TAIEREA SI DEBITAREA METALELOR

Stere Constantin Adrian (IX G)

In vederea executarii pieselor ce urmeaza a fi montate in masini si

utilaje se folosesc semifabricate taiate in prealabil la dimensiunile necesare din
table, bare, tagle, benzi, profile, etc.

Operatia de taiere din laminate a semifabricatelor se numeste debitare si

se poate efectua prin :

 aschiere;

 abraziune;

 forfecare;

 frictiune;

 taiere termica;

 cu microaschii;

1. Debitarea prin aschiere

Acest procedeu se utilizeaza la obtinerea din laminate cu profil

transversal constant a unor piese cu lungimi relativ precise. Suprafetele
rezultate din debitare sunt relativ netede si sunt plane. Debitarea prin aschiere
se face pe ferestrau alternativ, circular, cu banda sau prin strunjire.

Debitarea pe ferestrau reprezinta un procedeu de prelucrare prin

aschiere. In toate cazurile miscarea principala de aschiere este a sculei ca si
miscarea de avans , semifabricatul fiind intotdeauna fix.

Sculele utilizate sunt : lame, discuri sau benzi prevazute cu o dantura

aschietoare. Ele se confectioneaza din oteluri de scule inalt aliate, calite si sunt
racite in timpul aschierii.

In ambele cazuri semifabricatul se fixeaza in menghina cu falci, iar

scula executa atat miscarea principala cat si cea de avans.
 Semifabricatele destinate debitarii pot fi si piese forjate sau turnate. Ele
se pot reteza individual sau prin strangererea lor in pachet , daca au grosime
mica. Prin aceste procedee se pot debita orice semifabricat in afara tablelor.

Semifabricatele de dimensiuni mici se debiteaza pe ferestrau alternativ,

iar cele de dimensiuni mai mari (peste 150 mm) pe ferestrau circular.

Viteza de avans este de ordinul zecilor de mm / min. .

Debitarea pe strung se face in cazul laminatelor rotunde sau

hexagonale cu dimensiune pana la 60 mm(dimensiunea interioara a axului
principal).

Se folosesc cutite de strung standardizate sau profilate din otel rapid

sau carburi metalice, cu grosimi intre 2 si 8 mm . Viteza de aschiere este de
max. 100 m / min., iar viteza de avans de 0,05.. 0,2 mm / rot..

2. Debitarea prin abraziune

Debitarea prin abraziune reprezinta un caz particular al debitarii prin

aschiere, caracterizat prin aceea ca scula folosita este un disc abraziv ingust
care se roteste cu o viteza de 50 … 80 m / s.

Schema de lucru este aceeasi ca in cazul debitarii cu ferestraul circular,

deosebirea constand in natura si valorile vitezelor de lucru.

Metoda este foarte productiva, accesibila, nu necesita utilaje complexe

si se foloseste in special la debitarea barelor si a tevilor de dimensiune mica.
Procedeul se aplica si la retezarea retelelor de turnare la piesele turnate in
special din aliaje neferoase.

3. Taierea prin forfecare

Acest procedeu utilizeaza pentru retezare doua taisuri asociate care

solicita semifabricatul la forfecare. Este un procedeu de taiere cu taisuri
asociate.

Taierea se face pe foarfeca ghilotina sau combinata, fie pe prese

mecanice sau hidraulice. Se foloseste mai ales pentru debitarea profilelor de
dimensiuni mici (mai mici de 20 mm). Productivitatea procesului este foarte
mare, datorita faptului ca taierea se realizeaza dintr-o singura cursa activa.
Taietura asigura o suprafata curata si precisa in cazul tablelor si profilurilor nu
prea groase (pana in 20 mm), dar la materialele cu grosimi mai mari o parte din
suprafata taieturii este rugoasa si neregulata, iar zona din apropierea taieturii
este deformata plastic.
 4. Debitarea prin frictiune

In acest caz se foloseste ca scula un disc sau o banda metalica fara

dantura ce realizeaza viteze principale mari 80 - 150 m / s, fapt ce permite
realizarea unor forte de frecare mari intre scula si semifabricat, chiar la forte de
apasare mici. Din aceasta cauza materialul semifabricatului se incalzeste in zona
de contact pana in domeniul plastic sau chiar de topire, fiind strapuns de disc. O
mica cantitate de material se pierde prin ardere. Sculele folosite (discurile) se
confectioneaza din otel refractar. Productivitatea este foarte mare, iar procedeul
se foloseste mai ales la debitarea pieselor subtiri.

5. Taierea termica a metalelor

Separarea semifabricatelor se face pe seama arderii unei cantitati de

metal din zona taieturii. Exista mai multe procedee de taiere termica :

a) cu oxigen;

b) cu plasma;

c) cu laser;

a) Taierea cu oxigen

Este procedeul de taiere termica cel mai raspandit. Preyentam mai jos
diferite variante ale acestui procedeu tehnologic :

1. Taierea cu oxi-gaz

Metalul se incalzeste cu ajutorul unei flacari de gaze, dupa care se

proiecteaza asupra lui un jet de O2. Pentru ca un aliaj sa se poata taia prin acest
procedeu, el trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

1) temperatura de ardere sa fie mai mica decat temperatura

121h79b

de topire;

2) 121h79b oxizii formati sa fie usor inlaturati;

3) 121h79b conductibilitatea termica a materialului sa fie mica;

 Otelul carbon hipoeutectoid indeplineste toate aceste conditii.

2. Taierea cu oxigen si cu flux

Se aplica la taierea otelurilor inox, refractare, fontelor si a aliajelor de

cupru. La acest procedeu, in jetul de O2 care intra in arzatorul oxigaz este
antrenat un flux pulverizat care arde in O2 cu degajarea unei cantitati de caldura
suplimentara. Fluxul este alcatuit din pulbere de fier si fondanti ca silicati si
carbonati de calciu.

b) Taierea cu plasma

Se utilizeaza din ce in ce mai larg datorita avantajelor pe care le

prezinta fata de celelalte procedee de taiere termica a metalelor, datorita
urmatoarelor avantaje :

- 121h79b 121h79b productivitate ridicata;

- 121h79b 121h79b posibilitatea taierii aliajelor refractare la grosimi mari;

- 121h79b 121h79b taieturi inguste si fara bavuri;

Pentru taiere se foloseste un arc sau jet de plasma care incalzeste, arde si
indeparteaza metalul din zona taierii. Jetul de plasma se foloseste pentru
taierea aliajelor metalice cu grosimi pana la 8-10 mm, iar la grosimi mai mari se
foloseste arcul de plasma. Vitezele de taiere sunt de 250-1250 mm/min.

Conducerea jetului de plasma se poate face manual sau automatizat.

c) Taierea cu laser

Este un procedeu modern pentru taierea sau prelucrarea foarte fina a

oricaror materiale metalice sau nemetalice in scopul indepartarii unor cantitati
foarte mici de material sau al taierii.

Se utilizeaza un fascicul laser care dezvolta pe un spatiu foarte mic

temperaturi pana la 18000 C. Latimea taieturii este de ordinul sutimilor sau
zecimilor de milimetru, iar piesele ce se taie sunt de obicei subtiri. Viteza de
taiere scade cu grosimea semifabricatului. Se foloseste in industria electronica si
optica (debitari de elemente semiconductoare sau lentile).

6. Taierea cu microaschii

Metoda foloseste eroziunea electro-mecanica sau electro-chimica.

 Unul din procedeele utilizate este taierea anodo-mecanica, care
foloseste drept scula un disc sau o banda care realizeaza o miscare relativa fata
de semifabricat. Scula poate fi chiar un fir metalic (vezi taierea cu fir).

7. Taierea cu oxi-arc

Ca sursa de caldura pentru incalzirea piesei pana la temperatura de

amorsare a arderii se foloseste arcul electric de sudura.

Arcul electric se obtine intre un electrod consumabil tubular si piesa de

taiat. Prin electrodul tubular se insufla oxigen. Electrozii se confectioneaza din
otel cu continut scazut de carbon si au diametrul interior de 2 – 4 mm, iar
grosimea peretelui de 3-5 mm. Nu se poate evita o concentratie mai mare de
caldura in zona si deci topirea partiala a muchiilor superioare ale taieturii.

Fig.1 . Schema de principiu a taierii cu oxi-arc

8. Taierea termica sub apa

Datorita faptului ca atat flacara oxi-acetilenica cat si arcul electric ard

sub apa, ambele metode se pot utiliza la taierea sub apa. Arzatoarele utilizate
sunt speciale prin ele insuflandu-se si aer, care va forma o bula pentru
protejarea flacarii. Flacara se aprinde deasupra apei, dupa care se da drumul
aerului comprimat. Materialul se incalzeste pana la temperatura de amorsare a
arderii, dupa care se incepe insuflarea oxigenului si deplasarea arzatorului de–a
lungul taieturii.

Incalzirea materialului, produsa de actiunea combinata a sursei

exterioare si a caldurii degajate de procesul de oxidare conduce la formarea
unei zone de influenta termica in care apar inevitabil structuri de supraincalzire
si calire, care modifica proprietatile locale indeosebi pe cele de calire. In cazul in
care modificarile sunt daunatoare piesei se inlatura aproximativ 2 mm din piesa
prin aschiere.