Sistemul administrativ din Japonia

Sistemul administrativ din Japonia Japonia are un sistem de administraţie publică restrâns în care,
alături de componentele clasice, există agenţii şi corporaţii.

1. Statul

Japonia este un stat unitar condus în mod simbolic de un împărat şi guvernat democratic
de un sistem parlamentar caracterizat prin separarea clară a puterilor în stat în trei mari direcţii:
legislativă, executivă şi juridică.
Constituţia Japoniei a fost promulgată în 1946 şi conţine informaţii în legătură cu statutul
împăratului Japoniei, eliminarea războiului, drepturile şi obligaţiile oamenilor, funcţiile
Dietei(Parlamentului), Cabinetului şi Justiţiei, alte prevederi referitoare la finanţe, autoguvernare
şi supremaţia legii.
Aşa cum am precizat mai sus, şeful statului este împăratul (Tenno în limba japoneză), un fel
de simbol al Statului şi al unităţii poporului. El nu este implicat în politică şi nu are putere faţă de
Guvern. Tronul imperial este dinastic.
Avizarea şi aprobarea Cabinetului sunt necesare pentru toate acţiunile pe care le
întreprinde împăratul în problemele Statului. El numeşte Primul Ministru propus de Dietă şi Şeful
Justiţiei de pe lângă Curtea Supremă, care a fost desemnat de Cabinet.

2. Structura autorităţii

Japonia, ca orice stat de drept, are autoritatea divizată în cele trei ramuri de bază (vezi figura nr.
7: Structura Guvernului Japoniei).

2.1. Autoritatea juridică

După cel de al doilea război mondial, multe elemente aparţinând specificului administraţiei
americane au fost introduse în Japonia. Excepţie sunt sistemul juridic şi autoritatea executivă.
în Japonia procesele se desfăşoară la trei niveluri. Reclamanţii expun cazurile lor
la Curtea Districtului,după care pot să apeleze la Curtea înaltă şi, în final, la Curtea
Supremă, dacă problema nu a fost rezolvată la nivelurile inferioare.

2.2. Autoritatea legislativă

Parlamentul sau Dieta Naţională este cel mai înalt organ prin care statul îşi exercită
puterea şi singurul organ legiuitor.
Acesta/aceasta este compus din două camere: Camera Reprezentanţilor care are 512 membri
şi Camera Consilierilor care are 252 membri.
în cazul unor diferende între cele două Camere în legătură cu desemnarea Primului
Ministru sau în negocierile referitoare la buget, propunerile legislative, Camera Reprezentanţilor
are prioritate în faţa Camerei Consilierilor.
 Comisiile speciale sunt organizate şi îşi defâşoară activitatea ca grupuri de lucru pentru
ambele Camere. Fiecare Cameră selectează membrii pentru fiecare comisie, în mod
proporţional cu numărul de locuri deţinute de partide în Cameră.Fiecare membru al Camerei
trebuie să aparţină cel puţin unei comisii.
Propunerile legislative pot fi iniţiate de Cabinet, o comisie sau un grup de membri. Fiecare
Cameră are un Secretariat şi un Birou Legislativ.

2.3. Autoritatea executivă

Administraţia publică în Japonia diferă semnificativ de a celorlalte ţări dezvoltate. în anul 1991
reunea peste 4.441.000 de persoane din care 1.169.000, adică 26,5%, erau angajaţi la nivelul
central iar 330000 persoane lucrau în organizaţii guvernamentale în timp ce alţi 300000 erau
integraţi în armata forţelor de autoapărare.
Primul Ministru este desemnat de Dietă dintre membrii acesteia şi este numit apoi de
împărat. De obicei,şeful partidului politic care asigură majoritatea în Dietă devine Prim Ministru şi
Şef al Cabinetului. El este învestit cu puterea executivă şi numeşte miniştrii de stat.
Primul Ministru reprezintă Cabinetul, exercită controlul şi supraveghează diferitele
segmente ale administraţiei.
Biroul Primului Ministru deţine acelaşi rang cu miniştrii şi toate acestea sunt în
subordinea şi sub controlul Cabinetului. Biroul reunea 571 de persoane în 1991.
Există în plus trei comisii şi nouă agenţii care funcţionează pe lângă Biroul Primului
Ministru. Acestea sunt cunoscute ca organisme externe ale Biroului Primului Ministru. Cele mai
multe sunt conduse de miniştri de stat care sunt membri ai Cabinetului.Ei sunt responsabili
împreună cu Primul Ministru pentru politica de planificare şi coordonare care implică ministerele
şi agenţiile.
Secretariatul Biroului Primului Ministru coordonează activităţile administrative ale
ministerelor şi agenţiilor, precum şi relaţiile publice. Organele administrative care colaborează
direct cu Biroul Primului Ministrusunt:
- Comisia de Comerţ Liber;
- Comisia Naţională pentru Siguranţă Publică;
- Comisia de Coordonare şi Dezbatere pe Probleme de Mediu;
- Agenţia Naţională pentru îngrijirea Familiei;
- Agenţia de Management şi Coordonare;

- Agenţia de Dezvoltare Hokkaido;

- Agenţia de Apărare;
- Agenţia de Planificare Economică;
- Agenţia pentru Ştiinţă şi Tehnologie;
- Agenţia pentru Mediu;
- Agenţia de Dezvoltare Okinawa;
- Agenţia Naţională pentru Teritoriu.
Fundamentarea deciziilor - Coordonarea
 Cabinetul constituit de Primul Ministru, care îl conduce, nu are mai mult de 20 de miniştri
de stat. Toţi reprezintă puterea executivă şi se află sub autoritatea Şefului Cabinetului, care de
altfel este şi responsabil de grup în faţa Dietei.
Secretariatul Cabinetului are atribuţii pentru pregătirea agendei de lucru a şedinţelor de
Cabinet, pentru derularea de studii şi cercetări, pentru menţinerea unităţii politice, pentru analize
în domeniul politic. Cei mai mulţi membri ai Secretariatului (176) sunt secondaţi de miniştri şi
agenţi.
Recent pentru a întări funcţia lor de coordonare, numărul de personal a crescut la
recomandarea Consiliului Provizoriu pentru Promovarea Reformei Administrative.
Schiţele de programe privind orientarea politică sunt conturate în minister sau agenţie iar
apoi au loc negocieri cu alte ministere sau agenţii după care sunt dezbătute în cadrul
Conferinţei Administrative a Viceminiştrilor înainte de a se îndrepta către şedinţa de Cabinet,
unde dezbaterile continuă.
In cadrul fiecărui minister sau agenţie există între două şi douăzeci de consilii
consultative. Consilierii sunt adesea experţi, profesori universitari, jurnalişti şi reprezentanţi ai
diferitelor
partide.
Conducerea centrală este realizată de către Agenţia de Management şi
Coordonare creată în 1984, prin colaborarea dintre Agenţia Administrativă de Management şi
Biroul Primului Ministru. Aceasta funcţionează ca organ extern al Biroului Primului Ministru cu
rol în coordonarea şi managementul Guvernului Central.
Agenţia este condusă de către un ministru de stat şi este formată din cinci
birouri responsabile pentru managementul resurselor umane, conducerea administrativă,
inspecţia administrativă, protocol, statistici şi birourile responsabile pentru coordonarea
generală a politicii de securitate, activitate pentru tineret etc.
Biroul Administrativ de Management este responsabil pentru promovarea reformei
administrative încadrul sistemului administrativ.

Ministerele - Departamentele

Alături de Biroul Primului Ministru se află douăsprezece ministere.

Alte componente administrative sunt: comisiile, agenţiile, întreprinderile
guvernamentale, corporaţiile publice şi diferitele tipuri de organe ataşate pe lângă ministere şi
agenţii.
Comisiile şi agenţiile sunt considerate ca organe externe ale ministerului sau Biroului Primului
Ministru. O singură excepţie este Agenţia Administrativă cu Probleme de Apărare, ataşată pe
lângă Agenţia de Apărare.
Comisiile şi agenţiile se bucură de acelaşi statut cu ministerele, cu unele excepţii.
O comisie poate fi stabilită atunci când se consideră necesară intensificarea controlului şi
urmăririi de către minister a gradului de realizare a obiectivelor şi a modului de desfăşurare a
activităţii.
 Există trei comisii stabilite pe lângă Biroul Primului Ministru şi patru în cadrul ministerelor.
Ca organe semiindependente, comisiile sunt controlate şi supravegheate de către Cabinet.
Există nouă agenţii constituite ca organe externe ale Biroului Primului Ministru, alteori ca organe
ale ministerului. Cele mai multe dintre ele sunt conduse de miniştrii de stat, iar structurile lor
interne sunt aproape la fel cu cele ale ministerelor.
întreprinderile guvernamentale sunt în număr de patru: Serviciul Poştal, Serviciul Naţional al
Pădurilor, Biroul de Tipărituri şi Monetaria.
Nu există reguli fixe permanente despre modul cum sunt organizate întreprinderile
guvernamentale.
Corporaţiile publice sunt constituite de Guvernul Naţional, potrivit unor legi specifice şi sunt o
formă de organizare pentru desfăşurarea activităţii de către stat. Ele sunt constituite când se
consideră că managementul ar fi mai performant dacă activităţile s-ar desfăşura sub forma unor
astfel de organizaţii tip corporaţii.
La 1 ianuarie 1992 existau în total 92 de corporaţii publice în Japonia, după cum urmează:
- Corporaţii pentru Diverse Utilităţi (Kodân), 12 ca număr şi reuneau 23289 persoane;
- Corporaţiile pentru Proiecte (Jigyodan), erau 17 şi reuneau 30247 persoane;
- Corporaţiile de Finanţe (Koko), 9, cu 9542 angajaţi;
- Băncile Speciale (Tokushuginko şi Kinko), 3 şi reuneau 7252 persoane;
- Autoritatea de Afaceri (Eiden), 1 cu 10849 persoane;
- Companiile Speciale (Tokushugaisha), 12 ca număr în care lucrau 479.181 persoane;
- Alte Corporaţii în număr de 37 cu un total de personal de 31.905.

Din sistemul conducerii centrale fac parte:

1. Agenţia de Management şi Coordonare:
2. Ministerul Justiţiei
3. Ministerul Finanţelor
4. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Pisciculturii
5. Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor:

Guvernele locale

Guvernele locale sunt organizate potrivit Constituţiei şi Legii Autonomiei Locale, care
stipulează în mod expres principiul autoguvernării locale.
Fiecare Guvern local are propriul său corp legislativ şi executiv. Aceşti membri sunt direct aleşi
de către locuitori, iar relaţiile cu şeful executiv funcţionează pe principiul sistemului
prezidenţial. Cele două ramuri executivă şi legislativă colaborează una cu cealaltă.
Guvernele locale au două tipuri de funcţii în Japonia:
- Funcţii proprii;
- Funcţii delegate.
Guvernele locale sunt împuternicite (mandatate) de ministerele Guvernului Naţional să
proiecteze planuri pentru propria activitate.
Funcţiile delegate se exercită şi prin organizaţiile publice de tip "agenţie", ceea ce înseamnă
o aplicare a unor instrucţiuni care sunt transmise de ministerele responsabile. Şeful executiv
sau organul executiv în această situaţie este o agenţie a Guvernului Naţional.

Guvernele la nivel de prefecturi sunt în număr de 47 şi sunt formate din:

- "To", pentru Guvernul Metropolitan din Tokio;
- "Do", pentru prefecturile din insulele Hokkaido;
- Două"Fu", pentru prefecturile din Osaka şi Kyoto;
-Patruzeci şi trei "Ken" pentru prefecturile permanente, regulate. Populaţia din aceste regiuni
variază între 11 milioane locuitori în Tokio la 600000 locuitori în Tottori.

Sarcinile guvernelor locale se desprind din nevoile zilnice ale populaţiei locale şi se
referă, în principal, la sistemul de învăţământ primar, gimnazial şi liceal, asigurarea cererii de
apă, servicii sanitare şi curăţenie, servicii de securitate locală şi grija pentru persoanele
vârstnice şi pentru tineri.
Guvernele municipale primesc avize, recomandări şi direcţii de acţiune de la guvernele de pe
lângă prefecturi pentru a-şi îmbunătăţi sistemele lor de management.

BIBLIOGRAFIE
■ Armenia Androniceanu, Management public internaţional, Ed. Economică, 2000
■ Gilles P., New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa, 1994.
■ Goodnow F., The Principles of the Administrative Law of the United States, New York, G. P.
Putnam's Sons, 1905.
■ Gulick L., Papers on the Science of Administration, Institute of Public Administration, New
York, 1987.
■ Iorgovan A., Drept Administrativ, tratat Elementar, vol. 3, Hercules, Bucureşti, 1993.
■ Irving J., Decision Making: Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, Fre
Press, New York, 1987.
■ Jay M. Shafritz, The Dorsey Dictionary of American Government and Politics, The Dorssey
Press, 1988.
■ Johnonson A., What is Public Management? An Autobiographical Viw, Broadview Press,
Toronto, 1993