Anatomia topografică a

pereților trunchiului
 Pereții trunchiului prezintă un număr de 22 de
regiuni topografice.

 Aceste regiuni topografice sunt încadrate după

localizare în 4 grupe și anume:
 Regiunile toracice
anterioare și laterale
 Regiunea presternală

 Fosa infraclaviculară

 Trigonul clavipectoral

 Regiunile pectorale
 Regiunea pectorală laterală
 Regiunea mamară
 Regiunea inframamară

 Regiunea axilară

 Fosa axilară
 Regiunile dorsale

 Regiunea vertebrală

 Regiunea sacrală

 Regiunea scapulară

 Trigonul de auscultație

 Regiunea infrascapulară

 Regiunea lombară
 Regiunile abdominale

 Hipocondrul; Regiunea hipocondriacă

 Epigastrul; Regiunea epigastrică; Fosa epigastrică

 Regiunea laterală

 Regiunea ombilicală

 Regiunea inghinală

 Hipogastrul; Regiunea pubică.

 Regiunile perineale

 Regiunea anală

 Regiunea urogenitală
 Regiunile abdominale

 Sunt subdiviziuni topografice ale peretelui abdominal

antero-lateral.
 Pentru delimitarea lor se folosesc patru linii
convenționale:
 o linie orizontală superioară – unește extremitățile
anterioare ale perechii a X-a de coaste
 o linie orizontală inferioară – unește cele două spine iliace
antero-superioare
 liniile verticale – unesc extremitatea anterioară a coastei a
X-a cu tuberculul pubian din partea respectivă. Fiecare
linie verticală corespunde marginii laterale a mușchiului
drept abdominal
 Cele două linii orizontale împart peretele antero-lateral al
abdomenului în 3 etaje:
 etajul abdominal superior – situat superior de linia
orizontală superioară și se întinde până la nivelul unei linii
trasată prin perechea a V-a de coaste (linie care
corespunde proiecției diafragmei pe peretele anterior al
toracelui);
 etajul abdominal mijlociu – situat între cele 2 linii orizontale;
 etajul abdominal inferior – situat între linia orizontală
inferioară, ligamentele inghinale și linia suprapubiană;
 Regiunile abdominale

 Din cele 9 regiuni abdominale:

 3 sunt regiuni mediane și impare:
 Epigastrul; Regiunea epigastrică
 Regiunea ombilicală;
 Hipogastrul; Regiunea pubică;

 3 sunt regiuni laterale și perechi:

 Hipocondrul; Regiunea hipocondrică;
 Regiunea laterală;
 Regiunea inghinală;
 Regiunea epigastrică
(epigastrul)
 Regiunea epigastrică este o regiune mediană impară a
peretelui abdominal antero-lateral, situată în etajul
abdominal superior.

 Situație: Regiunea este localizată între:

 Regiunea presternală – superior
 Regiunea inframamară – superior și lateral
 Regiunea ombilicală – inferior
 Regiunea hipocondriacă - lateral
 Limite superficiale

 Superior – procesul xifoidian al sternului

 Inferior – segmentul mijlociu al liniei orizontale care
unește extremitățile anterioare ale perechii a X-a de
coaste
 Lateral – linia verticală coborâtă de la extremitatea
anterioară a coastei a X-a, la tuberculul pubian
 Superolateral – rebordul costal de o parte și de alta,
care formează unghiul infrasternal
 Anatomie pe viu

 Regiunea epigastrică prezintă inferior de procesul

xifoidian o depresiune numită fosa epigastrică; aceasta e
mai accentuată la persoanele care au suferit de rahitism
în copilărie.
 Unghiul infrasternal măsoară în mod normal 60-70 grade.
El este:
 mai mic la sexul masculin
 mai mic la persoanele astenice

 La nivelul regiunii epigastrice se proiectează lobul stâng

al ficatului, o parte a stomacului, duodenul, pancreasul,
colonul transvers
 Stratigrafie

 Pielea este:
 subțire, fină, extensibilă
 acoperită cu fire de păr la sexul masculin
 mobilă; mobilitatea ei este mai redusă la nivelul fosei
epigastrice, unde în țesutul celular subcutanat sunt tracturi
conjunctive care o solidarizează de structurile profunde;

 Țesutul celular subcutanat

 este lax;
 conține țesut adipos în proporție variabilă
 se continuă cu cel al regiunilor învecinate
 În țesutul celular subcutanat se găsesc elementele vasculo-
nervoase superficiale:
 Ramurile arteriale provin din:
 artera epigastrică superioară
 artera musculofrenică
 arterele intercostale VII-X
 Venele superficiale formează o bogată rețea anastomotică, ce
drenează:
 inferior – spre venele epigastrice superficiale și apoi spre vena
safenă mare
 superior și lateral – spre vena toracoepigastrică
 superior și profund – spre venele toracice interne și musculo
frenice
 Vasele limfatice superficiale ale regiunii drenează
spre:
 nodurile limfatice parasternale
 nodurile limfatice axilare

 Nervii sunt ramuri cutanate anterioare ale nervilor

intercostali VII-X, care perforează mușchiul drept
abdominal și se împart în 2 ramuri:
 medială
 laterală
 Stratul musculoaponevrotic este format din:
 Mușchii drepți abdominali, înveliți fiecare în câte o teacă la
care se mai adaugă fibrele de origine ale porțiunilor
abdominale ale mușchilor pectorali mari;
 Porțiunile supero-mediale ale mușchilor transverși ai
abdomanului
 Linia albă abdominală

 Linia albă abdominală este un rafeu (intersecție) fibros,

vertical, dispus median, care se inseră:
 Superior – pe procesul xifoidian al sternului;
 Inferior – pe marginea superioară a simfizei pubiene
 Structură

 Linia albă se formează prin fuzionarea fibrelor aponevrotice ale

mușchilor lați ai abdomenului și separă cei 2 mușchi drepți
abdominali
 Măsoară:
 Grosimea (medie) 2-3 mm;
 Lățimea – în porțiunea superioară de 20-22mm
- în porțiunea inferioară de 2-3mm

 În regiunea epigastrică, linia albă abdominală are aspect de

panglică (membranoasă) și prezintă mici orificii:
 Prin care trec vase și nervi superficiali;
 La nivelul lor se pot produce herniile epigastrice
 Mușchiul drept abdominal

 Fiecare mușchi drept abdominal este cuprins într-o teacă

fibroasă, care prezintă 2 lame: anterioară și posterioară
 Lama anterioară este formată din:
 aponevroza mușchiului oblic extern
 foița de dedublare anterioară a aponevrozei mușchiului oblic
intern
 fasciculele de origine a porțiunii abdominale a mușchiului
pectoral mare

 Lama aderă de fața anterioară a mușchiului drept abdominal

prin 2-3 intersecții tendinoase.
 Corpul mușchiului drept abdominal are fibrele dispuse vertical
și prezintă în această regiune de obicei 1-2 intersecții
tendinoase.
 Lama posterioară a tecii este formată din:
 foița de dedublare posterioară a aponevrozei mușchiului oblic intern;
 aponevroza mușchiului transvers.

 Între fața posterioară a mușchiului drept abdominal și lama

posterioară a tecii se delimitează un spațiu denumit spațiul
retromuscular. În acest spațiu se găsesc:
 Țesut conjunctiv lax
 vasele epigastrice superioare
 pachetele vasculonervoase intercostale anterioare

 Cele două lame ale tecilor mușchilor drepți abdominali aderă pe

linia mediană contribuind la formarea liniei albe.
 Fascia transversalis aderă pe fața posterioară a
aponevrozei mușchiului transvers abdominal și de linia
albă abdominală

 La nivelul regiunii epigastrice ea este subțire și greu de

separat de țesutul preperitoneal.

 Planul preperitoneal are 2 componente:

 țesut celular preperitoneal dispus sub forma unei lame
subțiri;
 planul peritoneal, reprezentat de peritoneul parietal anterior
 Vasele profunde

 Arterele profunde:
 Artera epigastrică superioară
 Artera musculofrenică
(ramuri din toracica internă – cele de mai sus)
 Arterele intercostale VII-X

 La nivelul tecii mușchiului drept abdominal se realizează o

anastomoză – lunga cale arterială a lui Goinard și Courtillet,
între artera subclavie și artera iliacă externă. La formarea ei
participă:
 Artera toracică internă
 Artera epigastrică superioară
 Artera epigastrică inferioară
 Artera epigastrică superioară continuă traiectul arterei
toracice interne, pătrunde în teaca mușchiului drept
abdominal și apoi în grosimea mușchiului, nivel la care
se anastomozează cu ramurile ascendente ale arterei
epigastrice inferioare.
 Venele – sunt omonime arterelor pe care le însoțesc și
au traiect invers.
 Limfaticele profunde drenează în:
 Nodurile limfatice frenice anterioare
 Nodurile limfatice parasternale
 Regiunea ombilicală

 Regiunea ombilicală este o regiune mediană și

impară a peretelui abdominal antero-lateral, situată
în etajul abdominal mijlociu, având în centrul său
ombilicul.

 Situație: Regiunea ombilicală este localizată între:

 Regiunea epigastrică – superior
 Regiunea hipogastrică – interior
 Regiunile abdominale laterale – lateral
 Limite superficiale

 Superior: porțiunea mijlocie a liniei orizontale care

unește extremitățile anterioare ale perechii X de
coaste

 Inferior: porțiunea mijlocie a liniei orizontale care

unește spinele iliace antero-superioare

 Lateral: porțiunea mijlociu a liniei verticale care

unește extremitatea anterioară a coastei X cu
tubercului pubian de aceeași parte și corespunde
merginii laterale a mușchiului drept abdominal
 Anatomie pe viu

 Regiunea prezintă în porțiunea centrală ombilicul,

care are aspectul unei depresiuni circulare. În
mijlocul depresiunii proemină papila ombilicală,
înconjurată de șanțul ombilical.
 Ombilicul este situate aproximativ la jumătatea
distanței dintre procesul xifoidian și simfiza pubiană.
El corespunde: corpului vertebrei L4 sau discului
intervertebral L4-L5, nivelul de bifurcare a porțiunii
abdominale a aortei, respectiv locului de unire a
celor 2 vene iliace comune.
 Anatomie pe viu

 La persoanele atletice se evidențiazp relieful

mușchilor drepți abdominali întrerupți de prezența
intersecțiilor tendinoase.

 Regiunea poate fi sediul herniilor ombilicale – mai

ales în timpul gravidităților.

 La nivelul regiunii se proiectează ansele jejun-

ileonului și colonului transvers.
 Stratigrafie

 Pielea este:
 Subțire și fină, destul de mobilă
 Mai aderentă la nivelul liniei albe abdominale și la nivelul
șanțului ombilical.

 Țesutul celular subcutanat este:

 Asemănător cu cel din regiunile învecinate
 Conține țesut adipos în cantitate variabilă
 Pe fața sa profundă se găsește fascia superficială; aceasta
lipsește la nivelul inelului ombilical
 În țesutul celular subcutanat se găsesc vase și nervi
superficial
 Ramurile arteriale provin din:
 Artera epigastrică superioară
 Artera epigastrică inferioară
 Arterele intercostale anterioare VIII-XII

 Venele superficiale drenează:

 Inferior spre:
 Venele epigastrice superficiale și vena circumflexă iliacă
superioară ce drenează în vena safenă mare
 Superior spre venele toracice interne
 Superior și lateral spre vena toracoepigastrică
 Limfaticele superficiale – drenează în grupul
superior al nodurilor limfatice inghinale superficiale

 Nervii superficiali sunt reprezentați de ramurile

anterioare ale ultimelor 5 perechi de nervi
intercostali.
 Stratul musculo-aponevrotic este format din:
 Linia albă abdominală cu inelul ombilical
 Mușchii drepți abdominali
 Teaca mușchilor drepți abdominali

 Linia albă abdominală la mijlocul distanței dintre

procesul xifoidian și simfiza pubiană prezintă inelul
ombilical. Aceasta este aderentă în cele 2/3
inferioare de cicatricea ombilicală, în timp ce
porțiunea superioară este liberă (sediul fistulelor,
herniilor)
 Mușchii drepți abdominali
 Corpul mușchiului drept abdominal prezintă de obicei
în dreptul ombilicului o intersecție tendinoasă

 Teaca mușchilor drepți abdominali

 Teaca mușchilor drepți abdominali are aceeași
structură ca la nivelul regiunii epigastrice

 Între fața posterioară a mușchiului drept abdominal

și lama posterioară a tecii se găsește spațiul
retromuscular care îl continuă pe cel de la nivelul
regiunii epigastrice.
 Fascial transversalis aderă de fața posterioară a aponevrozei
mușchiului transvers și de linia albă abdominală. Lipsește la
nivelul ariei inelului ombilical, inserându-se pe marginile
acestuia.
 Planului preperitoneal
 Conține țesut celular preperitoneal, care se reduce foarte mult
la nivelul inelului ombilical

 Peritoneul parietal anterior. În același plan se află:

 Ligamentul falciform și ligamentul rotund al ficatului –
supraombilical
 Ligamentul ombilical median (uraca) și ligamentele ombilicale
mediane - infraombilical
 Vasele profunde

 Vasele profunde sunt reprezentate de vasele:

 Epigastrice superioare
 Epigastrice inferioare

 Arterele epigastrice superiară și inferioară se

ramifică abundent în corpul mușchiulor drepți
abdominali și iau parte la realizarea “Lungii căi
arteriale anterioare a lui GOINARD și CURTILLET”.
 Hipogastrul

 Este cea ja8 j8că regiune mediană și impară a

peretelui abdominal antero-lateral, situată în etajul
inferior al acestuia.

 Situație: Regiunea pubică se află între:

 Regiunea ombilicală – superior
 Regiunea urogenitală – inferior
 Regiunile inghinale – lateral
 Limite superficiale:

 Superior – porțiunea mijlocie a liniei orizontale care

unește spinele iliace antero-superioare;

 Inferior – marginea superioară a pubelui(bilateral) și

a simfizei pubiecte (median);

 Lateral – porțiunea inferioară a liniei verticale care

unește extremitatea anterioară a coastei X cu
tubercului pubian de aceeași parte și corespunde
marginii laterale a mușchiului drept abdominal;
 Anatomie pe viu

 În ansamblu regiunea pubică e convexă atât în plan

transversal, cât și sagital (cu convexitatea anterior)
 Regiunea este denumită:
 Penil la sexul masculin;
 Muntele pubelui sau muntele lui VENUS la sexul feminin

 Este glabră la copii și acoperită cu foliculi piloși la adult

(începând cu perioada pubertății)
 La nivelul regiunii se proiectează ansele jejun-ileonului,
colonul sigmoidian și vezica urinară în stare de
plenitudine.
 Stratigrafie

 Pielea este:
 Subțire și mobilă pe planurile subiacente
 Glabră la copil
 Acoperită de foliculi piloși la adult
 Conține numeroase glande sudoripare și sebacee

 Țesutul celular subcutanat:

 Este bine reprezentat
 Conține țesut adipos în cantități mult mai mare decât
în celelalte regiuni ale peretelui abdominal
anterolateral
 Vase și nervi superficiali

 Vasele:
 Pachetul vasculo-nervos subcostal
 Vasele epigastrice superficiale
 Vasele pudendale externe superioare
 Vasele limfatice drenează spre nodurile limfatice
inghinale superficiale din grupul superior

 Nervii:
 Ramura cutanată anterioară a nervului iliohopogastric
 Ramura cutanată anterioară a nervului ilioinghinal
 Fascia superficială este situată în planul profund al
țesutului celular subcutanat și are o structură
lamelară.
 În porțiunea inferioară a regiunii, împreună cu fribre
conjunctive se condensează participând la formarea:
 Pe linia mediană a:
 Ligamentul suspensor al penisului bărbatului;
 Ligamentul suspensor al clitorisului la femeie;
 Paramedian a:
 Ligamentul fundiform al penisului
 Stratul musculo-aponevrotic este alcătuit din:
 Peretele anterior al tecii mușchiului drept abdominal
 Linia albă întărită posterior de adminiculum liniae albae (ligamentul
suprapubian posterior)
 Porțiunile inferioare ale mușchiulor drepți abdominali, dedublate de mușchii
piramidali (când aceștia există)

 Peretele anterior al tecii mușchiului drept abdominal este format din

aponevrozele celor trei mușchi lați ai abdomenului, care, toate trec
anterior de mușchi.

 Linia albă abdominală este subțire în regiunea hipogastrică și se inseră în

porțiunea anterioară a m erginii superioare a pubelui. Este întărită
posterior de adminiculum liniae albae (ligamentul suprapubian posterior),
care descinde de la 4-5 cm inferior de nivelul ombiliculului.
 Mușchii drepți abdominali mai înguști, dar mai groși în regiunea pubică,
intră în raport anterior cu mușchii piramidali, în cazul în care aceștia
există.

 Peretele posterior al tecii mușchiului drept abdominal

 La unirea celor 2/3 superioare cu 1/3 inferioare a tecii mușchiului drept
abdominal, structura peretelui posterior al tecii mușchiului drept abdominal se
modifică;
 Dacă în porțiunea superioară peretele este format de:
 Lama posterioară a aponevrozei mușchiului oblic intern;
 Aponevroza mușchiului transvers, tapetate de fascia transversalis, în porțiunea
inferioară e format numai de fascia transversalis. Aceasta este mai groasă
decât în porțiunea superioară și aderp pe linia mediană de adminiculum liniae
albae.
 Limita de separare dintre cele două porțiuni ale peretelui posterior al tecii
mușchiului drept abdominal este reprezentată de linia arcuată (“arcada lui
DOUGLAS”)
 Spațiul suprapubian (spațiul suprapubian al lui
LEUSSER)
 În teaca sa fața posterioară a mușchiului drept
abdominal este înconjurată de țesut celular lax, care
se îngroașă postero-inferior, iar mușchiul se
îndepărtează de fața anterioară a fasciei transversalis
formând acest spațiu.
 El comunică cu:
 Superior: cu spațiul retromuscular al regiunii
ombilicale;
 Inferior: cu spațiul retropubian
 Vase și nervi profunzi:
 Pachetul vasculo-nervos intercostal XI
 Pachetul vasculo-nervos subcostal
 Nervul iliohipogastric
 Nervul ilioinghinal
 Vasele epigastrice inferioare
 Regiunea inghinală

 Regiunea inghinală este o regiune pereche și

simetrică a etajului inferior al peretelui abdominal
anterolateral.

 Situație: Regiunea inghinală este localizată între:

 Regiunea abdominală laterală – superior
 Regiunea pubică – medial
 Trigonul femural - inferior
 Limite superficiale

 Superior – porțiunea laterală a liniei orizontale care

unește spinele iliace antero-superioare;
 Medial – segmentul inferior al liniei verticale care
unește extremitatea anterioară a coastei X cu
tuberculul pubian de partea respectivă
 Inferior – linia oblică ce unește spina iliacă antero
superioară (SIAS) cu tuberculul de partea
respectivă; corespunde proiecției la suprafață a
ligamentului inghinal
 Anatomia pe viu

 În ansamblul regiunea inghinală este ușor convexă atât în plan sagital cât și în plan transversal.

 La limita inferioară a regiunii, ligamentul inghinal este fixat de fața profundă a pielii prin ligamentul
suspensor al plicii inghinale a lui PETREQUIN.

 La nivelul regiunii inghinale se proiectează:

 În partea dreaptă:
 Cecul
 Apendicele vermiform
 Porțiunea terminală a ileonului
 În partea stângă:
 Colonul sigmoid
 Ansele intestinale

 În regiunea inghinală se găsește o zonă slabă a peretelui abdominal canalul inghinal, la nivelul
căruia se produc cele mai frecvente hernii – inghinale.
 Stratigreafie

 Pielea este:
 Subțire, elastică, mobilă, cu excepția plicii inghinale unde
aderă ligamentul inghinal
 La adult este acoperită cu fire de păr în porțiunea medială
 Conține numeroase glande sudoripare și sebacee

 Țesutul celular subcutanat:

 Conține de obicei țesut adipos în cantitate mai mare
 Stratul profund al țesutului celular subcutanat se
condensează și formează fascia superficială. Aceasta se
dedublează, lama sa profundă fiind aderentă de
aponevroza mușchiului oblic extern.
 Conține numeroase elemente vasculo-nervoase
superficiale:
 Artera pudendală externă
 Artera epigastrică superficială
 Artera circumflexă iliacă superficială
 Venele sunt omonime arterelor, drenează în vena safenă
mare
 Vasele limfatice superficiale drenează spre nodurile
inghinale superficiale
 Ramura cutanată anterioară a nervului iliohipogastric
 Ramurile scrotale(labiale) anterioare ale nervului
ilioinghinal
 Stratul musculo-aponevrotic prezintă 3 planuri:
 Planul superficial este alcătuit din aponevroza mușchiului
oblic extern, care se îngroașă la nivelul limitei inferolaterale
a regiunii și constituie:
 Ligamentul inghinal
 Stâlpii orificiului inghinal superficial
 Planul mijlociu este alcătuit din porțiunile inferioare ale
mușchiulor oblic intern și transvers
 Planul profund este format de:
 Tendonul conjunct (Falx inghinalis)
 Ligamentul lui HENLE
 Ligamentul interfoveolar al lui HESELBACH
 Fascia transversalis are o dispoziție mai specială; ea
participă la formarea peretelui posterior al canalului
inghinal
 Posterior de ea se găsește spațiul preperitoneal prin care
trec vasele epigastrice inferioare, conturând prin curbura
lor marginea medială și inferioară a orificiului inghinal
profund
 Profund se dispune peritoneul parietal anterior la nivelul
căruia se află:
 Foseta inghinală medială
 Foseta inghinală laterală
 Vasele și nervii profunzi

 Sunt localizate între mușchii oblic intern și transvers.

 Arterele sunt ramuri din:

 Artera epigastrică inferioară
 Artera circumflexă iliacă profundă
 Artera subcostală

 Venele sunt omonime arterelor și drenează spre vena iliacă

externă.

 Limfaticele drenează spre nodurile limfatice inghinale profunde

 Nervii sunt reprezentați de:

 Nervul iliohipogastric și ilioinghinal
 Canalul inghinal

 Este un interstițiu muscular care și-a modificat structura

sub acțiunea unor condiții speciale: raportul strâns pe
care funiculul spermatic (ligamentul rotund al uterului) îl
are cu ligamentul inghinal, cât și trecerea lui pe sub
marginea inferioară a mușchiului transvers. Astfel, el
perforează planurile extreme și ridică planurile mijlocii.
 Este situat în porțiunea inferomedială a peretelui
abdominal anterolateral, în regiunea inghinală, imediat
deasupra porțiunii mediale a plicii inghinale cu care
formează un unghi deschis lateral.
 Are o lungime de 4-5 cm; calibrul este mai mare la sexul masculin
și poate deveni și mai mare în cazui patologice (hernii).

 Canalul inghinal este sediul cel mai frecvent al herniilor, în special

la sexul masculin datorită unghiului inghinal mai mare – unghiului
lui Radoievitsch.

 Normal, unghiul inghinal are valori cuprinse între 20-35 grade. La

valori ale unghiului inghinal sub 35 de grade apariția herniilor este
foarte rară; creșterea unghiului peste 35-50 de grade favorizează
apariția herniilor.

 Canalul inghinal poate fi comparat cu o prismă patrulateră cu 4

pereți (anterior, posterior, superior și inferior) și 2 orificii: superficial
(subcutanat) și profund (peritoneal).
 PERETELE ANTERIOR este format din aponevroza
mușchiului oblic extern, cu fascia sa de înveliș, țesut
celular subcutanat și piele. La indivizii de constituție
atletică, în partea laterală a acestui perete se
găsesc și fasciculele inferioare ale mușchilor oblic
intern și transvers.

 Fascia de înveliș a mușchiului oblic extern poartă

denumirea de fascia lui Scarpa. Porțiunea inghinală
a acestei fascii se numește fascia lui Cooper.
 ORIFICIUL SUPERFICIAL sau inelul inghinal
superficial se găsește pe aponevroza mușchiului
oblic extern și este delimitat de 3 stâlpi:
 Stâlpul medial provine din aponevroza oblicului
extern de partea respectivă depășește linia mediană
și se inseră pe partea opusă pe tuberculul pubian și
suprafața pubiană cuprinsă între tubercul și simfiza
pubiană.
 Stâlpul lateral aparține aponevrozei oblicului extern
de aceeași parte și se inseră pe tuberculul pubian de
partea respectivă.
 Deoarece stâlpii medial și lateral aparțin aponevrozei
mușchiului oblic extern de aceeași parte se mai numesc
și stâlpi homolaterali. Cel medial (superior) este orientat
superomedial, iar cel lateral (inferior) este dispus
inferolateral.
 Stâlpul posterior este un stâlp heterolateral deoarece
aparține aponevrozei mușchiului oblic extern de partea
opusă. Stâlpul posterior sau ligamentul reflex al lui
COLLES (descris pentru prima oară de Winslow) se
inseră pe suprafața pubiană, tuberculul pubian și creasta
pectineală de partea opusă.
 Astfel constituit inelul superficial ia formă ovalară cu
axul mare îndreptat dinspre superior spre inferior și
dinspre lateral spre medial.

 Inconstant, deasupra acestui inel superficial, există

unul sau două mici orificii (inele inghinale
superficiale) prin care trec vase, nervi sau simple
pachete adipoase. În cazuri patologice pot lăsa să
treacă, herniile epiploice.
 Extremitatea superolaterală a stâlpilor medial și lateral este legată prin fibre
arciforme ale lui NICAISE, care au rolul de a nu permite lărgirea și alungirea
orificiului inghinal superficial.

 La nivelul unde fibrele arciforme vin în contact cu funiculul spermatic se

realizează o condensare a fibrelor luând naștere fibrele în cruciș ale lui
Velpeau.

 Între acestea și funiculul spermatic ca un cuzinet adipos apare bula grăsoasă a

lui IMALCH.

 Uneori o parte din fibrele arciforme trec deasupra orificiului superficial ca un

acoperiș și se îndreaptă spre linia mediană formând fibrele de acoperire ale lui
THOMPSON.

 La nivelul crestei pectineale prin intersecția mai multor formațiuni fibroase ia

naștere ligamentul lui COOPER.
 PERETELE POSTERIOR este reprezentat de fascia
transversalis întărită lateral de ligamentul interfoveolar
Hesselbach și medial în sens anteroposterior de: ligamentul
reflex al lui Colles, tendonul conjunct Thomas Morton,
ligamentul lui Henle.

 Ligamentul interfoveolar Hesselbach are aspectul unei panglici

triunghiulare cu traiect sinuos.

 Ligamentul lui Henle are și el formă triunghiulară. Este

conssiderat de Gregoire și Paturet ca o expansiune laterală a
tecii mușchiului drept abdominal, în timp ce Charpy și Gilles
susțin că reprezintă o relicvă a inserției pectineale a mușchiului
drept abdominal, inserție exsistentă la patrupede.
 Tendonul conjunct al lui Thomas Morton rezultă din fuzionarea
porțiunilor mediale ale marginilor inferioare ale mușchilor oblic intern și
transvers.

 Ligamentul reflex COLLES sau stâlpul posterior întărește medial

fascia transversalis și totodată contribuie la delimitarea orificiului
superficial.

 Între tendonul conjunct (superior), ligamentul inghinal (inferior) și

ligamentul interfoveolar (lateral) se delimitează triunghiul lui
HESSELBACH ce reprezintă punctul slab al lui BLAISE și Mac
CLELLAND unde peretele posterior fiind format numai din fascia
transversalis se pot produce herniile inghinale directe.

 În constituția peretelui posterior mai intră și țesut celular preperitoneal

și peritoneul.
 La nivelul feței posterioare a peretelui abdominal
anterior există o serie de reliefuri peste care trece
peritoneul parietal anterior determinând plici
peritoneale:
 Plica ombilicală mediană (uraca)
 Plica ombilicală medială (obstruarea arterei
ombilicale)
 Plica ombilicală laterală determinată de vasele
epigastrice inferioare
 Între aceste plici de o parte și de alte se delimitează:
 Fosa supravezicală corespunde orificiului superficial,
pe unde se pot produce herniile oblice interne.
 Fosa inghinală medială se află în dreptul triunghiului
lui HESSELBACH, pe unde se produc herniile
inghinale directe.
 Fosa inghinală laterală corespunde orificiului profund,
pe unde se produc herniile oblice externe.
 ORIFICIUL PROFUND sau inelul inghinal profund sau
peritoneal este situat la 1-1.5 cm, superior de mijlocul
ligamentului inghinal. Nu are margini nete, cu excepția
porțiunii mediale. Are forma unei despicături (fante
verticale) cu diametrul mare de 10-15 mm. La nivelul lui
peritoneul prezintă o înfundare de formă conică ca o
pâlnie numită conul peritoneal sau infundibulul lui
RAMONEDE.
 PERETELE SUPERIOR este format de marginile
inferioare ale mușchilor oblic intern și transvers, iar în
porțiunea medială de tendonul conjuct care rezultă din
unirea acestor margini.
 PERETELE INFERIOR este reprezentat de jgheabul
ligamentului inghinal ce are aspectul unui hamac pe
care se sprijină funiculul. La subiecții musculoși în
porțiunea laterală a peretelui inferior se adaugă
mușchii oblic intern și transvers care după cum
afirmă Winckler nu se inseră pe ligamentul inghinal
ci trec pe sub el pentru a se insera pe fascia
mușchiului iliopsoas.
 Ligamentul inghinal
(arcada lui Fallope, ligamentul Poupart)

 Se întinde de la SIAS la tuberculul pubian. Acest ligament reprezintă de fapt

marginea inferioară a aponevrozei mușchiului oblic extern care trece ca o punte
peste marginea anterioară a coxalului și participă la delimitarea lacunelor musculare
și vasculare.

 Ligamentul inghinal este format din fibre proprii ce constituie ligamentul inghinal
propriu-zis și fibre reflectate din care cele în plan transvers dau naștere ligamentului
lacunar al lui GIMBERNAT, iar cele în plan sagital formează jgheabul ligamentului
inghinal.

 La locul unde extremitatea posterioară a fibrelor reflectate în plan sagital întâlnește

fascia transversalis apare bandeleta iliopubiană Thompson.

 La subiecții de constituție atletică mușchii oblici intern și transvers împreună cu

tendonul conjunct pe care îl formează descriu o spirală în jurul canalului inghinal.
Această spirală pornește din porțiunea laterală a peretelui inferior străbate porțiunea
laterală a peretelui anterior trece în diagonală dinspre lateral spre medial și dinspre
anterior spre posterior poste peretele superior și se termină în porțiunea medială a
peretelui posterior.