Sunteți pe pagina 1din 5

Logica emoţiilor

Mijloc de a diagnostica noile forme sociale ale "răului social" şi de a contribui la


proiectarea funcţionalităţii unor instituţii şi organizaţii,sociologia a avut ca punct de plecare un
proces de diferenţiere şi integrare.A analizat comportamentul uman în societate,comparând sau
clasificând diversele societăţi actuale sau trecute.
Logica emoţiilor este un proces care face parte din viata oamenilor,fiecare individ dintr-o
societate manifestându-şi trăirile în funcţie de caracter.Emoţiile se manifestă aşadar asupra unei
persoane chiar daca are un anumit status sau rol în cadrul societăţii.
Sigurele lucruri care au cu adevarat o valoare nepreţuită pentru noi sunt experienţele
acumulate pe parcursul vieţii.Există doua dimensiuni ale experinţei,si anume calitatea şi
cantitatea.Una dintre componentele experienţei noastre reprezintă sentimentele noastre.Acestea
includ emoţiile,şi de aceea acestea sunt importante.
Emoţiile se definesc ca stări afective de scurtă durată,care traduc un specific al relaţiilor
unei persoane cu un obiect sau o situaţie,deci au caracter situaţional.Emoţiile declanşate de o
împrejurare reală sau de una imaginară(de ex,găndul ca poliţia poate fi pe urmele sale,sperie
tâlharul care are banii furaţi în geamantan).
Teoria emoţiilor este cel puţin una semantică,nu una psihologică.De exemplu,cand este
căutată definiţia pentru "furie",nu se încearcă să se descopere nici cum este să fii "furios",nici ce
anume provoacă această stare.În schimb,accentul este pus asupra rolului pe care cuvântul "furie"
îl are în limbajul cotidian.Din această analiză putem sa aflăm ce înseamnă cu adevărat.Putem să
fim înclinaţi să presupunem cuvântului "furie" un raport despre un model de comportament
asociat cu emoţiile(comportament nervos).
O emoţie este plăcerea sau disconfortul asociat gândirii sau stărilor cognitive.Vorbind
despre gândire sau stări cognitive,sunt incluse şi perspective,procesul de pune întrebări,faptul că
ne putem baza pe cineva,aşteptările,nedumeririle şi preferinţele noastre.
Pentru majoritatea emoţiilor,starea cognitivă relevantă este convingerea şi pentru majoritatea
emoţiilor de acest gen sunt definite ca plăcerea sau neplăcerea atenţiei acordate unui anumit
mod de gândire în momentul în care o preferinţă a fost sau nu satisfăcută.Această definiţie se
împarte în doua categorii:
• o emoţie negativă înseamnă să te identifici cu neplăcerea atenţiei convingerii că
preferinţa nu este satisfăcută;
• o emoţie pozitivă înseamnă să te identifici cu plăcerea atenţiei convingerii că preferinţa
este satisfacută.
Aşadar,în centrul emoţiei avem preferinţa.La un nivel avem o opinie daca o preferinţă a fost sau
nu satisfăcută.La nivelul următor avem atenţia acordată opiniei,iar la ultimul nivel sunt plăcerea
sau neplăcerea.Se pot imagina multe alte feluri de sentimente în afară de emoţii,ca stări de
spirit,senzaţii,însă cele clasificate în teorie sunt mai speciale.
Emoţiile depind de propia noastră opinie despre ceea ce este adevărat,şi nu depind de
ceea ce se petrece în relitate.Toate emoţiile depind de stările noastre cognitive legate de lume,nu
despre lumea insăşi.De exemplu,foamea nu este o emoţie,este un sentiment.Nu este o emoţie
pentru că faptul că noi credem că acel cineva este hrănit,nu îi satisface foamea.În schimb,actul în
sine,va face acest lucru.
Convingerea caracterizează ceea ce noi suntem dispuşi să credem despre anumite
afirmaţii.O opinie este ataşarea unei probabilităţi de către o persoană care numeşte acea
afirmaţie.Astfel convingerile se pot schimba când sunt aduse noi probe sau reflectări asupra celor
vechi.Şi cum aceste emoţii convingeri au legatură cu emoţiile,cu cât ele sunt mai credibile,cu atât
ele sunt mai puternice.
Teoriile cognitiv filozofice susţin că o stare emoţională este produsul interacţiunii dintre două
componente:o activare fiziologică şi o cunoaştere asupra cauzei activării.În timp ce prima
componentă este privită ca emoţional nespecificată,ea determină numai intensitatea procesului
emoţional,informaţia,cunoaşterea este ceea ce determină calitatea stării afective.
Se contureaza ideea că emoţia reprezintă un sindrom organizat în care dimensiunea cognitiv-

subiectivă,cea vegetativă şi manifestările motorii comportamentale îşi au fiecare importanţa lor.În


definiţia emoţiilor,părerea unei persoane este ceea ce crede ea cu adevarat şi nu ceea ce şi-ar
dori să creadă.De exemplu,un zvon public este adevărat în proporţie de 50%.Dar Y afirmă că
acel zvon este adevarat 100%.De fapt,Y şi-ar dori să creadă că acel zvon este adevărat.
Este foarte important ca pentru a avea o găndire limpede să ne reamintim de distincţia dintre
ceea ce ne dorim să se întample şi motivele pentru care suntem înclinati să credem.Adevărurile
aşteptate şi sperate sunt sursa majora a unor adevarate decepţii.De exemplu,dacă cineva
examinează cu adevarat probabilitatea unei vieţi de apoi în proporţie de 50%,dar cred 100%
acest lucru,tot va plănge persoana care a murit.In acest caz,emoţiile corespund cu prima
proporţie.Însă persoana care va crede 100% că exista viaţă de apoi nu va simţi
durerea.Aşadar,teoria emoţiilor se poate folosi în doua moduri diferite:
1.Acumulând cunoşţinte despre emoţii examinând convingerile
2.Acumulând cunoşţinte despre convingeri examinând emoţiile.
Mai mult,claritatea emoţiilor ne poate ajuta în procesul comunicării.Putem să explicam
celorlalţi ce sunt sentimentele şi care este scopul lor.Acest lucru poate fi folositor în orice tip de
relaţie,când dificultăţile emoţiilor apar.Această claritatea a emoţiilor poate fi utilă şi pentru a învăţa
copiii să înţeleagă propriile lor sentimente.
Preferinţele unui individ pot fi văzute ca ordonarea tuturor stărilor pe care persoana le
crede posibile ca fiind cele mai bune sau cele mai rele.Dacă un individ înclină spre un/o anumit
lucru/persoană înseamnă că acel/acea lucru/persoană se află pe poziţia cea mai înaltă pentru
persoana respectivă.
Pentru faptul că preferinţele sunt legate de convingeri,unele dintre ele se schimbă atunci cănd
convingerile se schimbă.Cineva ar putea să îşi schimbe preferinţa de a se duce la cinematograf
dacă ştie că filmul care rulează a mai fost văzut o dată.Dar asta nu înseamnă că este negată
experienţa de a te gândi la suspansul care domină sala de cinematograf.În concluzie,unele
convingeri se vor schimba dacă presupunerile preferinţelor se schimbă.Exista patru dimensiuni
de a schimba o preferinţă:
• Reflectarea asupra presupunerilor preferinţelor;ne punem o serie de întrebări de ce îl
preferăm pe X;
• Reflectarea asupra unei perspective mai largi care ne conturează viaţa în totalitate
incluzând toate lucrurile pe care le preţuim,în locul celor care ne sunt la îndemână;

• Schimbarea contextului preferinţelor noastre:în loc să ne concentram asupra ce s-a


întămplat în comparaţie cu ceea ce obişnuia să fie,putem să reflectăm asupra ce s-a
întâmplat şi ceea ce ar fi putut să se întample mai rău;
• Contemplarea asupra preferinţei noastre;este ea cea pe care o vrem cu adevărat?
Definiţia generală a emoţiilor depinde de gândurile sau stările noastre cognitive.Acestea
sunt atitudinile noastre faţă de lume,dar nu implică şi ceea ce simţim despre aceasta.Se ajunge
astfel,la următorul format:
• M crede că un anumit lucru este adevărat
• M se intreabă dacă acel lucru este adevărat
• M este sigur că acel lucru este adevărat
• M este surprins că acel lucru este adevărat
• M speră ca acel lucru să fie adevărat
• M se bazează pe faptul că acel lucru este adevărat
• M este pregatit ca acel lucru să fie adevărat
• M se asteaptă ca acel lucru să fie adevarat
• M preferă ca acel lucru să fie adevărat
Referindu-ne la definiţia emoţiilor,putem să afirmăm că dezamăgirea este rezultatul
conflictului dintre aşteptări şi realitate.Aceasta definiţie nu este corectă din punct de vedere tehnic
pentru că realitatea nu are legătura cu logica dezamăgirii.Este „percepţia” noastră despre ce este
real cea care determină o emoţie,dar când sunt implicate aşteptările,schimbarea emoţiei este
atunci cheia.
Când suntem tineri, răspunsul unei emoţii nu se poate numi un proces complex.În cazul
emoţiilor negative adoptăm o atitudine care în percepţia noastră ar putea rezolva sau dizolva
emoţia.Pentru emoţiile pozitive încercăm să menţinem acea stare de bucurie sau satisfacţie cât
mai mult.Aceste răspunsuri sunt naturale.
Pe măsura ce un copil creşte,el învaţă modalităţi de a ascunde trăirile lui
interioare.Astfel,pe măsura ce o persoană se maturizează este din ce în ce mai greu să
identificăm ce simte acea persoană.
Emoţiile se asociază în cupluri contradictorii (bucurie/tristeţe, satisfacere/nesatisfacere,
admiraţie/dispreţ, simpatie/antipatie) dezvoltând şi stări emoţionale precum dezamăgirea,
frustarea, îngrijorarea, nervozitatea, invidia etc şi imprimând polaritatea caracteristică vieţi
afective.
Ar trebui să ne punem întrebări ca:”De ce mă simt bine?,Care au fost condiţiile ce m-au
adus la trăirea acestor clipe fantastice?De ce mă simt atât de bine şi totuşi nu am motive
palpabile care să sprijine senzaţia?..”
Dezamăgirea este nesatisfacerea care apare în momentul în care ne-am bazat pe
anumite aşteptări care nu au avut rezultatul dorit.Când spunem „Sunt dezamăgit că nu am luat
calificativul dorit..”,obiectivul evenimentului este un eveniment sau o stare de spirit.
Frustarea apare atunci cănd trebuie depus un efort mai mare de aduce la bun sfârşit o
realizare.Este diferită faţă de dezamăgire pentru că obiectul aşteptării se leagă de cât de lungă
sau dificilă este acea sarcină de îndeplinit.
Îngrijorarea se manifestă atunci când un individ se teme de un anumit eveniment asupra căruia
are puţin control.De exemplu,ne putem îngrijora dacă nu putem rezolva o problemă de factura
economică.Aceasta îngrijorare se leagă de viitorul apropiat,iar o dată ce s-a rezolvat îngrijorarea
dispare.
Nervozitatea este sentimentul pe care îl avem atunci când o dorintă neîmplinită pentru
cineva/ceva de a fi îndepărtat sau rănit.Putem fi enervaţi din cauza unor obiecte sau anumitor
situaţii.
Sentimentul de invidie apare când credem că altcineva are în posesie ceva ce noi nu
avem şi care am vrea să ne apartină în exclusivitate.
Când realizăm că perspectivele noastre sunt o parte foarte importantă a emoţiilor ,ar trebui să ne
întrebăm care sunt cele mai importante.
Multe trăsături ale caracterelor se asociază de obicei emoţiilor sau stărilor de spirit.Şi de
exemplu,am putea descrie pe cineva ca fiind o persoană nerăbdătoare.Câteva dintre trăsăturile
caracterelor sunt indicaţii ale strategiei vieţii pentru a înfrunta emoţiile.Curajul şi laşitatea sunt
exemple de obiceiuri pentru a face faţă împotriva fricii.Ruşinea ar putea fi o strategie pentru a
învinge o situaţie jenantă.
Limbajul caracterului este important pentru a transmite informaţii cuiva despre o a treia
persoană.Ne ajută să le spunem celorlalţi cine sunt cei la care ţinem,la ce se pot aştepta de la
acea persoană.
Emoţiile metafizice merită o atenţie specială.Una dintre cele mai importante arii ale
emoţiilor noastre metafizice este credinţa religioasă.Religia este suport moral când ne confruntam
cu frica sau nevozitatea.O altă arie a credinţelor metafizice este aria liberului arbitru.Este evident
că momentul pănă în care putem să credem o anumită persoana este libera să facă ceva,o să ne
influenţeze aproape toate sentimentele noastre de la vinovaţie şi ruşine pănă la furie.Cum putem
să fim furioşi pe cineva despre care am crezut că se comportă dupa anumite principii?Ar insemna
să fim furiosi pe o piatră pentru simplul fapt că s-a rostogolit pe deal şi a zdrobit o floare.
De multe ori părerile etice sunt cele mai clare cauze ale unei emoţii.Câteodată,fundalul sistemului
etic influenţează emoţiile facandu-le ma intense pentra ca detin informatia despre cum ar trebui
sa simtim.
Limbajul etic este un limbaj care se ocupă cu furnizarea informaţiilor despre caracter şi al
cărui primă funcţie este să dea sfaturi şi recomandări,despre fapte şi politici.De cele mai multe ori
,poate fi vorba de acordarea unui sfat în momentul în care vrem să ajutăm o persoană şi să o
ferim de consecinţele actelor sale.
Limbajul etic este bine legat de viaţa noastră iar conceptele etice au o importantă
utilitate:să furnizeze informaţii despre caracter şi să ne permită să întelegem sfauturile şi
recomandările.
Din multitudinea de informaţii care ne bombardează zilnic,doar o parte ajung în campul
conştiinţei.Subiectivitatea ne face să fim atenţi doar la un anumit gen de informaţie,nu neapărat la
ce se întâmplă în mod obiectiv.Realitatea este creată pe baza cunoştinţelor pe care le avem, şi
cu cât avem mai multe informaţii,cu atat ne rafinăm mai mult modelul pe baza căruia interpretăm
lumea exterioară.Practic,orice informaţie pe care o procesăm-şi care intră în sistemul nostru,şi în
mediul exterior-este întotdeauna colorată de experienţele pe care le-am avut,ceea ce crează un
răspuns emoţional,ca reacţie la evenimentul prezent.
Energia emoţională provine din diferite ritualuri de interacţiune,fie că au avut succes sau
au eşuat.Aici putem include cina în familie,de Craciun,munca în birou,dar şi demonstraţiile în
masă,organizaţii sau revoluţii.Aceste din urma interacţiuni sociale,comportamentul cuplului de
participanţi sincronizează sistemul lor nervos până la punctul în care generează o efervescenţă
colectivă.
Managementul social al emoţiilor ar putea fi forţa motrice a cooperării sociale din jurul
resurselor,complexitătii,conflictului şi vieţii morale.
Sociologul Randall Collins a definit conceptul de energie emoţională ca fiind principala
forţă motivatoare în viaţa socială pentru iubire şi ură,investigaţii,munca sau consumuri.