1 Loc, locuire, limitare: Heidegger, Bachelard, Lefebvre, Merleau-

Ponty (Concepte ale fenomenologiei în arhitectură)

Scopul este rememorarea terminologiei folosite deja în legătură cu fenomenologia

arhitecturii, în raport cu care se va constitui ulterior corpusul de termeni de
filosofie contemporană a spaţiului.
Conceptul de loc va fi vizitat şi în formele în care el a fost recuperat de teoria
arhitecturii, mai cu seamă la Norberg-Schulz şi la Frampton.

Bibliografie:
Heidegger Originea operei de artă
Construire, Locuire, Gândire
Întrebarea cu privire la tehnică
Norberg Schulz Genius Loci. On Reading Heidegger
K.Frampton Catre un regionalism critic – sase puncte pentru o arhitectura a rezistentei
(le aveti aproape pe toate, plus alte interpretari, in crestomatia de teorie anul 2)

2 Heterotopii, heterotopoi, heterotopologie; panoptikon, simulacru-pastişă-colaj

(Concepte ale post-modernităţii în arhitectură)

Termenii introduşi în seminarul al doilea provin din vocabularul folosit cu

privire la spaţiul construit în cărţile lui Michel Foucault şi, prin extensie, în
filosofia postmodernă

Heterotopoi – locuri diferite sau “altfel de spaţii” (în trad. Bogdan Ghiu)
Heterotopologia – ştiinţa locurilor diferite, sau a alterităţii aplicate spaţiilor, apare
la Foucault in Altfel de spatii,
Heterotopiile – forme de utopii în care aşezarea este la fel de “diferită” – are
acelaşi grad de alteritate în raport cu spaţiile/locurile “normale” - ca şi
societatea pe care o găzduieşte înlăuntrul său; apar ca intermediar intre
spatiile publice si cele private (cimitirul, plaja, caminul-internat, liceul segregat
pe sexe etc).
Panoptikon – clădirea închisoare propusă de R. Bentham şi în care deţinutul
este/se simte supravegheat în permanenţă din turnul central. Termenul a fost
folosit şi comentat pe larg în A supraveghea si a pedepsi /Naşterea închisorii
de M.Foucault şi revine cu insistenţă în criticile postmoderne aduse arhitecturii
locuirii colective şi, în general, societăţii la finalul modernităţii.
Simulacru-pastişă-colaj şi, în general, tehnicile compoziţionale ale
postmodernităţii revin în formule asemănătoare în literatură, arte plastice şi
arhitectură. Excesul de aparenta in dauna esentei, folosirea efectelor de ‘inselare a
ochiului’ pentru a sugera efecte de magnitudine, soliditate, profunzime etc. ; citatul cu functie
estetica de la Eco, in care reluarea unui ‘text’ in ‘contexte’ noi sugereaza o posibila cale spre
noutate a intregului, chiar daca partile in sine pot fi ‘neoriginale’. Ex hainele de camuflaj in moda,
autocolantul cu ‘efect’ de caramida, semineul fals, coloana decupata din zid etc.

Baudrillard Sistemul obiectelor, Postmodernismul pe intelesul copiilor

Foucault A supraveghea si a pedepsi / Naşterea închisorii, Altfel de
spatii
Leach Rethinking architecture
Anestetica
Charles Jencks The Language of Postmodern Architecture, The Architecture of the
Jumping Universe
Lyotard Condiţia postmodernă

3 Khora-Opere chorale; parergon, indecidabile (Concepte ale deconstrucţiei

în arhitectură)

Khora – ţinut, teren, teritoriu, prin extensie spaţiu la Platon şi Aristotel; khora
este şi mumă sau doică a spaţiilor în Timaios; khoros (forma masculină) apare
în opera lui Homer ca ring de dans, spaţiu de bătălie, loc de întâlnire şi luare a
deciziilor; a revenit în deconstrucţie ca termen-cheie pentru înţelegerea şi
chiar proiectarea locurilor publice.

Opere chora le (Chora L Works) lucrare comună Derrida Eisenman pentru La Villette
din Paris. Conceptul de chora este extins pentru a include şi semnificaţia de
cor (polifonie a vocilor care proiectează şi, ulterior, care folosesc spaţiul; ca
polifonie/coprezenţă a straturilor co-existente pe un sit etc.)

Parergon – termenul apare în Adevărul în pictură a lui J.Derrida în definirea ramei

tabloului ca limită permeabilă/traversabilă a acestuia. Prin extensie, este
vorba despre o definire mai laxă a termenului de limită aşa cum este el întâlnit
la vechii greci şi, apoi, la Heidegger (peras).

Indecidabilele (pharmakon) – termen aristotelic preluat de Derrida şi, la noi, de

A.Pleşu în Minima Moralia spre a arăta modul în care contextul induce valoarea
unui obiect, care, în sine, este “neutru”, la fel cum pharmakon în catităţi
infinitezimale este medicament, pentru ca în doze mari să fie otravă. Un
indecidabil discutat de Derrida în Despre ospitalitate este termenul de hostis
(gazdă şi oaspete).

DerridaDespre ospitalitate
Khŏra
Chora L Works
Adevărul în pictură (vi-l pot da, la cerere)

4 Rizom, spaţiu lis/striat, Bigness, (Concepte ale deconstrucţiei

arhitecturale)

În acest seminar sunt introduşi termenii care, din filosofia lui Giles Deleuze şi
Felix Guattari au trecut în teoria arhitecturii. De asemenea, sunt discutate cele
cinci teoreme despre Bigness propuse de Rem Koolhas pentru înţelegerea
arhitecturii contemporane.
Deleuze (&Guattari) Diferenţă şi repetiţie (ultimul capitol)
O mie de platouri (de descarcat de pe site-ul virtualia
www.virtualia.org traducerile respective)
Introducere în filosofie (tot)
Koolhas Delirious New York
S,M,L, XL