Sunteți pe pagina 1din 6

CURS 12

LUXAŢIA CONGENITALĂ DE ŞOLD


- niciun element al articulației coxo-femurale nu este normal
- capsula articulară nu este ruptă
- procesul de luxare nu este brusc, capul femural părăsește treptat o cavitate acetabulară incompetentă, sub
acțiunea mușchilor și a mersului, capul ascensionează, deplasându-se cranial
- NU există durere
!În luxația traumatică de șold – fix invers

Etape:
1) Displazia luxantă de șold (există modificările anatomo-patologice ce pot favoriza luxarea şoldului la
un moment dat, dar capul femural este în continuare în dreptul cotilului) – de la naștere până la vârsta
mersului (mersul =factor de stress)
2) Luxația congenitală de șold (pe lângă modificările a-p, capul femural este luxat din cotil) – după
vârsta mersului

Împărțirea este doar didactică, deoarece :


- există cazuri de luxație de șold de la naștere (copilul nu a mers, dar capul femural este deja luxat); - -
- principalul semn de displazie este de fapt un semn de luxație
- pot exista elemente anatomo-pat de displazie, dar capul femural să nu se fi deplasat încă (principala condiție pt
luxația capului este ca anteversia cotilului și cea a colului femural să sumeze cel puțin 60⁰), deci putem avea
cazuri de displazie după vârsta mersului

Teorii etiopatogenice

 Teoria traumatică (Hipocrate)


- luxația congenitală era pusă pe seama unui traumatism obstetrical (deoarece este f frecvent întălnită
la copiii cu prezentație pelvină) – DAR este întâlnită și în cazul cezarienelor
 Teoria inflamatorie (Sedillot)
- compară luxatia congenitală de sold cu luxatia patologica de sold, survenită după diferite afectiuni
inflamatorii si în special după osteoartrita de sold. Aceste afectiuni inflamatorii pot produce leziuni ale
elementelor articulatiei coxo-femurale, favorizând iesirea capului femural din cotil, dar în cazul luxatiei
congenitale de sold toate probele inflamatorii sunt în limite normale.
 Teoria infecţiei poliomielitice (Verneuil 1886)
 Teoria musculară (Guerin 1941)
Aceste 2 teorii compară cu luxația neurologică:
- suferința neuronului motor central determină transmiterea de impulsuri haotice, iar neuronul
periferic va deveni hiperton, iar m.psoas e afectat (principalul mușchi luxant) – modifică spre
coxa valga, este mult mai puternic ca m.fesier mijlociu (care i se opune, este stabilizator)
- în suferința neuronului motor periferic, avem paralizie flască a fesierului mijlociu, psoasul nu
mai are anatgonist (crește unghiul dintre axul colului și axul diafizei femurale – spre coxa valga)
DAR, în luxația congenitală semnele neurologice sunt normale
 Teoria antropologică (Le Damany)- această teorie este puternie combătută în zilele noastre datorită
elementelor rasiste pe care le contine. Autorul si-a prezentat concluziile aberante („unele rase
fac si altele nu fac luxatie congenitala de sold") fără a descrie modul în care a ajuns la asemenea
afirmatii. După mai bine de 50 de ani de la enuntarea acestei teorii, Salter a reluat studiul si a
constat faptul că în realitatea Le Damanny nu a făcut altceva decât să urmărească obiceiurile unui
1
CURS 12

grup populational restrâns pe care le-a extrapolat ulterior la nivel planetar. Pornind de la aceste
obiceiuri (de a-si purta copilul în spate cu picioarele desfăcute) Salter a enuntat primul principiu al
tratamentului modern al luxatiei congenitale a soldului si anume principiul
concentricitătii si sfericitătii care se obtine prin simpla plasare în abductie a coapselor.
 Teoria rahitismului
 Teoria endocrină

SINGURA teorie acceptată astăzi este aceea că luxația congenitală de șold este de fapt o întârziere în
dezvoltare a șoldului.

SEMNE CLINICE ÎN DISPLAZIA LUXANTĂ DE SOLD

1. Semnul Ortolani (şold luxat)


- în decubit dorsal, se face flexia coapsei pe bazin, urmată de abducție (manevra Ortolani); dacă capul e
luxat, el va intra în cavitatea acetabulară, sărind peste marginea externă a cotilului, pasaj ce produce un
clacment.
- se percepe doar până la 3 luni; dacă acesta se percepe după această vărstă este semn de gravitate. de
laxitate a articulației

2. Semnul Barlow (şold dislocabil)


- în decubit dorsal, se face extensia coapsei pe bazin, urmată de adducție ; dacă există semne de
displazie de șold care să permită ieșirea capului din condil, dar nu este încă ieșit, cu ocazia acestei
manevre el va ieși din cavitatea acetabulară, sărind peste marginea externă a cotilului și produce
clacment

3. Semnul pistonului
- în decubit dorsal, coapsa flectată la 40⁰ și prinsă între police și index, se face o mișcare cranio-caudală
și se simte cum capul femural are loc să se miște în cavitatea acetabulară (în mod normal nu se poate)

4. Semnul limitării abducţiei coapselor


- la abducția coapsei, fața externă ar trebui să atingă planul patului; nu se întâmplă

5. Exagerarea mişcărilor de rotaţie în articulaţia şoldului (mai ales externă)

6. Semnul ramurii ischiopubiene

7. Asocierea frecventă cu piciorul talus valgus

8. Asimetria pliurilor de pe faţa internă a coapselor


- deloc patognomonic
- pliul inghinal depășește caudal apertura anală

Diagnostic paraclinic:
Pt punerea diagnosticului cert se foloseste Radiografia (însă la copilul mic până în 3-4 luni nu există încă
nuclei de osificare ai capului femural, deci ne referim la niște semne indirecte ce se vor referi la metafiza
femurală – luăm ca reper punctul cel mai înalt de pe metafiza superioară)

2
CURS 12

SEMNE RADIOLOGICE ÎN DISPLAZIA LUXANTĂ DE SOLD

1. Starea cotilului – prin det. unghiului Hilgenreiner-Faber =


Indicele acetabular – gradul de înclinare a tavanului cotiloidian);
un unghi > 30⁰ = displazie
- unghiul se obține astfel : orizontală prin cartilajele în Y și o tangentă
la marginea externă a cotilului

2. Ascensionarea a metafizei proximale a femurului


- se masoară prin măsurarea distanței dintre cel mai înalt punct de pe metafiza femurală superioară și
orizontala prin cartilajele în Y
distanța < 7-8 mm = displazie

3. Deplasarea laterală a metafizei proximale a femurului


- măsurarea distanței între proiecția punctului cel mai înalt de pe metafiza femurală superioară pe
orizontala cartilajelor în Y și fundul cotilului
distanța > 13 mm = displazie

4. Ruperea arcului cervico obturator (determinat de asocierea dintre 2 și 3) = linia Shenton

5. Întârzierea în apariție a nucleilor de osificare ai capului


femural ( semnul Putti )
- nucleul de osificare, când apare, poate fi plasat în funcție de patrulaterele lui Ombredanne (în mod normal
este plasat în cadranul infero-intern)

- linia orizontală ce trece prin cartilajele în Y


- o verticală ce trece prin marginea externă a cotilului

Dacă se află în cadranul infero-extern : displazie/luxație


Dacă se află în cadranul supero-extern : luxație

6. Gradul de acoperire acetabulară (dacă a apărut nucleul de osificare al capului femural)


- măsurăm unghiul Wibberg (verticala din centrul capul femural + tangentă la marginea externă a cotilului)
unghiul <20⁰ = displazie

7. Semnul lui von Rosen


8. Inegalitate de dezvoltare a ramurilor ischio-pubiene
3
CURS 12

Recent, în punerea diagnosticului de displazie luxantă de șold se folosește ecografia, metoda de Graaf:
- se măsoară unghiul de acoperire osoasă (unghiul alfa ar trebui să fie mai mare de 60⁰) – cu cât e mai mare, cu
atât acoperirea osoasă e mai bună
- unghiul de acoperire cartilaginoasă (unghiul beta – mai mare de 50⁰) – cu cât e mai mic, cu atât acoperirea
cartilaginoasă e mai bună

SEMNE CLINICE ÎN LUXAȚIA CONGENITALĂ DE ȘOLD

1. Scurtarea aparentă a membrului afectat (semnul Galeazzi)

2. Devierea fantei vulvare de partea luxată

3. Semne de ascensiune trohanteriană (apar în toate luxațiile congenitale de șold, dar apar
și în orice afecțiune în care unghiul de înclinație dintre axul colului și axul diafizei scade) :

a) trohanterul mare depăşeşte cranial linia Nelaton- Roser (în mod normal, marele
trohanter se situează caudal sau cel mult tangent la această linie : linie imaginară
între tuberozitatea ischiatică și spina iliacă antero-sup);

b) modificarea liniilor lui Shoemaker (unesc vârful marelui trohanter cu spina iliacă
antero-superioară) – prelungirile liniilor trebuie să se intersecteze deasupra sau la
nivelul ombilicului în mod normal
- în luxație, pârghia de partea afectată se orizontalizează, iar în luxația bilaterală
liniile se intersectează sub ombilic

c) trohanterul mare depăşeşte în sus linia Nelaton- Roser

d) absența la palpare a capului femural la baza tigonului lui Scarpa

e) modificarea triunghiului lui Briant


- în ortostatism, privit din profil : se trasează verticala din vârful marelui trohanter ,
tot de aici se duce o linia la spina iliacă ant-sup, iar de la spină o perpendiculară pe
prima verticală desenată; așa avem un triunghi isoscel
- în luxație, triunghiul nu mai e isoscel, iar cateta verticala e mult scurtată

f) semnul lui Trendelenburg


- fesierul mijlociu este principalul abductor
- deoarece este insuficient, nu mai face abducție, șoldul e înclinat, iar copilul nu
poate sta pe piciorul afectat

4. În luxaţia bilaterală:
- hiperlordoză în ortostatism
- mare spaţiu între feţele interne ale coapselor

4
CURS 12

SEMNE RADIOLOGICE ÎN LUXAȚIA CONGENITALĂ DE ȘOLD

1. Capul femural nu se află în cotil


2. Capul femural este deformat, cel mai adesea conic
3. Cotilul este aplazic, adesea lipsit de profunzime, mic, fără oblicitate
4. Prezenţa neocotilului (nouă articulație la locul de ascensiune)
5. Colul femural este anteversat

Anatomie patologică
Cotil
- aplazic
- lipsit de profunzime
- rebordul fibro-cartilaginos este deplasat în sus sau răsfrânt în cotil
- prezenţa unui neocotil
- spațiul care nu mai este ocupat de capul femural este umplut de un țesut fibros = pulvinar
- labrumul (partea cartilaginoasă care prelungește marginea externă a cotilului) e introdus în cotil (e
inversat)
- lig. transvers e retractat, se opune reducerii capului femural în cotil

Cap femural
- deplasat în sus şi în afară
- deformat, conic
- col femural anteversat (privește spre ant)
- ligament rotund lung şi gros (unește capul femural cu lig.transvers)

Capsulă
- are formă de clepsidră, cu o cameră cefalică dilatată, istm şi cameră cotiloidiană mai mică
- urmează capul femural în ascensiunea sa

Diagnostic pozitiv
 anamneză
 semne clinice
 ecografie
 semne radiologic

Diagnostic diferențial
 luxaţiile patologice ale şoldului: osteomielită, poliomielită
 coxa vara congenitală
 luxaţia traumatică de şold
 fracturi de col femural (sechele)
 epifizioliza capului femural (sechele)
 luxaţiile din artrogripoză
 luxaţiile din IM0C
 luxaţiile din unele mucopolizaharidoze (pseudo Morquio)

5
CURS 12

Subiecte:
1. Teorii etio-patogenice
2. Diag. clinic în displazia luxanta de sold (definitie + clinic)
3. Diag. radiologic în displazia luxanta de sold
4. Diag. pozitiv in displazia luxanta de sold (clinic, paraclinic, laborator)
5. Diag. clinic in luxatia congenitala de sold
6. Diag. pozitiv in luxatia congenitala de sold
7. Elemente anatomo-patologice in luxatia congenitala de sold