIJLOCIU

(M. gluteus medius)
Are formă de evantai, fibrele converg spre un tendon puternic,
orientat spre trohanterul mare. Este acoperit în mare parte de muşchiul
gluteu mare, respectiv de fascia gluteală superficială, lateral se extinde până
la muşchiul tensor al fasciei late.
Origine:
- Linia gluteală anterioară şi posterioară .
- Suprafaţa externă a aripii iliace situat între cele două linii gluteale
amintite.
Inserţie:
- Pe faţa laterală a trohanterului mare, între platforma trohanterului
mare şi muşchi, se află o bursă sinovială trohanterică a muşchiului gluteu
mijlociu (Bursa trochanterica gluteii medii).
Inervaţie:
- Nervul gluteu superior (L4-5, S1).
Acţiune:
- Abductor şi extensor al coapsei.
- Contracţia separată a fasciculelor anterioare execută rotaţia internă
a coapsei, iar fasciculele posterioare rotaţia externă.
MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIERUL MIC

(M. gluteus minimus)
Are formă triunghiulară, aşezat sub muşchiul gluteu mijlociu, fibrele
musculare converg infero-lateral spre un tendon puternic.
Origine:
- Area osoasă de pe aripa iliacă, între linia gluteală anterioară şi
inferioară.
Inserţie:
- Pe marginea anterioară a trohanterului mare.
- Între suprafaţa trohanterului şi muşchi se interpune bursa sinovială
trohanterică a muşchiului gluteu mic (Bursa trochanterica glutei minimi).
Inervaţie:
- Nervul gluteu superior ( L4-5, S1).
168
Acţiune:
- Abducţia coapsei pe bazin şi invers.
- Rotaţia internă a coapsei, prin fibrele musculare anterioare.
- Rotaţia externă şi extinderea coapsei prin fibrele musculare
posterioare.
MUŞCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATE

(M. tensor fasciae latae)
Este un muşchi patrulater, aşezat superficial între partea laterală a
fesei şi faţa laterală a coapsei. Are o direcţie în jos şi posterior, trecând
peste trohanterul mare, printr-un tendon lung şi larg se fixează pe tractul
iliotibial. Este cuprins în dedublarea fasciei late a coapsei.
Origine:
- Spina iliacă antero-posterioară.
- Partea anterioară a crestei iliace: buza externă.
Inserţie:
- Pe condilul lateral al tibiei, prin intermediul tractului iliotibial.
Inervaţie:
- Nervul gluteal superior (L 4-5).
Acţiune:
- Flexia, abducţia şi rotaţia externă a coapsei.
- Extensia gambei prin intermediul tractului iliotibial.
- Fixarea pelvisului în poziţie orizontală.
MUŞCHIUL PIRIFORM sau PIRAMIDALUL BAZINULUI

(M. piriformis)
Muşchi triunghiular, turtit cu partea mai largă aşezată în bazin.
Părţi: Muşchiul are două porţiuni:
- Porţiunea intrapelvină.
- Porţiunea extrapelvină.
Origine:
- Faţă pelvină a sacrului, lateral de orificiile sacrale 2-4.
Traiect:
- Fibrele musculare au un traiect oblic lateral şi inferior, părăsesc
bazinul prin orificiul ischiadic mare şi se situează inferior de muşchiul gluteu
mic şi dorsal de articulaţia coxo-femurală.
- Între muşchiul piriform şi scobitura ischiadică apar două pasaje de
comunicare între bazin şi regiunea fesieră (descrise detaliat în capitolele de
topografie):
- Orificiul suprapiriform (Foramen suprapiriforme) delimitat de
marginea superioară a muşchiului şi gluteu mic.
- Orificiul infrapiriform (Foramen infrapiriforme) delimitat de
marginea inferioară a muşchiului piriform şi de spina ischiadică şi
ligamentul sacrospinal.
Inserţie:
169
- Pe marginea superioară a trohanterului mare, cu un tendon rotunjit
şi subţire.
Inervaţie:
- Ramuri din plexul sacral.
Acţiune:
MUŞCHIUL OBTURATOR INTERN

(M. obturator internus)
Muşchi alungit, subţire, turtit, întins între gaura obturatoare şi fosa

trohanterică, aşezat între cei doi muşchi gemeni.
Părţi: Muşchiul are două părţi:
- Porţiunea intrapelvină.
- Porţiunea extrapelvină, situată îndărătul articulaţiei coxo-femurale,
însoţit de cei doi muşchi gemeni.
Origine:
- Suprafaţa internă (pelvină) a membranei obturatoare.
- Cadranul osos ischiopubian al găurii obturatoare.
Traiect:
- Fibrele au direcţie medio-laterală, traversează orificiul ischiadic
mic, schimbă direcţia cu un unghi de cca. 60 şi se termină printr-un tendon
subţire.
Inserţie:
- Fosa trohanterică.
Inervaţie:
- Ramuri din plexul sacral.
Acţiune:
MUŞCHII GEMENI
(M. gemelli)
Sunt doi muşchi subţiri, alungiţi, turtiţi, situaţi deasupra şi
dedesubtul tendonului muşchiului obturator intern.
MUŞCHIUL GEMEN SUPERIOR

(M. gemellus superior)
Origine:
- Faţa externă a spinei ischiadice.
Inserţie:
Inervaţie:
170
- Ramuri ale plexului sacral (L4-5, S 1).
Acţiune:
- Slab rotator extern al coapsei (în extensie) şi abductor.
MUŞCHIUL GEMEN INFERIOR

(M. gemellus inferior)
Origine:
- Partea superioară a tuberozităţii ischiadice.
Inserţie:
Inervaţie:
- Ramuri ale plexului sacral (L 4-5, S1).
Acţiune:
- Slab rotator extern al coapsei (în extensie) şi abductor.
- Cei doi muşchi acţionează împreună cu muşchiul obturator intern.
MUŞCHIUL PĂTRAT FEMORAL

(M. quadratus femoris)
Este un muşchi patrulater, plat, aşezat transversal, dorsal de
articulaţia coxo-femurală, între tuberozitatea ischiadică şi creasta
intertrohanterică.
Origine:
- Marginea laterală a tuberozităţii ischiadice.
Inserţie::
- Creasta intertrohanterică.
Inervaţie:
- Ramuri ale plexului sacral (L4-5, S1).
Acţiune:
MUŞCHIUL OBTURATOR EXTERN

(M. obturator externus)
Este un muşchi turtit cu formă de evantai şi cu fasciculele musculare
orientate transversal. Are o aşezare profundă, acoperit anterior de muşchii:
iliopsoas, pectineu şi de aductori, iar posterior de pătratul femoral, fiind
întins sub colul femurului şi dorsal de articulaţia coxo-femurală.
Origine:
- Suprafaţa externă a membranei obturatoare.
- Cadranul osos ischiopubian al găurii obturatoare.
Inserţie:
Inervaţie:
- Nervul obturator.
Acţiune:
171
MUŞCHII COAPSEI
(Mm. femoris)
Muşchii coapsei sunt plasaţi în jurul femurului. Se clasifică în trei
grupe principale.
- Grupa anterioară (extensorilor).
- Grupa medială (adductorilor).
- Grupa posterioară (flexorilor).
GRUPA ANTERIOARĂ SAU A EXTENSORILOR
MUŞCHIUL CROITOR
(M. sartorius)
Este cel mai lung muşchi al corpului, aplanat având un traiect
diagonal pe faţa anterioară a coapsei, aşezat superficial în duplicatura fasciei
late. Se întinde de la spina iliacă antero-superioară, la condilul medial al
tibiei.
Origine:
- Spina iliacă antero-superioară.
Inserţie:
- Pe expansiunea aponevrotică "labă de gâscă" (Pes anserinus) format
împreună cu tendoanele muşchilor gracilis şi semitendinos, situat pe faţa
internă a condilului medial al tibiei.
Inervaţie:
- Nervul femural.
Acţiune:
-Flexor al bazinului şi al coapsei în articulaţia coxofemurală.
-Flexor şi rotator intern al gambei în articulaţia genunchiului.
172
MUŞCHIUL QUADRICEPS FEMURAL
(M. quadriceps femoris)
Este un muşchi puternic, voluminos format din patru părţi distincte
la origine;
Părţi:
- Dreptul femural (M. rectus femoris).
- Vastul lateral (M. vastus lateralis).
- Vastul intermediar (M. vastus intermedius).
- Vastul medial (M. vastus medialis).
- Distal cele patru părţi se unesc într-un singur tendon, ligamentul
patelar.
 Dreptul femural (M. rectus femoris)
- Muşchi bipenat, în formă de fus, aşezat înaintea vastului
intermediar.
Origine:
- Are origine prin două capete de pe coxal;
- Capul vertical (medial) pe spina iliacă antero-inferioară.
- Capul orizontal (lateral), numit şi tendonul reflectat, deasupra
sprâncenei acetabulului.
- Capetele tendinoase fuzionate se continuă printr-o lamă tendinoasă,
traversând axial partea cărnoasă a muşchiului, destinat pentru ancorarea
fibrelor musculare verticale şi oblice. Distal muşchiul se continuă cu un
tendon aplanat puternic.
Inserţie:
- Pe marginea superioară şi laterală a patelei
 Vastul lateral (M. vastus lateralis)
- Muşchiul cel mai voluminos al quadricepsului femural.
Origine:
- Are origine lineară tendinoasă de pe:
- Linia intertrohanterică.
- Marginea inferioară a trohanterului mare.
- Jumătatea superioară a liniei aspre, buza laterală.
- Fascia lata şi septul intermuscular lateral.
- Fibrele musculare au un traiect oblic în jos şi medial.
Inserţie:
- Printr-un tendon lat pe lama tendinoasă a dreptului femural.
- Marginea laterală a patelei.
- Tractul iliotibial.
- Fibrele aponevrotice contribuie la formarea retinaculului patelar
lateral.
 Vastul medial (M. vastus medialis)
- Este aşezat pe partea antero-medială a femurului; mai voluminos
pe partea inferioară; fibrele musculare se extind până la patelă.
Origine:
- Jumătatea inferioară, a liniei intertrohanterice.
- Cele două treimi superioare a liniei aspre: buza internă.
173
- Septul intermuscular medial.
Inserţie:
- Pe lama tendinoasă a dreptului femural.
- Marginea superioară şi medială a patelei.
- Fibrele tendinoase participă la formarea retinaculului patelar
medial.
 Vastul intermediar (M. vastus intermedius)
- Reprezintă partea cea mai profundă a quadricepsului femural,
aşezat pe faţa anterioară a femurului, flancat de vastul lateral şi medial,
acoperit de dreptul femural.
Origine:
- Faţa anterioară şi laterală a diafizei femurului.
Inserţie:
- Printr-o lamă tendinoasă profundă pe tendonul quadricepsului
femural. Tendoanele distale de Inserţie: a celor patru părţi ale quadricepsului
femural, fuzionează, alcătuind un tendon comun, unic, format din trei planuri
tendinoase suprapuse:
- Planurile tendinoase se fixează pe marginea superioară şi pe
laturile rotulei, înglobând rotula, care astfel devine un os
sesamoid. distal de rotulă, fibrele tendinoase contopite, formează
ligamentul patelar cu inserţia pe tuberozitatea tibiei.
Inervaţie:
- Nervul femural (L2,3,4).
Acţiune:
- Dreptul femural, ca muşchi biarticular execută flexia coapsei pe
bazin (sau flexia bazinului pe coapsă).
- Este unicul şi cel mai puternic extensor al gambei pe coapsă.
- Asigură stabilitatea genunchiului în poziţie de extensie (muşchi
antigravitaţional).
MUŞCHIUL ARTICULAR AL GENUNCHIULUI

(M. articularis genus)
Sunt fascicule musculare desprinse din vastul intermediar.
Origine:
-Faţa internă a vastului intermediar.
Inserţie:
- Pe bursa suprapatelară şi capsula articulaţiei genunchiului.
Inervaţie:
- Nervul femural.
Acţiune:
- Intinde şi trage în sus şi fereşte capsula articulară în extensia
genunchiului.
174
GRUPA MEDIALĂ SAU A ADUCTORILOR
MUŞCHIUL PECTINEU
(M. pectineus)
Muşchi aplanat ce se află în partea antero-mediană a rădăcinii
coapsei, fasciculele musculare având un traiect oblic, postero-lateral.
Origine:
- Pe creasta pectineală, între eminenţa iliopubiană şi tuberculul
pubian.
Inserţie:
- Linia pectineală a femurului.
Inervaţie:
- Nervul femural (L2,3) mai rar şi de nervul obturator (L3).
Acţiune:
- Flexor şi adductor al coapsei. Rotator extern al coapsei.
MUŞCHIUL GRACILIS
(M. gracilis)
Este un muşchi lung, plat, situat superficial, cu fibrele musculare
orientate vertical.
Origine:
- Faţa externă a ramurii inferioare a pubisului, infero-lateral de
simfiza pubiană, cu un tendon lat.
Inserţie:
- Partea tendinoasă lungă a muşchiului, coboară dorsal de condilul
medial al femurului şi se inseră prin intermediul "labei de gâscă" pe condilul
medial al tibiei.
Acţiune:
- Aductor al coapsei.
- Flexor şi rotator extern al coapsei.
MUŞCHIUL ADUCTOR LUNG

(M. adductor longus)
Muşchi triunghiular, plat, situat cel mai superficial dintre cei trei
aductori. Fasciculele musculare sunt orientate în jos şi postero-lateral.
Origine:
- Cu un tendon cilindric, puternic de pe suprafaţa externă a ramurii
inferioare a pubisului, sub tuberculul pubian.
Inserţie:
- Pe treimea mijlocie a liniei aspre; buza medială, printr-o lamă
tendinoasă puternică.
Inervaţie:
- Ramura anterioară a nervului obturator (L 2, 3, 4)
175
Acţiune:
- Aductor, flexor şi rotator extern al coapsei. Acţionează ca
antagonist al gluteului mijlociu şi mic.
MUŞCHIUL ADUCTOR SCURT

(M. adductor brevis)
Muşchi scurt, plat, orientat oblic în jos şi lateral, acoperit de
muşchiul pectineu şi aductorul lung.
Origine:
- Origine lineară, de pe suprafaţa unghiulară şi a ramurei inferioare a
pubisului.
Inserţie:
- Pe treimea superioară a liniei aspre; buza medială.
Inervaţie:
- Ramura anterioară a nervului obturator (L 1,2,3).
Acţiune:
- Aductor, flexor şi rotator extern al coapsei.
MUŞCHIUL ADUCTOR MARE

(M. adductor magnus)
Cel mai voluminos muşchi din grupa aductorilor, aşezat posterior,
are formă triunghiulară cu baza orientată spre bazin.
Origine:
- Faţa infero-laterală a tuberozităţii ischiadice.
- Suprafaţa externă a ramurii ischiopubiene.
- Fibrele musculare sunt dirijate oblic, vertical în jos şi lateral.
Inserţie:
- Muşchiul prezintă trei porţiuni de inserţie:
- Porţiunea superioară (Muşchiul adductor minimi) cu fasciculele
musculare orientate orizontal, se inseră sub trohanterul mare, pe
linia aspră.
- Porţiunea mijlocie, mai voluminoasă se inseră pe toată lungimea
liniei aspre şi buza medială, prin intermediul unei lame tendinoase,
prevăzute cu mici orificii.
- Porţiunea inferioară, formate din fibre musculare profunde, distal
se continuă printr-un tendon cilindric puternic, se inseră pe
tuberculul aductorului şi pe epicondilul medial al femurului.
- Între tendonul cilindric, porţiunea mijlocie a muşchiului şi faţa
medială a femurului, se află un orificiu, hiatul tendinos (hiatus
tendineus) pasaj osteotendinos pentru vasele femurale.
Inervaţie:
- Ramura posterioară a nervului obturator (L 1,3,4).
Acţiune:
- Cel mai puternic adductor al coapsei.
- Porţiunea superioară este un rotator extern al coapsei.
176
- Porţiunea inferioară, tendinoasă exercită o rotaţie internă a
coapsei.
GRUPA POSTERIOARĂ SAU A FLEXORILOR
MUŞCHIUL BICEPS FEMURAL

(M. biceps femoris)
Muşchi lung, ocupă partea postero-laterală a coapsei.
Părţi de inserţie:
- Capul lung (Caput longum).
- Capul scurt (Caput breve).
Origine:
Capul lung (Caput longum):
- Cu un tendon comun cu muşchiul semitendinos, de pe tuberozitatea
ischiadică.
- Partea centrală, cărnoasă, fuziformă, coboară infero-lateral în
treimea distală a coapsei, devine tendinos şi fuzionează cu capul scurt al
muşchiului.
Capul scurt (Caput breve):
- Treimea distală a liniei aspre - buza laterală.
Inserţie:
- Tendonul comun, puternic, lat, trece dorsal de condilul lateral al
femurului; este despicat de ligamentul colateral al genunchiului şi se inseră
pe:
- capul fibulei.
- condilul lateral al tibiei.
Inervaţie:
- Capul lung:- ramuri din nervul tibial.
- Capul scurt:- ramuri din nervul fibular comun (L5, S1,2).
Acţiune:
- Flexor al gambei, însoţit de o rotaţie externă.
- Capul lung este şi extensor al coapsei.
MUŞCHIUL SEMITENDINOS
(M. semitendineus)
Are un corp muscular scurt, fuziform, ce se continuă într-un tendon
lung, aplatizat, cu o direcţie oblică în jos şi medial.
Inserţie:
- Condilul medial al tibiei, pe "laba de gâscă", dorsal de gracilis şi
sartorius.
Inervaţie:
- Nervul tibial (L5, S1,2).
Acţiune:
- Extensor al coapsei.
177
- Flexor şi rotator extern al gambei.
MUŞCHIUL SEMIMEBRANOS
(M. semimembranosus)
Muşchi lung, aşezat pe partea medială a coapsei, acoperit parţial de
muşchiul semitendinos, întins între ischion şi tibie. Tendonul său de
origine, lat, aplatizat, membranos, puternic, ocupă două treimi din muşchi
(de unde şi numele muşchiului) se continuă în jos de-a lungul marginii
laterale a muşchiului.
Origine:
- Tuberozitatea ischionului.
Inserţie:
- Pe faţa posterioară a condilului medial (tendon direct).
- Ligamentul popliteu oblic, expansiune fibroasă, pe faţa posterioară
a genunchiului, cu direcţia în sus şi lateral, spre condilul lateral al femurului
(tendon recurent).
Inervaţie:
- Nervul tibial (L5, S1,2) .
Acţiune:
- Extensor al coapsei.
- Flexor şi rotator extern al gambei.
MUŞCHII GAMBEI
(Mm. cruris)
GRUPA ANTERIOARĂ SAU EXTENSORII GAMBEI

MUŞCHIUL TIBIAL ANTERIOR
(M. tibialis anterior)
Lung, dezvoltat, situat pe faţa laterală a tibiei.
Origine:
- Condilul lateral al tibiei.
- Faţa laterală a tibiei.
- Membrana interosoasă.
- Fasciculele musculare se continuă distal cu un tendon care trece
infero-medial, sub retinaculul inferior al extensorilor, spre faţa medială a
piciorului.
Inserţie:
- Faţa plantară a cuneiformului medial.
- Baza primului metatarsian.
Inervaţie:
- N. fibular profund, ramura nervului fibular comun.
Acţiune:
- Cel mai puternic flexor dorsal (extensor) al piciorului.
178
- Supinator al piciorului.
- Aductor al piciorului.
- Împreună cu muşchiul fibular lung al piciorului, participă la
susţinerea bolţii plantare.
MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI

(M. extensor hallucis longus)
Este un muşchi penat, aşezat între muşchiul tibial anterior şi
extensorul lung al degetelor
Origine:
- Faţa medială a fibulei (treimea mijlocie).
- Membrana interosoasă adiacentă.
- Tendonul distal lung al muşchiului, trece sub retinaculul
extensorilor, inferior, pe faţa dorsală a piciorului şi a halucelui.
Inserţie:
- Baza falangei distale a halucelui.
Inervaţie:
- Nervul fibular profund, ramura nervului fibular profund.
Acţiune:
- Extensor al halucelui.
- Flexor dorsal al piciorului.
- Slab supinator şi aductor al piciorului.
MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR

(M. extensor digitorum longus)
Muşchi lung, ocupă partea laterală a gambei.
Origine:
- Capul fibulei.
- Condilul lateral al tibiei.
- În cele două treimi superioare a membranei interosoase.
-Partea musculară se prelungeşte cu un tendon gros care se ramifică
în patru tendoane ce trec sub retinaculele extensorilor, spre faţa dorsală a
degetelor II-V.
Inserţie:
- Prin intermediul aponevrozei dorsale a degetelor şi al expansiunilor
fibroase, pe faţa dorsală a falangelor mijlocii şi distale.
Inervaţie:
- Nervul fibular profund, ramura nervului fibular comun.
Acţiune:
- Extensor al degetelor II-V.
- Flexor dorsal al piciorului.
- Pronator şi abductor al piciorului (rotaţie externă, pronaţie).
179
MUŞCHIUL FIBULAR AL TREILEA
(M. fibularis tertius)
Origine:
- Se desprinde din partea infero-laterală a extensorului lung al
degetelor şi se îndreaptă spre partea laterală a piciorului.
Inserţie:
- Baza metatarsului V, faţa dorsală.
Inervaţie:
- Nervul fibular profund, ramura nervului fibular comun.
Acţiune:
- Flexia dorsală a piciorului.
- Slab pronator şi abductor al piciorului.
GRUPA LATERALĂ SAU FIBULARII GAMBEI
MUŞCHIUL FIBULAR SAU PERONIER LUNG

(M. fibularis / peroneus longus)
Are o aşezare superficială, la mijlocul gambei, iar fasciculele
musculare se continuă printr-un tendon lung, rotunjit.
Origine:
- Faţa laterală a fibulei ( în cele 2/3 superioare ).
- Septul intermuscular anterior şi posterior.
Tendonul ocoleşte posterior maleola laterală, trce pe faţa laterală a
calcaneului sub trohlea fibulară, ocoleşte marginea laterală a piciorului şi
traversează oblic faţa plantară a osului cuboid. Fibrele musculare sub
origine, delimitează un tunel fibromuscular, pentru trecerea nervului fibular
comun.
Inserţie:
- Baza primului metatarsian.
- Faţa plantară a cuneiformului medial.
Inervaţie:
- Nervul fibular superficial, ramura nervului fibular comun
Acţiune:
- Puternic pronator al piciorului.
- Flexor plantar.
- Susţine bolta a piciorului.
MUŞCHIUL FIBULAR SAU PERONIER SCURT

(M. fibularis / peroneus brevis)
Muşchi mai subţire şi mai scurt, situat sub muşchiul fibularului lung.
Întins între fibulă şi osul metatarsian V, are un traiect paralel cu precedentul.
Origine:
- Jumătatea inferioară a feţei laterale a fibulei.
- Septul intermuscular anterior şi lateral al gambei.
180
Corpul muscular se continuă distal cu un tendon plat, care se
ataşează tendonului fibularului lung, ocolesc împreună posterior maleola
laterală, faţa laterală a calcaneului şi se încrucişează înainte de inserţie.
Inserţie:
- Tuberozitatea metatarsului V.
- Baza metatarsului V.
Inervaţie:
- Nervul fibular superficial, ramura nervului fibular comun.
Acţiune:
- Flexor plantar al piciorului.
- Pronator al piciorului.
GRUPA POSTERIOARĂ SAU FLEXORII GAMBEI
PLANUL SUPERFICIAL
MUŞCHIUL TRICEPS SURAL

(M. triceps surae)
Este un muşchi voluminos, complex care asigură relieful
caracteristic al gambei (moletul).
Părţi:
Este format din două elemente musculare:
- Muşchiul gastrocnemian.
- Muşchiul solear.
MUŞCHIUL GASTROCNEMIAN
(M. gastrocnemius)
Voluminos, situat superficial, prezintă două capete de origine:
Origine:
- Capul medial (Caput mediale), mai bine reprezentat faţă de capul
lateral, are origine musculo-tendinoasă, pe faţa posterioară a condilului
medial al femurului.
- Capul lateral (Caput laterale), are origine musculo-tendinoasă pe
faţa posterioară a condilului lateral al femurului.
Tendoanele celor două capete de origine, se organizează într-o lamă
superficială şi profundă. Cele două capete musculare rămân separate în
formă de "V" şi se continuă cu o lamă aponevrotică unică , puternică, lată,
care fuzionează cu tendonul muşchiului solear pentru a forma tendonul
calcanear al lui Achile.
181
MUŞCHIUL SOLEAR
(M. soleus)
Este al treilea cap al tricepsului sural, acoperit de muşchiul
gastrocnemian. Numele provine de la forma sa, seamănă cu cea a peştelui
(soleus).
Origine:
- Faţa posterioară a capului fibulei.
- Treimea superioară a feţei posterioare a corpului fibulei.
- Linia muşchiului solear de pe faţa tibiei.
- Arcada tendinoasă a solearului (Arcus tendineus musculi solei)
întins între linia muşchiului solear şi capul fibulei.
Fasciculele musculare cu orientare verticală se continuă distal cu o
lamă aponevrotică, care fuzionează cu lama aponevrotică a
gastrocnemianului alcătuiesc tendonul lui Achile.
Tendonul calcanear al lui Achile (Tendo calcaneus Achillis) este
tendonul comun al tricepsului sural; o bandeletă fibroasă puternică, cu o
direcţie verticală în jos, spre calcaneu, având lungimea medie de 15 cm.
Inserţie:
- Printr-o expansiune fibroasă pe partea mijlocie a suprafeţei
posterioare a calcaneului.Deasupra inserţiei, între tendon şi osul calcaneu, se
interpune bursa sinovială a tendonului calcanear (Bursa tendinis calcanei).
Inervaţie:
- Nervul tibial, ramura nervului sciatic (S1, 2).
Acţiune:
- Principalul flexor plantar al piciorului.
- Slab supinator-adductor al piciorului.
- Stabilizator al articulaţiei talocrurale.
- Gastrocnemianul este un flexor al gambei şi un muşchi propulsiv în
timpul mersului
MUŞCHIUL PLANTAR
(M. plantaris)
Muşchi rudimentar, de aspect fuziform, scurt, întins între condilul
lateral al femurului şi calcaneu.
Origine:
- Condilul lateral al femurului .
Corpul muscular are o lungime de aproximativ 10 cm., după care se
continuă distal cu un tendon lung, subţire, cu traiect oblic, infero-medial;
superior este aşezat între muşchiul gastrocnemian şi solear, inferior se
ataşează de marginea medială a tendonului calcanear Achile.
Inserţie:
- Faţa posterioară a calcaneului.
Inervaţie:
-nervul tibial.
Acţiune:
- Slab flexor plantar al piciorului.
182
PLANUL PROFUND
MUŞCHIUL POPLITEU
(M. popliteus)
Muşchi plat, scurt, de formă triunghiulară, situat profund în fosa
poplitee posterior de articulaţia genunchiului şi a capsulei articulaţiei
Origine:
- Condilul lateral al femurului partea superioară.
- Capsula articulară a genunchiului.
Fasciculele musculare au un traiect oblic, infero-medial.
Inserţie:
- Prin fibrele cărnoase pe faţa postero-superioară a tibiei, deasupra
liniei muşchiului solear.
Inervaţie:
- Nervul tibial .
Acţiune:
- Slab flexor al gambei.
MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL DEGETELOR

(M. flexor digitorum longus)
Aşezat cel mai medial dintre muşchii planului profund, este acoperit
de muşchiul solear.
Origine:
-Treimea mijlocie a feţei posterioare a tibiei, sub linia muşchiului
solear
- Fasciculele musculare continuă cu un tendon lung, cu direcţie
infero-medială care se încrucişează cu tendonul flexorului lung al degetelor
în treimea inferioară a gambei şi trece spre plantă sub retinaculul flexorilor,
în spatele şi dedesubtul maleolei mediale.
Inserţie:
- Tuberozitatea osului navicular; suprafaţa plantară.
- Vârful oaselor cuneiforme şi cuboid.
- Pe baza metatarsienelor II- IV.
Inervaţie:
- Nervul tibial (L4,5).
Acţiune:
- Flexor plantar al piciorului.
- Aductor şi supinator al piciorului.
- Contribuie la susţinerea arcurilor bolţii plantare.
MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL HALUCELUI

(M. flexor hallucis longus)
Este un muşchi lung, situat pe partea laterală a planului profund al
gambei.
183
Origine:
- În cele două treimi inferioare ale suprafeţei posterioare a fibulei.
- Membrana interosoasă adiacentă.
Traiect:
- Tendonul muşchiului pe gambă coboară în direcţie latero-medială şi
în treimea inferioară se încrucişează cu tendonul flexorului lung al
degetelor; trece prin retinaculul flexorilor în canalul calcanear Richet,
ocolind postero-inferior maleola medială.
- În traiectul său trece prin următoarele şanţuri: şanţul apofizei
posterioare a talusului şi şanţul omonim sub sustenaculul talii de pe
calcaneu.
- Traversează planta oblic, medio-lateral şi se încrucişează cu tendonul
flexorului lung al degetelor, îndreptându-se spre haluce.
Inserţie:
- Pe suprafaţa plantară a bazei falangei distale a halucelui.
Inervaţie:
- Nervul tibial.
Acţiune:
- Flexor al halucelui şi flexor plantar al piciorului.
- Aductor şi supinator al piciorului.
- Contribuie la menţinerea bolţii plantare.
MUŞCHII PICIORULUI
(Mm. pedis)
În raport cu aşezarea lor se împart în muşchi dorsali şi muşchi
plantari. Aceştia din urmă formează trei grupe musculare după cum urmează:
grupa medială anexată halucelui, grupa laterală ce cuprinde muşchii scurţi ai
degetului mic şi grupa intermediară situată între primele două.
MUŞCHII DORSALI
MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR

(M.extensor digitorum brevis)
Pleacă de pe partea supero-laterală a calcaneului. Dispus
oblic pe dosul piciorului se continuă în trei tendoane subţiri care însoţesc
tendoanele corespunzătoare ale extensorului lung al degetelor şi se prind pe
aponevroza dorsală a degetelor II-IV.
Inervaţie:
- Nervul fibular profund.
Acţiune:
- Extensia degetelor.
184
MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI
(M.extensor hallucis brevis)
Are aceeaşi origine cu precedentul iar inserţia pe baza falangei

proximale a halucelui. Menţionăm faptul că halucele nu are aponevroză
dorsală ca şi celelalte degete motiv pentru care cele două falange au o
mobilitate independentă în urma inserţiei succesive a extensorului scurt şi
lung.
Inervaţie:
- Nervul fibular profund.
Acţiune:
- Extensia halucelui.
MUŞCHII PLANTARI
GRUPA MEDIALĂ
MUŞCHIUL ABDUCTOR AL HALUCELUI

(M.abductor hallucis)
Situat de-a lungul marginii mediale a piciorului, are originea
pe apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi pe aponevroza plantară. Se
inseră pe baza primei falange a halucelui şi pe osul sesamoid medial.
Inervaţie:
- Nervul plantar medial.
Acţiune:
- Adbuctor şi flexor plantar al halucelui.
- Menţine arcul medial al bolţii plantare.
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL HALUCELUI

(M.flexor hallucis brevis)
Acoperit de precedentul îşi are originea pe faţa plantară a
cuneiformului lateral şi cuboid. Se divide apoi într-un fascicul medial şi altul
lateral, între care trece tendonul flexorului lung al halucelui. Se inseră pe
baza primei falange, pe marginea medială şi laterală a acesteia şi pe oasele
sesamoide corespunzătoare.
Inervaţie:
Acţiune:
- Flectează falanga proximală a halucelui.
MUŞCHIUL ADUCTOR AL HALUCELUI

(M.adductor hallucis)
Acoperit de tendoanele flexorului lung al degetelor, are două
185
capete de origine:
Origine:
- Capul oblic (Caput obliquum) pe baza metatarsienelor II-IV.
- Capul transvers (Caput transversum) de pe articulaţiile
metatarsofalangiene III-V. Capetele se dirijează medial şi converg între ele.
Inserţie:
- Baza falangei proximale a halucelui şi sesamoidul lateral.
Inervaţie:
- Nervul plantar lateral.
Acţiune:
- Aductor al halucelui şi susţinător al bolţii plantare.
GRUPA LATERALĂ
MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC

(M.abductor digiti minimi)
Aşezat de-a lungul marginii laterale a piciorului, pleacă de
la apofiza laterală a tuberozităţii calcaneului şi se inseră pe baza primei
falange a degetului mic.
Inervaţie:
Acţiune:
- Abductor al degetului mic.
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC

(M.flexor digiti minimi brevis)
Se aşează sub precedentul. Pleacă de pe baza
metatarsianului V spre baza primei falange a degetului mic.
Inervaţie:
Acţiune:
- Flectează degetul mic.
GRUPA INTERMEDIARĂ
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETELOR

(M.flexor digitorum brevis)
Este situat superficial sub aponevroza plantară la mijlocul
plantei. Pleacă de pe tuberozitatea calcaneului şi se continuă cu patru
tendoane la degetele II-V. În dreptul falangelor proximale tendoanele se
divid în două langhete fibroase (tendon perforat) printre care vor trece
tendoanele flexorului lung al degetelor. Se inseră pe baza falangei mijlocii.
186
Inervaţie:
Acţiune:
- Flectează ultimele patru falange mijlocii şi degete.
MUŞCHIUL PĂTRAT AL PLANTEI

(M.quadratus plantae)
Situat dedesubtul precedentului, de formă patrulateră, ia
naştere pe faţa inferioară a tuberozităţii calcaneului prin două fascicule. Se
inseră pe marginea tendonului flexorului lung al degetelor, înainte ca acesta
să se dividă în cele patru tendoane.
Inervaţie:
Acţiune:
- Corectează oblicitatea tendonului flexorului lung, contribuind la
acţiunea de flexie a acestuia (M.flexor accesorius).
MUŞCHII LOMBRICALI
(Mm.lumbricales)
În număr de patru sunt ataşaţi tendoanelor flexorului lung al
degetelor. Au originea pe două tendoane vecine (cu excepţia lombricalului I)
şi inserţia pe baza primei falange a degetelor II-V.
Inervaţie:
- Nervul plantar medial pentru primul lombrical.
- Nervul plantar lateral pentru ceilalţi trei muşchi.
Acţiune:
- Flectează prima falangă la degetele II-V.
MUŞCHII INTEROSOŞI PLANTARI

(Mm.interossei plantares)
În număr de trei se situează în spaţiile intermetatarsiene II-
III-IV. Au originea pe marginea medială a metatarsienelor III-V şi inserţia
pe baza primei falange a degetului corespunzător.
Inervaţie:
Acţiune:
-Apropie degetele III-IV-V de degetul II..
MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI

(Mm.interossei dorsales)
Patru la număr, completează spaţiile intermetatarsiene II-IV. Pleacă
cu două fascicule de pe metatarsienele între care se plasează şi se inseră pe
prima falangă a degetelor II-V. Primul pe faţa medială a degetului II iar
ceilalţi trei pe faţa laterală a degetelor II-III-IV.
Inervaţie:
187
- Nervii plantari laterali.
Acţiune:
- Abducţia degetelor III-IV în raport cu degetul II, care rămâne pe
loc (primii doi interosoşi au inserţii opuse).
188
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI
INFERIOR
FASCIILE MUŞCHILOR COXALI

 Fascia iliacă (Fascia iliaca), sau iliopsoică, este ataşată
iliopsoasului, formând o lojă în jurul acestuia.
- La rădăcina coapsei se continuă cu fascia muşchiului pectineu
(Fascia iliopectinea) şi apoi se pierde în fascia coapsei.
- La nivelul eminenţei iliopubiene, de care fascia aderă, se degajă o
bandeletă fibroasă, care devine superficială şi se ataşează ligamentului
inghinal. Această bandeletă, numită arcul iliopectineu (Arcus iliopectineus),
divide intervalul dintre ligamentul inghinal şi marginea anterioară a
coxalului în două spaţii numite lacune, şi anume: lacuna musculară (Lacuna
musculorum), situată lateral, prin care trece muşchiul iliopsoas şi lacuna
vasculară (Lacuna vasculorum), aşezată medial, pentru pasajul vaselor
femurale.
 Fascia gluteală, formaţiune fibroasă puternică, se întinde de la
creasta iliacă şi faţa posterioară a sacrului la fascia coapsei. Acoperă
gluteul mare şi mijlociu trimiţând benzi fibroase între fasciculele
musculare. La marginea superioară a muşchiului gluteu mare, trimite în
profunzime o foiţă profundă, care acoperă muşchii situaţi dedesubtul
acesteia.
FASCIA COAPSEI
(Fascia lata)
Înconjoară sub formă de manşon muşchii coapsei; anterior se prinde
de ligamentul inghinal, posterior continuă cu fascia gluteală, iar inferior cu
fascia gambei. Are o textură îngroşată în partea laterală a coapsei şi subţire
în cea medială.
189
Prezintă următoarele dependinţe:
 Tractul iliotibial (Tractus iliotibialis) sau bandeleta lui
Maissiat, ce se află în partea laterală a coapsei şi are forma unei
benzi fibroase întinsă de la creasta iliacă la condilul lateral al tibiei,
pe care se inseră (rugozitatea din acest loc este denumită şi
tuberculul lui Gerdy). Partea superioară a tractului este întărită de
fasciculele tendinoase ale tensorului fasciei late şi ale gluteului
mare.
 Septul intermuscular lateral (Septum intermusculare
laterale), relativ gros, se întinde între fascie şi linia aspră a
femurului. Separă loja extensorilor de cea a flexorilor.
 Septul intermuscular medial (Septum intermusculare
mediale), mai subţire, se fixează pe linia aspră şi separă loja
extensorilor de aductori.
 Tecile musculare, dedublări ale fasciei late, cuprind
muşchiul croitor, tensorul fasciei late şi gracilisul.
 Inferior de ligamentul inghinal, fascia este găurită, orificiul
ovalar denumit hiatul safen (Hiatus saphenus) prin care trece în
profunzime vena safenă internă. În partea laterală a acestui orificiu
fascia se îngroaşă şi formează ligamentul falciform (Margo
falciformis) care se termină în sus şi în jos cu câte un corn (Cornu
superius et Cornu inferius). Hiatul este obturat de o lamă ciuruită
(Fascia cribrosa).
 În treimea inferioară a coapsei, între tendonul aductorului
mare şi vastul medial se întinde acoperit de muşchiul croitor, o
lamă fibroasă, numită membrana vastoaductorie (Membrana
vastoadductoria), care contribuie la delimitarea canalului
aductorilor al lui Hunter, descris în partea de anatomie topografică.
FASCIA CRURARĂ (GAMBIERĂ)

(Fascia cruris)
Înveleşte muşchii gambei, în sus se continuă cu fascia lată, ataşându-
se de proeminenţele osoase situate de jur împrejurul genunchiului (patelă,
190
tuberozitatea tibiei şi condilii acestuia, capul fibulei). În jos se continuă cu
fasciile piciorului şi participă la formarea retinaculelor de la gâtul acestuia.
Anterior aderă de periostul feţei mediale a tibiei şi de muşchii anteriori ai
gambei. Trimite în profunzime două septuri intermusculare şi delimitează
împreună cu scheletul gambei trei loji, pentru grupele musculare de aici: loja
anterioară pentru extensori, loja laterală sau a peronierilor şi loja posterioară
pentru flexori.
 Septul intermuscular anterior (Septum intermusculare

cruris anterius) se inseră pe marginea anterioară a fibulei; separă
loja extensorilor de cea a peronierilor.
 Septul intermuscular posterior (Septum intermusculare
cruris posterius) se fixează pe marginea posterioară a fibulei;
interpunându-se între loja peronierilor şi cea a flexorilor.
Între muşchii superficiali şi profunzi posteriori ai gambei se aşterne
o fascie, numită fascia crurală profundă, care se întinde de la marginea
medială a tibiei la cea posterioară a fibulei.
RETINACULELE GÂTULUI PICIORULUI

Retinaculele fibroase fixează tendoanele muşchilor gambei la nivelul
gâtului piciorului. Împreună cu scheletul de aici formează tunele
osteofibroase, dublate de teci sinoviale. Numite şi ligamente inelare, în
raport cu dispoziţia lor sunt următoarele:
 Retinaculul superior al extensorilor (Retinaculum
musculorum extensorium superius), sau ligamentul transvers al
gambei, de forma unei panglici aşezate transversal, pe faţa
anterioară a gâtului piciorului, se întinde de la extremitatea
inferioară a tibiei la cea a peroneului.
 Retinaculul inferior al extensorilor (Retinaculum
musculorum extensorium inferius), numit şi ligament cruciform,
sau ligament inelar anterior, se aşează inferior de precedentul,
având forma de „Y” orizontalizat. Ramura comună se inseră lateral
pe faţa externă a calcaneului, înaintea sinusului tarsian. Se bifurcă
191
apoi în două ramuri divergente; cea superioară se fixează pe
maleola medială, iar cea inferioară se pierde pe marginea medială a
piciorului. Este format dintr-o foiţă superficială şi alta profundă,
care împreună delimitează trei tunele fibroase, prin care trec
tendoanele extensorilor.
 Retinaculul peronierilor (Retinaculum musculorum
peronierum superius et inferius), numit şi ligament inelar extern,
este reprezentat de două benzi fibroase oblice, aşezate pe faţa
laterală a gleznei, cu rolul de a fixa tendoanele peronierilor. Întinşi
între maleola laterală şi faţa externă a calcaneului, ele formează
împreună cu acestea două tunele osteofibroase, pentru trecerea
tendoanelor peronierilor.
 Retinaculul flexorilor (Retinaculum musculorum
flexorum), sau ligamentul inelar intern, pleacă de la maleola
medială la marginea medială a calcaneului. Împreună cu scobitura
osoasă de la acest nivel, „şanţ calcanean”, delimitează un canal
osteofibros, numit canalul calcanean al lui Richet. Lama profundă
a retinaculului compartimentează canalul în trei culise, pentru
trecerea flexorilor profunzi ai gambei.
 Tecile sinoviale. Tendoanele, la nivelul inelelor fibroase,

sunt cuprinse în teci sinoviale, care depăşesc atât în sus, cât şi în
jos marginile retinaculelor (denumite în raport cu muşchii pe care
le învelesc).
-Extensorii dispun fiecare de câte o teacă sinovială proprie.
-Flexorii au de asemenea teci sinoviale individuale.
-Peronierii sunt înveliţi de o singură teacă sinovială,
comună; peronierul lung este însoţit apoi în şanţul său de pe
cuboid de o altă teacă (Vagina tendinis m. peronei longi
plantaris).
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE PICIORULUI

 Aponevroza plantară (Aponeurosis plantaris) de formă
triunghiulară, cu vârful inserat pe tuberozitatea calcaneului, cu baza
orientată spre articulaţiile metatarsofalangiene, are rolul de a proteja
formaţiunile subiacente de compresiunea solului.
192
Este formată din fibre longitudinale care alcătuiesc bandelete
pretendinoase în dreptul tendoanelor flexorului lung al degetelor şi fibre
transversale (Fasciculi transversi) care realizează arcade dispuse la rădăcina
degetelor, pentru trecerea lombricalilor şi a pediculilor vasculo-nervoşi
digitali. Fortificarea aponevrozei în dreptul articulaţiilor metatarsofalangiene
este denumită ligamentul metatarsian transvers superficial (Ligamentum
metatarseum transversum superficiale).
 Lateral şi medial aponevroza plantară se subţiază şi este

completată de câte o fascie care acoperă laturile plantei şi se
continuă pe fascia dorsală a piciorului. De la marginea medială,
respectiv cea laterală a aponevrozei plantare se desprind două
septuri fibroase care pătrund în profunzime şi compartimentează
planta în trei loji.
 Septul plantar medial se prinde pe primul metatarsian, pe
cuneiformul medial şi pe navicular.
 Septul plantar lateral se fixează pe metatarsianul V.
 Fascia profundă a plantei acoperă metatarsienele şi muşchii
interosoşi, întinzându-se de la primul la ultimul metatarsian.
 Fascia dorsală a piciorului (Fascia dorsalis pedis), acoperă faţa
dorsală a piciorului, tendoanele şi vasele de pe acesta. În sus se continuă
cu retinaculele gâtului piciorului, medial şi lateral cu fasciile superficiale
ale plantei.
TECILE FIBROASE ALE DEGETELOR
Tecile fibroase ale degetelor (Vaginae fibrosae digitorum pedis)

împreună cu planul osos al falangelor, formează canale osteofibroase pentru
tendoanele flexorilor. Acestea sunt întărite cu fibre circulare (Pars anularis
vaginae fibrosae) în dreptul corpurilor falangelor şi cu fibre încrucişate
(Pars cruciformis vaginae fibrosae) la nivelul articulaţiilor degetelor.
Tecile fibroase sunt dublate de teci sinoviale (Vaginae synoviales
tendinum digitorum), care îmbracă porţiunea terminală a tendoanelor.
193
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ÎN ANSAMBLU
Membrul inferior deşi construit asemănător cu cel superior, datorită

adaptării sale la noile funcţii statice şi locomotorii suferă o serie de
transformări anatomice evidenţiate mai ales la nivelul centurii pelviene şi la
picior.
Piciorul aşezat în unghi drept faţă de axul gambei îşi măreşte
considerabil suprafaţa. Tarsul devine un segment mai dezvoltat decât carpul,
metatarsienele se alungesc, halucele se măreşte iar celelalte degete se
scurtează. Totodată modul de aşezare şi angrenare a pieselor osoase permit
piciorului mişcări variate şi îi conferă supleţea necesară locomoţiei. Cea mai
caracteristică modificare a piciorului este apariţia bolţii plantare dobândită în
urma sprijinului biped, fiind caracteristică omului.
BOLTA PLANTARĂ
În urma ridicării tarsului anterior faţă de sol, piciorul dobândeşte o
arhitectură în boltă (Fornix pedis) planta devenind scobită. Consecinţa
prăbuşirii acesteia este piciorul plat (Pes planus).
 Bolta plantară îndeplineşte următoarele roluri:
-susţine greutatea schimbătoare a corpului, adaptându-se prin
elasticitatea sa la forţele impuse. Astfel din punct de vedere funcţional, se
comportă ca şi o boltă dinamică.
-Acţionează ca un amortizor şi permite adaptarea piciorului la
accidentele terenului.
-Protejează muşchii şi pedicolii vasculo-nervoşi ai plantei faţă de
compresiunea solului.
 Piciorul se sprijină pe sol prin trei pilieri şi anume pilierul posterior,
format de tuberozitatea calcaneului,pilierul antero-medial alcătuit de
capetele metatarsienelor I-II şi III şi pilierul antero-lateral dat de capetele
metatarsienelor IV şi V. Între aceste trei puncte de sprijin se realizează
bolta plantară formată la rândul ei dintr-o boltă longitudinală şi una
transversală.
 Bolta longitudinală se dispune corespunzător axului lung al
piciorului, între tuberozitatea calcaneului şi capetele
metatarsienelor. Este formată din două arcuri principale şi anume:
-Arcul nedial alcătuit din calcaneu, talus, navicular, primul
cuneiform şi primul metatarsian. Este mai înalt şi nu intră în contact cu solul.
Este arcul de mişcare al bolţii plantare, care îşi modifică curbura în raport cu
solicitările statice şi locomotorii.
-Arcul lateral este alcătuit din calcaneu, cuboid şi
metatarsianul V. Ridicat uşor faţă de sol, prin intermediul părţilor moi ia
contact cu acesta. Este mai rigid şi reprezintă arcul de spriji al bolţii plantare.
 Bolta transversală este mai scurtă, dispusă de la marginea
laterală la cea medială a piciorului. Este formată din două arcuri
transversale principale, unul la nivelul tarsului anterior, celălalt în
194
dreptul capetelor metatarsienelor.
-Arcul tarsian, trece prin cuboid, se înalţă în dreptul
cuneiformului II, apoi coboară corespunzător cuneiformului medial.
-Arcul metatarsian se dispune între capetele metatarsianului
I şi V care vin în contact permanent cu solul. Celelalte metatarsiene sunt
ridicate de sol, dar odată cu împovărarea şi ele devin puncte de sprijin
contribuind la formarea pilierilor anteriori.
 Factorii care menţin arhitectonica bolţii plantare sunt pe de o parte
pasivi (dispoziţia oaselor, ligamentele) iar pe de altă parte activi
(acţiunea muşchilor).
 Forma şi dispoziţia pieselor osoase pledează pentru un
aranjament în boltă. Oasele tarsului posterior sunt mai voluminoase
şi se suprapun elevând oasele tarsului anterior juxtapuse şi de
formă cuneiformă, care au faţa dorsală mai largă dacât cea plantară
- excepţie primul cuneiform. Cheia bolţii plantare este astragalul
care preia greutatea corpului şi o transmite pilierilor de sprijin ai
piciorului. Liniile de forţă de la acest nivel sunt materializate prin
sistemele trabeculare aranjate conform arcurilor bolţii plantare.
 Aparatul fibros al piciorului, asamblează piesele osoase într-
o formaţiune arhitecturală unitară şi solidă. Datorită tracţinilor
maxime ale plantei în sens longitudinal, ligmentele sunt orientate
tot în acest sens şi sunt dezvoltate în special plantar, unde este
necesară o rezistenţă mai mare. Cele mai importante formaţiuni
fibroase ale piciorului cu rol deosebit în menţinerea bolţii plantare
sunt:
-Ligamentul calcaneonavicular plantar care întăreşte punctul
critic al bolţii plantare, respectiv articulaţia talonaviculară, prin susţinerea
capului în cavitatea navicularului. În cazul cedării ligamentului, bolta
plantară se prăbuşeşte.
-Ligamentul plantar lung întins între calcaneu şi
metatarsiene.
-Ligamentele plantare ale articulaţiilor intertarsiene şi
tarsometatarsiene.
-Ligamentul bifurcat.
-Aponevroza plantară care rezistă la o tracţiune de 150 kg.
Muşchii gambieri, prin tendoanele lor din jurul masivului tarsian
alcătuiesc un suport fiziologic al bolţii plantare, sub forma unor chingi
active. Ele menţin aproximativ 20% din greutatea corporală, restul de 80%
fiind suportat de ligamentele piciorului.
Cei mai importanţi muşchi cu rol în menţinerea bolţii plantare sunt:
- Tibialul anterior şi peronierul lung, cei mai activi tensori ai bolţii.
- Tibialul posterior şi flexorul lung al halucelui cu rol de stabilizare a
calcaneului.
Muşchii plantari acţionează ca şi resorturi active în menţinerea
arcurilor plantare şi se opun îndepărtării pilierilor de sprijin.
-Muşchiul abductor al halucelui şi flexorul halucelui menţin
195
arcul medial.
-Muşchiul aductor al degetului mic care acţionează asupra
arcului lateral.
-Muşchiul aductor al halucelui care stabilizează arcul
transversal.
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR

 Şoldul
Mişcările coapsei se realizează în articulaţia coxofemurală ca urmare
a acţinii muşchilor motori ai acesteia. Fac parte din această categorie
muşchii coxali şi muşchii coapsei. O pate din aceşti muşchi au rolul de a
asigura poziţia verticală a trunchiului şi de a menţine echilibrul acestuia, prin
intermediul mişcărilor de balansare ale bazinului, piesă intermediară între
membrul inferior şi trunchi.
Şoldul se caracterizează printr-un grad considerabil de libertate a
mişcărilor coapsei, iar prin inversarea punctului fix pe membrul inferior
contribuie la mişcările bazinului şi implicit ale trunchiului. Mişcările active
sunt mai reduse decât cele pasive (flexia coapsei poate fi mărită la 145 până
la contactul acesteia cu toracele). Asocierea unor mişcări, de exemplu flexia
cu rotaţia externă amplifică gradul abducţiei (poziţia „lotus”). Totodată
şoldul dispune de un grad mare de stabilitate atât antero-posterioară cât şi
transversală , fiind suportul echilibrat al bazinului.
Factorii care determină mobilitatea cât şi stabilitatea în articulaţia
şoldului sunt:
- Coaptarea suprafeţelor articulare şi poziţia fiziologică a
componentelor (unghi de flexie şi anteversie cervico-cefalic
fiziologic; înclinaţie acetabulară 45 şi anteversie 10).
- Aparatul capsulo-ligamentar tensionat în extensie conferă
stabilitate mai mare şi frânează mişcările şoldului; relaxările
ligamentare facilitează mişcările şi favorizează dislocaţiile în
articulaţie.
- Acţiunile principale şi asociate ale musculaturii periarticulare
menţin coaptarea articulară (şi pelvitrohanterienii) sau
acţionează ca chingi musculare (muşchii longitudinali ai
coapsei).
Muşchii anteriori ai şoldului:
Flexorii au rol important în locomoţie, apropiind coapsa de trunchi şi
ducând-o înainte. Ei sunt:
- M. iliopsoas cel mai important, ridică coapsa peste orizontală.
- M. rectus femoris, m.tensor fasciae latae, m. sartorius, m.
pectineus.
Extensorii şoldului sunt bine dezvoltaţi datorită funcţiei
antigravitaţionale. Ei stabilizează articulaţia coxofemurală şi menţin
trunchiul în poziţie verticală. Extensia este îndeplinită de următorii muşchI:
- M. gluteus maximus cel mai important.
196
- M. gluteus medius şi minimus (porţiunea dorsală).
- Muşchii ischiogambieri (capul lung al bicepsului, m.
semitendinosus) acţionează ca extensori în articulaţia şoldului.
- M. adductor magnus .
Abductorii pe lângă faptul că execută abducţia coapsei cu membrul
inferior sprijinit balansează pelvisul iar prin sprijinul uniped împiedică
înclinarea bazinului. Dintre abductori fac parte:
- M. gluteus medius.
- M. gluteus minimus, m. piriformis.
- M. tensor fasciae latae.
Aductorii au o putere de acţiune superioară faţă de celelalte grupe
musculare ale coapsei. Ei apropie coapsele între ele şi contribuie totodată la
menţinerea poziţiei bazinului (fixează coapsa şi contrabalansează acţiunea
abductorilor controlaterali). Din această grupă fac parte:
- M. adductor magnus, longus, brevis.
- M. gracilis.
- M. pectineus, m. iliopsoas.
- M. obturatorius internus et externus, mm. gemelli, m. quadratus
femoris.
Rotatorii externi cu membrul inferior sprijinit, contribuie la
legănatul şoldului în mers, mişcare necesară pentru transpunerea greutăţii
corporale de pe o parte pe alta. Rotaţia externă este efectuată:
- M.gluteus maximus.
- M.gluteus medius et minimus cu porţiunea lor dorsală.
- M.iliopsoas.
- Muşchii adductori
- M.biceps femoris.
- Muşchii pelvitrohanterieni (obruratorii, gemenii, pătratul femural).
Rotatorii interni ai coapsei sunt:
- M. gluteus medius et minimus, porţiunea anterioară.
- M. adductor magnus porţiunea tendinoasă.
- M. gracilis.
 Genunchiul
Mişcările gambei se realizează în articulaţia genunchiului.
Biomecanic mişcările de flexie şi extensie ale genunchiului sunt
efectuate sub acţiunea forţelor gravitaţionale, iar mobilitatea este asociată cu
un grad maxim de stabilitate.
Genunchiul atât anatomic cât şi funcţional formează o articulaţie
unitară, deşi dispune de componente osoase şi suprafeţe articulare diferite
care formează:
- Articulaţia femuro-tibială dispusă între cei doi condili femurali,
geometric având formă convexă şi dimensiuni inegale, şi platoul
tibial cu suprafeţele articulare uşor concave de formă, de
asemenea diferite, separate între ele prin eminenţa şi ariile
intercondiliene.
197
- Articulaţia femuro-patelară între faţa patelară a femurului şi
faţetele articulare ale rotulei.
Ligamentele articulaţiei prin tensiune şi relaxare intervin în dinamica şi
statica articulaţiei. Doar ligamentele colaterale şi încrucişate sunt proprii
articulaţiei. Cele anterioare şi posterioare sunt expansiuni ale muşchilor
periarticulari femurali. În extensie aparatul ligamentar se află sub tensiune,
în flexiune fiind relaxat.
- Ligamentele încrucişate au un rol aparte deoarece menţin
contactul suprafeţelor articularefemuro-tibiale atât în flexie cât
şi în extensie, ele fiind tensionate cu intensitate diferită în toate
mişcările.
Mobilitatea articulară este influenţată decisiv de mişcările patelei care care
în flexiune se deplasează în jos de incisura intercondiliană a femurului în
extensie sub acţiunea cvadricepsului revine înaintea acesteia. Alunecările
patelei se fac în plan vertical, dislocările laterale fiind patologice. Bursele
suprapatelară şi fundurile de sac sinoviale parapatelare facilitează mişcările
rotulei, în lipsa cărora genunchiul devine rigid.
- Mişcările de flexie – extensie ale articulaţiei genunchiului au loc
în compartimentul menisco-femural în care tibia se deplasează
împreună cu meniscurile. Muşchiul cvadriceps femural cu efect
puternic extensor şi antigravitaţional prin înglobarea rotulei
formează aparatul extensor al genunchiului care amplifică
forţele de contracţie. Din cei patru componenţi musculari trei
sunt monoarticulari, doar dreptul femural este muşchi biarticular
şi cu efect flexor în articulaţia şoldului.
- Flexorii biarticulari ischiogambieri cu rol de flexie a
genunchiului acţionează şi ca extensori ai şoldului, iar muşchii
anteriori inseraţi prin „pes anserinus” pe lângă flexia
genunchiului acţionează ca flexori şi în articulaţia şoldului.
Popliteul fiind singurul muşchimonoarticular, este flexorul prim-
motor al genunchiului.
- Rotaţia terminală externă a gambei, după cum s-a arătat, este
pasivă, automată, se datorează profilului inegal al condililor
femurali, cel lateral exercitâd o tensiune externă asupra tibiei la
finele extensiei în compartimentul menisco-tibial.
Stabilizarea genunchiului are loc în extensie, forţele de presiune transmise de
la femur la tibie, datorită meniscurilor, efectuându-se printr-o cuplare
elastică.
- Stabilitatea transversală este asigurată de ligamentele colaterale
ale articulaţiei şi chingile musculare latero-mediale
periarticulare (M. Tensor fascie latae prin tractul iliotibial,
respectiv muşchii „labei de gâscă”).
- Stabilitatea antero-posterioară prin expansiunile anterioare şi
posterioare ligamentoase ale muşchilor periarticulari şi muşchiul
gastrocnemian. Ligamentele încrucişate au rol prin tensiune atât
198
în stabilizarea laterală cât şi antero-posterioară a articulaţiei,
inclusiv în stabilitatea rotaţională.
- Stabilitatea pasivă a genunchiului, esenţială pentru menţinerea
poziţiei ortostatice, poate fi realizată şi fără contracţia
cvadricepsului femural, prin poziţia de hiperextensie a
genunchiului, deorece forţa gravitaţională în acest caz este
proiectată înaintea articulaţiei.
Muşchii mobilizatori ai genunchului.
Extensorii gambei sunt:
- M. quadriceps femoris cu toate părţile sale este cel mai important
extensor al genunchiului.
- M.tensor fasciae latae prin intermediul tractului iliotibial.
Flexorii gambei sunt:
- Muşchii ischiogambieri dintre care cel mai important este
semimembranosul.
- M. sartorius.
- M. gastrocnemius care împiedică hiperextensia exagerată a
genunchiului.
 Piciorul
Biomecanic constituţia multiarticulară a piciorului se caracterizează
prin funcţionalitatea unitară, având rol fundamental în sprijinul şi locomoţia
bipedă.
Articulaţia gleznei sau talocrurală având ax transversal controlează mişcările
de flexie şi extensie ale piciorului în relaţie cu gamba. Convenţional aceste
mişcări sunt:
-Flexia gleznei este dorsalflexia piciorului.
-Extensia gleznei corespunde cu plantarflexia piciorului.
Suprafaţa articulară cilindrică a trohleei talusului este cuprinsă în scoaba sau
mortisa sindezmozei talocrurale, maleolele articulare prin conducere osoasă
permiţând mişcări doar în plan sagital în articulaţie.
-Maleola externă este mai voluminoasă şi aşezată mai posterior şi
inferior decât maleola internă, fracturându-se mai uşor. Distanţa
intermaleolară nefiind rigidă se poate adapta mişcărilor talusului.
-Forţele gravitaţionale trec prin gleznă , prin presiune cooptând
suprafeţele de articulare între ele.
Stabilitatea antero-posterioară a gleznei şi limitarea mişcărilor acesteia este
asigurată de factori osoşi (marginile tibiei), capsulo-ligamentari (ligamentele
colaterale) şi musculari (flexorii şi extensorii gambei). Stabilitatea
transversală este menţinută de cele două maleole şi ligamentele colaterale ale
articulaţiei.
Articulaţiile intertarsiene completează mişcările sagitale ale gleznei în
celelalte două planuri ale spaţiului, prin mici mişcări de alunecare dintre
oase, astfel piciorul în aceste articulaţii cu funcţii simultane va efectua în
jurul unui ax longitudinal mişcări de supinaţie şi pronaţie, în jurul unui ax
vertical mişcări de abducţie şi aducţie.
-Articulaţia subtalară se află în axul de susţinere a corpului,
199
stabilitatea articulară fiind asigurată prioritar de ligamentul sinusului tarsian.
Deşi suprafeţele articulare sunt semicilindrice acţionează ca şi o articulaţie
pluriaxială, asigurând un grad minim de mişcare a calcaneului faţă de talus
în toate direcţiile.
-Mişcarea de supinaţie a piciorului în articulaţia interfalangiană este
asociată obligatoriu cu aducţia acestuia, faţă de axul gambei, mişcare
convenţional denumită inversiune.
-Mişcarea de pronaţie are loc concomitent cu abducţia piciorului
rezultând eversiunea.
Articulaţiile metatarsofalangiene şi interfalangiene intervin în modificarea
boltei plantare (care împovărat se aplatizează prin distanţarea
metatarsienelor între ele, respectiv în mişcările de extensie/flexie ale
degetelor, mişcările halucelui fiind mai excesive şi importante în mers.
Muşchii lungi şi scurţi ai piciorului sunt poliarticulari, din contracţiile
grupelor musculare rezultând acţiuni primare şi asociate. Ele reprezintă
cupluri sinergiste dar şi agoniste/antagoniste. Pe lângă mobilitate, asigură şi
funcţia de susţinere a bolţii plantare, stabilitatea în sprijin şi rulajul plantei în
fazele locomoţiei.
-Flexorii (retroflexorii) piciorului sunt muşchii anteriori ai gambei
(m.tibial anterior, extensor lung al degetelor şi cel al halucelui).
-Extensorii (plantarflexorii) piciorului au originea pe faţa dorsală a
gambei şi sunt flexorii acesteia (Triceps surae, m.tibial posterior, flexori ai
degetelor şi halucelui).
-Flexorii şi extensorii piciorului prin funcţii asociate intervin în
eversiunea şi inversiunea piciorului.
-Eversiunea (pronaţie şi abducţie) de muşchii abductori-
pronatori (m.peronier scurt şi lung) şi extensor lung al degetelor.
-Inversiunea (supinaţie şi aducţie) de muşchii aductori-
supinatori (m.tibial posterior şi tibial anterior, m.extensor lung al halucelui –
grupe agonist-antagoniste).
200
FUNCŢIILE COMPLEXE ALE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior îndeplineşte o funcţie statică de susţinere prin
intermediul sprijinului biped şi unipod, şi o funcţie de locomoţie prin mers şi
variantele sale (fugă, săritură).
 Sprijinul biped este poziţia în care corpul se sprijină pe ambele
membre inferioare, picioarele fiind plasate fie unul lângă celălalt (poziţia
de drepţi) fie unul după celalalt (în mers).
În sprijinul biped, echilibrul este menţinut, prin proiectarea centrului
de greutate al corpului în poligonul de susţinere:
 - Centrul de greutate este punctul, asupra căruia acţionează
forţa de gravitaţie. Se află în centrul feţei superioare a
corpului vertebrei lombare doi.
 - Poligonul de susţinere este suprafaţa, care corespunde
celor două plante şi zonei intermediare dintre acestea. Piciorul
faţă de planul median al corpului se află într-o poziţie de uşoară
rotaţie externă (cca 12-16°).
În sprijinul biped intervin o serie de factori pasivi şi activi, care
acţionează în aşa fel, încât să învingă acţiunea forţei de gravitaţie. Articulaţiile
sunt puse în extensie, ligamentele prin tensiunea lor stabilizează în această
poziţie segmentele membrului inferior. Ca factori activi, intervin în primul
rând muşchii „triplei extensii”, adică acele grupe musculare (muşchii
antigravitaţionali), care intervin în extensiunea articulaţiei coxofemurale şi a
genunchiului şi stabilizează articulaţia talocrurală (acţiune simultană a
flexorilor şi extensorilor gambei.
Printr-o hiperextensie în articulaţia şoldului şi a genunchiului,
sprijinul biped se face printr-un minim efort muscular şi se realizează
stabilitatea pasivă a membrului inferior. În această situaţie proiecţia centrului
de greutate trece posterior de şold şi anterior de genunchi.
 Sprijinul uniped, situaţia în care corpul se sprijină pe un singur
membru inferior. De regulă reprezintă un moment principal al mersului.
Proiecţia centrului de greutate se face pe o bază de susţinere micşorată,
formată de o singură suprafaţă plantară.
Pentru trecerea proiecţiei centrului de greutate prin membrul de
sprijin, este necesară o înclinare a corpului de partea acestui membru şi
menţinerea bazinului în poziţie orizontală, care de altfel tinde să se deplaseze
de partea membrului ridicat.
Muşchii care intervin in sprijinul unipod sunt :
 - Extensorii şi stabilizatorii articulaţiilor
coxofemurale şi a genunchiului (în primul rând M. gluteus
maximus et M. quadriceps femoris).
 Stabilizatorii gleznei şi a piciorului (toţi muşchii
gambei prin contracţie simultană).
 Muşchii care înclină bazinul în direcţia membrului
de sprijin (M. gluteus medius) şi totodată fixează coapsa in
poziţie verticală (M. adductor magnus).
201
 Funcţia de suport a şoldului atât în sprijinul monoped cât şi biped
implică transferul greutăţii corporale prin articulaţia sacro-iliacă, osul
iliac şi acetabul către constituenţii epifizodiafizari ai femurului.
-În sprijinul biped echilibrat greutatea trunchiului (aprox 65% din
greutatea corporală) împovărează simetric cele două şolduri.
-În sprijinul uniped împovărarea şoldului de suport este egală cu
greutatea corpului minus greutatea membrului de sprijin.
Liniile de forţă sunt materializate prin mecanostructura trabeculară a
osului spongios, aranjate în sisteme fasciculare complexe (de presiune,
tracţiune, torsiune, etc). Forţele de împovărare ale şoldului formează
fascicule de presiune şi anume:
-Fasciculul sacro-acetabular, convergent de la suprafaţa auriculară a
sacrului la partea supero-externă a acetabulului.
-Fasciculul cefalo-cervical femural de suport dispus între partea
supero-externă a capului femural şi corticala medială mai îngroşată la baza
colului acestuia (corespunzător unghiului de flexie-arcul Adams).
Convergenţa supero-laterală acetabulară a forţelor de presiune şi
transferul excentric al împovărării pe capul femural este preluat de o arie
mai restrânsă decât suprafaţa totală a sferei cefalice, numită portantă sau de
suport.
Capul femural are un diametru de 4-5 cm având suprafaţa totală de
aproximativ 75 cm2, din care zona de suport reprezintă aproximativ 25 cm2.
Extinderea acestei zone poate fi diferită. De exemplu în coxa valga
(creşterea unghiului obtuz al anteflexiei cervico-cefalice) determină o
diminuare considerabilă a ariei, împovărarea ei crescând.
În sprijinul uniped menţinerea echilibrului şoldului se realizează
conform pârghiei de gradul I.
-Punctul de sprijin (furclum) este axul de rotaţie al mişcării şi
corespunde zonei portante a capului femural.
-Greutatea corporală acţionează asupra braţului de rezistenţă,
lungimea braţului corespunzând distanţei dintre capul femural şi linia
mediană a corpului.
-Contrabalansarea împovărării are loc prin braţul de forţă dispus
orizontal asupra căruia acţionează musculatura aductorilor şoldului (prioritar
fesierul mijlociu). Braţul de forţă dispus orizontal între capul femural şi
trohanterul mare (locul de inserţie al fesierului mijlociu) este cu de trei ori
mai scurt decât braţul de rezistenţă.
-Pentru balansul echilibrat al greutăţii corpului, forţa activă
musculară este necesară să fie de trei ori mai mare decât forţa de rezistenţă.
-Asupra suprafeţei portante a femurului va acţiona, în consecinţă o
împovărare de patru ori mai mare decât greutatea corporală (pentru o
greutate de 70 kg împovărarea pe şold va fi de 280 kg).
-Musculatura implicată în funcţia de balansare şi echilibru a şoldului
în suportul monoped după cum am arătat acţionează cuplul muscular fesir
mijlociu (prin abducţia puternică a şoldului) şi muşchii aductori ai coapsei,
prin stabilizarea verticală a membrului inferior.
202
Mersul este o deprindere motorie, bazată pe acţiuni biomecanice,
cu scopul de a deplasa corpul prin mişcări succesive, numiţi paşi.
În mers, cele două membre inferioare trec alternativ prin două
momente principale: sprijin bilateral şi sprijin unilateral.
 Sprijinul bilateral se face cu picioarele aşezate unul înaintea celuilalt
şi durează o perioadă foarte scurtă (1/6 din timpul unui pas). Tălpile nu
ating suprafaţa colului pe toată lungimea lor, membrul aflat posterior se
sprijină cu antepiciorul, iar cel situat anterior cu călcâiul. În perioada
sprijinului bilateral, picioarele de fapt rulează cu tălpile pe sol, de la
călcâi la degete şi anume cel anterior pentru a se aplica pe sol, cel
posterior pentru a se desprinde de acesta. În această poziţie, şoldul se
află în extensie (M. gluteus maximus); genunchiul stabilizat într-o
uşoară semiflexie (M. qadriceps femoris şi muşchii ischiogambieri).
Piciorul rulează pe sol de la călcâi la degete în urma acţiunii succesive a
grupului tibial anterior şi apoi a flexorilor; în primul rând al muşchiului
triceps sural Această mişcare de rulare se desfăşoară concomitent cu
stabilizarea gleznei şi a piciorului la care mai participă şi grupul
muşchilor peronieri.
 Sprijinul unilateral, cuprinde cea mai mare parte din timpul unui pas.
Corpul se sprijină pe un singur membru (membru de sprijin), în timp ce
celălalt execută o mişcare de pendulară (membrul pendulant sau
oscilant). Funcţia de sprijin şi de pendulare alternează la cele două
membre inferioare.
 Membrul de sprijin, după ce a luat contact cu solul prin călcâi, se va
sprijini pe toată planta. Articulaţiile şoldului şi a genunchiului sunt
stabilizate şi blocate în extensie; de asemenea este stabilizată glezna şl
piciorul. Bazinul este fixat în poziţie orizontală de către abductori (M.
gluteus medius). Iar coapsa menţinută în poziţie verticală (aductorii).
Membrul de sprijin, la finele acestui moment, devine membru
propulsor, împingând corpul înainte şi în sus. În această acţiune se
produce hiperextensiunea şoldului şi a genunchiului, iar tricepsul sural
ridică cu putere călcâiul.
 Membrul pendulant în timpul mişcării sale, trece prin trei faze şi
anume:
- Faza posterioară sau pasul posterior (moment în care membrul
propulsor părăseşte solul şi se află îndărătul celuilalt).
- Momentul verticalei, în care membrul pendulant se află în
dreptul membrului de sprijin.
- Faza anterioară sau pasul anterior, în care membrul pendulant
este înaintea celuilalt şi este pregătit pentru a deveni membru de
sprijin.
În faza posterioară, printr-o flexiune a genunchiului, piciorul este
ridicat de pe sol, apoi prin contracţia muşchiului iliopsoas şi a croitorului
este pendulat înainte; în faza anterioară, gamba este extinsă iar piciorul se
află în flexie dorsală pentru a lua contact prin călcâi cu solul.
Desigur grupele musculare ale membrului inferior acţionează mult
203
mai complex, pentru a asigura armonia mersului, la care se adaugă şi mişcări
ale trunchiului şi ale membrelor superioare. Trunchiul în mers execută
oscilaţii în diferite sensuri. In sens vertical, trunchiul coboară în timpul
pasului anterior şi se ridică în pasul posterior.
Mişcările transversale sînt executate de bazin, care se înclină pe
partea membrului de sprijin, în vederea menţinerii echilibrului. De asemenea
se face o înclinare în sens antero-posterior al trunchiului combinată cu
mişcări de torsiune (rotaţie) a acestuia. Consecinţă a acestora, sunt mişcările
de pendulare ale membrelor superioare, în acelaşi ritm cu deplasările
membrelor inferioare, dar în sens opus. Toate aceste mişcări au scopul de a
realiza cele două cerinţe ale mersului: stabilitatea (echilibrul) şi mobilitatea.
204
ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul interior este vascularizat de artera femurală şi ramurile
sale, precum şi de ramuri din artera iliacă internă destinate şoldului.
RAMURI PARIETALE DIN ARTERA ILIACĂ INTERNĂ

Artera iliacă internă, descrisă în cadrul bazinului, emite ramuri
parietale, dintre care unele părăsesc cavitatea pelviană (ramuri
extrapelviene), vascularizând rădăcina membrului inferior.
Ele anastomozează cu ramuri din artera femurală şi restabilesc
circulaţia membrului inferior în cazul ligaturării arterei iliace externe şi celei
femurale.
 Artera obturatorie (A.obturatoria) penetrează pe coapsă prin canalul
obturator; se divide în :
 Ramura anterioară (R.. anterior) ce se îndreaptă înainte şi în
jos, coteşte pe marginea anterioară a găurii obturate, fiind acoperita
de muschiul obturator extern. Emite ramuri pentru muşchii
aductori.
 Ramura posterioară (R. posterior), dirijată în jos şi îndărăt,
arcuieşte pe marginea posterioară a găurii obturate. Emite o ramură
(R. acetabularis) care trece prin incizura acetabulară şi prin
ligamentul capului femural la capul femurului pe care îl
vascularizează.
 Artera gluteală superioară (A. glutea superior) sau fesieră, părăseşte
pelvisul prin hiatul suprapiriform. Se divide în:
 Ramură superficială (R. superficialis), plasată între
muşchiul gluteu mare şi mijlociu;
 Ramură profundă (R. profundus), pătrunde între gluteul
mijlociu şi mic, vascularizează muşchii profunzi şi articulaţia
şoldului.
 Artera gluteală inferioară (A. glutea inferior) ajunge pe şold prin
hiatul infrapiriform. Acoperită de muşchiul gluteu mare coboară la
muşchii profunzi de la acest nivel şi la articulaţia coxo-femurală. Se
anastomozează cu artera gluteală superioară şi emite o arteră satelită
nervului sciatic (A. comitans nervi ischiadici).
ARTERA FEMURALĂ
(A. femoralis)
 Continuă artera iliacă externă; se întinde de la ligamentul inghinal
până la hiatul tendinos al aductorului mare. Aşezată în partea
anteromedială a coapsei, are un traiect oblic în jos, medial şi înapoi, care
corespunde unei linii duse de la mijlocul ligamentului inghinal la
marginea posterioară a condilului medial al femurului.
 Ajunge la coapsă prin lacuna vasculară şi se situează în
triunghiul femural (Trigonum femorale) al lui Scarpa, delimitat
sus de ligamentul inghinal: medial de muşchiul aductor lung şi
205
lateral de sartorius. Aici artera este aşezată superficial, acoperită de
fascia lata repauzând în şanţul format de psoasul iliac şi muşchiul
pectineu. Medial, vine în raport cu vena, lateral cu nervul femural.
 În treimea inferioară a coapsei, artera devine mai profundă,
angajându-se în canalul aductorilor al lui Hunter (descris la
regiunea femurală anterioară),unde este acoperită de muşchiul
croitor şi membrana vastoaductoria. În acest loc, vena femurală se
află înapoia arterei. Emite următoarele ramuri colaterale
superficiale şi profunde:
-Artera epigastrică superficială (A. epigastrica
superfacialis) ia naştere imediat sub ligamentul inghinal; perforează fascia
cribroasă, devenind superficială. Urcă in direcţia ombilicului în subcutisul
peretelui abdominal.
-Artera circumflexă iliacă superficială (A. circumflexa ilium
superficialis) îşi are originea împreună cu precedenta. Traversează fascia
cribroasă şi urcă lateral, paralel cu ligamentul inghinal în subcutisul peretelui
abdominal.
-Arterele ruşinoase externe (Aa. pudendae externae), se
desprind în acelaşi nivel cu precedentele şi se distribuie scrotului (Rr.
scrotales anteriores) sau labiilor mari (Rr. labiales anteriores) şi teritoriului
inferomedial al peretelui abdominal.
 Artera femurală profundă (A. profunda femoris), voluminoasă, are

originea de pe faţa posterioară a arterei, cu 2-5 cm, interior de ligamentul
inghinal. Se îndreaptă lateral, trece înapoia muşchiului aductor lung şi se
divide în ramurile sale terminale, perforante. Emite colaterale, care se
anastomozează cu ramurile extrapelviene ale arterei iliace interne,
formând o vastă reţea colaterală între aceste două sisteme arteriale. Are
următoarele ramuri:
206
 Artera circumflexă femurala medială (A. circumflexe
femoris medialis) se dirijează medial, între iliopsoas şi pectineu,
apoi între muşchiul aductor scurt şi obturatorul extern, Se divide
intr-o ramură acetabulară (R. acetabularis) pentru capul femural; o
serie de ramuri (R. profundus, R. ascendens, R. transversus), care
vascularizează muşchii de la rădăcina coapsei şi se anastomozează
cu arterele gluteale şi artera obturatorie.
 Artera circumflexă femurală laterală (A. circumflexa

femoris lateralis),trece lateral fiind acoperită de sartorius şi dreptul
femural. Se divide într-o ramură ascendentă (R. ascendens)
îndreptată spre şold la care nivel se anastomozează cu arterele
gluteale şi o ramură descendentă (R. descendens) care coboară pe
partea laterală a coapsei până la genunchi.
 Arterele perforante (Aa. perforantes) în număr de trei,
străbat muşchiul aductor mare şl trec pe faţa posterioară a coapsei.
Aici prin ramuri ascendente şi descendente se anastomozează între
ele, formând o reţea ce se conectează atât cu arterele gluteale cît şi
cu artera poplitee.
 Artera descendentă a genunchiului (A. genus descendens) sau
„Anastomotica magna” se desprinde din artera femurală în canalul
adductorilor. Perforează membrana vastoaductorie şi se divide în artera
satelită a nervului safen (R. saphenus) cu care ajunge la genunchi,
respectiv în ramuri articulare (Rr. articulares) destinate reţelei arteriale a
genunchiului.
ARTERA POPLITEE
(A. poplitea)
Este continuarea arterei femurale, situată în spaţiul popliteu între
inelul aductorului mare şi inelul fibros al muşchiului solear. Se bifurcă în
două artere tibiale.
Străbate mijlocul spaţiului popliteu, dirijându-se oblic în jos şi
lateral, Este formaţiunea cea mai anterioară a mănunchiului vasculonervos
207
popliteu, aşezată pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului şi pe
muşchiul popliteu. Emite genunchiului ramuri care formează aici o vastă
reţea arterială (Rete articulare genus).
Artera articulară geniculară superioară medială (A. genus
superior medialis) ia naştere deasupra condilului femural medial,
pe care îl înconjoară trecând dedesubtul muşchilor semimembranos
şi semitendinos pe faţa anterioară a genunchiului.
Artera articulară geniculară superioară laterală (A. genus superior
lateralis) ocoleşte condilul lateral al femurului. dedesubtul
tendonului bicepsului şi trece anterior pe genunchi.
Artera articulară geniculară mijlocie (A. genus media), pătrunde
în articulaţia genunchiului şi se distribuie ligamentelor şi corpului
adipos din spaţiul intercondilian.
Artera articulară geniculară inferioară medială (A. genus inferior
medialis) se desprinde la înălţimea interliniei articulare, ocoleşte
condilul medial al tibiei dedesubtul ligamentului colateral şi trece
pe faţa anterioară a genunchiului.
Artera articulară inferioară laterală (A. genus inferior lateralis)
trece anterior pe sub capul lateral al gastrocnemianului şi tendonul
bicepsului.
Reţeaua articulară a genunchiului (Rete articulare genus) sau
perirotuliană, se formează pe faţa anterioară a capsulei articulare
din anastomozarea arterelor articulare superioare şi inferioare, din
artera descendentă a genunchiului şi arterele recurente ale gambei.
Porţiunea reţelei aflate pe suprafaţa externă a rotulei se numeşte
reţeaua rotuliană, (Rete pateliae). Reţeaua articulară perirotuliană,
deşi realizează anastomoze cu arterele gambei, este insuficientă
pentru a restabili circulaţia colaterală a gambei în cazul ligaturării
arterei poplitee.
ARTERA TIBIALĂ ANTERIOARĂ

(A. tibialis anterior)
Ramură de bifurcaţie anterioară a arterei poplitee, se întinde de la
arcada solearului la marginea inferioară a retinaculului inferior al
extensorilor, unde devine artera dorsală a piciorului.
Imediat după origine trece pe faţa anterioară a gambei, deasupra
membranei interosoase. Coboară pe suprafaţa anterioară a acesteia în
profunzimea interstiţiului dintre muşchiul tibial anterior, situat medial, şi
extensorul lung al degetelor, apoi extensorul lung al halucelui, aflaţi
lateral. Acesta din urmă încrucişează artera în dreptul maleolelor şi se
plasează medial de ea. Emite:
 Artera recurentă tibială posterioară (A. recurrens tibialis
posterior) ia naştere înainte ca artera să treacă anterior. Urcă la
reţeaua articulară a genunchiului.
 Artera recurentă tibială anterioară (A. recurrens tibialis
208
anterior) se naşte după ce tibiala anterioară a traversat spaţiul
interosos. Urcă, acoperită de muşchiul tibial anterior, la reţeaua
perirotuliană.
 Artera maleolară anterioară medială (A. malleolaris anterior
medialis), îşi are originea deasupra retinaculului inferior al
extensorilor. S îndreaptă pe planul osos la maleola medială unde
formează reţeaua maleolară medială (Rete malleolare mediale)
împreună cu arterele vecine, provenite din artera dorsală a
piciorului şi tibială posterioară.
 Artera maleolară anterioară laterală (A. malleolaris anterior
lateralis), coboară la maleola laterală unde formează reţeaua
maleolară laterală (Rete malleolare laterale).
ARTERA DORSALA A PICIORULUI

(A. dorsalis pedis)
Sau artera pedioasă, continuă artera tibială anterioară pe dosul
piciorului, de-a lungul unei linii, care uneşte mijlocul liniei intermaleolare cu
primul spaţiu intermetatarsian Se situează pe planul osos al piciorului, lateral
de tendonul muşchiului extensor al halucelui. Are următoarele ramuri:
 Artera tarsiană laterală (A. tarsalis lateralis), destinată feţei
externă a piciorului se anastomozează cu celelalte artere ale
tarsului.
 Arterele tarsiene mediale (Aa. tarsales mediales), câteva
ramuri subţiri, pentru faţa medială a piciorului.
 Artera arcuată (A. arcuata) îşi are originea în apropierea
primului spaţiu intermetatarsian. Se dirijează lateral, descriind în
dreptul bazei metatarsienelor o arcadă, convexă înainte, şi se
anastomozează cu artera tarsiană laterală. Emite din convexitatea
ei:
 -Arterele metatarsiene dorsale (Aa. metatarsales
dorsales) II-III-IV, îndreptate de-a lungul spaţiilor
interosoase corespunzătoare la degete, unde se bifurcă în
câte două artere digitale dorsale (Aa. digitales dorsales)
pentru marginile adiacente ale degetelor. Fiecare arteră
metatarsiană trimite o ramură perforantă (R. perforans) la
arterele metatersiene plantare.
-Artera metatarsiană dorsală I sau a halucelui continuă artera
pedioasă în primul spaţiu intern metatarsian şi se distribuie halucelui.
-Artere plantară profundă (A. plantară profundă) ramură
terminală a arterei pedioase, traversează, primul spaţiu intermetatarsian şi
completează arcul plantar.
ARTERA TIBIALĂ POSTERIOARĂ

(A. tibialis posterior)
Ramură de bifurcaţie posterioară a arterei poplitee coboară de la
209
arcada muşchiului solear la plantă, unde se divide în două artere plantare.
Are un traiect .uşor oblic, apropiindu-se din ce în ce mai medial, spre
marginea posterioară a maleolei mediale.
Pe gambă se situează profund, acoperită de tricepsul sural şi lama
profundă a fasciei crurale. Coboară pe muşchii tibial posterior, apoi pe
flexorul lung al degetelor. În treimea inferioară a gambei devine mai
superficială, plasându-se pe marginea medială a tendonului achilian.
Trece apoi dorsal de. maleola medială, dedesubtul retinaculului
flexorilor în canalul calcanean (descris la regiunea retromaleolară), arcuieşte
apoi înainte, şi ajunge dedesubtul muşchiului abductor al halucelui în plantă.
Are următoarele ramuri :
 Artera peronieră (A. fibularis) cu originea la marginea
inferioară a muşchiului popliteu. Până la acest nivel, unele tratate
descriu artera tibială posterioară sub numele de „trunchi
tibioperonier”. Coboară în acelaşi plan cu artera tibială posterioară,
lateral de aceasta, pe muşchiul tibial posterior şi apoi flexorul lung
al halucelui. La înălţimea sindesmezei tibiofibulare se ramifică în :
-Ramura perforantă (R. perforans) ce traversează porţiunea
inferioară a membranei interosoase, ca apoi să treacă înainte, la
reţeaua maleolară laterală.
-Ramura comunicantă (R. communicans), ce se
anastomozează cu artera tibială posterioară.
-Ramurile maleolare (Rr. malleolares laterales) la reţeaua
maleolară corespunzătoare.
-Ramuri calcaneare (Rr. calcanei), (unele vin direct din
artera tibială posterioară) se distribuie călcâiului, formând reţeaua
calcanoasă (Rete calcaneum).
 Artera plantară medială (A. plantaris medialis), ramură
terminală mai subţire, se îndreaptă înainte situându-se pe marginea
medială a piciorului, unde este acoperită de muşchiul abductor al
halucelui. Emite o ramură superficială digitală pentru haluce şi alta
profundă, care se anastomozează cu ramurile arterei plantare
laterale.
 Artera plantară laterală (A. plantaris lateralis), mai
voluminoasă se dirijează oblic înainte şi lateral spre marginea
externă a piciorului. Trece în diagonală peste muşchiul pătrat al
plantei, acoperită de flexorii scurţi ai degetelor. În dreptul bazei
metatarsianului V, se recurbează medial şi formează o arcadă,
numită arcul plantar (Arcus plantaris). Aceasta se plasează
profund pe planul interosoşilor şi este completată de artera plantară
profundă a pedioasei şi de artera plantară medială. Din
convexitatoa arcadei pleacă:
 -Arterele metatarsiene plantare (Aa.
metatarsales plantares) în număr de patru, coboară în
spaţiile intermetatarsiene corespunzătoare şi distribuie (Aa.
digitales plantares propriae) degetelor.
210
 -Ramurile perforante (Rr. perforantes), în
număr de trei, penetrează prin ultimele trei spaţii
interosoase spre arterele metatarsiene dorsale.
211
VENELE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior dispune de un sistem venos profund şi altul
superficial, reunite între ele prin vene anastomotice. Cele două sisteme
diferă atât din punct de vedere anatomo-structural cît şi funcţional.
VENELE PROFUNDE
Numite şi vene subfaciale sau satelite (Vv.comitantes), însoţesc
arterele, având aceeaşi denumire cu acestea. Sunt în număr de două pentru
fiecare arteră, cu excepţia venei poplitee şi femurale.
Înconjurate şi suportate de masa muşchilor cu rol deosebit în
circulaţia de reîntoarcere, au pereţii subiţi şi dispun de numeroase valvule.
Acestea sunt aşezate la cca 2 cm între ele, în aceste locuri vena fiind mai
dilatată (sinus valvular). Venele profunde au un rol deosebit în circulaţia
membrului inferior, ele drenează cca 80% din sângele venos.
 Majoritatea venelor sunt afluenţii venei femurale. Fac
excepţie venele şoldului (Vv. gluteae superiores, Vv. gluteae
inferiores, Vv. obturatoriae), care au traiect comun cu arterele
omonime şi sunt tributare venei iliace interne. Datorită
anastomozelor vaste dintre acestea şi venele profunde ale coapsei,
în cazul obliterării trunchiului colector principal femuro-iliac
extern, sângele poate utiliza acest curent venos profund, accesoriu.
 Arcul venos plantar profund, se formează din venele
metatarsiene plantare (Vv. metatarsales plantares), care la rândul
lor adună venele digitale plantare (Vv.digitales plantares). Aşezat
împreună cu arcul arterial, se continuă cu venele plantare, care
înapoia maleolei mediale dau naştere venelor tibiale posterioare.
 Venele tibiale posterioare (Vv. tibiales posteriores) însoţesc
artera omonimă şi colectează cele două vene fibulare (Vv
.fibulares).
 Venele tibiale anterioare (Vv. tibiales anteriores) se
formează din venele profunde ale dosului piciorului care însoţesc
artera pedioasă. Urcă de-a lungul arterei tibiale anterioare în fosa
popliteană.
 Vena poplitee (V. poplitea) se formează din unirea venelor
tibiale posterioare cu cele anterioare, la nivelul arcului tendinos al
solearului. Se situează în mijlocul spaţiului popliteu, postero-lateral
de arteră, într-o teacă conjunctivă comună cu aceasta. În canalul
aductorilor devine venă femurală. Colectează vena safenă externă
şi venele corespunzătoare arterelor articulare ale genunchiului
(Vv.genus).
 Vena femurală (V. femoralis), însoţeşte artera omonimă,
înconjurând-o în spirală. Astfel în canalul aductorilor se află
posterior de arteră, apoi devine din ce în ce mai medial faţă de
aceasta. Colectează vena safenă internă şi vena femurală profundă
(V. profunda femoris), formată din venele circumflexe şi
perforante (Vv.circumflexae femorales mediales et laterales;
212
Vv.perforantes).
VENELE SUPERFICIALE (SISTEMUL SAFEN)

În subcutisul membrului inferior se află o vastă reţea venoasă
epifascială, numită sistemul venos safen, care este. formată din venele
safenă internă şi externă respectiv din ramurile tributare ale acestora.
Venele safene dispun de pereţi groşi şi valvule în majoritatea lor
bicuspide. Aceste valvule sunt mai distanţate între ele spre deosebire de
venele profunde (cam la 4 cm. unele de altele) şi rezistă la o presiune de cca
2 atmosfere. La joncţiunea venelor safene cu venele profunde se situează
câte o valvulă, numită „valvulă ostială”.
Sistemul venos safen, datorită faptului că nu este susţinut de
ţesuturile din jur şi este privat de acţiunea contracţiilor musculare, iar
circulaţia sângelui se face contra gravitaţiei poate suferi dilatări
considerabile (boala varicoasă).
 Originea venelor safene:
 Pe faţa dorsală a piciorului se află o reţea venoasă
superficială (Rete venosum dorsale pedis) dispusă în jurul unui
arc venos (Arcus venosus dorsalis pedis). Acest arc, colectează şi
reţeaua venoasă superficială a plantei prin intermediul venelor
intercapitulare (vene perforante care trec dorsal printre capetele
metatarsienelor).
 Arcul venos continuă prin două vene marginale aşezate pe
dosul piciorului în direcţia maleolelor. Vena marginală medială,
trece înaintea maleolei mediale şi se continuă în vena safena
internă. Cea laterală ocoleşte posterior maleola de aceeaşi parte şi
devine venă safenă externă.
 Vena safenă internă (Vena saphena magna). Este cea mai lungă
venă a corpului. Urcă de la marginea anterioară a maleolei mediale pe
faţa medială a gambei, ocoleşte dinapoi condilul femural medial şi
ajunge pe coapsă. Aici urcă înainte şi lateral spre faţa antero-medială a
rădăcinii coapsei. Cu 4 cm inferior de ligamentul inghinal formează o
curbură cu concavitatea în jos, numită „crosa safenei interne”, care trece
prin hiatul safen în profunzime şi se varsă în vena femurală.
 Vena safenă internă colectează un număr mare de ramuri
colaterale, care au o dispoziţie foarte variată. Aceste colaterale sunt
situate deasemenea în subcutis şi dispun de valvule ostiale, care
împiedică, refluxul sângelui din trunchiul principal. Ele reprezintă
totodată, importante teritorii de anastomoze colaterale atât între
cele două vene safene, cît şi cu sistemul venei cave superioare şi
vena portă, prin intermediul venelor toraco-epigastrice (a se vedea
la abdomen şi torace).
 Colateralele trunchiului ascendent sunt vene superficiale de
pe faţa antero-medială a gambei şi coapsei, foarte variate ca număr
şi dispoziţie. Venele de pe faţa posterioară a coapsei se deschid
separat sau prin intermediul unui trunchi comun, numit vena
213
safenă accesorie (V. saphena accesoria).
 Colateralele crosei sunt venele superficiale care corespund
ramurilor superficiale ale arterei femurale (Vv. epigastricae
superficiales; Vv. circumflexae ilium superficilaes; Vv. Pudendae
externae). Aceste vene se anastomozează cu venele toraco-
epigastrice, în subcutisul peretelui abdominal.
 Colaterala anastomotică: cea mai importantă, deşi
inconstantă este „vena femuro-poplitee” a lui Giacomini. Aceasta
uneşte crosa venei safene externe cu cea a venei interne şi
stabileşte astfel o legătură indirectă între vena poplitee şi cea
femurală.
 Vena safenă externă (V.saphena parva) ia naştere îndărătul
maleolei externe, urcă pe mijlocul feţei posterioare a gambei în
subcutisul acesteia. În apropierea fosei poplitee se plasează într-o
dedublare a fasciei gambei. La nivelul interliniei articulaţiei
genunchiului formează o crosă, numită crosa venei safene externe, care
perforează lama profundă a dedublării, devine profundă şi se deschide
în vena poplitee.
 Colateralele safenei externe, provin de pe plantă şi de pe faţa
posterolatorală a gambei.
 Colateralele anastomotice cu vena safena internă sunt
deasemenea numeroase pe gambă, în acestea sîngele circulă în
direcţia venei safene interne.
 Sistemul comunicant între venele superficiale şi profunde:
 Curentul venos superficial este dirijat în cel profund prin
intermediul celor două joncţiuni ale venelor safene (safeno-
femurală şi safeno-popliteană) şi printr-un număr de legături
anastomotice transfasciale, reprezentate de venele perforante şi
comunicante. Între aceste două categorii de vene anastomotice din
motive de ordin chirurgical facem următoarele deosebiri:
-Venele perforante realizează o legătură directă între
trunchiul safen principal şi venele profunde. Ele au o dispoziţie constantă şi
posedă valvule ostiale la locul de deschidere în venele profunde, fapt ce
asigură trecerea sîngelui de la suprafaţă spre profunzime. Vena safenă
internă dispune de un număr de 5 perforante, trei la nivelul gambei, cu
venele tibiale posterioare: una la nivelul genunchiului tot între aceste vene,
ultima cu vena femurală, la nivelul canalului aductorilor. Vena safenă
externă are 1-2 perforante cu venele peroniere.
-Venele comunicante, în număr mare (15-35) realizează
conexiuni între ramurile colaterale ale venelor safene şi colateralele venoase
profunde. Ele sunt inconstante ca număr şi dispoziţie. De obicei o venă
comunicantă formează mai multe ramuri de revărsare direct, respectiv
indirect (prin intermediul venelor din muşchi) cu reţeaua profundă.
214
LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior dispune de un sistem limfatic superficial şi altul
profund, conectate între ele prin numeroase anastomoze.
LIMFATICELE SUPERFICIALE (SUPRAFASCIALE)

Însoţesc venele sistemului safen, colectează şi drenează limfa
straturilor superficiale.
Din reţeaua limfatică superficială a dosului piciorului se desprind în
general trei vase colectoare, care urcă pe faţa anterioară a gambei şi converg
spre faţa medială a genunchiului. Aici se formează un trunchi colector, care
însoţeşte vena safena internă, şi se varsă în nodulii inghinali superficiali.
Acest curent limfatic adună limfa din subcutisul dosului piciorului, şi de pe
faţa antero-medială a gambei şi coapsei.
Reţeaua superficială plantară se continuă cu două vase coloctoare pe
faţa posterioară a gambei, care însoţesc vena safenă externă. Colectează
limfa feţei dorsale a piciorului şi a feţei postero-laterale a gambei.
 Nodulii inghinali superficiali (Nodi inguinales
superficiales), sunt inexact denumiţi, întru-cât topografic se
situează inferior de plica inghinală, fiind deci în realitate noduli
subinghinali. În număr de 8-20, în raport cu teritoriile de drenaj,
formează două grupuri de limfocentrii, anastomozate larg între ele.
 -Grupul orizontal (Tractus horizontalis)
este alcătuit din 5-6 noduli limfatici, aşezaţi paralel cu
ligamentul inghinal, dar inferior de acesta. Colectează limfa
peretelui abdominal din teritoriul subombilical, a şoldului, a
perineului şi a organelor genitale externe .
 -Grupul vertical (Tractus verticalis), este
format din mai mulţi noduli, aşezaţi de-a lungul porţiunii
terminale a venei safene interne. Colectează limfa reţelei
superficiale a membrului inferior şi o parte a limfei
organelor genitale externe
Eferenţele acestor două grupuri, străbat fascia cribroasă şi se varsă în
nodulii limfatici inghinali profunzi.
LIMFATICELE PROFUNDE (SUBFASCIALE)

Colectează limfa de la muşchi, articulaţii, periost şi oase. Căile
limfatice, mai multe la număr, însoţesc vasele membrului inferior. Gamba
dispuse de trei canale colectoare (tibial anterior, tibial posterior şi peronier),
se varsă în grupul nodulilor poplitei în mod direct sau prin staţii
intermediare. De la aceşti limfocentrii ia naştere un trunchi colector comun
(trunchiul femural) care însoţeşte vasele femurale şi se varsă în nodulii
inghinali profunzi.
Reţeaua limfatică profundă a şoldului, urmează un alt curent.
Vasele limfatice, împreună cu cele sanguine pătrund în bazin şi se drenează
în nodulii limfatici iliaci interni.
215
 Pe traiectul vaselor limfatice profunde se află
următoarele staţii şi substaţii limfatice:
 -Nodulul tibial anterior (Nodus lymphaticus
tibialis anterior), mic şi inconstant, pe partea proximală a
vaselor tibiale anterioare, înaintea membranei interosoase.
 -Nodulii limfatici poplitei (Nodii lymphatici
popliteii), 5-6 la număr dispuşi în jurul mănunchiului
vasculo-nervos , de aici sunt înfundaţi în masa
celuloadipoasă a spaţiului popliteu. Colectează limfaticele
profunde ale piciorului şi gambei, şi pe cele care însoţesc
vena safenă externă. Eferenţele prin intermediul trunchiului
femural se îndreaptă la grupul următor.
 -Nodulii inghinali profunzi (Nodi
inguinales profundi) în număr de 2-3, se plasează
dedesubtul fascieie late, medial de vena femurală. Unul din
aceşti limfocentrii numit nodulul lui Cloquet şi
Rosenmuller se situează în lacuna vasculară. Colectează
reţeaua limfatică profundă a membrului inferior şi eferenţele
nodulilor inghinali superficiali. Vasele eferente ale nodulilor
inghinali profunzi se varsă în noduli iliaci externi.
216
NERVII MEMBRULUI INFERIOR
Inervaţia motorie şi senzitivă a membrului inferior este asigurată de
ramurile plexului lombar şi de plexul sacral. Constituţia acestor două
plexuri, precum şi traiectul ramurilor, pînă la apariţia lor pe rădăcina
membrului inferior este tratată în cadrul retro-peritoneului şi a bazinului. In
cele ce urmează ele vor fi descrise doar în măsura, în care interesează
membrul inferior.
RAMURI DIN PLEXUL LOMBAR
Nervul genitofemural
(N. genitofemoralis)
Emite ramura genitală (R. genitalis) şi femurală (R. femoralis).
Aceasta din urmă, destinată pielii de pe faţa antero-superioară a coapsei
(regiunea subinghinală), coboară prin lacuna vasculară, pe faţa anterioară a
arterei femurale şi străbate fascia cribroasă, pentru a ajunge în subcutisul
teritoriului amintit.
Nervul femurocutanat
(N.cutaneus femoris lateralis)
Părăseşte retroperitoneul între cele două spine iliace anterioare.
Coboară pe faţa anterioară a sartoriusului, perforează fascia lata şi se
distribuie feţei antero-laterale a coapsei, inervând pielea de la acest nivel.
Nervul obturator
(N.obturatorius)
Părăseşte bazinul prin canalul obturator, în interiorul căruia se
divide într-o ramură anterioară, superficială şi alta posterioară, profundă.
 Ramura anterioară (R. anterior), coboară pe muşchiul
obturator extern, apoi înaintea muşchiului aductor scurt,
fiind acoperită de muşchii pectineu şi aductorul lung.
Inervează aceşti muşchi precum şi gracilisul; emite o ramură
cutanată (R. cutaneus), care coboară pe marginea medială a
sartoriusului, traversează fascia şi inervează pielea din
dreptul condilului medial al femurului.
 Ramura posterioară (R. posterior), coboară pe muşchiul
obturator extern spre interstiţiu dintre muşchiul aductor scurt
şi aductorul mare. Inervează o parte din muşchii aductori şi
articulaţia şoldului.
Nervul femural
(N. femoralis)
Cea mai groasă ramură a plexului lombar, ia naştere din L1-4.
Trece pe coapsă prin lacuna musculară, împreună cu muşchiul iliopsoas, şi
se ramifică sub formă de evantai în:
217
 Ramuri musculare (R. musculares) pentru muşchii sartorius,
pectineu, iliac şi un mănunchi de ramuri (nervul
cvadricepsului) pentru capetele muşchiului cvadriceps. De
asemenea emite ramuri pentru articulaţia şoldului.
 Ramuri cutanate anterioare (Rr. cutanei anteriores), la
marginea medială a sartoriusului perforează fascia lata în
mai multe puncte şi inervează pielea de pe faţa antero-
medială a coapsei.
 Nervul safen (N. saphenus) coboară îndărătul sartoriusului,
însoţind artera femurală. În canalul aductor, străbate
membrana vastoaductorie şi trece pe faţa medială a
genunchiului. Insoţeşte apoi vena safenă internă, inervează
pielea feţei anterioare a genunchiului (R. infrapatellaris) şi
pe cea antero-medială a gambei (Rr. cutanei cruris
anteriores), pînă la marginea medială a piciorului.
RAMURILE PLEXULUI SACRAL
Nervul g1uteu (fesier) superior

(N. gluteus superior)
Părăseşte bazinul prin hiatul suprapiriform împreună cu vasele
gluteale. Pe faţa profundă a muşchiului gluteu mare se divide într-o ramură
superioară pentru gluteul mic şi alta inferioară pentru cel mijlociu şi
muşchiul tensor al fasciei late.
218
Nervul gluteu (fesier) inferior
(N. gluteus inferior)
Iese din bazin pe şold prin hiatul infrapiriform. Se ramifică pe
faţa profundă a muşchiului gluteu mare, pe care-l inervează.
Nervul nervul cutanat posterior al coapsei

(N. cutaneus femoris posterior)
Numit şi micul sciatic, părăseşte bazinul prin hiatul
infrapiriform, dorsal de nervul marele sciatic. Este acoperit de muşchiul
gluteu mare, la a cărei margine inferioară dă ramuri (Nn. clunium
inferiores) pentru pielea fesei şi (Rr. perineales) pentru partea posterioară a
perineului.
Coboară apoi pe faţa posterioară a coapsei şi se ramifică la pielea
acesteia, ramurile cutanate perforând în prealabil fascia.
Nervul sciatic
(N. ischiadicus)
Cel mai voluminos nerv al corpului, continuă plexul sacral (L4-
S3), avînd un teritoriu extins de inervaţie motorie şi senzitivă (partea
posterioară a coapsei şi piciorul).
Părăseşte bazinul prin hiatul infrapiriform, în partea laterală a
acestuia. Coboară pe muşchii pelvitrohanterieni (gemenii, obturatorul intern,
pătratul femural), acoperit de muşchiul gluteu mare. La acest nivel se
situează în depresiunea dintre tuberozitatea ischiadică şi trohanterul mare,
loc în care, este însoţit de nervul micul sciatic şi de o arteră satelită.
Pe coapsă coboară vertical, în mijlocul acesteia încrucişat de capul
lung al bicepsului, este placat în interistiţiul format lateral de muşchii biceps,
medial de semitendinos şi semimembranos. În partea de sus a spaţiului
popliteu se divide în două ramuri terminalei nervul tibial posterior şi nervul
fibular comun. Diviziunea poate avea loc şi mai sus, chiar în bazin
219
(diviziune înaltă).
Din trunchiul principal al nervului se degajă, în partea superioară a
coapsei şi pe şold, ramuri musculare (R. musculare) pentru inervaţia
ischiogamibierilor şi ramuri articulare pentru articulaţia coxofemurală.
Se divide terminal în nervul tibial şi nervul fibular comun.
Nervul tibial
(N. tibialis)
Este diviziunea medială a marelui sciatic, destinată părţii
posterioare a gambei şi plantei. Coboară în mijlocul spaţiului popliteu, situat
dorso-lateral de vena poplite. Trece apoi pe dedesubtul arcadei solearului,
pînă la acest nivel fiind totodată denumit şi „nerv sciatic popliteu intern” .
Pe gambă are un traiect oblic în direcţia marginii posterioare a
maleolei mediale. Coboară, acoperit de foiţa profundă a fasciei gambei,
lateral de artera tibială. Trece apoi medial de tendonul achilian se angajează
dedesubtul retinaculului flexorilor în canalul calcanean şi se divide în două
ramuri terminale: nervul plantar medial şi nervul plantar lateral. Emite
următoarele colaterale în spaţiul popliteu:
 Ramuri musculare (Rr. musculares), pentru muşchii
posteriori ai gambei. Una din ramuri coboară pe membrana
interosoasă până la gleznă (R. interosseus cruris).
 Nervul cutanat sural medial (N. cutaneus surae medialis),
coboară între cele două capete ale gastrocnemianului,
străbate fascia gambei, pătrunde în subcutis şi formează
nervul sural împreună cu ramura comunicantă a nervului
fibular comun.
 Nervul sural (N. suralis) sau safen extern. Coboară
împreună cu vena safenă externă la maleola laterală. Emite
pe gambă ramuri cutanate pentru pielea feţei postero-laterale
a acesteia, pielea călcîiului (Rr. calcanei laterales et
mediales), şi se continuă pe marginea laterală a piciorului,
inervînd pielea de pe treimea laterală a dosului piciorului
(N. cutaneus dorsalis pedis lateralis).
 Nervul plantar medial (N. plantaris medialis), ramura de
bifurcaţie mai groasă a nervului tibial posterior, ia naştere în
canalul calcanean şi trece pe plantă, pe dedesubtul
abductorului halucelui, însoţind artera omonimă. Are un
traiect spre haluce, şi se divide în:
-Ramuri musculare (Rr. musculares) pentru
abductorul şi flexorul scurt al halucelui şi flexorul scurt al
degetelor.
-Nervii digitali plantari comuni (Nn. digitales
plantares communes) în număr de trei, se îndreaptă de-a lungul
spaţiilor interosoase la degete şi împreună cu o ramură destinată
halucelui, inervează primele 7 margini de degete prin nervii
220
digitali plantari proprii (Nn. digitales plantares proprii) şi
primul lombrical.
 Nervul plantar lateral (N. plantaris lateralis), trece oblic pe
plantă înainte şi lateral între muşchiul flexor scurt al degetelor şi
pătratul plantar, însoţind artera omonimă. Emite:
-Ramura profundă (R. profundus), însoţeşte arcul
plantar ce inervează pătratul plantei, muşchiul aductor al
halucelui şi interosoşii.
-Ramura superficială (R. superficialis) se distribuie
muşchilor degetului mic iar prin nervul digital plantar comun al
spaţiului interosos digital plantar comun al spaţiului interosos
IV, la ultimele trei margini de degete.
Nervul fibular comun

(N. peroneus (fibularis) communis)
Numit şi „nervul sciatic popliteu extern" este diviziunea
laterală mai subţire a marelui sciatic, destinat părţii anterioare a gambei şi
dosului piciorului.
Format în partea superioară a spaţiului popliteu, coboară acoperit de
fascia lata în direcţie laterală, de-a lungul marginii mediale a tendonului
bicepsului. Trece apoi îndărătul capului peroneului. Ocoleşte faţa externă a
gâtului fibulei şi se divide în două ramuri terminale: nervul fibular
superficial şi nervul fibular profund. Înainte de bifurcaţie, emite:
 Nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis), se
desprinde în spaţiul popliteu perforează fascia, inervează
faţa laterală a genunchiului şi prin ramura sa comunicantă
(R. communicans n. fibularis) fuzionează cu nervul cutanat
sural medial, pe faţa posterioară a gambei, pentru a deveni
nervul sural.
 Nervul fibular superficial (N. cutaneus superficialis) sau
„musculocutanat”, este ramura de bifurcaţie externă a
nervului fibular comun. Coboară pe corpul fibulei, între
acesta şi inserţia muşchiului peronier lung. Trece apoi
înainte, perforează fascia în treimea inferioară a gambei şi se
distribuie pielii dosului piciorului. Emite:
-Ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii
peronieri.
-Nervul cutanat dorsal medial (N. cutaneus dorsalis
medialis) pentru treimea medială a dosului piciorului şi pentru
primele trei margini de degete (Nn. digitales dorsales pedis).
-Nervul cutanat dorsal intermediar (N.cutaneus dorsalis
intermedius),inervează treimea mijlocie a pielii dosului piciorului
şi marginile adiacente ale degetelor III-V.
 Nervul fibular profund (N. fibularis profundus), numit şi
nervul tibial anterior este ramura de bifurcaţie medială a
nervului fibular comun. In dreptul colului fibulei,
221
traversează septul intermuscular anterior al gambei şi trece
din loja peronierilor în loja extensorilor. Aici se situează
profund, pe faţa anterioară a membranei interosoase, în
interstiţiul dintre muşchiul tibial anterior plasat medial şi
muşchiul extensor al degetelor, apoi cel propriu al halucelui
situaţi lateral. În treimea superioară a gambei se află lateral
de artera tibială anterioară, pe care o încrucişează pe din
faţă,ajungând pe partea ei medială. Trece apoi dedesubtul
retinaculului inferior al extensorilor şi se îndreaptă pe dosul
piciorului în direcţia primului spaţiu interdigital Emite :
- Ramuri musculare (Rr. musculares) în partea superioară a
gambei, pentru muşchii anteriori ai acesteia şi pe dosul
piciorului pentru extensorii scurţi de aici.
- Nervii cutanaţi ai primului spaţiu interdigital (nervii
digitali dorsali laterali ai halucelui şi ai celui de al doilea deget).
222
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior se divide în următoarele regiuni (Regiones

membri inferioris)
Regiunea şoldului:
Regiunea gluteală (fesieră) (Regio glutea).
Regiunea subinghinală (inghino-crurală).
Regiunea obturatorie.
Regiunea copsei:
Regiunea femurală anterioară (Regio femoris/femoralis
anterior).
Regiunea femurală posterioară (Regio femoris/femoralis
posterior).
Regiunea genunchiului:
Regiunea anterioară a genunchiului (Regio genus anterior).
Regiunea posterioară a genunchiului (Regio genus
posterior/popliteea).
Regiunea gambei:
Regiunea gambieră anterioară (Regio cruris/cruralis anterior).
Regiunea gambieră posterioară (Regio cruris/cruralis
posterior).
Regiunea gâtului piciorului:
Regiunea maleolară anterioară.
Regiunea maleolară posterioară.
Regiunea piciorului:
Regiunea dorsală a piciorului (Dorsum pedis).
Regiunea plantară (Planta pedis).
Regiunea dorsală a degetelor.
Regiunea plantară a degetelor.
Sub aspect stratigrafic, regiunile membrului inferior sunt formate din
aceleaşi planuri suprapuse ca şi cele ale membrului superior.
Planul de acoperite, format din piele, subcutis şi fascie superficială,
dispuse de elemente vasculo-nervoase superficiale, dintre care o importanţă
deosebită au venele sistemului safen. Nervii cutanaţi asigură inervaţia
segmentară a pielii, după următoarele ordine:
- L1: Pielea teritoriului subinghinal.
- L2: Treimea superioară a feţei anterioare a coapsei.
- L3: Treimea mijlocie şi inferioară a feţei anterioare a coapsei.
- L4: Faţa anterioară a genunchiului şi antero-mediană a gambei,
până la marginea piciorului.
- L5: O zonă intermediară pe faţa anterioară a gambei şi treimea
intermediară a dosului piciorului.
- S1: O zonă antero-laterală a gambei, treimea laterală a dosului
piciorului şi călcâiului.
- S2: Faţa posterioară a coapsei, postero-laterală a gambei şi
marginea laterală a piciorulu.
223
- S3: Partea sutero-mediană a coapsei.
- S1,2,3,4 (ramuri posterioare): pielea fesei.
Planul subfascial, conţine păturile musculare, tendoanele şi
mănunchiurile vasculo-nervoase.
Interstiţiile intermusculare în partea antero-mediană a membrului
inferior se lărgesc şi formează un sistem de canale (femural, adductorilor şi
calcanean) pentru pasajul vaselor mari şi al altor formaţiuni.
Planul osteoarticular, descris detaliat la capitolele de anatomie
sistematică, delimitează în profunzime regiunile anterioare şi cele
posterioare ale membrului inferior. Acest plan, are o deosebită importanţă
traumatologică, fiind sediul leziunilor osteo-articulare.
REGIUNILE ŞOLDULUI
Şoldul (coxa) sau rădăcina membrului inferior, reprezintă segmentul
de legătură între coapsă şi trunchi. Este alcătuit dintr-un schelet osteo-
articular, format din suprafaţa externă a coxalului şi articulaţia
coxofemurală, precum şi părţile moi extrapelvine care îl acoperă.
Se separă de:
- Peretele abdominal, prin creasta iliacă şi plica inghinală.
- Perineu, prin plica genito-femurală (femuro-perineală).
- Coapsă, prin plica fesieră şi printr-o linie orizontală anterioară ce
vine în prelungirea acesteia.
Topografic se divide în trei regiuni de constituţie anatomică diferită
şi anume: regiunea gluteală situată posterior; regiunea subinghinală aflată
anterior şi regiunea obturatorie aşezată medial.
REGIUNEA GLUTEALĂ (FESIERĂ)

(Regio glutea)
Limite: în sus creasta iliacă; în jos plica fesieră; lateral o linie
verticală care uneşte spina iliacă antero-superior cu vârful trohanterului
mare; medial şanţul interfesier. În profunzime se întinde până la planul
osteoarticular al regiunii.
Forma exterioară: relieful convex al regiunii, numit fesă (Nates),
este dat de muşchiul gluteu mare şi de ţesutul adipos subcutanat. Între cele
două fese se interpune un şanţ longitudinal, şanţul interfesier, iar la limita cu
coapsa apare un şanţ, situat transversal, numit plice sau şanţ fesier (Sulcus
gluteus).
- Proeminenţele osoase vizibile şi palpabile sunt: spina iliacă antero-
superioară, splina iliacă postero-superioară, trohanterul mare şi tuberozitatea
ischiadică.
Planul de acoperite
Pielea groasă şi mobilă.
Subcutisul conţine un ţesut adipos abundent, compartimentat de
benzi fibroase, care-i conferă o elasticitate considerabilă. Conţine:
- Artere şi vene superficiale (fără importanţă).
- Reţeaua limfatică superficială, drenată spre noduli limfatici
224
orizontali ai grupului inghinal superficial.
- Nervi cutanaţi, ramuri dorsale ai nervilor lombari (Nn. clunium
superiores) pentru partea superioară a pielii regiunii; ramuri dorsale
şi nervilor sacrali (Nn. clunium medii) pentru teritoriul din
apropierea sacrului, şi ramuri din nervul micul sciatic (Nn. clunium
inferiores), pentru partea inferioară a fesei.
- Burse seroase subcutanate, în dreptul trohanterului mare şi a
tuberozităţii ischiatice.
Fascia gluteală, groasă, acoperă toată regiunea şi trimite septuri

fibroase ce se dispun între fasciculele muşchiului gluteu mare.
Planul subfascial. Conţine muşchii regiunii, spaţiul subgluteal şi
pediculii vasculo-nervoşi gluteali.
 Muşchii sunt aşezaţi în două pături şi anume:
-Pătura superficială: muşchii gluteu mare şi mijlociu;
acesta din urmă, acoperit parţial de gluteul mare, devine
superficial în partea supero-laterală a regiunii.
-Pătura profundă: muşchiul gluteu mic şi muşchii
pelvitrohanterieni (M. piriformis; Mm. gemelli; M. obturatorius
internus et externus; M. qundratus femoris). Muşchii
ischiogambieri cu tendoanele lor de origine. Între tendoane şi
suprafeţele osoase se interpun burse seroase (Bursele
subtendinoase trohanteriene şi ischiatice acestea din urmă la
nivelul tuberozităţii ischiatice).
225
 Spaţiul subgluteal este interstiţiul larg cuprins între cele
două pături musculare. Umplut cu ţesut celulo-adipos lax, conţine
foiţa profundă a muşchiului gluteu mare.
- În acest spaţiu se deschid orificiile de comunicare ale
bazinului, care se formează între incisura ischiatică mare şi
muşchiul piriform. Astfel iau naştere:
- Hiatul suprapiriform (Foramen suprapiriforme) la marginea
superioară a muşchiului; orificiu osteomuscular pentru pasajul
pediculului vasculo-nervos gluteal superior.
- Hiatul intrapiriform (Foramen infrapiriforme) la marginea
inferioară a muşchiului, pentru trecerea unui număr de trei
pediculi vasculo-nervoşi.
- Tot în acest spaţiu se deschide orificiul ischiadic mic prin care
regiunea fesieră comunică cu fosa ischio-rectală a perineului
posterior.
- Ţesutul celulo-adipos subgluteal, prin orificiile amintite
comunică cu spaţiile celulo-conjunctive ale bazinului şi ale fosei
ischiorectale.
 Pediculii vasculo-nervoşi şi regiunii gluteale provin din
bazin, prin traversarea orificiilor amintite şi se angajează în spaţiul
subgluteal, unde o parte se distribuie celor două pături musculare,
iar o altă parte se îndreaptă spre coapsă şi perineu.
- Aceşti pediculi sunt însoţiţi de vase limfatice profunde, care
drenează limfa în nodulii limfatici iliaci interni.
- Prin hiatul suprapiriform pătrunde:
- Pediculul vasculo-nervos gluteal superior, format din artera
gluteală superioară, însoţită de două vene satelite şi de nervul
gluteal superior. Artera se ramifică în spaţiul subgluteal în ramuri
superficiale şi profunde pentru cele două pături musculare. Se
anastomozează cu artera gluteală inferioară şi cu unele artere ale
coapsei. Venele formează o reţea abundentă plexiformă, iar nervul
aşezat lateral de arteră, se ramifică la fesierul mijlociu la cel mic,
precum şi la muşchiul tensor al fasciei late.
- Prin hiatul infrapiriform trec trei pediculi şi anume:
- Pediculul vasculo-nervos gluteal inferior, format din artera
gluteală inferioară cu două vene omonime şi nervul gluteal
inferior; se distribuie feţei profunde a fesierului mare.
- Pediculul sciatic, format din nervul marele sciatic, artera satelită
a acestuia şi nervul micul sciatic, apare din bazin, lateral de
pediculul precedent. Nervul marelui sciatic coboară în
depresiunea dintre ischion şi trohanterul mare, pe faţa posterioară
a muşchilor perlivitrohanterieni, acoperit de fesierul mare. Nervul
micul sciatic are acelaşi traiect cu marele sciatic, fiind situat pe
faţa posterioară a acestuia.
- Pediculul pudendal, format din artera, vena şi nervul pudendal
intern, pătrunde în regiune, ocoleşte spina ischiatică, trece
226
dedesubtul acesteia şi se îndreaptă la fosa ischio-rectală.
 Referiri practice:
Poziţia trohenterului mare se stabileşte cu ajutorul următoarelor
repere:
-Linia Nelaton-Roser, uneşte (cu coapsa flectată) spina iliacă antero-
superioară cu tuberozitatea ischiatică. Trece peste vârful trohanterului mare;
în fracturile de col femural sau luxaţiile şoldului trohanterul mare se
deplasează faţă de această linie.
-Triunghiul Bryant se formează între: linia care uneşte spina iliacă
antero-superioară cu vârful trohanterului mare; verticală care prelungeşte,
spre creasta iliacă vârful trohanterului mare şi orizontala aşezată peste spina
iliacă antero-superior. Triunghiul isoscel astfel construit se deformează în
deplasările marelui trohanter.
-Nervul sciatic mare se proiectează în profunzimea plicii fesiere la
un punct, care se situează între treimea internă şi mijlocie a liniei, care
uneşte marele trohanter şi tuberozitatea ischiatică.
-Elementele vasculo-nervoase se proiectează inferior de linia „cheie”
a regiunii, linie care uneşte trohanterul mare cu spina iliacă postero-
superioară. Injecţiile intramusculare se fac deasupra acestei linii (în cadranul
supero-lateral al fesei), pentru a evita lezarea vaselor şi a nervilor.
REGIUNEA SUBINGHINALĂ
Numită şi „regiunea inghino-crurală”, reprezintă teritoriul de pasaj
ale vaselor pe coapsă iar în condiţii patologice este sediul herniilor femurale,
datorită prezenţei canalului femural ce se situează aici.
Limite. Aşezată înaintea articulaţiei coxo-femurale este delimitată în
sus de plica inghinală; în jos de o linie orizontală care prelungeşte pe faţa
anterioară a coapsei plica fesieră. Lateral o verticală, dusă de la spina iliacă
antero-superioară la trohanterul mare; medial o linie verticală trasată pe
marginea anterioară a gracilisului, de la spina pubelui până la linia orizontală
inferioară.
Forma exterioară. La limita dintre peretele abdominal şi coapsă,
tegumentul este cutat şi formează „plica inghinală”, plică de flexiune între
coapsă şi trunchi. Este dispusă cu ceva mai jos, ca linia dintre spina iliacă
antero-superioară şi splina pubelui, linie care corespunde traiectului
ligamentului inghinal.
- Inferior de plica inghinală, muşchii superficiali dau un relief în
formă de „N”. Lateral se află muşchiul tensor al fasciei late; medial muşchiul
aductor lung, în diagonală sartoriusului.
- Între ultimii doi muşchi şi plica inghinală se delimitează o
depresiune, care corespunde triunghiului femural al lui Scarpa. În
profunzimea acesteia se palpează pulsaţiile arterei femurale şi mişcările
capului femural.
Planul de acoperire
Pielea fină, mobilă cu excepţia plicii inghinale, este păroasă în
partea medială a regiunii.
227
Subcutisul, de grosime variabilă are o structură areolară, dublată de
una lamelară; lipseşte la nivelul plicii inghinale. Conţine:
- Ramurile superficiale ale arterei femurale, artera epigastrică
superficială şi artera circumflexă iliacă superficială urcă spre
peretele abdominal; arterele ruşinoase externe se îndreaptă medial la
perineu.
- Vena safenă internă, la 4 cm inferior de ligamentul inghinal
formează o crosă, care pătrunde în profunzime prin hiatul safen al
fasciei late. Crosa colectează un număr variat de ramuri (1, 8), vene
satelite ale arterelor superficiale, care converg spre ea formând o
„stea venoasă” la acest nivel.
- Nodulii limfatici inghinali superficiali, formează un grup orizontal,
plasat paralel cu ligamentul inghinal şi un grup vertical, dispus în
jurul crosei safene. Quenu, clasifică, în raport cu crosa, nodulii
limfatici în patru grupuri şi anume: supero-lateral, supero-medial
(corespund grupului orizontal), infero-lateral şi infero-medial
(corespund grupului vertical). Aferenţele grupului orizontal provin
din teritoriile subombilicale ale peretelui abdominal, şold şi perineul
posterior. Grupul vertical colectează limfa reţelei superficiale ale
membrului inferior. Eferenţele se varsă în nodulii limfatici inghinali
profunzi.
- Nervii cutanaţi sunt ramuri din nervul femurocutanat pentru partea
laterală a regiunii; ramurile cutanate anterioare ale nervului femural
şi ramura femurală a nervului genitofemural, pentru pielea de la
partea anterioară şi medială a regiunii.
Fascia lata. Formează câte o teacă pentru muşchiul tensor al fasciei
late şi muşchiul sartorius. Trece apoi peste triunghiul femural, devenind mai
subţire în partea medială a regiunii.
- În porţiunea centrală a triunghiului femural, la 4 cm inferior de
ligamentul inghinal, fascia prezintă un orificiu larg, numit fosă ovală sau
hiatul safen. Marginea externă a acesteia, numită ligamentul falciform este
bine conturată şi se termină atât superior cât şi inferior cu câte un corn.
Hiatul este acoperit de fascia cribroasă prin care trec vena safenă internă,
arterele superficiale ale subcutisului şi eferenţele limfocentrilor inghinali
superficiali.
Planul subfascial cuprinde muşchii regiunii, lacunele de pasaj şi
conţinutul acestora, precum şi un interstiţiu larg, numit canal femural.
 Muşchii alcătuiesc o pătură superficială şi alta profundă.
- Pătura superficială este formată de: muşchiul tensor al fasciei
late; sartoriusul şi aductorul lung. Ultimii doi, împreună cu
ligamentul inghinal, delimitează triunghiul femural al lui Scarpa
(Trigonum femorale) a cărui bază priveşte spre ligament iar
vârful corespunde intersecţiei dintre sartorius şi aductorul lung.
- Pătura profundă în partea laterală a regiunii este formată din
muşchiul drept femural şi vastul lateral. În profunzimea
triunghiului Scarpa se aşterne psoasul iliac şi muşchiul pectineu.
228
Aceştia delimitează un jgheab, numit fosă iliopectinee (Fossa
iliopectinea), care formează planşeul triunghiului femural. Fosa
este căptuşită de fascia iliacă şi continuarea ei pe muşchiul
pectineu (Fascia iliopectinea). Corespunzător fosei ileopectinee,
se formează subfascial o lojă intermusculară largă, de forma unei
piramide triunghiulare, aşezată cu baza în sus, care conţine
trunchiurile vasculare femurale şi limfocentri inghinali profunzi.
Loja are un perete postero-lateral format de psoasul iliac, un
perete postero-medial alcătuit de muşchiul pectineu şi unul
anterior dat de fascia lata, cuprinsă între laturile triunghiului
femural.
 Lacunele de la rădăcina coapsei, sunt orificiile osteofibroase

de pasaj pentru formaţiunile care coboară din abdomen spre
coapsă. Între ligamentul inghinal (arcada crurală) şi marginea
anterioară a coxalului, se delimitează un interval larg, care este
divizat în două lacune de către arcul iliopectineu - dependinţă a
fasciei iliace – întins între eminenţa iliopubiană şi ligamentul
inghinal.
- Lacuna musculară (Lacuna musculorum) situată lateral, este
mărginită de jumătatea laterală a ligamentului inghinal, arcul
iliopectineu şi marginea anterioară a aripei iliace. Prin ea trece
muşchiul psoas iliac, acoperit de fascia iliacă şi nervul femural.
- Lacuna vasculară (Lacuna vasculorum), aflată medial, este
delimitată de jumătatea medială a ligamentului inghinal, arcul
iliopectineu, ligamentul lacunar (Lig. lacunare) a lui Gimbernat şi
creasta pectineală a pubelui. Ligamentul lacunar este o reflexiune
a ligamentului inghinal, care rotunjeşte unghiul format între acesta
şi osul pubian. Creasta pectineală este acoperită de un cordon
fibros foarte puternic numit ligamentul pubian al lui Cooper ( Lig.
pectineale) şi de porţiunea de origine a muşchiului pectineu. Prin
lacuna vasculară trec artera şi vena femurală; partea ei medială
este ocupată de nodulii limfatici inghinali profunzi.
 Formaţiunile vasculo-nervoase subfasciale sunt reprezentate
229
de artera şi vena femurală, de nodulii limfatici inghinali profunzi şi
de nervi.
- Artera femurală, continuă artera iliacă externă. Ajunge pe coapsă
prin partea laterală a lacunei vasculare. Acoperită de fascia lata, la
nivelul triunghiului femural se situează în fosa iliopectinee
împreună cu vena femurală, aflată medial de arteră. Ambele sunt
cuprinse într-o teacă fibroasă comună (teaca vaselor femurale) şi
se îndreaptă spre vârful triunghiului lui Scarpa prin care părăsesc
regiunea pentru a se continua în canalul aductorilor. Din acest
segment superior al arterei femurale iau naştere două categorii de
ramuri şi anume:
- Artere superficiale (descrise la subcutis) ce emerg din ea
imediat dedesubtul ligamentului inghinal, perforează apoi fascia
lata pentru a ajunge în subcutisul teritoriilor abdomino-
perineale.
- Artere profunde reprezentată de artera femurală profundă şi
ramurile sale circumflexe. Această arteră are o distribuţie foarte
variată; ia naştere din trunchiul principal la 4-6 cm inferior de
ligamentul inghinal şi se îndreaptă la interstiţiul dintre muşchii
aductorul lung şi cel scurt. Arterele circumflexă femurală
laterală şi medială pătrund în profunzime, se ramifică în ramuri
terminale care apoi se anastomozează cu ramurile extrapelviene
ale arterei iliace interne, realizându-se astfel un „cerc
anastomotic pericoxal”, suficient de voluminos, pentru a
restabili circulaţia colaterală în cazul ligaturării arterei femurale
deasupra emergenţei celei profunde.
- Vena femurală, se situează medial de arteră, atât în lacuna
vasculară cât şi în fosa iliopectinee. Colectează:
- Crosa venei safene, la 4 cm inferior de ligamentul inghinal
(joncţiunea safeno-femurală).
- Venele femurale profunde şi cele circumflexe, care se varsă în
mod direct sau prin intermediul unei vene colectoare în ea.
- Nodulii limfatici inghinali profunzi, în număr de 2-3, se aşează
medial de vena femurală, în ţesutul femural şi ligamentul
Gimbernat. Colectează limfaticele eferente ale nodulilor inghinali
superficiali şi reţeaua limfatică profundă a membrului inferior.
Eferenţele acestor noduli se drenează în limfocentrii iliaci.
- Nodulii lui Cloquet-Rosenmuller sau nodului limfatic al
inelului femural face parte din aceşti noduli, fiind situat în
partea medială a lacunei vasculare.
- Nervii subfasciali, sunt ramuri ai plexului lombar:
- Nervul femural, trece prin lacuna musculară pe suprafaţa
anterioară a psoasului iliac. Inferior ligamentului inghinal se
distribuie într-un mănunchi de ramuri musculare (nervul
cvadricepsului) şi ramuri cutanate anterioare. Aceştia din urmă
după un scurt traiect vor străbate fascia lata. Ramura care
230
continuă nervul femural este nervul safen, ce însoţeşte artera
femurală, plasându-se pe faşa anterioară a acesteia.
- Nervul femurocutanat traversează fascia între cele două spine
iliace anterioare.
- Ramura femurală a nervului genitofemural, coboară în regiune
prin lacuna vasculară, înaintea arterei; devine apoi superficial
perforând fascia criboasă.
 CANALUL FEMURAL (Canalis femoralis) este interstiţiul larg de
formă infundibulară, care se situează în profunzimea regiunii, medial de
vena femurală. Reprezintă un teritoriu de slabă rezistenţă a abdomenului,
fiind sediul herniilor femurale. Este dispus vertical, de la nivelul
ligamentului inghinal până la joncţiunea safeno-femurală şi are o
lungime de 3-4 cm, este alcătuit din pereţi, orificii şi conţinut:
- Pereţii, dispuşi în formă de piramidă triunghiulară sunt: anterior,
fascia cribroasă; lateral, vena femurală; postero-medial, muşchiul pectineu şi
fascia care-l acoperă. Aceşti pereţi, la înălţimea joncţiunii safeno-femurale,
prin apropiere între ei, închid inferior canalul.
- Orificiul profund al canalului femural denumit inel femural
(Anulus femoralis) este situat la capătul superior al acestuia. El reprezintă
teritoriul cel mai medial al lacunei vasculare, situat între vena femurală şi
ligamentul lacunar. Orificiul priveşte spre cavitatea abdominală, de care este
despărţit printr-o dependenţă a fasciei transversale (a se vedea la peretele
abdominal), numită sept femural (Septum femorale). Acest sept despărţitor
este teritoriul vulnerabil al canalului femural, ruperea lui generând herniile
femurale.
- Orificiul superficial este situat anterior şi corespunde hiatusului
safen (fosă ovală) acoperit de fascia cribroasă.
- Conţinutul canalului este reprezentat de un ţesut celulo-adipos lax,
în care se află limfocentrii inghinali profunzi, dintre care cel al lui Cloquet-
Rosenmuller se aşează chiar în inelul femural.
231
 Referiri practice
Canalul femural, sediul herniilor femurale nu este descris la fel în
diferitele tratate anatomice şi chirurgicale. Se utilizează termenul de „canal
crural” (termen greşit întrucât crus, cruris = gambă) sau canal femural „într-
un sens mai larg” pentru denumirea lojei intermusculare formată de fosa
iliopectinee şi fascia lata, al cărei orificiu superior corespunde lacunei
vasculare şi conţine vasele femurale şi nodulii limfatici inghinali, profunzi.
Partea medială a acestei loji, cu conţinut exclusiv limfatic (lacuna limfatică),
este denumită „infundibulum”. În accepţiunea actuală, atât în sens anatomo-
topografic cât şi în sens chirurgical, canalul femural se limitează doar la
teritoriul situat medial de vena femurală, aşa cum a fost descrisă în
subcapitolul precedent şi corespunde cu „partea infundibulară a canalului
crural” (descris de francezi).
Triunghiul lui Scarpa reprezintă un teritoriu topografic important;
prin el se abordează vena safenă internă, vasele femurale:
Crosa venei safene interne se descoperă în subcutisul regiunii, la o
distanţă de 4 cm, inferior de ligamentul inghinal, la locul unde treimea
internă a acestuia se intersectează cu cea mijlocie. La acest nivel vena safenă
este separată de vasele femurale doar prin fascia cribroasă (!).
Artera femurală se descoperă corespunzător unei linii care uneşte
mijlocul ligamentului inghinal (sau cu 1 cm medial de acest punct) cu
marginea posterioară a condilului medial al femurului. În acest triunghi are o
situaţie superficială, fiind acoperită doar de fascia lata.
232
REGIUNEA OBTURATORIE
Limite: superior, plica genitofemurală; inferior o linie orizontală
care prelungeşte plica fesieră pe faţa medială a coapsei. Anterior o verticală
aşezată pe marginea anterioară a gracilisului iar posterior marginea medială
a aductorului mare. În profunzime se întinde până la gaura obturată şi cadrul
osos ischiopubian ce o mărgineşte, respectiv membrana obturatorie,
împreună cu care, formează planul fibroscheletal al regiunii.
Forma exterioară. Reprezintă un mic teritoriu plat, intercalat între
perineu şi coapsă, pe faţa medială a rădăcinii acesteia, care continuă anterior
cu regiunea subinghinală iar posterior cu regiunea fesieră.
Planul de acoperire. Pielea este fină şi mobilă, subcutisul continuă
pe cel al regiunilor vecine şi conţine ramuri cutanate ce provin din nervul
genito-femural. Fascia lata trece peste această regiune, fiind mai subţiată.
Planul subfascial conţine muşchi, canalul şi mănunchiul vasculo-
nervos obturator.
 Muşchii aşezaţi în trei pături sunt reprezentaţi de porţiunea
de origine a aductorilor.
- Pătura superficială: M.gracilis; M.adductor magnus.
- Pătura mijlocie: M.adductor longus; M.adductor brevis.
- Pătura profundă: M.obturatorius externus.
 Canalul obturator (Canalis obturatorius) sau canalul
subpubian, este pasajul osteofibros, lung de 6-7 mm, care
realizează comunicarea între cavitatea pelviană în partea antero-
medială a rădăcinii coapsei. Are un traiect dinapoi înainte şi uşor
medial.
-Pereţii canalului sunt formaţi, sus, de şanţul obturator, de forma
unui semicilindru osos, cel inferior este completat de membrana
obturatorie fortificată de bandeleta subpubiană. Această bandeletă
are un aspect de semicilindru fibros şi întregeşte partea inferioară
a canalului împreună cu marginile superioare ale muşchilor
obturator extern şi intern.
-Orificiul intern sau pelvian, priveşte spre bazin.
-Orificiul anterior sau femural se deschide în profunzimea
regiunii; este acoperit de originea muşchiului pectineu şi se poate
aborda prin interstiţiul dintre acesta şi aductorul scurt.
-Conţinut: mănunchiul vasculo-nervos obturator.
 Mănunchiul vasculo-nervos obturator este dispus de sus în
jos în următoarea ordine: „N-A-V”:
- Artera obturatorie, însoţită de două vene satelite, în interiorul
canalului se divide în două ramuri terminale, una anterioară şi alta
posterioară. Se anastomozează cu artera circumflexă femurală
medială.
- Nervul obturator se divide de asemenea în interiorul canalului
într-o ramură anterioară care coboară înaintea muşchiului aductor
scurt şi alta posterioară, care descinde îndărătul acestuia.
233
Orificiul anterior al canalului obturator, locul de apariţie a
mănunchiului vasculo-nervos obturator şi sediul herniilor obturatoare, se
abordează prin interstiţiul dintre aductorul scurt şi muşchiul pectineu lung
(în regiunea subinghinală), se caută interstiţiul amintit la marginea laterală a
pectineului, orificiul situându-se în profunzime, fiind parţial acoperit de
pectineu.
„Corona mortis”. Ramura obturatorie a arterei epigastrice (a se
vedea la abdomen) în 20% din cazuri este în aşa măsură dezvoltată, încât
emergenţa arterei obturatorie se face din acest vas. Această ramură
anastomotică, vine în raport cu orificiul profund al canalului femural
situîndu-se în apropierea marginii posterioare a ligamentului Gimbernat. În
operaţiile pentru hernii femurale poate fi lezată, determinând hemoragii greu
de stăpânit.
REGIUNILE COAPSEI
Coapsa, de aspectul unui con trunchiat, cuprinsă între şold şi
genunchi, în raport cu diafiza osului femural are o regiune anterioară şi una
posterioară.
REGIUNEA FEMURALĂ ANTERIOARĂ

(Regio femoris anterior)
Limita: superior linia orizontală care prelungeşte plica fesieră şi
trece peste vârful triunghiului femural; inferior liniei transversale aşezată cu
două laturi de deget deasupra bazei rotulei. Lateral o verticală trasă de la
trohanterul mare la epicondilul lateral al femurului; medial o linie verticală
care uneşte spina pubelui cu epicondilul medial al femurului. În profunzime
se întinde până la diafiza femurului, septul intermuscular lateral şi suprafaţa
posterioară a aductorului mare.
Formă exterioară. Proemină reliefurile sartoriului şi a
cvadricepsului femural. În abducţia coapsei se conturează ca un cordon,
partea superioară a aductorului mare.
Planului de acoperire.
Pielea este suplă şi mobilă.
Subcutisul de grosime variabilă conţine:
- Vena safena internă, care urcă pe partea medială a regiunii,
colectând un număr însemnat de afluenţi printre care vena safenă accesorie şi
vena anastomotică a lui Giacomini (V.femuro-poplitea).
- Reţeaua limfatică superficială, dispusă pe traiectul venelor şi
drenată de nodulii limfatici inghinali superficiali.
- Nervii cutanaţi ce provin din următoarele trei surse: nervul
femurocutanat în partea laterală a regiunii; ramurile cutanate anterioare ale
nervului femural; ramura cutanată a nervului obturator, pentru partea infero-
medială a tegumentului regiunii.
234
Fascia lată, groasă şi rezistentă, formează teci în jurul muşchilor
tensor al fasciei late şi sartorius. Lateral este fortificată formând tractul
iliotibial al lui Maissiat.
- Trimite în profunzime două septuri intermusculare, ambele fixate
pe linia aspră. Septul lateral este mai rezistent, cel medial mai subţire şi
incomplet. Ambele împreună cu fascia şi diafiza femurului delimitează
pentru extensori o lojă anterioară. Aductorii se situează îndărătul septului
medial, în loja posterioară. Din considerente topografice ei sunt însă incluşi
în regiunea femurală anterioară.
Planul subfascial este alcătuit din muşchi, canalul aductorilor şi
mănunchiul vasculo-nervos femural.
 Muşchii regiunii formează două grupe şi anume:
- Grupa anterioară, formată dintr-o pătură superficială (M. tensor
fasciae latae, M. sartorius) şi alta profundă (M. quadriceps
femoris) aplicată pe planul osos.
- Grupa medială cuprinde aductorii, aşezaţi în trei pături
suprapuse: superficială (M. gracillis, M. adductor longus);
mijlocie (M. adductor brevis) şi posterioară (M. adductor
magnus).
 Canalul aductorilor (Canalis adductorius) al lui Hunter, sau
„canal subsartorial” reprezintă interstiţiul de comunicare între
regiunea femurală anterioară şi cea poplitee, prin care trece
mănunchiul vascular femural.
- De forma unei prisme triunghiulare lungă de 7-10 cm, şi situată
dedesubtul treimii mijlocii a sartoriusului, se aşează pe faţa
medială a coapsei, în treimea mijlocie a acesteia, fiind dirijat oblic
în jos şi înapoi. Are pereţi, orificii şi conţinut:
- Pereţii, sunt în număr de trei: cel lateral fiind format de către
vastul medial; cel postero-medial, de faţa anterioară a muşchiului
aductor mare, cu care împreună formează planşeul canalului.
Peretele anterior este alcătuit de membrana vastoadductoria,
235
întinsă între muşchii amintiţi şi acoperită de muşchiul sartorius.
- Orificiul superior, priveşte spre vârful triunghiului femural. Este
acoperit de sartorius şi corespunde capătului inferior al fosei
iliopectinee.
- Orificiul inferior priveşte înapoi şi în jos spre spaţiul popliteu
fiind delimitat de inelul tendinos (Hiatus tendineus) al
aductorului mare şi de femur (suprafaţa situată deasupra
condilului medial).
- Conţinutul canalului este dat de mănunchiul vasculo-nervos
femural, care pătrunde în canal prin orificiul superior şi pe care
apoi îl părăseşte fie prin orificiul său inferior, fie prin perforarea
membranei vastoaductorie.
 Mănunchiul vasculo-nervos este format din: artera femurală,

vena femurală şi nervul safen.
- Artera femurală pătrunde în canal prin orificiul superior al
acestuia. Se situează în axul canalului, fiind înconjurată atât ea,
cât şi vena, de teaca vaselor femurale. Părăseşte canalul prin hiatul
tendinos, devenind arteră poplitee. Emite în canal artera
descendentă a genunchiului (marea anastomotică), care perforează
membrana vastoaductorie şi se îndreaptă spre faţa anterioară a
genunchiului.
- Vena femurală urcă în canal, descriind în jurul arterei o
semispirală. În partea inferioară a canalului se află postero-lateral,
mai apoi devine posterioară, pentru ca mai sus să se plaseze din ce
în ce mai medial de arteră.
- Limfaticele profunde însoţesc vasele sanghine femurale formând
un adevărat vas colector (trunchiul femural) care se termină în
nodulii limfatici inghinali profunzi.
236
- Nervul safen, continuă nervul femural, situîndu-se în aceeaşi
teacă cu vasele femurale, pe faţa anterioară a arterei. Traversează
membrana vastoaductorie împreună cu artera descendentă a
genunchiului şi se îndreaptă, acoperit de sartorius spre faţa
medială a genunchiului, unde devine superficial.
Pe lângă formaţiunile amintite, mai pătrund în regiune şi ramurile
perforante ale arterei femurale profunde; ramuri musculare din nervul
femural, ramuri musculare şi ramura cutanată din nervul obturator, iar acesta
din urmă în partea infero-medială a regiunii devine superficială.
 Referiri practice.
Regiunea conţine segmentul mijlociu şi cel inferior al arterei
femurale. La început acesta este situat profund, îndărătul muşchiului
sartorius, satelitul ei, ca mai apoi să se aşeze dorso-medial de acesta.
Traiectul arterei corespunde liniei duse de la mijlocul ligamentului
inghinal la marginea posterioară a condilului femural medial. Cele două
segmente ale arterei se pot ligatura, datorită existenţei unei circulaţii
colaterale între ramurile arterei femurale profunde şi ramurile arterei poplitee
pe faţa posterioară a coapsei.
REGIUNEA FEMURALĂ POSTERIOARĂ

(Regio femoris posterior)
Limite: în sus plica fesieră; în jos prelungirea liniei transversale
anterioare; lateral şi medial verticalele descrise la regiunea precedentă.
Forma exterioară. Se observă relieful muşchilor ischiogambieri şi
şanţul medial, dintre aceştia, în profunzimea căruia se află nervul marele
sciatic.
Pielea este groasă şi mobilă.
Subcutisul de o grosime variabilă conţine:
- Venele superficiale; fie separate fie prin intermediul unei vene
colectoare (V.saphena accesoria) se varsă în vena safenă internă. Una din
aceste vene (V. femoro-poplitea al lui Giacomini) realizează o anastomoză
importantă între teritoriile venoase profunde ale membrului inferior, dirijând
sângele pe această cale, în cazul obliterării venei poplitee, la vena femurală.
- Reţeaua limfatică a subcutisului; însoţeşte venele superficiale şi se
drenează în nodulii limfatici inghinali superficiali.
- Nervii provin din ramurile cutanate ale nervului femurocutanat (în
partea laterală) şi din nervul micul sciatic.
Fascia este groasă şi alcătuită din partea posterioară a fasciei late
care împreună cu septurile sale formează o lojă posterioară extinsă. Aceasta
corespunde numai parţial regiunii, practic partea unde se situează
ischiogambierii (partea lojei rezervată aductorilor, aparţine topografic
regiunii femurale anterioare).
Planul subfascial conţine muşchi şi formaţiuni vasculo-nervoase.
237
 Muşchii formează două coloane musculare, care în partea
superioară a regiunii sunt apropiate, iar în jos se depărtează.
- Coloana musculară medială, cuprinde muşchiul semitendinos
situat superficial şi semimembranosul aşezat dedesubt.
- Coloana musculară laterală este alcătuită din capul lung al
bicepsului, aşezat superficial şi capul scurt al acestuia, situat mai
profund, ambele fuzionând în partea inferioară a regiunii.
 Arterele subfasciale, deşi nu sunt reprezentate de trunchiuri

voluminoase, au o importanţă deosebită. Ele realizează o circulaţie
colaterală între teritoriile vasculare ale arterei iliace interne –
arterei femurale şi arterei poplitee şi permit restabilirea circulaţiei
în cazul ligaturării la orice nivel a arterei femurale.
- Arterele perforante în număr de trei - ramuri terminale ale
femuralei profunde – traversează succesiv prin mici orificii
tendinoase locul de inserţie terminală a aductorului mare şi trec
din regiunea femurală anterioară în cea posterioară. Se ramifică în
ramuri ascendente şi descendente, anastomozate între ele. Ramura
ascendentă a primei perforante, se anastomozează cu ramuri din
artera gluteală inferioară, formând aşa numita „anastomoză
crucială”.
- Ramura descendentă a arterei circumflexe femurale laterale şi
ramura profundă a celei mediale participă şi la vascularizarea
acestei regiuni.
- Artera satelită a nervului marelui sciatic (A.comitans
n.ischiadici), ramură din artera gluteală inferioară, coboară
însoţind nervul până în spaţiul popliteu.
 Limfaticele profunde, formează un curent limfatic aparte,
238
îndreptat spre nodulii iliaci interni.
 Nervii sunt reprezentaţi de marele şi micul sciatic.
- Nervul marele sciatic se situează în profunzime, în interstiţiul
format de cele două coloane musculare descrise anterior. În partea
superioară a regiunii este încrucişat oblic de capul lung al
bicepsului, care trece în jos şi lateral. Emite ramuri musculare
pentru toţi muşchii regiunii şi înainte de a ajunge în spaţiul
popliteu (uneori chiar mai sus) se divide în două ramuri terminale:
nervul tibial (nervul sciatic popliteu intern) şi nervul fibular
comun (n. sciatic popliteu extern).
- Nervul micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior) are un
traiect subfascial, îndărătul marelui sciatic, până la mijlocul
regiunii, unde devine superficial.
Proiecţia nervului marele sciatic se face de-a lungul unei linii, care
uneşte punctul situat la 2 cm lateral de tuberozitatea ischiatică, cu mijlocul
plicii de flexiune a genunchiului. Nervul este plasat în profunzimea
interstiţiului dintre semitendinos şi semimembranos aşezaţi medial şi
bicepsul femural situat lateral. La mijlocul coapsei este acoperit de capul
lung al bicepsului, faţă de care în partea superioară a regiunii se află lateral,
iar partea inferioară, medial.
REGIUNILE GENUNCHIULUI
Genunchiul (Genus), segmentul de legătură între coapsă şi gambă,
este format din articulaţia genunchiului şi formaţiunile moi, situate în jurul
acesteia.
Întrucât gamba nu se aşează în prelungirea axului lung al coapsei,
genunchiul prezintă o uşoară deviaţie în sens transversal, formându-de un
unghi deschis lateral, care în mod normal nu scade sub 1700, („genu valgum”
fiziologic).
Topografic, genunchiul se divide într-o regiune anterioară de
acoperire a articulaţiei şi alta posterioară, teritoriu de pasaj pentru elementele
vasculo-nervoase dinspre coapsă, spre gambă.
REGIUNEA ANTERIOARĂ A GENUNCHIULUI
(Regio genus anterior)
Limite: în sus o linie transversală aşezată cu două laturi de deget
deasupra bazei rotulei; în jos o linie orizontală care trece prin tuberozitatea
tibiei. Medial şi lateral câte o linie verticală în prelungirea epicondililor
respectivi.
Forma exterioară. Regiunea cu un aspect caracteristic, prezintă
următoarele elemente vizibile şi palpabile:
- Reliefurile osoase, mai evidente în extensia genunchiului sunt:
rotula, tuberozitatea tibială, de care se prinde ligamentul patelar, de forma
unui cordon, condilii femurali şi tibiali, capul fibulei.
- Prin mişcări mici de flexie şi extensie imprimate gambei se pot
239
percepe deplasările platoului tibial şi evidenţia totodată interlinia articulară
femuro-tibială.
- Pielea din jurul rotulei prezintă depresiuni alungite. De o parte şi
alta a patelei se observă şanţurile pararotuliene, iar la baza osului, şanţul
suprarotulian.
Pielea este groasă şi mobilă pe faţa anterioară a rotulei; mai fină şi
cu mobilitate mai redusă pe părţile laterale ale regiunii.
Subcutisul este redus, mai cu seamă pe faţa anterioară a rotulei;
conţine următoarele formaţiuni:
- Reţeaua arterială superficială a genunchiului, provine din ramurile
superficiale ale reţelei profunde.
- Vena safenă internă, se situează în partea medială a regiunii, loc în
care aceasta ocoleşte condilii mediali (tibiali şi femurali). Este însoţită de
reţeaua limfatică superficială a genunchiului.
- Nervii cutanaţi, în partea superioară a regiunii provin din trei nervi:
femurocutanat; n. femural (ramurile cutanate anterioare) şi n. obturator
(ramura cutanată pentru partea medială a regiunii). Partea inferioară a
regiunii este inervată medial de ramurile infrapatelare ale nervului safen;
lateral de ramuri din nervul cutanat sural lateral (din nervul fibular comun).
- Bursa prerotuliană superficială (Bursa subcutanea prepatellaris) şi
bursa pretibială superficială (Bursa subcutanea tuberositas tibiae).
Fascia genunchiului, prelungirea fasciei late în cea crurală, aderă de
suprafeţele osoase proeminente de la acest nivel.
- Lateral este fortificată de fibrele tractului iliotibial, care se inseră
pe o mică proeminenţă osoasă de pe condilul lateral al tibiei, numită
„tubercului lui Gerdy”.
Planul fibrotendinos este alcătuit din formaţiunile tendinoase şi
expansiunile fibroase situate pe faţa anterioară şi medială a genunchiului,
reprezentate de inserţia cvadricepsului femural şi de „laba de gâscă”, precum
şi de burse seroase.
- Cvadricepsul femural se inseră printr-un tendon comun la baza
rotulei, care apoi continuă fără întrerupere sub forma ligamentului patelar şi
se fixează pe tuberozitatea tibiei.
- Tendonul este format din trei straturi tendinoase suprapuse; lama
superficială alcătuită de tendonul dreptului femural; lama mijlocie
de tendoanele vaştilor medial şi lateral şi cea profundă de
tendonul vastului intermediar.
- Tendonul cvadricepsului mai trimite două expansiuni
juxtarotuliene, numite retinaculele patelei, de la marginile rotulei
la condilii tibiali corespunzători. Aceste retinacule numite şi
„aripioarele rotulei” reprezintă în realitate un complex fibros de
ancorare a rotulei, cu rol deosebit în menţinea poziţie acesteia şi în
mişcările de extensie ale gambei.
 „Laba de gâscă” (Pes anserinus) este formaţiunea tendo-
aponevrotică, situată pe partea supero-internă a tibiei, ce rezultă
240
din inserţia comună a muşchilor sartorius (situat mai superficial),
gracilis şi semitendinos (aflaţi mai profund).
 Bursele seroase sunt dispuse în raport cu rotula la diferite
nivele de profunzime:
- Bursa prerotuliană subaponevrotică (Bursa subfascialis
prepatellaris) situată între fascia genunchiului şi tendonul
cvadricepsului.
- Bursa prerotuliană profundă (Bursa subtendinea prepatellaris)
situată între tendonul cvadricepsului şi baza rotulei.
- Bursa infrapatelară profundă (Bursa infrapatellaris profunda)
între ligamentul patelar şi tuberozitatea tibiei.
- Bursa suprapatelară (Bursa suprapatellaris), între tendonul
comun al cvadricepsului şi femur. Reprezintă fundul de sac
superior al cavităţii sinoviale a genunchiului, întrucât comunică
larg cu această cavitate.
- Bursa anserină; se interpune între „laba de gâscă” şi planul osos
subiacent.
 Reţeaua arterială (rete articulare genus) a genunchiului
se situează profund dedesubtul planului fibrotendinos, pe capsula
articulară. Este formată din:
- Arterele articulare superioare; în jurul condililor femurali
formează un cerc anastomotic, numit cercul perifemural.
- Arterele articulare inferioare, anastomozate între ele, formează
cercul peritibial în jurul condililor tibiali.
- Artera descendentă a genunchiului, din artera femurală.
- Arterele recurente din artera tibială anterioară.
- Aceste artere formează împreună reţeaua perirotuliană, aflată pe
planul osteoarticular al regiunii. Partea reţelei ce se situează pe
suprafaţa externă a patelei se numeşte reţea rotuliană.
Reţeaua perirotuliană, deşi realizează o oarecare circulaţie colaterală
între teritoriile vasculare ale coapsei şi ale gambei, este insuficientă pentru
restabilirea circulaţiei gambei în cazul obliterării sau ligaturii arterei
poplitee.
REGIUNEA POSTERIOARĂ A GENUNCHIULUI (REGIUNEA

POPLITEE)
(Regio genus posterior)
Limite: În sus şi în jos liniile transversale ce se prelungesc posterior;
lateral şi medial liniile verticale descrise la regiunea precedentă.
Forma exterioară. Cu gamba în uşoară flexie, regiunea apare sub
forma unei depresiuni longitudinale, numită fosa poplitee, mărginită pe laturi
de patru coloane musculare, care proemină, dând forma unui romb. În axul
transversal al acestui romb, pielea prezintă un pliu transversal, pliu de
flexiune a genunchiului. În profunzimea fosei se pot percepe pulsaţiile
arterei poplitee. Cu gamba în extensie în locul fosei apare o bombare,
241
produsă de corpul adipos al spaţiului popliteu.
Pielea este fină şi mobilă.
Subcutisul de structură areolară, se continuă cu cel al regiunii
vecine. Conţine:
- Vene tributare safenei interne, însoţite de o reţea limfatică
superficială ce se îndreaptă la nodulii limfatici inghinali superficiali. Nervii
cutanaţi provin din: nervul micului sciatic, nervul cutanat sural lateral şi
nervul safen.
Fascia este o continuare a fasciei coapsei pe gambă. Corespunzător
interstiţiului dintre cele două capete ale gastrocnemianului ea se dublează
realizând un tunel interfascial care conţine segmentul terminal şi crosa venei
safene externe, şi nervul cutanat sural medial.
Spaţiul popliteu sau loja poplitee, dispus subfascial este alcătuit din
pereţi şi conţinut.
 Pereţii regiunii sunt formaţi dintr-un cadru muscular, de
forma unui romb, aşezat cu axul mare longitudinal (Rhombus
popliteus) completat anterior de un perete osteofibros iar posterior
de unul fascial.
- Rombul popliteu este alcătuit din planul muscular al regiunii,
dispus şi constituit astfel: Supero-lateral, tendonul bicepsului
femural. Super-medial, tendonul semitendinosului situat
superficial şi al semimembranosului aşezat profund. Infero-lateral,
capul lateral al gastrocnemianului şi pântecele plantarului lung,
aflat sub acesta. Infero-medial, capul medial al gastrocnemianului.
- Peretele anterior (planşeul) este format de către planul osteo-
fibros al articulaţiei genunchiului, ce e acoperit parţial în partea
latero-inferioară de muşchiul popliteu; acesta traversează în
diagonală triunghiul tibial al rombului, în spre jos şi medial.
242
- Peretele posterior este format din fascia regiunii.
 Orificiile de comunicare ale spaţiului popliteu realizează o
legătură între acesta şi regiunile copsei pe de o parte, pe de alta
între el şi regiunea posterioară a gambei.
- Zona de intrare în acest spaţiu se află pe de o parte la unghiul
superior al rombului, prin care comunică cu regiunea femurală
posterioară, iar pe de alta la inelul tendios (arcul tendios) al
aductorului mare (prin care se termină canalul aductorilor).
- Zona de ieşire este delimitată de arcul tendinos al muşchiului
solear; realizează comunicări cu loja profundă posterioară şi cea
anterioară a gambei.
 Conţinutul spaţiului popliteu. Umplut de un ţesut
celuloadipos abundent (Corpus adiposum popliteum), conţine
mănunchiul vasculo-nervos popliteu, format din:
- Artera poplitee; pătrunde în spaţiul popliteu prin inelul tendinos
al aductorului mare. Coboară vertical în axul longitudinal al
spaţiului; pe peretele osteofibros al acestuia. La înălţimea arcului
solear se bifurcă două artere tibiale.
- Emite în acest spaţiu; arterele articulare mediale şi laterale,
îndreptate înainte, pe planul osos, şi artera articulară mijlocie,
care pătrunde în articulaţie.
- Vena poplitee, unică (rar poate fi dublă) se situează dorsolateral
de arteră, ambele fiind cuprinse într-o teacă conjunctivă. Primeşte
un număr mare de afluenţi: vena safenă externă şi venele
genunchiului care însoţesc câte două, arterele articulare. Vena
safenă externă, la nivelul pliului de flexie a genunchiului pătrunde
profund, realizând joncţiunea safeno-popliteală.
- Limfaticele profunde, plasate în jurul vaselor, sunt reprezentate
de 4-5 noduli limfatici, care drenează vasele limfatice profunde
ale gambei şi pe cele superficiale care însoţesc vena safenă
externă. Eferenţele se îndreaptă atât spre nodulii inghinali
profunzi, cât şi spre cei iliaci interni.
- Nervii sunt ramificaţii ale marelui sciatic:
- Nervul tibial (sciatic-popliteu intern), mai voluminos, continuă
axul marelui sciatic, plasându-se postero-lateral de vene
poplitee; reprezintă elementul cel mai superficial al acestui
mănunchi.
- Părăseşte splaţiul prin inelul arcului tendios al solearului.
- Emite în spaţiul popliteu ramuri musculare pentru muşchii
posteriori ai gambei precum şi nervul cutanat sural medial.
- Nervul fibular comun (sciatic popliteu extern) se ataşează
peretelui superolateral al rombului popliteu, însoţind tendonul
bicepsului, de-a lungul marginii interne a acestuia. Ocoleşte
capul peroneului şi se divide la înălţimea colului acestuia în doi
nervi peronieri. Emite în acest spaţiu, nervul cutanat sural
lateral.
243
Dispunerea elementelor care alcătuiesc mănunchiul popliteu se face
asemănător treptelor unei scări; în spre profunzime ordinea fiind: „N-V-A”.
Artera poplitee situată profund are relaţii directe cu planul osteoarticular,
motiv pentru care se poate leza în cazul traumatismelor acestuia. Aşa cum
am arătat, deşi există o circulaţie colaterală între coapsă şi gambă, aceasta nu
poate substitui artera poplitee.
La contactul tendoanelor cu suprafeţele osoase, se interpun
numeroase burse seroase, dintre care unele comunică cu cavitatea sinovială a
articulaţiei genunchiului. Dintre acestea, mai importante sunt bursele
subtendinoase ale muşchiului biceps, a semimembranosului şi cele situate
dedesubtul capetelor gastrocnemianului (Bursa subtendinea m. bicipitis
femoris inferior; Bursa m. semimembranosi; Bursa subtendinea m.
gastrocnemii). Toate acestea împreună cu fundul de sac sinovial
subpoplitean, pot constitui sediul chisturilor poplitee.
REGIUNILE GAMBEI
Cuprinsă între genunchi şi gâtul piciorului, gamba (Crus) are un

aspect rotunjit şi este mai voluminoasă în partea sa superioară.
În raport cu planul osteofibros, format din diafizele oaselor gambei,
membrana interosoasă şi septul intermuscular posterior, gamba se divide
într-o regiune anterioară şi alta posterioară.
REGIUNEA ANTERIOARĂ A GAMBEI

(Regio cruris anterior)
Limite: superior o linie orizontală, trasată pe tuberozitatea tibiei;
inferior orizontala care trece prin baza maleolelor. Medial şi lateral liniile
verticale care se prelungesc de la epicondilii femurali la maleolele
corespunzătoare.
Forma exterioară. Regiunea se extinde pe faţa antero-laterală a
gambei. Dintre reliefurile osoase palpabile amintim: creasta anterioară şi faţa
medială a tibiei, precum şi extremitatea inferioară a fibulei.
- Lateral de creasta tibiei proemină muşchii anteriori ai gambei, mai
cu seamă pântecele muşchiului tibial anterior, şi relieful muşchiului peronier
lung.
Pielea este groasă, aderă pe faţa medială a tibiei şi este mobilă în
partea laterală a regiunii.
Subcutisul este sărac reprezentat pe suprafeţele osoase care sunt
acoperite doar de piele şi mai abundent în partea supero-laterală a regiunii.
Conţine:
- Vene superficiale, afluenţi ai venei safene interne, ce sunt însoţite
de o reţea limfatică superficială, care se drenează în nodulii limfatici
inghinali superficiali.
244
- Nervi cutanaţi, în partea medială a regiunii, provin din ramurile
cutanate ale nervului safen (Rr. infrapatellares et Rr. cutanei cruris
mediales), iar în partea laterală din nervul cutanat sural lateral.
Fascia gambei, groasă şi rezistentă aderă în partea superioară a
regiunii atât de muşchii subiacenţi (mai ales de pântecele tibialului anterior)
cât şi de faţa medială a tibiei.
- În dreptul peroneului, trimite în profunzime două septuri
intermusculare, unul anterior şi altul posterior spre marginile
corespunzătoare ale fibulei. Se separă astfel, corespunzător acestei regiuni, o
lojă anterioară sau loja extensorilor şi una laterală sau loja perinierilor.
Planul subfascial, este reprezentat de două loji osteofibroase, care
conţin muşchii şi formaţiunile vasculonervoase profunde ale regiunii.
 Loja anterioară sau cea a extensorilor este delimitată de planul fibro-
scheletic, septul intermuscular anterior, şi marginea medială a tibiei.
Conţine muşchii anterior ai gambei şi mănunchiul vasculo-nervos tibial
anterior.
 Muşchii, în partea superioară a lojei au pântece cărnoase,
care aproximativ de la mijlocul gambei se continuă în tendoane.
- Muşchiul tibial anterior ocupă partea medială a lojei fiind
ataşat feţei laterale a tibiei.
- Muşchiul extensor lung al degetelor şi peronierul al treilea se
aşează pe faţa anterioară a fibulei precum şi pe septul
intermuscular anterior; (în partea laterală a lojei).
- Muşchiul extensor lung al halucelui se află între muşchii
precedenţi, fiind acoperit în parte de aceştia. Tendonul său
devine superficial în treimea inferioară a gambei.
 Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior, format din artera
tibială anterioară, însoţită de două vene satelite şi de nervul fibular
profund, se situează în interstiţiul delimitat de muşchiul tibial
anterior, lateral de muşchiul extensor lung al degetelor respectiv de
extensorul lung al halucelui.
- Artera tibială anterioară, trece în lojă, traversând orificiul
delimitat de intervalul dintre extremităţile superioare ale oaselor
gambei şi marginea superioară a membranei interosoase.
- Coboară în profunzimea interstiţiului amintit, pe membrana
interosoasă. În momentul pasajului prin orificiu emite arterele
recurente tibiale (anterioară şi posterioară). De-a lungul
traiectului ei trimite numeroase ramuri musculare; în partea
inferioară a regiunii dă naştere arterelor maleolare anterioare
(medială şi laterală).
- Limfaticele profunde urcă de-a lungul vaselor sanguine la
nodulii limfatici poplitei. Pe traiectul lor se intercalează nodulul
limfatic tibial anterior.
- Nervul fibular profund (nervul tibial anterior) străbate septul
intermuscular anterior al gambei la nivelul colului fibulei, după
care intră în loja anterioară. Aici trece sub pântecele de origine
245
al muşchiului extensor lung al degetelor şi se ataşează marginii
externe a arterei tibiale anterioare. În partea mijlocie a regiunii
încrucişează pe din faţă artera şi trece de partea ei mediale.
- În partea superioară a lojei emite ramuri musculare pentru
extensorii acestei loje.
 Loja laterală sau a peronierilor, este delimitată de faţa laterală a
fibulei şi de septurile intermusculare ale gambei (anterior şi posterior).
Conţine muşchii fibulari, bifurcaţia nervului fibular comun (sciatic
popliteu extern) şi nervul fibular superficial (nervul musculocutanat al
gambei).
 Muşchii peronieri sunt plasaţi în două straturi, superficial al
muşchiului peronier lung şi peronierul scurt, acoperit de acesta.
Ambele tendoane coboară oblic şi îndărăt spre marginea
posterioară a maleolei laterale, lăsând neacoperită extremitatea
inferioară a fibulei.
 Nervul fibular comun ajunge pe faţa externă a colului
fibulei, unde este acoperit de originea muşchiului fibular lung. În
acest orificiu osteomuscular se bifurcă într-o ramură profundă care
părăseşte loja şi trece în cea anterioară şi în alta superficială; nervul
fibular superficial. Acesta coboară în interstiţiul format de cei doi
muşchi peronieri, traversează fascia, în partea inferioară a gambei
şi devine superficial.
Tegumentul ce vine în raport cu suprafaţa osoasă, poate suferi
leziuni în traumatismele acestora.
Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior se proiectează de-a lungul
unei linii, care uneşte mijlocul distanţei dintre tuberozitatea tibiei şi capul
fibulei, cu mijlocul liniei intermaleolare. Mănunchiul se află la marginea
laterală a muşchiului tibial anterior, care este satelitul acestuia.
Bifurcaţia nervului fibular comun este aplicată direct pe suprafaţa
osoasă, motiv pentru care traumatismele ce afectează extremitatea superioară
a fibulei se pot asocia cu leziuni nervoase.
REGIUNEA POSTERIOARĂ A GAMBEI

(Regio cruris posterior)
Limite: în sus şi în jos, prelungirea liniilor orizontale, lateral şi
medial liniile verticale, toate descrise la regiunea precedentă.
Forma exterioară. Relieful muşchiului gastrocnemian în partea
superioară a regiunii constituie moletul (Sura) formaţiune proeminentă, care
se continuă în jos cu relieful longitudinal al tendonului achilian, mărginit pe
laturi de două şanţuri paraachiliene.
Pielea este groasă şi mobilă.
Subcutisul are o grosime variabilă şi conţine:
- Venele safene şi colaterale acestora. Vena safenă internă urcă de-a
lungul liniei despărţitoare mediale dintre cele două regiuni gambiere. Vena
246
safenă externă, plasată la mijlocul moletului, urcă vertical, pentru ca la limita
superioară a regiunii să se plaseze în dedublarea fasciei crurale
- Limfaticele superficiale din partea medială a regiunii însoţesc vena
safenă internă îndreptâdu-se la limfocentrii inghinali superficiali, iar în
partea laterală a regiunii, de-a lungul venei safene externe spre nodulii
limfatici poplitei.
- Nervul sural (nervul safen extern), însoţeşte vena safenă externă,
plasându-se lateral de ea. El se formează în partea superioară a regiunii din
anastomozarea nervului cutanat sural medial (din nervul tibiei) cu ramura
comunicantă a nervului fibular, provenit din nervul cutanat sural lateral.
Inervează jumătatea laterală a tegumentului regiunii.
- Nervul safen, coboară de-a lungul venei safene interne
ramificându-se (ramuri cutanate mediale) la jumătatea postero-medială a
tegumentului regiunii.
Fascia gambei este groasă şi înveleşte sub forma unui manşon
muşchii posteriori ai gambei. Este străbătută de venele perforante, care
realizează comunicări între trunchiurile venoase superficiale şi cele
profunde.
Planul subfascial. Între scheletul gambei şi fascia crurală se
formează o lojă osteofibroasă extinsă, pentru muşchii posteriori ai gambei.
Această lojă este divizată în două părţi de către fascia profundă a gambei,
care se întinde de la marginea medială a tibiei la cea laterală a fibulei.
Astfel, în cadrul lojei posterioare se formează o lojă superficială şi
una profundă.
 Loja superficială se situează între cele două fascii ale gambei. Este
o lojă exclusiv musculară, ce conţine pătura superficială a muşchilor
posteriori ai gambei, formată din muşchiul gastrocnemian, şi solear
fuzionaţi la rândul lor în tricepsul sural. Acesta se continuă de la
mijlocul gambei în tendonul achilian, de care se ataşează şi tendonul
plantarului lung, muşchii a cărei parte superioară se interpun între capul
lateral al gastrocnemianului şi solear.
- La nivelul tendonului achilian, loja se îngustează, devenind în
partea inferioară a regiunii o teacă fibroasă peritendinoasă.
 Loja profundă, osteofibroasă, este delimitată de planul

fibroscheletic al regiunii şi de către fascia profundă a gambei. Conţine
muşchii posteriori profunzi ai gambei şi mănunchiul vasculo-nervos
tibial posterior.
 Muşchii reprezentaţi de flexorii profunzi ai gambei, sunt
dispuşi în felul următor:
- Muşchiul tibial posterior se situează la mijloc, pe membrana
interosoasă şi feţele adiacente ale oaselor gambei.
- Muşchiul flexor lung al degetelor se află medial de
precedentul şi acoperă faţa posterioară a tibiei.
- Muşchiul flexor lung al halucelui se situează lateral, fiind
ataşat feţei posterioare a peroneului.
247
 Mănunchiul vasculo-nervos tibial posterior, format din
arteră, două vene satelite, limfatice şi nerv, este cuprins într-un
ţesut conjunctiv lax, situat între fascia profundă şi muşchii din
această lojă.
- Artera tibială posterioară, continuă axul arterei poplitee,
aşezându-se la începutul pe faţa posterioară a muşchiului tibial
posterior, apoi pe flexorul lung al degetelor.
- În partea superioară a regiunii prin intermediul fasciei
profunde, este acoperită de muşchiul solear; mai apoi în
partea inferioară a regiunii datorită traiectului ei uşor oblic şi
medial, se plasează la marginea medială a tendonului achilian
fiind şi aici acoperită de fascia profundă.
- Din segmentul său superior se desprinde artera fibulară, care
are un traiect oblic în jos şi în afară, coborând tot în această
lojă, pe muşchiul lung al halucelui. Emite o ramură
comunicantă spre artera tibială posterioară şi ramuri
maleolare la regiunea subiacentă.
- Venele tibiale posterioare şi fibulare, însoţesc câte două
arterele şi se anastomozează cu reţeaua superficială venoasă,
prin ramuri perforante şi comunicante
- Limfaticele urcă de-a lungul vaselor sanguine la nodulii
limfatici poplitei.
- Nervul tibial posterior, coboară pe partea laterală a arterei, la
egală distanţă între artera tibială posterioară şi cea fibulară.
În partea inferioară a regiunii se apropie de arteră.
Este sediul frecvent al varicelor gambei. De reţinut faptul că între
trunchiurile venoase superficiale principale şi cele profunde se realizează la
acest nivel anastomoze constante, prin intermediul venelor perforante.
248
În partea medială a regiunii se află trei vene perforante (venele
perforante mediale), între vena safenă internă şi venele tibiale posterioare. În
partea laterală a regiunii sunt 1-2 vene perforante (venele perforante
laterale), între vena safenă externă şi venele fibulare.
Descoperirea mănunchiului tibial posterior se efectuează în treimea

inferioară a regiunii, unde acesta devine relativ superficial. Incizia se face la
marginea medială a tendonului achilian; pentru a ajunge la mănunchi se
secţionează ambele fascii crurale.
249
REGIUNILE GÂTULUI PICIORULUI
Segmentul de legătură între gambă şi picior, numit şi rădăcina
piciorului corespunde articulaţiei talo-crurale şi formaţiunilor din jurul
acesteia.
În raport cu planul central osteoarticular, gâtul piciorului se divide
într-o regiune anterioară şi alta posterioară numite regiuni maleolare sau
talo-crurale.
REGIUNEA MALEOLARĂ ANTERIOARĂ

Limite: în sus o linie orizontală, care trece prin baza maleolelor;
inferior un plan oblic, aşezat în faţa cu 2 cm inferior de interlinia tibio-
tarsiană şi îndreptat în jos şi înapoi la vârful maleolelor. Lateral şi medial,
două verticale trase prin vârful maleolelor.
Forma exterioară. Lateral şi medial regiunea este străjuită de
proeminenţele maleolelor, cea laterală fiind situată cu 1 cm mai jos. Înaintea
acestora se conturează două depresiuni: fosa premaleolară medială şi fosa
premaleolară laterală.
- Pe faţa anterioară a regiunii proemină tendoanele muşchilor
anteriori ai gambei şi venele superficiale.
Pielea este suplă şi mobilă, dublată de o lamă subţire, de ţesut
conjunctiv, în care se află:
- Vena safenă internă, situată înaintea maleolei mediale, şi ramurile
colaterale de la acest nivel.
- Nervii cutanaţi: nervul fibular superficial şi ramurile sale, destinate
feţei dorsale a piciorului, coboară în subcutis, inervează totodată pielea zonei
intermediare a regiunii.
- Ramurile cutanate din nervul safen pentru partea medială şi din
nervul sural pentru partea laterală a regiunii.
Planul fibrotendinos este format din retinaculele extensorilor şi
tendoanele muşchilor anteriori ai gambei.
 Retinaculele, fortificările şi fasciile gambei sunt:
- Retinaculul superior al extensorilor (ligamentul transvers) se
aşează deasupra articulaţiei, întins între extremităţile inferioare ale
oaselor gambei.
- Retinaculul inferior al extensorilor (ligamentul inelar anterior),
are forma unui „Y” orizontalizat. Ramura comună pleacă de pe
faţa externă a calcaneului. Ramura superioară se fixează pe
maleola medială, iar cea inferioară se pierde în fascia plantei, la
marginea medială a piciorului.
- Formată din fibre superficiale şi profunde (aceasta din urmă
denumite şi ligamentul frondiform al lui Retzius) delimitează trei
tuneluri fibroase, pentru trecerea extensorilor gambei.
 Tendoanele sunt învelite în teci sinoviale proprii, care în sus
depăşesc ligamentul inelar anterior, iar în jos se termină la
250
interlinia tarso-metatarsiană. Dispuse într-un singur plan, ele trec
prin tuneluri fibroase ale retinaculului inferior, având următoarea
dispoziţie:
- Tendonul tibialului anterior, trece prin tunelul medial, are un
traiect oblic în jos şi medial.
- Tendonul extensorului lung al halucelui străbate tunelul
mijlociu.
- Tendonul extensorului lung al degetelor traversează tunelul
lateral, unde se divide în patru tendoane secundare.
 Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior, format din vasele
tibiale anterioare şi nervul fibular profund, se situează dedesubtul
planului precedent, în ţesutul celulo-adipos, ce separă tendoanele
de planul osteo-articular.
- Artera tibială anterioară – însoţită de două vene şi de limfatice
profunde – trece prin mijlocul regiunii, dedesubtul fibrelor
profunde al ligamentului inelar, corespunzător intervalului dintre
tendonul extensorului lung al halucelui, situat medial şi tendonul
extensorului lung al degetelor, aflat lateral. Tendonul extensorului
lung al halucelui în partea superioară a regiunii se găseşte lateral
de arteră, ajunge însă medial, încrucişând-o pe din faţă.
- Emite arterele maleolare anterioare (medială şi laterală), care
coboară pe planul osos, la reţelele maleolare.
- Nervul fibular profund, se aşează în acelaşi plan cu artera, dar
medial de ea.
În şanţul premaleolar medial se descoperă cu uşurinţă vena safenă
internă.
În profunzimea şanţurilor premaleolare se află ligamentele colaterale
ale articulaţiei gleznei care se explorează (în entorse) prin palparea acestor
fose.
REGIUNEA MALEOLARĂ POSTERIOARĂ

Limite: în sus linia orizontală care trece prin baza maleolelor; în jos
prelungirea planului oblic, descris la regiunea precedentă, până la locul de
inserţie a tendonului achilian; pe laturi, liniile verticale trase prin vârful
maleolelor.
Forma exterioară. În mijlocul regiunii proemină relieful tendonului
achilian; pe laturi proeminenţele maleolelor, iar îndărătul acestora se văd
două depresiuni alungite, numite şanţuri retromaleolare.
Planul superficial.
Pielea este groasă cu mobilitate redusă.
Subcutisul cu ceva mai abundent în şanţurile retromaleolare,
conţine:
- Vena safenă externă (parva) în dreptul şanţului retromaleolar
lateral, însoţită de limfaticele superficiale ale regiunii.
- Nervii cutanaţi, reprezentaţi de ramurile calcaneare ale nervilor:
251
sural şi tibial posterior.
- Burse seroase subcutanate la inserţia tendonului achilian şi la
nivelul maleolelor.
Lojile osteofibroase: Fascia gambei, retinaculele fibroase şi planul
osos, delimitează la acest nivel trei loje osteo-fibroase, situate: posterior,
lateral şi medial.
 Loja posterioară, se formează în dreptul călcâiului, între fascia
superficială şi cea profundă a gambei. Conţine inserţia tendonului
achilian şi pe cea a plantarului lung. La acest nivel se găseşte o bursă
seroasă profundă (Bursa tendinis calcanei) şi corpul adipos subachilian.
 Loja laterală sau a peronierilor se formează între suprafaţa externă a
calcaneului şi retinaculele peronierilor, întinse de la maleola externă la
calcaneu. Loja osteofibroasă separată în două tuneluri, conţine
tendoanele peronierilor, cuprinse în teci sinoviale.
 Loja medială sau canalul calcanean (Canalis calcanearis) al lui
Richet. Se formează între faţa medială a calcaneului, scobită sub forma
unui şanţ (şanţul calcanean) şi completată de retinaculul flexorilor
(ligamentul inelar medial), întins între maleola medială şi marginea
medială a calcaneului. Partea inferioară a canalului este întregită de
originea muşchiului aductor al halucelui.
- Canalul calcanean realizează legătura între loja profundă
posterioară a gambei şi loja centrală a plantei, servind pentru
pasajul tendoanelor flexorilor profunzi şi a mănunchiului vasculo-
nervos tibial posterior.
 Tendoanele flexorilor profunzi ai gambei străbat canalul
prin tunele proprii, datorită septurilor despărţitoare ale retinacului,
care se prind pe Sustentaculum tali. Ele sunt învelite în teci
sinoviale proprii care se prelungesc de la baza maleolei mediale,
până la interlinia medio-tarsiană.
- Tendonul tibial posterior se situează cel mai sus şi intern
lipit de marginea posterioară a maleolei mediale, în intervalul
dintre maleolă şi Sustentaculum tali.
- Tendonul flexorului lung al degetelor se situează în afara şi
îndărătul precedentului (mai jos) dar tot deasupra
Sustentaculului.
- Tendonul flexorului lung al halucelui trece postero-inferior
de precedentul, plasat în şanţul său propriu de pe apofiza
posterioară a talusului şi faţa medială a calcanului (trece deci
dedesubtul sustentaculului.
 Mănunchiul vasculo-nervos tibial posterior trece prin
canalul calcanean situându-se într-un plan mai superficial decât
tendoanele, în dreptul intervalului dintre tendonul flexorului lung
al degetelor şi cel al halucelui.
- Artera tibială posterioară, însoţită de două vene satelite, se
divide în interiorul canalului în două artere plantare (medială
şi laterală).
252
- Nervul tibial, aşezat îndărătul şi în afara arterei, emite câteva
ramuri calcaneare şi se divide de asemenea în nervi plantari:
medial şi lateral.
„Decussatio tendinum”. Tendoanele flexorilor profunzi, înainte de
a ajunge în canalul calcanean se încrucişează, întrucât ordinea lor pe gambă
diferă faţă de cea din canal.
Dacă: M. tibialis posterior =1
M. flexor hallucis longus =2
M. flexor digitorum longus =3
Ordinea de origine pe gambă în sens medio-lateral:
3-1-2
Ordinea de trecere prin canal în sens superomedial-inferolateral:
1-3-2
Ordinea la ieşire din canal în sens supero-inferior:
1-2-3
Adică: flexorul lung al degetelor, încrucişat de tibialul posterior, la
rândul său va încrucişa flexorul lung al halucelui.
REGIUNILE PICIORULUI
Ultimul segment al membrului inferior, piciorul, are o
arhitectură şi o constituţie anatomică adaptată locomoţiei şi sustentaţiei. Din
punct de vedere topografic şi raportat la planul central osteoarticular se
divide în: regiunea dorsală a piciorului (Dorsum pedis) şi regiunea plantară
(Planta pedis), corespunzătoare tarsului şi metatarsului, respectiv două
regiuni digitale în raport cu scheletul degetelor.
253
REGIUNEA DORSALĂ A PICIORULUI
(Dorsum pedis)
Limite: O linie transversală plasată cu 2 cm inferior de interlinia
tibio-astragaliană prelungită până la maleole; marginea piciorului şi
comisurile digitale care o separă de degete.
Forma exterioară. Regiunea are o formă convexă, determinată de
construcţia în boltă a piciorului. Dintre reperele osoase mai importante
amintim, pe marginea medială a piciorului; tuberculul metatarsianului I şi
tuberculul scafoidului, iar pe marginea laterală, tuberculul metatarsianului V.
- De asemenea se observă relieful tendoanelor extensorilor şi reţeaua
venoasă dorsală superficială a piciorului.
Pielea este subţire şi mobilă.
Subcutisul de structură lamelară, lax şi sărac în ţesut adipos,
conţine:
- Reţeaua venoasă dorsală superficială a piciorului şi arcada venoasă
din dreptul metatarsienelor, întinsă de la o margine la alta a piciorului.
Extremităţile arcadei dau naştere la două vene marginale voluminoase, care
urcă în direcţia maleolelor şi se continuă în venele safene.
- Reţeaua limfatică superficială, situată de-a lungul venelor, se
drenează din partea laterală a regiunii în limfocentrii poplitei, iar din partea
medială în noduli inghinali superficiali.
- Nervii cutanaţi provin din următoarele surse: Rr. cutanei cruris
mediales (din n. safen) pentru marginea medială a pielii piciorului. N.
cutaneus dorsalis et intermedius (din n. fibular superficial) pentru treimea
medială şi intermediară a pielii dosului piciorului. N. cutaneus dorsalis
lateralis (din n. sural) pentru treimea laterală a piciorului.
Fascia dorsală a piciorului se fixează pe ligamentele inelare, iar pe
marginea piciorului se prelungeşte în fasciile plantare.
254
Planul subfascial cuprinde tendoanele muşchilor anterior ai gambei,
muşchii extensori scurţi ai piciorului şi mănunchiul vasculo-nervos dorsal al
piciorului.
 Tendoanele formează pătura superficială. Cuprinse în teci
sinoviale, până la interlinia tarso-metatarsiană, acestea sunt:
- Tendonul tibialului anterior, ce se dirijează la marginea medială
a piciorului.
- Tendonul extensor lung al halucelui de-a lungul primului
metatarsian, se îndreaptă la haluce.
- Tendonul extensorului lung al degetelor, ajuns în regiune se
divide în patru tendoane secundare, divergente.
- Tendonul peronierului al treilea, îndreptat spre baza
metatarsianului V.
- Pătura musculară aşezată dedesubtul tendoanelor este formată din
muşchii: extensor scurt al degetelor şi extensor scurt al halucelui.
 Mănunchiul vasculo-nervos dorsal al piciorului se situează
profund, - dedesubtul păturilor musculo-tendinoase – cuprins într-o
lamă celulo-adipoasă, care acoperă planul osteoarticular.
- Artera pedioasă însoţită de vene profunde şi limfatice, se
dirijează de la mijlocul liniei intermaleolare în direcţia primului
spaţiu interosos. Emite ramuri colaterale pentru faţa dorsală a
tarsului (arterele tarsiene) şi se bifurcă în: artera metatarsiană
dorsală a halucelui şi artera arcuată. Aceasta din urmă la baza
metatarsienelor, acoperită de extensorii scurţi, descrie o curbură
cu convexitatea înainte, din care se degajă arterele metatarsiene
dorsale II-IV.
- Înainte de bifurcaţie, artera trimite o ramură perforantă
puternică (artera plantară profundă) prin primul spaţiu interosos,
la arcul plantar.
- Nervul fibular profund, însoţeşte artera, aşezat medial de ea,
până la spaţiul interdigital I, unde inervează pielea acestui
teritoriu. În partea superioară a regiunii emite ramuri musculare
pentru extensorii scurţi şi ai piciorului.
Pulsaţiile arterei pedioase se pot percepe de-a lungul unei linii, care
uneşte mijlocul distanţei dintre cele două maleole cu primul spaţiu
interdigital.
REGIUNEA PLANTARĂ
(Planta pedis)
Limite: marginile piciorului şi plicile digitoplantare. Conţine părţile
moi, aflate pe faţa plantară a scheletului tarso-metatarsian şi reprezintă
regiunea de sustentaţie a corpului.
Forma exterioară. Porţiunea posterioară a plantei proemină,
formând călcâiul (Calx). Partea mijlocie excavată corespunzătoare bolţii
255
plantare este ridicată de sol. Anterior, planta se lăţeşte şi proemină sub forma
unor convexităţi, determinate de capetele metatarsienelor.
- Amprenta plantară este formată posterior de călcâi, anterior de
articulaţiile metatarso-falangiene, iar lateral de marginea externă a plantei.
Pielea este groasă şi aderentă pe suprafeţele de contact cu solul.
Bolta plantară este acoperită de un tegument mai fin.
Subcutisul are o structură areolară şi este abundent în teritoriile de
sprijin, mai ales la călcâi. Este compartimentat şi pus sub tensiune de
numeroase bride fibroase, care-i oferă un grad de elasticitate. Subcutisul
conţine:
- Reţeaua calcaneană (Rete calcaneum) formată din ramuri
provenite din artera peronieră şi artera tibială posterioară, anastomozate între
ele în subcutisul din jurul tuberozităţii calcaneare.
- Reţeaua venoasă superficială a plantei dirijată în reţeaua de pe
dosul piciorului, însoţită de o reţea limfatică bogată, care de-a lungul celor
două vene safene se îndreaptă la nodulii limfatici poplitei, respectiv inghinali
superficiali.
- Nervii cutanaţi formează pe plantă trei zone de inervaţie. Călcâiul
primeşte ramurile calcaneane ale nervului tibial posterior. Treimea antero-
laterală a plantei este inervată de nervul plantar lateral, iar cele două treimi
antero-mediale de nervul plantar medial, prin intermediul ramurilor
provenite din nervii digitali plantari comuni.
- Subcutisul conţine bursa seroasă subcalcaneană situată dedesubtul
tuberozităţii calcaneului.
Aponevroza plantară, acoperă partea centrală a plantei. Are formă
triunghiulară, mai lăţită în direcţia degetelor. Alcătuită din fascicule
longitudinale întărite între ele prin fascicule transversale, în apropierea
rădăcinii degetelor formează două rânduri de arcade fibroase, care
delimitează între ele orificii, pentru trecerea formaţiunilor vasculo-nervoase
şi a muşchilor lombricali. Prin aceste orificii, ţesutul subcutanat al plantei
comunică cu cel din profunzime.
- În dreptul articulaţiilor metatarso-falangiene, aponevroza este
întărită de ligamentului metatarsian transvers superficial.
- Lateral şi medial, aponevroza se subţiază şi trece într-o formaţiune
fascială care acoperă flancurile plantei şi se continuă apoi cu fascia dorsală a
piciorului.
Lojile interaponevrotice ale plantei se formează între aponevroza
plantară, completată cu fasciile superficiale şi fascia profundă a plantei
(fascia interosoasă). Acest spaţiu este compartimentat în patru loji, prin două
septuri plantare incomplete, care se degajă de pe marginile aponevrozei şi
pătrund în profunzime. Septul plantar medial se fixează pe primul
metatarsian, cuneiformul medial şi navicular. Septul plantar lateral se prinde
pe metatarsianul V. Se formează astfel o lojă medială, alta laterală şi între
acestea, loja centrală sau intermediară, respectiv o lojă profundă,
interososasă.
256
 Loja medială, comunică atât cu loja intermediară, cât şi cu canalul
calcanean al lui Richet. Conţine:
 Muşchii scurţi ai halucelui, dintre care doar doi se găsesc în
această lojă.
- Aductorul halucelui, situat medial şi superficial, completează
cu porţiunea sa de origine partea inferioară a canalului
calcanean.
- Flexorul scurt al halucelui, acoperit de precedentul, în partea
sa distală se desprinde în două fascicule.
 Tendoanele lojei în număr de trei sunt:
- Tendonul flexorului lung al halucelui, pătrunde în lojă prin
canalul calcanean. Se plasează pe flexorul scurt al halucelui,
trecând între cele două fascicule ale acestuia spre degetul mare.
- Tendonul tibial posterior, ajunge în lojă prin canalul calcanean
şi după un scurt traiect se inseră pe planul osos al acestei loji,
(pe tuberculul navicularului).
- Tendonul lungului peronier, se termină tot în profunzimea
acestei loji (pe cuneiformul medial şi baza primului
metatarsian).
257
 Pediculul vasculo-nervos plantar medial, format din artera şi
nervul plantar medial, pătrunde în lojă dedesubtul originii
muşchiului aductor al halucelui.
- Artera se îndreaptă înainte, de-a lungul septului plantar
medial şi marginii adiacente a flexorului scurt a halucelui.
Emite o ramură profundă care se anastomozează cu artera
plantară laterală.
- Nervul plantar medial are acelaşi traiect cu artera. Emite
ramuri pentru muşchii scurţi ai lojei şi se termină în 3-4
nervi digitali plantari comuni dintre care doi intră în loja
centrală.
 Loja laterală practic închisă, conţine:
- Muşchii scurţi ai degetului mic (aductorul şi flexorul degetului
mic).
- Ramuri nervoase motorii şi senzitive din nervul plantar lateral şi
o arteră digitală plantară comună.
 Loja centrală, cea mai extinsă, comunică larg cu canalul calcanean

şi este incomplet despărţită de loja medială. Anterior, prin orificiile
aponevrozei plantare comunică cu subcutisul plantei şi cu cel de la
rădăcina degetelor. Conţine muşchii scurţi intermediari ai plantei,
tendoanele muşchilor gambei şi pediculul vasculo-nervos plantar lateral.
 Muşchii şi tendoanele sunt aşezate în trei pături suprapuse:
- Pătura superficială: flexorul scurt al degetelor.
- Pătura mijlocie: tendonul muşchiului flexor lung al degetelor,
ajunge în lojă prin canalul calcanean, înconjurat de o teacă
sinovială. Dispus oblic, se divide în patru tendoane terminale
pentru degetele II-V. De acest muşchi se ataşează: muşchiul
pătrat al plantei şi lombricalii.
- Pătura profundă: aductorul halucelui, cu ambele capete, şi
tendonul lungului peronier ce traversează oblic loja prin canalul
său osteofibros de pe faţa plantară a cuboidului, completat de
ligamentul plantar lung. Este învelit într-o teacă sinovială
proprii, care se limitează la întinderea acestui canal.
 Pediculul vasculo-nervos plantar lateral, pătrunde în lojă
venind din canalul calcanean şi se situează între pătura musculară
superficială şi cea mijlocie.
- Artera, însoţită de vene şi limfatici, traversează interstiţiul
dintre muşchii flexor scurt al degetelor şi pătratul plantar,
îndreptându-se înainte şi lateral. La marginea pătratului plantar
pătrunde în lojă interosoşilor străbătând fasciculele aductorului
halucelui.
- Nervul însoţeşte artera, fiind plasat medial de ea. Emite ramuri
musculare şi senzitive pentru loja laterală şi mijlocie (Rr.
musculares et R. superficialis) şi o ramură profundă, care
însoţeşte artera în loja interosoşilor.
258
 Loja intersosoasă sau loja plantară profundă se situează între fascia
profundă a plantei şi scheletul acesteia. Conţine:
 Muşchii interosoşi, ocupă intervalele intermetatarsiene; cei
plantari, în număr de trei în spaţiile interosoase II-III-IV, iar cei
dorsali patru la număr în toate aceste spaţii.
 Arcada plantară (Arcus plantaris) se formează din artera
plantară laterală, care penetrează în această lojă, se recurbează
medial şi se anastomozează cu ramura profundă a arterei plantare
mediale şi artera plantară profundă, ramură a arterei pedioase, care
perforează primul spaţiu interosos pentru a ajunge în lojă.
 Din convexitatea arcadei se desprind patru artere
metatarsiene plantare pentru spaţiile intermetatarsiene
corespunzătoare, care apoi se distribuie dgetelor şi trimit ramuri
perforante prin spaţiile intermetatarsiene, le corespondentele lor
dorsale.
 Ramura profundă a nervului plantar lateral însoţeşte aartera
şi se distribuie interosoşilor.
Lojile plantare reprezintă spaţii celulo-conjunctive care comunică
între ele, cu subcutisul plantei şi cu cel al degetelor. De asemenea există o
continuitate între lojile (centrală şi medială) a plantei şi cea profundă
posterioară a gambei, prin intermediul canalului calcanean. Modul de
continuitate al acestor spaţii explică calea de propagare a infecţiilor
superficiale ale plantei şi degetelor, spre profunzime.
REGIUNEA DORSALĂ A DEGETELOR

Limite: în sus interlinia articulaţiilor metatarsofalangiene şi
comisurile interdigitale; pe flancuri marginile degetelor.
Forma exterioară: în partea anterioară se află unghiile cu aceleaşi
caractere ca la degetele mâinii.
Pielea subţire, este sediul frecvent al bătăturilor.
Subcutisul conţine: vene superficiale, arterele digitale dorsale
(ramurile terminale ale arterelor metatarsiene dorsale), şi nervii cutanaţi
digitali dorsali. Ultimii provin din ramurile terminale ale nervului fibular
superficial, cu excepţia teritoriului interdigitali, inervat de ramura terminală
a nervului fibular profund.
Planul tendinos. Pe faţa dorsală a halucelui, tendoanele se inseră
succesiv, pe baza primei (extensorul scurt) şi celei de a doua falange
(extensor lung). La celelalte degete, tendoanele se transformă în expansiuni
aponevrotice (aponevroza dorsală a degetelor) şi se inseră pe toată suprafaţa
dorsală a acestora (extensorul lung, extensorul scurt, lombricalii şi
interosoşii).
259
REGIUNEA PLANTARĂ A DEGETELOR
Limite: spre plantă: plicile digitoplantare, pe flancuri marginile
degetelor.
Forme exterioare: Prezintă suprafeţe convexe separate între ele prin
plici transversale interfalangiene.
Pielea are aceleaşi caractere cu pielea plantei.
Subcutisul conţine pediculul vasculo-nervos colateral al degetelor
format din:
- Arterele digitale plantare proprii (arterele colaterale) – însoţite de
vene şi limfatice – provin din arterele metatarsiene plantare.
- Nervii digitali plantari proprii, provin pentru primele şapte margini
de degete din nervul plantar medial, iar pentru ultimele trei margini, din
nervul plantar lateral, prin intermediul nervilor digitali plantari comuni.
Inervează faţa plantară a degetelor şi faţa dorsală a ultimei falange (teritoriul
unghiei) corespunzătoare.
Canalele osteofibroase ale degetelor sunt formate din planul
osteoarticular şi teaca fibroasă a degetelor, fortificată de ligamentele inelare
şi încrucişate. Conţin tendoanele flexorilor degetelor cuprinse în teci
sinoviale, care nu depăşesc capul metatarsianelor.
260
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Abrahams P,Webb P. Clinical anatomy of practical procedures-
Massachusetts: Pitman Publishing Inc, 1975.
2. Ben Pansky, House Mcgraw-Hill , Review of Gross Anatomy (6th
ed) , 1995.
3. Cartmill M, Hylander WL, Shafland J: "Human Structure", 2nd ed.
Harvard University Press, 1994.
4. Clemente, CD: "Gray's Anatomy",30th ed. Lea & Febiger, 1985.
5. Clinical Gross Anatomy: A Guide for Dissection Study and Review ,
Gene L. Colborn John E. Skandalakis , Taylor & Francis Group ,
2003.
6. Concepts in Gross Anatomy: A Review for the USMLE, Step 1,
William T. Mosenthal , Taylor & Francis Group , 1997.
7. Crafts, Roger C., A Textbook of Human Anatomy, Third Edition,
John Wiley and Sons, 1985.
8. G. Tondury -Angewendte und Topographische Anatomie, Ed. G.
Thieme, Stuttgart, 1965.
9. Grant's Atlas of Anatomy-11 th edition, .C. Boileau Grant ,
Lippincott, Williams & Wilkins,Baltimore, 2004.
10. Gross Anatomy, Richard S. Snell, Little Brown and Company, 1990.
11. Hafferl A -Lehrnbuch der Topographischen Anatomie, Ed.
Springer, Berlin, 1969.
12. Hall-Craggs ECB: "Anatomy as a Basis for Clinical Medicine", 3rd
ed. Williams & Wilkins, Baltimore, 1995.
13. Henry Gray, Anatomy of the Human Body, American Edition,
Carmine Clemente, ed., Lea and Febiger, 1985.
14. Henry Gray, H.V. Carter (Illustrator) - Gray's Anatomy, Barnes &
Noble, 2000.
15. Hollinshead, W. Henry, Anatomy for Surgeons, The Back and
Limbs, Second Edition, Hoeber Medical Division, 1969.
16. Human Gross Anatomy: An Outline Text, Robert J. Leonard,
Oxford University Press, 1995.
17. J. Bernstein (editor): "Musculoskeletal Medicine", 1st ed. American
Academy of Orthopaedic Surgeons, 2003.
18. J.Maissonet, H.Coudane -Anatomie clinique et operatoire, Ed. G.
Doin, Paris, 1969.
19. Kapandji I.A. – The physiology of the joints, Ed. Churchill-
Livingstone, London 1985.
20. Kyung Won, Ph.D. Chung Kyung WonChung, Gross Anatomy
(Board Review Series) (5 edition) , Lippincott Williams &
Wilkins,Baltimore, 2004.
21. Lee McGregor A, D. I. Duplessis -A synopsis of surgical anatomy,
Ed. Wright, Bristol, 1969.
22. Moore KL, Dalley AF: "Clinically Oriented Anatomy", 4th ed.
Lippincott Williams & Wilkins, 1999.
261
23. Romanes GJ (ed): "Cunningham's Textbook of Anatomy", 11th ed.
Oxford University Press, 1972.
24. Rosse C, Graddum-Rosse P: "Hollinghead's Textbook of Anatomy",
5th ed. Lippincott-Raven Publishers, 1997.
25. Rouviere H, A.Delmas -Anatomie umaine, Ed.Masson, Paris, 1967.
26. Seres Sturm L -Anatomia sistematica si topografica a membrelor,
Ed.univ. Sibiu, 1990.
27. Seres Sturm L -Membrele, Ed.UMF Tg.Mures, 1977.
28. Seres Sturm L, M.Costache, B.Solomon - Anatomia membrului
superior, Ed.UMF Tg.Mures, 1997; Ed.Lucian Blaga, Sibiu, 1997.
29. Seres Sturm L, M.Costache, B.Solomon- Anatomia membrului
inferior, Ed.UMF Tg.Mures, 1998; Ed.Lucian Blaga, Sibiu, 1998.
30. Seres Sturm L, V.Niculescu, P.Matusz - Angiologie si neurologie,
Ed.Mirton, Timisoara, 1995.
31. Seres Sturm L, V.Niculescu, P.Matusz - Osteoartomiologie,
Ed.Mirton, Timisoara, 1995.
262

Anatomie Sem I PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anatomie Sem I PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ludovic SERES-STURM

Klara BRÎNZANIUC Cosmin NICOLESCU Remus ŞIPOŞ

Prof.univ. dr. Ludovic SERES-STURM

Prof. univ. dr. Klara BRÎNZANIUC

Asist.univ. dr. Cosmin NICOLESCU

Asist.univ. dr. Remus ŞIPOŞ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Târgu-Mureş: University Press, 2005

© Ludovic SERES-STURM-Reproducerea interzisă sub orice formă.

Coperta: Leonardo da Vinci- Studii anatomice

Editura UNIVERSITY PRESS Târgu-Mureş

Este conectat părţii supero-laterale a toracelui având următoarele

Această delimitare include la membrul superior părţile moi situate

Scheletul membrului superior este format din:

OASELE CENTURII PECTORALE

Au rolul de a lega oasele membrului superior liber de cutia toracică

Poziţie: Este situată în partea antero-superioară a toracelui; de

Poziţie: Scapula sau omoplatul, este un os lat, de formă

OASELE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

Este format din două oase lungi, paralele: ulna şi radius.

Părţi: Os lung cu două extremităţi şi un corp.

Poziţie: Partea laterală a antebraţului.

 Corpul (Corpus radii), prismatic, triunghiular, prezintă trei feţe şi

 Extremitatea sau epifiza inferioară (distală), este voluminoasă, cu

Articulaţiile membrului superior se împart în:

ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE (PECTORALE)

ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ SAU A UMĂRULUI

La nivelul antebraţului, între radius şi ulna, există trei

ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ PROXIMALĂ

 Membrana interosoasă (Membrana interossea antebrachii) este o

ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ

ARTICULAŢIA CARPOMETACARPIANĂ A POLICELUI

Reprezintă muşchii centurii scapulare şi ai membrului superior liber.

MUŞCHIUL ROTUND MIC

MUŞCHIUL ROTUND MARE

Extinşi în jurul humerusului, sunt muşchi lungi, alcătuind două

GRUPA ANTERIOARĂ SAU A FLEXORILOR

Sunt situaţi pe faţa anterioară a humerusului şi înaintea septului

MUŞCHIUL BICEPS BRAHIAL

Muşchi alungit, situat pe partea supero-medială a braţului.

GRUPA POSTERIOARĂ SAU A EXTENSORILOR

MUŞCHIUL TRICEPS BRAHIAL

Muşchii antebraţului se împart după acţiunea lor şi după aşezarea lor

MUŞCHIUL ROTUND PRONATOR

MUŞCHIUL FLEXOR RADIAL AL CARPULUI

MUŞCHIUL PALMAR LUNG

MUŞCHIUL FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR

MUŞCHIUL FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR

MUŞCHIUL PĂTRAT PRONATOR

GRUPUL POSTERIOR SAU AL EXTENSORILOR

MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI

MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL SCURT AL CARPULUI

MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETELOR

MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETULUI MIC

MUŞCHIUL ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI

MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL POLICELUI

MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL POLICELUI

Este aşezat medial şi distal de precedentul.

MUŞCHIUL EXTENSOR AL INDEXULUI

MUŞCHIUL SCURT ABDUCTOR AL POLICELUI

MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL POLICELUI

MUŞCHIUL OPOZANT AL POLICELUI

MUŞCHIUL ADUCTOR AL POLICELUI