Tema 1 :

Formarea criminalitatii ca stiinta

I Definiti not de criminologie . criminologie este compus din cuvântul latinesc “crimen” care înseamnă crimă
(infracţiune) şi cuvântul grecesc “logos” cu sens de cuvânt, idee, ştiinţă.criminologia ar fi ştiinţa care studiază
fenomenul criminal.La etapa actuala criminologia ar putea fi definită ca o ştiinţă socială, relativ autonomă,
auxiliară ştiinţelor P, cu caracter pluridisciplinar, care studiază starea, dinamica, legităţile cauzale şi condiţiile
socio-umane ale criminalităţii. Criminologiei este ştiinţa care se ocupă cu studiul ansamblului fenomenului
criminal
II Argumentati premizele obiective si subiective ale aparitiei criminologiei. Premisele subiective sunt date
de ideile unor savanţi, jurişti, oameni de ştiinţă în perioada revoluţiilor burghezo-democratice.1 Socialiştii
utopiei primitive sunt reprezentaţi de Thomas Morus şi Thomaso Campanella. Thomas Morus ,gânditor umanist
şi om de stat englez, închis şi executat , în renumita sa lucrare despre insula “Utopia, pune în lumină cauzele
criminalităţii orânduirii feudale şi protestează contra pedepsei cu moartea şi pedepselor corporale prevăzute de
legile medieval. Criminalitate dupa Thomas Morus arată că acest fenomen îşi are originea în proprietatea
privată. El a evidenţiat importanţa măsurilor educative aplicate condamnaţilor, în scopul reintegrării lor sociale.
Thomaso Campanella în lucrarea “Cetatea soarelui” –o societate trebuie să aibă la bază proprietatea comună,
munca şi repartizarea veniturilor după nevoie. 2 Iluminiştii. sau“secolul luminilor”, gânditori celebri ai acestei
etape sunt : Hugo Grotius, Spinoza, F.Bacon, J.Looke, Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Cesare Beccaria ş.a.
Majoritatea acestor gânditori au promovat că infracţionalitatea îşi are originea în mizerie, ignoranţă şi nedreptate
social F.Bacon , în lucrarea sa arată că, “ştiinţa este putere”; “oamenii nu pot stăpâni natura decât supunându-se
legilor ei”; “a cunoaşte cu adevărat înseamnă a cunoaşte prin cauze”.Spinoza în lucrarea sa fundamentală
intitulată “Etica”, demonstra că universul are un număr infinit de atribute, dintre care omul cunoaşte numai
două: întinderea şi gândirea.El mentioneaza, criminalitatea ca ansamblu al “faptelor rele”, neconvenabile
societăţii face parte din acele “moduri” de manifestare a lumii universale şi are un număr infinit de însuşiri
principale. Montesquieu. A ocupat înalte posturi în stat fiind consilier al Parlamentului din Bordeaux şi apoi,
preşedinte al acestuia; publicând scrieri valoroase în domeniul istoriei, fizicii, moralei, politicii şi dreptului. Cea
mai fundamentală este opera intitulată “Stiritul legii. În viziunea lui Montesquieu sarcina principală a omului de
ştiinţă este să determine principiile generale obiective pe care se situează pu a studia raţional evenimentele,
oamenii şi lucrurile,realitatea înconjurătoare este supusă unor legi, tot ce există are legile sale: “Divinitatea are
legile sale, lumea materială are legile sale, animalele au legile lor, omul e dominat de legile sale”. Montesquieu
în opera sa fundamentală răspunde la întrebarea: “ce sunt şi cum sunt legile după legea lor”. Un prim
principiucare se găseşte în doctrina lui Montesquieu- puterea judecătorească fiind chemată să aplice legea, nu s-
o creeze. Un al doilea principiu -legile P speciale nu sunt eterne sau absolute, ci relative, acestea fiind limitate în
acţiunea lor asupra criminalităţii în timp şi spaţiu geografic.al treilea “Fiecărei categorii de crime trebuie să-i
corespundă penalităţi pe măsura gradului de pericol social” – spunea Montesquieu. Al patrulea principiu -“legea
statului nu trebuie să provoace înfricoşarea oamenilor, ba chiar să admită din partea cetăţenilor o iertare faţă de
infractori”. Afirma că un legislator bun este acela care nu urmăreşte să pedepsească infracţiunea, ci s-o prevină.
3 Democraţii revoluţionari având drept scop răsturnarea vechiului sistem feudal. reprezentanţi ca, Danton,
Marat. Comun pu toţi democraţii-revoluţionari a fost faptul că ei au sesizat, că sursa criminalităţii rezidă în
existenţa proprietăţii private.4 Socialiştii utopiei târzii – reprezentaţi de Saint-Simon, Charles Fourier şi Robert
Owen. Saint-Simion accentua influenţa factorilor economici asupra comportamentului uman, ca factori
criminogeni decisive. Charles Fourier relevă: diferenţa dintre sat şi oraş; dintre munca fizică şi cea intelectuală;
diferenţierea de venituri între oameni şi ca rezultat – creşterea fenomenului criminalităţii. Robert Owen este de
părere că izvorul criminalităţii se află în proprietatea privată. Criminalitatea ar putea fi lichidată doar într-o
societate care să aibă la bază proprietatea comună, o muncă comună şi o repartiţie a bunurilor după necesităţi.
I- .3 Proiectati etapele de constituire si evolutie C ca stiinta Constituirea criminologiei ca ştiinţă, iar acest
lucru s-a produs în trei etape: -Prima etapă e marcată de activitatea lui Cesare Lombroso (1835-1909), care a
publicat lucrarea intitulată “Omul delincvent, în care susţine că ar fi găsit imaginea – model a infractorului,
descriindu-l ca pe o fiinţă predestinată să comită crime datorită unor stigmate fizice şi psihice înnăscute.
C.Lombroso a mai fost supranumit şi creatorul antropologiei criminale .A doua etapă este legată de activitatea
profesorului de drept şi sociologie Enrico Ferri (1856-1929), care în lucrarea sa “Sociologia criminală”,
analizează rolul factorilor sociali în geneza criminalităţii, motiv pu care a fost considerat întemeietorul
criminologiei sociologice.- A treia etapă, este marcată de activitatea magistratului Raffaelo Garofalo (1851-
1934), a cărui celebră lucrare intitulată “Criminologia”. A fost considerat de către marea majoritate a
criminologilor ca reprezentând momentul naşterii criminologiei ca ştiinţă.
2)-I Relatati fenomenul criminalitatii in lucrarile socialistilor utopiei primitive .. Socialiştii utopiei primitive
sunt reprezentaţi de Thomas Morus şi Thomaso Campanella. Thomas Morus, gânditor umanist şi om de stat
englez, în renumita sa lucrare despre insula imaginară “Utopia”, pune în lumină cauzele criminalităţii orânduirii
feudale şi protestează contra pedepsei cu moartea şi pedepselor corporale prevăzute de legile medievale ca
remedii necesare apărării ordinii sociale. Referindu-se la criminalitate Thomas Morus arată că acest fenomen îşi
are originea în proprietatea privată. El şi-a imaginat o societate bazată pe proprietatea comună; a preconizat o
serie de măsuri cu caracter social-economic pu prevenirea criminalităţii, dar şi-a pus speranţa în crearea unei
societăţi fără criminalitate, relevând caracterul trecător al acesteia.Th.Morus a evidenţiat importanţa măsurilor
educative aplicate condamnaţilor, în scopul reintegrării lor sociale., Thomaso Campanella în lucrarea– “Cetatea
soarelui” – şi-a imaginat o societate care să aibă la bază proprietatea comună, munca şi repartizarea veniturilor
după nevoie

.2 Argumentati rolul codificarilor antice in constituirea C De-a lungul mileniilor societatea luptă continuu
împotriva– criminalitatea. Omenirea cunoaşte chiar fenomene de lipsă totală a criminalităţii – în unele state
existau anumite zone, în care lipseau crima şi criminalul. De regulă, acestea erau centrele religioase, iar cultura
acestora excludea comportamentul deviant de la normele generale. Dar niciodată, nici unui stat, nici unui sistem
social nu i-a reuşit să se izbăvească completamente de fenomenul criminalităţii.Criminologiaare origini la fel de
îndepărtate ca şi celelalte ştiinţe sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomen social, apare odată cu primele
comunităţi umane. O nouă etapă în dezvoltarea mecanismelor de reacţie împotriva încălcării normelor sociale
stabilite a fost determinată de:-apariţia “răzbunării sângelui”;-întărirea şi centralizarea puterii conducătorului
(clanului, hoardei, tribului). De rând cu formele menţionate de luptă împotriva criminalităţii, un rol deosebit
revine religiei,- considera crima fie ca o manifestare a păcatului. Astfel justiţia a căpătat aspectul unui dar divin.
I sa oferit o esenţa divină activităţii legislative, iar regele urma să le transmită oamenilor, care trebuiau să
respecte legile întocmai sub frica unor sancţiuni severe. Pedepsele aplicate erau considerate ca o plată pu răul
provocat, ori ca o ispăşire a păcatului săvârşit. La baza “Codului” lui Hammurabi se află “ legea talionului” –
“ochi pu ochi, dinte pu dinte, mănă pu mănă, picior pu picior, arsură pu arsură, vânătaie pu vânătaie”. Cu toate
că, la prima vedere, este declarată egalitatea tuturor membrilor societăţii, totuşi, pedepsele aplicate se
diferenţiau în funcţie de poziţia socială a vinovatului sau a părţii lezate. Aşa, preoţii şi demnitarii se bucurau de
privilegii când era vorba de delicte minore şi erau aspru pedepsiţi în cazul săvârşirii unor crime grave. Sclavii
erau consideraţi ca fiind nişte fiinţe de mâna a doua: “Dacă sclavul cuiva a dat o palmă unui om liber, să i se taie
o ureche. “Codul” lui Hammurabi a fost principalul izvor al reglementării P la popoarele învecinate cu
Babilonul. Printre ele pedeapsa cu moartea pu infractiuni contra statului, pu omor premeditat, viol şi furt din
mormintele regale. Se fac primele încercări de combatere a corupţiei. Judecătorii corupţi primeau pedeapsa
capitală, care se executa prin sinuciderea impusă. În majoritatea cazurilor, executarea pedepsei capitale era, prin
uciderea cu pietre. Îmbinând normele barbare ale cutumelor arhaice religioase au jucat un rol aparte, popoarele
antice au reuşit să dezvolte sisteme legislative şi instituţionale care răspundeau în bună măsură, mai ales prin
asprimea lor, scopurilor pu care fuseseră create
.3 Evaluati aspectele femomenologice ale criminalitatii. Aspectele fenomenologice ale criminalităţii pot fi:-
generale şi -individuale. Aspectele generale se referă la fenomenul criminalităţii în ansamblul său, incluzând
toate manifestările antisociale, indiferent de genurile sau tipurile de infracţiuni. Aspectele individuale cuprind
diverse genuri, tipuri, categorii şi specii de infracţiuni (de ex.: furt, jaf, tâlhărie sau infracţiuni de
sustragere).Aici se studiază structura cantitativă a infracţiunii, numărul şi felul infracţiunilor, cauzele şi
condiţiile care generează sau favorizează săvârşirea infracţiunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ se
studiază şi faptele care nu sunt infracţiuni, dar preced, determină sau însoţesc fenomenul criminalităţii, având o
vocaţie criminogenă recunoscută: şomajul, alcoolismul, prostituţia, sărăcia, incultura etc. Un alt aspect
fenomenologic îl reprezintă personalitatea infractorului, şi anume particularităţile bio-psiho-sociale ale
individului, aptitudinile, caracterul şi temperamentul său, care pot influenţa comportamentul deviant.
Personalitatea infractorului poate fi studiată atât la general cât şi pe categorii de infractori: delincvenţa juvenilă,
feminină, infractori primari şi recidivişti etc. Unul din cele mai importante aspecte fenomenologice îl reprezintă
elaborarea metodelor de profilaxie şi combatere a fenomenului criminalităţii. Scopul acestor metode constă în
diminuarea fenomenului criminalităţii, în prevenirea prin diferite mijloace a săvârşirii de noi crime. Este de
menţionat faptul că în ultimele decenii preocupările criminologilor pu investigarea personalităţii criminale au
sporit foarte mult. Ştiinţa comportamentului uman, a acumulat o bogată experienţă din psihologie, psihiatrie,
medicină etc. Criminologia studierea factorilor care pot contribui la formarea şi influenţarea personalităţii
infractorului, cum ar fi: particularităţile de influenţare negativă a comportamentului, modul de trai, nivelul de
instruire şi educaţie, profesiunea sau ocupaţia, cercul de prieteni s.a pu a descoperi şi a înţelege cauzele
comportamentului deviant.
III 1Descrieti istoricul si originile C. 1. Omenirea cunoaşte chiar fenomene de lipsă totală a criminalităţii. De
regulă, acestea erau centrele religioase. Dar niciodată, nici unui stat, nici unui sistem social nu i-a reuşit să se
izbăvească completamente de fenomenul criminalităţii. Astfel, criminologia pare să aibă origini la fel de
îndepărtate ca şi celelalte ştiinţe sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomen social, apare odată cu primele
comunităţi umane. O etapă în dezvoltarea mecanismelor de reacţie împotriva încălcării normelor sociale stabilite a
fost determinată de: -apariţia “răzbunării sângelui”; -întărirea şi centralizarea puterii conducătorului (clanului,
hoardei, tribului etc.).“Răzbunarea sângelui” sporea puterea unui individ aparte. Paralel cu “răzbunarea
sângelui” are loc întărirea şi centralizarea puterii conducătorului. La etapa primară a dezvoltării comunităţilor
umane aceste două forme ale reacţiei sociale interacţionau şi se îmbinau reciproc. O dată cu lărgirea şi
centralizarea puterii conducătorului are loc alipirea grupărilor sociale mai slabe şi, ca rezultat, “răzbunarea
sângelui” este tot mai frecvent întâlnită în interiorul grupării sociale. Pe măsura dezvoltării mijloacelor de
prevenţie contra criminalităţii apare– închisoarea. Iniţial, în aceste scopuri erau folosite gropile adânci. Printre
cauzele apariţiei închisorilor am putea evidenţia, faptul că pedeapsa capătă un caracter cu mult mai îndelungat,
mai chinuitor şi, în consecinţă, are un efect educativ . De rând cu formele menţionate de luptă împotriva
criminalităţii, un rol deosebit revine religiei, fie ca o expresie a păcatului. În acest sens am evidenţia “Codul” lui
Hammurabi. Hammurabi este înfăţişat închinându-se zeului Samaş, de la care primeşte textul legii. Aşa s-a
conferit esenţa divină activităţii legislative, iar regele urma să le transmită oamenilor, care trebuiau să respecte
legile întocmai sub frica unor sancţiuni severe. Pedepsele aplicate erau considerate ca o plată pentru răul
provocat, ori ca o ispăşire a păcatului săvârşit. La baza “Codului” lui Hammurabi se află “legea talionului” –
“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mănă pentru mănă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, vânătaie
pentru vânătaie. “Codul” lui Hammurabi a fost principalul izvor al reglementării P la popoarele învecinate cu
Babilonul. Se fac primele încercări de combatere a corupţiei. Judecătorii corupţi primeau pedeapsa capitală, care
se executa prin sinuciderea impusă. În majoritatea cazurilor, executarea pedepsei capitale era, uciderea cu pietre.
Popoarele antice au reuşit să dezvolte sisteme legislative şi instituţionale care răspundeau în bună măsură, mai
ales prin asprimea lor, scopurilor pentru care fuseseră create.
2Comparati gindirea C in Roma Antica si Grecia Antica Roma antică, activitatea filosofică a căreia s-a
născut prin importul filosofiei greceşti pe un teren ocupat deja de drept.Roma antică a preluat experienţa
Spartei, unde arta militară şi pregătirea permanentă de război au devenit o normă a vieţii sociale. Ca rezultat,
toate sferele vieţii serveau unui scop unic – întărirea statului. Roma era dominată de o înţelepciune practică,
concretă, având foarte puţine înclinaţii spre abstract avea spre educaţia religioasă a cetăţenilor, educaţie foarte
pragmatică. Cel mai mare filosof al Romei antice – Cicero arată că, credinţa în dumnezei aduce cuminţenie,
ceea ce este de folos statului. Cicero a studiat legile, sesizând caracterul de autoritate raţională a autorităţii
legilor şi a arătat că legile trebuie făcute în aşa fel, încât în cazul în care se comite o crimă să se poată crea
posibilitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare. În perioada guvernării lui Pompei în Roma antică a fost
efectuat unul din primele experimente criminologice, când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi,
ci împrăştiaţi prin întreaga ţară şi împroprietăriţi cu pământ. Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului.
Iulius Cezar a realizat, câteva idei criminologice, prin înăsprirea pedepselor faţă de cei bogaţi. Cezar a introdus
confiscarea completă a averii în cazul săvârşirii omuciderii, iar pentru alte categorii de crime – jumătate din
avere. Urmaşul cui Cezar – August – a introdus în practică o metodă utilizată şi astăzi: folosirea armatei în
scopuri poliţieneşti, prin patrularea străzilor oraşului de către gărzi .Gândirea Romei antice a fost puternic
influenţată de platonism şi aristotelism. Grecia antică. În operele literare şi filosofice din Grecia antică, crima şi
consecinţele ei periculoase au constituit obiectul unor judecăţi demne de începuturile ştiinţei.Lucrările lui
Sofocle – Antigona şi Oedip. În Oedip autorul prezintă complexul generat de împrejurarea în care Oedip îşi
ucide tatăl şi se căsătoreşte cu mama sa. Tragedia lui Oedip a fascinat generaţii de creatori din cele mai diferite
domenii. Sofocle este acela care a arătat că sursa crimei o reprezintă soarta omului, destinul. Pitagora arată că
numărul este esenţa tuturor lucrurilor. El a elaborat o ştiinţă a numerelor şi o doctrină a sufletului. În concepţia
sa, sufletul este format din spiritul raţional şi spiritul intelectual .Sufletul este format din cinci trepte:
-nonconştientul; -inconştientul; -subconştientul; -conştientul şi supraconştientul. Parcurgerea celor cinci trepte
are loc prin tehnica educaţiei şi prin ea se ajunge la cunoaşterea de sine. Pitagora a fost preocupat şi de
fenomenul criminalităţii, afirmând referitor la noţiunile de crimă şi criminal. Democrit a susţinut că atomul este
esenţa tuturor lucrurilor. Democrit a dezvoltat ideile influenţei educaţiei asupra criminalităţii, fiind unul dintre
iniţiatorii profilacticii victimologice, efectuate cu ajutorul măsurilor educative. El declara că educaţia corectă
poate asigura omul şi averea sa de la atentate criminale. Socrate pune omul în centrul dialogurilor sale,
considerând că crima este rezultatul ignoranţei; ignoranţa este sursa crimei, iar criminalul ignoră, că este
ignorat. Socrate face legătura între moralitate şi raţiune, considerând că rădăcinile criminalităţii se află în
proasta educaţie a tineretului şi în imperfecţiunea Platon este primul gânditor al antichităţii care sesizează
faptul că pedeapsa nu poate fi justificată prin ea însăşi, ca reacţie la răul provocat prin fapta antisocială, ci
trebuie orientată către un scop care să constituie temeiul juridic şi filosofic al aplicării acesteia. În opera sa
asupra legilor Platon consideră că “oricine va face rău altuia prin furt sau violenţă, va plăti persoanei lezate, în
orice caz o amendă întotdeauna egală cu prejudiciul până la indemnizarea completă. În lucrarea “Statul”, Platon
mentioneaza ca principala cauză a bolii statului este prăpastia dintre bogaţi şi săraci. În scopul evitării
conflictelor sociale şi stopării fenomenului criminalităţii, Platon a propus ca legislatorul să stabilească limitele
sărăciei şi bogăţiei. Unul din discipolii lui Platon, Aristotel a reflectat asupra problemei criminalităţii, arătând că
una din cauzele principale este sărăcia şi mizeria social, arătând că cele mai mari crime se săvârşesc din tendinţa
spre lux şi bogăţie, şi nu din lipsa obiectelor de prima necesitate. Măsurile de influenţă asupra criminalităţii
Aristotel menţiona, în mod deosebit, următorii factori sociali: -organizarea corectă a instituţiilor statale;
-stabilirea legilor; -supremaţia legilor asupra persoanelor cu funcţii de răspundere; -lupta cu corupţia (o măsură
foarte efectivă şi astăzi, propusă de el, ar fi interzicerea de a ocupa mai multe funcţii de către o singură
persoană); -dezvoltarea economiei. Aristotel evaluează importanţa rolului preventiv al pedepsei, totodată, cele
mai bune legi vor fi fără de folos, dacă cetăţenii nu vor fi educaţi în spiritul respectului faţă de lege.

3.Proiectati ramurile criminologiei Ramurile criminologiei. Criminologia cunoaşte o mare dezvoltare încât se
poate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale ei. Putem menţiona mai multe ramuri ale criminologiei.
1Criminologia generală Este o ramură cu caracter general, ramură ce îmbrăţişează studiul întregului fenomen al
criminalităţii, începând cu criminalitatea – fenomen social, continuând cu criminalul, crima, mijloacele de luptă,
cauzele generale şi mijloacele principale de combatere etc. Ea cuprinde, de asemenea, date generale despre
criminali, cum este criminalitatea după vârstă (criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor), criminalitatea
după sex (criminalitatea bărbaţilor, a femeilor). 2Criminologia specială -această ramură a criminologiei se ocupă
cu studiul unor părţi din criminalitate, bunăoară: criminalitate 1contra persoanei – infracţiuni de omor, de
vătămare corporală, viol etc.; criminalitate contra proprietăţii publice ori private (infracţiuni de furt, tâlhărie,
distrugere, delapidare, înşelăciune etc Studiile privind pe criminali, mai exact cele referitoare la studiul unor
anumite categorii de criminali, bunăoară: criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor, criminalitatea
femeilor sau criminalitatea recidiviştilor (recidivismul), criminalitatea de violenţă, criminalitatea organizată.
Criminologia teoretică este o ramură a criminologiei care nu se confundă cu criminologia generală; ea se
caracterizează prin aceea că studiază teoretic şi mai puţin aplicativ probleme de bază ale criminologiei .
Criminologia clinică
este o ramură predominant aplicativă. Cercetările ei au la bază o anumită concepţie despre criminal, bunăoară că
acesta este o personalitate criminală ori un inadaptat social. Criminologia clinică examinează fenomenul
criminal ca fenomen individual, izolat şi se preocupă cu precădere de acesta. Criminologia clinică, are misiunea
de a efectua studii complexe ale criminalului, în urma cărora se pune un diagnostic privind cauzele comiterii
unei infracţiuni şi apoi se face un pronostic asupra condiţiei viitoare a criminalului respectiv. Alte ramuri-
Antropologia criminală Ea a deschis drumul studiilor despre criminali şi a avut o mare influenţă în stimularea
cercetărilor criminale. Biologia criminală, elucidează multiple probleme privind mai ales pe criminal.
Cercetările ei se axează pe problema eredităţii şi a contribuţiei acesteia la cunoaşterea cauzelor personale ale
crimei. -Psihologia criminală este una din disciplinele criminale care a avut şi are o contribuţie de primă mână
în aprofundarea cauzelor personale ale crimei În cercetarea crimei, un rol important revine şi cercetărilor de
psihiatrie criminală, ramură a ştiinţei care se ocupă de bolile psihice grave Sociologia criminal a dezvăluit rolul
influenţelor sociale – familie, grup local, strada, oraşul etc. – în comiterea crimei, după cum a arătat şi rolul
crizelor sociale şi economice în variaţiile criminalităţii – creştere, descreştere – ca fenomen social.
Tema 2 Obiectul de studiu al criminologiei.
I 1Def notiuni si concetii privind obiectul criminologiei.Problema obiectului criminologiei a fost îndelung
discutată şi mai continuă să fie încă discutată şi în prezent. Din istoria criminologiei vedem că o lungă perioadă
de timp, obiectul de cercetare a fost infractorul, formulându-se tezele privind tipurile de criminali, rolul
eredităţii şi al maladiilor etc. O dată cu dezvoltarea psihologiei criminale, evidenţiindu-se rolul factorilor psihici
în cauzalitatea crimelor. Mai târziu, s-au început cercetări cu privire la rolul factorilor sociali. Concepţiile cu
privire la obiectul de studiu reflectă, în mod firesc, particularităţile istorice ale procesului de formare a
criminologiei. Faptul că a apărut şi s-a dezvoltat, o perioadă de timp, în cadrul altor discipline ştiinţifice, a dus la
o dominare a sistemului conceptual propriu altor discipline.
Criminologia moderna se imparte în două părţi componente şi anume: criminologie – partea generală şi
criminologie – partea specială. Îmbinarea dintre aceste diviziuni principale dă o imagine cuprinzătoare a însuşi
domeniului criminologiei moderne, în care apare, pe de o parte, autonomia fiecărei părţi, iar pe de altă parte
legătura organică dintre criminologia generală şi criminologia specială; fiecare parte, având o denumire proprie
de natură să servească nu numai ca un indicativ teoretic, ci şi ca un cadru adecvat de studiu al problematicii
criminologiei moderne.
2 Determinati legatura criminalit cu alte disciplini. Criminologia - DRPCele două ştiinţe – criminologia şi
DRP– au apărut în aceleaşi împrejurări, criminologia dezvoltându-se în cadrul disciplinei dreptului
penal.Obiectul de studiu al celor două ştiinţe este comun – criminalitatea .Scopul urmărit. Atât criminologia cât
şi DRPau ca scop prevenirea şi combaterea infracţiunilor, adică slujesc acelaşi scop practic şi anume cel al
înţelegerii şi înfăptuirii politicii P de prevenire a manifestărilor infracţionale.Distincţia: Criminologia a luat
naştere din ştiinţa dreptului penal, ultimul, manifestându-se ca o disciplină de intersecţie. DRPstudiază
conţinutul abstract al normei P, spre deosebire de criminologie care studiază infracţiunea ca fenomen natural şi
social. Criminologia vede în crimă nu entitatea juridică elaborată de dreptul penal, ci fenomenul uman şi social
pe care îl exprimă. În timp ce DRPstudiază conţinutul abstract al normei P pentru a-i asigura concordanţa faţă
de relaţiile sociale care trebuie apărate, criminologia abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi
modalităţile prin care acest fenomen poate fi prevenit. . DRPşi criminologia abordează fenomenul infracţional în
momente şi etape diferite. Criminologia –DPPExistă o corelaţie directă între dreptul procesual penal, ca ştiinţă,
şi criminologie.Criminologia aduce contribuţii reale la înfăptuirea justiţiei P, prin aceea că datele şi concluziile
despre criminalitate, crimă, criminal etc. sunt într-o strânsă legătură cu procesul penal în faza aplicării legii P. Şi
invers, procesul penal are un aport important la progresul criminologiei.Dreptul procesual penal studiază
principiile, categoriile, instituţiile şi normele care reglementează procesul penal în întreaga sa complexitate.
Întregul proces penal, în cele două faze de bază ale sale: ancheta şi judecata, este interesat în cunoaşterea
modului de acţionare a diferitelor grupe de infractori, a împrejurărilor care determină ori favorizează săvârşirea
faptelor P. La rândul ei, criminologia este interesată direct în dobândirea şi prelucrarea statisticilor deţinute de
organele judiciare, de culegerea celor mai variate date de interes criminologic obţinute din activitatea de anchetă
şi judecată. Criminologia – dreptul penitenciar Ştiinţa criminologiei şi ştiinţa dreptului se află în raporturi
directe, având un domeniu vast de cercetare, cum e cel al criminalităţii.Desigur că între criminologie şi ştiinţa
penitenciară există evidente deosebiri, în special, din amploarea obiectului de studiu al criminologiei.
Criminologia şi sociologia Sociologia este o ştiinţă a ansamblului fenomenelor şi realităţii lor sociale, care a
devenit astăzi o ştiinţă complexă, diversificată în numeroase specialităţi – sociologii de ramură: economică,
politică, juridică etc. Sociologia juridică studiază condiţionarea şi implicaţiile sociale ale criminalităţii, câmpul
şi structura relaţiilor sociale în care DRPintervine, problemele cunoştinţei populaţiei cu privire la fenomenul
criminalităţii . Sociologia juridică, se poate spune, cercetează procesul de elaborare şi aplicare a
dreptului.Cercetarea sociologică şi cea criminologică răspund unui ţel comun, şi anume sporirea eficacităţii
activităţilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare socială a valorilor ocrotite de legea penală, inclusiv
resocializarea pe calea reeducării delincvenţilor.Criminologia şi psihologia Psihologia oferă criminologiei date
şi informaţii necesare studiului psihicului, legităţilor proceselor psihice etc.Studiul obiectiv al vieţii psihice
umane, în ansamblul ei, pe care-l întreprinde psihologia conduitei, oferă largi posibilităţi de aplicare în domeniul
criminologiei. Prin urmare, psihologia este una dintre ştiinţele de bază ale viitorului, care studiază nemijlocit nu
numai procesele psihice, ci şi de problemele devianţei. Criminologia – statistica Statistica generală este ştiinţa
care studiază fenomenele de masă, legile care guvernează starea, structura şi dinamica fenomenelor de masă,
influenţându-le şi elaborând posibilitatea prevederii evoluţiei viitoare a acestora. Pentru criminologie o
importanţă deosebită o are statistica judiciară . Statistica, ca ştiinţă socială, studiază latura globală, cantitativă a
fenomenelor de masă, legităţile evoluţiei sociale în condiţii concrete de loc, timp, spaţiu geografic, expresia lor
numerică, matematică. Statistica judiciară oferă o viziune largă cantitativă a criminalităţii: mărimea, volumul,
ritmul, rata, distribuţia teritorială, intensitatea etc.Anume elaborarea programelor de cercetare criminologică, în
analiza şi evaluarea stării, structurii şi dinamicii criminalităţii, ca şi în prognoza criminologică statistica este
ştiinţa cu contribuţia majoră. Criminologia nu poate fi concepută fără statistică.
3Formulati metode si tehnici de cercetare criminolog. Criminologia utilizează în abordarea obiectului său de
studiu o serie de metode de cercetare, care îi permit obţinerea rezultatelor ştiinţifice urmărite. Majoritatea
criminologilor au adoptat pentru toate aceste metode denumirea comună de metode particulare. Din categoria
metodelor particulare cu un grad maxim de generalitate, fac parte metoda observării, metoda experimentală,
metoda istorică.Metoda istorica este justificată de faptul că orice fenomen se naşte, evoluează, ca apoi să
dispară, zis altfel, orice fenomen are o evoluţie în timp. Din cea de-a doua categorie fac parte acele metode, cu
un grad mai redus de generalitate, la care apelează numai anumite discipline, aşa cum este metoda clinică, sau
metode proprii numai unei ştiinţe anumite. Criminologia apelează la metode de cunoaştere a personalităţii
infractorului, la metode succeptibile să dezvăluie atât latura cantitativă, cât şi pe cea calitativă a obiectului supus
cercetării.Metode cantitative şi calitative.Cercetarea cantitativă este aproape întotdeauna precedată de o
cercetare calitativă.Dintre metodele de cercetare mai frecvent utilizate evidenţiem:- Metoda observaţiei -
observarea reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional. observarea empirică şi
observarea ştiinţifică. Observare empirică este la îndemâna oricărei persoane; ea apare spontan în contactul
zilnic dintre individ şi realitatea înconjurătoare. Observarea ştiinţifică presupune o contemplare intenţionată şi
metodică a realităţii, iar calitatea sa va depinde de nivelul cunoştinţelor teoretice ale criminologului.Observarea,
în criminologie, va avea ca obiect domeniul comportamentului delincvent, individual şi de grup; acţiunile în
care şi prin care acesta se manifestă; reacţiile pe care faptele antisociale le provoacă în rândul societăţii. Metoda
experimentală sau experimentul este o metodă aplicată în cele mai felurite domenii ale ştiinţei. Experimentul
reprezintă o observaţie provocată în condiţii determinate sau alese de însuşi experimentatorul. Deci,
experimentul, ca metodă criminologică, reprezintă o observare provocată în condiţii alese de experimentator.
Există mai multe tipuri de experiment. Potrivit cu locul de desfăşurare se face distincţie între experimentul de
laborator şi de teren. Experimentul de laborator presupune provocarea în mod artificial, în laborator, a unei
situaţii asemănătoare celei reale. Experimentul de teren se realizează prin considerarea unei situaţii naturale ca
experimentale., Experimentul poate fi provocat sau invocate. Metoda clinică cercetează cazul individual în
scopul formulării unui diagnostic şi prescrierii unui tratament. În cadrul cercetării criminologice metoda clinică
este utilizată destul de frecvent. Metoda clinică reprezintă calea prin care se tinde către o cunoaştere
multilaterală a personalităţii infractorului. Fiind organizată conform principiilor clinicii medicale, ea îşi propune
formularea unui diagnostic pe baza căruia urmează să se evalueze viitoarea conduită a subiectului şi să se
formuleze un prognostic social. Metoda clinică se realizează în practică printr-un complex de tehnici de
investigare, cum sunt: observarea, studierea documentelor, testele psihologice, examenele de laborator
etc.Metoda statistic Criminalitatea este un fenomen social de masă, iar aici metoda cea mai potrivită este metoda
statistică, care se foloseşte frecvent în criminologie. Cu ajutorul ei putem cunoaşte mărimea şi volumul
criminalităţii, dinamica şi desfăşurarea criminalităţii în timp, întinderea în spaţiu etc.Statistica întrebuinţează
metode şi procedee moderne, matematice, cum sunt teoria probabilităţilor, sondajul statistic. Metoda tipologică
ca una din cele mai vechi metode de cercetare criminologică a servit în principal la:-descrierea unui aşa-numit
tip criminal în opoziţie cu tipul noncrininal;- descrierea unor tipuri particulare de criminali (profesionist, violent,
escroc etc.); -stabilirea unei tipologii criminologice a actului infracţional Metoda comparativă o întâlnim în toate
fazele procesului de cercetare criminologică. Se afirmă că, prin vocaţie, ca şi prin utilizare, metoda comparativă
reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în ştiinţele sociale.O comparaţie presupune cel puţin două
elemente care urmează a fi comparate. Printre procedeele de comparare evidenţiem:-procedeul concordanţei –
procedeul diferenţelor. procedeul variaţiilor concomitente . tehnicile fundamentale de percepere sistematică este
observarea. Se pot distinge mai multe tipuri de observare:1)În raport cu fenomenul studiat relaţia observatorului
cu realitatea supusă observaţiei poate fi directă sau nemijlocită şi indirectă, mijlocită ( ex. observarea
documentelor);2)în funcţie de etapa cercetării, observarea poate fi globală şi parţială;3)în raport cu obiectivele şi
scopurile urmărite, observarea poate fi sistematizată şi nesistematizată. 4-în raport cu poziţia observatorului faţă
de sistemul studiat, observarea poate fi externă , internă.Observarea poate fi:pasivă;activă;parţială;totală.
Alegerea tipului de observare este determinată de un şir de factori, dintre care cei mai importanţi sunt:nivelul de
cunoştinţe criminologice;natura cercetării;scopul cercetării; condiţiile concrete de cercetare etc.
II Metodologia cercetarii criminologice.
1Def notiuni de metoda si tehnica de investigare. 1 Metoda este ordinea ce se pune în învăţarea unei ştiinţe,
urmând condiţiile şi particularităţile acelei ştiinţe. Metoda este o modalitate prin care cunoaşterea spontană se
transformă în cunoaştere critică, iar gândirea devine un instrument de cercetare. Metoda este o creaţie a minţii
umane care se diversifică într-o mulţime de metode particulare, fiecare dintre acestea dând naştere la tehnici
diferite de cercetare.Procedura, felul practic, în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare se numeşte
tehnică.Tehnica este o metodă în acţiune. De aici şi folosirea frecventă a aceloraşi denumiri atât cu privire la
metodă, cât şi Metodele şi tehnicile specifice altor discipline se folosesc în studiul fenomenului infracţional nu
la întâmplare, ci într-o viziune criminologică absolut nouă.
2Determinarea metodolog cercetarii criminolog. Criminologia utilizează în abordarea obiectului său de
studiu o serie de metode de cercetare, care îi permit obţinerea rezultatelor ştiinţifice urmărite. Majoritatea
criminologilor au adoptat pentru toate aceste metode denumirea comună de metode particulare. Din categoria
metodelor particulare cu un grad maxim de generalitate, fac parte metoda observării, metoda experimentală,
metoda istorică.Metoda istorica este justificată de faptul că orice fenomen se naşte, evoluează, ca apoi să
dispară, zis altfel, orice fenomen are o evoluţie în timp. Din cea de-a doua categorie fac parte acele metode, cu
un grad mai redus de generalitate, la care apelează numai anumite discipline, aşa cum este metoda clinică, sau
metode proprii numai unei ştiinţe anumite. Criminologia apelează la metode de cunoaştere a personalităţii
infractorului, la metode succeptibile să dezvăluie atât latura cantitativă, cât şi pe cea calitativă a obiectului supus
cercetării.Metode cantitative şi calitative.Cercetarea cantitativă este aproape întotdeauna precedată de o
cercetare calitativă.Dintre metodele de cercetare mai frecvent utilizate evidenţiem:- Metoda observaţiei sau
observarea reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional. observarea empirică şi
observarea ştiinţifică. Observare empirică este la îndemâna oricărei persoane; ea apare spontan în contactul
zilnic dintre individ şi realitatea înconjurătoare. Observarea ştiinţifică este orientată către un scop bine
determinat. Ea presupune o contemplare intenţionată şi metodică a realităţii, iar calitatea sa va depinde de
nivelul cunoştinţelor teoretice ale criminologului.Observarea, în criminologie, va avea ca obiect domeniul
comportamentului delincvent, individual şi de grup; acţiunile în care şi prin care acesta se manifestă; reacţiile pe
care faptele antisociale le provoacă în rândul societăţii. Metoda experimentală sau experimentul este o metodă
aplicată în cele mai felurite domenii ale ştiinţei. Experimentul reprezintă o observaţie provocată în condiţii
determinate sau alese de însuşi experimentatorul. Deci, experimentul, ca metodă criminologică, reprezintă o
observare provocată în condiţii alese de experimentator. Principalele particularităţi ale metodei experimentale
sunt:- provocarea;- varierea şi -repetarea fenomenului studiat. Metoda clinică reprezintă calea prin care se tinde
către o cunoaştere multilaterală a personalităţii infractorului. Fiind organizată conform principiilor clinicii
medicale, ea îşi propune formularea unui diagnostic pe baza căruia urmează să se evalueze viitoarea conduită a
subiectului şi să se formuleze un prognostic social. Metoda clinică se realizează în practică printr-un complex
de tehnici de investigare, cum sunt: observarea, studierea documentelor, testele psihologice, examenele de
laborator etc.Metoda statistic Criminalitatea este un fenomen social de masă, iar aici metoda cea mai potrivită
este metoda statistică, care se foloseşte frecvent în criminologie. Cu ajutorul ei putem cunoaşte mărimea şi
volumul criminalităţii, dinamica şi desfăşurarea criminalităţii în timp, întinderea în spaţiu etc.Statistica
întrebuinţează metode şi procedee moderne, matematice, cum sunt teoria probabilităţilor, sondajul statistic,
analiza factorială ş.a., pentru observarea, prelucrarea şi analiza statistică a fenomenelor sociale, inclusiv a
criminalităţii. Metoda tipologică are la bază noţiunea de tip. O grupare de tipuri între care se repartizează
diferitele trăsături caracteristice ale fenomenului studiat constituie o tipologie. Orice tipologie operează o
selecţie, oprindu-se asupra acelor trăsături care prezintă o asemenea importanţă pentru descrierea fenomenului.
Metoda comparativă o întâlnim în toate fazele procesului de cercetare criminologică. Se afirmă că, prin vocaţie,
ca şi prin utilizare, metoda comparativă reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în ştiinţele sociale.
3 Evaluati metode si tehnici de investigare C Majoritatea criminologilor ultimelor decenii au fost preocupaţi
de necesitatea conturării unei metodologii a cercetării criminologice, pentru stabilirea locului acesteia în cadrul
metodologiilor de ramură şi a raportului ei cu metodologia generală. Definiţia metodologiei cercetării
criminologice rezultă din complexitatea fenomenului infracţional, din necesitatea investigaţiilor cu caracter
sociologic, psihologic, biologic, psihiatric, juridic etc., datele obţinute fiind integrate şi corelate teoretic într-o
manieră metodologică proprie criminologiei.Metodologia criminologică este acea parte din criminologie care se
ocupă cu studiul metodelor şi tehnicilor de investigare a fenomenului infracţional, urmărind integrarea acestora
într-un sistem logic, care să permită îndeplinirea scopurilor acestei ştiinţe. metodologia este teoria ştiinţifică
despre căile şi metodele sporirii eficacităţii cunoaşterii umane .Calea pe care gândirea umană o parcurge către
cunoaşterea obiectului supus cercetării ştiinţifice devine o latură o oricărei discipline ştiinţifice.
III Scopul si functiile cercetarii C1Def C 1 Ca ştiinţă criminologia are drept scop verificarea ipotezelor privind
cauzele criminalităţii şi reacţia socială faţă de aceasta, urmărind în sens practic, prevenirea criminalităţii,
umanizarea formelor de reacţie socială şi tratamentul delincvenţilor. Scopul criminologiei îl constituie
fundamentarea unei politici eficiente, în măsură să determine prevenirea şi combaterea fenomenului
infracţional.
2 Argumentati investigarea Fenomenul 3 K dupa J.Pinatel este compus din 3 planuri :cel al crimei – care se
ocupă de studiul actului criminal; -cel al criminalului – care studiază caracteristicile infractorilor şi factorii care
au influenţat formarea şi evoluţia acestora; -cel al criminalităţii – care studiază ansamblul faptelor criminale,
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată de timp. Criminalitatea reală, cercetarea ştiinţifică
încercând, prin metode şi tehnici din ce în ce mai perfecţionate, să surprindă dimensiunile reale ale fenomenului.
Ca primă trăsătură a criminalităţii este considerat faptul că ea constituie un fenomen social care constă într-un
ansamblu de crime săvârşite într-un anumit teritoriu şi într-o perioadă determinată de timp. Criminalitatea este
şi un fenomen juridic, faptele săvârşite fiind în prealabil incriminate şi pedepsite de legea penală: crimele,
prevăzute de legea penală, ce reprezintă un plus, în sensul că ele sunt consacrate prin lege şi cetăţenii pot
cunoaşte dinainte faptele interzise, astfel putându-se abţine de la săvârşirea lor. Criminalitatea este un fenomen
antisocial, o faptă oprită în conştiinţa socială, fapta fiind prin conţinutul ei antisocială (De ex. omorul,
vătămarea integrităţii corporale, deteriorarea sau distrugerea bunurilor etc. Crima este actul care atrage o
pedeapsă. Aceasta este o trăsătură obiectivă şi comună tuturor infracţiunilor. O altă trăsătură a criminalităţii este
un fenomen unitar ,fiindcă toate infracţiunile au o trăsătură comună, anume toate prezintă un pericol social grav.
Cu toate că criminalitatea este compusă dintr-o masă eterogenă de infracţiuni, ea este un fenomen social
omogen: infracţiunile care alcătuiesc criminalitatea sunt fapte asemănătoare, au trăsături comune, produc o
reacţie socială puternică, reacţie de protest. Criminalitatea este relativă şi schimbătoare, în sensul că unele fapte
îşi pierd caracterul infracţional şi apar altele. În acest fel criminalitatea este un fenomen repetabil şi, deci,
persistent. Criminalitatea, fiind o totalitate de fapte P săvârşite, devine un fenomen social cantitativ, ce se
exprimă prin cifre, indici, reprezentând criminalitatea unei zone, regiuni, ţări, dintr-o anumită perioadă de timp.
Ca fenomen cantitativ, criminalitatea exprimă şi o anumită calitate, aceea de fenomen social negativ şi periculos
.3 Clasificati Funcţiile criminologiei sunt legate de obiectul şi scopul acestei discipline. Funcţia descriptivă
Aici părerile autorilor sunt unanime în a considera fenomenologia criminalităţii ca o etapă obligatorie în
cunoaşterea obiectului de cercetare al criminologiei. Descrierea fenomenului criminalităţii a constituit, de-a
lungul timpului, o preocupare constantă în criminologie, având în vedere atât continuitatea istorică cât şi
interesul deosebit pe care îl acordă cercetărilor de ordin cantitativ. Principalele concepte operaţionale de ordin
descriptiv, pe care criminologia le utilizează sunt: mediul, terenul, personalitatea şi actul. Funcţia descriptivă
implică explicarea caracterelor definitorii ale fenomenului criminalităţii, precum şi corelaţia dintre criminalitate
şi factorii politici, economici, culturali, demografici etc. Funcţia descriptivă constă în studierea şi consemnarea
datelor privind volumul criminalităţii într-o Funcţia explicativă este bazată pe următoarele concepte
operaţionale: cauză, condiţie, efect, factor, mobil şi indice. cauza este un element care determină producerea
fenomenului; condiţia este elementul favorizator; factorul este elementul care, are legătură cu crima. indicele
este un simptom care permite un diagnostic criminologic pus societăţii sau grupului studiat. În cazul funcţiei
explicative au apărut concepte noi ale fenomenului criminal, care se exprimă în anumite idei sau concepte
ştiinţifice necesare. Astfel sunt: -conceptul de persoană care comite infracţiunea.-conceptul de criminogeneză
,-conceptul de criminodinamică .-factor criminogen. Funcţia predictivă Pentru alcătuirea modelelor predictive,
criminologia apelează la modele ştiinţifice din alte domenii ale cunoaşterii, de la modele matematice, până la
cele informatice. Conceptele operaţionale de ordin predictiv sunt şi ele foarte variate. Printre acestea sunt şi:
prezentul, viitorul, probabilitatea,riscul, prognosticul s.a m Predicţia urmăreşte cel puţin două obiective:1
anticiparea unor schimbări ale fenomenului criminalităţii , în perioade determinate de timp ,2evaluarea
probabilităţii producerii infracţiunilor. Funcţia profilactică (sau preventivă). Funcţia profilactică a criminologiei
se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalităţii, în îmbinarea lor logică şi
transpunerea acestora într-un sistem de măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.

Tema 3 Teoriile clasice .GIND. LUMII ANTICE ASUPRA CRIMINALITATII.

I 1Relatati formele cele mai raspindite de limitare a razbunarii private au fost : - abandonul noxal----
gruparea sociala(familia,clanul,tribul)il preda pe criminalul gruparii adverse -talionul----dozarea pedepsei in
raport cu gravitatea faptei si este exprimata in legea talionului care razbate prin negura timpului pina in
babilonul civilizat al regelui Hammurabi -invoirea pecuniara----razbunarea privata era tarifata in valori
materiale. Aceasta forma de limitare a razbunarii private o intilnim mai tirziu in grecia antica si roma antica, in
acest sens il amintim pe homer care a aratat ca pe scutul lui ahile era gravata o figura desemnind modul de
rezolvare a conflictuluidintre doi tineri prin darea unei sume de bani.
2Argum problemat criminalit in conceptul ginditorilor antici. problematica crimei si a autorului ei a
preocupat gindirea umana cu mult inaintea aparitiei criminologiei ca stiinta astfel dupa cite stim primele
explicatii ce sau dat fenomenelor din lumea inconjuratoare au avut un pronuntat caracter mistic creindu-se in
acest fel mituri, astfel Sofocle este acel care a aratat ca sursa crimei o reprezinta soarta omului, Anaximandru,
Xenofan, Heraclit, Parmenide manifesta o atitudine dezaprobatoare fata de crima si consecintele sale dar nu
reusesc sasi explice originile criminogenezei. Pitagora arata ca nr este esenta tututror lucrarilor. El a elaborat o
stiinta a nr si o doctrina a sufletului, care este format din constient supraconst, subconstie, inconst, nonconst.
Democrit ca atomul este esenta tuturor lucrurilor, a dezvoltat influenta educatiei asupra criminalitatii fiind unul
dintre initiatori profilactici victimologice efectuate cu ajutorul masurilor educative. Socrate pune omul in centrul
dialogurilor sale considerind ca crima este rezultatul indiferentei, ignoranta este sursa crimei, si procesul
educativ al copiilor poate fi controlat destul de efectiv de catre stat in diferite scopuri inclusiv si cel al
preintimpinarii criminalitatii. Platon are ca scop principal prevenirea savirsiirii altor crime in viitor. printre
masurile de influenta asupra criminalitatii aristotel mentiona urmatorii factori sociali : organizarea corecta a
institutiilor statale,stabilirea legilor,suprematia legilor asupra persoanelor cu raspundere,lupta cu
coruptia,dezvoltarea econom, ce ar asigura un nivel inalt de trai, aristotel mentioneaza rolul preventiv al
pedepsei
3 Estimati influenta religiei in lupta impotriva criminalitatii. Astfel dupa cite stim religia a vut un rol
important in influentarea prevenirii criminalitatii, unul din reprezentanti ai gindirii criminologice crestine a fost
sfintul Augustin caruia ii apartin idei criminologice de o importanta deosibita ca rolul coparticipantilor in geneza
criminalitatii, un rol deosebit este atribuit caracterului educativ al pedepselor. Un rol deosebit ii revine
inchizitiei, teoreticienii inchizitiei au dat notiunea de criminal definidul ca slujitor al diavolului, Cel mai uman
tip de pedeapsa era considerata arderea pe rug care in cazuri exceptionale dupa cum erau considerate
circumstantele atenuante era inlocuita prin sugrumare si apoi arderea pe rug (cainta sincera,virsta frageda).
Sfintul Toma D’Aquino a aratat ca geneza crimei se afla in pacat care este cauza tuturor manifestarilor
antisociale, el a preconizat pentru suprimasrea criminalilor aplicarea pedepsei cu moartea sustinid ca acestia nu
pot fi reeducati. Trebuie remarcat ca biserica sa preocupat indeaproape de studiul criminalitatii in general
referinduse atit la cauzele si conditiile generatoare precum si personalitatea infractorului si natura pedepselor.
Fenomenul criminal atigind proportii cu adevarat spectaculoase biserica ingrijorata a luat masuri in vederea
limitarii lui, astfel prin edictul de la papa paul IV sa hotarit distrugerea unei localitati in intregime
monterfortino de linga roma considerata a fi un cuib de hoti, tilhari si asasini.
II 1Descrieti legea termica si legea saturatiei. o teza principala alui Guerry si Quetelet este faimoasa legea
termica a criminalitatii – potrivit careia criminalitatea se repeta cu constanta si regularitate de la an la un an, iar
aceasta se face sub influenta unor factori fizici cum sunt latitudinea, sustind de exemplu ca infractiunile de
violenta predomina in sezonul caldsau in sud, iar infractiunile impotriva proprietatii predomina in nord sau in
sezonul rece. Legea saturatiei apartinind lui quetelet conform careia orice fenomen social anormal ca razboiul,
revolutia, foametea produce o crestere brusca a criminalitattii,o data cu epuizarea evenimentului in cauza
criminalitatea revine la limitele sale normale, astfel criminalitatea nu se repeta in timp cu constanta si
regularitate printro repetitie mecanica ci printro oscilatie permamenta prin cresteri sau descresteri determinate
de cauze naturale precum si a factorilor de mediu fizic si social astfel dinamica criminalitatii fiind supusa le gii a
saturatiei.
2 Clarificati Premizele aparitiei scolii pizitiv italiene. Şcoala pozitivă italiană este aceea care a contribuit
colosal la constituirea criminologiei ca disciplină autonomă, de sine stătătoare, cuprinzând idei foarte importante
pentru criminologie la care s-a ajuns prin intermediul unor gânditori care au avut valoroase idei dar nu s-au
ridicat la nivelul unei şcoli. Comun pentru ei este tema pozitivă (sau pozitivistă), bazată pe metoda
experimentală, renunţând la studierea infracţiunii ca entitate juridică în favoarea studiului infractorului, adică a
omului viu, ce a comis infracţiunea. Aceşti gânditori se înscriu în curentele criminologice ce ţin de fiziognomie,
frenologie, antropologie generală şi alienism: 1)Fiziognomia studiază caracterele omului după trăsăturile feţei
(fizionomie), considerând că există o strânsă corelaţie între trăsăturile feţei, pe de o parte, şi calităţile psihice, pe
de altă parte. Cu toate că fiziognomia este considerată de oamenii de ştiinţă ca o pseudoştiinţă, ea şi astăzi
influenţează minţile oamenilor, aceasta reflectându-se în literatură. Aici deosebirile dintre personajele pozitive şi
cele negative sunt evidenţiate mai ales prin aspectele fiziologice, exterioare, fizice. 2)Frenologia este ştiinţa care
consideră că facultăţile psihice ale indivizilor sunt localizate pe anumite suprafeţe ale creierului uman.Cu toate
că este considerată ca o teorie neştiinţifică, frenologia are meritul de a fi orientat, pentru prima dată, cercetările
asupra scoarţei cerebrale. 3)Antropologia generală este ştiinţa care studiază omul ca fiinţă biologică, precum şi
evoluţia acestuia prin studierea raselor şi etniilor, a formelor şi dimensiunilor omului, precum şi a capacităţii de
adaptare a acestuia la mediu. 4)Curentul alieniştilor a adus o orientare nouă în criminologie, considerând că
fenomenul 3-C (crimă, criminal, criminalitate) îşi are izvorul în bolile psihice ale indivizilor. Denumirea
curentului provine de la medicii psihiatri, care consideră că criminalul este un bolnav psihic. Printre cei mai de
vază reprezentanţi ai alieniştilor, care şi-au adus contribuţia la pregătirea fundamentului şcolii pozitive italiene,
au fost Philippe Pinel (1745-1826), Georges Cabanis (1757-1818), Dominique Esquirol (1772-1840), care au
sesizat pentru prima dată legătura dintre comportamenul criminal şi boala mintală, arătând că infractorul este
doar un bolnav psihic. De aici rezultă o idee de importanţă majoră şi anume: posibilitatea tratării şi vindecării
criminalilor.
3 evaluati rolul concept clasice sociologice O amplă activitate în dezvoltarea materiei criminologiei, pe lângă
totalitatea direcţiilor deja cunoscute, s-a evidenţiat în ultimele decenii ale secolului XIX în Franţa. Un grup de
oameni de ştiinţă criminologi, au dezvoltat opinii radical opuse acelora ale reprezentanţilor şi teoriilor expuse
anterior. Anume ideile şi lucrările lor au alcătuit una dintre cele mai importante şcoli ale criminologiei cunoscută
ca “şcoală sociologică franceză” sau “şcoală lioneză”. Afirmaţia de bază a adepţilor acestei şcoli era că factorul
prim, chiar determinant sau poate cel mai important, ce generează, exprimă fenomenul criminal îl constituie
mediul exterior-social, de bază fiind factorul economic. Ca reprezentanţi de bază ai noii şcoli figurează medicul
legist Alexandru Lacassagne, antropologul Leonse Manouvrier, juristul filosof şi sociolog Gabriel Tarde.
Manouvrier a fost unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai concepţiilor şi teoriilor exprimate de Cesare
Lombroso şi dimpotrivă, unul dintre cei mai frecvenţi susţinători ai şcolii sociologice franceze întemeiate şi
concepute de Alexandru Lacassagne.Conform opiniilor sale, crima este materie sociologică, iar criminalul un
produs sociologic. Esenţa concepţiilor sale asupra cauzelor fenomenului infracţional este sugestiv exprimată în
aforismul: -omul este instrumentul muzical la care cântă mediul social. Postulatele lui G.Tarde invocă
criminalitatea ca un fenomen social, dispunând de cauze preponderent sociale ca: mizeria, incultura, influenţa
negativă a mediului social înconjurător şi altele. Prin ideile desfăşurate de şcoala sociologică franceză s-a
instalat o nouă platformă conceptuală în evoluţia institutului criminologiei, care a oferit posibilitatea parvenirii
novaţiei la studierea şi dezvoltarea criminalului ca individ, şi crimei ca fenomen social. Este important să se
stabilească gradul de influenţă a societăţii mediului social înconjurător asupra fenomenului în cauză.
III 1 Reproduceti gindirea C din Roma Antica 1. Roma antică, activitatea filosofică a căreia s-a născut prin
importul filosofiei greceşti pe un teren ocupat deja de drept.Roma antică a preluat experienţa Spartei, unde arta
militară şi pregătirea permanentă de război au devenit o normă a vieţii sociale. Ca rezultat, toate sferele vieţii
serveau unui scop unic – întărirea statului. Roma era dominată de o înţelepciune practică, concretă, având foarte
puţine înclinaţii spre abstract avea spre educaţia religioasă a cetăţenilor, educaţie foarte pragmatică. Cel mai
mare filosof al Romei antice – Cicero arată că, credinţa în dumnezei aduce cuminţenie, ceea ce este de folos
statului. Cicero a studiat legile, sesizând caracterul de autoritate raţională a autorităţii legilor şi a arătat că legile
trebuie făcute în aşa fel, încât în cazul în care se comite o crimă să se poată crea posibilitatea aplicării unei
pedepse corespunzătoare. În perioada guvernării lui Pompei în Roma antică a fost efectuat unul din primele
experimente criminologice, când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi, ci împrăştiaţi prin
întreaga ţară şi împroprietăriţi cu pământ. Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului. Iulius Cezar a
realizat, câteva idei criminologice, prin înăsprirea pedepselor faţă de cei bogaţi. Cezar a introdus confiscarea
completă a averii în cazul săvârşirii omuciderii, iar pentru alte categorii de crime – jumătate din avere. Urmaşul
cui Cezar – August – a introdus în practică o metodă utilizată şi astăzi: folosirea armatei în scopuri poliţieneşti,
prin patrularea străzilor oraşului de către gărzi .Gândirea Romei antice a fost puternic influenţată de platonism şi
aristotelism. 2 Demonstrati rolul scolii clasice sau becariene in constituierea principiilor fundamentale ale
Dr În dezvoltarea criminologiei putem evidenţia trei mari perioade. Prima perioadă, numită şi clasică, a durat de
la mijlocul sec. XVIII până în a doua jumătate a sec. XIX; a doua perioadă – pozitivistă – din a doua jumătate a
sec. XIX până în anii 20 ai secolului XX şi cea de-a treia perioadă, numită contemporană sau pluralistă, din anii
20-30 ai sec. XX până în prezent.Şcoala clasică sau beccariană Un rol determinant în apariţia acestei şcoli l-a
avut iluminismul reprezentat de Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Kant, ş.a. Anume sub influenţa iluminiştilor
au apărut în a doua jumătate a sec. XVIII, lucrări ce vor juca un rol hotărâtor în evoluţia ştiinţelor P. Lucrările
lui Cesare Beccaria şi J Bentham. Cesare Beccaria (1738-1794) s-a născut la Milano, Italia. Principala sa
lucrare, este “Despre infracţiuni şi pedepse”operă ce a revoluţionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi
în problematica crimei şi a justiţiei P. Deşi şcoala este denumită numai a dreptului penal iar Beccaria s-a
conturat ca unul din cei mai mari penalişti ai tuturor timpurilor, concepţiile sale întemeiate pe ideea centrală a
liberului arbitru de voinţă şi acţiune a individului, conţin teze importante referitoare la fenomenul criminalităţii,
fiind astfel justificată extinderea şcolii la domeniul criminologiei. În această lucrarea Beccaria a abordat
instituţiile de: infracţiune, infractor, pedeapsă penală. C.Beccaria pledează pentru ridicarea omului împotriva
violenţei şi a sistemului inchizitorial, subliniind importanţa deosebită a prevenirii delictelor. Abordând
infracţiunea, infractorul şi pedeapsa într-o viziune filosofică, sociologică, etică etc., Beccaria a pătruns în
domenii care au depăşit tot ce se spusese până la el.Referitor la furt,-infracţiunea mizeriei şi a disperării,
săvârşită de acea parte nenorocită a omenirii căreia dreptul de proprietate nu i-a lăsat decât simpla existenţă. El a
impus în conştiinţa epocii principii fundamentale pentru DRPmodern, cum ar fi: -legalitatea incriminării şi a
pedepsei; -necesitatea individualizării pedepsei, -caracterul personal al pedepsei. Referindu-se la pedeapsa cu
moartea, Beccaria evidenţiază caracterul de clasă al criminalităţii, precum şi deosebirile de tratament juridic
dintre bogaţi şi săraci, autorul susţine că pedeapsa trebuie să fie corespunzătoare nu numai faptei comise dar şi
personalităţii infractorului, acceptând că acesta din urmă poate fi influenţat de anumiţi factori externi, factori de
mediu fizic şi social. La aplicarea pedepsei urmează să se ţină cont şi de particularităţile individuale fizice şi
morale ale infractorului. În planul criminologiei Beccaria a propus câteva soluţii care şi-au păstrat valabilitatea
până în zilele noastre: -luminarea oraşelor pe timpul nopţii; -organizarea unor gărzi de cartier; -combaterea
parazitismului social; -elaborarea unei legislaţii simple, clare şi accesibile tuturor membrilor societăţii;
-perfecţionarea procesului educativ al infractorului. Jeremy Bentham un alt reprezentant de vază al şcolii
clasice. A scris mai multe lucrări în materia dreptului penal, penalogiei şi criminologiei ca. Prin lucrările sale
J.Bentham a dat curs dezvoltării problematicii penalogiei, făcând o serie de propuneri, în sensul reformării
sistemului de legi şi pedepse, Bentham a propus aplicarea unor pedepse certe, prescrise pentru infracţiuni
specifice. J.Bentham considera că natura a plasat umanitatea între doi stâlpi suverani: durerea şi plăcerea
,pedeapsa trebuie să fie pe măsura crimei, ca durerea să fie egală cu plăcerea. Beccaria şi Bentham nu sunt
numai iluştri reprezentanţi ai şcolii clasice de drept penal dar şi întemeietorii criminologiei clasice.
3Evaluati C in Moldova si T Romineasca Criminalitatea în Moldova şi Ţara Românească Statul sub
conducerea regelui Burebista începe a recurge la incriminarea faptelor care constituie infracţiuni şi astfel apare
domeniul criminalităţii format din ansamblul faptelor ilicite, numite “belagines”. Legile “belagines” au fost
instituite de statul geto-dac pe baza poruncilor regilor şi marilor preoţi geto-daci şi reprezentau cadrul necesar
apărării societăţii contra criminalităţii. Criminalitatea acelei epoci este puternic marcată de agresiunea militară
contra poporului geto-dac, soldată cu ocuparea unei părţi importante a teritoriului Daciei. În rezultatul acestei
agresiuni militare au fost distruse oraşele şi cetăţile militare, între care şi Sarmizegetusa, decapitat regele
Decebal, care a preferat sinuciderea în schimbul prizonieratului.Considerând că criminalitatea, totuşi, a existat
in epoca feudalismului timpuriu. Prin secolul X apar formaţiuni politice pe tot teritoriul locuit de români. Ele se
numesc “ţări”, “cnezate”, “voievodate”, “câmpulung”. În sec. XIII-XIV are loc unificarea ţărilor apărute în
epoca feudalismului mijlociu şi întemeierea statelor feudale române de sine stătătoare, suverane şi
independente: -Ţara Românească (Muntenia) -Ţara Românească Moldova şi Voievodatul Român
Transilvania.Apare dr scris sub forma Pravilelor de legi, poartă numele de legea ţării. Criminalitatea acelei
societăţi poartă amprenta contradicţiilor interne şi externe agravate de expansiunea Imperiului Otoman în Ţara
Românească şi Moldova şi de dominaţia Ungariei şi Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei. Trădarea
domnului (hiclenia) în Ţara Românească şi Moldova, în cadrul criminalităţii societăţii feudale era osluhul şi
consta în neascultarea şi nerespectarea poruncilor domului. Potrivit legii ţării, fiind săvârşită de boieri şi nobili
era pedepsită cu moartea. Osluh se considera şi neascultarea de către ţăranii aserviţi a poruncilor boierilor
feudali, faptă care era pedepsită în Ţara Românească şi Moldova cu amendă sau bătaie. La fel, omuciderile care
cunosc o frecvenţă ridicată în cadrul criminalităţii societăţii feudale, erau pedepsite cu moartea (de regulă
executată prin tragerea în ţeapă). Furturile şi tâlhăriile cunosc, de asemenea, o frecvenţă mare, aducând
prejudicii însemnate proprietăţii publice şi private. Prins asupra “furtului pe faţă”, hoţul era pedepsit la moarte
prin spânzurare. În cazuri de tâlhărie (“vină mare”), vinovaţii se pedepseau cu moartea prin spânzurare la locul
faptei. La originea criminologiei contemporane se află şi unele texte de legi scrise apărute în Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania, şi anume: Cartea românească de învăţătură din 1646; Pravilniceasca Condică
Alexandru Ipsilante; Legiuirea Caragea sa. Curmarea vieţii unei alte persoane constituia, potrivit acestor norme
scrise, o faptă din categoria “păcatelor grave”, sancţionându-se cu toată asprimea. Foarte aspru erau pedepsiţi,
mai târziu, magistraţii care judecau strâmb în schimbul banilor primiţi. “Nu trebuie să primeşti daruri Principiile
criminologiei fiind întâlnite în operele savanţilor Miron Costin, D.Cantemir, B.P.Haşdeu, Avram Iancu precum
şi la criminologii cu renume ca, Ioan Tanoviceanu, Petre Pandrea sa.
VI 1Descrieti scoala mediului social si scoala interpsihologica . 1.Scoala mediului social reprezentata de A.
Lacassagne si L. Manouvrier plaseaza ca factor principal in determinarea criminalitatii il constituie insasi
mediul social si anume elementele economice. Astfel dupa Lacassagne criminalul nu este innascut, ci e un
produs al conditiilor proaste de viata ec-a. Aceste conditii creaza anomalii psihice. Acesta scoala a intocmit
“calendarul crimelor”- asupra criminalitatii influienteaza factorul fizic, mediul climateric si natural. Astfel
crimele contra proprietatii se comit mai des in sezoanele reci si numarul lor scad odata cu cresterea temperaturii.
Manouvriei considera ca din punct de vedere antropologic atit criminalul, cit si omul onest sint identici. Astfel
crima e de natura pur sociologica, iar criminalul un produs social. Scoala interpsihologica – G. Tarde pune la
baza proceselor sociale fenomenul imitatiei. In opinia lui Tarde nu exista un tip criminal innascut, ci unul
profesional, crima se invata in cadrul societatii ca si orice alta profesie, influinta unui comportament asupra altei
persoane este ca o exprimare a modei. El a pus bazele legii imitatie care presupune o actiune de sus in jos: de
la clasele bogate spre cele sarace, de la destepti la mai putin destepti. Criminalitatea ca un fenomen social are ca
cauze principale factori ca : mizeria, incultura, influienta negativa a mediului inconjurator.
2 Argumentati tezele scolii sociologice ale Emil Durkein Scoala sociologica a lui E. Durkheim se
intemeiaza pe conceptul ca crima este fenomen normal necesar oricarei socirtati fiind o parte integranta a
acesteia. Crima este un act care trebuie pedepsit, iar o societate fara crima este imposibila. Conceptia sa despre
caracterul nrmal, necesar si util al criminalitatii a fost criticat, dar in acelasi timp el a largit mult orizontul de
cercetare a individului criminal si a crimei ca fenomen social. A eleborat conceptul anomiei care reprezinta o
stare obiectiva a mediului special caracterizata printr-o dereglare a normelor sociale datorita unor schimbari
bruste – crizele economice — ceea ce duce la o neconcordanta intre nevoile individului si mijloacele disponibile
pt a le satisface. Cu cit mai mult are individul, cu atit mai mult isi doreste.
3 Formulati rolul scolii pozitiv italiene in constituirea C ca stiinta. insasi constituirea criminologiei ca
stiinta s-a datorat parcurgerii mai multor etape succesive fiecare din ele marcate de contributia reprezentantilor
scolii pozitiviste italiene. I etapa este marcata de activitatea lui Cesare Lombroso care s-a impus prin conceptia
sa despre delicventul innascut, individul este marcat de diferite inferioritati si anomalitati organice cum sunt:
stigmatele anatomice (asimetria craniului, ochii mici si fara de expresie), fiziologice (daltonismul, tatuajul
natural), de tip constitutional (masculinitatea, infantelismul) si psihologice (lipsa de mila, cainta cruzime
pronuntata, inteligenta redusa). Individul criminal din punct de vedere antropologic este diferit decit omul
normal. Criminalitatea se poate transmite prin ereditate II etapa – activitatea lui Enrico Ferri – a studiat cauzele
ezterne ale criminalitatii, astfel crima este un fenomen complex de origine biologica, fizica si sociala. Aceasta
constitutie are un caracter criminal denumita nevroza criminala. Criminalitatea se repeta in timp nu haotic , ci
respectind o anumita oscilatie permanenta, dinamica criminalitatii fiind supusa unei legi a saturatiei, astfel
criminalitatea nu poate depasi anumite limite, incit dupa o perioada de supradaturatie orice fenomen, inclusiv
cel al criminalitatii revine la limite “normale”.clasifica infractorii in: nebuni, din obisnuinta, innascuti, de
pasiune, de ocazie. Datorita multitudinii de tipuri de infractori Ferri propune instituirea mai multor pedepse,
precum si respecatarea stricta a individualizarii acesteia. III etapa – Raffaele Garofalo – atribuie un aspect
psihologic specificind ca nu exista criminalul antropologic deosebit, ci tipuri psihologice dinainte stabilite. El
imparte infractorii in hoti, asasini, perversi, la baza lor se afla anomalia morala care impinge individul spre
comiterea unei infractiuni, dar care pt a se materializa are nevoie de existenta unor factori de mediu favorabile.
Dupa el infractiunile pot fi delimitate in Delicte juridice si naturale. Drept naturale sunt acelea care incalca
normele morale si care sunt pedepsite in toate timpurile si pe intreg globul pamintesc. Cele juridice nu au la
baza lipsa de simt moral si se pedepsesc diferit de la o tara la alta.
V 1 Relatati scoala cartografica 1 Şcoala cartografică sau geografică Reprezentanţii acestei şcoli – Andre
Michel Guerry (1802-1866) şi Adolphe Quetelet (1796-1874). Denumirea şcolii i-a fost acordată pentru că
adepţii ei evidenţiau rolul factorilor de mediu şi geografici asupra comportamentului criminal. Deci, crimele, în
acest context, depind de: climă, temperatură, altitudine, latitudine, erupţii solare etc. A.M.Guerry, a stabilit unele
legităţi ale răspândirii infracţiunilor pe categorii de vârstă (25-30 ani). Guerry a descoperit un paradox: în cele
mai sărace departamente ale Franţei nivelul criminalităţii era cel mai scăzut. Aşa, el a făcut concluzia că între
sărăcie şi criminalitate nu există nici o legătură ,a stabilit şi accentuat legătura colosală între criminalitate şi
lipsa de educaţie. A.M.Guerry a cercetat legătura între anotimpuri şi criminalitate, prin metoda geografică şi a
considerat că există anumite corelaţii între harta criminalităţii şi unele variabile de ordin economic, social sau
cultural. Foarte importante sunt cercetările matematicianului, astronomului şi statisticianului belgian Adolphe
Quetelet. a declarat: “Noi putem din timp să cunoaştem câţi oameni vor deveni ucigaşi, câţi escroci, câţi hoţi
etc. Principalele teze ale şcolii cartografice converg spre ideea de bază că criminalitatea este în esenţă un
fenomen social, natural, care se repetă de la an la an, cu aceeaşi regularitate şi constanţă, ceea ce permite
previzibilitatea producerii sale în viitor. Datorită acestei legi – “legea dezvoltării cu constanţă şi regularitate a
criminalităţii” – se poate aprecia câte crime vor fi comise în viitor. La această lege s-a ajuns în special pe baza
datelor statistice. O altă teză principală formulată de Guerry şi Quetelet este faimoasa lege termică a
criminalităţii, criminalitatea se repetă cu constanţă şi regularitate de la an la an, iar aceasta se face sub influenţa
unor factori fizici cum sunt latitudineade ex, că infracţiunile de violenţă predomină în sezonul cald sau în sud,
iar infracţiunile împotriva proprietăţii predomină în nord sau în sezonul rece. Doar în unul şi acelaşi stat, anual
se săvârşeşte aceeaşi cantitate de omucideri, şi nu de zeci de ori mai mult sau mai puţin ca în aceeaşi perioadă a
anului trecut. Quetelet a stabilit că, practic, toate fenomenele existente în societate sunt indisolubil legate între
ele, unele determinându-le pe altele. Aşa a apărut, ca rezultat al acestor concluzii, teoria factorilor. Ca factori
criminogeni, după părerea lui Quetelet, sunt micromediul social în care omul trăieşte; relaţiile familiale; religia
în care omul este crescut şi educat; statutul social cu obligaţiunile sale etc Această şcoală are un merit colosal,
fiindcă este prima care a sesizat legăturile ce există între criminalitate şi fenomenele din mediul social şi natural.
2 Comparati teoriile din cadrul curentului psihologic clasic Lucrarea filosofului grec Aristotel (Despre
suflet) poate fi considerată drept una dintre primele cărţi de psihologie. Psihologia s-a dezvoltat timp de secole
în cadrul filosofiei, devenind o ştiinţă de sine stătătoare abia în secolul XIX, o dată cu trecerea la studierea pe
scară largă a fenomenelor psihice prin metode experimentale. În secolul XX, psihologia a devenit cea mai
importantă şi răspândită ştiinţă despre om. Teoriile curentului psihologic susţin că criminalii ar avea anumite
deficienţe ale sentimentelor morale, deficienţe care se considerau a fi moştenite. Anume această concepţie face
trecerea de la orientarea biologică la orientarea psihologică. Conform orientării psihologice crima derivă din
anomalii sau anormalităţi psihice, susţinând concepţia patologică a crimei. Astfel, crima este un fenomen
patologic, produs de nevroze sau de isterie, precum şi de dezechilibru psiho-patologic sau idioţie. criminalul nu
este un nebun, ci un dezechilibrat. Problema imputabilităţii şi responsabilităţii la aceşti indivizi, care, după
părerea unor penalişti se găsesc în zona intermediară – zona între indivizii normali şi indivizii complet anormali.
Unii autori consideră crima ca un fenomen patologic fie ca o nevroză specială, fie ca o nebunie morală . Este
indiscutabilă influenţa anomaliilor psihice şi mintale asupra criminalităţii. Aceste anomalii fac parte din factorii
individuali ai criminalităţii, dar nu sunt factori exclusivi sau predominanţi ai acesteia. Orientarea psihologică şi
psihiatrică consideră că geneza crimei şi a actului criminal rezidă într-o serie de dezechilibre, anomalii şi
deficienţe cu caracter psihofiziologic, care apar şi se transmit, de cele mai multe ori, pe cale ereditară.
Criminalul este un degenerat psihic şi moral, caracterizat prin debilitate mintală şi care este incapabil să
discearnă conţinutul faptelor sale sau să înţeleagă, în mod adecvat conţinutul şi sensul normativ al prescripţiilor
juridice. Asociaţionismul este un curent psihologic de orientare materialist-mecanicistă mecanismul
fundamental al formării însuşirilor şi proceselor psihice umane îl reprezintă procesul de asociere, susţinând că
fiecare proces psihic, fiecare însuşire este, formate în conştiinţa individului normal sau criminal, independent de
voinţa acestuia. Legile primare ale asociaţiilor de idei au fost formulate de Aristotel, şi anume: continuitatea,
similitudinea şi contrastul. Behaviorismul este un curent psihologic american apărut la începutul sec. XX.
Behaviorismul consideră că pentru cunoaşterea, înţelegerea şi prevederea comportamentului uman este
suficientă studierea relaţiei dintre stimul şi răspuns, fără a mai fi nevoie pentru aplicările la conştiinţa
individului. Gestaltismul este un curent ce a apărut în Europa Occidentală la începutul sec XX. Gestaltismul
este un curent psihologic întemeiat pe concepţia filosofică structuralist sistemică şi a apărut ca o reacţie atât faţă
de asociaţionism cât şi faţă de behaviorism. Potrivit acestei concepţii orice proces psihic este o structură sau o
configuraţie integrală şi însuşi psihicul uman în ansamblu este o configuraţie. Freudismul(ceva de scris si
despre freudism…de la intrebarea 3)
 3 Evaluati rolul froidismului si a doctrine psihanalitice in C .Freudismul sau doctrina psihanalitică este o
orientare psihologică care a dominat între cele două războaie mondiale. Se consideră că psihanaliza a constituit
punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică.Reprezentant al aceste doctrine
Sigmund Freud şi-a petrecut întreaga copilărie la Viena. El a fost medic neurolog şi psihiatru de mare renume,
creatorul unei doctrine originale care-i poartă numele – freudismul. Printre principalele lucrări ale lui Sigmund
Freud se numără: “Psihopatologia vieţii cotidiene”, “Interpretarea viselor”, “Eul şi sinele”,ş.a. Freud a încercat
să demonstreze existenţa unei personalităţi antisociale ce ţine de sfera psihologiei normale şi să explice
mecanismul de formare a acesteia Teoria lui Freud a rezultat din două etape decisive. Prima etapă conţine ideea
referitoare la inconştient – care formează cel mai larg şi cel mai puternic sector al minţii noastre”.Deci, prima
etapă include inconştientul, preconştientul şi conştientul ca nişte entităţi autonome. In concepţia sa viaţa psihică
a oricărui individ cuprinde trei nivele diferite, aflate într-o strânsă interdependenţă: Sinele, Eul şi Supraeul.
Sinele reprezintă un complex de tendinţe şi reflexe din gândirea inconştientă, care nu sunt trăite în mod
conştient. Sinele include toate instinctele primare ,este considerat ca o componentă biologică a personalităţii,
reprezentant al influenţelor ereditare, iar răbufnirile inconştientului se pot produce în anumite manifestări,
străbătând cenzura pe care o instituie Eul şi Supraeul. Acestea ar fi manifestările dobândite prin naştere sau în
primii ani de copilărie ca, comportamentele violente sau de nesupunere, visele, care nu sunt altceva decât forme
deghizate ale unor trăiri interioare. La toate acestea se adaugă şi actele ratate şi complexele. Eul este cea de a
doua instanţă psihică şi se mai numeşte şi conştient. Eul reprezintă nivelul central al personalităţii, nucleul
acesteia şi este constituit din cunoştinţele despre sine. Supraeul sau conştiinţa morală reflectă nivelul de
dezvoltare a personalităţii, influenţa pe care mediul social şi cultural o exercită asupra psihicului. Supraeul
contribuie şi el, ca şi Eul, la refularea instinctelor. Supraeul este cel care dictează Eului, iar acesta din urmă
ordonă controlarea şi stăpânirea Sinelui. În concepţia lui Freud, diferenţa dintre infractor şi nonifractor s-ar
situa la nivelul supraeului, care acumulează tradiţiile şi idealurile trecutului. Freud a elaborat metoda
psihanalizei, care reprezintă cheia întregului său sistem. Astfel, psihanaliza cuprinde un ansamblu de procedee
destinate urmăririi şi descoperirii cauzelor devierilor comportamentale şi vindecării unor boli psihice.
Psihanaliza se efectuează în cabinetul medicului psihanalist, care poartă discuţii libere asociative, prin sugestii,
teste sau experimente, toate având drept scop descoperirea cauzelor nevrozelor sau a altor tulburări psihice.
Meritele lui S.Freud sunt enorme, iar realizările lui au fost utilizate cu succes în medicină, reuşindu-se
vindecarea unor tulburări psihice. Cu ajutorul metodei psihanaliste, el a introdus o manieră originală de
explicaţie a mecanismelor şi proceselor psihice; a elaborat concepţii noi cu privire la aparatul psihic, iar
psihanaliza este tot mai des folosită.

Tema 4 Teoriile contemporane I 1.Descrieti orientarile criminologice contemporane asupra criminalitatii

Orientarea biologic - teoria atavismului evolutionis - teoriile eredităti - teoriile biotipurilor criminale - teoria
constituţiei delicvente.La baza acestor teorii se afla explicatiile evolutionismului lui Darwin care opina că
“indivizii cu inclinaţii negative care îşi fac ocazional apariţia în arborele genealogic al unei familii, cu inclinaţii
fără o cauza observată ,acestea pot fi rămăşite ale unei stări primitive,anterioară, din care ei nu au progresat
vreme de generaţii.”Orientarea psihologică Potrivit acestei orientări geneza criminalităţii se afla în factori
psihologici ce ţin de individ. Orientarea psihologică pleacă de la idea că între comportamentul normal si cel
delicvent diferenţa nu survine de la natura ci din sfera psihicului ca urmare a unui conflict între individual
marcat de anumite particularităţi şi anturajul său. - teoria psihoanalitică a lui SIGMUND FREUD - teoria
personalităţi criminale Orientarea sociologică Adeptii orientarii sociologice au preferat analiza cauzelor de
ordin exogen adică o atenţie deosebită acordată determinarilor de ordin social. 1) Teoria lui Durkheim ( Emile
Durkheim 1859- 1907) Criminalitatea este un fenomen social normal care se manifestă inevitabil în toate
societătile ,fiind determinate de structura socio- culturală careia îi aparţine. 2) Teoria anomiei ( R . Merton) 3)
Teoria clinică pledază pentru resocializarea condamnatilor pentru a nu deveni recidivişti. Etc.
2.Demonstrati teoria predispozant delicventiala Aceasta teorie apare in 1921 fiind marcata de activitatea lui
Ernst Kretschemer cunoscut prin lucrarea sa Structura corpului si caracterului. Kretschemer sustine ideea ca
exista o corelatie directa intre structura corpului uman si trasaturile sale fizice pe de o parte si caracterul omului
pe de alta parte. In acest fel Krestchemer incearca sa distinga principalele tipuri caracteriale.Ca elemente
principale autorul distinge: -constitutia -caracterul-temperamentul Pornind de la cxonstitutia corporala autorul
stabileste existenta a 4 tipuri constitutionale distincte: 1)tipul picnic-scund, plin, vesel, vioicomit deobicei
escrocherii, fraude 2)tipul astenic-pers cu trunchi cilindric, sistem nervos bne dezvoltat, calme dar energice-
comit-diverse infrac 3)tipul atletic-au un schelet bine format cu o musculatura si trunchi primordial care comit-
infrac de violent 4)tipul displastic-pers cu anumite disproportionalitati si dezarmonii in dezvoltarea corporala
care comit-infrac din cele mai grave si crude.De aici apar recidivistii. Aceasta teorie a fost preluata de catre
Scheldon care imparte criminalii in urmatoarele 3 categorii: 1.tipul endomorf-pers cu niste organe interne bine
dezvoltate 2.tipul mezomorf-pers cu scheletul si musculatura bine dezvoltata 3.tipul ectomorf-cu dezvoltare
buna a scoartei cerebrale si a intelegentei Dupa statistica cei mai criminali sunt mezomorfii apoi endomorfii si
mai apoi ectomorfii.
 3.Selectati cea mai importanta teorie de orientare sociologica Daca vorbim despre o selectare a unei teorii
din toate ar insemna faptul ca pt cel ce selecteaza ea este perfecta si deplina. Daca ar fi sa le combinam
impreuna, atunci el iar da o analiza mult mai completa si mai concreta a fenomenului criminalitatii decit fiecare
luata in parte. De ex: eu sunt de accord ca factori care genereaza criminalitatea ar putea fi: si zona teritoriala
unde pers traieste-th ecologica si diferenta dintre valorile si normele acceptate in diferite grupuri sociale-th
conflictului de culturi si fenomenul migratiei-th dezirganizarii soc, si multe alte. Dar nu cred ca fiecare apart ear
putea demonstra cauzalitatea infract. Trebu summate si grupate. Teoria anomiei sociale Una din cele mai
cunoscute teorii de orientare sociologică este cea a sociologului american Robert K.Merton, care şi-a formulat
principiile bazându-se pe conceptul de anomie, într-o lucrare “Teoria socială şi structura socială”. Merton a
adaptat conceptul de anomie al lui E.Durkheim la noile condiţii ale societăţii americane, conferindu-i noi
sensuri. Anume, anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace. Originea socială este stabilă
atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge.
Când echilibrul se rupe, îşi face apariţia dezorganizarea socială. Actul criminal va fi săvârşit pentru atingerea
scopurilor vehiculate şi valorizate la nivelul societăţii, reprezentând reacţia individului faţă de neconcordanţa
dintre scopuri şi mijloace. Cu atât mai mult această discordanţă este frecventă în rândul tinerilor ce aparţin
grupurilor defavorizate, care cel mai des sunt supuşi drumului spre crimă.Tezele lui Merton au trezit un interes
deosebit în lumea ştiinţifică, influenţând considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităţii. Cu toate
că teoria anomiei sociale continuă şi astăzi să se afle la baza unor cercetări empirice, nepierzându-şi actualitatea,
ea nu reuşeşte, în deplină măsură, să explice de ce, totuşi, numai unii dintre indivizii aflaţi în stare anomică
săvârşesc fapte antisociale, iar alţii se abţin, respectând normele în vigoare.
II 1 Notiunea de psihanaliza Este un ansamblu de procedee destinate urmarii si descoperirii cauzelor devierilor
comportamentale si vindecarii unor boli psihice. Se realizeaza prin discutii libere asociative, prin sugestii, teste
sau experimente avand scopul de a descoperi cauza nevrozelor sau altor tulburari psihice.se scot la iveala
tendintele ascunse, inclusiv de agresivitate si se trec cu ajutorul psihanalistului prin cenzura Eului si Supraeului.
E o metoda sondare si descarcare a inconstientului, preintimpina izbucniri negative si criminale.
2.Demonstrati valabilitatea teoriei de personalitate a lui Pinatel Teoria data e una din cele mai complete
teorii de orientare psihologica. Pintel respinge ideea existentei unei “diferente de natura umana“ intre infractori
si non-infractori, acceptand o diferenta de grad=impulsurile endogene si excitatiile exogene determina individul
la crima. Trasaturi ce urmeaza a se intruni la personalitatea criminala-Nucleul central al personalitatii:
1)egocentrismul- individualist si egoist 2) labilitate – constructie psihica si morala slaba, firava, schimbatoare
3)indiferenta afectiva – rece, fara mila 4) agresivitate – viloent, dur Agresivitatea activeaza criminalul, iar
celelalte 3 trasaturi dau culoare verde agresivitatii. Alta trasatura e nivelul scazut de inteligenta, ex Furturi:
34%debili, 26% inapoiati; Omor 47%debili; 26%marginiti; Viol 50%debili, 50%inapoiati. Multi sunt analfabeti,
abandonand scoala, nu cunosc normele de conduita sociala, nu au o pregatire profesionala- astfel ei nu au frane
care in mod normal retin un indivd de la crima. Criminalii sunt oameni obisnuiti, exista doar o diferenta de grad,
fiind o diferenta cantitativa, nu calitativa. Criminologia Clinica
3.Evaluati importanta teoriilor contemporane de orientare psihologica Alfred Adler-complexul de
inferioritate. Sentimentul de inferioritate a individului poate evolua intr-un complex de inferioritate prin
frustrare din copilarie, iar persoana incearca sa-si depaseasca propria conditie prin compensare si
supracompensare (Demostene-defecte vorbire-orator, Beethoven-surd), prin actiuni pozitive sau prin fapte
antisociale in ambele cazuri situandu-se in centrul atentiei sociale. David Abrahamsen-Rolul familiei-aceasta
influenteaza mai mult decat conditiile economice si sociale-relatiile afective familiale. Preia in mare parte teoria
lui Freud, dar in afara de instinctul sexual, adauga alte instincte. Daca se innabusa instinctul sexual, se va
manifesta su o alta forma. Zice ca copiii nu asculta de parinti pana la 2 ani, la 4 ani aceasta conduita dispare, la
unii se mentine p-u toata viata. Sunt predispusi spre crima: cei supratutelati sau cei carora nu li s-a acordat
atentie. Delict = agresie a instinctelor.Ettienne de Greef. – spune ca structurile afective sunt determinate de 2
grupuri de instincte: de aparare si de simpatie. In primii ani instinctele pot altera si determina o indiferenta
afectiva, individul degradeaza moral si comite crima. Acest proces e numit „proces criminogen” si are 3 faze:
1)degradare progresiva a personalitatii ca urmare a unor esecuri, nu gaseste motivare p-u respectarea normelor,
se naste ideea de crima=”asentiment temperat” 2) se accepta comiterea crimei, infractorul cauta complici, alege
mediul, timpul=”asentiment formulat” 3) se cauta ocazia favorabila a comite crima, se accepta eliminarea
victimei „criza” Daca individul trece 3 faze, el capata un „eu” criminal care tolereaza ideea crimei, el trece mult
mai usor la comiterea altei crime. Testele de personalitate- Au facut cercetari Cressey si Schnessler in 1950 in
SUA-25 ani, au folosit 30 scale diferite p-u compararea criminalilor cu noncriminalii. Sotii Gluek compara 500
minori delincventi (extrovertiti, imulsivi, ostili) si 500 nondelincventi au formulat statistici in 3 tabele: trasaturi
de caracter, factori sociali, trasaturi de personalitate. Inventarul Multifazic a Personalitatii Minesota-550
afirmatii-cu scopul diagnosticarii psihiatrice: prin raspuns: Adevarat sau Fals. Teoria personalitatii criminale a
lui Pinatel a fost expusa la 2. Concluzia – criminalii sunt mai psihopati decit noncriminali.
III 1 Def teoria ecologica A aparut in anii 20-30 se XX reprezentat de autori americani, scoala data sustine ca
anumite zone orasanesti constituie factori hotaritori ai criminalit. Clifford Shaw – procentul criminalit e mai
mare in zonele sarace a orasului. Autorii au intocmit harti, calculau rata delincventei in anumite zone.
Reprezentantii acestei scoli au formulat conceptual de zona criminogena specifica (saracie). Au atras atentia
asupra nivelului de viata, educatie etc.
2Comparati th asociatiilor differentiate cu teoria conflictului de culture Teoria asociatiilor differentiate
mai este numita inavatata, deoarece adeptii ei (Sitherland) sustin ca comportam criminat nu e inascut ci e invatat
prin imitatie, prin comunicare. Teoria conflictului de culture e mai numita si dobindita (diferenta intre norme,
valori in diferite grupuri sociale pe care individual trebu sa le accepte). Teoria asoc different se bazeaza pe idea
invatarii in acdrul unui grup restrins de pers in care ei au comportam asemanatoare si daca unul zice ca legea nu
trebu respectata atunci toti nu o respecta si invata comportamentul incorrect de la ceilalti. Teoria confluctului de
culturi se bazeaza pe idea ca comportamentul criminal nu se invata ci apare in rezultatul diferentierii de valori,
norme din diferite grupuri sociale (migratie) – ce pentru unii e correct pentru altii nu e. Si apare lupta intre
diferite valori. Protestul claselor sociale joase impotriva celor inalte. Pe de alta parte aceste 2 teorii nu se
deosebesc tare, pt ca ambele ocolesc existenta unei legaturi intre comportam criminal si problemele sociale
existente.
3.Rolul teoriilor sociologice contemporane asupra criminalitatii. Au introdus noi metode de combatere si
prevenire a criminalitatii, si au atras atentia asupra unor probleme importante.
De ex. Teoria ecologica a atras atentia asupra problemelor legate de nivelul de viata, educatie, securitate.
Teoriile asociatiilor differentiate cu th conflictului de culture au atras atentia asupra procesului de educatie,
migratie, armonie in societate. Teoria apararii sociale a trezit interes pt modificarea si imbunatatirea intregului
system de pedepse si de combatere a criminalitatii nu prin pedepsire ci prin resocializare . Teoria asociaţiilor
diferenţiate Una din cele mai cunoscute teorii derivate din curentul culturalist este teoria asociaţiilor diferenţiate,
elaborată de părintele criminologiei americane, Edwin Sutherland, profesor la Universitatea din Indiana.Ideea de
bază a acestei teorii constă în aceea că, comportamentul criminal nu este înnăscut , ci este învăţat, printr-un
sistem de comunicare cu alte persoane în cadrul unor grupuri. Teoria se bazează pe ipoteza că, un act criminal se
produce atunci când există o situaţie propice, pentru un individ determinat. Această determinare are loc în cadrul
unui proces social complex, şi presupune următoarele coordonate: -comportamentul criminal nu este ereditar, ci
este învăţat, iar cel care nu a primit o “pregătire” criminală, nu poate “inventa” crima; -învăţarea se face prin
contactul direct cu alte persoane, în interiorul unui grup restrâns, printr-un proces complex de comunicare;
-procesul de învăţare presupune asimilarea tehnicilor de comitere a infracţiunilor; -asociaţiile diferenţiate pot
varia în privinţa duratei, frecvenţei, intensităţii etc.; formaţia criminală prin asociaţie nu se dobândeşte decât
prin imitaţie. Totuşi, E.Sutherland considera criminalitatea ca fiind atributul unei anumite categorii – denumite
”gulerele albe” – care, profitând de puterea sa economică şi politică, desfăşoară numeroase activităţi ilegale,
dintre care, cele mai multe rămân nedescoperite sau nesancţionate. În opinia sa, teoria asociaţiilor diferenţiate
este singura capabilă să ofere o explicaţie cu caracter general valabil pentru fenomenul criminal. Teoria
“conflictului de culturi”Primele cercetări bazate pe această teorie au avut în vedere, în special, fenomenele de
migraţie. Teoria “conflictului de culturi” acoperă însă în criminologie o arie mult mai largă de investigaţie decât
numai aceea a imigraţiei.Conflictele culturale apar fie prin introducerea unor valori, obiceiuri şi norme străine
într-un sistem închis, fie prin schimbările de ordin socialinventabile în interiorul sistemului. Astfel,
comportamentul delincvent apare pe fondul conflictului real sau imaginar între normele şi valorile pe care le-a
însuşit o persoană şi normele şi valorile dominante în societate. Prin termenul de cultură autorul desemnează o
totalitate de idei, concepte, tehnici şi scheme de comportament pe care un număr de indivizi îl au în comun şi
prin care aceştia îşi ajustează existenţa lor în mediu Subcultura reprezintă faptul când un grup trăieşte în astfel
de condiţii încât membrii săi elaborează valori şi scheme de comportament specifice, ce nu sunt de acord cu
cultura societăţii.În aşa mod apare “conflictul cultural”, prin care înţelegem lupta între valori morale, ori norme
de conduită opuse, sau aflate în dezacord. Deci, concluzionăm că, criminalitatea în cadrul “conflictului de
culturi” apare ca un comportament dobândit care este apreciat de individ, deoarece îi permite să fie recunoscut
ca membru al grupului respectiv şi îi asigură limbajul care exprimă specificul grupului dat.

IV Teorii contemporane de orientare psihologica. 1. testele de personalitate s-au dezvoltat in paralel cu cele
de inteligenta. Ele reprezinta niste probe prin care in psihologia experimentala se experimenteaza unele
aptitudini psihice si fizice ale persoanei. In crtiminologie acestea au fost utilizate pt compararea criminalilor cu
noncriminalii – de catre K. Schnessler si D. Gressey. Studii similare au fost efectuate de catre sotii Glueck –
delicventii sunt mai eztravertiti, vivaci, impulsivi, ostili, suspiciosi. La moment cea mai utilizata metoda este a
inventarului multifazic al personalitatii Minesota IMPM – lista de 550 de afirmatii asupra carora persoana
trebuie sa se prinunte prin adevarat sau fals. 80% din cei testati au deviante la scala nr.4 deviantul psihopat.
2. argumentati teoria lui E Greff. teoria data mai este denumita Teoria psiho-fiziologica. Din cadrul
psihanalizei este luata pt cercatarea psihica a individului doar teoria clinica. Fiecare persoana are functii
incompatibile in care se includ sentimntul de personalitate personala, de justitie si de ordine. Ele sunt legate
direct de impulsurile noastre interne care nu pot fi influientate din exterior, dar insasi individul le poate
directiona spre un comportament criminal, spre ex. Prin degradare morala. Structurile afective ale individului
sunt formate din 2 categorii de instincte: 1. de aparare si 2. de simpatie. In primii ani de viata aceste instincte se
pot altera si determina aparitia unui comportament criminal, acesta este denumit proces criminogen si se
formeaza din 3 etape. a) etapa asentiment temperat – apare ideea de a savirsi infractiunea. Are loc degradarea
individului ca rezultat al unor esecuri, situatii de injustitie si atunci nu mai doreste sa respecte acele norme si
valori existente in cadrul societatii. b) asentiment formulat – accepta comiterea crimei si recurge la savirsirea
unor actiuni de pregatire (alege terenul de actiuni, cercul complicilor). c) criza – cautarea ocaziei favorabile pt a
comite crima ca rezultat al acetor 3 etape individul devine tolerant ai ideii crimei, el va putea mai usor recurge la
un comportament criminal atunci cind se va gasi intr-o situatie favorabila de mediu.
3.Teoria complexului de inferioritate a lui Alfred Adler se bazeaza pe faptul existentei unui sentiment de
inferioritate a individului care doreste sa depaseasca acesta conditie de existenata a sa. Se realizeaza acesta prin
relatii de compensare sau supracompensare atit prin actiuni pozitive cit si negative. Prin actiunile sale individul
doreste plasarea lui in centrul atentiei. Teoria date este comparata cu filosofia puterii a lui Nietzche, doar ca
Adler pune accentul pe slabiciunea umana, iar Nietzche analizeaza supermanul puternic. Individul constient de
neajunsurile sale vrea sa le compenseze. Adler mentioneaza ca lipsa de cooperare poate aparea din cauza
sentimentului de frustrare aparut din copilarie apropiindu-se astfel de teoria lui David Abrahamsen care
considera ca cauza principala a comportamentului criminal conditiile familiale. Astfel un copil poate devini
delicvent daca a fost lipsit de atentia necesara si maturizindu-se el incearca sa atraga atentia asupra sa ca si
cazul dorintei de depasire a complexului de inferioritate, acesta poate lua forma actelor criminale. Uneori comit
infractiuni copiii ajunsi la libertate care dimpotriva au fost prea tare tutelati de catre parintii sai. Adler atribuie la
virsta de formare a personalitatii umane primii 4 ani de viata, in primii 2 ani copii in general nu asculta de
parinti, iar catre 4 ani acest comportament la unii dispare la altii insa ramine pt toata viata.

V TEORII DE ORIENTARE BIO-ANTROPOLOGICA. 1 Teoria inadaptarii sociale Infractiunea – un

produs natural al unor trasaturi biologice individuale, anormale. Inadaptarea declanseaza comportamentul
criminal. Predispozitiile biologice ori psihice plus interactiunea unor factori sociali si individuali. Modalitati de
dezadaptare: dezad fizica, psihica, psihologica. Plus factori sociali: saracia, alcoolllismul, stupefiante.
Profilaxie: medico-higienica 6i morala. Teoria inadaptării sociale Cel mai de vază reprezentant al acestei
orientări este criminologul suedez Olof Kinberg. Teoria inadaptării sociale afirmă teza că predispoziţiile
biologice ori psihice prin ele însele nu sunt suficiente pentru declanşarea comportamentului criminal, ultimul
depinzând şi de interacţiunea unor factori sociali şi individuali. Printre factorii criminogeni individuali am
evidenţia surmenajul, afecţiunile cerebrale, anumite dificultăţi legate de viaţa sexuală, deficitul mintal ş.a.Pentru
a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propune termenul de structură biologică actuală, având în vedere
modalităţile prin care părţile unui întreg sunt îmbinate pentru a realiza funcţia. Unii autori concep teoria
criminologică a lui Kinberg în două variante: -varianta constituţională şi -varianta patologică. Varianta
constituţională relevă că, factorii fundamentali ai constituţiei biopsihologice sunt în număr de patru: capacitatea,
validitatea;stabilitatea; soliditatea Kinberg relevă cîteva modalităţi principale de dezadaptare: Dezadaptarea
fizică, dezadaptarea psihică, dezadaptarea psihologică, În plan profilactic O.Kinberg propune o profilaxie
mixtă: medico-higienică şi morală. Meritul lui O.Kinberg în dezvoltarea criminologiei ca ştiinţă este destul de
mare. El a situat omul ca fiinţă biologică în centrul preocupărilor criminologice, a analizat profund problemele
legate de fiinţa umană, arătându-i individualitatea.
2comparati teor predispoz delincv si teora constit delincv. Teor constitutiei predispozant delinvential si cea
a constit delincvente au multe puncte asemanatoare. Ambele recunosc ca la baza comiterii crimei se afla
constitutie anatomica a omului. Dar din denumire putem deduce ca au unele diferente. Kretschmer spune ca
exista o corelatie intre structura corpului uman si trasaturile sale fizice cu caracterul omului. Ca elemente
principale el distinge constitutia, caracterul, temperamentul. El stabileste urm tipuri constitutionale: picnic,
astenic, atletic, displastic. Insa Benigno di Tullio considera ca constitutia cuprinde elemente ereditare plus
elemente dobindite pe parcursul vietii, in spec incopilarie. Dar aceste elemente nu conduc automat la savirsirea
crimei cind doar favorizeaza. Tullio nu e de acord cu existenta criminalului inascut, pe cind Kretschmer si
Sheldon sunt continuitorii lombrosianismului. Di Tullio spune despre prag sau limita specifica pt individ
predispus biologic la comiterea infract. Di Tullio e mai aproape de teoria inadaptarii sociale. Dupa radiografiile
a infractorilor el a stabilit ca multi din ei prezentau lezuni ale cutiei craniene. Insa Sheldon si Kretschmer se
bazau mai mult pe constitutia predispozanta din nastere.
3import criminology clinice in tratament infrac Teoria criminologiei cliniceeUnul din cei mai de seamă
reprezentanţi occidentali ai criminologiei clinice este Jean Pinatel. Această teorie este destul de răspândită în
Franţa, Portugalia, Spania, Germania şi America Latină. Conceptul de bază al criminologiei clinice rezidă în
noţiunea de “stare de pericol” cu semnificaţia de periculozitate potenţială a unui individ a cărui stare mintală
pune în pericol ordinea publică şi securitatea persoanelor. Astfel, faţă de individul respectiv este necesară
internarea într-o instituţie psihiatrică pe un termen nedeterminat.După cum precizează J.Pinatel aceasta este o
ştiinţă organizată metodologic după modelul clinicii medicale, care are în final scopul pregătirii unui aviz cu
privire la individul criminal. Acest aviz include un: diagnostic; prognostic şi tratamentul eventual. Deci, potrivit
acestei teorii, infractorul este un bolnav, iar criminalitatea îşi are sursa principală în patologie. J.Pinatel a
acceptat şi caracterul social al criminalităţii clinice. Anume de aceea, susţinătorii acestei şcoli pretind că
criminologia clinică nu este un simplu capitol al clinicii medicale, ci are un accentuat caracter social.
Criminologia clinică utilizează o gamă variată de investigaţii, inclusiv cele de ordin medical, psihiatric şi
psihologic. Sunt foarte interesante recomandările criminologiei clinice în domeniul profilaxiei criminale, cum ar
fi: extragerea chirurgicală a zonelor presupuse a fi zone de agresivitate; utilizarea tranchilizantelor şi
antidepresivelor în cazul delincvenţilor psihopaţi; castrarea în scopuri terapeutice a delincvenţilor sexuali;
practicarea psihanalizei pentru înlăturarea răbufnirilor criminale; utilizarea narcodiagnosticului ş.a. Deci,
criminologia clinică include un program de măsuri clinice în scopul preîntâmpinării săvârşirii de către individ a
unor noi infracţiuni. Pe primul loc se află Franţa şi Italia, unde promotorii acestui curent se bucurau de o mare
autoritate şi şi-au adus vaste contribuţii în procesul de reabilitare a condamnaţilor.

Tema 5 Fenmenologia
I C 1 not de criminalitate-s-au expus mai multe definitii ale criminalitatii in aspec jur-pen, psih, filoz, soc, dar
totusi marea majoritate a autorilor dau urmatoarea def: criminalitatea reprez ansamblul actelor criminale care
se produc intr-un anumit teritoriu, intr-o per determinate de timp. O def mai reusita- N.F.Cuznetova- un fenomen
istorico-evolutiv, soc, jur-pen, care reprez prin sine sistemul infractiunilor savirsite intr-un anumit timp, stat,
teritoriu, intr-o anumita per de timp. Criminalit – fenomen de masa, e susceptibil unor evaluari de ordin
cantitaiv si calitativ. Aspectul cantitativ – desemneaza determinarile masurabile care se refera la fenomen
criminalit ce se exprima prin nr, grad, marime, ritm, etc. Evaluarea calitativa se refera la determinarrea
acesteia in planul individualizarii particularitatilor specifice.
.2 determinati trasaturile criminalitatii 1) criminalitatea e un fenomen soc de masa. atit subiectii
infractiunii cit si victimele acestuia sunt membri ai societatii. In acelasi timp criminalit aduce prejudiciu
valorilor soc 2) e un fenomen social-uman complex cu valente predominant biopsihosocial intrucit crimin nu
exista inanfara persoanei si comportamentul acestuia, fenomen criminalitatii reflecta si individualitatea lor-
biopsihosoc. Criminalit –fenomen istorico- evolutiv Caracterul istoric al criminalitatii e indisolubil, legat de o
anumita dreapta de dezvolt a societ si anume din mom intemeierii stat si dr. Autoritatea stat avind capacity de a
institui nor jur-pen care incrtimineaza si fapte soc, intemei un system de aparare soc contra criminalitate.
Caracterul evolutiv reiese din character sau istoric si in acelasi timp tranzitoriu. Car evolutiv e determinat de 2
categ de fapte:- Obiectivi- criminalit se schimba in depend de niv de dezvolt fortelor sir el de productie, de
intensity contradictiilor si transform osc, pol, econom. Subiectivi- - crimin e determine de modific in legisl si de
practica jud, pe parcurs fiind modif definirea legisl a infr, tip 1de infr 3)are un character soc peric
prejudiciabil- reiese din nocivitatea care prejud valori soc gener si individ ocrotite atit de nor dr pozitiv cit si de
morala societ 4)are un character variabil- fenomen de masa, se caracteriz printr-o mare varietate astfel pe cit de
unitara si omogena e infr in sens su jur pen pea tit de diversific si neuniforma e criminal din pct de vedere
criminologic care intruneste dif forme de devianta soc.5)are un caracter conditional- fiind fenom biopsihosoc
nu poate exista inafara oricarui process causal, ea nu poate fi de natura a-cauzala si neconditionata
.3 eval starea, structura, dinamica, criminalit Starea crimin e definita din m multe pvd: 1)e un indicator
statistic care exprima nr infr comise si a faptuitorilor acestora pe un anumit teritoriu, inttr-o per determine de
timp 2) e o not criminal complexa care exprima prin prisma unui system de indicatori analitici, dimensiunile,
trasaturile esentiale ale fenomen infr intr-o anumita per. Cea mai ampla si reusita data starii crimin apartine
professor Kudreavtev care sustine starea crimin e caracteristici cantitativ-calitative, intr-un anumit stat sau
regiune, intr-o per concreta de timp determinate de urmatorii factori:- nr infr comise; -nr infr condamnati pru
savirs acestora; - nr infr inregistrate; - character struct criminalitatii; - intensit; - nivel sau coefficient; -
criminalit oculta(neagra) Dinamica –sporirea ori reducerea nivel infr. Asupra dinamicii infl 2 grupe de factori:
1) cause si conditiile criminalit, struct demografica a popul, s.a. 2) modific legisl care reduce sau extend cercul
faptelor incriminat si sanctionate. La determine dinmaicii personalit sint utilize 2 metode: Met bazei fixe-
compararea valori anilor ce ne interes cu valori aceluisai an. Met bazei mobile presup compare cu cifrele anului
precedent. Au fost formul mai multe legi cu priv la dinamica crimin, cea termica- elab de reprez sc cartograf si
legea saturatiei- crimin oscileaza intre crestere si descrestere. Structura crimin desemneaza felul de alcatuire,
configuratie si aranjare in interiorul fenomen crimin ale dif sale parti componente, precum si relat dintre acestea.
Struct crimin se determina in depend. de un anumit spatiu si per. de timp si se calcul. in %. Formula de calcul a
struct crimin- S= P/I *100%. S- cota parte in struct criin, P- parte , tip concret de infr, I- intreg- nr total de infr
comise. Indicii princip ai struct crimin: 1) rap dintre infr except de grave, deoseb de grave, mai putin grave,
grave, usoare; 2) rap dintre infr intent si din imprud; 3) rap dintre categ de infr prev in P spec a CP; 5) procent
recidivism; etc. Indicii struct crimin ofera character cantitativ si calit al pericol soc al criminalit, al particularit
ac fenomen si ofera posibil org-rii unei lupte eficiente de prevenire a crimin si aplic diferentiata a masur jur- pen
faptuitorului.
Cauzalitatea criminalitatii
II 1.descr concept gener ale cauzalit crim-tii. Cauzalit-una din cele mai import si complexe probl crim-o
forma a interact d/e fenom si procese crim c/e consta in descop tuturor circumst ext si int c/e au un anumit
impact asupra fenomen crim (enumer factor crim-geni, refl mecanism de infr si infl a/a asupra crim-tii). In lit de
spec crim-ca au f/t expuse 4 modele de analiza a cauzalit crim-tii: 1)model conditional(factorial)-prin cauza
intelegem cond neces si sufic p/u un efect concret(circumst c/e infl crim-tea). variante ale mod factor: a)abord
monofactor b)abord multifactor. 2)mod tradit-cauza e/e impact fortat din ext c/e gener infr in spec sau crim-tea
in gener. 3)mod tradit-dialectual-cauza e/e fenom c/e gener efect dat-cauza nemijl sau apropiata. 4)mod
interactionist-cauza e/e interact d/e mediu si personalit infr.
2.clasif factor crimin-geni. Fact crim-geni m s/t num si cauze sau cond ale crim-tii. M m criterii de clasif:1)d/a
natura: a)fact obiectivi-defic organizat, jur, tehn c/e favor activit infr; contradict concrete ale exist soc din cadr
rel econ, soc, cult. b)fact.sub-elem psih si soc c/e se expr prin necesit,interes,scop,val morale si const jur denatur
a infr. 2)din pct ved filosof: a)cauza complexa-t/e circumst c/e determ fenom crim-tii; b)cauza specif-circumst
concreta c/e determ exist infr concrete. 3)d/a continut-cca 200 categ de
fact(econom,ideolog,soc,cult,demogr,pol. A/a clasif a f/t propusa si de J.Pinatel etc) .D.Szabo: fact
soc,cult,econom etc. Gh.Gladchi: econ,soc,demogr,pol,jur,de organiz. Nistoreanu/Paun: econ,demogr,soc-
cult,pol. Altii: biol, psihol, soc.I. Ciobanu:eredit,geogr,econ,demogr,psihol,soc-cult,pol.
3.estim infl fact econ si soc-cult asupra crim-tii. Fact econ (atit saracia cat si prosperit): industrializ-infl neg
ecolog;produc de conveiere si specializ ingusta determ instr individ,lips lui de posibilit de a-si manif capacity
intellect; mobiliz popul rurale spre urbane;crizele econ; inflatia; somaj; impart popul d/a venituri; nivel sporit al
venit ileg. Fact soc-cult:familia-celula de baza a societ;nivel de instr scolara; relig; starea civ; organiz timp
liber; infl neg a mijl de infor in masa;profesi; specif nat; discriminarea; infl criminog internat; nivel intellect si
cult; video-violenta; alcoholism; toxicomania etc.

III.1. Conceptii de criminalitate: Criminalitatea de epoca (gentilica, sclavagista, feudala, burgheza, socialista,
contemporana). Criminalitatea de gen (criminalit de violenta, crim referitoare la viata sexuala, crim impotriva
patrimoniului) genul infractiunilor. Criminalitatea de grup (crim minorilor, femeilor, recedivistilor) persoanele.
Criminalitatea de spatiu geographic (crim in RM, din lumea araba, din tarile africane) zona geografica.
Conceptul de criminalitate – multidimensional
.1.2. stabil problematica clasific factor criminogeni Crima – actul unui om care este supus influentei
conditiilor sale organice, mediului sau familial, social, fizic. Infractiunea – rezultat unui concurs de cauze. Dar
nici o crima nu e identica cu alta. Actul criminal – expresia a unui ansamblu de fapte criminale care atenteaza la
valorile ocrotite de lege. Cauza – effect. Cauzalitatea – forma a interactiunii dintre fenomene si procese.
Infractiunea e determ de anumite cauze si conditii. Cauza – fenomenul care in mod obiectiv si necesar, precede
si genereaza alt fenomen. Conditie – fenomen ajutataor, ce favorizeaza producerea unui alt fenomen. Cauze pot
fi: generale, speciale, partiale, obiective, subiective, principale, secundare, determinante, declansatoare,
ereditare, de dezvoltare. Factor – include atit cauza cit si conditia. T.Pop – factori: interni-externi, organici –
antropologici, fizici sau naturali. Individul si mediul – factori esentiali. J.pinatel:f. geografici, economico,
culturali, politici. Gladchi: economici, sociali,demografici. Alta clasific: deformarea biologica, sociala,
psihilogica. I.CIOBANU: f. ereditari, geografici,economoci, demografici,psihologici, socio-culturali,politici
.1.3. factorii demograf, polit, geograf. Factori DEMOGRAFICI: exploziile in rata natalitatii, structura
demografica a sexelor, virsta, migratia, mobilitatea geografica si sociala a populatiei – factori criminogeni
importanti. Rata natalitatii – perioada cea mai active 18-30 ani (25 apogeu). Structura demografica a sexelor –
barbate 90%, femei – 10%. Mobilitatea sociala – miscarea populatiei pe plan geographic, professional,
social.Factori POLITICI: razboiul,revolutia, criza politica. Razboiul – conventional sau civil. Revolutia –
exemplu Rusia 1917. Criza politica – economica genereaza sic ea politica.FACTORI GEOGRAFICI – mediul
fizic: climatul, natura, solul, aerul, lumina, caldura, frigul umezeala, anotimpurile, conditiile atmosferice
influenteaza asupra omului. (lombroso, Ferri, Guerry, Quetelet). Quetelet- calendarul termic a criminalitatii.
Temperatura afecteaza echilibru emotional, presiunea atmosferica – invers proportional: cind scade creste
criminalitatea de violenta, umiditatea si criminalitea violanta variaza invers proportional. Putem spune ca sunt
circumstante darn u factori.
IV 1Viziunea sistemica asupra fenomenului infractional presupune utilizarea conceptelor de system, structura
si functii, cauza, conditie care stau la baza relatiilo dinamice subsistemice si intersistemice. SISTEMUL – un
ansamblu superior organizat de elemente integrate structural si dynamic. Sisteme se caracteriz prin structura si
functii proprii. Structura poate fi diacronica (reflecta geneza si evolutia in timp) si sincronica (reprez starea in
care se gasesc sistemele la un moment dat, prin raportarea la anumite sisteme de referinta). Functiile – un
complez de proprietati caracteristice, exprimind relatii de actiune intersistemice si intrasistemice. Cauza –
precede sau genereaza un alt element – effect. Circumstante – circumstante care influenteaza cauza. Conditii –
circumst care favorizeaza cauza. Starea, structura si dinamica unui fenomen sunt marcate de necesitati si
intimplari.
2 Evaluarea criminalitatii in aspect cantitativ este din punct de vedere numarului infractiunilor comise. Aici tr
sa luam in considerare notiuni de: Criminalitateainregistrata, criminalit descoperita, criminalt diferita justitiei,
criminalit judecata, criminalit neagra. Diin aspect calitativ criminologoa apeleaza cu notiunile: criminalit simpla
sic ea organizata. Alta e dupa valorile sociale periclitate, formele criminalit dupa faptuitori, dupa gravitate:
grave, mai putin grave, usoare.
3 criminalit in alte tari. Pentru a oferi unele exemple preluate dintr-o ţară cu vechi tradiţii democratice, în SUA,
statisticile F. B. I.-ului au indicat că în deceniul 8 al secolului trecut, o infracţiune gravă s-a produs la fiecare trei
secunde, iar o infracţiune de violenţă a apărut la fiecare 25 secunde.'în anul 1987, circa 35 milioane de
americani au fost victime ale unor infracţiuni, iar 12 milioane au fost arestaţi pentru felurite fapte P. Numai în
oraşul Chicago, există mai mulţi spărgători decît în întreaga Japonie. în 1993 în închisorile din SUA existau
peste un milion de deţinuţi, crima în America devenind un veritabil „mod de viaţă".Deci, ceea ce caracterizează
societatea actuală, indiferent de gradul de dezvoltare şi de forma organizării politice, este creşterea continuă a
criminalităţii. Aceasta ar fi o primă tendinţă a criminalităţii în statele lumii. O a două tendinţă ar fi creşterea
crimelor cu utilizarea armelor de foc. A treia tendinţă, cu caracter general o constituie creşterea ponderii
criminalităţii organizate. Ea devine o problemă politicăDupă aprecierile specialiştilor daunele aduse
societăţii de crima organizată sunt de 50 ori mai mari decît cele aduse de criminalitatea simplă, „ de stradă ". A
patra tendinţă, strîns legată de cele precedente şi favorizată aproximativ de aceleaşi condiţii oferite
infractorilor o constituie specializarea şi profesionalizarea infractorilor, indiferent dacă sunt sau nu incluşi în
formaţii criminale organizate. A şasea tendinţă pe curbă crescătoare a criminalităţii este internaţionalizarea
crimei. Această tendinţă s-a remarcat mai ales începînd cu deceniile 8 şi 9 a secolului trecut în cazul
organizaţiilor criminale, multinaţionale, cum sunt cele care practică terorismul, traficul de arme şi de droguri,
deturnări de nave, spionajul economic şi tehnico-ştiinţific, traficul de fiinţe umane etc. Conform unor rapoarte
ale Diviziei ONU pentru combaterea crimei organizate şi ale Interpolului în momentul de faţă, există şi
acţionează în lume la nivel internaţional, patru tipuri de asociaţii şi organizaţii criminale.
Tema 6 Personalitatea infractorului
I 1.identificati notiunea si conceptul de personalitate a infractorului.Personalit infract e un concept
criminologic care include notion psiho-soc de infractor si not jur-penala. In sens psiho-social personalit = sistem
bio-psiho-socio-cultural constituit fundamental in conditiile existentei si activitatii sale. Studierea personalit
inract are o import mare pt individualiz pedepsei si pt elabor masuri de prevenire si combatere. Personalit infract
= ansamblul trasat individuale, bio-psiho-socio-culturale si totalit calitatilor soc ale omului care in corelatie cu
alte conditii interpersonale determina comiterea unei fapte prevaz de legea pen.
2.stabiliti particularitatile psihice ale infractorului. Temperament (firea)-capacit de a rasp la stimuli int si
ext, capacity de autocontrol. Are proven ereditara. Trasat temperam pot da nast la unele act positive sau
negative: individualism, egoism, lacomie, lene etc. Clasif temp (Hipocrate sec 4 a.Chr):tip holeric (puternic,
nestapinit, explosiv), sangvinic (vioi, mobil dar ekilibrat), flegmatic (lent, rezistent, stapinit) si melancholic
(sensibil, usor inhibabil). Aptitudinile-insusirile individ c/e determ capacity intellect ale pers. De baza-
ereditare, superioare-dobind pe parcurs perfect. Caracterul- Teofrost sec 4-3 i.e.n. descr aspect moral al pers
.-reflecta individualit socio-morala a pers. Sec 19, caract e/e conceput in plan pur psihologic - particularit
individ a intellect, simt, vointa. Sec 20-caract-trasat unei personalit si ale unor sectiuni ale psihicului. 2 tipuri de
caracter : intravertit (orientarea catr propriul eu,pers inhibabile); extravertit (orientarea spre lume, comunicabili,
atasati de oameni)
3.estimati factorii ce contribuie la formarea personalitatii infractorului: Sunt anumite componente ale
mediului omului care il influenteaza direct si de care depinde, in special la minori, comportamentul pe care il
preiau si atitudinea pe care o vor avea fata de multe lucruri – familia, scoala, timpul liber, influenta negative,
religia etc. Aceste componente determina atit comportamentul minorului cit si cresterea numarului infractorilor
intre minori. Aceste componente mai pot fi grupate in
:instrainare,inadaptare,frustrare,invatare,micromediu,macromediu. Alienarea – conflict intre
Instrainarea se produce fata de altii, fata de necesitati, fata de scoala, fata de sine. Frustrarea – stress psihologic.
Obstacole aparute in calea spre a obtine scopul. Emotii negative – minie, iritare, vinovatie. Inadaptarea – de
obicei din cauza la unele motive interne (Kinberg). Pers nu se poate adapta la regulile din jur. Inadaptarea poate
fi fizica, psihologica si psiho-patologica. Invatarea – unui comportament. Primul – G. Tarde. Infractorii nu-s
inascuti ci invata unul de al altul (mai ales la minori pt ca-s usor de influentat).
II 1.Descrieti trasaturile individuale ale infractorului Personalit infractor e marcata de anumite coordinate de
natura biologica, psihologica si sociala care determina comportamentul lui. De natura biologica (morfologica):-
Virsta – trasatura individuala care indica nivelul de dezv bio-psiho-soc.copilaria, adolescent, tineretea, per
adulta ,batrinetea -Sexul – ansamblul trasaturilor morfologice si sociale prin care indivizii se impart in barb si
femei. Intre ei exista diferenta de caracteristici fiziologice si unele psihologice. De natura psihologice:
Temperament – capacitatea pers si felul de a raspunde la anumiti factori exteriori si interiori (nervi,
autocontrol). Cf lui pers se impart in holeric, sangvinic, flegmatic, melancholic. Aptitudini – insusiri ale
individului care conditioneaza reusita acestuia. (activitati fizice, intelectuale). Depinde de factori ereditari,
conditii de mediu, invatare Caracterul – individualizarea socio-morala a pers. Totalitatea insusirilor psihice si
morale ale individului manifestate in actiunile si comportamentul sau, in atitudinea fata de sine, fata de altii, de
societate, si de valori. De asemenea infractorii pot fi diferentiati in dependenta de categoria de infractiuni
(violatori, asasini, hoti etc.). In dependenta de inclinare (potentiali, ocazionali, profesionali, etc.) S.A. criterii.
2.Argumentati caracterul, scopul si functia si influenta pedepsei asupra personalitatii infract. Pedeapsa e/e
o modalitate de dezaprobare a samovolniciei individului si care se manifesta prin aplicarea legii si a masurilor
de constringere a persoanelor vinovate de savirsirea unei fapte interzise de legea penala. si care are drept scop
apararea societatii de atentate infractionale, prevenire de noi infractiuni,restabilirea ordinii de drept si a echitatii
in societate. Pedeapsa este principalul mijloc de realizare a scopului legii P, de aceea scopul pedepsei coincide
cu scopul legii P. Legea penala apara impotriva infr-lor, persoana , d-le si libertle acesteia, proprietatea ,mediul
inconjurator, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a RM, pacea si securiatea precum si ordinea
de drept.Legea penala are de asemenea drept scop prevenirea savirsirii de noi infractiuni..Functiile pedepsei P:
1.constringere 2.corectare 3.reeducare 4.restabilire a echitatii sociale 5.prevenire generala 6.prevenire specila
Funcţia de restabilire a echităţii sociale îmbracă haina unui rău cu care se răspunde răului produs prin săvîrşirea
infracţiunii. Răul, suferinţa ge care o implică pedeapsa, decurg din lipsurile şi restricţiile, constringerile
prevăzute de lege.Funcţia de prevenţie generală are un scop mediat,jndepărtat, atenţionînd toţi cetăţenii
despre posibilitatea pedepsei P in cazul cînd ar fi tentaţi să comită infracţiuni. Este o dispoziţie de preîntîmpinare,
ce implică teama sau frica de pedeapsă, ultima avînd un rol preventiv general antiinfracţional. In sfîrşit, funcţia
de prevenţie specială ca scop al pedepsei este definită prin faptul că_pedeapsa are un scop imediat, de a preveni
săvîrşirea de noi infracţiuni din partea condamnaţilor, adică a persoanelor care deja au săvîrşit infracţiuni.
Prevenţia specială se realizează prin funcţia de corectare şi reeducare, care depinde de personalitatea
infractorului, categoria pedepsei aplicate, durata sau cuantumul ei concret, precum şi de modul de executare a
acesteia
3.Elaborati clasificari si tipologii ale infractorului. Importanta tipologiilor si a clasificarilor:1.P/u analiza
mai profunda a personalitatii infrac 2.P/u cerectarea cauzelor active criminale 3.P-u prevederea probabilitatii
active criminale 4.P-u elab masurilor de prevenire si combatere. Dupa scop: 1.clasif jur-pen –are menirea sa
contribuie la individualizarea raspunderei si pedepsei P 2.penetenciara-contribuie la organizarea eficienta a
executarii pedepsei si corectarea persoanei 3.criminologica-contribuie la reflectarea cauzelor comportamentului
individual la elaborarea si realizarea eficienta a profilaxiei acesteia. Lombroso clasifică criminalii în: criminali
născuţi;nebuni morali criminali epileptici (epileptoizi); criminali pasionali; criminali nebuni (la aceasta categorie
se mai axează criminal» alcoolici, criminalii isterici şi criminalii seminebuni sau matoizi); criminali de
ocazie,criminali de obicei .Pe aceeaşi linie de cercetare, în istoria criminologiei e clasificarea lui R.Garofalo, ca
şi la Ferri, cinci categorii de criminali „adevăraţi", adică cei care comit delicte naturale: criminali asasini sau
tipici,criminali violenţi: criminali improbi; criminali cinici criminali convenţionali sau „revoltaţii" (crimele
acestora constau în nesupunerea faţă de lege). La rîndul său, A. Lacasagne distinge: 1) criminali de sentiment
sau de instinct (sunt incorigibili, fiind
determinaţi la crimă de tendinţele ereditare, obişnuinţă sau viciu). 2) criminali de acţiune sau de ocazie (numiţi
şi pasionali); 3) criminali de gîndire sau frontali (printre aceştia se înscriu şi criminalii alienaţi). Dupa
tendinta de repetare criminologia distinge 1.recidivisti 2.nerecidivisti Dupa categoria de infractiuni: -
hoti;asasini;violatori etc. si multe alte clasificari…
III 1Defin personalitatea infract minor. Delincventa juvenila – devierile de la norma sociala si penala
savirsita de minori pina la 18 ani. Ansamblul trasaturilor individuale, bio-psiho-socio-culturale precum si
totalitatea calitatilor sociale ale omului care in corelatie cu alte conditii interpersonale determina comiterea unei
fapte prevazute de legea penala. Pers la momentul comiterii infractiunii san u aiba virsta pentru care sa fie atras
la raspundere penala – 16 ani, in unele cazuri 14.
2trasaturile, factorii cresterii criminalitatii minorilor. -diferenta intre oferta de produse alimenatre ,
imbracaminte, servicii si posibilitatile reduse de cumparare – criza economica,-imposibilitatea incadrarii in
cimpul de munca pt a avea venit sufficient -scolarizarea redusa -accesul usor la alcool si stuperfiante -nivelul
scazut al activitatii organelor de combatere cu criminalit minorilor -influenta negativa asupra formarii personalit
minor – mass-media, scene sadice, porno, crime… -neatentie din partea parintilor
3.Masuri de prevenire si combatere a criminalit minorilor Măsurile de prevenire şi combatere a
criminalităţii minorilor nu se bazează pe un set de drepturi diferite care aparţin delincvenţilor juvenili, ci pe un
set de prevederi cu scopul de a oferi o protecţie suplimentară pe lîngă drepturile destinate adulţilor care, la
rîndul lor, sunt în măsură egală aplicate şi minorilor.documente de bază: - Convenţia O.N.U. cu privire la
drepturile copilului ; - Legea privind drepturile copilului din 2 martie 1995; măsuri, mijloace şi propuneri
pentru reducerea criminalităţii în rîndul minorilor şi tinerilor adulţi, dintre care menţionăm: - dezvoltarea
serviciilor sociale de sprijinire sau consiliere a familiilor cu mulţi copii şi cu o situaţie economică grea; -
reorganizarea serviciilor de autoritate tutelară şi organizarea unei reţele autentice de asistenţă socială, mai
accesibilă şi mai puţin birocratizată; - perfecţionarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale; - responsabilitatea
cadrelor didactice de a semnala autorităţilor tutelare cazurile de absenţe sau de abandon şcolar, după o prealabilă
contactare a familiei; - măsuri legislative de sancţionare a părinţilor care se fac vinovaţi de proasta educaţie şi
întreţinere, îngrijire a copiilor; - instituirea unor pedepse penale celor care se fac vinovaţi de utilizarea silită a
forţei de muncă a minorilor; - depistarea şi identificarea copiilor „străzii”, ce-şi petrec zilele vagabondînd sau
cerşind; - îmbunătăţirea organizării şi funcţionării centrelor existente de primire a minorilor şi extinderea lor pe
întreg teritoriul ţării. - înfiinţarea unor centre sociale de zi, cu regim deschis, destinate copiilor şi în care aceştia
s-ar putea alimenta gratuit precum şi ar fi atraşi în diferite activităţi cultural-sportive, social-utile etc.; - crearea
unor centre specializate, cu profil psihiatric şi psihoterapeutic, pentru internarea, tratarea copiilor bolnavi
psihici; - constituirea la nivel naţional şi la nivelul fiecărei localităţi, a unui organism care să coordoneze
activitatea tuturor structurilor ce au misiunea educării şi supravegherii minorilor;
VI 1 relatati orientarea antisociala a personalitatii infract orientare antisocială a personalităţii are două
semnificaţii: 1defineşte incapacitatea individului de a răspunde adecvat sistemului de norme şi valori promovat
de societate. Individul orientat antisosial recunoaşte sistemul legal de valori, dar personalitatea sa prezintă o
inadaptare, o disfuncţie, neputînd să reacţioneze întotdeauna în conformitate cu aceste valori şi norme, 2 elimină
sistemul de norme şi valori generale ale societăţii, însuşindu-şi norme şi valori proprii, care sunt contrare, opuse
celor eliminate. Acest tip de orientare antisocială este caracteristic recidiviştilor.
2 Determinati trasaturile morfologice ,psihice si sociale ale diferentierii infractrului Trasaturile biologice –virsta
si sexul .Vîrsta infractorului reprezintă o trăsătură individuală a personalităţii care ne indică nivelul de
dezvoltare bio-psiho-socială a acestuia. Astfel, vîrsta caracterizează gradul de dezvoltare a aptitudinilor fizice
ale persoanei (forţa fizică, dezvoltarea instinctelor, inclusiv a celor sexuale etc.), nivelul dezvoltării psihice
(intelectul, voinţa sau afectivitatea), nivelul dezvoltării sociale (gradul de şcolarizare, profesia, starea civilă,
experienţa de viaţă etc.). Toate aceste caracteristici ne pot da indicaţii referitoare la explicarea comportamentului
deviant în general. Sexul infractorului. Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfologice şi sociale prin care
indivizii umani se împart în bărbaţi si femei. Diferenţele dintre sexe se explică prin factori de natură biologică,
psihică, socială şi culturală. Din acest punct de vedere, bărbaţii se deosebesc de femei în plan anatomo-
morfologic, fiziologic, psihic şi social, precum şi prin manifestările comportamentale. Datorită acestor
deosebiri, în criminologie au apărut un şir de teorii ale deosebirii dintre sexe. 1) deosebirea dintre bărbat şi
femeie este de ordin biologic, avînd o natură atît de profundă, încît determină superioritatea integrală şi
constantă a bărbatului faţă de femeie. Caracterele anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai
superioare ale bărbatului îl fac pe acesta, sub toate raporturile, superior femeii. Această superioritate biologică,
esenţială, a bărbatului îi asigură, în mod firesc şi superioritatea socială. Anume, inferioritatea biologică a femeii
este cauza fatală a inferiorităţii sale, în toate domeniile vieţii, a tuturor pretinselor nedreptăţi; 2) deosebirile şi
inegalităţile dintre sexe sunt arbitrare. Bărbatul fiind mai puternic fizic, în mod arbitrar, tiranic, impune femeii
umilinţa inegalităţii şi a subordonării; 3) deosebirea constă şi în misiunea distinctă a celor două sexe.
Deosebirile sunt esenţiale şi necesare pentru armonia societăţii. Caracterele, însuşirile distincte ale bărbatului şi
ale femeii se completează şi armonizează pentru a colabora în unire. Deosebirile psihice între bărbat şi femeie ar
fi mai esenţiale, decît cele fizice. La femeie prevalează capacităţile, însuşirile, calităţile sufleteşti, iar la bărbat
capacităţile, facultăţile intelectuale. La femeie predomină sentimentul, la bărbat raţiunea. Femeia este mai
sensibilă, mai impresionabilă, mai sentimentală, mai capricioasă, mai pasionată decît bărbatul. Bărbatul este
volitiv, femeia este afectivă. Bărbatul are o capacitatea mai mare,de logică, de creaţie, de abstracţie, de
aprofundare. Femeia, pe de altă parte, are o capacitate mai mare de intuiţie, de observaţie, de recepţie etc. La
diferenţele anatomice, fiziologice şi psihologice dintre sexe se adaugă şi diferenţele de secole ale tratamentului
lor. Bărbatul şi-a creat şi menţinut o situaţie superioară, de dominaţie asupra femeii, ultima fiind oprimată,
umilită şi nedreptăţită de bărbat. Întru susţinerea principiului egalităţii dintre sexe s-a ridicat Finot, care susţine
că femeia nu este inferioară bărbatului. Atîtea femei celebre strălucesc în literatură, artă şi ştiinţă. Geniul şi
inteligenţa nu se datorează sexului. Femeia este atît inferioară, cît şi superioară bărbatului. Dacă într-un domeniu
femeia nu este superioară, ea îl depăşeşte pe bărbat în alt domeniul . Femeia, deci, este egală cu bărbatul căci
nimic nu autorizează inferioritatea ei din punct de vedere intelectual, moral sau fiziologic
3 Evaluati personalitatea infractorului recidivist si profesionist Săvîrşirea infracţiunilor în mod repetat
este o dovadă elocventă despre ineficacitatea măsurilor de corectare şi reeducare a infractorilor. Această
categorie de infractori prezintă un pericol social sporit, deoarece astăzi criminalitatea recidivă a devenit
mai periculoasă şi profesională. Clasificare a criminalităţii recidive, am începe cu recidiva (recidiviştii) în
sens: 1) juridico-penal; 2) criminologic. În sens juridico-penal se consideră recidivă comiterea cu intenţie
a uneia sau mai multe infracţiuni de o persoană cu antecedente P pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
În acelaşi sens juridico-penal distingem trei feluri de c) recidiva deosebit de periculoasă .În sens
criminologic, recidiviştii sunt persoanele anterio condamnate, indiferent de ridicarea sau stingerea
antecedentului, precum şi persoanele care au săvîrşit Distingem următoarele tipuri de criminalitate recidivă:
persoanele la care starea de recidivă. a; persoanele anterior condamnate, dar la care condamnarea a fost
stinsă sau ,persoanele liberate de răspunderea penală şi de pedeapsa penală cu aplicarea altor măsuri, ca:
„Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă; persoanele care au comis o
infracţiune, dar faţă de care nu s-a aplicat, din diferite considerente, legea penală şi pedeapsa penală. Cele
mai multe infractiuni săvîrşite de către recidivişti, sunt infracţiuni împotriva proprietăţii. compartimentul
infracţiunilor contra proprietăţii accentul se pune, în primul rînd, pe furturi, jafuri, tîlhării şi escrocherii.
Divizarea criminalităţii recidive pe categorii de infracţiuni ne permite să distingem: - recidivişti speciali; -
recidivişti generali (ocazionali).
Recidivistul special prezintă, de regulă, un pericol social, mai sporit decît cel general. Două treimi din
recidiviştii speciali săvîrşesc infracţiuni contra proprietăţii .Majoritatea dintre ei sunt recidivişti deosebit de
periculoşi cu lungi biografii criminale şi cu lungi termene de detenţie. Fiind foarte „calificaţi” şi posedînd o
adevărată măiestrie în acest domeniu, mulţi dintre ei o perioadă lungă de timp se află în libertate, fiind reţinuţi
după săvîrşirea unui număr impunător de pungăşii. Anume „hoţii de buzunare” reprezintă circa 37% din
numărul total al recidiviştilor. Criminalitatea profesională constituie tipul criminalităţii ce se manifestă printr-o
activitate criminală permanentă a participanţilor, ce constituie principala sursă a veniturilor lor şi necesită o
specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor, precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o
anumită specializare, la o subcultură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat. Profesionalizarea,
comiterea infracţiunilor de un anumit tip şi utilizarea unor anumite mijloace şi metode de săvîrşire a
infracţiunilor, dar neapărat criminale. Criminalitatea profesională ar avea cîteva caracteristici: - are o
continuitate istorică de decenii şi chiar secole; - se bazează pe transmiterea experienţei criminale; - are tradiţii şi
obiceiuri criminale cu o largă paletă de norme neformale de conduită şi viaţă (statutul în lumea criminală,
argoul, tatuajele, arta criminală etc.); - aduce subiecţiilor ei venituri considerabile; Pentru personalitatea
infractorului profesionist1 sunt caracteristice:- posedarea şi menţinerea unui complex de cunoştinţe, deprinderi şi
"măiestrii" necesare activităţii criminale profesionale; - alegerea şi optarea pentru un anumit tip de infracţiune
(furt, escrocherie etc.), - intensitatea activităţii criminale, care depinde de gradul de calificare. - colectarea
informaţiei necesare despre locul şi condiţiile posibilei acţiuni criminale .La rîndul lor, recidiviştii generali mai
sunt numiţi şi huligani-recidivişti. Aceştia sunt persoane neantrenate în cîmpul muncii, cu o pregătire şcolară şi
profesională joasă, care consumă abuziv droguri şi alcool. Personalitatea acestor recidivişti este deformată de
obiceiurile şi deprinderile lor de a rezolva orice conflict sau situaţie pe cale violentă, în majoritatea cazurilor ei
fiind provocatori de conflicte.

Tema 7 Victima
I 1Not de victimologie victimologia-este stiinta ce studiaza personalitatea si comportamentul victimei
raportata la realizarea si consecintele directe ale actiunii agresiunii asupra victimei .
astfel victimologia reprezinta un sistem de concepte,principii si reguli constituite pentru a se apara drepturile
victimei si din care sa decurga masuri de natura sociala morala si jur pentru a stabili situatia anterioara
procesului de agresiune.
2 Comparati victima in sens criminologic, social, jur-penal. astfel in sens criminologic victima a ainfractiunii
este considerata orice pers umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale
unei actiuni sau inactiuni criminale. Victima din (.) criminologic se defirentiaza de alte persoane care de
asemenea pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale, astfel daca nu exista dauna ca rezultat al unei fapte
ilicite nu exista nici victima. Printre conceptele crimiolog gasim victimizare-cvare este procesul de transformare
a persoanei in victima si victimitate-ce reprezinta ansamblul insusirilor,trasaturilor,capacitatilor care predispun
persoana de a deveni victim. Din punct de vedere social victima este orice persona umana care a suferit moral,
fizic sau material in urma unei infractiuni, astfel aici se studiaza cauzele sau conditiile ce au favorizat pe unele
persoane sa devina victime ale infractiunii ca ex neadaptarea in societaea care traieste. Din punc de vedere
social se iau in consideratie caracteristica individuala a persoanei ce consta in predispozitia ei de a deveni
victima, precum si caracteristica comportamentului persoanei care in anumite situatii risca sa devina victima a
infractiunii In sensul juridico penal putem mentiona ca in art.58cpp se mentioneaza expres ca se consid victima
pers fizica sau jur careia prin infractiune iau fost aduse daune morale, fizice sau materiale pe linga aceasta art 59
cpp arata ca parte vatamata este consid parte vatamata pers fizica. Pot mentiona ca not de victima este cu mult
mai larga decit cea de parte vatamata fiinda ultima are aceasta calitate doar in sensul juridico penal datorita
recunoasterii ca parte vatamata prin ordonanta organului de urmarire penala imediat dupa stab temeiurilor de
atribuire a unei asemenea calitati procesuale , majoritatea victimelor nu ajung sa foie recunoscuta ca parte
vatamata.
3 propuneti, elaborati si realiz masurile de profilaxie victimolog. astfel as considera ca cel mai optimale
urmat masuri de profilaxie victimologice : -recuperarea pagubelor si inlaturarea consecintelor infractiunii,-
victimoterapias ce ar include elaborari metodologice de comportare cu victima,de audiere a acesteia,precum si
de crearea unui sistem de reabilitare a victimei ,-impunerea unor masuri de informare practica,, a potentialelor
victimedespre metodele de comitere a infractiunii. ,-stabilirea prognosticului victimologic deoarece cunoscind
mecanismul de victimizare,caracteristicele victemelor, metodele si tipurile de victimizare,locul si perioada de
timp ce coreleaza cu procesul de victimizare este posibil de a preintimpina urmatoarele persoane de a se
transforma in victima.
II Victima infractiunii
1. Identificati vinovatia victimeii in cauzalitatea criminalitatii Criminologia studiaza vinovatia victimei ca
una din verigile sistemului cauzal al infractiunii, care se manifesta atat prin comportamentul ei provocator-
circumstanta ce influenteaza asupra inovatiei raspunderii subiectului infractiunii, cat si prin comportamentul
usuratic, neatent, riscant sau neprevazator a persoanei vatamate. Cercetarea victimologica a vinovatiei este cheia
solutionarii cauzalitatii criminalitatii si clarificarii mecanismului comportamentului infractional.
2. Clasificati situatiile criminogene dupa comportamentul victimei Dupa comportament: Pozitiv-opune
rezistanta activa Negativ-insasi victima incalca normele morale sau juridice Neutru- nici, nici. Dupa Schafer:
-anterior nu au avut nici o legatura cu faptasul-victima nu are nici o vina, e o persoana intimplatoare - victima
provocatoare-care a comis ceva ce a declansat trecerea la act
1
-victima neglijenta care incita infractorul la trecerea la act-ex. Nu incuie usa la masina,-victima slaba fiziologic,
biologic-nu opun rezistenta,- victime slabe social-minoritati etnice, religioase, fara vina proprie,- victime
autovictimizante-prostituate, suicigasi-victime politice. Dupa Mendelson: -absolut nevinovate;-vinovatie
minora;-la fel de vinovate ca infractorul;- mai vinovata ca infractorul;-absolut vinovata(ea savarseste atacul);-
victima-simulant. Dupa Lamborn: Initiere;Facilitare;Provocare;Cooperare;Instigare Deci dupa comportamentul
adoptat de victime, aceste pot fi acuzate cand ele insele prin comportamentul lor provoaca situatia criminogena
respectiva si pot fi aparate cand sunt victime absolut intimplatoare si inocente.
3. Proiectati raportul infractor-victima Cu cat comportamentul victimei e mai provocator, cu atat actiunile
faptuitorului sunt mai fortuite, deci este nu o opunere, ci un raport invers, totusi fiind influentat de mai multi
factori: -afectivitatea pozitiva sau negativa fata de victima -cunoasterea calitatilor victimei -stabilirea motivelor
-anticiparea consecintelor actului criminal Cel mai bine raportul se vede in cadrul infractiunii de viol, victima de
multe ori se afla in relatii prealabile, crezand bunele intentii si primeste cu usurinta invitatii mai putin decente de
consumare a bauturilor, vizita domiciliului-se formeaza 3 situatii:-victima prin comportare a si provocat violul
-victima a favorizat savarsirea violului.-Comportamentul a fost neutru.Sheley vede raportul dat: Infractor activ -
victima semiactiva I. activ- V. Pasiva I. activ – V. Activa I. semipasiv – V. Activa I pasiv – V. Active.Victimele
adesea coopereaza cu criminalii, cooperarea fiind: Constienta, Subconstienta, Inconstient Astfel in 26%
victimele contracareaza crima 29%-neutru 33% creaza conditii favorabile .11%-victimele provoaca crima.
III 20.Victima infractiunii
1.Criterii de clasificare si tipologia victimelor Există mai multe criterii de clasificare ale victimelor: 1.Dupa
categoria infractionala se pot diferenţia numeroase categorii de victime: -victime ale infracţiunii de vătămare
corporal ă: -victime ale infracţiunii de viol; -victime ale infracţiunii de tîlhărie etc. Practic, victime există la orice
componenţă de infracţiune din partea specială a Codului penal. 2.După. gradul de implicare şi de
responsabilitate în comiterea infracţiunii a victimilor am analizat clasificările iui Mendelshohn, Fattah şi
Lamborn, axîndu-ne, în final, pe clasificarea lui Sheley din 1979: -infractor activ - victimă pasivă; -infractor
activ - victimă semiactivă,-infractor activ - victimă activă; -infractor semipasiv - victimă activă; -infractor pasiv -
victimă activă. 3.După criteriul biologic,psihologic si social se înscrie clasificarea "părintelui" victimologiei în -
consumatorii de alcool şi/sau droguri; -persoanele cu o inteligenţă redusă. în concepţia lui Hentig, aceştia
sunt născuţi spre a ti victime datorită naivităţii şi credulităţii lor; -persoanele temporar deprimate, singuratici
sau cu "inima zdrobită" pot cădea uşor pradă hoţilor, escrocilor etc, -persoanele achizitive, adică cele care în
orice împrejurare caută să-si mărească bunurile. Această tendinţă poate duce atît la crimă, cît şi la victimizare;
-persoanele destrăbălate, desfrînate - expuşi pericolului atacurilor fizice,sexuale. Alţi autori fac clasificarea în
funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socială. Aşa, A. Karmen distinge: - copii dispăruţi; copii
maltrataţi fizic sau sexual; persoane în vîrstă; femei maltratate; victime ale atacului sexual; victime ale
accidentelor rutiere
.2. Stabiliti personalitatea si comportamentul victimei in mecanismul actului infractional . Victimele
adesea colaborează cu criminallii lor. Ac colaborare poate fi: conşţienta, inconştientă;subconşjienţă. Rolul
victimei în mecanismul actului infracţional poate fi extrem de divers din acest punct de vedere, comportamentul
victimei poate fi: pozitiv, adica victima opune rezistenta activă agresorului; neutru - nu contribuie nici la
comiterea infracţiunii si nici la contracararea ei,negativ - victima însăşi încalcă într-un oarecare mod normele
morale sau juridice. Luînd drept criteriu gradul de participare şi de răspundere a victimei în comiterea
infracţiunii, cercetătorul Stephen Schafer stabileşte citeva categorii victimale: 1victime care anterior crimei nu
au avut nici o legătură cu faptasul întilnirea dintre victimă şi infractor este complet întîmplătoare, iar victima nu
are nici o parte din vină;2victime provocatoare, 3) victime cae grabesc trecerea la act 4)victime slabe
fiziologic, biologic, care nu pot opune rezistenţă criminalilor 5).victime slabe sub aspect social; 6) victime
autovictimizante, ce orientează victimizarea asupra lor însele (prostituate, cartofori, suicidari etc); s.a. Tot din
punct de vedere al vinovăţiei victimei, Mendelsohn (1956) distinge următoarele categorii de victime: absolut
nevinovate; avînd o vinovăţie minoră; la fel de vinovate ca şi infractorul; mai vinovată decît infractorul, absolut
vinovată, avînd responsabilitatea totală în comiterea infr. victimele pot fi acuzate sau apărate. In sensul
acuzarii , seconsidera ca , victimele tre sa raspunda p-u comportamentele lor pina si in timpul infr. Şi invers,
apărătorii victimei consideră că cei care acuză, victima exagerează măsura în care provocarea contribuie la
comiterea infracţiunii si susţine că majoritatea victimelor sunt complet inocente, nevinovate.
3. elaborati directiile principale ale active subiectilor prevenirii victimologice Subiectii prevenirii
victimologice sunt reprezentate de organele de stat care au atributii in sfera prevenirii si combaterii actelor
infractionale.Victemele faptelor criminale au nevoie de protectie din partea S. Descriminarea nu este
acceptata .Victima poate fi aparata prin urm forme de catre aut de stat: 1.Accesul la justitie si tratamentul
echitabil-victimele tre sa fie tratate cu compasiune si sa le fie respectata demnitatea. Tre sa fie informate despre
dre-le lor pentru a putea obtine compensarea cuvenita.este dreptul victimei sa-I fie satisfacute nevoile juridice:
a).Posibilitatea de recurs b) asistenta jur pe tot parcursul proced c)limitarea dificultatilor in process d)asigurrea
securitatii lor si a familiilor lor 2.Oblig de restituire si compensare. Sa se repare echitabil prej cauzat victimilor,
familiilor lor( bunurile) 3.Indemnizatie- tre sa fie asigurata o indemnizatie financiara care este in obligatia
infractorului in caz ca acesta nu are surse aceasta obligatie revine statului.o posibilitate de imbunatatire a
acestor cerinte ar fi cresterea, si intarirea fondurilor nationale de indemnizare a victimilor. 4. Servicii-victimile
tre sa primeasca asistenta materiala, medicala, psihologica si sociala de care au nevoie prion intermediul
organismelor benevole, comunitare si autohtone.Personalul serviciilor de politie , justitie , sanatate tre sa fie
bine instruite ca sa garanteze un ajutor prompt si corespunzator victemelor.O modalitate de a imbunatati situatia
victimelor si de a preveni actele infractionale ar fi ca org de stat sa modifice legislatia in raport cu situatia
sociala a societatii. Deasemenea foarte important este si faptul ca legislatia nationala sa corespunda cu legislatia
internationala in domeniu-conventii, tratatate etc.
Tema 8 .Reactia sociala fata de infractiune C
I 1.Identificati bazele istorice reactiei sociale anti infractionale Constatam ca criminlitatea ca fenomen social
a aparut odata cu structurarea primelor comunitati umane arhaice. Pe parcurs societatea s-a dezvoltat, s-a
transformat a evoluat, iar toate acesta au aparut in legatura cu evolutia soocializarii omului. Pe calea evolutiei s-
a ajuns de la hoarda, ginta clan trib la societate organizata in stat. Iar aceasta de fapt traieste prin coexistenta si
cooperarea membrilor sai , iar in cazul incalcarii acestor norme se tulbura linistea si siguranta vietii sociale. Pe
parcursul societatii apare legea –ca izvor al dreptului care este impus de catre fiecare stat in parte si in felul sau.
Ulterior aparitie legei fiecare popor si-a impus coduri complete. La momentul actual in orice societate exista si
functioneaza un ansamblu de norme obiceiuri si practici sociale prin care se asigura ordinea sociala.
2.Comparati tendintele moderne in politica penala Tendinta neoclasica Acest sistem de idei de politică
penală consideră necesară menţinerea,caracterului retributiv al pedepsei, corespunzător responsabilităţii
infractorului. Pedeapsa se întemeiază pe vinovăţia infractorului, dar natura şi gravitatea acesteia trebuie să
corespundă posibilităţii infractorului de a se îndrepta sub influenţa ei (pedepsei). Pentru atingerea acestui scop
este necesară organizarea ştiinţifică a executării pedepsei privative de libertate. Neoclasicismul contemporan se
remarcă şi prin apărarea cu vigoare a libertăţii persoanei, opunându-se ideilor noii apărări sociale, ca justiţia
penală să nu se înfăptuiască de jurişti, ci de specialişti (profesionişti) în ştiinţele despre om. Tendenta
moderata Aceasta incearca de fapt imbinarea si compromisul intre vechi si nou intre modelul preventiv si
tendinta neoclasica represiva. Ea se axeaza pe ideea ca atit o represiune foarte dura cit si o renuntare completa la
aceasta vor duce la cresterea fenomenului 3k. Treb de inteles faptul ca lupta impotriva criminalitatii nu poate fi
dusa doar prin mijloace represive si ca aceasta nu este numai problema org de drept si a politiei ci este lupta
tuturor cetatenilor de rind. De fapt cum vedem aceasta tendinta reflecta participarea cetatenilor la combaterea
fenomenului de criminalitae, diversificarea sistemului de sanctiuni alternative inchisorii ,masuri de compensare
a victimei. Tendinta radicala Aceasta propune o strategie de inlocuire treptata a actualei politici P cu un sistem
de instante de control social organizat la nivelul colectivitatii. 3.Modele de reactie sociala impotriva
criminalitatii Modele de reacţie: Represiv-Cea mai rudementara forma a dreptului a fost razbunarea privata
nelimitata cind victima sau rudele acesteia se razbunau pe agresor. princ cf caruia raul trebuie rasplatit cu rau.
Cele mai vechi codificari de care trebuia sa se conduca intreaga societatea sunt Legile din Esnuna care contin in
exclusivitae norme de drept penal si drept civil. Ulterior cea mai cunoscuta codificare antica ramane Codul lui
Hammurabi Pt I data intilnim scopul general a pedepsei P:prevenirea viitoarelor infractiuni. Apoi urmeaza
Legea celor XII table Legile lui Manu etc. De fapt modelul represiv a existat doar pina in Sec 18 cind apare
model preventive. Preventiv-cel mai mare rol in aparitia acestuia a jucat Tratat despre delicte si pedepse a lui
Cessare Beccaria. Aceasta idee este bazata pe faptul ca este mai bine sa previi decit sa pedepsesti iar pt aceasta
este necesara existenta unei legi simple dar bune si clare iar intreaga societate trebuie sa fie in interesul apararii
acestor legi dar nu distrugerea lor. Nici o lege nu treb sa favorizeze oricare categorie de oameni. Aceste idei au
fost preluate de Ferri care propune citeva masuri pt recuperarea criminalului ca imbunatatirea conditiilor de trai,
reducerea timpului de munca salarizare decent Modelul mixt-este imbinarea celor 2 mod
represiv=preventiv.Este mod potrivit caruia scopul legii P consta in apararea sociala care poate fi realizat printr-
o imbinare a represiunii si a prevenirii- Curativ –un rol important in realizarea lui il au prognozarea
criminologica strategia luptei reiesind din cauzalitate determinate si starea reala a luptei. In RM Cod penal
prevede aplica liberarea de pedepse pen inlocuirea pedepsei neexecutate cu o pedeapsa mai blinda, liberarea de
pedeapsa a minorilor etc
II Reactia sociala fata de infractionism.
1Des modelele de reactie sociala impotriva criminalitatii. ca modele de reatie sociala importriva
infractionismului se cunosc: a)modelul represiv – promoveaza represiunea penala, prin aplicarea de pedepse,
b)perventiv – promoveaza ideologia ca este mai bine sa previi crimele decit sa le pedepsesti, c)mixt – imbina
represiunea penala cu preventia generala si speciala a pedepselor P, orientind rectia sociala contra criminalitatii
in planul combaterii criminalitatii reale, aparind astfel valorile sociale ocrotite de legea penala, d)curativ -
promoveaza resocializarea si reintegrarea infractorulu, pedepsele trebuie sa aiba la baza metod ede tratament, sa
se elaboreze diferite programe sociale
.2Demonstrati modelul represiv Pentru ca o societate sa-si poata indeplini functiile sale, ea are nevoie de un
echilibru intre tendintele individuale ale membrilor si interesele societatii (interese colective).acest echilibru este
mentinut de o putere normativa si coercitiva – dreptul. Forma cea mai rudimentara a dreptului a fost razbunarea
privata nelimitata (victima sau rudele se razbunau pe agresor). Cele mai vechi codificari descoperite sunt Legile
din Esnunna si Lipit-Istar din Isin (contine exclusiv normde de drept civil). Una din pedepsele cel maid es
intilnite in Legile din Esnunna era amenda. Era reglementata circumstanta agravanta, dar inca nu se cunostea
pedeapsa cu privatiune de libertate. Atunci existau sanctiuni ca amenda si pedeapsa capitala. Alta culegere de
norme juridice care reglementeaza o categorie vasta de pedepse este Codul lui Hammurabi. Mai mult ca atit, in
codul lui Hammurabi pedeapsa ptr infractiune este deja de competenta statului si nu a victimei. Citeva tipuri de
pedepse: legea talionului, pedepse corporale, pedepse pecuniare, pedepse capitale. De asemeni remarcam
introducerea in codul lui hammurabi a unor fapte nepedsite anterior: vrajitoria, idolatria, adulterul, rapirea de
persoane, sodomia, incestul, etc. Acest Cod, cit si cel din Esnunna, a creat cadrul institutional necesar, initiind
eliminarea razbunarii private si intarind rolul statului in materie penala. Printre codificarile antice se inscrie si
Legile lui Manu. Aceasta culegere de legi reprezinta apogeul modelului represiv de reactie sociala impotriva
criminalitatii, dar in acelasi timp este si un izvor al dreptului penal contemporan. Ptr prima data s-au introdus un
sir de cauze ce inlatura carcterul penal al faptei: legitima aparare, retienrea infractorului,etc.
3 Evaluati modelele preventive si curative ale react soc anti infractionale Cel mai importanta punct de
sprijin in aparitia modelului preventiv este Tratul despre delicte si pedepse al lui Cesare Beccaria. Ideile din
acest tratat au dus la transformari rapide si radicale in sistemele P nationale. Acestea putind fi sistematizate in
felul urmator: principiul legalitatii – care permite manifestarea „liberului arbitru” potrivit caruia fiecare
persoana cunoscind limitelee legale ale faptei sale, decide intre o conduita legala sau ilegala; caracterul
retributiv al pedepsei – existenta unei proportionalitati intre pedeapsa si fapta ilegala comisa; caracterul echitabil
al pedepsei; principiul umanismului – pedeapsa nu urmareste provocarea de chinuri si suferinte vinovatuluiş
caracterul preventiv al pedepsei – impiedicarea persoianelor care au comis o crima de a mai crea daune
societatii; promptitudinea pedepsei – cu cit crima va fi mai prompt si mai rapid pedepsita, cu atit mai drept, util
si folositor va fi; desfiintarea pedepsei cu moartea, etc. Teza principala rezida in ideea ca pedeapsa nu reprezinta
o ispasire, ci este un mijloc de aparare sociala, prin care se urmareste tratamentul si recuperarea criminalului.
Deci, ptr a realiza prevenirea genearla este suficineta siguranta si promptitudinea pedepsei si nu severitatea
acesteia. Modelul curativ este cel mai nou model de politica penala, conform caruia principalele scopuri sunt: a)
pedepsele stabiliate urmau sa aiba la baza metode de tratament, ce urmau a fi stabilite in urma examinarii bio-
psiho sociale a infractoruluiş b) ptr fiecare infractor trebuie elaborat atit un diagnostic si prognostic, cit si un
tratament individual de resocializare, etc. ideile de tratament bazate pe individualizare si tartamentul individual
de resocializare si-au gasit consacrari inmajoritatea statolr europene, de asemeni si in SUA, Japonia, Australia.
In Franta s-a introdus examenul de personalitate si examenul medico-psiho-social. Rezultatele acestui examen
erau utilizate in timpul procesului, in penitenciar sau alt loc de execuatere, si ulterior inprocesul de reintegrare.
Reforma penitenciara din franta a inluienatt de asemni mult prin umaniyareea conditiilor de detentie (s-a
organzat un serviciu social educativ). In SUA ideea de tratament o gasim in probatiune si in suspendarea
pronuntarii pedepsei. Tot in cadrul modelului curativ au fost lansate in practica institutii alternative de detentie
in privinta minorilor (Centrul de justitie comunitara ptr minori delicventi, din Ungheni). Astfel, modleul curativ
si-a gasit o ampla consacrare in sistemul legislatiei P nationale: cap.IX al CP RM prevede un sir de categorii de
pedepse, fata de care se aplica liberarea dde pedeapsa penala prin: aminarea executarii pedepsei ptr femei
gravide si care au copii pina in virst ade 8 ani; liberarea de pedeapsa daorita schimbarii situatiei, etc.
Tema 9 Criminologia preventiva
.1 determ tip de preven a crimin Prevenirea generala- Dezvolt pozitiva a societ, perfection institutiilor
econom, pol, soc ar contribui la preven gener a crimin. Preven gener influent un sir de manifestari negative, ca
saracia, somaj, cersetoria, in consecinta- alege intre un comportam legal si ileg. Preven speciala – ansamblul de
mas, mijl, met ce au drept scop impiedic unor infr de catre pers care anterior au comis o infr . Prevenirea
individuala- vizeaza cerc de pers care inca nu au comis crime, dar in viitor apropiat le pot comite. E indreptat
asupra unei pers concrete si previne comiterea unei noi infract. Preven primara- care prin mas specifice in
domeniul soc incearca sa inlature situatiile criminogene si cause care le-au generat . Preven secundara- are ca
obiect adoptarea unei politici P eficiente adecvate si transpun acesteia in practica. E desfas de org de dr in scop
aplicarii legii. Preven tertiala- are ca obiect evitarrea riscului de recidiva la pers care anterior au comis
crime( resocializ si reintegrarea postcondamnatorie a infr).
2 Aceste 3 tip sint parte compon a tip de preventie gener , spec si indiv. 1compar modele de preven a
crimin. Modelul classic-cea mai buna realizare a lui e prevenirea generala, idée tratata pe larg in operele lui
platon, Aristotel, Seneca. Modelului clasic ii sunt caracteristice severitatea pedepselor , promptitudinea
pedepselor si neutralizarea infractorilor. Model social-Pru acest model e caracteristica implicarea comunitatii in
fazele de prevenire si profilaxie. Poate servi la diminuarea crimin, reducind necesit comiterii faptelor prejudic.
Modelul presupune o strinsa coeziune sociala, o integrare culturala, iar aceasta necesita eforturi si costuri mari,
ceea ce in RM e imposibil. Modelul situational- presup o diminuare a riscurilor criminal printr-o serie de
masuri realiste.2 Spre deoseb de model soc, orientat catre potentialii infractori, model situational e orientat
catre victimele potentiale. S-au formulat 2 categ principale de mas de prevenire situationala:1- mas de securit
care ingreuneaza comiterea infr. A) mas prin care obiectivele devin mai dificile ;B) mas prin care se inlatura
tintele C) mas de inlatur a mijloacelor de comitere; - 2 –mas de securit care influent costurile si beneficiile
criminalilor (A- marcarea propriet;- B- supravegherea tehnica; C- supravegherea zonala. Model situational nu
intotd necesita cheltuieli mari, dar e aplicat insufficient in RM. Model mixt- e cel mai realizabil pru tara noastra-
prevenirea se va efectua nu doar prin mas de dr penal, ci va implica si controlul social, system informational. E
necesar educarea cetatenilor prin popularizarea legislatiei in vigoare, si instituirea unui control social specializat.
3. elabor programe de preven a crimin -Politica penala determina obiectivele, sfera de actiune si directiile de
lupta impotriva crimin si aceste segmente poate fi realiz doar dupa activit informational- analitica de inregistr a
crimelor - e necesara studierea ansamblului de factori care au determinat savirs faptei ilicite - prognoza
criminolo- asigura aprecierea viitorului criminalitatii si a consecintelor acesteia - pru efectuarea unei prognoze
e neces expertiza criminal, care e neglij in RM. - se determina strtegia luptei impotriva criminal, determina
directiile ofensivei in scop obtinerii victoriei - priorotare in strategie sint mas preventive, care au scop de a
influenta cauzele si conditiile crimin - e neces crearea unei retele de institutii stiintifice,pregatirea
criminologilor, perfectionarea tehnicilor si metode de cercetare a fenomen, in sfirsit, realiz cercetarilor stiintif in
activit practica. Etc.

Tema 10 Institutii si straegii actuale de lupta impotriva criminalitatii.

I 1 Reprod directiile priorit de actiune a organismelor ONU in domeniul luptei impotriva criminalit 1)-
respectarea drepturilor omului si a libert fundam expuse in Declar Univ a Dr Om, adoptata de Adun Gener a
ONU(1948) 2) prevenirea crimei si imbunatatirea activit tuturor org care asig realiz politcilor pen nationale 3)
situarea preven crimin in centrul pol pen a state member 4) respect dr om in timpul executarii pedepsei 5)crimin
juvenila si justitia pen pru minori- directie prioritara in preven si combaterea gener a criminalit 6) protectia
victimelor infr prin introd unor principii adecvate in justitia pen 7) introd unor regg de conduita a
reprezentantilor org de dr 8) imbinarea rationala a masuri privative cu cele neprivat si largirea spectrului masuri
neprivat d libertt ru preven si combaterea crimin etc.
2. clasific institutele regionale si interreg de criminology Cele mai import institute, cu bogat potential
stiintific si echipament criminologic sunt: 1.Institut Natiunilor Unite din Asia- UNAFEI 1963. In moment
fondarii, institutul a organizat si lansat numeroase proiecte de cercetare in domen criminalit, a elabor viabile
programe de profilaxie si combatere a manifestarilor criminale. Se axeaza pe teme ca criminalit legata de
droguri, eficacit si echitabil justitiei pen etc.1Institutul Latino- americ al Natiun Unite- ILANUD, 1975. A
intreprins studii spre programe de cooperare, seminare si cursuri de formare a personalului penitenciar,
probatiunea, colocvii pe diverse teme de preven. 2 Instit Helsinki al Nat Unite- HEUNI 1983. Si-a schimbat
denum in Instit Europ de preven si pru control criminalit, al carui scop principal e schimbul de inform in
domeniul prevenirii si control crimin intre tarile europ. Directiile fundam sint :- coordonarea diferitelor modele
de strategii ale politicii pen promovate in state member ale CE -asigur respect dr si libert fundam ale om in
cadrul programe de lupta impotriva crimin - cresterea eficientei si echitatii activit justitiei pen. 4)Institutul
NATIUN UNITE de la Roma- UNSDRI 1968 Obiectiv principal- formarea politicilor si practicilor in material
prevenirii, a control delincventei juvenile si a crimin adulte.Intreprinde numeroase cercetari de teren in colabor
cu state member din Europa.
3. evaluati rolul Cons Europ in lupta impotriva criminalit In urma unor minutioase analize a fenomenului
criminalit din statele member ale consiliului europei, comitet a inaintat citeva directii principale de organizare a
luptei impotriva criminalit: 1) Imbunatat legisl pen a statelor member in directia largirii masuri de sustituire
a pedeps privative de libertate; a) legisl state member sa prevada posibil substituirii pedepsei privative de
libertate cu mas alternative; b) state member sa ia toate mas pru asig si dezvolt aplic probatiunii; c) state sa
trimita Secretariatului general al CE rapoarte din 3 in 3 ani cu priv la masuri luate on baza acestor recomandari;
2) descriminalizarea unor infr mai putin grave.poate avea loc a) de facto – descriminalizarea consta in
tendinta diminuarii reactiilor repressive fata de anumite comportam sau situatii; b) descrimin de jure- e realiz de
legiuitor poate fi generata de schimbarile soc- econom si politice intevenite in timp. 3)Simplificarea justitiei
pen- este cea mai import directie de organiz a luptei impotriva crimin.De ex, timpul care se scurge de la
moment savirs infr si pedeapsa e enorm in caz celor mai simple infr,de aceea sint un nr mare de cause pen care
influent negative calit reactiei judiciare. Se are in vedere introducerea unor proceduri sumare, practicarea
sistemului tranzactiilor si simplific unor proceduri.Proced sumara consta in introd unui system de amenzi pru
infr minore de incalc a regul circul rutiere de ex.Practicarea system tranzactiilor- incheierea unui accord intre
Minister public si delincvent.Dc nu se respecta conditiile trnzactiilor se reia cursul urmaririi pen. RM are
nevoie de urgenta de Simplificarea procedurilor, care vizeaza infr usoare, mai putin grave, cind se poate trece
direct la audierea infractorului in fata inst, de catre un singur infractor specializat, care adopta hotarirea.
II 1 Instit nation si internat de lupta import criminal Nationale – MAI, CCCEC. Instit Internationale: ONU
cu sarcina prioritara – prevenirea criminalit si tratamentul delincventilor. Prin cadrul ECOSOC – sectie
administrative Serviciul prevenirii crimei si a justititiei P, Divizia pt justitia penala si prevenirea criminalit. 1992
e formata Comisia NU pt prevenirea criminalit si just penala 40 de state membere ONU. Institute regionale:
Instit NU din ASIA – UNAFEI, Insti latino American al NU – ILANUD, Instit Helsinki al NU - HEUNI,
ROMA, Africa - UNAFRI. Consiliul Europei –Pactul de prevenire a crimei organizate 1998. Europol – Interpol.
Comitetul European pt Probleme Criminale. ONG
.2clasif direct princip de organiz a luptei contra criminalit Directiile principale ale ONU: 1)respect dr
omului 6i libert fundam di Declar Univers a DROmului 1948; 2)prevenirea crimei 6i imbunatatirea activitatii
tuturor organelor care asigura realiz politicilor P; 3) situarea prevenii criminalit in centrul politicii enale a
statelor,4) respect dr omului in timpul execut pedepsei (Ansamblu de reguli minime pt tratamentul
detinutiloR);5)acordarea deajutor ethnic tarilor in curs de dezvoltare; 6) crearea mecanismelor nationale de
implicare cit mai larga a populatiei in lupta impotriva criminalit; 7) crminalit juvenila si just penala pt minori –
directie prioritara; 8)protectia victimelor; 9) introducerea unor reguli de conduita a reprezentantilor organelor de
drept; 10) studierea unei strinse legaturi intre prevenirea crimei si infaptuirea justitiei in contextual globalizarii;
11) imbinarea masurilor privative cu cele neprivative de libertate
.3 rolul ONG in lupta. Pe linga ONU: -Amnesty International,-Asociatia Internationala a Juristilor Democrati;
-Asociatia I de DR Penal; -Uniunea I a Magistratilor; -Comisia I a Juristilor; -Fundatia I penala si Penitenciara;
-Federatia I a Functionarilor Superiori de Politie; -Societatea I de Criminology (SIC). Elaborarea unor programe
commune in lupta import criminalit, prevenirea si combaterea crimelor; stabilirea strategiilor in solutionarea
acestor probleme in noua ordine economica mondiala. Pedeapasa cu inchisoare – ultima masura aplicata
infractorilor.Asistenta tehnica in vedrea promovarii reformei judiciare. In RM – Amnesty
International,Transparency International, La Strada, Soros Moldova.

Tema RESOCIALIZAREA INFRACTORULUI 1.interpret not si concept de resocializ a infr. La baza sta
th.criminolog clinice (J.Pinatel). Resoc infr-proces educat, reeducat si de tratam aplic pers condamn pen prin c/e
se urmar readapt infractor la sistemul de norme si valori gener accept de societ in scop reintegr soc si preven
recidivei. Caracterist resocializ: -vizeaza pers c/e au sav infr; -are ca scop preven recidivei; -e/e un demers soc
realiz de personal calif in domen. Modelele resoc: educarea; reeducarea; tratament etc. Resoc presup:
a)restructur personalit; b)asig unor cond demne de viata; c)reincadr infractor in comunit. Factorii resoc:
a)caracterist instit in c/e se deruleaza resoc; b)individualiz sanc si durata a/a.Etapele resoc: 1)in timp exec ped
pen si 2)d/a exec sanct(de ex preven recidivei). Tipurile resoc:psihosoc,econom,sociocult.
2.argumentati rolul diagnosticului crim-ic si a prognostic soc in sfera resocializ infractor. Diagnost -cea m
import latura a crim clinice deoarece de aceasta va depinde stab si constatarea diagnozei ”bolnav” soc si va
permite elab prognost si tratam infr. 3 etape successive: 1)aprec capacit infr-stab trasat bio-psihol si compararea
acestora cu cele soc. 2)evaluarea inadapt soc-de reg, devin crim pers mediocre, cu aspiratii ce depasesc posibilit
lor reale, cu comport inadecv si care s/t respinsie de mediul lor soc. 3)aprecierea starii de periculozit-sinteza a 1
si 2. Cand capacit infr e/e f/e puternica iar adaptibilit e/e f/e buna apare cea mai grava a peric soc. Prognostic
soc-faza crim clinice in c/e starea de periculozit de moment a unui infract treb combin cu situatiile probabile in
c/e subiect va evolua in viitor. Apare necesit elab skemelor de prognoza (matematice,statidtice)
3.propuneti programe de tratament a infractor. Tratam de resoc -modelarea personalit a infract, amelior tend
sale negat, renoirea sferei motivationale, skimb comport si atitudinilor in scop preven recidivei si facilit reintegr
soc postcondamnatorii. Cea m rasp met de tratam-psihoterapia. 1)psihoterapii individ: a)psihanaliza-identif
motiv inconstiente ale tulburarilor si dezekilibr sufletesti specif infractor. Durata-3-4 ani a cate 4-5 ori/saptam
R.Mold-lipsa specialist. b)psihoterapia rationala-actiunea, prin iterm rationamentului,a terapeut asupra
mecanism psihol si cult ale infractor p/u a-l determ sa se autocenzureze,autocontroleze si sa resp norm soc.
2)psihoterapia colectiva: a)psihoterapia de grup-discutia libera in cadr unui grup de infractori, in prez
psihoterapeut; b)psihodrama-pacient (infractor) joaca scene din viata personala, exter/-si gandurile si atitud
personale iar medicul urmareste. Aceasta tehn a f/t create de c. psihosociologul amer de orig romana Jakob
Moreno (Bucuresti 1892-New-York 1974); c)metoda rel de grup-are la baza t.asociatiilor diferentiate si consta
in punerea infractorului in contact cu grupuri soc c/e resp legea.

Tema :Tipurile de crimnalitate

I Terorismul 1Notiuni si clasificari ale terrorism Terorismul-este o practica de rezolvare prin mijloace
violente a problemelor aparute intre state, intre grupuri de interes, organizatii criminale din aceiasi tara sau din
tari diferite, intre indivizi precum si intre acestia si organizatii politic,
economice,ideologice,religioase,rasiale,etnice. Clasificarea terorismului--terorismul social politic---actul de
teroare este indreptat conjtra statului, organelor sau reprezentantilor sai impotriva organizatiei politice statale
sau formei constitutional--terorismul etnic-----ca subiect apare comunitatea nationala sau etnica .el se
caracterizeaza prin actiunile teroriste care tind sau spre independenta fata de un anumit stat sau sa asigure
suprematia unei natiuni asupra alteia in cadrul unui stat,---terorismul religios--este o forma a terorismului prin
care din cele mai vechi timpuri sistematic se exercita violenta de catre grupari teroriste sponsorizate de
reprezentantii unor religii sau secte religioase impotriva conducatorilor sau credinciosilor de alta religie fie
pentru a se apara de incercarile prin care se urmareste limitarea influentei religiei in cauza fie pentru asi extinde
aria de influenta in rindul populatiei sau pur si simplu pent5ru asi apara privelegiile. (Al-Qaeda)
2legatura intre terorism si crima organizata parcursul evolutiei sale terorismul amplificinduse sa modificat
continuu devenind in nconsecinta un sistem mai organizat, exista multe cazuri cind gruparile teroriste preiau
metodele si mijl folosite de organizatiile criminale pentru asi atinge scopurile propuse. Deosebirea dintre
criminalitatea organizata si terorism pot fi enumerate dupa criteriul motivatiei savirsirii actelor respective si
dupa modalitatae de selectare a victimelor, cooperarea dintre organizatiile criminale si cele teroriste se
realizeaza la initiativa ambelor parti existind cointeresare reciproca ,legatura dintre organizatiile criminal si
terorism consta de fapt in inaltul potential financiar propriu crimei organizate care este valorificat pentru
sustinerea terorismului. In Europa legatura dintre crima organizata si terorism este foarte clara pentru a aceiasi
indivizi sunt implicati in ambele activiatati fiind legati de o anumita organizatie. O alta modalitate de
interactiune a organizatiilor teroriste cu structurile criminalitatii organizate consta in necesitatea primilor de a
primi mijloace financiare pentru infaptuirea activitatii sale pentru procurarea armamentului si altor mijloace
necesare savirsirii actelor teroriste. Comasarea terorismului cu criminalitatea organizata duce la largirea
considerabila a posibilitatilor financiare materiale si ade alt ordin, coraborarea infrastructurilor. O legatura
strinsa este intre terorismul international si criminalitaea organizata transnationala : businesul cu
stupefiante,spalarae banilor,traficul ilegal cu armaent, substante nucleare,chimice,biologice.
3modele de prevenire a terrorism consider ca pentru prevenirea terorismului ar fi necesar de intreprins urmat
actiuni :-stabilirea statelor ce sustin terorismul,precum si organizatiilor terrorist --determinarea aeroporturilor
supuse cel mai des atacurilor--majorarea cerintelor de securitate pentrui toate cerintele de transport--limitarrea
accesului populatiei la arme,efect unei evidente stricte as armelor procurate de pers fizice,juridice--combaterea
eficienta a criminalitatii organizate si a manifestarilor acestora -elaborarea unor programme guvernamentale in
vederea luptei cu discriminare etnica,religioasasa , respectarea stricata a principiilor constitutionale si a dr
cetatenilor,combaterea coruptiei in org de stat,minimalizarea birocratismului,perfectionare permaneta a
profesionalismului tuturor colaboratoriklor organelor de ocrotire a normelor de drept,pregatirea unor programme
cu caracter educativ si explicativ implementarea acestora in institut de invatamint.
II Criminalitatea Organizata 1Determinati conceptul si trasaturile organizatiei criminale Crima
organizata- activitatile infractionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative in scopul obtinerii
unor importante venituri ilicite Criminalit organiz – o grupare masiva de infractori consecventi si dirijati de
asociatii criminale, care considera criminalitatea drept indeletnicire si creeaza sisteme de aparare impotriva
controlului social. Trasaturi:- existenta unor structuri de dirijare si control in grup - ierarhia severa -
specializarea si distribuirea rolurilorintre membrii organizatiei si grupurile din care se compune - existenta
regulilor de comportament-cod neoficial - caracter fix, programat si conspirativ a activitatii ilegale de obtinere a
profituluiCaractere Mafia 1)structura 2)Conspirativitatea (codul de onoare si codul tacerii) 3)capacitatea de
infiltrare (arme, muninitii, prostitutie, cazinouri, piata financiar-bancara, politica, razboaie)
4)transnationalitatea (din sicilia, toata Italia, alte state) 5) Orientarea spre profit 6)Utilizarea fortei 7)Codul
comportamental(nescris, dar cunoscut de toti)
2.Clasificati si comparati tipurile de organizatii criminale Conform unor rapoarte a Diviziei ONU p-u
combaterea crimei organizate si a Interpolului, exista 4 tipuri : 1)organizatii crim. Profesioniste- crima la
comanda pe domenii: trafic de masini furate, tigari, bauturirapiri, asasini, jafuri bancare, trafic de droguri si
persoane, fals de moneda 2) organizatii criminale Etnice - activeaza pe plan national si International in diverse
actiuni ilegale, constituite pe principii etnice –societatile chineze, japoneze, haitiene, jamaicane 3)organizatii
crim. Teroriste – formate pe principii politice, etnice, religioase, rasiale si actioneaza de multe ori in cooperare
cu organizatiile criminale si ‚gulerele albe”. Realizeaza profituri de pe urma deturnarilor de avioane, trafic de
arme si droguri, rapiri si asasinate 4) organizatii crim de tip Mafiot – retea de familii si sindicate neoficiale si
ilegale, cu structura si specializare a membrilor. Exista o structura ierarhica cu functii: „corupator”,
„planificator”, „justitiar” si „acoperire”. Treapta 1 : Boss –Il Capo, mentine solidaritatea si coeziunea organiz;
Treapta 2: subsef – Sottocapo- culege si transmite mesaje sefului; Consilier – „Siglier”membru batran, sfatuieste
in legatcu afacerile; Treapta 3 –„locotenenti” – capodecima sunt specializati pe ramuri criminale
3. Recomandati solutii practice de lupta eficienta impotriva organiz. Criminale - Prevenire (prin educare
in familie, scoala, studii superioare, ONG, mass-media, stoparea propagarii cultului violentei mass-media si TV)
si combatere (nivel national si international) -respectarea de facto a conventiilor „cu priv la combat spalarii
banilor”, „impotriva traficului ilicit de droguri 1988”, -cooperarea mai eficienta a statelor atat in ce priveste
extradarea, cat si acordarea asistentei P, proiectarea unor actiuni comune a organelor de drept din 2 si mai multe
state in vederea capturarii conducerii organizatiilor, paralizarea activitatilor ilicite. Crearea unor grupuri de
destinatie speciala de lupta impotriva organiz. Criminale.
III. Criminalitata Feminina
1Definiti Criminalitatea Feminina Criminalitatea Feminina - totalit. crimelor comise de infractori-femei intr-
o perioada determinata, intr-un teritoriu determinat. Infractor femeie-caracteristica a personalitatii infractorului,
diferentiat prin sex si factori de natura biologica psihica si sociala , barbatii deosebindu-se in plan anatomo-
morfologic, fiziologic, psihic si social , precum si prin manifestari comportamentale.
2Stabiliti cauzele, conditiile, trasaturile si tendintelele criminalitatii feminine Cauze: circumstante
familiale, de trai, bani, in prezent si circumstante sociale, economice, morale, criza economica, politica, sociala;
caderea prod industriale, agrare, cresterea saraciei, inflatia somajul, in special cel feminin Trasaturi: fenomen
social, fenomen de masa, actiuni ilegale ce au profunde efecte negative asupra familiei , educatiei copiilor si
societate in general, acordarea unei atentii reduse din partea societatii din cauza % mic acestui fenomen.; cele
mai multe infractiuni sunt comise de femei 30-39 ani; 76%femei de la oras, 24%de la sat Tendinte: crestere
brusca a crim feminine pe baza fundalului general de crestere a criminalitatii, implicare mai ales in infractiuni
economice, de serviciu , precum si trafic de fiinte umane si alte infractiuni orientate spre profit deopotriva celor
impotriva persoanei, extinderea la un grup mai mare de infractiuni (de la avorturile considerate anterior ilegale
si pruncucidere etc, 70% economice) 3. Evaluati criminalitatea feminina si elaborati masuri de prevenire si
combatere. Criminalitatea fem e deosebita, luand in considerare trasaturile psiho-morfologico-sociale a
infractorului de sex feminin, care este mai afectiv in comaratie cu infractorul de sex opus. Pentru a combate
acest fenomen, este necesara o politica consecventa de state de lupta contra crim fem, implicarea societatii
civile, organizarea unor seminare destinate acestui scop, crearea unor centre de asistenta sociala si psihologica
p-u femei, chiar adapost de noapte p-u situatii critice si de sigur acele masuri generale de prevenire si combatere
a criminalitatii: formarea unor fonduri de rezerva pentru ajutor financiar femeilor iesite din penitenciare, lucru
social di psihologic postpenitenciar, educatie scolara si religioasa pentru prevenire , asigurare cu locuri de
munca etc.
III Traficul de fiine umane
1.descrieti not jur-pen si criminologica a traficului de fiinte umane Prin TFU cf art 165CP se intelege
recrutarea, transportarea, transferul, adapostirea sau primirea unei personae in scop de exploatare sexuala,
comerciala sau necomercila, prin munca sau servicii fortate, in sc;lavie sau in conditii similare sclaviei, de
folosire in conditii armate sau imn activitatio similare criminale, de prelevare a organelor sau a tesuturilor
pentru transplantare realizate prin: 1. amenintare cu aplicarea sau aplicarea violentei fizice sau psihice
2.inselaciune 3.abuz de pozitie Diferenta dintre not TFU dpdv juridici penal si criminologic este ca stiinta
penala studiaza fapta in sine si o pedepseste, persoana ca subiect raminind in “umbra”, pe cind in criminologie
este studiata personalitatea victimei si a infractorului in deaproape, stabilindu-se cauzele infractiunii si metodele
de prevenire a lor.
2.Etapele traficului de fiinte umane Etapele TFU sunt: 1) recrutarea - adică selectarea şi racolarea
persoanelor în vederea deplasării lor către punctul de destinaţie, în care se prezumă că acestea vor fi exploatate
sexual sau prin muncă ori servicii forţate, sau exploatate în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, ori vor fi
folosite în conflicte armate sau în activităţi criminale, ori le vor fi prelevate organele sau ţesuturile pentru
transplantare. Cele mai des utilizate metode de recrutare sunt ofertele false despre locurile de muncă în
străinătate (chelneriţă, dansatoare, baby-sitter, menajeră etc),. 2) transportarea - presupune deplasarea
persoanelor traficate peste frontiera de stat a R. Moldova sau în interiorul ţării, în vederea folosirii lor în
scopurile prevăzute de TFU. Trecerea frontierelor se face cu ajutorul recrutorilor sau al călăuzelor şi poate fi:
legală (de exemplu, sub pretextul unor excursii sau al participării la competiţii, întruniri etc.) şi ilegală (în cazul
persoanelor minore sau fără paşaport etc); Modalităţile de traversare a frontierelor sunt următoarele: cu
paşapoarte şi vize legale; cu paşapoarte şi vize false; cu mituirea serviciilor de frontieră; cu evitarea serviciilor
de frontieră. 3transferul - adică transmiterea persoanelor traficate de la un traficant la altul, prin vânzare-
cumpărare, donaţie, schimb, dare în chirie etc, pentru ca victima să fie folosită în scopurile date.4 adăpostirea -
constă în ascunderea victimelor traficului într-un loc ferit, ascuns, pentru a nu fi găsite de persoanele care ar
putea alerta autorităţile despre infracţiunea de TFU, 5 primirea - înseamnă intrarea în posesie asupra „bunului",
adică asupra victimei; la fel, primirea înseamnă şi angajarea victimei în activitatea care i-ar permite criminalului
de a o folosi în scopurile TFU
3. Elaborati programe de prevenire a TFU Traficul de Fiinţe Umane reprezintă o problemă majoră pentru R.
Moldova şi în soluţionarea acesteia trebuie întreprinse un şir de măsuri concrete: juridice, politice, social-
economice, informationale şi de parteneriat. Pe plan juridic. 1. reducerea pragului minim de pedeapsă pentru
TFU în cazurile în care traficanţii vor colabora activ cu organul de urmărire penală, vor înlătura consecinţele
infracţiunii, vor furniza importante informaţii ce ar permite lichidarea unor reţele de trafic etc 2. introducerea în
legislaţie, ca circumstanţe agravante, TFU săvârşit cu complicitatea funcţionarilor publici de ex 3. protecţia, din
punct de vedere juridic şi nedivulgarea în public a identităţii victimelor 4. trebuie elaborate măsuri orientate spre
depistare grupărilor criminale care practică acest gen infracţional, precum şi mărirea riscurilor pentru această
categorie de traficanţi; etc. Plan politic 1. funcţionarii de stat, însărcinaţi cu combaterea TFU trebuie să fie
suficient de competenţi pentru a identifica o potenţială victimă 2. statul trebuie să acorde mijloacele necesare
pentru a asigura activitatea organelor competente; de la Comitetul Naţional pentru Combaterea TFU până la
comisiile teritoriale 3. statul trebuie să asigure prezenţa unui număr suficient de mare de femei printre
colaboratorii implicaţi în prevenirea şi combaterea TFU, 4. guvernul RM trebuie să-şi asume un şir de
angajamente prin care ar oferi protecţie şi asistenţă pentru garantarea accesului victimelor TFU la un azil,
îngrijire medicală şi specializată etc.; Plan socio-economic 1. imbunatatirea conditiilor de viata si trai. 2. este
prioritar de a îmbunătăţi moralitatea, în special a agenţilor economici care se ocupă cu comercializarea
lucrărilor tipografice şi materialelor vizuale; 3. cooperarea guvern RM cu alte tari in vederea plasarii in cimpul
muncii a cetatenilor RM 4. statul e dator să asigure un salariu echitabil funcţionarilor antrenaţi în prevenirea şi
combaterea TFU, 5. statul trebuie să interzică publicarea anunţurilor publicitare ale agenţiilor şi firmelor ce nu
deţin licenţa corespunzătoare; Plan informational 1. mass-media joacă un rol primordial în informarea
societăţii despre traficul de fiinţe umane 2. difuzarea spoturilor publicitare anti-trafic pe toate canalele TV şi
radio, cu indicarea numerelor tel. de încredere 3. statul, în mod centralizat, trebuie să difuzeze culegeri
statistice, broşuri, pliante, materiale video etc, promovând 4. statul trebuie să-şi informeze cetăţenii despre
pieţele de muncă din alte ţări, precum şi despre posibilităţile legale de emigrare;

Tema SPALAREA BANILOR:

1.1. concept jur-pen si crimin de spalare a banilor Cod Penal – savirsire actiunilor fie spre atribuirea unui
aspect legal sursei si provinientei mijl banesti, a bunurilor sau veniturilor obtinute illicit in urma savirsirii
infractiunilor, fie spre tainuirea, deghizarea sau denaturarea informatiei priv natura, originea, miscarea, plasarea
sau apartenenta acestor mijl banesti, bunuri sau venituri despre care pers stie ca provin di activit infractional.
Prin termenul „splarea banilor” legiuitorul are in vedere „legalizarea veniturilor ilegale”, folosindu-le in calitate
de sinonime. Desigur, utilizarea acestuia simplific comunicarea, evitandu-se astfel explicaiile in plus, cu atat
mai mult c termenul „splarea banilor” a cptat amploare in plan internaional, fiind inclus chiar i in actele
internaionale .
1.2. Compar metod si tehn de spalare a banilor In opinia lui Petru Ciobanu , obiectivele splrii banilor sunt
urmtoarele: - de a legaliza venituri obinute din surse, afaceri ilicite sub form de venituri legitime, pltind de
bunvoie impozit pe acele profituri (prin investiii); - evaziunea fiscal – banii se transfer intr-un paradis fiscal in
scopul evaziunii fiscale, banii fiind folosii din acel loc; - de a schimba bancnote cu valoare nominal mic
(obinute de ctre gruprile criminale din comerul stradal de stupefiante) in bancnote cu valoare nominal mare; -
de a obine cecuri bancare in schimbul valutei; - de a cumpra bunuri, mijloace de transport i depozite in scopul
activitilor ilegale ulterioare (automobile, magazii, depozite). Etc. Una din primele modalit transferarea unei
proprieti, se refera la fapte ce se comit, de obicei, de catre cel care posed acea proprietate i care dorete s-i
ascund sau s mascheze originea ilegala a acesteia. Modalitate a doua cuprinde tinuirea sau deghizarea naturii,
originii, amplasrii, dispunerii, deplasrii sau a apartenenei reale a bunurilor sau a drepturilor relative. Facand
coraportul acesteia cu prima modalitate, rezult c in calitate de subiect activ apare unul special, de exemplu,
angajai ai unor instituii financiar-bancare, ageni, comerciani etc., care ajut sau favorizeaz pe posesorii
veniturilor ilegale in vederea mascrii sau deghizrii provenienei criminale a acestora. A treia modalitate const in
achizitionarea, detinerea sau utilizarea bunurilor. Fa de aceast form am avea anumite rezerve, din considerentul
c simpla achizitionare sau detinere a unui bun nu constituie deja o legalizare a originii lui, iar utilizarea
bunurilor ar fi similar primei forme sau celei de-a doua.
1.3. masuri de preven si combat In Marea Britanie, splarea banilor se atribuie la infraciunile grave legate de
comercializarea mijloacelor narcotice, terorismul, furtul, jaful, escrocheria i antajul. De asemenea, in legislaia
acestei tari exist doua texte care reglementeaz aspectele privind fondurile rezultate din activitile criminale. Un
prim text este cuprins in seciunea 24 a „Actului pentru sancionarea traficului de droguri”, in care se stipuleaz
faptul c orice persoan care acord asisten unui ter, pentru ca acesta s poat profita de fonduri, tiind sau suspectand
c ele pot proveni dintr-un trafic de stupefiante, este pasibil de o pedeaps care poate ajunge pan la 14 ani de
inchisoare. Al doilea text este cuprins in „Actul de prevenire a terorismului” care sancioneaz orice persoan ce
acord asisten pentru obinerea sau disimularea fondurilor provenite dintr-o activitate de tip terorist. Legea
britanic cere tuturor bancilor si instituiilor de credit, societilor de asigurare i celorlalte companii angajate in
activiti de investiii s stabileasc responsabiliti clare pentru a asigura respectarea procedurilor de identificare a
infractorilor care intenioneaz s foloseasc aceste instituii pentru splarea fondurilor ilicite. - Legea Republicii
Moldova cu privire la secretul comercial; - Legea Republicii Moldova cu privire la instituiile financiare; -
Hotrarea Bancii Naionale a Republicii Moldova privind Recomandrile referitor la elaborarea de catre bancile
din RM a programelor privind prevenirea i combaterea spalrii banilor. In majoritatea statelor splarea banilor
constituie infractiune. Plus la aceasta, in multe state exist legi concrete (speciale) care expres reglementeaz
aspectele problemei date i care constituie un fundament al msurilor legale in lupta cu splarea banilor. Astfel, in
SUA legislaia actual privind combaterea splrii banilor, exist la nivelul intregii federaii i la nivelul fiecrui stat
membru al federaiei. La baza legislaiei federale se afl Legea cu privire la secretul bancar din 1970 i Legea
despre controlul asupra splrii banilor din 1986. Art. 174 Cod penal al Federaie Ruse prevede rspundere penal
pentru legalizarea (splarea) mijloacelor bneti sau a altor valori dobandite pe cale criminal de alte persoane.

Tema CRIMINALITATEA DE VIOLENTA:

1Def caracter psihice esentiale ale criminal violent In Primul rind virsta infractorului cel mai des in cazul
acestor crime e intre 18 -25 ani pt viol, mai mult de 30an la infr contra vietii si sanatatii. Viol cel mai des se
savirseste in stadiie de ebrietate. In toate cazurile infractorul e mai puternic decit victima. Nivelul de intellectual
e mediu. In cazul actiunilor perverse infractorul se deosebeste prin un nivel intellectual mai inalt, virsta mai
matura si pozitia sociala mai inalta. Viol e savirsit mai des de un grup de personae. Actiuni perverse de o singura
persoana, este premeditat, si planificat din timp. Subiectul acestor infractiuni se straduie sa se angajeze in
institutii de invatamint, medicina, cultura, sport, legat cu copii. Au caracteristici bune in leg cu indeplinirea
atributiilo de serviciu
.2determine particular criminal de violent In cazul acestor infractiuni violenta este un element de motivare, ci
nu pur metoda de atingere a scopului. Sun infract contra viata: omorul premeditate, pruncuciderea, in stare de
affect, omor di imprudenta etc. Infr impotriva sanatatii: vatamarea integritatii corporale premeditate,
amenintarea cu omor sau vatamare etc. Infr contra libertatii, demnitatii si cinstei: rapirea persoanei, traffic de
finite umane, privatiune ilegala de libertate. Infr priv viata sexuala:violul, constringerea la act cu character
sexual etc. Tr de mentionat ca se evidentiaza o legatura strinsa intre dinamica infr violente si alcoholism. Tr de
asemenea de mentionat ca cel mai des sunt descoperite infr de violenta ca omoruri savirs de soti sau rude. Dar
omoruri sav cu deosebita cruzime dupa sunt cel mai putin descoperite. De asemenea a crescut % traficului de
finite umane. Tot mai des participanti la crime de violenta sunt minori. Si tot asa a crescut imbinarea crimelor de
violenta cu scopul material.Majoritatea acestor crime se comite in orase mari, fiind ales locul unde nu sunt
oameni, (parcuri, lifturi). Personalitatea victimei are un aspect specific. In cazul violului in mai mult de jumatate
de cazuri victima era cunoscuta infractorului. La actiuni perverse victime in majorit cazurilor sunt minore.
3starea, str, dinamica cauzalitatea. Starea, adica nivelul criminalitatii de violenta a crescut in comparative cu
anii ’70. Adica au aparut noi infractiuni in acest domeniu, mijloace noi si motive noi. Structura e urmatoare: 1)
privind unitati de sapatiu – infr violenta se savirsesc preponderant in orase mari in locuri neaglomerate. 2) priv
unitate de timp cele mai multe infr de violenta n Rusia au fost comise in anul 1998. 3) Tipuri de infractiuni –
cele mai raspindite sun impotrive sanatatii persoanei. 4) feluri de infractiuni – din infr privind viata sexuala cele
mai raspindite snt actiuni perverse. Aceste infractiuni de regula sunt comise premeditat si cu motiv. Infractori in
cazul dat tot mai mult devin oameni tineri. Insa omoruri la comanda e comis de acei dupa 30 de ani, ca si actiuni
perverse. Violuri sunt comise mai des de ai multi participanti, insa actiuni perverse se comit de un infractor de
regula. Aceste infractiuni sun grave sau deosebit de grave de regula. Dinamica criminalitatii de violenta e urm:
pina formarea statului independent RM nivelul crinalitatii de violenta era mai sacazut. Dupa independenta a
crescut in anii 1996-1998 numarul maxim, dupa 1999 se reduce din nou. Cauzalitatea criminalitatii de violenta
e urmatoare: Reformele care au avut loc in viata economica si politica a statului, puterea banilor e tot mai mare,
limitele moralitatii populatiei scad, increderea in justitia scade, somajul indeosebi in cercurile tineretului,
formarea gruparilor criminale, neputinta legii, un fel de “deprindere” cu criminalitate, formarea unui anumit
climat socio-psihologic, si desigur predispozitia ereditara delincventiala a unor personae.
Tema ;Coruptia
1.Descrieti conceptul de coruptie Coruptie apare de la latinescul coruptio si desemneaza starea de abatere de la
moralitate , de la cinste de la datorii. La nivel national, coruptia este definita, in Legea nr.900-XIII din 27iunie
1996 privind combaterea coruptiei si protectionismului, ca un fenomen antisocial ce reprezinta o intelegere
ilegala intre doua parti, una propunind sau promitind privilegii sau beneficii nelegitime, cealalta, antrenata in
serviciul public, consimtind sau primindu-le in schimbul executгrii sau neexecutarii unor anumite actiuni
functionale, ce contin elemente ale infractiunii prevazute in Codul penal.
2.Clasificati si comparati formele coruptie a) corupere activa, adica faptul de a propune, de a oferi sau de a
da, sau indirect,orice foloase necuvenite functionarului public sau oricarei persoane care conduce sau activeaza
în cadrul unei unitati din sectorul privat, pentru ea sau pentru altcineva, pentru ca aceasta sa îndeplineasca ori sa
se abtina de la îndeplinirea unui act în exercitiul functiei sale; b) corupere pasiva adica fapta functionarului
public sau oricarei persoane care conduce sau activeaza în cadrul unei unitati din sectorul privat, de a solicita
sau de a primi, direct ori indirect orice folos necuvenit pentru sine sau pentru altcineva ori de a accepta oferta
sau de a îndeplini ori de a se abtine sa îndeplineasca un act în exercitarea functiei sale; c) traficul de influenta,
adica faptul de a oferi sau de a da, direct sau indirect, orice foloase necuvenite ca remunerare oricui afirma sau
confirma ca poate sa exercite o influenta asupra luarii deciziei de catre orice persoana cu raspundere, precum si
faptul de a estorca, de a primi sau de a accepta oferta sau promisiunea sub forma de remunerare,savârsita
intentionat de catre o persoana care are influenta sau care sustine ca are influenta asupra unei persoane d)
spalarea banilor, adica sгvârsirea operatiunilor legale cu mijloace banesti sau cu alte valori dobândite cu buna-
stiinta ca rezultat al actului de coruptie în scopul atribuirii unui aspect legal sursei si provenientei acesteia, sau
spre tainuirea, deghizarea sau denaturarea informatiei privind natura, originea, miscarea, plasarea sau
apartenenta lor. e) Protectionismul este asimilat formei de coruptie si atrage dupa sine sanctiuni administrative
sau disciplinare pentru persoana cu functie de raspundere, potrivit legii, daca actiunile sau inactiunile acesteia
nu întrunesc o infractiune. f) Coruptia politica actiunile sau inactiunile persoanelor se produc în domeniile de
activitate a partidelor si altor organizatii social-politice, sistemul electoral, mass-media si institutiile
audiovizualului, în masura în care acestea îsi desfasoara activitatea lor
.3.Masuri si strategii de combatere a coruptiei contracararea coruptiei prin aplicarea efectiva si eficienta a
normelor P; prevenirea coruptiei prin eliminarea oportunitatilor ei din sistemele si procedurile institutiilor
publice si de drept; educarea tuturor categoriilor de populatie in spiritul intolerantei fata de coruptie si
incurajarea unei sustineri active din partea cetatenilor in activitatea de prevenire єi contracarare a coruptiei. 1.
Perfectionarea cadrului legislativ si asigurarea aplicarii legislatiei In domeniul legislativ, se vor elabora acte
normative cu reglementari anticoruptie eficiente, conform normelor, recomandarilor si standardelor
internationale. De asemenea, se impune consolidarea capacitatilor institutiilor responsabile de asigurarea
respectarii legislatiei P, prin revizuirea rolurilor si responsabilitatilor acestora, pregatirea profesionala si
specializarea judecatorilor, procurorilor, ofiterilor de urmarire penala etc.
2. Prevenirea coruptiei in institutiile publice si in procesul politic a. Eficientizarea sistemului institutional
se va optimiza structura autoritatilor publice si a altor institutii publice prin reducerea numarului de ministere,
departamente si de alte organe. Orrrgane bine instruite pt a lupta contra coruptiei. b. Asigurarea transparentei
si responsabilitatii in activitatea politica modificari in legislatie pentru ca finantarea partidelor si a
campaniilor electorale sa se efectueze cu respectarea adevarata a principiilor transparentei si responsabilitatii.
De asemenea, este importanta stabilirea raspunderii P pentru mituirea alegatorilor in cadrul campaniilor
electorale etc. c. Diminuarea efectelor coruptei asupra sectorului privat In acest sens impunindu-se
modificarea legislatiei fiscale si vamale intru reducerea poverii fiscale si sporirea responsabilitatii in caz de
evaziune fiscala.
3. Intensificarea cooperarii institutiilor publice cu societatea civila Un obiectiv major al politicii de
prevenire a coruptiei il constituie implicarea societatii civile in actiunile de prevenire a coruptiei si informarea
opiniei publice cu privire la cauzele si consecintele coruptiei, la paguba pe care o aduce.

Tema ;Criminalitatea in RM
I 1 Cauzele criminalitatii in RM 1.In anii ’60 reforma taraneasca care a rezolvat probleme in defavoarea
taranilor 1917-1919 – distrugerea tarii, criza economica, razb civil – ca rezultat a fost creat mediu favorabil pt
activizarea lumii criminale;destramarea sistemului legislative; azi starea criminalitatii depinde de starea
statalitatii, nivelul organizarii si ordinii sociale in stat; perioada postsovietica – instabilitatea politica,
economica, criza nationala care se simte si azi; autoritatile statului nu sunt sufficient organizate, dotate sin u
colaboreaza – nerespect fata de lege si de ordine sociala = anarhie, violenta; cresterea somajului, degradarea
nivelului de trai;creste crima organizata, infractiuni contra patrimoniului, evaziuni fiscale etc.
2Impactul criminalitatii organizate si a coruptiei in RM Criminalitatea organizata si coruptia a fost si sunt
stagnate in primul rind de factorii politici si economici care le creaza conditii favorabile de dezvoltare.
(destramarea URSS, economia de piata). Aceste 2 fenomele sunt interconditionate si favorizate reciproc (crima
organizata e protejata prin coruptie). Crima organizata in RM e prezentata de circa 300 grupari criminale
condusi de asa-numitii hoti in lege care practica traficul de droguri, de armament, persoane, si pune in pericol
intreaga tara, care in multe cazuri e si protejata de autoritati statale. O “afacere” profitabila si larg desfasurata a
grupurilor criminale este traficul de droguri, care are foarte multe consecinte negative. L afel si traficul de auto,
de pers, de prostitutie, de valuta falsa, de plasare in cimpul muncii peste hotare illegal etc. De asemenea
criminalitatea organizata a fost favorizata de destructurarea sociala, de lichidarea autoritatilor competente sa
lupte cu ea, insuficienta prevederilor legislative in domeniu etc. Insa daca creste criminalitatea organizata creste
si nivelul coruptiei si criminalitatea gulerelor albe. Ele se completeaza, si atita timp cit nu va fi diminuata
coruptia va evalua si crima organizata.
3Masuri de prevenire si combatere a criminalit in RM Armonizarea legislatiei P la nivel regional si
elaborarea unor politici preventive si combatere a acestui fenomen la nivel international. masuri care sa
blocheze spalarea banilor din actiuni ilicite De implementat Conventia Viena impotriva traficului de droguri –
caracter penal pt actvit de spalarea a banilor din trafic de droguri evaluarea, studierea procedeelor concrete de
aparare sociala contra criminalitatii; interventie preventive-educativa perfectionarea sistemului de sanctiuni P
etc.
II 1.Cauzele criminalitatii Noile autoritati ale statului de drept sunt uneori lipsite de personalitate uneori chiar
insuficient dotate si instruite. In aceste conditii respectul pentru lege si ordinea de drept este scazut iar statu de
drept devine pentru unii echivalentul anarhiei violentei si buunului plac. De aici si pina la comiterea faptelor
ramine o distanta mica pe care foarte multi indivizi o parcurg. Conditiile social-economice favorizeaza
adaptarea unor comportamente antisociale.Cresterea somajului incertitudinea mijloacelor de existenta,
degradarea nivelului de trai a unor categrii de persoane se recruteaza viitorii infractori. Au loc tot mai mult
savirsirea unor infractiuni contra patrimoniului atit in domeniul privat cit si cel public iar acesta se datoreaza
faptului unei stari de indisciplina si dezordine in gestionarea bunurilor unitatilor economice neglijenta agentilor
economice referitoare la protejarea bunurilor din patrimoniul public. Actualmente suntem intr-o societate unde
orientarile la criminalitate si fara de legi au devenit dominante .
2.Desemneaza starea structura si dinamica si tendintele criminalitatii in RM Structura-aceasta desemneaza
ansamblul infractiunilor si raporturile dintre acesta.Structura se determina pe un anumit teritoriu intr-o anumita
perioada de timp si se calculeaza in procente Formula:S= P/I*100 s-structura p-tipul concret de infractiune i-nr
total de infractiuni comise
spre exemplu anul curent pina in noembrie au fost savirsite 21382 de infract iar tipul concret de infractiune va fi
cele contra vietii care constitue 1460 deci structura va fi de 6.82% Starea se refera la un anumit nr de infractiuni
pe un anumit teritoriu la o anumita perioda ca de ex: Nr:infractiunilor comise-21382 Nr.infractorilor condamnati
spre exemplu –2400 pe anul 2006 iar pe anul 2005 -2200 deci cu 200 mai putin in 2006 decit in 2005.
Dinamica - reprezinta modificarile de ordin cantitativ si calitativ intervenite in structura fenomenului
infractional prin comparatie cu anumite intervale de timp si spatii succesive .La determinarea dinamicii se
folosesc doua metode : Met.bazei fixe-presupune compararea valorilor anilor precedenti ce ne intereseaza cu
valorile aceluiasi an care serveste drept baza de comparatie Met bazei mobile –presupune compararea anilor
ce ne intereseaza cu cifrele anului precedent Tendintele se refera la cresterea si raspindirea cr organizate
specializarea si prifisionalizarea infractorilor, raspindirea crminalitatii femenine, cresterea recidivismului,
cresterea insemnata a criminalitatii juvenile
.3.Masuri de combatere a criminalitatii. Perfectionarea cadrului legislativ si asigurarea aplicarii
legislatiei Reforma legislativa trebuie sa contribuie la consolidarea statului de drept, la stabilitatea si securitatea
vietii sociale, la dezvoltarea unei economii de piata viabile, la eliminarea factorilor de risc, ce duc la
criminalitate, prin simplificarea si corelarea normativa, eliminarea dublei interpretari, codificarea, adoptarea
unor acte normative care sa reglementeze cadrul legal al activitatilor de prevenire criminalitatii. In domeniul
legislativ, se vor elabora acte normative cu reglementari eficiente, conform normelor, recomandarilor si
standardelor internationale. Prevenirea criminalitatii in institutiile publice si in procesul politic
1armonizarea legislatiei P la nivel regional si elaborarea unor politici preventive si combatere a acestui fenomen
la nivel international. 2 masuri care sa blocheze spalarea banilor din actiuni illicit.3 De implementat Conventia
Viena impotriva traficului de droguri – caracter penal pt actvit de spalarea a banilor din trafic de droguri.
4evaluarea, studierea procedeelor concrete de aparare sociala contra criminalitatii. 5interventie preventive-
educativa perfectionarea sistemului de sanctiuni P etc.