Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Szczypiorski
Croitorul Kujawski avea la el mai mulți bani decât ar fi văzut judecătorul într -
un an întreg, și totuși se simțea jenat în fața bătrânului domn din fotoliu, nu
numai fiindcă judecătorul îi făcuse bine cândva, ci dintr-un motiv absolut
simplu, pentru că își cunoștea locul său pe pământ. Nu sosiseră încă vremurile
când banul și puterea vor ajunge să hotărască poziția omului. Croitorul
aparținea unei epoci care fusese întemeiată pe o anumită ordine spirituală,
fragilă ca porțelanul, dar și rezistentă ca apeductul roman. Pe atunci
importantă era ierarhia sufletelor omenești și toți știau că pe pământ există o
noblețe care vine nu de la naștere, ci din interiorul fiecăruia. (pag. 30 -31)
(...) întâi mirare, apoi panică, în sfârșit reacția brutală a unui bărbat care
începu să strige: „Un evreu mănâncă prăjituri!”, ca și când un evreu mâncând
prăjituri la cofetăria de pe Marszałkowska în anul 1942 era o imagine la fel de
nemaipomenită ca aceea a unui dinozaur sau a arhiprincipesei ruse fără cercei
cu briliante în urechi. Câteva persoane părăsiră în grabă cofetăria, che lnerul
începu să strige: „O, Doamne! Acum o să ne omoare pe toți!”. Doar un domn
mai în vârstă își păstră calmul, rostind o scurtă și consistentă cuvântare
îndreptată spre plafon:
— Și așa o să-i omoare pe evrei, apoi ne vine rândul nouă, deci nu există n ici un
motiv de panică, lăsați-l pe tânăr să-și mănânce prăjitura, sunt gata să i-o
plătesc eu, vă rog să nu vă lăsați pradă surescitării sau prostrației, păstrați -vă
demnitatea, războiul continuă, suntem condamnați, doar dacă Adolf Hitler nu -și
va da duhul în mod surprinzător, ceea ce îi doresc din toată inima, așadar
lăsați-l în pace pe acest om, aici este Polonia, deocamdată Polonia încă mai
există, și vă rog să nu-mi luați speranța. Asta-i tot ce am de spus în chestiunea
incidentului.