Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen Criminologie 5
Examen Criminologie 5
I Definiti not de criminologie . criminologie este compus din cuvântul latinesc “crimen” care înseamnă crimă
(infracţiune) şi cuvântul grecesc “logos” cu sens de cuvânt, idee, ştiinţă.criminologia ar fi ştiinţa care studiază
fenomenul criminal.La etapa actuala criminologia ar putea fi definită ca o ştiinţă socială, relativ autonomă,
auxiliară ştiinţelor P, cu caracter pluridisciplinar, care studiază starea, dinamica, legităţile cauzale şi condiţiile
socio-umane ale criminalităţii. Criminologiei este ştiinţa care se ocupă cu studiul ansamblului fenomenului
criminal
II Argumentati premizele obiective si subiective ale aparitiei criminologiei. Premisele subiective sunt date
de ideile unor savanţi, jurişti, oameni de ştiinţă în perioada revoluţiilor burghezo-democratice.1 Socialiştii
utopiei primitive sunt reprezentaţi de Thomas Morus şi Thomaso Campanella. Thomas Morus ,gânditor umanist
şi om de stat englez, închis şi executat , în renumita sa lucrare despre insula “Utopia, pune în lumină cauzele
criminalităţii orânduirii feudale şi protestează contra pedepsei cu moartea şi pedepselor corporale prevăzute de
legile medieval. Criminalitate dupa Thomas Morus arată că acest fenomen îşi are originea în proprietatea
privată. El a evidenţiat importanţa măsurilor educative aplicate condamnaţilor, în scopul reintegrării lor sociale.
Thomaso Campanella în lucrarea “Cetatea soarelui” –o societate trebuie să aibă la bază proprietatea comună,
munca şi repartizarea veniturilor după nevoie. 2 Iluminiştii. sau“secolul luminilor”, gânditori celebri ai acestei
etape sunt : Hugo Grotius, Spinoza, F.Bacon, J.Looke, Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Cesare Beccaria ş.a.
Majoritatea acestor gânditori au promovat că infracţionalitatea îşi are originea în mizerie, ignoranţă şi nedreptate
social F.Bacon , în lucrarea sa arată că, “ştiinţa este putere”; “oamenii nu pot stăpâni natura decât supunându-se
legilor ei”; “a cunoaşte cu adevărat înseamnă a cunoaşte prin cauze”.Spinoza în lucrarea sa fundamentală
intitulată “Etica”, demonstra că universul are un număr infinit de atribute, dintre care omul cunoaşte numai
două: întinderea şi gândirea.El mentioneaza, criminalitatea ca ansamblu al “faptelor rele”, neconvenabile
societăţii face parte din acele “moduri” de manifestare a lumii universale şi are un număr infinit de însuşiri
principale. Montesquieu. A ocupat înalte posturi în stat fiind consilier al Parlamentului din Bordeaux şi apoi,
preşedinte al acestuia; publicând scrieri valoroase în domeniul istoriei, fizicii, moralei, politicii şi dreptului. Cea
mai fundamentală este opera intitulată “Stiritul legii. În viziunea lui Montesquieu sarcina principală a omului de
ştiinţă este să determine principiile generale obiective pe care se situează pu a studia raţional evenimentele,
oamenii şi lucrurile,realitatea înconjurătoare este supusă unor legi, tot ce există are legile sale: “Divinitatea are
legile sale, lumea materială are legile sale, animalele au legile lor, omul e dominat de legile sale”. Montesquieu
în opera sa fundamentală răspunde la întrebarea: “ce sunt şi cum sunt legile după legea lor”. Un prim
principiucare se găseşte în doctrina lui Montesquieu- puterea judecătorească fiind chemată să aplice legea, nu s-
o creeze. Un al doilea principiu -legile P speciale nu sunt eterne sau absolute, ci relative, acestea fiind limitate în
acţiunea lor asupra criminalităţii în timp şi spaţiu geografic.al treilea “Fiecărei categorii de crime trebuie să-i
corespundă penalităţi pe măsura gradului de pericol social” – spunea Montesquieu. Al patrulea principiu -“legea
statului nu trebuie să provoace înfricoşarea oamenilor, ba chiar să admită din partea cetăţenilor o iertare faţă de
infractori”. Afirma că un legislator bun este acela care nu urmăreşte să pedepsească infracţiunea, ci s-o prevină.
3 Democraţii revoluţionari având drept scop răsturnarea vechiului sistem feudal. reprezentanţi ca, Danton,
Marat. Comun pu toţi democraţii-revoluţionari a fost faptul că ei au sesizat, că sursa criminalităţii rezidă în
existenţa proprietăţii private.4 Socialiştii utopiei târzii – reprezentaţi de Saint-Simon, Charles Fourier şi Robert
Owen. Saint-Simion accentua influenţa factorilor economici asupra comportamentului uman, ca factori
criminogeni decisive. Charles Fourier relevă: diferenţa dintre sat şi oraş; dintre munca fizică şi cea intelectuală;
diferenţierea de venituri între oameni şi ca rezultat – creşterea fenomenului criminalităţii. Robert Owen este de
părere că izvorul criminalităţii se află în proprietatea privată. Criminalitatea ar putea fi lichidată doar într-o
societate care să aibă la bază proprietatea comună, o muncă comună şi o repartiţie a bunurilor după necesităţi.
I- .3 Proiectati etapele de constituire si evolutie C ca stiinta Constituirea criminologiei ca ştiinţă, iar acest
lucru s-a produs în trei etape: -Prima etapă e marcată de activitatea lui Cesare Lombroso (1835-1909), care a
publicat lucrarea intitulată “Omul delincvent, în care susţine că ar fi găsit imaginea – model a infractorului,
descriindu-l ca pe o fiinţă predestinată să comită crime datorită unor stigmate fizice şi psihice înnăscute.
C.Lombroso a mai fost supranumit şi creatorul antropologiei criminale .A doua etapă este legată de activitatea
profesorului de drept şi sociologie Enrico Ferri (1856-1929), care în lucrarea sa “Sociologia criminală”,
analizează rolul factorilor sociali în geneza criminalităţii, motiv pu care a fost considerat întemeietorul
criminologiei sociologice.- A treia etapă, este marcată de activitatea magistratului Raffaelo Garofalo (1851-
1934), a cărui celebră lucrare intitulată “Criminologia”. A fost considerat de către marea majoritate a
criminologilor ca reprezentând momentul naşterii criminologiei ca ştiinţă.
2)-I Relatati fenomenul criminalitatii in lucrarile socialistilor utopiei primitive .. Socialiştii utopiei primitive
sunt reprezentaţi de Thomas Morus şi Thomaso Campanella. Thomas Morus, gânditor umanist şi om de stat
englez, în renumita sa lucrare despre insula imaginară “Utopia”, pune în lumină cauzele criminalităţii orânduirii
feudale şi protestează contra pedepsei cu moartea şi pedepselor corporale prevăzute de legile medievale ca
remedii necesare apărării ordinii sociale. Referindu-se la criminalitate Thomas Morus arată că acest fenomen îşi
are originea în proprietatea privată. El şi-a imaginat o societate bazată pe proprietatea comună; a preconizat o
serie de măsuri cu caracter social-economic pu prevenirea criminalităţii, dar şi-a pus speranţa în crearea unei
societăţi fără criminalitate, relevând caracterul trecător al acesteia.Th.Morus a evidenţiat importanţa măsurilor
educative aplicate condamnaţilor, în scopul reintegrării lor sociale., Thomaso Campanella în lucrarea– “Cetatea
soarelui” – şi-a imaginat o societate care să aibă la bază proprietatea comună, munca şi repartizarea veniturilor
după nevoie
.2 Argumentati rolul codificarilor antice in constituirea C De-a lungul mileniilor societatea luptă continuu
împotriva– criminalitatea. Omenirea cunoaşte chiar fenomene de lipsă totală a criminalităţii – în unele state
existau anumite zone, în care lipseau crima şi criminalul. De regulă, acestea erau centrele religioase, iar cultura
acestora excludea comportamentul deviant de la normele generale. Dar niciodată, nici unui stat, nici unui sistem
social nu i-a reuşit să se izbăvească completamente de fenomenul criminalităţii.Criminologiaare origini la fel de
îndepărtate ca şi celelalte ştiinţe sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomen social, apare odată cu primele
comunităţi umane. O nouă etapă în dezvoltarea mecanismelor de reacţie împotriva încălcării normelor sociale
stabilite a fost determinată de:-apariţia “răzbunării sângelui”;-întărirea şi centralizarea puterii conducătorului
(clanului, hoardei, tribului). De rând cu formele menţionate de luptă împotriva criminalităţii, un rol deosebit
revine religiei,- considera crima fie ca o manifestare a păcatului. Astfel justiţia a căpătat aspectul unui dar divin.
I sa oferit o esenţa divină activităţii legislative, iar regele urma să le transmită oamenilor, care trebuiau să
respecte legile întocmai sub frica unor sancţiuni severe. Pedepsele aplicate erau considerate ca o plată pu răul
provocat, ori ca o ispăşire a păcatului săvârşit. La baza “Codului” lui Hammurabi se află “ legea talionului” –
“ochi pu ochi, dinte pu dinte, mănă pu mănă, picior pu picior, arsură pu arsură, vânătaie pu vânătaie”. Cu toate
că, la prima vedere, este declarată egalitatea tuturor membrilor societăţii, totuşi, pedepsele aplicate se
diferenţiau în funcţie de poziţia socială a vinovatului sau a părţii lezate. Aşa, preoţii şi demnitarii se bucurau de
privilegii când era vorba de delicte minore şi erau aspru pedepsiţi în cazul săvârşirii unor crime grave. Sclavii
erau consideraţi ca fiind nişte fiinţe de mâna a doua: “Dacă sclavul cuiva a dat o palmă unui om liber, să i se taie
o ureche. “Codul” lui Hammurabi a fost principalul izvor al reglementării P la popoarele învecinate cu
Babilonul. Printre ele pedeapsa cu moartea pu infractiuni contra statului, pu omor premeditat, viol şi furt din
mormintele regale. Se fac primele încercări de combatere a corupţiei. Judecătorii corupţi primeau pedeapsa
capitală, care se executa prin sinuciderea impusă. În majoritatea cazurilor, executarea pedepsei capitale era, prin
uciderea cu pietre. Îmbinând normele barbare ale cutumelor arhaice religioase au jucat un rol aparte, popoarele
antice au reuşit să dezvolte sisteme legislative şi instituţionale care răspundeau în bună măsură, mai ales prin
asprimea lor, scopurilor pu care fuseseră create
.3 Evaluati aspectele femomenologice ale criminalitatii. Aspectele fenomenologice ale criminalităţii pot fi:-
generale şi -individuale. Aspectele generale se referă la fenomenul criminalităţii în ansamblul său, incluzând
toate manifestările antisociale, indiferent de genurile sau tipurile de infracţiuni. Aspectele individuale cuprind
diverse genuri, tipuri, categorii şi specii de infracţiuni (de ex.: furt, jaf, tâlhărie sau infracţiuni de
sustragere).Aici se studiază structura cantitativă a infracţiunii, numărul şi felul infracţiunilor, cauzele şi
condiţiile care generează sau favorizează săvârşirea infracţiunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ se
studiază şi faptele care nu sunt infracţiuni, dar preced, determină sau însoţesc fenomenul criminalităţii, având o
vocaţie criminogenă recunoscută: şomajul, alcoolismul, prostituţia, sărăcia, incultura etc. Un alt aspect
fenomenologic îl reprezintă personalitatea infractorului, şi anume particularităţile bio-psiho-sociale ale
individului, aptitudinile, caracterul şi temperamentul său, care pot influenţa comportamentul deviant.
Personalitatea infractorului poate fi studiată atât la general cât şi pe categorii de infractori: delincvenţa juvenilă,
feminină, infractori primari şi recidivişti etc. Unul din cele mai importante aspecte fenomenologice îl reprezintă
elaborarea metodelor de profilaxie şi combatere a fenomenului criminalităţii. Scopul acestor metode constă în
diminuarea fenomenului criminalităţii, în prevenirea prin diferite mijloace a săvârşirii de noi crime. Este de
menţionat faptul că în ultimele decenii preocupările criminologilor pu investigarea personalităţii criminale au
sporit foarte mult. Ştiinţa comportamentului uman, a acumulat o bogată experienţă din psihologie, psihiatrie,
medicină etc. Criminologia studierea factorilor care pot contribui la formarea şi influenţarea personalităţii
infractorului, cum ar fi: particularităţile de influenţare negativă a comportamentului, modul de trai, nivelul de
instruire şi educaţie, profesiunea sau ocupaţia, cercul de prieteni s.a pu a descoperi şi a înţelege cauzele
comportamentului deviant.
III 1Descrieti istoricul si originile C. 1. Omenirea cunoaşte chiar fenomene de lipsă totală a criminalităţii. De
regulă, acestea erau centrele religioase. Dar niciodată, nici unui stat, nici unui sistem social nu i-a reuşit să se
izbăvească completamente de fenomenul criminalităţii. Astfel, criminologia pare să aibă origini la fel de
îndepărtate ca şi celelalte ştiinţe sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomen social, apare odată cu primele
comunităţi umane. O etapă în dezvoltarea mecanismelor de reacţie împotriva încălcării normelor sociale stabilite a
fost determinată de: -apariţia “răzbunării sângelui”; -întărirea şi centralizarea puterii conducătorului (clanului,
hoardei, tribului etc.).“Răzbunarea sângelui” sporea puterea unui individ aparte. Paralel cu “răzbunarea
sângelui” are loc întărirea şi centralizarea puterii conducătorului. La etapa primară a dezvoltării comunităţilor
umane aceste două forme ale reacţiei sociale interacţionau şi se îmbinau reciproc. O dată cu lărgirea şi
centralizarea puterii conducătorului are loc alipirea grupărilor sociale mai slabe şi, ca rezultat, “răzbunarea
sângelui” este tot mai frecvent întâlnită în interiorul grupării sociale. Pe măsura dezvoltării mijloacelor de
prevenţie contra criminalităţii apare– închisoarea. Iniţial, în aceste scopuri erau folosite gropile adânci. Printre
cauzele apariţiei închisorilor am putea evidenţia, faptul că pedeapsa capătă un caracter cu mult mai îndelungat,
mai chinuitor şi, în consecinţă, are un efect educativ . De rând cu formele menţionate de luptă împotriva
criminalităţii, un rol deosebit revine religiei, fie ca o expresie a păcatului. În acest sens am evidenţia “Codul” lui
Hammurabi. Hammurabi este înfăţişat închinându-se zeului Samaş, de la care primeşte textul legii. Aşa s-a
conferit esenţa divină activităţii legislative, iar regele urma să le transmită oamenilor, care trebuiau să respecte
legile întocmai sub frica unor sancţiuni severe. Pedepsele aplicate erau considerate ca o plată pentru răul
provocat, ori ca o ispăşire a păcatului săvârşit. La baza “Codului” lui Hammurabi se află “legea talionului” –
“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mănă pentru mănă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, vânătaie
pentru vânătaie. “Codul” lui Hammurabi a fost principalul izvor al reglementării P la popoarele învecinate cu
Babilonul. Se fac primele încercări de combatere a corupţiei. Judecătorii corupţi primeau pedeapsa capitală, care
se executa prin sinuciderea impusă. În majoritatea cazurilor, executarea pedepsei capitale era, uciderea cu pietre.
Popoarele antice au reuşit să dezvolte sisteme legislative şi instituţionale care răspundeau în bună măsură, mai
ales prin asprimea lor, scopurilor pentru care fuseseră create.
2Comparati gindirea C in Roma Antica si Grecia Antica Roma antică, activitatea filosofică a căreia s-a
născut prin importul filosofiei greceşti pe un teren ocupat deja de drept.Roma antică a preluat experienţa
Spartei, unde arta militară şi pregătirea permanentă de război au devenit o normă a vieţii sociale. Ca rezultat,
toate sferele vieţii serveau unui scop unic – întărirea statului. Roma era dominată de o înţelepciune practică,
concretă, având foarte puţine înclinaţii spre abstract avea spre educaţia religioasă a cetăţenilor, educaţie foarte
pragmatică. Cel mai mare filosof al Romei antice – Cicero arată că, credinţa în dumnezei aduce cuminţenie,
ceea ce este de folos statului. Cicero a studiat legile, sesizând caracterul de autoritate raţională a autorităţii
legilor şi a arătat că legile trebuie făcute în aşa fel, încât în cazul în care se comite o crimă să se poată crea
posibilitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare. În perioada guvernării lui Pompei în Roma antică a fost
efectuat unul din primele experimente criminologice, când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi,
ci împrăştiaţi prin întreaga ţară şi împroprietăriţi cu pământ. Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului.
Iulius Cezar a realizat, câteva idei criminologice, prin înăsprirea pedepselor faţă de cei bogaţi. Cezar a introdus
confiscarea completă a averii în cazul săvârşirii omuciderii, iar pentru alte categorii de crime – jumătate din
avere. Urmaşul cui Cezar – August – a introdus în practică o metodă utilizată şi astăzi: folosirea armatei în
scopuri poliţieneşti, prin patrularea străzilor oraşului de către gărzi .Gândirea Romei antice a fost puternic
influenţată de platonism şi aristotelism. Grecia antică. În operele literare şi filosofice din Grecia antică, crima şi
consecinţele ei periculoase au constituit obiectul unor judecăţi demne de începuturile ştiinţei.Lucrările lui
Sofocle – Antigona şi Oedip. În Oedip autorul prezintă complexul generat de împrejurarea în care Oedip îşi
ucide tatăl şi se căsătoreşte cu mama sa. Tragedia lui Oedip a fascinat generaţii de creatori din cele mai diferite
domenii. Sofocle este acela care a arătat că sursa crimei o reprezintă soarta omului, destinul. Pitagora arată că
numărul este esenţa tuturor lucrurilor. El a elaborat o ştiinţă a numerelor şi o doctrină a sufletului. În concepţia
sa, sufletul este format din spiritul raţional şi spiritul intelectual .Sufletul este format din cinci trepte:
-nonconştientul; -inconştientul; -subconştientul; -conştientul şi supraconştientul. Parcurgerea celor cinci trepte
are loc prin tehnica educaţiei şi prin ea se ajunge la cunoaşterea de sine. Pitagora a fost preocupat şi de
fenomenul criminalităţii, afirmând referitor la noţiunile de crimă şi criminal. Democrit a susţinut că atomul este
esenţa tuturor lucrurilor. Democrit a dezvoltat ideile influenţei educaţiei asupra criminalităţii, fiind unul dintre
iniţiatorii profilacticii victimologice, efectuate cu ajutorul măsurilor educative. El declara că educaţia corectă
poate asigura omul şi averea sa de la atentate criminale. Socrate pune omul în centrul dialogurilor sale,
considerând că crima este rezultatul ignoranţei; ignoranţa este sursa crimei, iar criminalul ignoră, că este
ignorat. Socrate face legătura între moralitate şi raţiune, considerând că rădăcinile criminalităţii se află în
proasta educaţie a tineretului şi în imperfecţiunea Platon este primul gânditor al antichităţii care sesizează
faptul că pedeapsa nu poate fi justificată prin ea însăşi, ca reacţie la răul provocat prin fapta antisocială, ci
trebuie orientată către un scop care să constituie temeiul juridic şi filosofic al aplicării acesteia. În opera sa
asupra legilor Platon consideră că “oricine va face rău altuia prin furt sau violenţă, va plăti persoanei lezate, în
orice caz o amendă întotdeauna egală cu prejudiciul până la indemnizarea completă. În lucrarea “Statul”, Platon
mentioneaza ca principala cauză a bolii statului este prăpastia dintre bogaţi şi săraci. În scopul evitării
conflictelor sociale şi stopării fenomenului criminalităţii, Platon a propus ca legislatorul să stabilească limitele
sărăciei şi bogăţiei. Unul din discipolii lui Platon, Aristotel a reflectat asupra problemei criminalităţii, arătând că
una din cauzele principale este sărăcia şi mizeria social, arătând că cele mai mari crime se săvârşesc din tendinţa
spre lux şi bogăţie, şi nu din lipsa obiectelor de prima necesitate. Măsurile de influenţă asupra criminalităţii
Aristotel menţiona, în mod deosebit, următorii factori sociali: -organizarea corectă a instituţiilor statale;
-stabilirea legilor; -supremaţia legilor asupra persoanelor cu funcţii de răspundere; -lupta cu corupţia (o măsură
foarte efectivă şi astăzi, propusă de el, ar fi interzicerea de a ocupa mai multe funcţii de către o singură
persoană); -dezvoltarea economiei. Aristotel evaluează importanţa rolului preventiv al pedepsei, totodată, cele
mai bune legi vor fi fără de folos, dacă cetăţenii nu vor fi educaţi în spiritul respectului faţă de lege.
3.Proiectati ramurile criminologiei Ramurile criminologiei. Criminologia cunoaşte o mare dezvoltare încât se
poate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale ei. Putem menţiona mai multe ramuri ale criminologiei.
1Criminologia generală Este o ramură cu caracter general, ramură ce îmbrăţişează studiul întregului fenomen al
criminalităţii, începând cu criminalitatea – fenomen social, continuând cu criminalul, crima, mijloacele de luptă,
cauzele generale şi mijloacele principale de combatere etc. Ea cuprinde, de asemenea, date generale despre
criminali, cum este criminalitatea după vârstă (criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor), criminalitatea
după sex (criminalitatea bărbaţilor, a femeilor). 2Criminologia specială -această ramură a criminologiei se ocupă
cu studiul unor părţi din criminalitate, bunăoară: criminalitate 1contra persoanei – infracţiuni de omor, de
vătămare corporală, viol etc.; criminalitate contra proprietăţii publice ori private (infracţiuni de furt, tâlhărie,
distrugere, delapidare, înşelăciune etc Studiile privind pe criminali, mai exact cele referitoare la studiul unor
anumite categorii de criminali, bunăoară: criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor, criminalitatea
femeilor sau criminalitatea recidiviştilor (recidivismul), criminalitatea de violenţă, criminalitatea organizată.
Criminologia teoretică este o ramură a criminologiei care nu se confundă cu criminologia generală; ea se
caracterizează prin aceea că studiază teoretic şi mai puţin aplicativ probleme de bază ale criminologiei .
Criminologia clinică
este o ramură predominant aplicativă. Cercetările ei au la bază o anumită concepţie despre criminal, bunăoară că
acesta este o personalitate criminală ori un inadaptat social. Criminologia clinică examinează fenomenul
criminal ca fenomen individual, izolat şi se preocupă cu precădere de acesta. Criminologia clinică, are misiunea
de a efectua studii complexe ale criminalului, în urma cărora se pune un diagnostic privind cauzele comiterii
unei infracţiuni şi apoi se face un pronostic asupra condiţiei viitoare a criminalului respectiv. Alte ramuri-
Antropologia criminală Ea a deschis drumul studiilor despre criminali şi a avut o mare influenţă în stimularea
cercetărilor criminale. Biologia criminală, elucidează multiple probleme privind mai ales pe criminal.
Cercetările ei se axează pe problema eredităţii şi a contribuţiei acesteia la cunoaşterea cauzelor personale ale
crimei. -Psihologia criminală este una din disciplinele criminale care a avut şi are o contribuţie de primă mână
în aprofundarea cauzelor personale ale crimei În cercetarea crimei, un rol important revine şi cercetărilor de
psihiatrie criminală, ramură a ştiinţei care se ocupă de bolile psihice grave Sociologia criminal a dezvăluit rolul
influenţelor sociale – familie, grup local, strada, oraşul etc. – în comiterea crimei, după cum a arătat şi rolul
crizelor sociale şi economice în variaţiile criminalităţii – creştere, descreştere – ca fenomen social.
Tema 2 Obiectul de studiu al criminologiei.
I 1Def notiuni si concetii privind obiectul criminologiei.Problema obiectului criminologiei a fost îndelung
discutată şi mai continuă să fie încă discutată şi în prezent. Din istoria criminologiei vedem că o lungă perioadă
de timp, obiectul de cercetare a fost infractorul, formulându-se tezele privind tipurile de criminali, rolul
eredităţii şi al maladiilor etc. O dată cu dezvoltarea psihologiei criminale, evidenţiindu-se rolul factorilor psihici
în cauzalitatea crimelor. Mai târziu, s-au început cercetări cu privire la rolul factorilor sociali. Concepţiile cu
privire la obiectul de studiu reflectă, în mod firesc, particularităţile istorice ale procesului de formare a
criminologiei. Faptul că a apărut şi s-a dezvoltat, o perioadă de timp, în cadrul altor discipline ştiinţifice, a dus la
o dominare a sistemului conceptual propriu altor discipline.
Criminologia moderna se imparte în două părţi componente şi anume: criminologie – partea generală şi
criminologie – partea specială. Îmbinarea dintre aceste diviziuni principale dă o imagine cuprinzătoare a însuşi
domeniului criminologiei moderne, în care apare, pe de o parte, autonomia fiecărei părţi, iar pe de altă parte
legătura organică dintre criminologia generală şi criminologia specială; fiecare parte, având o denumire proprie
de natură să servească nu numai ca un indicativ teoretic, ci şi ca un cadru adecvat de studiu al problematicii
criminologiei moderne.
2 Determinati legatura criminalit cu alte disciplini. Criminologia - DRPCele două ştiinţe – criminologia şi
DRP– au apărut în aceleaşi împrejurări, criminologia dezvoltându-se în cadrul disciplinei dreptului
penal.Obiectul de studiu al celor două ştiinţe este comun – criminalitatea .Scopul urmărit. Atât criminologia cât
şi DRPau ca scop prevenirea şi combaterea infracţiunilor, adică slujesc acelaşi scop practic şi anume cel al
înţelegerii şi înfăptuirii politicii P de prevenire a manifestărilor infracţionale.Distincţia: Criminologia a luat
naştere din ştiinţa dreptului penal, ultimul, manifestându-se ca o disciplină de intersecţie. DRPstudiază
conţinutul abstract al normei P, spre deosebire de criminologie care studiază infracţiunea ca fenomen natural şi
social. Criminologia vede în crimă nu entitatea juridică elaborată de dreptul penal, ci fenomenul uman şi social
pe care îl exprimă. În timp ce DRPstudiază conţinutul abstract al normei P pentru a-i asigura concordanţa faţă
de relaţiile sociale care trebuie apărate, criminologia abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi
modalităţile prin care acest fenomen poate fi prevenit. . DRPşi criminologia abordează fenomenul infracţional în
momente şi etape diferite. Criminologia –DPPExistă o corelaţie directă între dreptul procesual penal, ca ştiinţă,
şi criminologie.Criminologia aduce contribuţii reale la înfăptuirea justiţiei P, prin aceea că datele şi concluziile
despre criminalitate, crimă, criminal etc. sunt într-o strânsă legătură cu procesul penal în faza aplicării legii P. Şi
invers, procesul penal are un aport important la progresul criminologiei.Dreptul procesual penal studiază
principiile, categoriile, instituţiile şi normele care reglementează procesul penal în întreaga sa complexitate.
Întregul proces penal, în cele două faze de bază ale sale: ancheta şi judecata, este interesat în cunoaşterea
modului de acţionare a diferitelor grupe de infractori, a împrejurărilor care determină ori favorizează săvârşirea
faptelor P. La rândul ei, criminologia este interesată direct în dobândirea şi prelucrarea statisticilor deţinute de
organele judiciare, de culegerea celor mai variate date de interes criminologic obţinute din activitatea de anchetă
şi judecată. Criminologia – dreptul penitenciar Ştiinţa criminologiei şi ştiinţa dreptului se află în raporturi
directe, având un domeniu vast de cercetare, cum e cel al criminalităţii.Desigur că între criminologie şi ştiinţa
penitenciară există evidente deosebiri, în special, din amploarea obiectului de studiu al criminologiei.
Criminologia şi sociologia Sociologia este o ştiinţă a ansamblului fenomenelor şi realităţii lor sociale, care a
devenit astăzi o ştiinţă complexă, diversificată în numeroase specialităţi – sociologii de ramură: economică,
politică, juridică etc. Sociologia juridică studiază condiţionarea şi implicaţiile sociale ale criminalităţii, câmpul
şi structura relaţiilor sociale în care DRPintervine, problemele cunoştinţei populaţiei cu privire la fenomenul
criminalităţii . Sociologia juridică, se poate spune, cercetează procesul de elaborare şi aplicare a
dreptului.Cercetarea sociologică şi cea criminologică răspund unui ţel comun, şi anume sporirea eficacităţii
activităţilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare socială a valorilor ocrotite de legea penală, inclusiv
resocializarea pe calea reeducării delincvenţilor.Criminologia şi psihologia Psihologia oferă criminologiei date
şi informaţii necesare studiului psihicului, legităţilor proceselor psihice etc.Studiul obiectiv al vieţii psihice
umane, în ansamblul ei, pe care-l întreprinde psihologia conduitei, oferă largi posibilităţi de aplicare în domeniul
criminologiei. Prin urmare, psihologia este una dintre ştiinţele de bază ale viitorului, care studiază nemijlocit nu
numai procesele psihice, ci şi de problemele devianţei. Criminologia – statistica Statistica generală este ştiinţa
care studiază fenomenele de masă, legile care guvernează starea, structura şi dinamica fenomenelor de masă,
influenţându-le şi elaborând posibilitatea prevederii evoluţiei viitoare a acestora. Pentru criminologie o
importanţă deosebită o are statistica judiciară . Statistica, ca ştiinţă socială, studiază latura globală, cantitativă a
fenomenelor de masă, legităţile evoluţiei sociale în condiţii concrete de loc, timp, spaţiu geografic, expresia lor
numerică, matematică. Statistica judiciară oferă o viziune largă cantitativă a criminalităţii: mărimea, volumul,
ritmul, rata, distribuţia teritorială, intensitatea etc.Anume elaborarea programelor de cercetare criminologică, în
analiza şi evaluarea stării, structurii şi dinamicii criminalităţii, ca şi în prognoza criminologică statistica este
ştiinţa cu contribuţia majoră. Criminologia nu poate fi concepută fără statistică.
3Formulati metode si tehnici de cercetare criminolog. Criminologia utilizează în abordarea obiectului său de
studiu o serie de metode de cercetare, care îi permit obţinerea rezultatelor ştiinţifice urmărite. Majoritatea
criminologilor au adoptat pentru toate aceste metode denumirea comună de metode particulare. Din categoria
metodelor particulare cu un grad maxim de generalitate, fac parte metoda observării, metoda experimentală,
metoda istorică.Metoda istorica este justificată de faptul că orice fenomen se naşte, evoluează, ca apoi să
dispară, zis altfel, orice fenomen are o evoluţie în timp. Din cea de-a doua categorie fac parte acele metode, cu
un grad mai redus de generalitate, la care apelează numai anumite discipline, aşa cum este metoda clinică, sau
metode proprii numai unei ştiinţe anumite. Criminologia apelează la metode de cunoaştere a personalităţii
infractorului, la metode succeptibile să dezvăluie atât latura cantitativă, cât şi pe cea calitativă a obiectului supus
cercetării.Metode cantitative şi calitative.Cercetarea cantitativă este aproape întotdeauna precedată de o
cercetare calitativă.Dintre metodele de cercetare mai frecvent utilizate evidenţiem:- Metoda observaţiei -
observarea reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional. observarea empirică şi
observarea ştiinţifică. Observare empirică este la îndemâna oricărei persoane; ea apare spontan în contactul
zilnic dintre individ şi realitatea înconjurătoare. Observarea ştiinţifică presupune o contemplare intenţionată şi
metodică a realităţii, iar calitatea sa va depinde de nivelul cunoştinţelor teoretice ale criminologului.Observarea,
în criminologie, va avea ca obiect domeniul comportamentului delincvent, individual şi de grup; acţiunile în
care şi prin care acesta se manifestă; reacţiile pe care faptele antisociale le provoacă în rândul societăţii. Metoda
experimentală sau experimentul este o metodă aplicată în cele mai felurite domenii ale ştiinţei. Experimentul
reprezintă o observaţie provocată în condiţii determinate sau alese de însuşi experimentatorul. Deci,
experimentul, ca metodă criminologică, reprezintă o observare provocată în condiţii alese de experimentator.
Există mai multe tipuri de experiment. Potrivit cu locul de desfăşurare se face distincţie între experimentul de
laborator şi de teren. Experimentul de laborator presupune provocarea în mod artificial, în laborator, a unei
situaţii asemănătoare celei reale. Experimentul de teren se realizează prin considerarea unei situaţii naturale ca
experimentale., Experimentul poate fi provocat sau invocate. Metoda clinică cercetează cazul individual în
scopul formulării unui diagnostic şi prescrierii unui tratament. În cadrul cercetării criminologice metoda clinică
este utilizată destul de frecvent. Metoda clinică reprezintă calea prin care se tinde către o cunoaştere
multilaterală a personalităţii infractorului. Fiind organizată conform principiilor clinicii medicale, ea îşi propune
formularea unui diagnostic pe baza căruia urmează să se evalueze viitoarea conduită a subiectului şi să se
formuleze un prognostic social. Metoda clinică se realizează în practică printr-un complex de tehnici de
investigare, cum sunt: observarea, studierea documentelor, testele psihologice, examenele de laborator
etc.Metoda statistic Criminalitatea este un fenomen social de masă, iar aici metoda cea mai potrivită este metoda
statistică, care se foloseşte frecvent în criminologie. Cu ajutorul ei putem cunoaşte mărimea şi volumul
criminalităţii, dinamica şi desfăşurarea criminalităţii în timp, întinderea în spaţiu etc.Statistica întrebuinţează
metode şi procedee moderne, matematice, cum sunt teoria probabilităţilor, sondajul statistic. Metoda tipologică
ca una din cele mai vechi metode de cercetare criminologică a servit în principal la:-descrierea unui aşa-numit
tip criminal în opoziţie cu tipul noncrininal;- descrierea unor tipuri particulare de criminali (profesionist, violent,
escroc etc.); -stabilirea unei tipologii criminologice a actului infracţional Metoda comparativă o întâlnim în toate
fazele procesului de cercetare criminologică. Se afirmă că, prin vocaţie, ca şi prin utilizare, metoda comparativă
reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în ştiinţele sociale.O comparaţie presupune cel puţin două
elemente care urmează a fi comparate. Printre procedeele de comparare evidenţiem:-procedeul concordanţei –
procedeul diferenţelor. procedeul variaţiilor concomitente . tehnicile fundamentale de percepere sistematică este
observarea. Se pot distinge mai multe tipuri de observare:1)În raport cu fenomenul studiat relaţia observatorului
cu realitatea supusă observaţiei poate fi directă sau nemijlocită şi indirectă, mijlocită ( ex. observarea
documentelor);2)în funcţie de etapa cercetării, observarea poate fi globală şi parţială;3)în raport cu obiectivele şi
scopurile urmărite, observarea poate fi sistematizată şi nesistematizată. 4-în raport cu poziţia observatorului faţă
de sistemul studiat, observarea poate fi externă , internă.Observarea poate fi:pasivă;activă;parţială;totală.
Alegerea tipului de observare este determinată de un şir de factori, dintre care cei mai importanţi sunt:nivelul de
cunoştinţe criminologice;natura cercetării;scopul cercetării; condiţiile concrete de cercetare etc.
II Metodologia cercetarii criminologice.
1Def notiuni de metoda si tehnica de investigare. 1 Metoda este ordinea ce se pune în învăţarea unei ştiinţe,
urmând condiţiile şi particularităţile acelei ştiinţe. Metoda este o modalitate prin care cunoaşterea spontană se
transformă în cunoaştere critică, iar gândirea devine un instrument de cercetare. Metoda este o creaţie a minţii
umane care se diversifică într-o mulţime de metode particulare, fiecare dintre acestea dând naştere la tehnici
diferite de cercetare.Procedura, felul practic, în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare se numeşte
tehnică.Tehnica este o metodă în acţiune. De aici şi folosirea frecventă a aceloraşi denumiri atât cu privire la
metodă, cât şi Metodele şi tehnicile specifice altor discipline se folosesc în studiul fenomenului infracţional nu
la întâmplare, ci într-o viziune criminologică absolut nouă.
2Determinarea metodolog cercetarii criminolog. Criminologia utilizează în abordarea obiectului său de
studiu o serie de metode de cercetare, care îi permit obţinerea rezultatelor ştiinţifice urmărite. Majoritatea
criminologilor au adoptat pentru toate aceste metode denumirea comună de metode particulare. Din categoria
metodelor particulare cu un grad maxim de generalitate, fac parte metoda observării, metoda experimentală,
metoda istorică.Metoda istorica este justificată de faptul că orice fenomen se naşte, evoluează, ca apoi să
dispară, zis altfel, orice fenomen are o evoluţie în timp. Din cea de-a doua categorie fac parte acele metode, cu
un grad mai redus de generalitate, la care apelează numai anumite discipline, aşa cum este metoda clinică, sau
metode proprii numai unei ştiinţe anumite. Criminologia apelează la metode de cunoaştere a personalităţii
infractorului, la metode succeptibile să dezvăluie atât latura cantitativă, cât şi pe cea calitativă a obiectului supus
cercetării.Metode cantitative şi calitative.Cercetarea cantitativă este aproape întotdeauna precedată de o
cercetare calitativă.Dintre metodele de cercetare mai frecvent utilizate evidenţiem:- Metoda observaţiei sau
observarea reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional. observarea empirică şi
observarea ştiinţifică. Observare empirică este la îndemâna oricărei persoane; ea apare spontan în contactul
zilnic dintre individ şi realitatea înconjurătoare. Observarea ştiinţifică este orientată către un scop bine
determinat. Ea presupune o contemplare intenţionată şi metodică a realităţii, iar calitatea sa va depinde de
nivelul cunoştinţelor teoretice ale criminologului.Observarea, în criminologie, va avea ca obiect domeniul
comportamentului delincvent, individual şi de grup; acţiunile în care şi prin care acesta se manifestă; reacţiile pe
care faptele antisociale le provoacă în rândul societăţii. Metoda experimentală sau experimentul este o metodă
aplicată în cele mai felurite domenii ale ştiinţei. Experimentul reprezintă o observaţie provocată în condiţii
determinate sau alese de însuşi experimentatorul. Deci, experimentul, ca metodă criminologică, reprezintă o
observare provocată în condiţii alese de experimentator. Principalele particularităţi ale metodei experimentale
sunt:- provocarea;- varierea şi -repetarea fenomenului studiat. Metoda clinică reprezintă calea prin care se tinde
către o cunoaştere multilaterală a personalităţii infractorului. Fiind organizată conform principiilor clinicii
medicale, ea îşi propune formularea unui diagnostic pe baza căruia urmează să se evalueze viitoarea conduită a
subiectului şi să se formuleze un prognostic social. Metoda clinică se realizează în practică printr-un complex
de tehnici de investigare, cum sunt: observarea, studierea documentelor, testele psihologice, examenele de
laborator etc.Metoda statistic Criminalitatea este un fenomen social de masă, iar aici metoda cea mai potrivită
este metoda statistică, care se foloseşte frecvent în criminologie. Cu ajutorul ei putem cunoaşte mărimea şi
volumul criminalităţii, dinamica şi desfăşurarea criminalităţii în timp, întinderea în spaţiu etc.Statistica
întrebuinţează metode şi procedee moderne, matematice, cum sunt teoria probabilităţilor, sondajul statistic,
analiza factorială ş.a., pentru observarea, prelucrarea şi analiza statistică a fenomenelor sociale, inclusiv a
criminalităţii. Metoda tipologică are la bază noţiunea de tip. O grupare de tipuri între care se repartizează
diferitele trăsături caracteristice ale fenomenului studiat constituie o tipologie. Orice tipologie operează o
selecţie, oprindu-se asupra acelor trăsături care prezintă o asemenea importanţă pentru descrierea fenomenului.
Metoda comparativă o întâlnim în toate fazele procesului de cercetare criminologică. Se afirmă că, prin vocaţie,
ca şi prin utilizare, metoda comparativă reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în ştiinţele sociale.
3 Evaluati metode si tehnici de investigare C Majoritatea criminologilor ultimelor decenii au fost preocupaţi
de necesitatea conturării unei metodologii a cercetării criminologice, pentru stabilirea locului acesteia în cadrul
metodologiilor de ramură şi a raportului ei cu metodologia generală. Definiţia metodologiei cercetării
criminologice rezultă din complexitatea fenomenului infracţional, din necesitatea investigaţiilor cu caracter
sociologic, psihologic, biologic, psihiatric, juridic etc., datele obţinute fiind integrate şi corelate teoretic într-o
manieră metodologică proprie criminologiei.Metodologia criminologică este acea parte din criminologie care se
ocupă cu studiul metodelor şi tehnicilor de investigare a fenomenului infracţional, urmărind integrarea acestora
într-un sistem logic, care să permită îndeplinirea scopurilor acestei ştiinţe. metodologia este teoria ştiinţifică
despre căile şi metodele sporirii eficacităţii cunoaşterii umane .Calea pe care gândirea umană o parcurge către
cunoaşterea obiectului supus cercetării ştiinţifice devine o latură o oricărei discipline ştiinţifice.
III Scopul si functiile cercetarii C1Def C 1 Ca ştiinţă criminologia are drept scop verificarea ipotezelor privind
cauzele criminalităţii şi reacţia socială faţă de aceasta, urmărind în sens practic, prevenirea criminalităţii,
umanizarea formelor de reacţie socială şi tratamentul delincvenţilor. Scopul criminologiei îl constituie
fundamentarea unei politici eficiente, în măsură să determine prevenirea şi combaterea fenomenului
infracţional.
2 Argumentati investigarea Fenomenul 3 K dupa J.Pinatel este compus din 3 planuri :cel al crimei – care se
ocupă de studiul actului criminal; -cel al criminalului – care studiază caracteristicile infractorilor şi factorii care
au influenţat formarea şi evoluţia acestora; -cel al criminalităţii – care studiază ansamblul faptelor criminale,
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată de timp. Criminalitatea reală, cercetarea ştiinţifică
încercând, prin metode şi tehnici din ce în ce mai perfecţionate, să surprindă dimensiunile reale ale fenomenului.
Ca primă trăsătură a criminalităţii este considerat faptul că ea constituie un fenomen social care constă într-un
ansamblu de crime săvârşite într-un anumit teritoriu şi într-o perioadă determinată de timp. Criminalitatea este
şi un fenomen juridic, faptele săvârşite fiind în prealabil incriminate şi pedepsite de legea penală: crimele,
prevăzute de legea penală, ce reprezintă un plus, în sensul că ele sunt consacrate prin lege şi cetăţenii pot
cunoaşte dinainte faptele interzise, astfel putându-se abţine de la săvârşirea lor. Criminalitatea este un fenomen
antisocial, o faptă oprită în conştiinţa socială, fapta fiind prin conţinutul ei antisocială (De ex. omorul,
vătămarea integrităţii corporale, deteriorarea sau distrugerea bunurilor etc. Crima este actul care atrage o
pedeapsă. Aceasta este o trăsătură obiectivă şi comună tuturor infracţiunilor. O altă trăsătură a criminalităţii este
un fenomen unitar ,fiindcă toate infracţiunile au o trăsătură comună, anume toate prezintă un pericol social grav.
Cu toate că criminalitatea este compusă dintr-o masă eterogenă de infracţiuni, ea este un fenomen social
omogen: infracţiunile care alcătuiesc criminalitatea sunt fapte asemănătoare, au trăsături comune, produc o
reacţie socială puternică, reacţie de protest. Criminalitatea este relativă şi schimbătoare, în sensul că unele fapte
îşi pierd caracterul infracţional şi apar altele. În acest fel criminalitatea este un fenomen repetabil şi, deci,
persistent. Criminalitatea, fiind o totalitate de fapte P săvârşite, devine un fenomen social cantitativ, ce se
exprimă prin cifre, indici, reprezentând criminalitatea unei zone, regiuni, ţări, dintr-o anumită perioadă de timp.
Ca fenomen cantitativ, criminalitatea exprimă şi o anumită calitate, aceea de fenomen social negativ şi periculos
.3 Clasificati Funcţiile criminologiei sunt legate de obiectul şi scopul acestei discipline. Funcţia descriptivă
Aici părerile autorilor sunt unanime în a considera fenomenologia criminalităţii ca o etapă obligatorie în
cunoaşterea obiectului de cercetare al criminologiei. Descrierea fenomenului criminalităţii a constituit, de-a
lungul timpului, o preocupare constantă în criminologie, având în vedere atât continuitatea istorică cât şi
interesul deosebit pe care îl acordă cercetărilor de ordin cantitativ. Principalele concepte operaţionale de ordin
descriptiv, pe care criminologia le utilizează sunt: mediul, terenul, personalitatea şi actul. Funcţia descriptivă
implică explicarea caracterelor definitorii ale fenomenului criminalităţii, precum şi corelaţia dintre criminalitate
şi factorii politici, economici, culturali, demografici etc. Funcţia descriptivă constă în studierea şi consemnarea
datelor privind volumul criminalităţii într-o Funcţia explicativă este bazată pe următoarele concepte
operaţionale: cauză, condiţie, efect, factor, mobil şi indice. cauza este un element care determină producerea
fenomenului; condiţia este elementul favorizator; factorul este elementul care, are legătură cu crima. indicele
este un simptom care permite un diagnostic criminologic pus societăţii sau grupului studiat. În cazul funcţiei
explicative au apărut concepte noi ale fenomenului criminal, care se exprimă în anumite idei sau concepte
ştiinţifice necesare. Astfel sunt: -conceptul de persoană care comite infracţiunea.-conceptul de criminogeneză
,-conceptul de criminodinamică .-factor criminogen. Funcţia predictivă Pentru alcătuirea modelelor predictive,
criminologia apelează la modele ştiinţifice din alte domenii ale cunoaşterii, de la modele matematice, până la
cele informatice. Conceptele operaţionale de ordin predictiv sunt şi ele foarte variate. Printre acestea sunt şi:
prezentul, viitorul, probabilitatea,riscul, prognosticul s.a m Predicţia urmăreşte cel puţin două obiective:1
anticiparea unor schimbări ale fenomenului criminalităţii , în perioade determinate de timp ,2evaluarea
probabilităţii producerii infracţiunilor. Funcţia profilactică (sau preventivă). Funcţia profilactică a criminologiei
se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalităţii, în îmbinarea lor logică şi
transpunerea acestora într-un sistem de măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.
IV Teorii contemporane de orientare psihologica. 1. testele de personalitate s-au dezvoltat in paralel cu cele
de inteligenta. Ele reprezinta niste probe prin care in psihologia experimentala se experimenteaza unele
aptitudini psihice si fizice ale persoanei. In crtiminologie acestea au fost utilizate pt compararea criminalilor cu
noncriminalii – de catre K. Schnessler si D. Gressey. Studii similare au fost efectuate de catre sotii Glueck –
delicventii sunt mai eztravertiti, vivaci, impulsivi, ostili, suspiciosi. La moment cea mai utilizata metoda este a
inventarului multifazic al personalitatii Minesota IMPM – lista de 550 de afirmatii asupra carora persoana
trebuie sa se prinunte prin adevarat sau fals. 80% din cei testati au deviante la scala nr.4 deviantul psihopat.
2. argumentati teoria lui E Greff. teoria data mai este denumita Teoria psiho-fiziologica. Din cadrul
psihanalizei este luata pt cercatarea psihica a individului doar teoria clinica. Fiecare persoana are functii
incompatibile in care se includ sentimntul de personalitate personala, de justitie si de ordine. Ele sunt legate
direct de impulsurile noastre interne care nu pot fi influientate din exterior, dar insasi individul le poate
directiona spre un comportament criminal, spre ex. Prin degradare morala. Structurile afective ale individului
sunt formate din 2 categorii de instincte: 1. de aparare si 2. de simpatie. In primii ani de viata aceste instincte se
pot altera si determina aparitia unui comportament criminal, acesta este denumit proces criminogen si se
formeaza din 3 etape. a) etapa asentiment temperat – apare ideea de a savirsi infractiunea. Are loc degradarea
individului ca rezultat al unor esecuri, situatii de injustitie si atunci nu mai doreste sa respecte acele norme si
valori existente in cadrul societatii. b) asentiment formulat – accepta comiterea crimei si recurge la savirsirea
unor actiuni de pregatire (alege terenul de actiuni, cercul complicilor). c) criza – cautarea ocaziei favorabile pt a
comite crima ca rezultat al acetor 3 etape individul devine tolerant ai ideii crimei, el va putea mai usor recurge la
un comportament criminal atunci cind se va gasi intr-o situatie favorabila de mediu.
3.Teoria complexului de inferioritate a lui Alfred Adler se bazeaza pe faptul existentei unui sentiment de
inferioritate a individului care doreste sa depaseasca acesta conditie de existenata a sa. Se realizeaza acesta prin
relatii de compensare sau supracompensare atit prin actiuni pozitive cit si negative. Prin actiunile sale individul
doreste plasarea lui in centrul atentiei. Teoria date este comparata cu filosofia puterii a lui Nietzche, doar ca
Adler pune accentul pe slabiciunea umana, iar Nietzche analizeaza supermanul puternic. Individul constient de
neajunsurile sale vrea sa le compenseze. Adler mentioneaza ca lipsa de cooperare poate aparea din cauza
sentimentului de frustrare aparut din copilarie apropiindu-se astfel de teoria lui David Abrahamsen care
considera ca cauza principala a comportamentului criminal conditiile familiale. Astfel un copil poate devini
delicvent daca a fost lipsit de atentia necesara si maturizindu-se el incearca sa atraga atentia asupra sa ca si
cazul dorintei de depasire a complexului de inferioritate, acesta poate lua forma actelor criminale. Uneori comit
infractiuni copiii ajunsi la libertate care dimpotriva au fost prea tare tutelati de catre parintii sai. Adler atribuie la
virsta de formare a personalitatii umane primii 4 ani de viata, in primii 2 ani copii in general nu asculta de
parinti, iar catre 4 ani acest comportament la unii dispare la altii insa ramine pt toata viata.
Tema 5 Fenmenologia
I C 1 not de criminalitate-s-au expus mai multe definitii ale criminalitatii in aspec jur-pen, psih, filoz, soc, dar
totusi marea majoritate a autorilor dau urmatoarea def: criminalitatea reprez ansamblul actelor criminale care
se produc intr-un anumit teritoriu, intr-o per determinate de timp. O def mai reusita- N.F.Cuznetova- un fenomen
istorico-evolutiv, soc, jur-pen, care reprez prin sine sistemul infractiunilor savirsite intr-un anumit timp, stat,
teritoriu, intr-o anumita per de timp. Criminalit – fenomen de masa, e susceptibil unor evaluari de ordin
cantitaiv si calitativ. Aspectul cantitativ – desemneaza determinarile masurabile care se refera la fenomen
criminalit ce se exprima prin nr, grad, marime, ritm, etc. Evaluarea calitativa se refera la determinarrea
acesteia in planul individualizarii particularitatilor specifice.
.2 determinati trasaturile criminalitatii 1) criminalitatea e un fenomen soc de masa. atit subiectii
infractiunii cit si victimele acestuia sunt membri ai societatii. In acelasi timp criminalit aduce prejudiciu
valorilor soc 2) e un fenomen social-uman complex cu valente predominant biopsihosocial intrucit crimin nu
exista inanfara persoanei si comportamentul acestuia, fenomen criminalitatii reflecta si individualitatea lor-
biopsihosoc. Criminalit –fenomen istorico- evolutiv Caracterul istoric al criminalitatii e indisolubil, legat de o
anumita dreapta de dezvolt a societ si anume din mom intemeierii stat si dr. Autoritatea stat avind capacity de a
institui nor jur-pen care incrtimineaza si fapte soc, intemei un system de aparare soc contra criminalitate.
Caracterul evolutiv reiese din character sau istoric si in acelasi timp tranzitoriu. Car evolutiv e determinat de 2
categ de fapte:- Obiectivi- criminalit se schimba in depend de niv de dezvolt fortelor sir el de productie, de
intensity contradictiilor si transform osc, pol, econom. Subiectivi- - crimin e determine de modific in legisl si de
practica jud, pe parcurs fiind modif definirea legisl a infr, tip 1de infr 3)are un character soc peric
prejudiciabil- reiese din nocivitatea care prejud valori soc gener si individ ocrotite atit de nor dr pozitiv cit si de
morala societ 4)are un character variabil- fenomen de masa, se caracteriz printr-o mare varietate astfel pe cit de
unitara si omogena e infr in sens su jur pen pea tit de diversific si neuniforma e criminal din pct de vedere
criminologic care intruneste dif forme de devianta soc.5)are un caracter conditional- fiind fenom biopsihosoc
nu poate exista inafara oricarui process causal, ea nu poate fi de natura a-cauzala si neconditionata
.3 eval starea, structura, dinamica, criminalit Starea crimin e definita din m multe pvd: 1)e un indicator
statistic care exprima nr infr comise si a faptuitorilor acestora pe un anumit teritoriu, inttr-o per determine de
timp 2) e o not criminal complexa care exprima prin prisma unui system de indicatori analitici, dimensiunile,
trasaturile esentiale ale fenomen infr intr-o anumita per. Cea mai ampla si reusita data starii crimin apartine
professor Kudreavtev care sustine starea crimin e caracteristici cantitativ-calitative, intr-un anumit stat sau
regiune, intr-o per concreta de timp determinate de urmatorii factori:- nr infr comise; -nr infr condamnati pru
savirs acestora; - nr infr inregistrate; - character struct criminalitatii; - intensit; - nivel sau coefficient; -
criminalit oculta(neagra) Dinamica –sporirea ori reducerea nivel infr. Asupra dinamicii infl 2 grupe de factori:
1) cause si conditiile criminalit, struct demografica a popul, s.a. 2) modific legisl care reduce sau extend cercul
faptelor incriminat si sanctionate. La determine dinmaicii personalit sint utilize 2 metode: Met bazei fixe-
compararea valori anilor ce ne interes cu valori aceluisai an. Met bazei mobile presup compare cu cifrele anului
precedent. Au fost formul mai multe legi cu priv la dinamica crimin, cea termica- elab de reprez sc cartograf si
legea saturatiei- crimin oscileaza intre crestere si descrestere. Structura crimin desemneaza felul de alcatuire,
configuratie si aranjare in interiorul fenomen crimin ale dif sale parti componente, precum si relat dintre acestea.
Struct crimin se determina in depend. de un anumit spatiu si per. de timp si se calcul. in %. Formula de calcul a
struct crimin- S= P/I *100%. S- cota parte in struct criin, P- parte , tip concret de infr, I- intreg- nr total de infr
comise. Indicii princip ai struct crimin: 1) rap dintre infr except de grave, deoseb de grave, mai putin grave,
grave, usoare; 2) rap dintre infr intent si din imprud; 3) rap dintre categ de infr prev in P spec a CP; 5) procent
recidivism; etc. Indicii struct crimin ofera character cantitativ si calit al pericol soc al criminalit, al particularit
ac fenomen si ofera posibil org-rii unei lupte eficiente de prevenire a crimin si aplic diferentiata a masur jur- pen
faptuitorului.
Cauzalitatea criminalitatii
II 1.descr concept gener ale cauzalit crim-tii. Cauzalit-una din cele mai import si complexe probl crim-o
forma a interact d/e fenom si procese crim c/e consta in descop tuturor circumst ext si int c/e au un anumit
impact asupra fenomen crim (enumer factor crim-geni, refl mecanism de infr si infl a/a asupra crim-tii). In lit de
spec crim-ca au f/t expuse 4 modele de analiza a cauzalit crim-tii: 1)model conditional(factorial)-prin cauza
intelegem cond neces si sufic p/u un efect concret(circumst c/e infl crim-tea). variante ale mod factor: a)abord
monofactor b)abord multifactor. 2)mod tradit-cauza e/e impact fortat din ext c/e gener infr in spec sau crim-tea
in gener. 3)mod tradit-dialectual-cauza e/e fenom c/e gener efect dat-cauza nemijl sau apropiata. 4)mod
interactionist-cauza e/e interact d/e mediu si personalit infr.
2.clasif factor crimin-geni. Fact crim-geni m s/t num si cauze sau cond ale crim-tii. M m criterii de clasif:1)d/a
natura: a)fact obiectivi-defic organizat, jur, tehn c/e favor activit infr; contradict concrete ale exist soc din cadr
rel econ, soc, cult. b)fact.sub-elem psih si soc c/e se expr prin necesit,interes,scop,val morale si const jur denatur
a infr. 2)din pct ved filosof: a)cauza complexa-t/e circumst c/e determ fenom crim-tii; b)cauza specif-circumst
concreta c/e determ exist infr concrete. 3)d/a continut-cca 200 categ de
fact(econom,ideolog,soc,cult,demogr,pol. A/a clasif a f/t propusa si de J.Pinatel etc) .D.Szabo: fact
soc,cult,econom etc. Gh.Gladchi: econ,soc,demogr,pol,jur,de organiz. Nistoreanu/Paun: econ,demogr,soc-
cult,pol. Altii: biol, psihol, soc.I. Ciobanu:eredit,geogr,econ,demogr,psihol,soc-cult,pol.
3.estim infl fact econ si soc-cult asupra crim-tii. Fact econ (atit saracia cat si prosperit): industrializ-infl neg
ecolog;produc de conveiere si specializ ingusta determ instr individ,lips lui de posibilit de a-si manif capacity
intellect; mobiliz popul rurale spre urbane;crizele econ; inflatia; somaj; impart popul d/a venituri; nivel sporit al
venit ileg. Fact soc-cult:familia-celula de baza a societ;nivel de instr scolara; relig; starea civ; organiz timp
liber; infl neg a mijl de infor in masa;profesi; specif nat; discriminarea; infl criminog internat; nivel intellect si
cult; video-violenta; alcoholism; toxicomania etc.
III.1. Conceptii de criminalitate: Criminalitatea de epoca (gentilica, sclavagista, feudala, burgheza, socialista,
contemporana). Criminalitatea de gen (criminalit de violenta, crim referitoare la viata sexuala, crim impotriva
patrimoniului) genul infractiunilor. Criminalitatea de grup (crim minorilor, femeilor, recedivistilor) persoanele.
Criminalitatea de spatiu geographic (crim in RM, din lumea araba, din tarile africane) zona geografica.
Conceptul de criminalitate – multidimensional
.1.2. stabil problematica clasific factor criminogeni Crima – actul unui om care este supus influentei
conditiilor sale organice, mediului sau familial, social, fizic. Infractiunea – rezultat unui concurs de cauze. Dar
nici o crima nu e identica cu alta. Actul criminal – expresia a unui ansamblu de fapte criminale care atenteaza la
valorile ocrotite de lege. Cauza – effect. Cauzalitatea – forma a interactiunii dintre fenomene si procese.
Infractiunea e determ de anumite cauze si conditii. Cauza – fenomenul care in mod obiectiv si necesar, precede
si genereaza alt fenomen. Conditie – fenomen ajutataor, ce favorizeaza producerea unui alt fenomen. Cauze pot
fi: generale, speciale, partiale, obiective, subiective, principale, secundare, determinante, declansatoare,
ereditare, de dezvoltare. Factor – include atit cauza cit si conditia. T.Pop – factori: interni-externi, organici –
antropologici, fizici sau naturali. Individul si mediul – factori esentiali. J.pinatel:f. geografici, economico,
culturali, politici. Gladchi: economici, sociali,demografici. Alta clasific: deformarea biologica, sociala,
psihilogica. I.CIOBANU: f. ereditari, geografici,economoci, demografici,psihologici, socio-culturali,politici
.1.3. factorii demograf, polit, geograf. Factori DEMOGRAFICI: exploziile in rata natalitatii, structura
demografica a sexelor, virsta, migratia, mobilitatea geografica si sociala a populatiei – factori criminogeni
importanti. Rata natalitatii – perioada cea mai active 18-30 ani (25 apogeu). Structura demografica a sexelor –
barbate 90%, femei – 10%. Mobilitatea sociala – miscarea populatiei pe plan geographic, professional,
social.Factori POLITICI: razboiul,revolutia, criza politica. Razboiul – conventional sau civil. Revolutia –
exemplu Rusia 1917. Criza politica – economica genereaza sic ea politica.FACTORI GEOGRAFICI – mediul
fizic: climatul, natura, solul, aerul, lumina, caldura, frigul umezeala, anotimpurile, conditiile atmosferice
influenteaza asupra omului. (lombroso, Ferri, Guerry, Quetelet). Quetelet- calendarul termic a criminalitatii.
Temperatura afecteaza echilibru emotional, presiunea atmosferica – invers proportional: cind scade creste
criminalitatea de violenta, umiditatea si criminalitea violanta variaza invers proportional. Putem spune ca sunt
circumstante darn u factori.
IV 1Viziunea sistemica asupra fenomenului infractional presupune utilizarea conceptelor de system, structura
si functii, cauza, conditie care stau la baza relatiilo dinamice subsistemice si intersistemice. SISTEMUL – un
ansamblu superior organizat de elemente integrate structural si dynamic. Sisteme se caracteriz prin structura si
functii proprii. Structura poate fi diacronica (reflecta geneza si evolutia in timp) si sincronica (reprez starea in
care se gasesc sistemele la un moment dat, prin raportarea la anumite sisteme de referinta). Functiile – un
complez de proprietati caracteristice, exprimind relatii de actiune intersistemice si intrasistemice. Cauza –
precede sau genereaza un alt element – effect. Circumstante – circumstante care influenteaza cauza. Conditii –
circumst care favorizeaza cauza. Starea, structura si dinamica unui fenomen sunt marcate de necesitati si
intimplari.
2 Evaluarea criminalitatii in aspect cantitativ este din punct de vedere numarului infractiunilor comise. Aici tr
sa luam in considerare notiuni de: Criminalitateainregistrata, criminalit descoperita, criminalt diferita justitiei,
criminalit judecata, criminalit neagra. Diin aspect calitativ criminologoa apeleaza cu notiunile: criminalit simpla
sic ea organizata. Alta e dupa valorile sociale periclitate, formele criminalit dupa faptuitori, dupa gravitate:
grave, mai putin grave, usoare.
3 criminalit in alte tari. Pentru a oferi unele exemple preluate dintr-o ţară cu vechi tradiţii democratice, în SUA,
statisticile F. B. I.-ului au indicat că în deceniul 8 al secolului trecut, o infracţiune gravă s-a produs la fiecare trei
secunde, iar o infracţiune de violenţă a apărut la fiecare 25 secunde.'în anul 1987, circa 35 milioane de
americani au fost victime ale unor infracţiuni, iar 12 milioane au fost arestaţi pentru felurite fapte P. Numai în
oraşul Chicago, există mai mulţi spărgători decît în întreaga Japonie. în 1993 în închisorile din SUA existau
peste un milion de deţinuţi, crima în America devenind un veritabil „mod de viaţă".Deci, ceea ce caracterizează
societatea actuală, indiferent de gradul de dezvoltare şi de forma organizării politice, este creşterea continuă a
criminalităţii. Aceasta ar fi o primă tendinţă a criminalităţii în statele lumii. O a două tendinţă ar fi creşterea
crimelor cu utilizarea armelor de foc. A treia tendinţă, cu caracter general o constituie creşterea ponderii
criminalităţii organizate. Ea devine o problemă politicăDupă aprecierile specialiştilor daunele aduse
societăţii de crima organizată sunt de 50 ori mai mari decît cele aduse de criminalitatea simplă, „ de stradă ". A
patra tendinţă, strîns legată de cele precedente şi favorizată aproximativ de aceleaşi condiţii oferite
infractorilor o constituie specializarea şi profesionalizarea infractorilor, indiferent dacă sunt sau nu incluşi în
formaţii criminale organizate. A şasea tendinţă pe curbă crescătoare a criminalităţii este internaţionalizarea
crimei. Această tendinţă s-a remarcat mai ales începînd cu deceniile 8 şi 9 a secolului trecut în cazul
organizaţiilor criminale, multinaţionale, cum sunt cele care practică terorismul, traficul de arme şi de droguri,
deturnări de nave, spionajul economic şi tehnico-ştiinţific, traficul de fiinţe umane etc. Conform unor rapoarte
ale Diviziei ONU pentru combaterea crimei organizate şi ale Interpolului în momentul de faţă, există şi
acţionează în lume la nivel internaţional, patru tipuri de asociaţii şi organizaţii criminale.
Tema 6 Personalitatea infractorului
I 1.identificati notiunea si conceptul de personalitate a infractorului.Personalit infract e un concept
criminologic care include notion psiho-soc de infractor si not jur-penala. In sens psiho-social personalit = sistem
bio-psiho-socio-cultural constituit fundamental in conditiile existentei si activitatii sale. Studierea personalit
inract are o import mare pt individualiz pedepsei si pt elabor masuri de prevenire si combatere. Personalit infract
= ansamblul trasat individuale, bio-psiho-socio-culturale si totalit calitatilor soc ale omului care in corelatie cu
alte conditii interpersonale determina comiterea unei fapte prevaz de legea pen.
2.stabiliti particularitatile psihice ale infractorului. Temperament (firea)-capacit de a rasp la stimuli int si
ext, capacity de autocontrol. Are proven ereditara. Trasat temperam pot da nast la unele act positive sau
negative: individualism, egoism, lacomie, lene etc. Clasif temp (Hipocrate sec 4 a.Chr):tip holeric (puternic,
nestapinit, explosiv), sangvinic (vioi, mobil dar ekilibrat), flegmatic (lent, rezistent, stapinit) si melancholic
(sensibil, usor inhibabil). Aptitudinile-insusirile individ c/e determ capacity intellect ale pers. De baza-
ereditare, superioare-dobind pe parcurs perfect. Caracterul- Teofrost sec 4-3 i.e.n. descr aspect moral al pers
.-reflecta individualit socio-morala a pers. Sec 19, caract e/e conceput in plan pur psihologic - particularit
individ a intellect, simt, vointa. Sec 20-caract-trasat unei personalit si ale unor sectiuni ale psihicului. 2 tipuri de
caracter : intravertit (orientarea catr propriul eu,pers inhibabile); extravertit (orientarea spre lume, comunicabili,
atasati de oameni)
3.estimati factorii ce contribuie la formarea personalitatii infractorului: Sunt anumite componente ale
mediului omului care il influenteaza direct si de care depinde, in special la minori, comportamentul pe care il
preiau si atitudinea pe care o vor avea fata de multe lucruri – familia, scoala, timpul liber, influenta negative,
religia etc. Aceste componente determina atit comportamentul minorului cit si cresterea numarului infractorilor
intre minori. Aceste componente mai pot fi grupate in
:instrainare,inadaptare,frustrare,invatare,micromediu,macromediu. Alienarea – conflict intre
Instrainarea se produce fata de altii, fata de necesitati, fata de scoala, fata de sine. Frustrarea – stress psihologic.
Obstacole aparute in calea spre a obtine scopul. Emotii negative – minie, iritare, vinovatie. Inadaptarea – de
obicei din cauza la unele motive interne (Kinberg). Pers nu se poate adapta la regulile din jur. Inadaptarea poate
fi fizica, psihologica si psiho-patologica. Invatarea – unui comportament. Primul – G. Tarde. Infractorii nu-s
inascuti ci invata unul de al altul (mai ales la minori pt ca-s usor de influentat).
II 1.Descrieti trasaturile individuale ale infractorului Personalit infractor e marcata de anumite coordinate de
natura biologica, psihologica si sociala care determina comportamentul lui. De natura biologica (morfologica):-
Virsta – trasatura individuala care indica nivelul de dezv bio-psiho-soc.copilaria, adolescent, tineretea, per
adulta ,batrinetea -Sexul – ansamblul trasaturilor morfologice si sociale prin care indivizii se impart in barb si
femei. Intre ei exista diferenta de caracteristici fiziologice si unele psihologice. De natura psihologice:
Temperament – capacitatea pers si felul de a raspunde la anumiti factori exteriori si interiori (nervi,
autocontrol). Cf lui pers se impart in holeric, sangvinic, flegmatic, melancholic. Aptitudini – insusiri ale
individului care conditioneaza reusita acestuia. (activitati fizice, intelectuale). Depinde de factori ereditari,
conditii de mediu, invatare Caracterul – individualizarea socio-morala a pers. Totalitatea insusirilor psihice si
morale ale individului manifestate in actiunile si comportamentul sau, in atitudinea fata de sine, fata de altii, de
societate, si de valori. De asemenea infractorii pot fi diferentiati in dependenta de categoria de infractiuni
(violatori, asasini, hoti etc.). In dependenta de inclinare (potentiali, ocazionali, profesionali, etc.) S.A. criterii.
2.Argumentati caracterul, scopul si functia si influenta pedepsei asupra personalitatii infract. Pedeapsa e/e
o modalitate de dezaprobare a samovolniciei individului si care se manifesta prin aplicarea legii si a masurilor
de constringere a persoanelor vinovate de savirsirea unei fapte interzise de legea penala. si care are drept scop
apararea societatii de atentate infractionale, prevenire de noi infractiuni,restabilirea ordinii de drept si a echitatii
in societate. Pedeapsa este principalul mijloc de realizare a scopului legii P, de aceea scopul pedepsei coincide
cu scopul legii P. Legea penala apara impotriva infr-lor, persoana , d-le si libertle acesteia, proprietatea ,mediul
inconjurator, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a RM, pacea si securiatea precum si ordinea
de drept.Legea penala are de asemenea drept scop prevenirea savirsirii de noi infractiuni..Functiile pedepsei P:
1.constringere 2.corectare 3.reeducare 4.restabilire a echitatii sociale 5.prevenire generala 6.prevenire specila
Funcţia de restabilire a echităţii sociale îmbracă haina unui rău cu care se răspunde răului produs prin săvîrşirea
infracţiunii. Răul, suferinţa ge care o implică pedeapsa, decurg din lipsurile şi restricţiile, constringerile
prevăzute de lege.Funcţia de prevenţie generală are un scop mediat,jndepărtat, atenţionînd toţi cetăţenii
despre posibilitatea pedepsei P in cazul cînd ar fi tentaţi să comită infracţiuni. Este o dispoziţie de preîntîmpinare,
ce implică teama sau frica de pedeapsă, ultima avînd un rol preventiv general antiinfracţional. In sfîrşit, funcţia
de prevenţie specială ca scop al pedepsei este definită prin faptul că_pedeapsa are un scop imediat, de a preveni
săvîrşirea de noi infracţiuni din partea condamnaţilor, adică a persoanelor care deja au săvîrşit infracţiuni.
Prevenţia specială se realizează prin funcţia de corectare şi reeducare, care depinde de personalitatea
infractorului, categoria pedepsei aplicate, durata sau cuantumul ei concret, precum şi de modul de executare a
acesteia
3.Elaborati clasificari si tipologii ale infractorului. Importanta tipologiilor si a clasificarilor:1.P/u analiza
mai profunda a personalitatii infrac 2.P/u cerectarea cauzelor active criminale 3.P-u prevederea probabilitatii
active criminale 4.P-u elab masurilor de prevenire si combatere. Dupa scop: 1.clasif jur-pen –are menirea sa
contribuie la individualizarea raspunderei si pedepsei P 2.penetenciara-contribuie la organizarea eficienta a
executarii pedepsei si corectarea persoanei 3.criminologica-contribuie la reflectarea cauzelor comportamentului
individual la elaborarea si realizarea eficienta a profilaxiei acesteia. Lombroso clasifică criminalii în: criminali
născuţi;nebuni morali criminali epileptici (epileptoizi); criminali pasionali; criminali nebuni (la aceasta categorie
se mai axează criminal» alcoolici, criminalii isterici şi criminalii seminebuni sau matoizi); criminali de
ocazie,criminali de obicei .Pe aceeaşi linie de cercetare, în istoria criminologiei e clasificarea lui R.Garofalo, ca
şi la Ferri, cinci categorii de criminali „adevăraţi", adică cei care comit delicte naturale: criminali asasini sau
tipici,criminali violenţi: criminali improbi; criminali cinici criminali convenţionali sau „revoltaţii" (crimele
acestora constau în nesupunerea faţă de lege). La rîndul său, A. Lacasagne distinge: 1) criminali de sentiment
sau de instinct (sunt incorigibili, fiind
determinaţi la crimă de tendinţele ereditare, obişnuinţă sau viciu). 2) criminali de acţiune sau de ocazie (numiţi
şi pasionali); 3) criminali de gîndire sau frontali (printre aceştia se înscriu şi criminalii alienaţi). Dupa
tendinta de repetare criminologia distinge 1.recidivisti 2.nerecidivisti Dupa categoria de infractiuni: -
hoti;asasini;violatori etc. si multe alte clasificari…
III 1Defin personalitatea infract minor. Delincventa juvenila – devierile de la norma sociala si penala
savirsita de minori pina la 18 ani. Ansamblul trasaturilor individuale, bio-psiho-socio-culturale precum si
totalitatea calitatilor sociale ale omului care in corelatie cu alte conditii interpersonale determina comiterea unei
fapte prevazute de legea penala. Pers la momentul comiterii infractiunii san u aiba virsta pentru care sa fie atras
la raspundere penala – 16 ani, in unele cazuri 14.
2trasaturile, factorii cresterii criminalitatii minorilor. -diferenta intre oferta de produse alimenatre ,
imbracaminte, servicii si posibilitatile reduse de cumparare – criza economica,-imposibilitatea incadrarii in
cimpul de munca pt a avea venit sufficient -scolarizarea redusa -accesul usor la alcool si stuperfiante -nivelul
scazut al activitatii organelor de combatere cu criminalit minorilor -influenta negativa asupra formarii personalit
minor – mass-media, scene sadice, porno, crime… -neatentie din partea parintilor
3.Masuri de prevenire si combatere a criminalit minorilor Măsurile de prevenire şi combatere a
criminalităţii minorilor nu se bazează pe un set de drepturi diferite care aparţin delincvenţilor juvenili, ci pe un
set de prevederi cu scopul de a oferi o protecţie suplimentară pe lîngă drepturile destinate adulţilor care, la
rîndul lor, sunt în măsură egală aplicate şi minorilor.documente de bază: - Convenţia O.N.U. cu privire la
drepturile copilului ; - Legea privind drepturile copilului din 2 martie 1995; măsuri, mijloace şi propuneri
pentru reducerea criminalităţii în rîndul minorilor şi tinerilor adulţi, dintre care menţionăm: - dezvoltarea
serviciilor sociale de sprijinire sau consiliere a familiilor cu mulţi copii şi cu o situaţie economică grea; -
reorganizarea serviciilor de autoritate tutelară şi organizarea unei reţele autentice de asistenţă socială, mai
accesibilă şi mai puţin birocratizată; - perfecţionarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale; - responsabilitatea
cadrelor didactice de a semnala autorităţilor tutelare cazurile de absenţe sau de abandon şcolar, după o prealabilă
contactare a familiei; - măsuri legislative de sancţionare a părinţilor care se fac vinovaţi de proasta educaţie şi
întreţinere, îngrijire a copiilor; - instituirea unor pedepse penale celor care se fac vinovaţi de utilizarea silită a
forţei de muncă a minorilor; - depistarea şi identificarea copiilor „străzii”, ce-şi petrec zilele vagabondînd sau
cerşind; - îmbunătăţirea organizării şi funcţionării centrelor existente de primire a minorilor şi extinderea lor pe
întreg teritoriul ţării. - înfiinţarea unor centre sociale de zi, cu regim deschis, destinate copiilor şi în care aceştia
s-ar putea alimenta gratuit precum şi ar fi atraşi în diferite activităţi cultural-sportive, social-utile etc.; - crearea
unor centre specializate, cu profil psihiatric şi psihoterapeutic, pentru internarea, tratarea copiilor bolnavi
psihici; - constituirea la nivel naţional şi la nivelul fiecărei localităţi, a unui organism care să coordoneze
activitatea tuturor structurilor ce au misiunea educării şi supravegherii minorilor;
VI 1 relatati orientarea antisociala a personalitatii infract orientare antisocială a personalităţii are două
semnificaţii: 1defineşte incapacitatea individului de a răspunde adecvat sistemului de norme şi valori promovat
de societate. Individul orientat antisosial recunoaşte sistemul legal de valori, dar personalitatea sa prezintă o
inadaptare, o disfuncţie, neputînd să reacţioneze întotdeauna în conformitate cu aceste valori şi norme, 2 elimină
sistemul de norme şi valori generale ale societăţii, însuşindu-şi norme şi valori proprii, care sunt contrare, opuse
celor eliminate. Acest tip de orientare antisocială este caracteristic recidiviştilor.
2 Determinati trasaturile morfologice ,psihice si sociale ale diferentierii infractrului Trasaturile biologice –virsta
si sexul .Vîrsta infractorului reprezintă o trăsătură individuală a personalităţii care ne indică nivelul de
dezvoltare bio-psiho-socială a acestuia. Astfel, vîrsta caracterizează gradul de dezvoltare a aptitudinilor fizice
ale persoanei (forţa fizică, dezvoltarea instinctelor, inclusiv a celor sexuale etc.), nivelul dezvoltării psihice
(intelectul, voinţa sau afectivitatea), nivelul dezvoltării sociale (gradul de şcolarizare, profesia, starea civilă,
experienţa de viaţă etc.). Toate aceste caracteristici ne pot da indicaţii referitoare la explicarea comportamentului
deviant în general. Sexul infractorului. Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfologice şi sociale prin care
indivizii umani se împart în bărbaţi si femei. Diferenţele dintre sexe se explică prin factori de natură biologică,
psihică, socială şi culturală. Din acest punct de vedere, bărbaţii se deosebesc de femei în plan anatomo-
morfologic, fiziologic, psihic şi social, precum şi prin manifestările comportamentale. Datorită acestor
deosebiri, în criminologie au apărut un şir de teorii ale deosebirii dintre sexe. 1) deosebirea dintre bărbat şi
femeie este de ordin biologic, avînd o natură atît de profundă, încît determină superioritatea integrală şi
constantă a bărbatului faţă de femeie. Caracterele anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai
superioare ale bărbatului îl fac pe acesta, sub toate raporturile, superior femeii. Această superioritate biologică,
esenţială, a bărbatului îi asigură, în mod firesc şi superioritatea socială. Anume, inferioritatea biologică a femeii
este cauza fatală a inferiorităţii sale, în toate domeniile vieţii, a tuturor pretinselor nedreptăţi; 2) deosebirile şi
inegalităţile dintre sexe sunt arbitrare. Bărbatul fiind mai puternic fizic, în mod arbitrar, tiranic, impune femeii
umilinţa inegalităţii şi a subordonării; 3) deosebirea constă şi în misiunea distinctă a celor două sexe.
Deosebirile sunt esenţiale şi necesare pentru armonia societăţii. Caracterele, însuşirile distincte ale bărbatului şi
ale femeii se completează şi armonizează pentru a colabora în unire. Deosebirile psihice între bărbat şi femeie ar
fi mai esenţiale, decît cele fizice. La femeie prevalează capacităţile, însuşirile, calităţile sufleteşti, iar la bărbat
capacităţile, facultăţile intelectuale. La femeie predomină sentimentul, la bărbat raţiunea. Femeia este mai
sensibilă, mai impresionabilă, mai sentimentală, mai capricioasă, mai pasionată decît bărbatul. Bărbatul este
volitiv, femeia este afectivă. Bărbatul are o capacitatea mai mare,de logică, de creaţie, de abstracţie, de
aprofundare. Femeia, pe de altă parte, are o capacitate mai mare de intuiţie, de observaţie, de recepţie etc. La
diferenţele anatomice, fiziologice şi psihologice dintre sexe se adaugă şi diferenţele de secole ale tratamentului
lor. Bărbatul şi-a creat şi menţinut o situaţie superioară, de dominaţie asupra femeii, ultima fiind oprimată,
umilită şi nedreptăţită de bărbat. Întru susţinerea principiului egalităţii dintre sexe s-a ridicat Finot, care susţine
că femeia nu este inferioară bărbatului. Atîtea femei celebre strălucesc în literatură, artă şi ştiinţă. Geniul şi
inteligenţa nu se datorează sexului. Femeia este atît inferioară, cît şi superioară bărbatului. Dacă într-un domeniu
femeia nu este superioară, ea îl depăşeşte pe bărbat în alt domeniul . Femeia, deci, este egală cu bărbatul căci
nimic nu autorizează inferioritatea ei din punct de vedere intelectual, moral sau fiziologic
3 Evaluati personalitatea infractorului recidivist si profesionist Săvîrşirea infracţiunilor în mod repetat
este o dovadă elocventă despre ineficacitatea măsurilor de corectare şi reeducare a infractorilor. Această
categorie de infractori prezintă un pericol social sporit, deoarece astăzi criminalitatea recidivă a devenit
mai periculoasă şi profesională. Clasificare a criminalităţii recidive, am începe cu recidiva (recidiviştii) în
sens: 1) juridico-penal; 2) criminologic. În sens juridico-penal se consideră recidivă comiterea cu intenţie
a uneia sau mai multe infracţiuni de o persoană cu antecedente P pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
În acelaşi sens juridico-penal distingem trei feluri de c) recidiva deosebit de periculoasă .În sens
criminologic, recidiviştii sunt persoanele anterio condamnate, indiferent de ridicarea sau stingerea
antecedentului, precum şi persoanele care au săvîrşit Distingem următoarele tipuri de criminalitate recidivă:
persoanele la care starea de recidivă. a; persoanele anterior condamnate, dar la care condamnarea a fost
stinsă sau ,persoanele liberate de răspunderea penală şi de pedeapsa penală cu aplicarea altor măsuri, ca:
„Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă; persoanele care au comis o
infracţiune, dar faţă de care nu s-a aplicat, din diferite considerente, legea penală şi pedeapsa penală. Cele
mai multe infractiuni săvîrşite de către recidivişti, sunt infracţiuni împotriva proprietăţii. compartimentul
infracţiunilor contra proprietăţii accentul se pune, în primul rînd, pe furturi, jafuri, tîlhării şi escrocherii.
Divizarea criminalităţii recidive pe categorii de infracţiuni ne permite să distingem: - recidivişti speciali; -
recidivişti generali (ocazionali).
Recidivistul special prezintă, de regulă, un pericol social, mai sporit decît cel general. Două treimi din
recidiviştii speciali săvîrşesc infracţiuni contra proprietăţii .Majoritatea dintre ei sunt recidivişti deosebit de
periculoşi cu lungi biografii criminale şi cu lungi termene de detenţie. Fiind foarte „calificaţi” şi posedînd o
adevărată măiestrie în acest domeniu, mulţi dintre ei o perioadă lungă de timp se află în libertate, fiind reţinuţi
după săvîrşirea unui număr impunător de pungăşii. Anume „hoţii de buzunare” reprezintă circa 37% din
numărul total al recidiviştilor. Criminalitatea profesională constituie tipul criminalităţii ce se manifestă printr-o
activitate criminală permanentă a participanţilor, ce constituie principala sursă a veniturilor lor şi necesită o
specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor, precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o
anumită specializare, la o subcultură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat. Profesionalizarea,
comiterea infracţiunilor de un anumit tip şi utilizarea unor anumite mijloace şi metode de săvîrşire a
infracţiunilor, dar neapărat criminale. Criminalitatea profesională ar avea cîteva caracteristici: - are o
continuitate istorică de decenii şi chiar secole; - se bazează pe transmiterea experienţei criminale; - are tradiţii şi
obiceiuri criminale cu o largă paletă de norme neformale de conduită şi viaţă (statutul în lumea criminală,
argoul, tatuajele, arta criminală etc.); - aduce subiecţiilor ei venituri considerabile; Pentru personalitatea
infractorului profesionist1 sunt caracteristice:- posedarea şi menţinerea unui complex de cunoştinţe, deprinderi şi
"măiestrii" necesare activităţii criminale profesionale; - alegerea şi optarea pentru un anumit tip de infracţiune
(furt, escrocherie etc.), - intensitatea activităţii criminale, care depinde de gradul de calificare. - colectarea
informaţiei necesare despre locul şi condiţiile posibilei acţiuni criminale .La rîndul lor, recidiviştii generali mai
sunt numiţi şi huligani-recidivişti. Aceştia sunt persoane neantrenate în cîmpul muncii, cu o pregătire şcolară şi
profesională joasă, care consumă abuziv droguri şi alcool. Personalitatea acestor recidivişti este deformată de
obiceiurile şi deprinderile lor de a rezolva orice conflict sau situaţie pe cale violentă, în majoritatea cazurilor ei
fiind provocatori de conflicte.
Tema 7 Victima
I 1Not de victimologie victimologia-este stiinta ce studiaza personalitatea si comportamentul victimei
raportata la realizarea si consecintele directe ale actiunii agresiunii asupra victimei .
astfel victimologia reprezinta un sistem de concepte,principii si reguli constituite pentru a se apara drepturile
victimei si din care sa decurga masuri de natura sociala morala si jur pentru a stabili situatia anterioara
procesului de agresiune.
2 Comparati victima in sens criminologic, social, jur-penal. astfel in sens criminologic victima a ainfractiunii
este considerata orice pers umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale
unei actiuni sau inactiuni criminale. Victima din (.) criminologic se defirentiaza de alte persoane care de
asemenea pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale, astfel daca nu exista dauna ca rezultat al unei fapte
ilicite nu exista nici victima. Printre conceptele crimiolog gasim victimizare-cvare este procesul de transformare
a persoanei in victima si victimitate-ce reprezinta ansamblul insusirilor,trasaturilor,capacitatilor care predispun
persoana de a deveni victim. Din punct de vedere social victima este orice persona umana care a suferit moral,
fizic sau material in urma unei infractiuni, astfel aici se studiaza cauzele sau conditiile ce au favorizat pe unele
persoane sa devina victime ale infractiunii ca ex neadaptarea in societaea care traieste. Din punc de vedere
social se iau in consideratie caracteristica individuala a persoanei ce consta in predispozitia ei de a deveni
victima, precum si caracteristica comportamentului persoanei care in anumite situatii risca sa devina victima a
infractiunii In sensul juridico penal putem mentiona ca in art.58cpp se mentioneaza expres ca se consid victima
pers fizica sau jur careia prin infractiune iau fost aduse daune morale, fizice sau materiale pe linga aceasta art 59
cpp arata ca parte vatamata este consid parte vatamata pers fizica. Pot mentiona ca not de victima este cu mult
mai larga decit cea de parte vatamata fiinda ultima are aceasta calitate doar in sensul juridico penal datorita
recunoasterii ca parte vatamata prin ordonanta organului de urmarire penala imediat dupa stab temeiurilor de
atribuire a unei asemenea calitati procesuale , majoritatea victimelor nu ajung sa foie recunoscuta ca parte
vatamata.
3 propuneti, elaborati si realiz masurile de profilaxie victimolog. astfel as considera ca cel mai optimale
urmat masuri de profilaxie victimologice : -recuperarea pagubelor si inlaturarea consecintelor infractiunii,-
victimoterapias ce ar include elaborari metodologice de comportare cu victima,de audiere a acesteia,precum si
de crearea unui sistem de reabilitare a victimei ,-impunerea unor masuri de informare practica,, a potentialelor
victimedespre metodele de comitere a infractiunii. ,-stabilirea prognosticului victimologic deoarece cunoscind
mecanismul de victimizare,caracteristicele victemelor, metodele si tipurile de victimizare,locul si perioada de
timp ce coreleaza cu procesul de victimizare este posibil de a preintimpina urmatoarele persoane de a se
transforma in victima.
II Victima infractiunii
1. Identificati vinovatia victimeii in cauzalitatea criminalitatii Criminologia studiaza vinovatia victimei ca
una din verigile sistemului cauzal al infractiunii, care se manifesta atat prin comportamentul ei provocator-
circumstanta ce influenteaza asupra inovatiei raspunderii subiectului infractiunii, cat si prin comportamentul
usuratic, neatent, riscant sau neprevazator a persoanei vatamate. Cercetarea victimologica a vinovatiei este cheia
solutionarii cauzalitatii criminalitatii si clarificarii mecanismului comportamentului infractional.
2. Clasificati situatiile criminogene dupa comportamentul victimei Dupa comportament: Pozitiv-opune
rezistanta activa Negativ-insasi victima incalca normele morale sau juridice Neutru- nici, nici. Dupa Schafer:
-anterior nu au avut nici o legatura cu faptasul-victima nu are nici o vina, e o persoana intimplatoare - victima
provocatoare-care a comis ceva ce a declansat trecerea la act
1
-victima neglijenta care incita infractorul la trecerea la act-ex. Nu incuie usa la masina,-victima slaba fiziologic,
biologic-nu opun rezistenta,- victime slabe social-minoritati etnice, religioase, fara vina proprie,- victime
autovictimizante-prostituate, suicigasi-victime politice. Dupa Mendelson: -absolut nevinovate;-vinovatie
minora;-la fel de vinovate ca infractorul;- mai vinovata ca infractorul;-absolut vinovata(ea savarseste atacul);-
victima-simulant. Dupa Lamborn: Initiere;Facilitare;Provocare;Cooperare;Instigare Deci dupa comportamentul
adoptat de victime, aceste pot fi acuzate cand ele insele prin comportamentul lor provoaca situatia criminogena
respectiva si pot fi aparate cand sunt victime absolut intimplatoare si inocente.
3. Proiectati raportul infractor-victima Cu cat comportamentul victimei e mai provocator, cu atat actiunile
faptuitorului sunt mai fortuite, deci este nu o opunere, ci un raport invers, totusi fiind influentat de mai multi
factori: -afectivitatea pozitiva sau negativa fata de victima -cunoasterea calitatilor victimei -stabilirea motivelor
-anticiparea consecintelor actului criminal Cel mai bine raportul se vede in cadrul infractiunii de viol, victima de
multe ori se afla in relatii prealabile, crezand bunele intentii si primeste cu usurinta invitatii mai putin decente de
consumare a bauturilor, vizita domiciliului-se formeaza 3 situatii:-victima prin comportare a si provocat violul
-victima a favorizat savarsirea violului.-Comportamentul a fost neutru.Sheley vede raportul dat: Infractor activ -
victima semiactiva I. activ- V. Pasiva I. activ – V. Activa I. semipasiv – V. Activa I pasiv – V. Active.Victimele
adesea coopereaza cu criminalii, cooperarea fiind: Constienta, Subconstienta, Inconstient Astfel in 26%
victimele contracareaza crima 29%-neutru 33% creaza conditii favorabile .11%-victimele provoaca crima.
III 20.Victima infractiunii
1.Criterii de clasificare si tipologia victimelor Există mai multe criterii de clasificare ale victimelor: 1.Dupa
categoria infractionala se pot diferenţia numeroase categorii de victime: -victime ale infracţiunii de vătămare
corporal ă: -victime ale infracţiunii de viol; -victime ale infracţiunii de tîlhărie etc. Practic, victime există la orice
componenţă de infracţiune din partea specială a Codului penal. 2.După. gradul de implicare şi de
responsabilitate în comiterea infracţiunii a victimilor am analizat clasificările iui Mendelshohn, Fattah şi
Lamborn, axîndu-ne, în final, pe clasificarea lui Sheley din 1979: -infractor activ - victimă pasivă; -infractor
activ - victimă semiactivă,-infractor activ - victimă activă; -infractor semipasiv - victimă activă; -infractor pasiv -
victimă activă. 3.După criteriul biologic,psihologic si social se înscrie clasificarea "părintelui" victimologiei în -
consumatorii de alcool şi/sau droguri; -persoanele cu o inteligenţă redusă. în concepţia lui Hentig, aceştia
sunt născuţi spre a ti victime datorită naivităţii şi credulităţii lor; -persoanele temporar deprimate, singuratici
sau cu "inima zdrobită" pot cădea uşor pradă hoţilor, escrocilor etc, -persoanele achizitive, adică cele care în
orice împrejurare caută să-si mărească bunurile. Această tendinţă poate duce atît la crimă, cît şi la victimizare;
-persoanele destrăbălate, desfrînate - expuşi pericolului atacurilor fizice,sexuale. Alţi autori fac clasificarea în
funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socială. Aşa, A. Karmen distinge: - copii dispăruţi; copii
maltrataţi fizic sau sexual; persoane în vîrstă; femei maltratate; victime ale atacului sexual; victime ale
accidentelor rutiere
.2. Stabiliti personalitatea si comportamentul victimei in mecanismul actului infractional . Victimele
adesea colaborează cu criminallii lor. Ac colaborare poate fi: conşţienta, inconştientă;subconşjienţă. Rolul
victimei în mecanismul actului infracţional poate fi extrem de divers din acest punct de vedere, comportamentul
victimei poate fi: pozitiv, adica victima opune rezistenta activă agresorului; neutru - nu contribuie nici la
comiterea infracţiunii si nici la contracararea ei,negativ - victima însăşi încalcă într-un oarecare mod normele
morale sau juridice. Luînd drept criteriu gradul de participare şi de răspundere a victimei în comiterea
infracţiunii, cercetătorul Stephen Schafer stabileşte citeva categorii victimale: 1victime care anterior crimei nu
au avut nici o legătură cu faptasul întilnirea dintre victimă şi infractor este complet întîmplătoare, iar victima nu
are nici o parte din vină;2victime provocatoare, 3) victime cae grabesc trecerea la act 4)victime slabe
fiziologic, biologic, care nu pot opune rezistenţă criminalilor 5).victime slabe sub aspect social; 6) victime
autovictimizante, ce orientează victimizarea asupra lor însele (prostituate, cartofori, suicidari etc); s.a. Tot din
punct de vedere al vinovăţiei victimei, Mendelsohn (1956) distinge următoarele categorii de victime: absolut
nevinovate; avînd o vinovăţie minoră; la fel de vinovate ca şi infractorul; mai vinovată decît infractorul, absolut
vinovată, avînd responsabilitatea totală în comiterea infr. victimele pot fi acuzate sau apărate. In sensul
acuzarii , seconsidera ca , victimele tre sa raspunda p-u comportamentele lor pina si in timpul infr. Şi invers,
apărătorii victimei consideră că cei care acuză, victima exagerează măsura în care provocarea contribuie la
comiterea infracţiunii si susţine că majoritatea victimelor sunt complet inocente, nevinovate.
3. elaborati directiile principale ale active subiectilor prevenirii victimologice Subiectii prevenirii
victimologice sunt reprezentate de organele de stat care au atributii in sfera prevenirii si combaterii actelor
infractionale.Victemele faptelor criminale au nevoie de protectie din partea S. Descriminarea nu este
acceptata .Victima poate fi aparata prin urm forme de catre aut de stat: 1.Accesul la justitie si tratamentul
echitabil-victimele tre sa fie tratate cu compasiune si sa le fie respectata demnitatea. Tre sa fie informate despre
dre-le lor pentru a putea obtine compensarea cuvenita.este dreptul victimei sa-I fie satisfacute nevoile juridice:
a).Posibilitatea de recurs b) asistenta jur pe tot parcursul proced c)limitarea dificultatilor in process d)asigurrea
securitatii lor si a familiilor lor 2.Oblig de restituire si compensare. Sa se repare echitabil prej cauzat victimilor,
familiilor lor( bunurile) 3.Indemnizatie- tre sa fie asigurata o indemnizatie financiara care este in obligatia
infractorului in caz ca acesta nu are surse aceasta obligatie revine statului.o posibilitate de imbunatatire a
acestor cerinte ar fi cresterea, si intarirea fondurilor nationale de indemnizare a victimilor. 4. Servicii-victimile
tre sa primeasca asistenta materiala, medicala, psihologica si sociala de care au nevoie prion intermediul
organismelor benevole, comunitare si autohtone.Personalul serviciilor de politie , justitie , sanatate tre sa fie
bine instruite ca sa garanteze un ajutor prompt si corespunzator victemelor.O modalitate de a imbunatati situatia
victimelor si de a preveni actele infractionale ar fi ca org de stat sa modifice legislatia in raport cu situatia
sociala a societatii. Deasemenea foarte important este si faptul ca legislatia nationala sa corespunda cu legislatia
internationala in domeniu-conventii, tratatate etc.
Tema 8 .Reactia sociala fata de infractiune C
I 1.Identificati bazele istorice reactiei sociale anti infractionale Constatam ca criminlitatea ca fenomen social
a aparut odata cu structurarea primelor comunitati umane arhaice. Pe parcurs societatea s-a dezvoltat, s-a
transformat a evoluat, iar toate acesta au aparut in legatura cu evolutia soocializarii omului. Pe calea evolutiei s-
a ajuns de la hoarda, ginta clan trib la societate organizata in stat. Iar aceasta de fapt traieste prin coexistenta si
cooperarea membrilor sai , iar in cazul incalcarii acestor norme se tulbura linistea si siguranta vietii sociale. Pe
parcursul societatii apare legea –ca izvor al dreptului care este impus de catre fiecare stat in parte si in felul sau.
Ulterior aparitie legei fiecare popor si-a impus coduri complete. La momentul actual in orice societate exista si
functioneaza un ansamblu de norme obiceiuri si practici sociale prin care se asigura ordinea sociala.
2.Comparati tendintele moderne in politica penala Tendinta neoclasica Acest sistem de idei de politică
penală consideră necesară menţinerea,caracterului retributiv al pedepsei, corespunzător responsabilităţii
infractorului. Pedeapsa se întemeiază pe vinovăţia infractorului, dar natura şi gravitatea acesteia trebuie să
corespundă posibilităţii infractorului de a se îndrepta sub influenţa ei (pedepsei). Pentru atingerea acestui scop
este necesară organizarea ştiinţifică a executării pedepsei privative de libertate. Neoclasicismul contemporan se
remarcă şi prin apărarea cu vigoare a libertăţii persoanei, opunându-se ideilor noii apărări sociale, ca justiţia
penală să nu se înfăptuiască de jurişti, ci de specialişti (profesionişti) în ştiinţele despre om. Tendenta
moderata Aceasta incearca de fapt imbinarea si compromisul intre vechi si nou intre modelul preventiv si
tendinta neoclasica represiva. Ea se axeaza pe ideea ca atit o represiune foarte dura cit si o renuntare completa la
aceasta vor duce la cresterea fenomenului 3k. Treb de inteles faptul ca lupta impotriva criminalitatii nu poate fi
dusa doar prin mijloace represive si ca aceasta nu este numai problema org de drept si a politiei ci este lupta
tuturor cetatenilor de rind. De fapt cum vedem aceasta tendinta reflecta participarea cetatenilor la combaterea
fenomenului de criminalitae, diversificarea sistemului de sanctiuni alternative inchisorii ,masuri de compensare
a victimei. Tendinta radicala Aceasta propune o strategie de inlocuire treptata a actualei politici P cu un sistem
de instante de control social organizat la nivelul colectivitatii. 3.Modele de reactie sociala impotriva
criminalitatii Modele de reacţie: Represiv-Cea mai rudementara forma a dreptului a fost razbunarea privata
nelimitata cind victima sau rudele acesteia se razbunau pe agresor. princ cf caruia raul trebuie rasplatit cu rau.
Cele mai vechi codificari de care trebuia sa se conduca intreaga societatea sunt Legile din Esnuna care contin in
exclusivitae norme de drept penal si drept civil. Ulterior cea mai cunoscuta codificare antica ramane Codul lui
Hammurabi Pt I data intilnim scopul general a pedepsei P:prevenirea viitoarelor infractiuni. Apoi urmeaza
Legea celor XII table Legile lui Manu etc. De fapt modelul represiv a existat doar pina in Sec 18 cind apare
model preventive. Preventiv-cel mai mare rol in aparitia acestuia a jucat Tratat despre delicte si pedepse a lui
Cessare Beccaria. Aceasta idee este bazata pe faptul ca este mai bine sa previi decit sa pedepsesti iar pt aceasta
este necesara existenta unei legi simple dar bune si clare iar intreaga societate trebuie sa fie in interesul apararii
acestor legi dar nu distrugerea lor. Nici o lege nu treb sa favorizeze oricare categorie de oameni. Aceste idei au
fost preluate de Ferri care propune citeva masuri pt recuperarea criminalului ca imbunatatirea conditiilor de trai,
reducerea timpului de munca salarizare decent Modelul mixt-este imbinarea celor 2 mod
represiv=preventiv.Este mod potrivit caruia scopul legii P consta in apararea sociala care poate fi realizat printr-
o imbinare a represiunii si a prevenirii- Curativ –un rol important in realizarea lui il au prognozarea
criminologica strategia luptei reiesind din cauzalitate determinate si starea reala a luptei. In RM Cod penal
prevede aplica liberarea de pedepse pen inlocuirea pedepsei neexecutate cu o pedeapsa mai blinda, liberarea de
pedeapsa a minorilor etc
II Reactia sociala fata de infractionism.
1Des modelele de reactie sociala impotriva criminalitatii. ca modele de reatie sociala importriva
infractionismului se cunosc: a)modelul represiv – promoveaza represiunea penala, prin aplicarea de pedepse,
b)perventiv – promoveaza ideologia ca este mai bine sa previi crimele decit sa le pedepsesti, c)mixt – imbina
represiunea penala cu preventia generala si speciala a pedepselor P, orientind rectia sociala contra criminalitatii
in planul combaterii criminalitatii reale, aparind astfel valorile sociale ocrotite de legea penala, d)curativ -
promoveaza resocializarea si reintegrarea infractorulu, pedepsele trebuie sa aiba la baza metod ede tratament, sa
se elaboreze diferite programe sociale
.2Demonstrati modelul represiv Pentru ca o societate sa-si poata indeplini functiile sale, ea are nevoie de un
echilibru intre tendintele individuale ale membrilor si interesele societatii (interese colective).acest echilibru este
mentinut de o putere normativa si coercitiva – dreptul. Forma cea mai rudimentara a dreptului a fost razbunarea
privata nelimitata (victima sau rudele se razbunau pe agresor). Cele mai vechi codificari descoperite sunt Legile
din Esnunna si Lipit-Istar din Isin (contine exclusiv normde de drept civil). Una din pedepsele cel maid es
intilnite in Legile din Esnunna era amenda. Era reglementata circumstanta agravanta, dar inca nu se cunostea
pedeapsa cu privatiune de libertate. Atunci existau sanctiuni ca amenda si pedeapsa capitala. Alta culegere de
norme juridice care reglementeaza o categorie vasta de pedepse este Codul lui Hammurabi. Mai mult ca atit, in
codul lui Hammurabi pedeapsa ptr infractiune este deja de competenta statului si nu a victimei. Citeva tipuri de
pedepse: legea talionului, pedepse corporale, pedepse pecuniare, pedepse capitale. De asemeni remarcam
introducerea in codul lui hammurabi a unor fapte nepedsite anterior: vrajitoria, idolatria, adulterul, rapirea de
persoane, sodomia, incestul, etc. Acest Cod, cit si cel din Esnunna, a creat cadrul institutional necesar, initiind
eliminarea razbunarii private si intarind rolul statului in materie penala. Printre codificarile antice se inscrie si
Legile lui Manu. Aceasta culegere de legi reprezinta apogeul modelului represiv de reactie sociala impotriva
criminalitatii, dar in acelasi timp este si un izvor al dreptului penal contemporan. Ptr prima data s-au introdus un
sir de cauze ce inlatura carcterul penal al faptei: legitima aparare, retienrea infractorului,etc.
3 Evaluati modelele preventive si curative ale react soc anti infractionale Cel mai importanta punct de
sprijin in aparitia modelului preventiv este Tratul despre delicte si pedepse al lui Cesare Beccaria. Ideile din
acest tratat au dus la transformari rapide si radicale in sistemele P nationale. Acestea putind fi sistematizate in
felul urmator: principiul legalitatii – care permite manifestarea „liberului arbitru” potrivit caruia fiecare
persoana cunoscind limitelee legale ale faptei sale, decide intre o conduita legala sau ilegala; caracterul
retributiv al pedepsei – existenta unei proportionalitati intre pedeapsa si fapta ilegala comisa; caracterul echitabil
al pedepsei; principiul umanismului – pedeapsa nu urmareste provocarea de chinuri si suferinte vinovatuluiş
caracterul preventiv al pedepsei – impiedicarea persoianelor care au comis o crima de a mai crea daune
societatii; promptitudinea pedepsei – cu cit crima va fi mai prompt si mai rapid pedepsita, cu atit mai drept, util
si folositor va fi; desfiintarea pedepsei cu moartea, etc. Teza principala rezida in ideea ca pedeapsa nu reprezinta
o ispasire, ci este un mijloc de aparare sociala, prin care se urmareste tratamentul si recuperarea criminalului.
Deci, ptr a realiza prevenirea genearla este suficineta siguranta si promptitudinea pedepsei si nu severitatea
acesteia. Modelul curativ este cel mai nou model de politica penala, conform caruia principalele scopuri sunt: a)
pedepsele stabiliate urmau sa aiba la baza metode de tratament, ce urmau a fi stabilite in urma examinarii bio-
psiho sociale a infractoruluiş b) ptr fiecare infractor trebuie elaborat atit un diagnostic si prognostic, cit si un
tratament individual de resocializare, etc. ideile de tratament bazate pe individualizare si tartamentul individual
de resocializare si-au gasit consacrari inmajoritatea statolr europene, de asemeni si in SUA, Japonia, Australia.
In Franta s-a introdus examenul de personalitate si examenul medico-psiho-social. Rezultatele acestui examen
erau utilizate in timpul procesului, in penitenciar sau alt loc de execuatere, si ulterior inprocesul de reintegrare.
Reforma penitenciara din franta a inluienatt de asemni mult prin umaniyareea conditiilor de detentie (s-a
organzat un serviciu social educativ). In SUA ideea de tratament o gasim in probatiune si in suspendarea
pronuntarii pedepsei. Tot in cadrul modelului curativ au fost lansate in practica institutii alternative de detentie
in privinta minorilor (Centrul de justitie comunitara ptr minori delicventi, din Ungheni). Astfel, modleul curativ
si-a gasit o ampla consacrare in sistemul legislatiei P nationale: cap.IX al CP RM prevede un sir de categorii de
pedepse, fata de care se aplica liberarea dde pedeapsa penala prin: aminarea executarii pedepsei ptr femei
gravide si care au copii pina in virst ade 8 ani; liberarea de pedeapsa daorita schimbarii situatiei, etc.
Tema 9 Criminologia preventiva
.1 determ tip de preven a crimin Prevenirea generala- Dezvolt pozitiva a societ, perfection institutiilor
econom, pol, soc ar contribui la preven gener a crimin. Preven gener influent un sir de manifestari negative, ca
saracia, somaj, cersetoria, in consecinta- alege intre un comportam legal si ileg. Preven speciala – ansamblul de
mas, mijl, met ce au drept scop impiedic unor infr de catre pers care anterior au comis o infr . Prevenirea
individuala- vizeaza cerc de pers care inca nu au comis crime, dar in viitor apropiat le pot comite. E indreptat
asupra unei pers concrete si previne comiterea unei noi infract. Preven primara- care prin mas specifice in
domeniul soc incearca sa inlature situatiile criminogene si cause care le-au generat . Preven secundara- are ca
obiect adoptarea unei politici P eficiente adecvate si transpun acesteia in practica. E desfas de org de dr in scop
aplicarii legii. Preven tertiala- are ca obiect evitarrea riscului de recidiva la pers care anterior au comis
crime( resocializ si reintegrarea postcondamnatorie a infr).
2 Aceste 3 tip sint parte compon a tip de preventie gener , spec si indiv. 1compar modele de preven a
crimin. Modelul classic-cea mai buna realizare a lui e prevenirea generala, idée tratata pe larg in operele lui
platon, Aristotel, Seneca. Modelului clasic ii sunt caracteristice severitatea pedepselor , promptitudinea
pedepselor si neutralizarea infractorilor. Model social-Pru acest model e caracteristica implicarea comunitatii in
fazele de prevenire si profilaxie. Poate servi la diminuarea crimin, reducind necesit comiterii faptelor prejudic.
Modelul presupune o strinsa coeziune sociala, o integrare culturala, iar aceasta necesita eforturi si costuri mari,
ceea ce in RM e imposibil. Modelul situational- presup o diminuare a riscurilor criminal printr-o serie de
masuri realiste.2 Spre deoseb de model soc, orientat catre potentialii infractori, model situational e orientat
catre victimele potentiale. S-au formulat 2 categ principale de mas de prevenire situationala:1- mas de securit
care ingreuneaza comiterea infr. A) mas prin care obiectivele devin mai dificile ;B) mas prin care se inlatura
tintele C) mas de inlatur a mijloacelor de comitere; - 2 –mas de securit care influent costurile si beneficiile
criminalilor (A- marcarea propriet;- B- supravegherea tehnica; C- supravegherea zonala. Model situational nu
intotd necesita cheltuieli mari, dar e aplicat insufficient in RM. Model mixt- e cel mai realizabil pru tara noastra-
prevenirea se va efectua nu doar prin mas de dr penal, ci va implica si controlul social, system informational. E
necesar educarea cetatenilor prin popularizarea legislatiei in vigoare, si instituirea unui control social specializat.
3. elabor programe de preven a crimin -Politica penala determina obiectivele, sfera de actiune si directiile de
lupta impotriva crimin si aceste segmente poate fi realiz doar dupa activit informational- analitica de inregistr a
crimelor - e necesara studierea ansamblului de factori care au determinat savirs faptei ilicite - prognoza
criminolo- asigura aprecierea viitorului criminalitatii si a consecintelor acesteia - pru efectuarea unei prognoze
e neces expertiza criminal, care e neglij in RM. - se determina strtegia luptei impotriva criminal, determina
directiile ofensivei in scop obtinerii victoriei - priorotare in strategie sint mas preventive, care au scop de a
influenta cauzele si conditiile crimin - e neces crearea unei retele de institutii stiintifice,pregatirea
criminologilor, perfectionarea tehnicilor si metode de cercetare a fenomen, in sfirsit, realiz cercetarilor stiintif in
activit practica. Etc.
Tema RESOCIALIZAREA INFRACTORULUI 1.interpret not si concept de resocializ a infr. La baza sta
th.criminolog clinice (J.Pinatel). Resoc infr-proces educat, reeducat si de tratam aplic pers condamn pen prin c/e
se urmar readapt infractor la sistemul de norme si valori gener accept de societ in scop reintegr soc si preven
recidivei. Caracterist resocializ: -vizeaza pers c/e au sav infr; -are ca scop preven recidivei; -e/e un demers soc
realiz de personal calif in domen. Modelele resoc: educarea; reeducarea; tratament etc. Resoc presup:
a)restructur personalit; b)asig unor cond demne de viata; c)reincadr infractor in comunit. Factorii resoc:
a)caracterist instit in c/e se deruleaza resoc; b)individualiz sanc si durata a/a.Etapele resoc: 1)in timp exec ped
pen si 2)d/a exec sanct(de ex preven recidivei). Tipurile resoc:psihosoc,econom,sociocult.
2.argumentati rolul diagnosticului crim-ic si a prognostic soc in sfera resocializ infractor. Diagnost -cea m
import latura a crim clinice deoarece de aceasta va depinde stab si constatarea diagnozei ”bolnav” soc si va
permite elab prognost si tratam infr. 3 etape successive: 1)aprec capacit infr-stab trasat bio-psihol si compararea
acestora cu cele soc. 2)evaluarea inadapt soc-de reg, devin crim pers mediocre, cu aspiratii ce depasesc posibilit
lor reale, cu comport inadecv si care s/t respinsie de mediul lor soc. 3)aprecierea starii de periculozit-sinteza a 1
si 2. Cand capacit infr e/e f/e puternica iar adaptibilit e/e f/e buna apare cea mai grava a peric soc. Prognostic
soc-faza crim clinice in c/e starea de periculozit de moment a unui infract treb combin cu situatiile probabile in
c/e subiect va evolua in viitor. Apare necesit elab skemelor de prognoza (matematice,statidtice)
3.propuneti programe de tratament a infractor. Tratam de resoc -modelarea personalit a infract, amelior tend
sale negat, renoirea sferei motivationale, skimb comport si atitudinilor in scop preven recidivei si facilit reintegr
soc postcondamnatorii. Cea m rasp met de tratam-psihoterapia. 1)psihoterapii individ: a)psihanaliza-identif
motiv inconstiente ale tulburarilor si dezekilibr sufletesti specif infractor. Durata-3-4 ani a cate 4-5 ori/saptam
R.Mold-lipsa specialist. b)psihoterapia rationala-actiunea, prin iterm rationamentului,a terapeut asupra
mecanism psihol si cult ale infractor p/u a-l determ sa se autocenzureze,autocontroleze si sa resp norm soc.
2)psihoterapia colectiva: a)psihoterapia de grup-discutia libera in cadr unui grup de infractori, in prez
psihoterapeut; b)psihodrama-pacient (infractor) joaca scene din viata personala, exter/-si gandurile si atitud
personale iar medicul urmareste. Aceasta tehn a f/t create de c. psihosociologul amer de orig romana Jakob
Moreno (Bucuresti 1892-New-York 1974); c)metoda rel de grup-are la baza t.asociatiilor diferentiate si consta
in punerea infractorului in contact cu grupuri soc c/e resp legea.
Tema ;Criminalitatea in RM
I 1 Cauzele criminalitatii in RM 1.In anii ’60 reforma taraneasca care a rezolvat probleme in defavoarea
taranilor 1917-1919 – distrugerea tarii, criza economica, razb civil – ca rezultat a fost creat mediu favorabil pt
activizarea lumii criminale;destramarea sistemului legislative; azi starea criminalitatii depinde de starea
statalitatii, nivelul organizarii si ordinii sociale in stat; perioada postsovietica – instabilitatea politica,
economica, criza nationala care se simte si azi; autoritatile statului nu sunt sufficient organizate, dotate sin u
colaboreaza – nerespect fata de lege si de ordine sociala = anarhie, violenta; cresterea somajului, degradarea
nivelului de trai;creste crima organizata, infractiuni contra patrimoniului, evaziuni fiscale etc.
2Impactul criminalitatii organizate si a coruptiei in RM Criminalitatea organizata si coruptia a fost si sunt
stagnate in primul rind de factorii politici si economici care le creaza conditii favorabile de dezvoltare.
(destramarea URSS, economia de piata). Aceste 2 fenomele sunt interconditionate si favorizate reciproc (crima
organizata e protejata prin coruptie). Crima organizata in RM e prezentata de circa 300 grupari criminale
condusi de asa-numitii hoti in lege care practica traficul de droguri, de armament, persoane, si pune in pericol
intreaga tara, care in multe cazuri e si protejata de autoritati statale. O “afacere” profitabila si larg desfasurata a
grupurilor criminale este traficul de droguri, care are foarte multe consecinte negative. L afel si traficul de auto,
de pers, de prostitutie, de valuta falsa, de plasare in cimpul muncii peste hotare illegal etc. De asemenea
criminalitatea organizata a fost favorizata de destructurarea sociala, de lichidarea autoritatilor competente sa
lupte cu ea, insuficienta prevederilor legislative in domeniu etc. Insa daca creste criminalitatea organizata creste
si nivelul coruptiei si criminalitatea gulerelor albe. Ele se completeaza, si atita timp cit nu va fi diminuata
coruptia va evalua si crima organizata.
3Masuri de prevenire si combatere a criminalit in RM Armonizarea legislatiei P la nivel regional si
elaborarea unor politici preventive si combatere a acestui fenomen la nivel international. masuri care sa
blocheze spalarea banilor din actiuni ilicite De implementat Conventia Viena impotriva traficului de droguri –
caracter penal pt actvit de spalarea a banilor din trafic de droguri evaluarea, studierea procedeelor concrete de
aparare sociala contra criminalitatii; interventie preventive-educativa perfectionarea sistemului de sanctiuni P
etc.
II 1.Cauzele criminalitatii Noile autoritati ale statului de drept sunt uneori lipsite de personalitate uneori chiar
insuficient dotate si instruite. In aceste conditii respectul pentru lege si ordinea de drept este scazut iar statu de
drept devine pentru unii echivalentul anarhiei violentei si buunului plac. De aici si pina la comiterea faptelor
ramine o distanta mica pe care foarte multi indivizi o parcurg. Conditiile social-economice favorizeaza
adaptarea unor comportamente antisociale.Cresterea somajului incertitudinea mijloacelor de existenta,
degradarea nivelului de trai a unor categrii de persoane se recruteaza viitorii infractori. Au loc tot mai mult
savirsirea unor infractiuni contra patrimoniului atit in domeniul privat cit si cel public iar acesta se datoreaza
faptului unei stari de indisciplina si dezordine in gestionarea bunurilor unitatilor economice neglijenta agentilor
economice referitoare la protejarea bunurilor din patrimoniul public. Actualmente suntem intr-o societate unde
orientarile la criminalitate si fara de legi au devenit dominante .
2.Desemneaza starea structura si dinamica si tendintele criminalitatii in RM Structura-aceasta desemneaza
ansamblul infractiunilor si raporturile dintre acesta.Structura se determina pe un anumit teritoriu intr-o anumita
perioada de timp si se calculeaza in procente Formula:S= P/I*100 s-structura p-tipul concret de infractiune i-nr
total de infractiuni comise
spre exemplu anul curent pina in noembrie au fost savirsite 21382 de infract iar tipul concret de infractiune va fi
cele contra vietii care constitue 1460 deci structura va fi de 6.82% Starea se refera la un anumit nr de infractiuni
pe un anumit teritoriu la o anumita perioda ca de ex: Nr:infractiunilor comise-21382 Nr.infractorilor condamnati
spre exemplu –2400 pe anul 2006 iar pe anul 2005 -2200 deci cu 200 mai putin in 2006 decit in 2005.
Dinamica - reprezinta modificarile de ordin cantitativ si calitativ intervenite in structura fenomenului
infractional prin comparatie cu anumite intervale de timp si spatii succesive .La determinarea dinamicii se
folosesc doua metode : Met.bazei fixe-presupune compararea valorilor anilor precedenti ce ne intereseaza cu
valorile aceluiasi an care serveste drept baza de comparatie Met bazei mobile –presupune compararea anilor
ce ne intereseaza cu cifrele anului precedent Tendintele se refera la cresterea si raspindirea cr organizate
specializarea si prifisionalizarea infractorilor, raspindirea crminalitatii femenine, cresterea recidivismului,
cresterea insemnata a criminalitatii juvenile
.3.Masuri de combatere a criminalitatii. Perfectionarea cadrului legislativ si asigurarea aplicarii
legislatiei Reforma legislativa trebuie sa contribuie la consolidarea statului de drept, la stabilitatea si securitatea
vietii sociale, la dezvoltarea unei economii de piata viabile, la eliminarea factorilor de risc, ce duc la
criminalitate, prin simplificarea si corelarea normativa, eliminarea dublei interpretari, codificarea, adoptarea
unor acte normative care sa reglementeze cadrul legal al activitatilor de prevenire criminalitatii. In domeniul
legislativ, se vor elabora acte normative cu reglementari eficiente, conform normelor, recomandarilor si
standardelor internationale. Prevenirea criminalitatii in institutiile publice si in procesul politic
1armonizarea legislatiei P la nivel regional si elaborarea unor politici preventive si combatere a acestui fenomen
la nivel international. 2 masuri care sa blocheze spalarea banilor din actiuni illicit.3 De implementat Conventia
Viena impotriva traficului de droguri – caracter penal pt actvit de spalarea a banilor din trafic de droguri.
4evaluarea, studierea procedeelor concrete de aparare sociala contra criminalitatii. 5interventie preventive-
educativa perfectionarea sistemului de sanctiuni P etc.