ANSAMBLURI

BOIERESTI
,
EXTRAURBANE
MUNTENIA
Proiect desfășurat de Asociaţia ARCHÉ în parteneriat cu
Institutul Naţional al Patrimoniului, Filiala Sibiu-Vâlcea a
Ordinului Arhitecţilor din România, Asociaţia 37, Asociaţia
Istoria Artei, Fundaţia Pro Patrimonio.

Echipa proiectului: Anca Brătuleanu, Sergiu Nistor,

Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira, Irina Leca, Alina
Chiciudean, Carmen Vasile, Florentina Matache, Raluca
Bărbulescu, Raluca Zaharia, Dragoș Andreescu

Redactori: Raluca Zaharia, Florentina Matache, Anca-Raluca

Majaru

Editat în cadrul proiectului „Monumente Uitate 2014 -

ansambluri boierești din Oltenia, Muntenia și Dobrogea”.

Proiect cultural finanţat de Uniunea Arhitecţilor din România

și Ordinul Arhitecţilor din România din Fondul „Timbrul
Arhitecturii” în anul 2014. Conţinutul acestui material nu
reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii
Arhitecţilor din România sau a Ordinului Arhitecţilor din
România.

© Asociatia ARCHÉ 2014

 ANSAMBLURI
BOIERESTI
,
EXTRAURBANE
MUNTENIA
Ansamblurile boierești și cele ale marii burghezii din Muntenia,
alături de altele similare din celelalte provincii istorice
românești sau din întreg spațiul central și est-european, au
ocupat un loc important în peisajul construit al secolelor al
XIX-lea și XX. Prezentându-se într-o varietate de forme și
stiluri arhitecturale, de influență locală sau internațională,
reședințele elitelor socio-culturale de altădată constituie
astfel un fenomen arhitectural aparte și reprezintă astăzi o
componentă valoroasă a patrimoniului cultural european.

Reședințele elitelor muntenești - denumite, în textul ce

urmează, conace, cule sau case - reflectă statutul, modul de
viață, cultura, viziunile și aspirațiile comanditarilor lor. Marii
deținători de moșii, constituind pătura privilegiată a societății
din Muntenia în epocă modernă, sunt fie membri ai vechilor
familii boierești sau domnitoare ale Principatelor, fie reprezentanți 01. Conacul Brătienilor „Vila Florica” din Ștefănești, jud. Argeș
ai unei pături de mijloc aflată în continuă afirmare sau ai marii
burghezii deja existente (bancheri, industriași, avocați, doctori,
arhitecți, funcționari publici etc.). Spre deosebire de regiunea
Olteniei, unde burghezia capătă o influență sporită, în spațiul
extraurban al Munteniei s-a păstrat de-a lungul epocii
moderne un oarecare echilibru între burghezie și boierime.
Proeminentă pe scena socio-politică și culturală a epocii,
acestă clasă înstărită compozită preia tradițiile constructive
locale și le reinterpretează prin arhitectura noilor sale reședințe,
exprimându-și astfel puterea, identitatea și poziția în cadrul
societății românești.
Contextul istoric al apariţiei
și evoluţiei ansamblurilor
boierești extraurbane din
Muntenia

Muntenia, ca veche provincie istorică românească, se

învecinează cu Oltenia în vest, iar la nord cu Moldova și
Transilvania, ocupând spațiul dintre râurile Buzău, Dunăre,
Olt și munții Carpați. Fiind un important nod de confluență a
intereselor politice regionale, teritoriul cuprins între aceste
limite a cunoscut de-a lungul istoriei sale numeroase forme de
administrare și guvernare.

Ţara Românească a fost fondată de Basarab I la începutul

secolului al XIV-lea, având o întindere ce cuprindea și părți din
teritoriile Olteniei și Dobrogei de astăzi. De-a lungul Evului
Mediu, statul și conducătorii săi au încercat să ducă o politică
de echilibru în contextul geopolitic instabil al regiunii, marcat
de numeroase conflicte (cruciade și lupta antiotomană).

Dacă la începuturi formațiunile statale românești extracarpatice

s-au bucurat de o autonomie lărgită, întreținută însă cu
numeroase sacrificii și lupte, regiunea intră, începând cu
secolul al XVI-lea, sub unică suzeranitate otomană. Această
epocă de relativă stabilitate socio-politică, determină o
efervescență culturală reflectată în arhitectura locală prin 02. Conacul Marghiloman din Buzău (cart. Dorobanți), jud. Buzău
dezvoltarea stilului brâncovenesc - stil de sinteză specific Ţării
Românești, ce inspiră ulterior arhitectura românească până Mogoșoaia, care, alături de curțile vechilor familii boierești
târziu în secolul XX. O serie de reședințe domnești sunt pământene (Cantacuzino, Dudescu, Golescu, Văcărescu etc.),
ridicate astfel în noul limbaj arhitectural, printre care se constituie categoria bine conturată a reședințelor extraurbane
remarcă ansamblurile palatelor din Potlogi (foto 03) sau medievale a elitelor din Muntenia.

1
03. Palatul Brâncoveanu din Potlogi, jud. Dâmbovița
După executarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și
impunerea domniilor fanariote la începutul secolului al
XVIII-lea, Muntenia cunoaște o perioadă de relativă decădere
până la începutul secolului al XIX-lea când, în urma Păcii de la
Adrianopol, ce marchează finalul Războiului Ruso-Turc din
1828-1829, regiunea intră sub protectorat rusesc. Epoca
modernă se inaugurează astfel în 1832, când administrația
imperială rusească impune adoptarea Regulamentelor
Organice în țările române extracarpatice, primele legi cu
caracter cvasi-constituţional. Modernizarea societății
românești este de asemenea accelerată prin pătrunderea
treptată a modelelor occidentale, inclusiv a celor arhitecturale.
În acest fel, numeroase construcții deja existente sunt
modificate, în timp ce altele noi se ridică, toate urmărind să fie
în conformitate cu noile standarde și gusturi ale epocii.
Dezvoltarea continuă oarecum lent în perioada domniilor
pământene, însă primele reforme sociale și politice cu efecte
2
pe termen lung apar odată cu Unirea Principatelor, sub domnia
lui Alexandru Ioan Cuza. Printre reformele din această
perioadă se remarcă cea agrară, care vine în întâmpinarea
nemulțumirilor țăranilor și își propune redistribuirea terenurilor
agricole, aflate până în acest moment, în majoritatea lor, în
posesia boierilor și a ansamblurilor mănăstirești.
Modernizarea continuă și în deceniile ulterioare, sub
conducerea Principelui Carol I de Hohenzollern-Simaringen,
prin adoptarea unor politici și reforme în toate domeniile
societății. Mai mult, odată cu dispariția restricțiilor comerciale
impuse țărilor române de Imperiul Otoman, agricultura și
industria iau avânt, atrăgând din ce în ce mai mulți investitori,
asemeni, pătura funcționarilor publici se face din ce în ce mai
remarcată, în contextul dezvoltării aparatului de stat.
Epoca modernă, dar în special perioada dintre cele două
războaie mondiale, reprezintă afirmarea unei noi și puternice
04. Ansamblul Cândeștilor din Cândeşti, jud. Buzău
clase de mijloc - burghezia, formată din politicieni, bancheri,
avocați, ingineri, arhitecți, doctori, militari, funcționari
publici, întreprinzători, comercianți, industriași sau noi
agricultori. Cei mai prosperi dintre acești burghezi
escaladează treptele ierarhiei sociale și stabilesc relații de
rudenie cu mai vechea boierime locală, integrându-se organic
în elita socio-politică românească. Fie prin achiziționarea unor
moșii aflate în pragul abandonului, fie obținându-le prin
alianţe matrimoniale, marea burghezie ajunge să dețină
numeroase moșii extraurbane, devenind unul dintre marii
proprietari funciari ai României Mari.
Începutul secolului XX, odată cu Marea Unire, aduce împreună
provinciile istorice românești, atât de diverse cultural și din
punctul de vedere al stadiului de dezvoltare. În urma acestor
prefaceri sociale, administrative și sociale, apare încă o dată
necesitatea unor noi reforme. Dintre acestea, Reforma Agrară din
perioada anilor 1920 își propune să reviziteze vechile probleme
și să răspundă tensiunilor sociale persistente în rândul țărănimii,
exprimate violent prin mai multe răscoale din jurul anilor 1900.
Dintre acestea, cel mai devastator episod este cel al Răscoalei din
1907, cu ocazia căruia au fost distruse numeroase moșii și conace.
Pe parcursul secolelor al XIX-lea și XX, în arhitectura
rezidențială extraurbană se trece de la construcții de tip
casă-conac de influență populară sau care prezintă elemente
de limbaj arhitectural de factură brâncovenesc-cantacuzină și
orientală, la o arhitectură în spirit occidental. Tot în această
perioadă apar atât stilul național neoromânesc, cât și reprezentări
ale unor stiluri specifice anilor 1900 în Europa (eclectism, art
deco, art nouveau, modernism). Epoca reprezintă ultima
etapă de prosperitate a reședințelor extraurbane, acum fiind
ridicate, în principal la comanda înaltei burghezii, numeroase
conace cosmopolite cu ajutorul noilor arhitecți, fie ei veniți din
spațiul cultural occidental, fie români educați la marile școli de
arhitectură din spațiul european.
3
05. Curtea Goleștilor din Golești, jud. Argeș 06. Conacul Iatan-Poenaru din Merii Petchii, jud. Ilfov

07. Castelul Callimachi-Văcărescu din Mănești, jud. Prahova 08. Conacul Marghiloman din Sinești, jud. Ialomița
4
Ansamblurile boierești
extraurbane din Muntenia

Ansamblurile boierești erau situate pe domenii întinse și

constituiau însăși inima administrativă, dar și reprezentativă, a
acestor moșii. Domeniile aveau în componență, pe lângă nucleul
reprezentat de ansamblul conacului, numeroase terenuri agricole
cultivate, râuri, lacuri, pajiști și păduri, iar câteodată includeau
sate sau chiar părți ale unor târguri și orașe. Începând cu
secolul al XIX-lea, moșiile boierești se modernizează la rândul
lor, ajungând să includă ferme-model, mici manufacturi sau
chiar întregi complexe industriale (foto 15).

Locuința propriu-zisă a boierului, conacul, era componenta

principală a moșiei și centrul existenței rurale a proprietarului,
reflectând viziunile și aspirațiile acestuia și consolidându-i
prestigiul în societate. În jurul reședinței principale erau
grupate vechile acareturi, dependințe necesare care găzduiau
locuințele personalului, bucătăria, diferite magazii, ghețăria,
grajduri și remize. În apropierea ansamblului se regăsea, de
cele mai multe ori, biserica comunității, îngrijită sau chiar
ridicată de boierii locali. Renunțându-se la zidurile de incintă
specifice curților boierești de până în secolul al XVIII-lea,
ansamblurile din jurul noilor conace încep să aibă un aer
cosmopolit la începutul secolului al XIX-lea, când sunt
completate cu grădini sau livezi peisagere, având porți de
acces (foto 12), oglinzi de apă amenajate și arbori de specii
rare, cu capele familiale (foto 10, 11), dar și terenuri pentru
practicarea sportului, devenite o modă în epocă.
09. Conacul Bellu din Urlaţi, jud. Prahova
Cu toate particularitățile spațiului său, Muntenia împărtășește,
alături de celelalte provincii extracarpatice, cele mai importante
momente ale istoriei moderne românești. Totuși, fiecare dintre
aceste episoade istorice au multiple efecte pe plan național și
local, și sunt totodată resimțite diferit în funcție de
particularitățile și realitățile socio-economice și politice ale
fiecărei regiuni. În prezentarea de față, se propune evidențierea
acelor episoade care au efecte asupra elitelor și asupra stării și
evoluției marilor lor proprietăți rurale, din spațiului românesc
sud-carpatic și, în mod particular, din zona muntenească.

5

10. Capela Știrbei, ansamblul Stirbei din Buftea, jud. Ilfov
11. Capela „Stella Maris”, ansamblul Noica-Antonescu din Vitănești,
jud. Teleorman
6
Reforma agrară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1864,
propunându-și împroprietărirea țăranilor din ce în ce mai
nemulțumiți din fondul funciar al marilor proprietăți
mănăstirești și boierești, este prima acțiune de amploare care
vizează și preschimbă marile moșii. Această reformă reprezintă
doar un prim pas, fiind începutul unei serii de reforme agrare
care, în deceniile următoare, vor avea ca rezultat micșorarea
treptată a marilor proprietăți extraurbane.
O altă perioadă semnificativă în evoluția moșiilor boierești din
spațiul extracarpatic este cea a răscoalelor țărănești din jurul
anilor 1900, care cunoaște un apogeu prin Răscoala din anii
1906-1907. Urmare a nemulțumirii crescânde a țăranilor în
fața inabilității statului de a le rezolva problemele, aceștia
pornesc o acțiune violentă care duce la devastarea de
amploare a multor ansambluri boierești. Unele nu se mai
reconstruiesc niciodată, iar altele suferă daune recuperabile și
sunt reparate și utilizate apoi de-a lungul întregului secol XX.
Primul Război Mondial reprezintă un moment cheie, provocând
importante schimbări socio-culturale și politice. Pentru majoritatea
ansamblurilor boierești, războiul propriu-zis înseamnă ocupația
de către trupele inamice a moșiilor și a construcțiilor de pe
acestea, urmată și de numeroase pagube la nivelul interioarelor,
al mobilierului, al arhivelor, al colecţiilor de artă etc.
Odată cu încheierea ostilităților de la nivel internațional,
administrația statală a României Mari trece la implementarea
unei promise reforme agrare ce își propunea continuarea
demersurilor din această direcție începute pe parcursul
secolului al XIX-lea. Astfel, reforma începută în anii 1920 este
importantă și din punctul de vedere al istoriei elitei românești,
deoarece perioada încurajează unii dintre marii proprietari de
terenuri să pună în aplicare planuri alternative ingenioase
pentru a-și păstra proprietățile funciare în familie. Ei își împart
cu această ocazie marile proprietăți în domenii mai mici, a
căror dimensiune maximă coincide cu maximul permis prin
noile prevederi legale, iar pe aceste nou-apărute moșii ridică o
nouă serie de conace.
12. Poartă, ansamblul boieresc din Vernești, jud. Buzău
Cel de-al Doilea Război Mondial, alături de devastatorul cutremur
din 1940, remodelează mentalitățile epocii, producând totodată
noi pagube și distrugere. În această perioadă, unele ansambluri
boierești sunt bombardate și distruse, așa fiind cazul ansamblului
Cantacuzino din Florești (foto 19), al cărui palat își pierde cu
această ocazie acoperișul, iar altele (mai ales cele din zona
Vrancea-Buzău) sunt profund afectate de mișcările seismice,
precum ansamblul Bellu din Urlați (foto 09), care își pierde cu
această ocazie clădirea conacului principal. Astfel, decada
anilor 1940 este una dramatică în istoria conacele boierești din
Muntenia, degradările produse în urma evenimentelor din
această perioadă conducând fie la demolări, fie la refaceri
substanțiale ale vechilor construcții.
13. Turn hulubărie, ansamblul Cândeștilor din Cândești, jud. Buzău
Însă, mai importantă este schimbarea de regim politic survenită
la finalul acestui război, care va schimba total destinul elitelor și
al conacelor acestora. Naționalizarea pământurilor moșierești
din martie 1949 este prezentată în epocă ca o parte necesară a
soluționării problemei agrare, rămasă încă nerezolvată din
perioada interbelică. Sunt rechiziționate în acest fel, de către
noua guvernare comunistă ajunsă la conducere, toate terenurile
domeniilor boierești sau burgheze, indiferent de dimensiunea
sau localizarea acestora. Refuncționalizarea lor intenționată, în
scopul distrugerii memoriei, precum și a materiei ansamblurilor,
a lăsat urme adânci și distrugeri ireparabile.
7
14. Vilă secundară, ansamblul Callimachi-Văcărescu din Mănești, jud. Prahova
După evenimentele din 1989, se ia în considerare
reîntoarcerea proprietăților însușite abuziv de către stat în
posesia moștenitorilor de drept. Procesul de retrocedare este
demarat astfel prin Legea 10/2001, care permite moștenitorilor
foștilor proprietari revendicarea vechilor domenii, dar
demonstrându-se un demers dificil și de lungă durată, această
retrocedare nu s-a finalizat corespunzător nici în prezent. Între
timp, aflate într-o situație juridică incertă, multe dintre imobilele
de pe vechile moșii s-au degradat treptat, din cauza abandonu
lui total sau din lipsa unor investiții minime de conservare.
Perioada post-retrocedare presupune și o valorificare a
domeniului restituit de către proprietari. Prin urmare, majoritatea
8
celor care și-au recâștigat proprietățile și-au vândut la scurt timp
domeniile, recunoscând dificultatea reabilitării, refuncționalizării
și valorificării sustenabile a acestora. Cumpărătorii unor
asemenea domenii acționează de cele mai multe ori în baza
unor planuri bine stabilite, menite a reabilita, moderniza și
rentabiliza ansamblurile, folosindu-se de calitățile arhitecturale,
istorice dar și geografice ale clădirilor și locurilor.
Datorită diversității geografice a teritoriului, ce cuprinde atât
zone de câmpie, zone de deal, zone de munte și zone de luncă,
dar și datorită unor particularități funcționale, aceste conace
boierești îmbracă aspecte diverse, fiind totodată rezultatul
conjugării unor numeroși factori economici, sociali și culturali.
15. Tutungerie, ansamblul boieresc din Crevedia Mare, jud. Giurgiu 16. Palatul Ghica din Căciulați, jud. Ilfov

Din punct de vedere geografic, conacele se grupează tipologic în micile orașe de munte, aflate în plină dezvoltare în această
pe zone: perioadă (foto 06, 07). În timpul regimului comunist, aceste
conace sunt naționalizate și sunt transformate în muzee, case
Zona de munte cuprinde preponderent conacele-vilă, ridicate de protocol, hoteluri sau sedii ale unor instituții publice,
la începutul secolului XX în proximitatea stațiunilor printre aceastea fiind palatul regal de vânătoare de la Ruseţu,
balneo-climaterice de pe văile celor mai importante râuri ale jud. Buzău, vila Monteoru din Sarata Monteoru, jud. Buzău sau
zonei, Prahova și Buzău. Acestea erau în majoritatea lor vila Mareș din Mizil, jud. Prahova.
reședințe de vacanță ale elitelor ce încercau să copieze
modelul impus de familia regală la Sinaia. Cele mai multe sunt
ridicate în stilul chalet sau în cel neoromânesc și mizează mult
pe relația arhitecturii cu peisajul înconjurător, având astfel un
aer de ansamblu pitoresc. Aceste conace extraurbane sunt
asemănătoare vilelor urbane, ridicate în stiluri asemănătoare
9

17. Conacul Nicu Chiroiu din Condeești, jud. Ialomița
În zona subcarpatică a Munteniei, caracterizată printr-un
relief deluros, conacelese prezintă preponderent sub forma
unor case țărănești de dimensiuni mari. Datorită
particularităților funcționale și geologice ale solului, aici apare
o serie de conace-cramă, aferente unor domenii pe care se
cultivă intensiv vița-de-vie și dotate cu instalații tehnologice
de producere și depozitare a vinului. Acestea sunt ridicate
preponderent în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea în
zonă a industriei viticole. Constituindu-se, în mod tradițional,
în întreprinderi mici și mijlocii, aceste culturi sunt exceptate
de la Reforma Agrară din perioada interbelică, iar în perioada
de după al Doilea Război Mondial, li se păstrează (uneori până
astăzi) funcțiunea de centre viticole. Dintre aceste conace-cramă,
10
merită amintite conacul Urlățeanu din Urlați, jud. Prahova,
conacul Dorobanțu din Fințești, jud. Buzău sau conacul
Fințești din Năeni, jud, Buzău. Tot în această zona, și mai ales
în județele Argeș și Dâmbovița, există o serie de moșii care
prosperă din exploatarea culturilor de tutun, trestie de zahăr
sau plante textile, care se dovedesc, în acest context geografic,
mult mai rentabile decât cultura cerealelor. În perioada
interbelică, pe unele dintre aceste domenii se fac investiții în
construcția unor linii de producție de prelucrare a materiei
prime și în spații de depozitare, iar un astfel de exemplu (astăzi
dispărut) a fost ansamblul deținut de familia Cassasovici-Rizescu
în Brănești, jud. Dâmbovița. Aceste ansambluri sunt afectate
profund în timpul regimului comunist, majoritatea fiind
rechiziționate de la foștii proprietari de către stat și ulterior
desființate, din cauza proastei administrări.
Ansamblurile boierești din zona de câmpie sunt mai
asemănătoare, din punct de vedere al utilizării principale, cu
reședințele similare din celelalte provincii istorice românești,
fiind de cele mai multe ori centrul administrativ al moșiei
bazate pe producție agricolă. Varietatea în această subcategorie
nu este dependentă de clima sau topografie, ci mai degrabă de
opțiunea stilistică personală a proprietarilor. Din această
categorie se mai păstrează încă unele reședințe impunătoare
împreună cu dependințele sale, regăsite în special în proximitatea
marilor centre urbane ale Câmpiei Române, dintre care merită
amintite ansamblul Cândeștilor din Cândești, jud. Buzău (foto
04, 13), ansamblul Bolomey din Cosâmbești, jud. Ialomița
(foto 22, 28), ansamblul Callimachi-Văcărescu din Mănești,
jud. Prahova (foto 07, 14) sau ansamblul Știrbei din Buftea, jud.
Ilfov (foto 10). De asemenea, tot în zona de câmpie există și o
serie de conace mai puțin pretențioase, la care rolul administrativ
domină în detrimentul funcției de reprezentare, iar această
categorie este mai des întâlnită în zonele mănoase din sudul și
estul Munteniei (jud. Teleorman, Călărași, Ialomița, Brăila,
Giurgiu). După naționalizare, aceste construcții au fost fie
demolate, fie refuncționalizate, pierzându-și de cele mai multe
ori, în urma intervențiilor repetate, orice valoare arhitecturală.
Zona de luncă cuprinde atât conace-vilă de vacanță, având
funcțiuni de recreere și dereprezentare deopotrivă, cât și
ansambluri cu rol dominant administrativ. Particularitățile
provin din rezolvarea relației cu oglinda cursurilor de apă. Din
acestea, se remarcă cele două reședințe de pe valea râului
Mostiștea, prima fiind cea a familiei Marghiloman din Hagiești,
jud. Ialomița (foto 08), care este proiectată pentru a deschide
perspective romantice atât asupra câmpiilor, cât și asupra
bălților din jur, iar a doua fiind conacul din Petrăchioaia,
Măineasca din județul Ilfov.

O categorie aparte este cea a conacelor care, datorită faptului

că au aparținut unor vechi familii boierești și că adăpostesc
astfel un important patrimoniu cultural mobil, sunt organizate
ca muzee sau case memoriale începând încă din interbelic,
uneori chiar de către proprietarii lor de drept care încearcă pe
această cale să păstreze atât integritatea moşiei şi a patrimoniului
mobil cuprins de aceasta, cât şi să asigure perpetuarea memoriei
familiei în comunitatea locală. În această categorie se regăsesc
conacul Bellu din Urlați, jud. Prahova (foto 09), palatul Ghika
din Căciulaţi, jud. Ilfov (foto 16), palatul brâncovenesc de la
Mogoșoaia, jud. Ilfov sau curtea Goleștilor din Golești, jud.
Argeș (foto 05), care este însă donată statului în acest sens.
18. Conacul I.D. Hariton din Săhăteni, jud. Buzău

19. Palatul Cantacuzino „Micul Trianon” din Florești, jud. Prahova

11
20. Conacul Gorski din Greaca, jud. Giurgiu

12
Situaţia actuală a
ansamblurilor boierești
extraurbane din Muntenia

La fel ca în cazul celorlalte ansambluri similare de pe teritoriul

României, și în situația Munteniei, evoluția istorică și trecerea
timpului, schimbările de mentalitate, utilizările și intervențiile
arhitecturale diverse, abandonul și retrocedarea, sunt printre
factorii care au determinat modul în care se prezintă astăzi
reședințele boierești. De-a lungul istoriei, fiecare conac și-a
urmat propria cale, care l-a dus fie spre o utilizare sustenabilă,
adecvată, modernă, fie spre abandon, uitare, degradare și, în
cele mai nefericite cazuri, totală dispariție.

În cadrul proiectului „Monumente Uitate 2014 - ansambluri

boierești din Muntenia, Oltenia și Dobrogea”, au fost identificate
238 de foste reședințe boierești extraurbane, dintre care 214 au
fost cercetate in situ, iar despre 23 se poate spune cu certitudine
că au dispărut. Dintre cele cercetate, 82% sunt monumente
istorice, figurând în Lista Monumentelor Istorice 2010, restul
de 18% fiind descoperite în alte surse bibliografice sau de
arhivă și pe teren.

Din punct de vedere funcțional, conacele se pot clasifica în
clădiri funcționale și clădiri abandonate. În prima categorie,
relativ restrânsă de altfel, întâlnim muzee (foto 01, 03, 05, 09),
case memoriale (foto 01), centre culturale (foto 01), primării,
grădinițe sau școli, azile de bătrâni (foto 26), centre de reabilitare
a persoanelor cu handicap, preventorii, locuințe (foto 17, 25,
27), sedii de firme, spații de cazare sau de evenimente (foto 10,
29). Unele dintre vechile ansambluri își păstrează funcțiunile
atribuite de regimul comunist, altele însă sunt rezultatul unor
remodelări și refuncționalizări recente.
21. Casele Matei și Toma Cantacuzino din Filipeștii de Pădure,
jud. Prahova
Cele mai cunoscute și mai vizitate domenii sunt conacul Bellu
din Urlați, jud. Prahova (foto 09), curtea Goleștilor din Golești,
jud. Argeș (foto 05), curtea Brătienilor de la Ștefănești, jud.
Argeș (foto 01), conacul Bălcescu din Valea Bălcească, jud.
Vâlcea, curtea Udriște Năsturel din Herăști, jud. Giurgiu,
conacul Marghiloman din Buzău (cart. Dorobanți) (foto 02),
ansamblul Monteoru din Sărata Monteoru, jud. Buzău.
13

22. Conacul Bolomey din Cosâmbești, jud. Ialomița
Din punct de vedere al deschiderii lor către publicul larg,
conacele se pot clasifica înclădiri vizitabile și clădiri inaccesibile,
din cauza stării de conservare, a regimului juridic sau a celui de
utilizare. Dacă în majoritatea lor, clădiri accesibile sunt cele
aflate în proprietatea statului și au ca funcțiuni unele ce presupun
deschiderea către public, clădirile inaccesibile se regăsesc atât
în proprietatea diverselor instituții ale statului, cât și în proprietate
privată. Aflate în administrație publică, ansamblurile închise
circuitului turistic găzduiesc de obicei funcțiuni privind fie
sănătatea publică și serviciile sociale sau cele privind
învățământul, iar în cazul in care se află în proprietate privată,
conacele pot avea numeroase funcțiuni, începând de la cea de
14
centru de evenimente, până la cea de locuință particulară.
Accesibilitatea, chiar și ocazională, este o calitate importantă a
unui conac, asigurând perpetuarea prezenței sale în rândul
comunității, favorizând utilizarea sa și protejând clădirea de
intervenții improprii sau agresive.
Locuirea individuală - funcțiune de altfel primordială a conacelor,
perpetuată în unele cazuri chiar și pe parcursul perioadei
comuniste - este modul de utilizare care astăzi, din păcate,
favorizează cel mai mult intervențiile brutale, care trec cu vederea
peste valorile sau statutul de monument istoric și mutilează
iremediabil arhitectura originală a vechilor conace (foto 25).
O mai vastă categorie o constituie cea a reședințelor boierești
degradate și abandonate (foto 21, 22, 23). Dintre cele proaspăt
retrocedate, o mare parte sunt scoase la vânzare așteptându-și
cumpărătorul potrivit. În lipsa acestuia sau chiar după ce sunt
achiziționate de noii proprietarii, multe dintre conace sunt
abandonate și devin cu ușurință surse de materiale de
construcție pentru locuitori, spaţii de joacă pentru tineri,
adăposturi pentru animalele sălbatice și focare de infecție
generale. În aceste condiții, este de înțeles de ce comunitățile
locale doresc dispariția acestor construcții periculoase,
neputându-le înțelege valorile sau concepe o posibilă utilizare
sustenabilă pentru ele.
O categorie specială o constituie conacele ruinate sau
dispărute în ultimii 25 de ani, ale căror povești constituie
adevărate studii de caz ale realităților socio-economice
contemporane din lumea satului. Astfel, dacă din unele vechi
ansambluri boierești se mai păstrează și astăzi ruinele fostului
conac, cum este și cazul caselor Matei și Toma Cantacuzino
din Filipeștii de Pădure, jud. Prahova (foto 21), din altele au mai
supraviețuit doar unele anexe, fie ele acareturi, clădiri industriale
(mori, hambare, grajduri), capele sau construcții cu rol decorativ
(sere, porți de acces, havuzuri etc.). Dintre conacele dispărute
recent, merită atrasă atenția asupra cazului recentului clasat
monument istoric - conacul Hagi Theodoraky din satul
Grădiștea, jud. Ilfov, care a fost demolat de către comunitatea
locală, deoarece era perceput ca un pericol public major.

Din punctul de vedere al plasticii arhitecturale, regiunea

Munteniei este un fertil teritoriu al întâlnirii mai multor curente
arhitecturale: cel tradițional, bazându-se pe influențe din
arhitectura vernaculara sau cea a culelor, cel brâncovenesc,
caracterizat printr-o deosebită arhitectură de zid, cel
neoromânesc, prezent programatic, cel eclectic, cu influențe
deopotrivă neoclasice sau tradițional românești, cât și diverse alte
combinații de stiluri și influențe specifice secolului al XIX-lea.

Din punct de vedere al stării de conservare, majoritatea

ansamblurilor necesită intervenții de reabilitare și
refuncționalizare, fiind într-o stare avansată de degradare. Din
nefericire, fondurile pentru aceste intervenții nu sunt ușor
accesibile, fapt care va duce, cel mai probabil, în perioada
imediat următoare, la o dispariție în masă a acestui segment
de patrimoniu cultural. Cauzele lipsei de inițiativă în acest
domeniu sunt pe de-o parte situația incertă a regimului de
proprietate, birocrația stufoasă în domeniul autorizării
intervențiilor și costurile exorbitante ale investițiilor, dar și
lipsa oportunităților în anumite zone rurale defavorizate.

23. Conacul Gheorghe Brătianu din Tigveni, jud. Argeș

24. Conacul Bujoiu din Balotești, jud. Ilfov 25. Conacul Kosca din Dragodana, jud. Dâmbovița
15
26. Conacul Kogălniceanu din Murfatlar, jud. Constanța
Cu toate acestea, se păstrează încă un fond de conace funcționale,
restaurate de-a lungultimpului sau conservate. Acestea au
beneficiat, în majoritatea lor, de intervenții (uneori controversate)
realizate în perioada anilor 1950-1980, ce le-au ajutat să se
conserve într-o stare bună, satisfăcătoare (foto 01, 05, 09).
Independent de acestea, există totodată categoria conacelor
recent reabilitate şi redate publicului larg, printre ele regăsindu-se
și castelul Cantacuzino din Bușteni, jud. Prahova (foto 29),
conacul Hagianoff din Manasia, palatul Ştirbey din Buftea etc.
16
27. Conacul Aurelian Bentoiu din Făcăieni, jud. Ialomița
Din punct de vedere al valorilor arhitecturale recunoscute,
conacele se grupează în clădiri clasate monument istoric și
clădiri cu valoare arhitecturală și istorică. Dintre aceste două
categorii, cea mai vulnerabilă este cea a conacelor neclasate,
deoarece proprietarii acestora au libertate deplină de
intervenție asupra arhitecturii. Ca și în cazul celorlalte
provincii istorice românești, necunoașterea sau ignorarea
valorilor arhitecturale împreună cu lipsa fondurilor suficiente
pot fi considerate, inclusiv în Muntenia, principalele cauze ale
stării actuale alarmante a reședințelor boierești. Totuşi, spre
deosebire de ansamblurile monument istoric, în cazul celor
neclasate lipsa reglementărilor scuteşte proprietarii de hăţişurile
legislative complicate şi deseori costisitoare, fiind chiar un
avantaj pentru proprietarii ce înţeleg şi vor să pună accent pe
valoarea istorică şi arhitecturală a clădirii.
28. Anexă, ansamblul Bolomey din Cosâmbești, jud. Ialomița

29. Castelul Cantacuzino din Bușteni, jud. Prahova

17
Statistici

80 15 8
10 70 21
10 15 6
48
17

18
 18
35 32 64
39 39 18
8 4
3
1 4
14
14 7

19
Direcţii posibile de acţiune

Administraţia centrală, regională și locală

Includerea ansamblurilor nobiliare cu valoare mare şi medie în Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor şi
Lista Monumentelor Istorice; celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;
Formularea unor politici pertinente de folosire a ansamblurilor;
Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;
Includerea ansamblurilor în planurile zonale şi regionale de
dezvoltare; Încurajarea iniţiativelor private în promovarea şi întreţinerea
patrimoniului.
Implicarea specialiştilor, proprietarilor, comunităţilor locale
şi autorităţilor publice în dezbateri cu privire la direcţiile de
dezvoltare ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural;

Crearea unor itinerarii culturale regionale turistice;

Realizarea unor strategii pentru intervenţii de urgenţă în cazul

ansamblurilor nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi
implementarea acestor măsuri;

Organizarea de concursuri şi licitaţii publice transparente

pentru lucrările de intervenţie asupra monumentelor istorice;

20
Proprietarii Comunitatea locală

Efectuarea de lucrări de conservare a clădirilor în stare de ruină Implementarea de programe de informare și educare cu privire
sau precolaps, în vederea unor restaurări viitoare (repararea -
acoperișului, sprijinirea zidurilor, ranforsarea golurilor); carea acestuia;

- Colaborarea cu proprietarii pentru întreţinerea, refuncţiona-

vare, în vederea unor restaurări viitoare; lizarea și reabilitarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Consultarea comunităţii locale pentru găsirea unor funcţiuni Stoparea vandalizării și distrugerii ansamblurilor nobiliare
adecvate pentru clădiri, utile pentru comunitate; (furtul și reutilizarea cărămizilor ca materiale de construcţii,

Consultarea specialiștilor pentru reabilitarea și refuncţiona- din parcuri).

lizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane și respectarea re-
comandărilor lor;

care să asigure intervenţii de calitate, folosind tehnici și mate-

riale compatibile cu materialul istoric al clădirilor;

conservarea și reabilitarea patrimoniului construit, aplicarea

21
Direcţii posibile de acţiune

Societatea civilă, prin asociaţii profesionale și organizaţii

nonguvernamentale

Organizarea de dezbateri cu privire la direcţiile de dezvoltare

-
plicaţi specialişti, proprietari, comunităţi şi autorităţile locale;

Realizarea de intervenţii de urgenţă în cazul ansamblurilor

nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi implementarea
acestor măsuri, în parteneriat cu proprietarii;

Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor și

celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;

Promovarea ansamblurilor nobiliare prin organizarea de ex-

poziţii, evenimente, workshop-uri, excursii ș.a.

30. Turn de apă, ansamblul Cantacuzino „Micul Trianon” din Florești,

jud. Prahova
22
Colecția Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice;

Colecția Revistei Monumentelor Istorice;

CHEFANI-PĂTRAȘCU, Steluța, Moșieri teleormăneni

(1864-1949). Mărire și decădere, Publicațiile Muzeului
Județean Teleorman (VI), Ed. Renaissance, București, 2011;

DJUVARA, Neagu, Între Orient și Occident. Ţările române la

începutul epocii moderne, București 2002;

FOTINO, George, Din vremea Renașterii naţionale a Ţării

Românești, Boierii Golești, Așezământul Cultural Ion C.
Brătianu, Imprimeria Națională, București, 1989, vol 1-4;

ION, Narcis Dorin, Reședinţe și familii aristocrate din România,

București 2008;

IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a

lungul veacurilor, București, 1982;

LECCA, Octav-George, Familiile boierești române,

București 2009;

NICOLESCU, Corina, Case, conace și palate vechi românești,

Editura Meridiane, București, 1979;
31. Sere, ansamblul Ghica din Căciulați, jud. Ilfov

23
01. Conacul Brătienilor „Vila Florica” din Ștefănești, jud. Argeș -
2014: Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
02. Conacul Marghiloman din Buzău (cart. Dorobanţi), jud.
Buzău - 2014: Monumente Uitate (Florentina Matache)
03. Palatul Brâncoveanu din Potlogi, jud. Dâmboviţa -2014:
Monumente Uitate (Irina Leca)
04. Ansamblul Cândeștilor din Cândeşti, jud. Buzău - 2014:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
05. Curtea Goleștilor din Golești, jud. Argeș - 2013:
Monumente Uitate (Irina Leca)
06. Conacul Iatan-Poenaru din Merii Petchii, jud. Ilfov - 2014:
Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)
07. Castelul Callimachi-Văcărescu din Mănești, jud. Prahova -
2013: Monumente Uitate (Irina Leca)
08. Conacul Marghiloman din Sinești, jud. Ialomiţa - 2014:
Monumente Uitate (Irina Leca)
09. Conacul Bellu din Urlaţi, jud. Prahova - 2011:
Monumente Uitate (Costin Pătrașcu)
24
10. Capela Știrbei, ansamblul Stirbei din Buftea, jud. Ilfov -
2014: Monumente Uitate (Irina Leca)
11. Capela „Stella Maris”, ansamblul Noica-Antonescu din
Vitănești, jud. Teleorman - 2011: Monumente Uitate (Bogdan
Costea)
12. Poartă, ansamblul boieresc din Vernești, jud. Buzău - 2014:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
13. Turn hulubărie, ansamblul Cândeștilor din Cândești, jud.
Buzău - 2014: Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
14. Vilă secundară, ansamblul Callimachi-Văcărescu din
Mănești, jud. Prahova - 2012: Monumente Uitate (Raluca
Zaharia)
15. Tutungerie, ansamblul boieresc din Crevedia Mare, jud.
Giurgiu - 2014: Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)
16. Palatul Ghica din Căciulaţi, jud. Ilfov - 2013:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia, Irina Leca)
17. Conacul Nicu Chiroiu din Condeești, jud. Ialomiţa - 2014:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
18. Conacul I.D. Hariton din Săhăteni, jud. Buzău - 2013:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia)
19. Palatul Cantacuzino „Micul Trianon” din Florești, jud. 28. Anexă, ansamblul Bolomey din Cosâmbești, jud. Ialomiţa -
Prahova - 2012: Monumente Uitate (Irina Leca) 2014: Monumente Uitate (Raluca Zaharia)

20. Conacul Gorski din Greaca, jud. Giurgiu - 2014: 29. Castelul Cantacuzino din Bușteni, jud. Prahova - 2010:
Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru) wikipedia commons (Rsandu licenta CC BY-SA 3.0)

21. Casele Matei și Toma Cantacuzino din Filipeștii de Pădure, 30. Turn de apă, ansamblul Cantacuzino „Micul Trianon” din
jud. Prahova - 2012: Monumente Uitate (Raluca Zaharia) Florești, jud. Prahova - 2012: Monumente Uitate (Irina Leca)

22. Conacul Bolomey din Cosâmbești, jud. Ialomiţa - 2014: 31. Sere, ansamblul Ghica din Căciulaţi, jud. Ilfov - 2013:
Monumente Uitate (Raluca Zaharia) Monumente Uitate (Irina Leca)

23. Conacul Gheorghe Brătianu din Tigveni, jud. Argeș - 2014:

Monumente Uitate (Raluca Zaharia)

24. Conacul Bujoiu din Balotești, jud. Ilfov - 2014:

Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)

25. Conacul Kosca din Dragodana, jud. Dâmboviţa - 2014:

Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)

26. Conacul Kogălniceanu din Murfatlar, jud. Constanţa - 2014:

Monumente Uitate (Diana Radu)

27. Conacul Aurelian Bentoiu din Făcăieni, jud. Ialomiţa - 2014:

Monumente Uitate (Raluca Zaharia)

25
www.monumenteuitate.org
monumenteuitate.blogspot.ro
facebook.com/monumenteuitate
monumenteuitate.tumblr.com