Laborator Solidworks PDF

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Facultatea de Construcţii de Maşini

Catedra T.C.M.
UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN
PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ
- Suport de curs -
SolidWorks
Ing. Cristian CAIZAR
2000
Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă
Conţinutul activităţilor didactice :
I. Curs (28 ore)
1. Modelarea geometrică 3D parametrizată. Consideratii generale.

2. SolidWorks 99. Elemente de bază.
3. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie implicită.
4. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1 - comenzi pentru desenare).
5. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2 - comenzi pentru modificarea schiţelor).
6. Realizarea elementelor de construcţie auxiliare (plane, axe, sisteme de coordonate,
curbe 3D).
7. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie explicită.
8. Modelarea geometrică 3D a pieselor tratate ca entităţi individuale.
9. Construirea ansamblurilor.
10. Modelarea pieselor în contextul ansamblului.
11. Generarea documentaţiei 2D (1 - vederi, secţiuni, detalii).
12. Generarea documentaţiei 2D (2 - cosmetizarea desenelor).
13. Modelarea geometrică 3D a pieselor sudate.
14. Modelarea geometrică 3D a pieselor din tablă.
II. Lucrari de laborator (42 ore)
III. Proiect (28 ore)
Bibliografie:
1. Modelare geometrică 3D asistată de calculator. Suport de curs.

2. ******, SolidWorks 99 User’s Guide, Document number: SWXUGENG061599.
Cunoştinţe prealabile :
Cursanţii trebuie să posede cunoştinţele de bază necesare utilizării unui calculator
sub WINDOWS 98/NT precum şi cunoştinţe de bază în domeniul proiectării mecanice.
Rezultate scontate :
Absolvenţii cursului trebuie să poată realiza: modele geometrice 3D pentru piese de
complexitate medie, ansambluri de complexitate ridicată şi documentaţie 2D pentru piese
si ansambluri.
Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs
Modelarea geometrică 3D parametrizată

Consideraţii generale
O trăsătură comună a tuturor pachetelor de programe de proiectare asistată de

calculator, care folosesc modelarea parametrizată, este aceea că lucrează cu blocuri grafice
de construcţie. Aceste blocuri grafice de construcţie sunt de două tipuri: cu geometrie
implicită (găuri cu secţiune circulară, teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită
(în acest caz elementul de bază este forma secţiunii).
Construirea modelului geometric al unei piese începe cu elementul de bază, care
este obţinut întotdeauna prin adăugare de material. După realizarea elementului de bază
urmează adăugarea celorlalte blocuri grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare
sau înlăturare de material. Toate acestea din urmă vor fi legate direct sau indirect de
elementul de bază.
Legăturile dintre blocurile grafice de construcţie (relaţiile “părinte-copil”)
reprezintă un element esenţial al modeloarelor geometrice parametrizate, prin faptul că
modificarea dimensiunilor sau geometriei unui bloc grafic de construcţie conduce la
actualizarea automată a blocurilor grafice legate de acesta.
Blocurile de construcţie cu geometrie explicită au la bază un profil 2D ce reprezintă
forma secţiunii. Cu ajutorul acestui profil, se poate adăuga sau înlătura material, printr-o
operaţie de extrudare, rotire în jurul unei axe sau de măturare a unei curbe date (sweep).
Proiectanţii cu experienţă în domeniul utilizării modeloarelor geometrice
parametrizate recomandă planificarea activităţii de proiectare, şi sugerează parcurgerea
următorilor paşi:
1. Determinaţi dacă piesa care urmează a fi proiectată este dependentă sau nu de
alte piese, şi apoi hotărâţi ce mod de proiectare veţi aborda: veţi începe cu proiectarea
ansamblului (priectare de tipul “de sus în jos”), sau veţi începe cu proiectarea pieselor
(proiectare de tipul “de jos în sus”);
2. Gândiţi-vă care sunt intenţiile de proiectare ce stau la baza realizării piesei pe
care urmează să o modelaţi;
3. Identificaţi blocul grafic de construcţie de bază, cel de care, într-un fel sau altul
vor fi legate toate celelalte elemente;
4. Identificaţi celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului;
5. Stabiliţi în ce succesiune veţi adăuga celelalte blocuri grafice de construcţie
pentru a definitiva modelul.
In următoarele câteva pagini se vor descrie în detaliu cele cinci etape de realizare a
modelului unei piese.
Etapa I. Determinarea relaţiilor de interdependenţă şi alegerea celei mai bune

metode de modelare.
Stabiliţi dacă piesa pe care urmează să o modelaţi este sau nu dependentă de alte
piese, apoi hotărâţi-vă asupra modalităţii de proiectare. Pentru început ar trebui să decideţi
cu ce veţi începe: cu modelarea unei piese sau cu modelarea ansamblului. Dacă aveţi de
modelat o singură piesă, alegerea este simplă: modelaţi piesa. Dacă aveţi de modelat o
piesă ce intră în componenţa unui ansamblu (cazul cel mai des întâlnit în realitate), aveţi
două posibilităţi: fie creaţi piesele ca entităţi independente şi apoi le asamblaţi (aşa-numita
proiectare “de jos în sus”), fie începeţi direct cu ansamblul şi modelaţi piesele în contextul
ansamblului (aşa-numita proiectare “de sus în jos”).
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 1

A) Proiectarea “de jos în sus”

Creaţi fiecare piesă într-un fişier separat, apoi inseraţi aceste piese într-un
ansamblu. Acest tip de proiectare vă permite să vă concentraţi atenţia asupra pieselor luate
ca entităţi separate, şi este o metodă de proiectare ce se recomandă a fi utilizată în situaţia
în care nu este necesar să realizaţi legături între piese.
B) Proiectarea “de sus în jos”

In cadrul acestui tip de proiectare, începeţi cu realizarea ansamblului şi apoi
realizaţi piesele în contextul ansamblului. Acest mod de lucru vă permite ca atunci când
modelaţi o piesă, să puteţi face referiri la feţele, muchiile sau vertexurile unei alte piese
care există deja. De asemenea vă permite să controlaţi mărimea sau forma unei piese prin
stabilirea unor relaţii geometrice cu alte piese.
Etapa II. Luarea în considerare a intenţiilor de proiectare.

Incercaţi să vă imaginaţi ce intenţii a avut proiectantul în momentul în care a gândit
piesa. Răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Cum lucrează această piesă? Ce trebuie ea să facă?

De exemplu, piesa ar putea fi un suport pe care trebuie montată o altă piesă a cărei
masă este de 5 Kg.
2. Prin ce procedeu de fabricaţie este realizată piesa?
De exemplu, dacă piesa este realizată prin injecţie, trebuie ca ea să prezinte
suprafeţe înclinate astfel încât să poată fi scoasă cu uşurinţă din matriţă.
3. Ce rol au diferitele suprafeţe ale piesei?
Analizaţi fiecare suprafaţă a piesei şi încercaţi să determinaţi ce rol are ea. Este
suprafaţă cu rol funcţional sau este o suprafaţă secundară, fără rol funcţional?
4. Este piesa simetrică?
Multe piese prezintă simetrii în raport cu diferite plane sau axe. De exemplu o
carcasă poate fi simetrică în raport cu un plan median, iar găurile de fixare ale unei flanşe
pot să fie simetrice în raport cu axa flanşei.
5. Piesa este unicat, sau face parte dintr-o familie de piese?
Dacă piesa face parte dintr-o familie de piese, ar trebui să fie modelată în aşa fel
încât să i se poată aduce cu uşurinţă cât mai multe modificări (realizaţi un model flexibil).
2 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Etapa III. Stabilirea blocului grafic de construcţie de bază.

Incercaţi să vă imaginaţi piesa – sau să vă uitaţi la ea dacă aveţi un model fizic sau
un desen la îndemână – şi stabiliţi care este elementul pe care îl construiţi prima dată. In
continuare vă sunt prezentate câteva sugestii de care puteţi ţine seama în momentul în care
stabiliţi care este blocul grafic de construcţie de bază:
1. Faceţi alegerea cea mai evidentă.

De cele mai multe ori puteţi alege ca şi bloc grafic de construcţie de bază elementul
care pare a fi corpul piesei. Acesta poate fi construit printr-o operaţie de extrudare,
revoluţie, sweep (măturarea unei curbe directoare cu ajutorul unei curbe generatoare) sau
loft (element de construcţie care se obţine pe baza unor secţiuni, de regulă de forme
diferite).
2. Luaţi în considerare feţele piesei.

Priviţi piesa de sus, din faţă şi din lateral şi încercaţi să vă imaginaţi ce aţi obţine
dacă aţi extruda faţa respectivă. Pentru multe piese puteţi extruda orice faţă pentru a obţine
blocul grafic de construcţie de bază. Dacă luaţi în considerare şi celelalte elemente pe care
trebuie să le adăugaţi ulterior, pentru a obţine modelul final al piesei, atunci o să constataţi

că extrudarea după una din direcţii este mai favorabilă decât extrudarea după celelalte
două.
3. Obţinerea blocului grafic de construcţie de bază prin operaţia de revoluţie.
De cele mai multe ori începătorii aleg extrudarea ca metodă de obţinere a blocului
grafic de construcţie de bază, deşi adeseori este mai convenabil să se aleagă revoluţia. De
exemplu, pentru realizarea piesei prezentate în figura de mai jos este mai simplu să se
folosească operaţia de revoluţie A (este adevărat că forma profilului este ceva mai
complicată) decât să se obţină un cilindru prin extrudare şi apoi să se adauge celelalte
elemente de construcţie pentru definitivarea piesei B.
Etapa IV. Identificarea celorlalte blocuri grafice de construcţie necesare

finalizării modelului.
Pentru a identifica celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării
modelului, puteţi ţine cont de următoarele sugestii:
1. Incepeţi cu elementele mai importante.

Incercaţi, pentru început, să ignoraţi elementele care dau un aspect estetic piesei
(racordări, rotunjiri, teşituri) şi să vă concentraţi atenţia asupra elementelor importante.
2. Incercaţi să identificaţi tipul fiecărui element de construcţie (bloc grafic).
Stabiliţi modul în care veţi realiza fiecare bloc grafic de construcţie: prin adăugare
de material, prin înlăturare de material (folosind operaţii de extrudare, revoluţie, sweep sau
loft), racordare, rotunjire, teşire, etc.
3. Căutaţi elementele care apar de mai multe ori în cadrul piesei.
Când un element apare de mai multe ori pe o piesă (cum ar fi găurile de trecere
pentru şuruburi, de exemplu), instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma
unei operaţii de copiere multiplă. Dacă există mai mult de două instanţe ale unui element
de construcţie sau dacă acestea formează o matrice liniară sau circulară, probabil că este
avantajos să folosiţi o operaţie de copiere multiplă. Dacă există numai două instanţe, atunci
probabil că o operaţie de copiere simplă rezolvă mai eficient problema.
4. Căutaţi să identificaţi simetriile.
Utilizaţi operaţia de oglindire de fiecare dată când un element de construcţie sau un
set de elemente este oglindit în raport cu un plan sau cu o axă.
Etapa V. Stabiliţi succesiunea de adăugare a blocurilor grafice de construcţie.

După ce aţi stabilit tipul blocurilor grafice de construcţie de care aveţi nevoie
pentru a modela piesa, înainte de a vă apuca efectiv de modelarea geometrică, stabiliţi în ce
ordine veţi construi aceste blocuri grafice.
Exemplu. Modelarea geometrică 3D a unei bride de fixare

In cadrul acestui exemplu, pornind de la o schiţă a unei piese, se va realiza un
model geometric 3D. In tema de proiectare este specificat că va fi necesară şi o altă
variantă a piesei, variantă care diferă de cea prezentată prin diametrul şi poziţia găurilor de
fixare şi prin lungimea şi lăţimea canalului .
Pentru început să analizăm piesa, parcurgând cele cinci etape prezentate anterior.
Etapa I.
Din cauză că este vorba despre o piesă independentă (una care nu face parte dintr-
un ansamblu), problema este simplă: se va modela piesa.

Etapa II.
Piesa prezentată în desen pare a fi o bridă de fixare realizată prin procedee
tehnologice de aşchiere.
Cele două găuri vor fi probabil utilizate pentru fixarea bridei, prin intermediul a
două şuruburi, pe o altă piesă. Poziţia celor două găuri (pe lăţimea piesei) este precizată
prin cele doua cote 27,5 mm, respectiv 30 mm ceea ce conduce la ideea că sunt simetrice
în raport cu planul median al piesei.
Canalul practicat în braţul mai lung al bridei, probabil că va fi utilizat pentru

ajustarea poziţiei unei piese ce se va sprijini pe această bridă.
Etapa III.
Piesa este rectangulară. Aceasta sugerează ca blocul grafic de construcţie de bază să
fie obţinut prin operaţia de extrudare (nu prin revoluţie, sweep sau loft).
Să privim piesa din lateral, de sus şi din faţă şi să vedem ce obţinem prin extrudarea
profilului.

A) Extrudând profilul piesei văzută din lateral, obţinem un bloc grafic de

construcţie de bază ca şi cel prezentat în figura de mai jos.
B) Extrudând profilul piesei vazută de sus, rezultă un bloc grafic de construcţie ca

şi cel prezentat în figura următoare. In acest caz, găurile şi canalul sunt încapsulate în
aceeaşi schiţă, ceea ce conduce la o mai mică flexibilitate de modelare decât în cazul în
care acestea ar fi modelate ca entităţi separate.
C) Extrudând profilul piesei văzută din faţă, rezultă un bloc grafic de construcţie de
bază de formă paralelipipedică.
Analizând cele trei cazuri prezentate anterior, se poate constata că piesa obţinută în
cazul A este alegerea cea mai favorabilă.
Etapa IV.
Blocurile grafice de construcţie care au mai rămas de realizat sunt:

a) Două găuri, care se pot obţine în următoarele moduri:

- prin realizarea a două entităţi de tip gaură;
- prin realizarea unei găuri şi oglindirea ei în raport cu planul median al piesei;
- prin realizarea unei găuri şi apoi copierea ei folosind o schemă de copiere
rectangulară;
- prin îndepărtare de material folosind operaţia de extrudare, pornind de la două
secţiuni de formă circulară;
b) Canalul din braţul mai lung al bridei, care se poate obţine prin îndepărtare de
material utilizând operaţia de extrudare;
c) Patru rotunjiri de muchii (R5);
d) Două racordări (R6,5).
Etapa V.
Piesa se poate modela geometric parcurgând următoarea succesiune de operaţii:
a) Realizarea blocului grafic de construcţie de bază;
b) Realizarea unei găuri prin extrudare şi apoi copierea ei folosind o schemă de
copiere rectangulară;
c) Adăugarea canalului;
d) Rotunjirea muchiilor (R5);
e) Adăugarea racordărilor (R6,5).

SolidWorks 99. Elemente de bază
Ce este SolidWorks 99?
SolidWorks 99 este un pachet de programe de modelare geometrică 3D asistată de

calculator, destinat proiectanţilor din domeniul mecanic. Este o aplicaţie nativă Windows,
uşor de învăţat şi utilizat, care permite modelarea pieselor ca şi entităţi individuale, a
ansamblurilor de piese şi generarea documentaţiei 2D.
Cerinţele minime ale sistemului de calcul pe care rulează SolidWorks 99
Sistem de operare Windows 95, Windows 98 sau Windows NT (cu Service Pack 4).
Câteva dintre funcţionalităţile programului sunt limitate atunci când se utilizează
sistemul de operare Windows 95 (98).
Calculator bazat pe microprocesor Pentium sau Alpha
Minim 64 MB memorie RAM
Unitate CD-ROM (numai pentru instalarea programului)
Dacă intenţionaţi să generaţi automat familii de piese sau liste de materiale cu ajutorul
programului SolidWorks, este recomandat să aveţi instalat pe calculator pachetul de
programe Microsoft Office 97 Service Release 2 (SR-2).
Pentru a deschide fişiere SolidWorks (aflate undeva în lume) cu ajutorul programului
Internet Explorer, trebuie să aveţi instalată versiunea 4.0 sau o versiune ulterioară
Noţiuni de bază
Un model SolidWorks este o piesă individuală, un ansamblu de piese sau o

reprezentare 2D (un desen)
•µ In mod uzual, modelarea unei piese începe cu realizarea unei schiţe, pornind de
la această schiţă se generează blocul grafic de construcţie de bază (base feature)
şi apoi se adaugă celelalte elemente de construcţie necesare finalizării
modelului. (Primul element de tip solid al unui model SolidWorks poate fi şi o
piesă importată dintr-un alt program de modelare).
•µ Odată realizat un model 3D, acesta poate fi rafinat prin adăugarea, modificarea
sau reordonarea blocurilor grafice de construcţie din care acesta este alcătuit.

•µ Asociativitatea între piese, ansambluri şi documentaţia 2D asigură garanţia că

orice modificare facută într-un document, se reflectă automat în toate
documentele care fac apel la cel modificat.
•µ Documentaţia 2D şi ansamblurile pot fi generate în orice moment al procesului
de proiectare.
Aplicaţia SolidWorks permite personalizarea mediului de lucru, în acest fel fiecare

utilizator putând lucra cu o anumită configuraţie a programului. Stabilirea valorilor
pentru diferite variabile de sistem se face selectând articolul de meniu Tools şi apoi
subarticolul Options din meniul bară principal. In continuare sunt prezentate doar
câteva din modurile prin care se poate personaliza aplicaţia SolidWorks 99:
•℘ Color - stabilirea culorii pentru linii,
feţe ale modelului, elemente de
construcţie ale modelului, etc.
•℘ Detailing - alegerea standardului de
cotare, precizia şi toleranţele; modul de
reprezentare al săgeţilor, al liniilor
ajutătoare, al liniilor de cotă şi al
intersecţiilor virtuale; tipul şi mărimea
caracterelor (fontul), etc.
•℘ Drawings - stabilirea dimensiunii foii
de hârtie pe care se realizează desenul,
alegerea factorului de scară şi a tipului
de proiecţie, stabilirea modului implicit
în care sunt afişate muchiile în vederile
generate automat, etc.
•℘ Edges - Stabilirea modului în care sunt
afişate muchiile modelului, stabilirea
opţiunilor legate de selectarea
muchiilor, etc.
•℘ External References - stabilirea
modului în care documentele
SolidWorks sunt deschise şi referite; definirea căilor de căutare pentru documentele
externe, biblioteci de elemente, etc.
•℘ General - stabilirea modului de comportare a programului când se lucrează în
schiţe sau model, incrementul unghiular şi viteza de rotire a imaginilor, etc.

•℘ Grid/Units - stabilirea modului de afişare a reţelei ajutătoare pentru schiţe,

parametrii reţelei şi saltul in puncte predefinite; stabilirea tipului de unităţi de
măsură pentru mărimile liniare şi unghiulare, etc.
•℘ Line Font - stabilirea tipului de linie şi a grosimii acesteia pentru diferite tipuri de
muchii
•℘ Performance - stabilirea preciziei de afişare a modelului pe ecranul monitorului
Deschiderea unui document SolidWorks
Pentru a deschide un document nou în SolidWorks:

•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma din bara cu
instrumente Standard, sau se selectează articolul
de meniu File şi apoi subarticolul New
•µ Din caseta de dialog New, se selectează Part,
Assembly sau Drawing şi apoi se apasă butonul
OK
Pentru deschiderea unui document (de tip piesă, ansamblu sau desen) existent:
•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma din bara cu
instrumente Standard, sau se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul
Open. In caseta de dialog Open se selectează documentul dorit.
•µ Se selectează opţiunea Open as read-only dacă se doreşte deschiderea

documentului fără a se face modificări în acesta.
•µ Se selectează opţiunea Preview dacă se doreşte vizualizarea documentului înainte
de deschiderea acestuia.
•µ Se selectează opţiunea Configure pentru deschiderea documentului într-o anumită
configuraţie.
•µ Se apasă butonul Open pentru deschiderea efectivă a documentului.

Termenii utilizaţi în SolidWorks 99
O fereastră SolidWorks are două zone distincte:

•µ Zona grafică - zona în care se generează şi se modifică documentul
SolidWorks (piesă, ansamblu sau desen);
•µ Zona de afişare a arborelui documentului - zona în care este afişată structura
arborescentă a piesei, ansamblului sau a desenului.
Zona grafică
Zona de afişare a
arborelui documentului


Vizualizarea şi mânuirea pieselor, ansamblurilor şi a desenelor
Bara cu instrumente View - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se pot mânui

piesele, desenele şi ansamblurile.
Butonul Descrierea acţiunii
View Orientation
Undo Last Change
Zoom to Fit
Zoom to Area
Zoom In/Out
Zoom to Selection
Rotate View
Pan
Wireframe
Hidden in Gray
Hidden Lines Removed
Shaded

Bara cu instrumente Standard Views - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se poate

afişa rapid oricare dintre vederile standard, sau o vedere normală la o faţă plană.
Front View
Back View
Left View
Right View
Top View
Bottom View
Isometric View
Normal to
Caseta Orientation - cu ajutorul acesteia se poate afişa o vedere standard sau o

vedere definită de utilizator, sau se pot modifica vederile
standard. Pentru a afişa caseta Orientation, se selectează
articolul de meniu View şi apoi subarticolul Orientation sau se
apasă tasta Space Bar.
Pushpin
New View
Update Standard View
Reset Standard View

Ce se poate face pentru a se economisi timp?
Se salvează versiuni intermediare sub diferite nume (utilizând comanda Save
As) ale piesei, ansamblului sau desenului;
Pentru identificarea unui buton aparţinând unei bare
cu instrumente, se poziţionează mouse-ul deasupra
butonului respectiv şi se aşteaptă câteva momente
(va apărea o scurtă descriere a acţiunii acelui
buton);
Se utilizează butoanele săgeţi pentru modificarea
unei valori numerice;
Se foloseşte caseta Modify ca şi calculator;
Se consultă periodic bara de stare (poziţionată la
baza ferestrei SolidWorks).
Cunoştinţele dobândite în AutoCAD pot fi folosite şi în SolidWorks?
Utilizatorii familiarizaţi cu desenarea folosind pachetul de programe AutoCAD, pot

continua să lucreze în aceeaşi manieră utilizând SolidWorks 2D Command Emulator.

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie implicită
Blocurile grafice de construcţie cu geometrie implicită (elementele de tip “Pick &

Place”) sunt acele elemente de construcţie, pentru care utilizatorul nu trebuie să definească
o schiţă pentru a le putea realiza. Această categorie de elemente de construcţie cuprinde:
racordările (rotunjirile) cu rază constantă sau variabilă, teşiturile, găurile simple şi cele cu
secţiune complexă, înclinările (draft), elementele de tip învelitoare (shell) şi deformarea
suprafeţelor plane (dome şi shape).
Racordări/Rotunjiri (Fillet)
Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază constantă):

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Fillet/Round din meniul bară principal.
•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care
urmează să fie racordate sau rotunjite.
•℘ Se specifică valoarea razei de
racordare/rotunjire.
•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu
rază constantă.
•℘ Se verifică dacă s-au selectat corect
elementele care urmează a fi
racordate/rotunjite.
•℘ Se specifică dacă se doreşte propagarea
racordării/rotunjirii şi la suprafeţele

(muchiile) tangente învecinate celor care au fost selectate.

•℘ Se apasă butonul OK.
Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază variabilă):

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Fillet/Round din meniul bară principal.
•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu
rază variabilă.
•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care
urmează să fie racordate sau rotunjite.
•℘ Se specifică valoarea razei pentru punctele din
Vertex list. Pentru acele puncte care nu au
atribuită o valoare a razei, programul va
calcula raza de racordare/rotunjire în funcţie
de lungimea segmentului ce uneşte punctele şi
în funcţie de valoarea razei fixată pentru
punctele învecinate.
•℘ Se alege modul de variaţie a razei de racordare/rotunjire între două valori
specificate.
Teşituri (Chamfer)
Pentru realizarea teşiturilor pe muchii sau vârfuri:

•℘ Se apasă butonul Chamfer din caseta cu instrumente Features, sau Insert,
Features, Chamfer din meniul bară principal.
•℘ Se selectează muchiile, feţele şi/sau vârfurile care
urmează a fi teşite.
•℘ Se verifică direcţia de teşire (aceasta este indicată
printr-o săgeată). Dacă direcţia de teşire nu este
cea corespunzătoare, se modifică prin activarea
opţiunii Flip direction.
•℘ Se examinează lista elementelor care urmează a fi
teşite (Items to chamfer). Dacă s-a selectat din greşeală un element, acesta poate fi
eliminat din lista de selecţie prin reselectarea lui, sau se poziţionează cursorul
mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Clear
Selections.
•℘ Se alege tipul de teşitură dorit şi apoi se furnizează parametrii necesari :
dacă s-a selectat opţiunea Angle-Distance, se introduc valorile pentru unghi şi
distanţă;
dacă s-a selectat opţiunea Distance-Distance, se introduc valorile numerice
pentru teşitură sau se selectează Equal distance şi se introduce numai o
valoare.
Dacă s-a selectat opţiunea Vertex-Chamfer, se introduc valorile numerice
pentru teşire de-a lungul celor trei muchii care se întâlnesc în vârful selectat
(săgeata indică muchia de-a lungul căreia va fi măsurată distanţa introdusă).
Pentru teşire cu aceeaşi valoare, se selectează opţiunea Equal distance.

Găuri (Simple Hole, Hole Wizard)
Programul SolidWorks 99 permite realizarea a două categorii de găuri: găuri simple

(Simple Hole) şi găuri cu secţiune complexă (Hole Wizard). Este recomandat ca
elementele de construcţie de tip gaură să se realizeze cât mai târziu în timpul procesului de
modelare, pentru a se evita obturarea accidentală a acestora atunci când se realizează alte
blocuri grafice de tipul “adăugare de material”. Deşi cu ajutorul comenzii Hole Wizard se
pot crea şi găuri simple, la realizarea acestora este totuşi recomandată folosirea comenzii
Simple Hole deoarece este mai rapidă.
Crearea unei găuri se realizează în două etape: se plasează gaura pe o suprafaţă
plană şi apoi se specifică poziţia acesteia prin parametri dimensionali sau constrângeri
geometrice.
Specificarea adâncimii unei găuri, indiferent dacă este o gaură simplă sau o gaură
cu secţiune complexă, se poate face în mai multe moduri:
Opţiunea Descriere

Opţiunea Descriere
Pentru a crea o gaură simplă:

•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii.
•℘ Se apasă butonul Simple Hole din caseta cu
instrumente Features, sau Insert, Features, Hole,
Simple din meniul bară principal.
•℘ Se specifică adâncimea găurii.
•℘ Se specifică diametrul găurii.
•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune
care necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui
vârf, se va selecta elementul corespunzător (acesta
va fi afişat în caseta Selected Items).
•℘ Se examinează modelul şi dacă este necesar se modifică sensul în care va fi dată
gaura. Schimbarea sensului se face prin selectarea opţiunii Reverse Direction.
•℘ Dacă se doreşte realizarea unei găuri conice, se selectează opţiunea Draft While
Extruding, se introduce unghiul de înclinare (Angle) şi dacă este necesar se alege
opţiunea Draft Outward.
•℘ Pentru poziţionare:
Se selectează gaura (în zona grafică sau în arborele de definire al modelului), se
apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Sketch.
Se adaugă parametri dimensionali şi/sau constrângeri geometrice pentru
poziţionarea găurii în locul dorit. De asemenea se poate modifica şi diametrul
acesteia.
Se iese din schiţă sau se apasă butonul Rebuild.
Pentru modificarea diametrului sau a adâncimii, se selectează gaura, se apasă

butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Definition. După efectuarea
modificărilor necesare se apasă butonul OK.
Pentru a crea o gaură cu secţiune complexă:

•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii (nu se va
selecta un element auxiliar de tip plan).
•℘ Se apasă butonul Hole Wizard din caseta cu
instrumente Features, sau Insert, Features,
Hole, Wizard din meniul bară principal.
•℘ Se selectează tipul găurii din lista Hole type
(gaură cu lamaj, gaură cu teşitură, gaură
conică, etc.).
•℘ Se modifică, dacă este necesar, dimensiunile
din caseta Section dimensions (dimensiunile
secţiunii găurii).
•℘ Se specifică adâncimea găurii.

•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune care necesită selectarea unei
suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător.
•℘ Se apasă butonul Next. In urma apăsării acestui buton apare caseta de dialog Hole
Placement.
•℘ Se adaugă parametri
dimensionali şi/sau
constrângeri geometrice
pentru poziţionarea găurii
în locul dorit.
•℘ Se apasă butonul Finish.
Inclinări (Draft)
Comanda “draft” se utilizează pentru a înclina la un anumit unghi suprafeţe ale

modelului în raport cu un plan neutru sau în raport cu o curbă.
Pentru înclinarea feţelor utilizând un plan neutru:

•℘ Se apasă butonul Draft din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Draft din meniul bară principal.
•℘ In caseta Type of draft, se
selectează Neutral Plane, apoi se
efectuează un clic cu mouse-ul în
caseta Neutral plane (pentru a
direcţiona intrările înspre această
zonă) şi pe urmă se selectează planul
neutru (faţă plană sau element
auxiliar de tip plan) în zona grafică.
•℘ Se introduce valoarea unghiului de
înclinare (Draft angle) şi se
selectează opţiunea Reverse direction dacă se doreşte înclinarea feţelor în cealaltă
direcţie.
•℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Faces to draft (pentru a direcţiona
intrările înspre această zonă) şi pe urmă se selectează feţele care urmează a fi
înclinate.
•℘ Se alege modul de propagare al înclinării din caseta Face propagation.
•℘ După ce se obţine rezultatul dorit se apasă butonul OK.
Opţiunea Descriere

Opţiunea Descriere
Elemente de tip învelitoare (Shell)
Cu ajutorul comenzii “shell”, se poate obţine o piesă cu pereţi subţiri pornind de la

o piesă masivă. Acest lucru se realizează prin înlăturarea uneia sau a mai multor feţe ale
modelului şi prin specificarea grosimii de perete pentru suprafeţele rămase.
Pentru realizarea unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete constantă:

•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Shell din meniul bară principal.
•℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate
în caseta Faces to remove.

•℘ Se specifică valoarea grosimii peretelui pentru suprafeţele rămase.

•℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre
exteriorul piesei.
Pentru realizarea unei unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete variabilă:
•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Shell din meniul bară principal.
•℘ Se selectează feţele modelului care
urmează a fi înlăturate. Aceste feţe
sunt listate în caseta Faces to remove.
•℘ Se specifică valoarea implicită pentru
grosimea peretelui în caseta
Thickness.
•℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în
caseta Multi thickness faces (pentru
a direcţiona intrările înspre această zonă.
•℘ Se selectează feţele (pereţii piesei) pentru care se doreşte grosime diferită de perete.
Feţele selectate sunt listate în caseta Multi thickness faces.
•℘ Se introduce valoarea grosimii de perete (Thickness) pentru fiecare element din
caseta Multi thickness faces.
•℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre
exteriorul piesei.
Deformarea suprafeţelor plane (Dome)
Pentru a deforma o suprafaţă plană cu ajutorul comenzii dome:

•℘ Se apasă butonul Dome din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,
Dome din meniul bară principal.
•℘ Se selectează suprafaţa plană care urmează să fie
deformată.
•℘ Se specifică înălţimea (Height). Aceasta este
măsurată în raport cu centrul de greutate al
suprafeţei selectate.
•℘ Se alege opţiunea Reverse direction dacă se
doreşte obţinerea unei suprafeţe concave (implicit
aceasta este convexă)
•℘ Dacă a fost selectată o suprafaţă circulară sau
eliptică se poate alege opţiunea Elliptical dome. Aceasta creează un dom a cărui
formă este o jumătate de elipsoid, cu înălţimea egală cu una din razele elipsoidului.

Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1)

Marea majoritate a blocurilor grafice de construcţie pe care utilizatorul trebuie să le
creeze atunci când modelează 3D o piesă în SolidWorks, au ca şi element de pornire o
schiţă 2D.
Spre deosebire de schiţele 2D, care întotdeauna trebuie să fie realizate într-un plan
(element de construcţie ajutător) sau pe o suprafaţă plană a modelului, în SolidWorks 99 se
pot realiza şi schiţe 3D. Aceste schiţe 3D conţin elemente (linii, arce de cerc şi puncte) care
nu sunt legate numai de un plan de schiţare.
Modul de utilizare a schiţelor 2D şi 3D la realizarea blocurilor grafice de
construcţie va fi prezentat mai târziu în cadrul acestui curs.
Realizarea unei schiţe 2D
Pentru a deschide o nouă schiţă, fie se apasă butonul Sketch din caseta cu
instrumente Sketch, fie se selectează articolul de meniu Insert şi apoi opţiunea Sketch din
meniul bară principal. Planul implicit pentru schiţare este Plane 1. Dacă se doreşte
realizarea schiţei într-un alt plan sau pe o suprafaţă plană a modelului, înainte de
deschiderea schiţei se va selecta planul sau suprafaţa dorită.
Când se deschide o nouă schiţă devin active toate butoanele din casetele cu
instrumente: Sketch, Sketch Relations, Sketch Entities şi Sketch Tools. Dacă o casetă cu
instrumente nu conţine toate butoanele sau se consideră ca aceasta conţine mai multe
butoane decât este necesar, caseta cu instrumente poate fi personalizată prin adăugare sau
înlăturare de butoane, prin selectarea articolului de meniu Tools şi apoi a opţiunii
Customize (din caseta de dialog Customize se alege opţiunea Commands).

Caseta cu instrumente Sketch
Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente acţionează în cele

mai multe cazuri asupra schiţei luată ca un întreg.

Select Select este cea mai flexibilă unealtă utilizată în SolidWorks 99.
Intr-o schiţă sau într-un desen (document SolidWorks de tip
“drawing”), comanda Select poate fi utilizată pentru:
•℘ selectarea entităţilor grafice 2D,
•℘ deplasarea capetelor unei entităţi pentru a se obţine o nouă
formă a schiţei,
•℘ selectarea feţelor sau a muchiilor modelului,
•℘ selectarea mai multor elemente simultan cu ajutorul unei
ferestre de selecţie,
•℘ selectarea unei dimensiuni şi mutarea acesteia într-o altă
poziţie,
•℘ modificarea valorii unei dimensiuni prin selectarea acesteia
şi efectuarea unui dublu clic.
Grid
Sketch Cu ajutorul comenzii Sketch se deschid şi se închid schiţe 2D.

3D Sketch Cu ajutorul comenzii 3D Sketch se deschid şi se închid schiţe 3D.
O schiţă 3D conţine elemente care nu se găsesc în acelaşi plan sau
pe aceeaşi faţă plană a modelului.
Modify Cu ajutorul comenzii Modify se poate deplasa, roti sau scala o
schiţă 2D.
No Solve Move Comanda No Solve Move permite deplasarea entităţilor selectate
într-o nouă poziţie fără ca programul să aplice constrângerile
geometrice sau dimensionale.
Dacă între elementele care urmează a fi deplasate şi alte elemente
din schiţă sau model există constrângeri geometrice sau
dimensionale, programul cere confirmarea anulării (ştergerii)
acestor constrângeri.
Un răspuns afirmativ la cererea de ştergere, conduce la anularea
constrângerilor şi la mutarea elementelor selectate în noua poziţie.
Dacă se răspunde negativ la cererea de ştergere, se va realiza o
copie a elementelor selectate în poziţia dorită.

Caseta cu instrumente Sketch Relations
Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente permit

dimensionarea elementelor unei schiţe, adăugarea constrângerilor geometrice între
elemente şi vizualizarea şi anularea acestor constrângeri atunci când nu mai sunt necesare.

Dimension
Add Relations
Display/Delete Relations
Scan Equal
Caseta cu instrumente Sketch Tools
Caseta cu instrumente Sketch Tools conţine atât butoanele care au asociate

comenzile necesare realizării entităţilor ce alcătuiesc schiţa (Sketch Entity), cât şi
butoanele care au asociate comenzile necesare modificării acestor entităţi (Sketch Tools).


Sketch Entity
Line
Rectangle
Parallelogram
Centerpoint Arc
3 Pt Arc
Tangent Arc
Circle
Centerline
Point
Spline
Parabola
Ellipse
Sketch Tools
Trim
Extend
Convert Entities
Mirror
Fillet
Split Curve
Linear Step and
Repeat
Circular Step and
Repeat
Offset Entities
Utilizarea instrumentelor de desenare
Desenarea segmentelor de dreaptă (Line)
Pentru realizarea unui segment de dreaptă:

•℘ Se apasă butonul Line din caseta cu instrumente
Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Line;
•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de
start al segmentului de dreaptă şi se apasă butonul din
stânga al mouse-ului;
•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se
deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se
eliberează butonul.

Pentru modificarea unui segment de dreaptă existent:

•℘ Se apasă butonul Select şi apoi:
Dacă se doreşte modificarea lungimii segmentului de dreaptă, se selectează
unul din capetele acestuia şi se mută în poziţia dorită;
Pentru mutare, se selectează segmentul de dreaptă şi se deplasează în poziţia
dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat);
Pentru modificarea unghiului pe care îl face segmentul de dreaptă cu o anumită
direcţie, se selectează unul din capetele segmentului şi apoi se mută în poziţia
dorită. Dacă segmentul de dreaptă are constrângeri geometrice (este orizontal
sau vertical), se apasă butonul Display/Delete Relations şi se anulează aceste
constrângeri înainte de modificarea unghiului.
Desenarea dreptunghiurilor (Rectangle)
Pentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se apasă butonul Rectangle din caseta cu instrumente
Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Rectangle;
•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde
se doreşte a fi unul din vârfurile dreptunghiului şi se
apasă butonul din stânga al mouse-ului;
•℘ Cu butonul apăsat, se deplasează cursorul în poziţia
dorită şi se eliberează butonul. In timpul deplasării
cursorului dimensiunile dreptunghiului sunt afişate
dinamic pe ecran.
Desenarea paralelogramelor (Parallelogram)
Comanda Parallelogram poate fi utilizată atât pentru realizarea unui paralelogram

cât şi pentru realizarea unui dreptunghi ale cărui laturi nu sunt aliniate cu axele sistemului
cartezian asociat schiţei.
Pentru realizarea unui paralelogram:

•℘ Se apasă butonul Parallelogram din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau
Tools, Sketch Entity, Parallelogram;
•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se
doreşte a fi unul din vârfurile paralelogramului şi se
apasă butonul din stânga al mouse-ului;
•℘ Se deplasează cursorul şi se eliberează butonul mouse-
ului când una dintre laturile paralelogramului este
corect definită;
•℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se apasă din nou butonul din
stânga al mouse-ului. Se deplasează cursorul în poziţia
dorită şi apoi se eliberează butonul.
Pentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se parcurg etapele prezentate la realizarea paralelogramului, cu precizarea că la
ultimul pas nu se mai apasă tasta Ctrl.

Desenarea cercurilor (Circle)
Pentru desenarea unui cerc:

•℘ Se apasă butonul Circle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch
Entity, Circle;
doreşte a fi centrul cercului şi se apasă butonul din
stânga al mouse-ului;
deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea
razei) şi apoi se eliberează butonul.
Pentru modificarea unui cerc existent:

•℘ Se apasă butonul Select şi apoi:
Dacă se doreşte modificarea razei (diametrului), se selectează cercul şi se
deplasează cursorul. Când se ajunge la dimensiunea dorită se eliberează butonul
mouse-ului;
Pentru mutare, se selectează centrul cercului, se deplasează cursorul şi când se
ajunge în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se
menţine apăsat) se eliberează butonul mouse-ului.
Desenarea arcelor de cerc (Centerpoint Arc, Tangent Arc, 3 Point Arc)
Arcele de crec pot fi realizate în trei moduri: prin specificarea centrului şi a

capetelor, ca şi arce tangente la o entitate desenată anterior (linie, arc de cerc sau curbă
spline) şi prin specificarea a trei puncte prin care să treacă arcul de cerc.
Pentru desenarea unui arc de cerc prin specificarea centrului şi a capetelor:

•℘ Se apasă butonul Centerpoint Arc din caseta cu
instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity,
Centerpoint Arc;
doreşte a fi centrul arcului de cerc şi se apasă butonul
din stânga al mouse-ului;
deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea
razei) şi apoi se eliberează butonul;
•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se
deplasează cursorul pentru stabilirea lungimii şi a direcţiei arcului de cerc şi apoi se
eliberează butonul.
Pentru desenarea unui arc de cerc tangent la o entitate

realizată anterior:
•℘ Se apasă butonul Tangent Arc din caseta cu
instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity,
Tangent Arc;
•℘ Se selectează un capăt al entităţii la care arcul de cerc se
doreşte a fi tangent (element de tip linie, arc de cerc sau
curbă spline);

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul până când arcul
de cerc ia forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul.
Pentru desenarea unui arc de cerc ce trece prin trei puncte specificate de utilizator:
•℘ Se apasă butonul 3Point Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,
Sketch Entity, 3Point Arc;
•℘ Se specifică poziţia primului punct;
•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se
deplasează cursorul până în poziţia ce corespunde
celuilalt capăt al arcului de cerc şi apoi se eliberează
butonul;
•℘ Se selectează arcul de cerc (prin poziţionarea cursorului
deasupra lui şi apăsarea butonului din stânga al mouse-
ului), se deformează până se ajunge la forma şi
dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-
ului.
Desenarea elipselor (Ellipse)
Pentru desenarea unei elipse:

•℘ Se apasă butonul Ellipse din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,
Sketch Entity, Ellipse;
•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a
fi centrul elipsei;
deplasează cursorul pentru a se specifica lungimea şi
poziţia unei semiaxe a elipsei şi când se ajunge în
poziţia dorită se eliberează butonul;
•℘ Se selectează elipsa (prin poziţionarea cursorului
deasupra ei şi apăsarea butonului din stânga al mouse-
ului), se deformează până se ajunge la forma şi
dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-ului.
Desenarea parabolelor (Parabola)
Pentru desenarea unui arc de parabolă:

•℘ Se apasă butonul Parabola din caseta cu instrumente
Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Parabola;
•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a
fi focarul parabolei;
deplasează cursorul până când se obţine suportul dorit
pentru parabolă şi apoi se eliberează butonul;
•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se
deplasează cursorul. Când s-a obţinut segmentul de
parabolă dorit, se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea curbelor spline (Spline)
Pentru desenarea unei curbe spline:

•℘ Se apasă butonul Spline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch
Entity, Spline;
•℘ Se desenează primul segment al curbei spline (se
procedează ca la desenarea segmentelor de dreaptă);
•℘ Se selectează ultimul punct specificat, se apasă butonul
din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul în
poziţia dorită şi se eliberează butonul;
•℘ Se repetă pasul anterior până când se obţine forma finală
a curbei spline.
•℘ Dacă este selectată opţiunea Alternate spline creation
(în Tools, Options, General), punctele curbei spline se
introduc printr-un singur clic de mouse (dublu clic pentru ultimul punct).
Pentru introducerea unor puncte de control suplimentare într-o curbă spline:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra curbei
spline, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor
se alege opţiunea Insert Spline Point;
•℘ Se efectuează câte un clic de mouse în fiecare poziţie în
care se doreşte introducerea unui nou punct de control.
Punctele de control ale curbei spline pot fi utilizate pentru

modificarea formei acesteia. Intre aceste puncte se pot stabili
constrângeri geometrice sau pot fi folosite la dimensionarea
curbei spline în raport cu alte entităţi.
Desenarea punctelor (Point)
Pentru introducerea unei entităţi de tip punct într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch
Entity, Point;
•℘ Se efectuează un clic de mouse în poziţia în care se doreşte inserarea punctului.
Pentru inserarea unei entităţi de tip punct la intersecţia virtuală a două elemente
desenate anterior:
•℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se selectează cele două elemente;
•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch
Entity, Point.
Desenarea liniilor ajutătoare (Centerline)
Pentru desenarea unei linii auxiliare într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch Tools;
•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de start al segmentului de
dreaptă, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, cu butonul din stânga al mouse-
ului apăsat se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul.

Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2)

Utilizarea instrumentelor de modificare a schiţelor
Convertirea entităţilor (Convert Entities)
Cu ajutorul comenzii asociate butonului Convert Entities se pot realiza elemente

în cadrul unei schiţe, prin proiectarea în planul de schiţare a unei muchii, a unui lanţ de
muchii sau a unei feţe a modelului. Intre elementele nou create şi entităţile care au fost
folosite la proiecţie, programul stabileşte în mod automat constrângeri geometrice de tipul
On Edge şi Fixed, astfel încât orice modificare a elementului original conduce la
actualizarea schiţei.
Pentru a proiecta entităţi existente în model, în planul sau pe suprafaţa de schiţare:

•℘ Cu schiţa activă, se selectează muchia, muchia aparentă, lanţul de muchii sau
suprafaţa dorită;
•℘ Se apasă butonul Convert Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau
Tools, Sketch Tools, Convert Entities.
Oglindirea elementelor (Mirror)
Prin intermediul comenzii asociate butonului Mirror, se realizează cópii ale

elementelor selectate, prin oglindire în raport cu o linie de tipul “centerline”. Când se
realizează elemente prin oglindire, programul aplică în mod automat relaţii de simetrie
între perechile corespunzătoare de elemente grafice. In acest mod, atunci când se modifică
unul dintre elemente se modifică şi perechea acestuia.
Pentru oglindirea unor entităţi existente deja în schiţă:

•℘ Cu schiţa activă, se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch
Tools, sau Tools, Sketch Entity, Centerline şi se desenează linia de oglindire;
•℘ Cu tasta Ctrl apăsată se selectează linia de oglindire şi elementele care urmează a fi
oglindite;
•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,
Sketch Tools, Mirror.
Pentru oglindirea elementelor în momentul în care acestea sunt realizate:

•℘ Se selectează linia (de tipul “centerline”) în raport cu care se doreşte realizarea
oglindirii;
•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,
Sketch Tools, Mirror. In urma acestei acţiuni, la cele două capete ale liniei de
oglindire apare simbolul de simetrie, indicând faptul că oglindirea automată este
activă.
•℘ Orice entitate desenată va fi oglindită în mod automat în momentul în care aceasta
este realizată;
•℘ Pentru a dezactiva oglindirea automată, se apasă încă odată butonul Mirror.
Racordarea elementelor (Fillet)
Comanda asociată butonului Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools,

realizează racordarea cu rază constantă a două elemente care se intersectează.

De asemenea, tot cu ajutorul acestei comenzi se pot racorda şi elemente disjuncte

dacă acestea nu sunt dimensionate.
Pentru realizarea unei racordări:

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată, se selectează cele două elemente care urmează a fi racordate.
Selectarea elementelor se poate face şi după apariţia casetei de dialog Sketch
Fillet.
•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Sketch
Tools, sau Tools, Sketch Tools, Fillet. In urma acestei
acţiuni se deschide caseta de dialog Sketch Fillet.
•℘ Se specifică valoarea razei de racordare în caseta Radius.
•℘ Se activează opţiunea Keep constrained corners dacă se
doreşte păstrarea punctului de intersecţie a elementelor racordate.
•℘ Se apasă butonul Apply, pentru realizarea racordării.
•℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta de dialog Sketch Fillet.
Construirea elementelor echidistante (Offset Entities)
Comanda asociată butonului Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch

Tools, permite realizarea elementelor echidistante, de o parte sau de cealaltă, a unei
muchii, lanţ de muchii sau element desenat în schiţă.
Pentru construirea elementelor echidistante:

•℘ In schiţă, se selectează una sau mai multe entităţi desenate, muchii sau feţe ale
modelului;
•℘ Se apasă butonul Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau
Tools, Sketch Tools, Offset Entities. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de
dialog Offset Entities.
•℘ Se specifică distanţa la care vor fi realizate copiile
elementelor selectate, în caseta Offset.
•℘ Se activează opţiunea Reverse dacă se doreşte construirea
elementelor în direcţia opusă;
•℘ Se activează opţiunea Select Chain dacă se doreşte
includerea în setul de selecţie a tuturor elementelor tangente la elementul selectat;
•℘ Se apasă butonul Apply şi apoi butonul Close din caseta de dialog Offset Entities.
Ajustarea elementelor (Trim)
Comanda asociată butonului Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, permite
îndepărtarea segmentelor de dreaptă, arc de cerc, curbă spline sau elipsă, care depăşesc o
anumită frontieră. De asemenea, cu ajutorul acestei comenzi se pot şterge linii, arce de
cerc, cercuri, elipse, curbe spline sau linii ajutătoare, sau se pot extinde segmente schiţate
până întâlnesc o altă entitate.
Pentru a scurta sau şterge un element schiţat:

•℘ Se apasă butonul Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch
Tools, Trim;
•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra segmentului care urmează a fi
îndepărtat (acesta este supraluminat) şi se efectuează un clic. Segmentul este şters

până la intersecţia acestuia cu un alt element schiţat (linie, arc, cerc, elipsă, curbă
spline sau linie ajutătoare). Dacă elementul selectat nu se intersectează cu nici un
alt element schiţat, atunci el va fi şters în întregime.
Pentru extinderea unui element schiţat până la intersecţia acestuia cu un alt element, se
selectează unul dintre capetele acestuia şi se trage cu mouse-ul până când punctul de
capăt devine coincident cu elementul dorit. Comanda Trim nu poate fi utilizată pentru
extinderea elementelor ale căror capete sunt deja coincidente cu alte elemente (pentru
extinderea acestor elemente se foloseşte comanda Extend).
Copierea multiplă (Linear Step and Repeat, Circular Step and Repeat)
O entitate sau un grup de entităţi desenate într-o schiţă pot fi copiate după o schemă
de tipul “linii şi coloane” sau după o schemă circulară.
Pentru a realiza o copiere multiplă după o schemă de tipul “linii şi coloane”:

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată;
•℘ Se apasă butonul Linear Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools,
Linear Step and Repeat. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog
Linear Sketch Step and Repeat.
•℘ Pentru fiecare dintre cele două
direcţii de copiere se precizează:
Numărul de instanţe (în caseta
Number) dorit, incluzând şi
originalul;
Distanţa dintre două elemente
consecutive (în caseta Spacing);
Unghiul pe care îl face direcţia de
copiere cu orizontala (în caseta
Angle).
•℘ Se apasă butonul Preview dacă se doreşte o previzualizare a cópiilor.
Pentru a realiza o copiere multiplă după o schemă circulară:

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată;
•℘ Se apasă butonul Circular Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools,
Circular Step and Repeat. In urma
acestei acţiuni se deschide caseta de
dialog Circular Sketch Step and
Repeat.
•℘ Se precizează poziţia centrului de
copiere prin rază şi unghi (Radius ,
Angle)
•℘ Se specifică numărul total de instanţe
(inclusiv originalul) în caseta Number
şi unghiul total al arcului pe care se va
face copierea, în caseta Total angle.
•℘ Se alege opţiunea Equal pentru obţinerea instanţelor egal distanţate şi Rotate dacă
se doreşte rotirea obiectelor în timpul copierii.
•℘ Se apasă butonul de previzualizare (Preview) şi apoi butonul OK.

Adăugarea parametrilor dimensionali şi a constrângerilor geometrice
Dimensionarea schiţelor
In mod obişnuit schiţele se dimensionează în timpul realizării acestora. Totuşi,

programul SolidWorks permite realizarea blocurilor grafice de construcţie chiar dacă
schiţele nu sunt complet definite. Când se adaugă sau se modifică valoarea parametrilor
dimensionali dintr-o schiţă, aceste modificări se reflectă atât în modelul 3D cât şi în
desenul generat pe baza modelului 3D.
Pentru adăugarea unui parametru dimensional:

•℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente Sketch Relations;
•℘ Se selectează entitatea sau entităţile care urmează a fi dimensionate;
•℘ Se deplasează cursorul mouse-ului şi se efectuează un clic atunci când se ajunge în
poziţia dorită pentru plasarea dimensiunii.
Pentru modificarea unei dimensiuni existente:

•℘ Se apasă butonul Select din caseta cu instrumente Sketch;
•℘ Se efectuează un dublu clic pe dimensiunea dorită. In urma acestei acţiuni se
deschide caseta de dialog Modify.
•℘ Se modifică valoarea în interiorul casetei şi se apasă tasta Enter.
In mod implicit, când se dimensionează un arc de cerc sau un cerc în raport cu un

alt element, programul ia în considerare centrul arcului sau al cercului. Această schemă de
dimensionare poate fi modificată ulterior.
Pentru modificarea schemei de dimensionare a unui arc de cerc sau a unui cerc:
•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra dimensiunii şi se apasă butonul din
dreapta. Din meniul care apare, se alege
opţiunea Properties.
•℘ Din caseta de dialog Dimension Properties se
aleg opţiunile dorite pentru First arc condition
şi pentru Second arc condition (aceasta din
urmă apare numai dacă dimensiunea este între
două arce de cerc).

Pentru dimensionarea lungimii unui arc de cerc:

•℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente
Sketch Relations;
•℘ Se efectuează un clic pe arcul de cerc;
•℘ Se efectuează câte un clic pe cele două capete ale
arcului de cerc;
•℘ Se deplasează cursorul până în poziţia dorită şi se
efectuează un clic pentru plasarea dimensiunii.
Stabilirea constrângerilor geometrice în schiţă
Pe lângă parametrii dimensionali, pentru ca o schiţă să poată fi complet definită,

este nevoie şi de stabilirea unor relaţii geometrice între elementele acesteia sau între
elementele acesteia şi alte elemente realizate anterior (plane, axe, muchii, muchii aparente,
etc.). Atunci când se stabileşte o legătură geometrică este necesar ca cel puţin unul dintre
elemente să aparţină schiţei.
Constrângerile geometrice pot fi realizate în două moduri: automat (de către
program) şi manual (de către utilizator).
Pentru ca programul să aplice automat constrângeri geometrice este necesar ca

opţiunea Automatic Relations să fie activă. Activarea acestei opţiuni se realizează prin
marcarea (bifarea) articolului Automatic Relations din meniul Tools, Sketch Tools.
In timpul realizării schiţei cursorul mouse-ului îşi schimbă forma, indicând ce relaţie
geometrică ar putea fi aplicată. Dacă este activată opţiunea Automatic Relations,
programul aplică următoarele tipuri de constrângeri geometrice: segmente orizontale
sau verticale, coincidenţe, puncte de mijloc, puncte de intersecţie, tangenţe şi
perpendicularităţi.
Pentru realizarea manuală a constrângerilor geometrice:

•℘ Se apasă butonul Add Relation din caseta cu instrumente Sketch Relations, sau
Tools, Relations, Add. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Add
Geometric Relations.

•℘ Se selectează elementele între care se doreşte stabilirea relaţiilor geometrice. In

funcţie de elementele selectate, în caseta Add Geometric Relations programul
propune adăugarea unei constrângeri (un punct în
interiorul butonului). Constrângerile care există
deja între elementele selectate sunt marcate
printr-un cerc în jurul butonului respectiv, iar
relaţiile care nu se pot aplica, sunt afişate
estompat (sunt inactive). Elementele selectate
sunt afişate în caseta Selected Entities. Pentru
eliminarea unui articol din listă, fie se
poziţionează cursorul deasupra lui şi se apasă
tasta Delete (Del), fie se mai selectează odată din
zona grafică. Dacă se doreşte înlăturarea din
caseta Selected Entities a tuturor elementelor
selectate, se apasă butonul din dreapta al mouse-
ului (cursorul să fie în zona grafică) şi se
selectează Clear Selections.
•℘ Se selectează relaţia care urmează a fi aplicată
între elemente şi apoi se apasă butonul Apply.
Pentru înlăturarea ultimei relaţii aplicate se apasă
butonul Undo.
•℘ Se repetă de câte ori este necesar ultimii doi paşi descrişi anterior.
•℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta Add Geometric Relations.
Constrângerea Mulţimea de selecţie Rezultatul

Horizontal Una sau mai multe segmente Liniile devin orizontale (paralele cu
de dreaptă, două sau mai axa X a schiţei), iar punctele vor fi
multe puncte. aliniate pe aceeaşi orizontală.
Vertical Una sau mai multe segmente Liniile devin verticale (paralele cu
de dreaptă, două sau mai axa Y a schiţei), iar punctele vor fi
multe puncte. aliniate pe aceeaşi verticală.
Collinear Două sau mai multe segmente Segmentele de dreaptă vor avea
de dreaptă. acelaşi suport.
Coradial Două sau mai multe arce de Arcele de cerc vor avea acelaşi
cerc. centru şi aceeaşi rază.
Perpendicular Două segmente de dreaptă. Cele două segmente de dreaptă vor fi
reciproc perpendiculare.
Parallel Două sau mai multe segmente Segmentele de dreaptă vor fi
de dreaptă. paralele.
Tangent Un arc de cerc (cerc), curbă Cele două elemente vor fi tangente.
spline sau elipsă şi un alt arc
de cerc sau un segment de
dreaptă.
Concentric Două sau mai multe arce de Arcele de cerc (cercurile) vor fi
cerc (cercuri), sau un arc de concentrice. Punctul se va afla în
cerc (cerc) şi un punct. centrul arcului de cerc.
Midpoint Un punct şi un segment de Punctul se va afla la mijlocul
dreaptă. segmentului de dreaptă.
Intersection Două segmente de dreaptă şi Punctul se va afla la intersecţia celor

Constrângerea Mulţimea de selecţie Rezultatul

un punct. două segmente de dreaptă.
Coincident Un punct şi un segment de Punctul se va afla pe segmentul de
dreaptă, arc de cerc (cerc) sau dreaptă, arcul de cerc sau pe elipsă.
elipsă.
Equal Două sau mai multe segmente Lungimea segmentelor de dreaptă va
de dreaptă, ori două sau mai fi egală, iar arcele de cerc (cercurile)
multe arce de cerc (cercuri). vor avea aceeaşi rază.
Symmetric O linie de axă (centerline) şi Elementele selectate vor fi simetrice
două puncte, segmente de în raport cu linia de axă.
dreaptă, arce de cerc (cercuri)
sau elipse.
Fix Orice element cu excepţia Elementul selectat va fi blocat în
curbelor spline. acea poziţie, mai puţin capetele (dacă
are). Punctele de capăt ale
elementului sunt libere să se mişte
de-a lungul suportului.
Pierce Un punct şi o axă, muchie, Punctul selectat se va afla în locul
segment de dreaptă sau curbă unde axa, muchia, segmentul de
spline. dreaptă sau curba spline
intersectează planul de schiţare.
Merge points Două puncte schiţate sau Cele două puncte vor fi coincidente.
două puncte de capăt.
Atunci când se stabileşte o constrângere geometrică şi în aceasta sunt implicate

segmente de dreaptă, arce de cerc, arce de elipsă sau arce de parabolă, programul ia în
considerare suportul acestor elemente (dreapta, întregul cerc sau elipsă). Din această cauză
s-ar putea ca rezultatul obţinut să nu fie cel scontat. De asemenea, atunci când într-o relaţie
geometrică este implicat un element care nu se găseşte în planul de schiţare, programul
utilizează proiecţia acelui element în planul schiţei.
Afişarea şi ştergerea constrângerilor geometrice (Display/Delete Relations)
Pentru inspectarea sau ştergerea constrângerilor geometrice:

•℘ Se selectează elementul din schiţă pentru care se doreşte afişarea constrângerilor
geometrice. Dacă nu se selectează nici un
element, vor fi afişate toate constrângerile
geometrice din cadrul schiţei.
•℘ Se apasă butonul Display/Delete Relations
din caseta cu instrumente Sketch Relations,
sau Tools, Relations, Display/Delete. In
urma acestei acţiuni se deschide caseta de
dialog Display/Delete Relations.
•℘ Se alege modul de afişare al constrângerilor:
după entităţi (Entity) sau criterii (Criteria).
•℘ Se selectează opţiunea Suppressed pentru
suprimarea sau anularea suprimării constrângerii curente.
•℘ Se apasă butonul Delete pentru ştergerea constrângerii curente, sau Delete All
pentru ştergerea tuturor constrângerilor selectate.

•℘ Pentru anularea ultimei acţiuni se apasă butonul Undo.

•℘ Se continuă afişarea, respectiv ştergerea sau suprimarea relaţiilor geometrice
existente între elementele schiţei, iar pentru părăsirea casetei de dialog se apasă
butonul Close.
Starea unei schiţe
Atunci când se creează sau se modifică o schiţă, aceasta se poate afla în una din
cele cinci stări descrise în continuare (starea schiţei, luată ca întreg, este afişată în linia de
stare aflată la baza ferestrei SolidWorks).
Starea schiţei Culoarea Descriere

Fully Defined neagră Poziţia şi dimensiunile tuturor elementelor
schiţei sunt complet definite prin constrângeri
dimensionale, geometrice sau o combinaţie a
acestora.
Over Defined roşie Schiţa are prea multe constrângeri dimensionale
sau geometrice. Pentru înlăturarea conflictelor se
foloseşte comanda Display/Delete Relations.
Under Defined albastră Elementele schiţei nu sunt complet definite,
acestea putându-şi modifica poziţia şi
dimensiunile prin tragere cu mouse-ul.
No Solution roz Schiţa nu este rezolvată. Elementele geometrice,
Found parametrii dimensionali şi constrângerile
geometrice care împiedică soluţionarea schiţei
sunt afişate.
Invalid galbenă Schiţa este rezolvată dar conţine elemente
Solution Found necorespunzătoare cum ar fi: segmente de
dreaptă cu lungimea zero, arce de cerc cu rază
nulă sau curbe spline care se autointersectează.
Programul SolidWorks nu impune ca schiţele să fie complet definite pentru

realizarea blocurilor grafice de construcţie. Totuşi, pentru a obţine un model geometric 3D
corect şi robust, este necesar ca schiţa fiecărui bloc grafic de construcţie să fie complet
definită.
Complexitatea schiţelor
De cele mai multe ori, atunci când un corp (piesă) se modelează geometric 3D cu
ajutorul blocurilor grafice de construcţie, se poate ajunge la acelaşi rezultat pe mai multe
căi. De exemplu, se poate obţine o acceaşi piesă cu muchiile rotunjite prin extrudarea unui
contur complex (care să includă şi rotunjirile), sau prin extrudarea unui contur simplu şi
adăugarea ulterioară a rotunjirilor.
Consideraţii privind realizarea schiţelor:
•℘ Schiţele complexe sunt reconstruite mai repede atunci când se regenerează
modelul, dar sunt mai greu de realizat şi modificat.
•℘ Schiţele simple sunt mai uşor de realizat şi de gestionat, iar modelele construite
cu ajutorul blocurilor grafice cu geometrie simplă, sunt mult mai flexibile
atunci când se pune problema modificării lor.
•℘ Se recomandă ca schiţele relativ complexe să se realizeze în paşi.

Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale

O piesă SolidWorks este o colecţie de blocuri grafice de construcţie 3D. Modelarea
geometrică a unei piese constă din: descompunerea acesteia în blocuri grafice de
construcţie, stabilirea elementului de bază, stabilirea succesiunii de realizare a celorlalte
elemente de construcţie şi realizarea efectivă a acestora. Deseori, după ce a fost modelată
piesa, sau uneori chiar în timpul procesului de modelare, apar modificări în proiect sau sunt
necesare informaţii legate de piesă. Dacă informaţiile legate de geometria piesei, respectiv
informaţiile legate de masa acesteia, volum, suprafaţă, poziţia centrului de greutate (masă),
axe principale de inerţie, momente de inerţie, nu sunt dificil de obţinut, cu totul altfel stau
lucrurile când se pune problema modificării modelului, iar acesta nu a fost construit astfel
încât să înglobeze intenţiile de proiectare. Se recomandă ca înaintea începerii efective a
procesului de modelare, să se studieze cu atenţie piesa, să se înţeleagă (sau uneori să se
intuiască) intenţiile care au stat la baza proiectării acesteia şi să se realizeze un plan de
lucru. Dacă aceste etape sunt parcurse (este adevărat că sunt mari consumatoare de timp),
mai departe, modelarea geometrică 3D a unei piese se transformă în muncă de rutină.
Metode de selectare a elementelor
Finalizarea execuţiei celor mai multe comenzi SolidWorks necesită selectarea

unuia sau a mai multor elemente. Selectarea se poate realiza fie în zona grafică, fie din
arborele de definire a modelului. Unealta specializată pentru selectarea elementelor este
butonul Select din caseta cu instrumente Sketch.
Pentru uşurarea selectării unor elemente specifice se pot utiliza filtrele de selecţie.
Atunci când acestea sunt activate, este posibilă selectarea numai a acelor tipuri de elemente
pentru care s-a stabilit filtrul (feţe ale modelului, muchii, puncte, axe, plane, etc.). Pentru
activarea casetei cu instrumente Selection Filter se apasă butonul Toggle Selection Filter
Toolbar din caseta cu instrumente Standard, fie se apasă tasta funcţională F5. Primele trei
butoane ale casetei cu instrumente Selection Filter
stabilesc modul global de acţiune a filtrelor. Primul
buton joacă rol de comutator (activat/dezactivat)
pentru filtrele selectate. Butonul al doilea
deselectează toate filtrele, iar butonul al treilea
activează toate filtrele. Celelalte butoane din casetă
activează sau dezactivează un filtru specific (pictograma este sugestivă). Atâta timp cât
există filtre selectate, cursorul mouse-ului are ataşat un simbol de forma unei pâlnii.
Pentru a veni în întâmpinarea utilizatorului şi pentru a uşura selectarea, forma
cursorului mouse-ului se schimbă atunci când acesta este poziţionat deasupra unui element.
Când se găseşte deasupra unei feţe a modelului are ataşat un steguleţ, când este deasupra
unei muchii are ataşată o bară verticală, iar când se află deasupra unui vârf, cursorul are
ataşat un pătrat. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente, acest lucru se poate face
prin apăsarea tastei Ctrl, menţinerea ei apăsată şi selectarea elementelor dorite.
In momentul în care s-a selectat o faţă a modelului, sistemul ia în considerare toate
lanţurile de muchii de pe acea suprafaţă (colecţiile de muchii conectate care formează
contururi închise). Pentru selectarea unui lanţ individual, se selectează suprafaţa, se apasă
tasta Ctrl, se menţine apăsată şi apoi se selectează lanţul de muchii dorit (această acţiune
conduce la deselectarea tuturor celorlalte lanţuri de muchii).
Uneori, elementul care urmează a fi selectat, se găseşte în spatele altor elemente
(caz des întâlnit atunci când se doreşte selectarea unei suprafeţe a modelului) sau este

suprapus peste un alt element (această situaţie se întâlneşte la selectarea muchiilor sau a
vârfurilor).
Pentru selectarea unui element ascuns:
•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului în vecinătatea elementului vizat şi se apasă
butonul din dreapta;
•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Select Other. In urma acestei acţiuni cursorul
mouse-ului ia o formă specifică.
•℘ Apăsarea repetată a butonului corespunzător opţiunii “nu” (N) face ca elementele
aflate în imediata vecinătate a zonei de selecţie să fie preselectate pe rând.
•℘ In momentul în care este preselectat elementul dorit, se apasă butonul mouse-ului
ce corespunde opţiunii “da” (Y).
Selectarea elementelor din arborele de definire a modelului este o metodă

convenabilă de selecţie, mai ales în situaţia în care elementele au nume sugestive. Oricum,
selectarea unui element în arborele de definire conduce automat la supraluminarea acestuia
în zona grafică. Pentru selectarea mai multor elemente consecutive, se efectuează un clic
de mouse pe primul element, se apasă tasta Shift şi se menţine apăsată, apoi se selectează
ultimul element dorit. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente care nu se află unul
după celălalt în arborele de definire, se menţine apăsată tasta Ctrl în timpul efecuării
selecţiilor.
Modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie
Datorită faptului că blocurile grafice de construcţie sunt elemente parametrizate,

modificarea acestora după ce au fost realizate se poate face cu uşurinţă.
Pentru modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie:

•℘ Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a
modelului;
•℘ Din aticolul de meniu Edit se alege opţiunea Definition, sau se apasă butonul din
dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In
urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog corespunzătoare definirii blocului
grafic de construcţie selectat.

•℘ Se fac modificările dorite, prin specificarea unor noi parametri dimensionali sau
alegerea altor referinţe;
•℘ Se apasă butonul OK (Apply) pentru acceptarea modificărilor, sau se apasă butonul
Cancel pentru anularea acestora. Combinaţia Edit Definition – Cancel se
utilizează frecvent în situaţia în care se doreşte vizualizarea modului în care a fost
definit un bloc grafic de construcţie.
Copierea blocurilor grafice de construcţie
Pentru a copia un bloc grafic de construcţie în cadul aceleiaşi piese:

•℘ Se selectează blocul de construcţie dorit;
•℘ Se apasă tasta Ctrl;
•℘ Cu tasta Ctrl apăsată se trage de element şi se deplasează în noua poziţie.
Pentru a copia blocuri grafice de construcţie de pe o piesă pe alta:

•℘ Se deschid fişierele ce conţin cele două piese;
•℘ Se dimensionează ferestrele celor două piese astfel încât ambele să fie vizibile pe
ecran (Windows, Tile Horizontally sau Tile Vertically);
•℘ Se selectează elementele dorite (de pe o piesă) şi apoi se trag cu mouse-ul pe
cealaltă piesă. Pentru copiere se mai poate utiliza şi procedura Windows clasică:
Copy – Paste.
Relaţiile părinte – copil
Datorită faptului că procesul de modelare a unei piese cu ajutorul blocurilor grafice

de construcţie este un proces cumulativ, unele elemente sunt realizate inevitabil înaintea
celorlalte. Elementele care sunt realizate mai târziu în timpul procesului de modelare, sunt
legate, direct sau indirect, de unele sau de toate elementele care le preced. Relaţiile care se
stabilesc între elemente în timpul construcţiei modelului, se numesc relaţii părinte – copil
(elementele referite sunt părinţi pentru elementele care fac referire
la ele – de exemplu o gaură este copilul elementului în care aceasta
este dată). Aceste relaţii conferă flexibilitate şi inteligenţă
modelului 3D realizat.
Pentru vizualizarea relaţiilor părinte – copil:

•℘ Se selectează elementul ale cărui relaţii părinte – copil se
doresc a fi vizualizate;
•℘ Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege
opţiunea Parent/Child din meniul cursor. Relaţiile părinte
– copil nu se pot modifica folosind caseta de dialog
Parent/Child Relationships, acestea pot fi numai
vizualizate.
Reordonarea blocurilor grafice de construcţie în arborele de definire a modelului
Regenerarea elementelor care compun modelul, atunci când se lansează în execuţie

comanda Rebuild sau când o altă comandă provoacă regenerarea, se face în ordinea în care

acestea apar în arborele de definire. Ordinea elementelor în arbore poate fi modificată cu

respectarea condiţiei ca un copil să nu ajungă niciodată în arbore deasupra părintelui său.
Pentru modificarea poziţiei unui element, în arborele de definire a modelului:

•℘ Se poziţionează cursorul deasupra numelui elementului dorit;
•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se trage elementul în poziţia dorită.
Elementul selectat va fi repoziţionat în arbore, imediat sub elementul care este
supraluminat. Dacă repoziţionarea este posibilă, cursorul mouse-ului ia forma unei
săgeţi cu vârful orientat spre stânga, iar dacă nu, acesta ia forma unui cerc barat.
In exemplul următor, tăietura realizată prin extrudare (Cut-Extrude1) a fost iniţial

construită înaintea realizării piesei cu pereţi subţiri (Shell1). Apoi, poziţia elementului
Shell1 a fost modificată astfel încât acesta să fie regenerat înaintea tăieturii. Rezultatul
acestei modificări se observă în figura din partea dreaptă.
Utilizarea ecuaţiilor
Ecuaţiile se utilizează pentru definirea relaţiilor matematice între parametrii

dimensionali în cadrul documentelor SolidWorks de tip piesă (Part) sau ansamblu
(Assembly).
Pentru adăugarea unei ecuaţii în cadrul unui document SolidWorks:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools,
sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bară principal)
şi apoi articolul Equations;
•℘ In caseta de dialog Equations, se apasă butonul Add;
•℘ Se scrie ecuaţia de legătură între diferiţii parametri dimensionali
ai modelului (în caseta New Equation). Numărul maxim de caractere din care
poate fi alcătuită o ecuaţie este 512. Evaluarea expresiei se face de la stânga la
dreapta.

•℘ Se apasă butonul OK. Ecuaţia este afişată în caseta de dialog Equations, iar
valoarea numerică rezultată în urma evaluării expresiei, este afişată în coloana
Evaluates to.
•℘ Dacă se doreşte adăugarea de ecuaţii în continuare, se apasă din nou butonul Add,
iar dacă nu, se apasă butonul OK
pentru închiderea casetei de dialog
Equations. După închiderea casetei
de dialog, în arborele de definire a
modelului apare un repertoar numit
Equations.
•℘ Se apasă butonul Rebuild pentru
regenerarea modelului cu noile
valori pentru parametrii modificaţi
prin ecuaţie.
Pentru modificarea unei ecuaţii existente:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul
de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations;
•℘ Se apasă butonul Edit All din caseta de dialog Equations;
•℘ Se modifică în mod corespunzător ecuaţia sau ecuaţiile din caseta de dialog Edit
Equations şi apoi se apasă butonul OK;
•℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului.
Pentru ştergerea unei ecuaţii:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul
de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations;
•℘ Se selectează numărul ecuaţiei (din partea stângă) şi se apasă butonul Delete din
caseta de dialog Equations;
•℘ Se apasă butonul OK, apoi se apasă butonul Rebuild.
Se recomandă cu insistenţă ca orice relaţie care se scrie între parametrii modelului

să fie comentată. Dacă în momentul scrierii ecuaţiei este foarte clar ceea ce se doreşte a se
realiza prin introducerea unei anumite relaţii între parametrii modelului, s-ar putea ca la o
nouă consultare a documentului SolidWorks (care poate surveni după o perioadă mai
îndelungată de timp), să nu mai fie chiar aşa de uşor de înţeles la ce anume se referă
ecuaţia. Comentarea ecuaţiilor se face atât pentru cel care a construit modelul, cât şi pentru
cei care îl consultă sau care trebuie să-i aducă modificări.
Adăugarea comentariilor se poate face în momentul definirii ecuaţiei sau ulterior.
Orice comentariu începe cu simbolul ( ‘ ). Tot ce se tipăreşte după acest simbol nu mai este
luat în considerare de către sistem atunci când se face evaluarea expresiei.
In cadrul unei ecuaţii, pot fi folosiţi următorii operatori şi funcţii:
Operatorul Numele operatorului Observaţii

sau funcţia sau al funcţiei
+ adunare
- scădere
* înmulţire
/ împărţire
^ ridicare la putere

Operatorul Numele operatorului Observaţii

sau funcţia sau al funcţiei
sin(α) sinus α este exprimat în radiani
cos(α) cosinus α este exprimat în radiani
tan(α) tangentă α este exprimat în radiani
abs(a) modul funcţia returnează valoarea absolută a lui a
exp(n) exponenţială funcţia returnează pe e la puterea n
log (a) logaritmică funcţia returnează logaritmul natural din a
sqr(a) rădăcină pătrată funcţia returnează rădăcina pătrată a lui a
int(a) întreg funcţia returnează valoarea întreagă a lui a
sgn(a) semn funcţia returnează semnul lui a
pi constanta π
Suprimarea blocurilor grafice de construcţie
Suprimarea blocurilor grafice de construcţie constă în anularea temporară a afişarii

acestora fără ca ele să fie eliminate din arborele de definire a modelului. De asemenea,
elementele suprimate nu sunt luate în considerare de către sistem, atunci când se efectuează
calculele specifice pentru determinarea volumului, masei, suprafeţei, etc.
Anularea temporară a afişării blocurilor grafice de construcţie se utilizează atunci
când se modelează familii de piese şi membrii familiei diferă unul de altul nu numai prin
dimensiuni ci şi prin formă, atunci când se doreşte realizarea unei noi variante pentru o
piesă existentă, sau în situaţiile în care se doreşte mărirea vitezei de regenerare sau de
redesenare.
Uneltele SolidWorks cu ajutorul cărora se realizează suprimarea blocurilor grafice
de construcţie, respectiv cele cu care se
anulează suprimarea, se găsesc în caseta cu
instrumente Tools. Dacă butoanele nu apar
în această casetă, ele pot fi adăugate
(Tools, Customize, Commands).
Suprimarea elementelor este
guvernată de relaţiile părinte - copil care există între blocurile grafice 3D ale modelului.
Dacă se suprimă un element care are copii, atunci va fi anulată si afişarea copiilor.
Golul iniţial Nesuprimat Suprimat Nesuprimat

Copiile Nesuprimate Suprimate Suprimate
Pentru suprimarea unui element:

•℘ Se selectează elementul dorit din arborele de definire a modelului sau o faţă a
blocului grafic de construcţie din zona grafică. Pentru selecţie multiplă, se apasă şi
se menţine apăsată tasta Ctrl.
•℘ Se apasă butonul Suppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit,
Suppress;

•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se activează opţiunea Suppressed şi apoi

se apasă butonul OK.
Pentru anularea suprimării unui element:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat)
din arborele de definire a modelului;
•℘ Se apasă butonul Unsuppress din caseta cu
instrumente Features, sau Edit, Unsuppress;
•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se
dezactivează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă
butonul OK.
Pentru anularea suprimării unui element şi a tuturor copiilor acestuia:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a
modelului;
•℘ Se apasă butonul Unsuppress with Dependents din caseta cu instrumente
Features, sau Edit, Unsuppress with Dependents. Elementul suprimat şi toate
celelalte elemente legate de acesta vor fi reafişate pe ecran.
Piese derivate
In SolidWorks se pot realiza piese noi, pornind de la piese existente. Aceste noi
piese, se numesc piese derivate, au ca şi prim element în arborele de definire piesa
originală şi sunt legate de aceasta prin aşa numitele referinţe externe. Orice modificare a
originalului este automat reflectată şi în piesa derivată.
Când o piesă are referinţe externe, numele acesteia în arborele de definire a
modelului este urmat de semnul ->. Pentru vizualizarea numelui, locului şi a stării
documentului referit, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra piesei derivate, se
apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea List External
References.
In SolidWorks este posibilă generarea a trei tipuri de piese derivate: Base part,
Mirror Part şi Derived Component Part.
Cu ajutorul comenzii Base Part se generează piese care au ca şi element de

construcţie de bază o altă piesă.
Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o piesă existentă:

•℘ Se deschide un nou document SolidWorks de tip piesă (Part);
•℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Base Part;
•℘ Se selectează documentul piesă dorit şi apoi se apasă butonul Open (sau se
efectuează un dublu clic pe numele fişierului).
Cu ajutorul comenzii Mirror Part se crează versiuni în oglindă ale unei piese
existente. Această comandă se
utilizează frecvent în cazul în
care se doreşte realizarea
versiunii pentru mâna stângă
sau dreaptă a unei piese (de

exemplu o carcasă de mouse asimetrică).
Acest tip de oglindire conduce la rezultate diferite, comparativ cu Mirror Feature

sau Mirror All.
Pentru realizarea unei versiuni în oglindă a unei piese:

•℘ Intr-un document SolidWorks de tip piesă, se selectează un plan sau o suprafaţă
plană a modelului în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii;
•℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Mirror Part.
Piesa oglindită va fi deschisă într-o nouă fereastră.
Cu ajutorul comenzii Derive Component Part se pot realiza piese pornind de la o

componentă a unui ansamblu. Piesele derivate create în acest mod, conţin toate blocurile
grafice de construcţie realizate în contextul ansamblului. De exemplu se poate crea
cavitatea activă a unei matriţe în contextul unui ansamblu, şi apoi prin derivare se pot
obţine semimatriţele. Piesele derivate păstrează legăturile cu componentele din cadrul
ansamblului şi orice modificare va fi automat reflectată.
Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o componentă a unui ansamblu:

•℘ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, se selectează componenta dorită;
•℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu File şi apoi Derive
Component Part. Piesa derivată va fi deschisă într-o nouă fereastră de tip piesă.
Modificarea pieselor obţinute prin derivare se reduce doar la adăugarea unor noi
blocuri grafice de construcţie. Pentru a se opera modificări într-o piesă derivată, este
necesar a se acţiona asupra originalului.
Pentru modificarea piesei originale:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei derivate în arborele
de definire a modelului, şi se apasă butonul din dreapta;
•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit In Context. Dacă piesa derivată s-a
obţinut cu ajutorul comenzii Base Part sau Mirror Part, atunci se va deschide
documentul piesei originale, iar dacă piesa a fost obţinută pornind de la un
ansamblu, se va deschide documentul ce conţine acel ansamblu.
•℘ Se operează modificările dorite asupra piesei. Aceste modificări se vor reflecta în
toate piesele derivate care au această piesă ca şi original.
Când se salvează o piesă care are referinţe externe, odată cu aceasta sunt salvate şi
calea unde se află documentul referit (originalul) precum şi identificatorul intern (ID) al
acestuia. Programul are nevoie de aceste informaţii pentru a putea localiza şi verifica
documentul original la proxima deschidere a piesei derivate. Dacă din greşeală se modifică
locul originalului sau numele acestuia, la prima deschidere a piesei derivate programul
avertizează că nu poate găsi fişierul referit şi dă posibilitatea utilizatorului să rezolve
problema.

Realizarea ansamblurilor de piese

Un amsamblu poate fi creat folosind metoda de proiectare “de jos în sus”, atunci
când se realizează toate piesele componente ca şi entităţi individuale, fără legături directe
între ele, metoda de proiectare “de sus în jos”, atunci când se începe cu proiectarea
ansamblului şi piesele componente se realizează în contextul acestuia, sau o metodă de
proiectare combinată, când o parte din componentele ansamblului sunt realizate ca
elemente separate, iar celelalte sunt proiectate în contextul ansamblului. Elementele
componente ale unui ansamblu pot fi atât piese individuale, numite pe scurt componente,
cât şi alte ansambluri realizate anterior, numite în acest caz subansambluri. Pentru cele mai
multe dintre operaţiile care se efectuează în cadrul unui ansamblu, cele două tipuri de
elemente sunt tratate identic.
Un document SolidWorks de tip ansamblu are extensia .sldasm, iar în cadrul
acestuia elementele componente sunt doar referite. Cu alte cuvinte, atunci când se
realizează un ansamblu, în cadrul acestuia se definesc doar relaţiile între componente, iar
orice modificare ce se operează asupra unui component va fi înregistrată în fişierul acelui
element. In acest fel modificările se vor reflecta în toate ansamblurile care apelează
elementul modificat.
O fereastră “ansamblu” tipică este prezentată în figura următoare:
Arborele de definire a ansamblului conţine următoarele elemente:

- numele ansamblului (primul articol din arbore);
- planele implicite(Plane1, Plane2 şi Plane3) şi originea ansamblului (Origin);
- repertoarele Lighting şi Annotations;

- elementele componente ale ansamblului (piese individuale şi subansambluri);

- relaţiile dintre componentele ansamblului MateGroup;
- blocurile grafice de construcţie realizate în ansamblu ( găuri şi elemente de tip
îndepărtare de material) şi elementele obţinute prin copiere multiplă.
In cadrul unui ansamblu, un element poate fi inserat de mai multe ori. Fiecare
componentă are un sufix <n>, iar pentru fiecare instanţă, numărul n este incrementat cu o
unitate. In arborele de definire a ansamblului, numele elementelor componente pot fi
precedate de simboluri ce indică starea elementului respectiv (absenţa prefixului indică
faptul că poziţia elementului este complet definită):
- (-) underdefined (poziţia elementului în cadrul ansamblului nu este complet
definită, acesta putându-se mişca liber în limita gradelor de libertate neanulate);
- (+) overdefined (poziţia elementului este supradefinită);
- (f) fixed (elementul este fixat într-o anumită poziţie. De regulă, în cadrul unui
ansamblu, un singur element ar trebui să posede acest prefix);
- (?) not solved (poziţia elementului nu poate fi determinată de către sistem).
Adăugarea elementelor componente în cadrul unui ansamblu
Atunci când se inserează un element într-un ansamblu, se stabileşte o legătură între

documentul de tip ansamblu şi documentul (fişierul) elementului inserat. Deşi elementul
apare în cadrul ansamblului, datele care îl definesc rămân în fisierul original. Orice
modificare survenită în acest fişier se va reflecta în ansamblu.
Pentru inserarea unui element utilizând articolele de meniu;

•= In cadrul unui document de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege
articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Component şi opţiunea From File. In
urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Insert Component.
•= Se selectează numele fişierului ce conţine componenta care urmează a fi inserată

(piesă sau ansamblu);
•= Se activează opţiunea Preview, dacă se doreşte vizualizarea elementului înainte de
a fi inserat;
•= Se apasă butonul Open din caseta de dialog Insert Component;

•= Se inserează elementul în cadrul ansamblului prin efectuarea unui clic în zona

grafică.
Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” (trage şi lasă)
atunci când este deschis fişierul piesei (subansamblului):
•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie şi fişierul sursei (dacă acesta nu este
deja deschis);
•= Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Window şi apoi se alege
opţiunea Tile Horizontally (sau Tile Vertically);
•= Din arborele de definire a modelului (fişierul sursă), se selectează pictograma
elementului care urmează a fi inserat în ansamblu (primul element din arbore), se
deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se
eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă se inserează o piesă individuală
(nu un subansamblu), aceasta poate fi selectată din zona grafică a ferestrei
documentului sursă.
Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” din Windows
Explorer:
•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie;
•= Se deschide Windows Explorer-ul;
•= Se selectează pictograma fişierului ce
conţine elementul care urmează a fi inserat
în ansamblu, se deplasează cursorul mouse-
ului în zona grafică a documentului
ansamblu şi se eliberează butonul din
stânga al mouse-ului. Dacă piesa are mai
multe configuraţii, se deschide caseta de
dialog Select a configuration. In acest caz
se alege configuraţia dorită şi apoi se apasă
butonul OK.
Poziţionarea aproximativă a componentelor în cadrul unui ansamblu
După ce elementele componente ale ansamblului au fost inserate, acestea pot fi

deplasate, rotite sau fixate într-o anumită poziţie. Poziţionarea aproximativă se foloseşte
pentru a uşura munca atunci când se stabilesc relaţiile de asamblare (poziţionarea precisă a
componentelor prin împerecherea acestora). Atâta timp cât poziţia unui element în cadrul
unui ansamblu nu este complet definită (elementul nu are toate cele şase grade de libertate
anulate), acesta poate fi mişcat în limita gradelor de libertate neanulate, în acest fel
putându-se simula funcţionarea mecanismelor.
Pentru a fixa un element într-o anumită poziţie:

•= Se selectează elementul dorit din arborele de definire a
ansamblului sau din zona grafică;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul
cursor se alege opţiunea Fix.
Pentru a reda unui element gradele de libertate anulate prin

fixarea sa într-o anumită poziţie:

•= Se selectează elementul vizat din arborele de definire a ansamblului sau din zona
grafică;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea
Float.
Atunci când se mişcă un component în cadrul unui ansamblu, acesta păstrează toate
legăturile care au fost stabilite prin relaţii de asamblare între el şi celelalte elemente ale
ansamblului. Mişcarea se poate face numai în limita gradelor de libertate neanulate (nu se
pot mişca acele elemente a căror poziţie este complet definită prin relaţii de asamblare, sau
elementele fixate).
Pentru deplasarea uni element în cadrul unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Move Component din caseta cu instrumente Assembly, sau
Tools, Component, Move;
•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică
sau din arborele de definire a ansamblului);
•= Prin tragere cu mouse-ul se deplasează în poziţia
dorită.
Pentru rotirea liberă a unui component:

•= Se apasă butonul Rotate Component Around Centerpoint din caseta cu
instrumente Assembly, sau Tools, Component,
Rotate;
•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau
din arborele de definire a ansamblului);
•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.
(Selectarea butonului Rotate View din caseta cu instrumente View, roteşte întregul
ansamblu).
Pentru rotirea unui component în jurul unei axe:

•= Se selectează o axă, o muchie liniară sau un segment de dreaptă dintr-o schiţă;
•= Se apasă tasta Ctrl şi se selectează elementul care
urmează a fi rotit;
•= Se apasă butonul Rotate Component Around Axis
din caseta cu instrumente Assembly;
•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.
Poziţionarea precisă a elementelor componente din cadrul unui ansamblu
Poziţionarea precisă a elementelor în cadrul unui ansamblu se realizează prin

intermediul constrângerilor geometrice de tipul: coincidenţă, tangenţă, paralelism,
perpendicularitate, etc. Aceste constrângeri se numesc relaţii de asamblare sau relaţii de
împerechere a elementelor. Fiecare relaţie de asamblare este specifică pentru o anumită
combinaţie de elemente geometrice.
Când se crează un nou ansamblu, în arborele de definire a acestuia apare în mod
automat un grup de relaţii geometrice, iniţial gol şi cu numele implicit MateGroup1.
Fiecare relaţie de asamblare care se stabileşte între elementele ansamblului va fi adăugată
acestui grup. Pentru vizualizarea relaţiilor de asamblare stabilite în cadrul ansamblului se

efectuează un clic de mouse pe semnul +, semn ce precede numele grupului de relaţii.

Fiecare relaţie din cadrul grupului are ataşate numele elementelor între care s-a stabilt acea
relaţie geometrică.
Toate relaţiile geometrice din cadrul unui grup de relaţii sunt rezolvate împreună,
ordinea în care acestea apar neavând nici o importanţă.
Pentru stabilirea relaţiilor de asamblare între componentele unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Mate (agrafa) din caseta cu instrumente Assembly, sau Insert,
Mate. In urma aceste acţiuni se deschide
caseta de dialog Assembly Mating.
•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor
relaţii de asamblare înainte de închiderea
casetei de dialog, se apasă butonul din
stânga sus a acesteia;
•= Se selectează feţele, muchiile, vârfurile
sau planele dorite. Acestea vor fi listate
în caseta Items Selected.
•= Se selectează tipul de relaţie care
urmează a fi stabilit între elementele
selectate (în zona Mate Types a casetei
de dialog). Sunt disponibile pentru
selecţie numai relaţiile valide. Dacă s-a
selectat opţiunea Distance sau Angle, se
va introduce şi valoarea numerică dorită.
•= Se selectează o condiţie de aliniere din
zona Alignment Condition a casetei de dialog:
Aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea acelaşi sens);
Anti-aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea sensuri opuse);
Closest (componentele vor fi Aligned sau Anti-aligned, în funcţie de numărul
minim de mişcări pe care trebuie să îl execute piesele atunci când se stabileşte
relaţia de asamblare);
•= In zona Workbench a casetei de dialog se apasă butonul Preview pentru a vedea
cum arată ansamblul atunci când va fi aplicată relaţia de asamblare;
•= Dacă este necesară schimbarea sensului de măsurare a distanţei sau a unghiului
atunci când s-a ales Distance sau Angle, se activează opţiunea Flip Dimension to
Other Side.
•= Dacă în urma apăsării butonului Preview se constată că nu s-a ales corespunzător
condiţia de aliniere, se apasă butonul Undo, se modifică opţiunea şi se apasă din
nou butonul Preview;
•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare şi aplicarea simultană a
lor, se activează opţiunea Defer Mate. Sistemul va aplica relaţiile de asamblare fie
în momentul în care se închide caseta de dialog Assembly Mating, fie atunci când
se dezactivează opţiunea Defer Mate.
•= Se apasă butonul Apply.
Pentru modificarea relaţiilor de asamblare existente:

•= Se expandează grupul de relaţii (MateGroup) din arborele de definire a
ansamblului;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra relaţiei care urmează a fi modificată;

Edit Definition;
•= In caseta de dialog Assembly Mating se face modificarea dorită. Nu se poate
schimba tipul relaţiei de asamblare.
•= Se apasă butonul Apply.
In figurile următoare sunt prezentate efectele

modificării condiţiilor de aliniere pentru
constrângerile de tipul Coincident şi Distance, şi al
schimbării sensului de măsurare pentru constrângerea
de tipul Distance.
In toate exemplele s-au folosit aceleaşi
suprafeţe la stabilirea relaţiilor de asamblare, iar
pentru o mai bună vizualizare, piesele s-au
reprezentat secţionate. Suprafeţele selectate
Pentru ştergerea unei relaţii de asamblare:

•= Se selectează, din arborele de definire a asamblului, relaţia care urmează a fi
ştearsă;
•= Se apasă tasta Delete, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu
Edit şi apoi Delete;
•= Se apasă butonul Yes pentru a confirma ştergerea relaţiei. Aceasta va fi ştearsă din
toate configuraţiile ansamblului.

Reprezentări ale ansamblului cu componentele separate (vederi explodate)
Deseori, pentru a se putea înţelege mai bine cum a fost construit un ansamblu sau
pentru a genera documentaţia 2D necesară la montaj, este utilă reprezentarea ansamblului
cu componentele separate (reprezentare în explozie). In SolidWorks este posibilă realizarea
unei singure vederi explodate pentru fiecare configuraţie a ansamblului.
O vedere explodată poate fi generată automat, cu ajutorul opţiunii AutoExplode (se
recomandă utilizarea acestei opţiuni atunci când ansamblul are puţine elemente), sau
manual prin definirea individuală a fiecărui pas de explozie (această variantă se utilizează
de regulă la ansambluri cu număr mare de componente).
Pentru generarea unei reprezentări a ansamblului cu componentele separate, utilizând

AutoExplode:
•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded
View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder.
•= In caseta de dialog Assembly Exploder se apasă butonul AutoExplode şi apoi
butonul OK.
•= Pentru generarea pe cale manuală a unei vederi explodate:

•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded
View. In urma acestei acţiuni se deschide
caseta de dialog Assembly Exploder.
•= Se apasă butonul New din zona Step
Editing Tools. In urma apăsării acestui
buton, caseta de dialog se extinde şi
fiecare zonă a acesteia se activează în
ordinea necesară realizării unui pas în
cadrul vederii explodate.
•= Se selectează o faţă sau o muchie care
este paralelă cu direcţia în care se doreşte
deplasarea elementului vizat. In zona
grafică a ferestrei ansamblului apare o
săgeată care indică direcţia şi sensul de
deplasare, iar elementul selectat apare în
caseta Direction to explode along.
•= Se selectează, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică, unul sau
mai multe elemente care urmează a fi deplasate de-a
lungul direcţiei stabilite la pasul anterior. Numele acestor
elemente va fi listate în caseta Components to explode.
•= Se apasă butonul Apply din zona Step Editing Tools a
casetei de dialog. Componentele selectate vor fi deplasate
de-a lungul direcţiei stabilite, în acelaşi timp apărând pe
ecran şi un element de control (mâner) sub forma unui
triunghi.
•= Cu ajutorul mouse-ului, prin tragere de mâner, se aduc
elementele în poziţia dorită;
•= Se apasă butonul Apply, pentru confirmarea acestui pas.
•= Dacă se doreşte deplasarea elementelor cu o anumită valoare, se introduce această
valoare în caseta Distance, iar dacă sensul de deplasare nu este cel corespunzător,
se activează opţiunea Reverse direction.

•= Se definesc în mod asemănător toţi paşii, iar când rezultatul este cel scontat, se
apasă butonul OK al casetei de dialog.
Pentru modificarea unei vederi explodate:

•= In ConfigurationManager, se expandează configuraţia ansamblului (prin
efectuarea unui clic de mouse pe semnul + din stânga numelui configuraţiei), astfel
încât să poată fi selectat elementul ExplView;
•= Se expandează elementul ExplView pentru a vedea paşii definiţi la realizarea
vederii explodate;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui pasului care urmează a fi
modificat (Explode Step#) sau easupra elementului ExplView, se apasă butonul
din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition;
•= In caseta de dialog Assembly Exploder se utilizează butoanele Next Step şi
Previous Step pentru a trece de la un pas la altul;
•= Se fac modificările dorite în cadrul fiecărui pas, după care se apasă butonul Apply;
•= Când rezultatul modificărilor este cel corespunzător, se apasă butonul OK al casetei
de dialog.
Detectarea zonelor de interferenţă dintre elementele componente ale unui ansamblu
In ansamblurile complexe, cu număr mare de componente, poate fi dificil sau

uneori chiar imposibil de determinat pe cale vizuală dacă între elemente există zone de
interferenţă. Programul SolidWorks pune la dispoziţia utilizatorului instrumente
specializate cu ajutorul cărora se pot identifica şi vizualiza zonele de interferenţă dintre
piese.
Pentru determinarea zonelor de interferenţă dintre componentele unui ansamblu:

•= Din meniul bară principal, se selectează
articolul de meniu Tools şi apoi
Interference Detection. In urma
acestei acţiuni se deschide caseta de
dialog Interference Volumes.
•= Se selectează două sau mai multe
componente. Acestea vor fi afişate în
caseta Selected components. Dacă se
selectează numele ansamblului din
arborele de definire (top-level
assembly), vor fi luate în considerare
toate componentele ansamblului.
•= Se activează opţiunea Treat

coincidence as interference dacă se doreşte ca elementele coincidente (feţe ale

pieselor, muchii sau vârfuri care se ating sau se suprapun) să fie raportate ca
interferenţe.
•= Se apasă butonul Check. Dacă există interferenţe între elementele selectate acestea
vor fi listate în caseta Interference
results (este raportată câte o interferenţă
pentru fiecare pereche de elemente care
se suprapun sau vin în contact). Când se
selectează un articol din această listă, în
zona grafică apare paralelipipedul de
dimensiuni minime care înglobează
volumul de interferenţă, iar în caseta de
dialog sunt listate numele celor două
componente care interferează.
•= Cu caseta de dialog deschisă, se pot
selecta alte elemente pentru determinarea interferenţei. Se poziţionează cursorul
mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta, se alege opţiunea Clear
Selections, se selectează noile componente pentru care se doreşte verificarea
interferenţei şi se apasă butonul Check.
•= Pentru părăsirea casetei de dialog Interference Volumes se apasă butonul Close.
Modificarea culorii elementelor unui ansamblu
Implicit, elementele care se inserează într-un ansamblu au culoarea specificată în

fişierul de definire. Acest atribut poate fi modificat în cadrul ansamblului, şi, de asemenea,
se pot modifica proprietăţile de material cum ar fi: transparenţa, reflexia, etc. Aceste
modificări operate în documentul de tip ansamblu, nu afectează documentul original de tip
piesă.
Pentru modificarea culorii unui component al ansamblului:

•= Se selectează elementul dorit, din arborele de definire a ansamblului sau din zona
grafică. Dacă se doreşte selectarea mai multor componente se apasă şi se menţine
apăsată în timpul selecţiei tasta Ctrl.
•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu
instrumente Standard;
•= Se alege culoarea dorită din paleta de
culori disponibilă (caseta de dialog Edit
Color), sau se defineşte o nouă culoare
(pentru a se putea face acest lucru, se
apasă butonul Define Custom Colors);
•= Se apasă butonul Apply;
•= Dacă se doreşte atribuirea culorii implicite
a ansamblului se apasă butonul Use
assemby, iar dacă se doreşte utilizarea
culorii stabilite în fişierul în care este
definită piesa, se apasă butonul Remove.
•= Pentru închiderea casetei de dialog Edit Color, se apasă butonul OK sau Close.

Pentru stabilirea culorii implicite a ansamblului:

•= In arborele de definire a ansamblului se selectează primul element (top-level
assembly);
•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard;
•= Se alege o culoare din paleta de culori sau se defineşte una nouă, după care se apasă
butonul OK. Culoarea selectată este culoarea care va fi atribuită elementelor atunci
când se alege opţiunea Use assembly.
Pentru modificarea culorii şi a proprietăţilor de material a componentelor unui

ansamblu:
•= Se selectează elementul sau elementele dorite, din arborele de definire a
ansamblului sau din zona grafică
(pentru selecţie multiplă se foloseşte
tasta Ctrl);
•= Se apasă butonul din dreapta al
mouse-ului şi din meniul cursor se
alege opţiunea Component
Properties;
•= In caseta de dialog Component
Properties se apasă butonul Color;
•= Din caseta de dialog Assembly
Instance Color se alege una din
opţiunile Use Assembly, Change
Color sau Remove Color;
•= Dacă se doreşte modificarea
proprietăţilor de material, se apasă
butonul Advanced;
•= Se fac modificările dorite în caseta de
dialog Material Properties;
•= Se apasă butonul OK mai întâi în
caseta de dialog Material Properties,
apoi în caseta Assembly Instance
Color şi în final în caseta de dialog
Component Properties.
Pentru modificarea culorii tuturor instanţelor unui component, modificare operată

inclusiv în fişierul de definire a piesei:
•= Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a
ansamblului;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Part din
meniul cursor;
•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Tools apoi Options şi Color;
•= Din caseta System se alege elementul Shading şi apoi se apasă butonul Edit;
•= Se alege culoarea dorită din caseta Color, se apasă butonul OK pentru a închide
această casetă de dialog, apoi se apasă butonul OK din caseta Options.
Edit Assembly: Numele Ansamblului.

Modelarea pieselor în contextul ansamblului

Modelarea pieselor în contextul ansamblului se utilizează în cadrul proiectării de
sus în jos (atunci când se începe cu proiectarea ansamblului).
Totdeauna când se realizează sau se modifică o componentă (piesă sau
subansamblu) în contextul ansamblului, aceasta este afişată cu o culoare specifică (implicit
culoarea roz). In acest fel se scoate în evidenţă faptul că se modifică acea componentă şi nu
ansamblul.
Crearea şi modificarea pieselor în contextul ansamblului
Când se crează o piesă în contextul ansamblului, se poate face referire la oricare

element al acestuia, realizându-se pe această cale o piesă “inteligentă”, ce are înmagazinate
în baza de date intenţiile de proiectare. Fiecare piesă realizată în acest fel are propriul fişier
de definire, astfel încât ea poate fi modificată independent de ansamblul în care a fost
creată iniţial.
Pentru a crea o piesă în contextul unui ansamblu:

•µ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege
articolul de meniu Insert, Component şi New Part;
•µ In caseta de dialog Save As, se introduce numele noii piese şi apoi se apasă butonul
Save. Numele piesei apare în arborele de definire a ansamblului, iar cursorul ia o
formă specifică (o săgeată care are ataşat un paralelipiped);
•µ Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Intre
planul Plane1 al noii piese şi suprafaţa selectată, se stabileşte automat o relaţie de
tipul InPlace, relaţie care defineşte complet poziţia piesei în cadrul ansamblului (îi
anulează acesteia toate cele şase grade de libertate). Dacă se doreşte repoziţionarea
acestei componente, trebuie mai întâi anulată relaţia de tipul InPlace.
•µ Se realizează piesa cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, folosind metodele
cunoscute de la realizarea pieselor ca entităţi individuale.
•µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu
instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul
mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu
există nici un element al ansamblului, se apasă
butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege
opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.
Pentru a modifica o piesă în contextul ansamblului:

•µ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei (în arborele de
definire a ansamblului) sau deasupra acesteia în zona grafică, şi se apasă butonul
din dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Part. O altă modalitate de a
iniţia procesul de modificare a unei piese în contextul ansamblului este selectarea
acesteia şi apăsarea butonului Edit Part din caseta cu instrumente Assembly.
•µ Se fac modificările dorite;
•µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu
instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică
într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din
dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele
Ansamblului.

Copierea multiplă a componentelor
Dacă într-un ansamblu este nevoie de mai multe instanţe ale unui element, iar
aceste cópii sunt dispuse după o anumită schemă de poziţionare, se poate utiliza funcţia de
copiere multiplă.
Realizarea cópiilor multiple în cadrul unui ansamblu se poate face în două moduri:
prin definirea unei scheme de copiere (copiere circulară sau după o schemă de tipul “linii şi
coloane”) sau prin utilizarea unei scheme care a fost deja definită atunci când s-a realizat
unul din elementele ansamblului (de exemplu inserarea suruburilor de fixare în găurile,
deja existente, ale unui capac).
Pentru inserarea multiplă a componentelor prin definirea unei scheme de copiere:

•µ Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Insert şi apoi
Component Pattern;
•µ Din caseta de dialog Pattern Type, se alege opţiunea Define your own pattern
(Local), una dintre opţiunile Linear sau Circular şi apoi se apasă butonul Next;
•µ Se selectează componentele care urmează
a fi copiate, fie din zona grafică, fie din
arborele de definire a ansamblului. Aceste
elemente sunt listate în zona Seed
component(s) a casetei de dialog Local
Component Pattern.
•µ Se direcţionează intrările către caseta
Along Edge/Dim şi apoi se selectează un
element (muchie sau dimensiune liniară
pentru copiere după schemă liniară,
muchie, axă sau dimensiune unghiulară
pentru schemă de copiere circulară) pentru
definirea direcţiei de copiere;
•µ Se activează opţiunea Reverse Direction, dacă sensul de copiere nu este cel dorit;
•µ Se specifică spaţiul dintre instanţe şi numărul acestora, în casetele Spacing şi
Instances;
•µ Se apasă butonul Finish.
Pentru inserarea multiplă a componentelor prin utilizarea unei scheme de copiere

existentă:
•µ Se inserează în ansamblu o componentă care are blocuri grafice de construcţie
realizate prin copiere multiplă, şi unul sau
mai multe elemente, care la asamblare
utilizează aceste blocuri grafice de
construcţie;
•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul
relaţiilor de asamblare;
•µ Din meniul bară principal se alege
articolul de meniu Insert şi apoi
Component Pattern;
•µ Din caseta de dialog Pattern Type se
activează opţiunea Use an existing
feature pattern (Derived) şi apoi se
apasă butonul Next;

•µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate (din arborele de definire a

ansamblului sau din zona grafică). Acestea vor fi listate în zona Seed
component(s) a casetei de dialog Derived Component Pattern.
•µ Se direcţionează intrările către zona Pattern Feature şi apoi se selectează unul
dintre blocurile grafice realizate prin operaţia de copiere multiplă;
•µ Se apasă butonul Finish.
Pentru înlăturarea din ansamblu a unei instanţe obţinută prin copiere multiplă:
•µ Se selectează elementul care urmează a fi înlăturat (prin selectare cu mouse-ul din
zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);
•µ Se apasă tasta Delete.
Pentru restaurarea unei instanţe care a fost ştearsă:

•µ Se selectează, din arborele de definire a ansamblului, blocul care conţine instanţele
obţinute prin copiere multiplă, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din
meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;
•µ Din caseta Positions to Skip, se selectează instanţa care urmează a fi restaurată şi
apoi se apasă tasta Delete (pentru înlăturarea din listă).
Utilizarea schiţelor ca şi elemente auxiliare în ansamblu
O tehnică eficientă şi des utilizată în cadrul proiectării “de sus în jos”, este aceea a
utilizării schiţelor ca şi elemente auxiliare în cadrul ansamblului. Principalul avantaj al
folosirii acestei metode de proiectare, este posibilitatea de a face modificări într-un singur
loc, şi anume în schiţă, aceste modificări reflectându-se automat în ansamblu şi în
documentele SolidWorks de tip piesă ale elementelor ce compun ansamblul.
Pentru proiectarea unui ansamblu utilizând schiţe auxiliare:

•µ Se realizează în cadrul ansamblului o schiţă ale cărei elemente reprezintă piesele
ansamblului;
•µ Se proiectează piesele ansamblului, stabilind relaţii geometrice între acestea şi
elementele schiţei auxiliare.
In continuare este prezentată succint, (folosind ca exemplu o transmisie cu curea a

unui motor de automobil), tehnica proiectării ansamblurilor folosind schiţele auxiliare.
•µ In cadrul ansamblului se realizează o schiţă în care roţile de curea, respectiv rolele
întinzătoare sunt reprezentate prin cercuri, iar porţiunile drepte ale curelei sunt
reprezentate prin segmente de dreaptă tangente la aceste cercuri;
•µ Se dimensionează şi se poziţionează corespunzător fiecare element al schiţei;
•µ Pentru fiecare roată de curea şi rolă întinzătoare se realizează câte o piesă în contextul
ansamblului (la definirea blocurilor grafice de construcţie se vor folosi relaţii
geometrice de tipul Concentric, Coradial, etc.);

•µ Se realizează cureaua, tot ca şi piesă creată în contextul ansamblului folosindu-se şi în

acest caz constrângeri geometrice în care să fie implicate elementele schiţei auxiliare.
Ansamblul proiectat constă dintr-o curea şi un set de roţi a căror poziţie şi mărime
este dictată de schiţa auxiliară. Avantajul acestui mod de proiectare devine evident în
momentul în care se pune problema modificării ansamblului. De exemplu, prin acţionare
doar asupra elementelor schiţei auxiliare se pot:
repoziţiona roţile în cadrul ansamblului;
modifica dimensiunile roţilor de curea şi ale rolelor întinzătoare;
stabili parametrii dimensionali unghiulari care să controleze pentru fiecare roată
cât de mare să fie zona acoperită de curea, etc.
Când se părăseşte schiţa auxiliară, după efectuarea eventualelor modificări, în mod
automat ansamblul şi piesele componente sunt actualizate. Dacă s-ar proiecta acest
ansamblu fără a se utiliza schiţa auxiliară, şi ar fi necesare modificări ulterioare, acestea ar
trebui făcute la nivelul fiecărui element component, iar după fiecare modificare ar trebui
regenerat ansamblul.
Realizarea blocurilor grafice de construcţie într-un document de tip ansamblu
Atunci când se lucrează într-un document SolidWorks de tip ansamblu, se pot

realiza blocuri grafice de construcţie (de tipul “cut” şi “hole”), care vor exista numai în
ansamblu, nefiind modificate în nici un fel fişierele în care sunt definite componentele
acestuia. Stabilirea pieselor care vor fi afectate de blocurile grafice de construcţie create în
cadrul ansamblului, se realizează prin definirea aşa-numitului domeniu de acţiune.

Blocurile grafice de construcţie realizate în cadrul ansamblului se recomandă a fi

utilizate în situaţia în care acestea afectează mai mult de o componentă a ansamblului. De
asemenea, se recomandă ca înainte de realizarea blocurilor de construcţie în cardul
ansamblului, toate componentele să fie complet definite din punct de vedere al poziţiei
acestora, sau să fie blocate în anumite poziţii (folosind comanda Fix). In acest fel se evită
rezultatele neaşteptate care pot apărea la o eventuală modificare a poziţiei acestora.
Domeniul implicit de acţiune (scope) al blocurilor de construcţie realizate în cadrul
ansamblului include toate elementele componente ale acestuia. Dacă se doreşte ca numai
anumite elemente ale ansamblului să fie afectate, se va preciza explicit acest lucru, înainte
sau după realizarea blocurilor grafice de construcţie.
Pentru a defini domeniul de acţiune al blocurilor grafice de construcţie realizate în

cadrul ansamblului:
•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul
Feature Scope;
•µ Se selectează componentele
care să fie afectate de blocul
grafic de construcţie. Aceste
elemente vor fi afişate în
caseta de dialog Edit
Assembly Feature Scope.
Pentru înlăturarea unui element
din listă, se va selecta încă
odată acel element, iar pentru
înlăturarea tuturor elementelor,
se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi
din meniul cursor se alege opţiunea Clear Selections.
•µ Se apasă butonul OK.
Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin extrudare:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi
se schiţează profilul;
•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly
Feature, Cut, Extrude;
•µ In caseta de dialog Extrude Cut Feature se precizează toţi parametrii necesari
realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin extrudare a blocurilor grafice de
construcţie);
Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin revoluţie:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi
se schiţează profilul care urmează a fi rotit şi linia de axă (centerline);
Feature, Cut, Revolve;
•µ In caseta de dialog Revolve Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării
blocului grafic (a se vedea realizarea prin revoluţie a blocurilor grafice de
construcţie);

Pentru realizarea unui element de tip “hole” în cadrul unui ansamblu:

•µ Se selectează o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Selectarea se va
face în apropierea locului în care se doreşte plasarea găurii.
Feature, Hole Simple;
•µ Se precizează elementele de definire a găurii în caseta de dialog Hole Feature;
•µ Pentru a poziţiona gaura cu precizie, se aduce cursorul mouse-ului deasupra găurii
(în arborele de definire a ansamblului sau în zona grafică) şi se apasă butonul din
dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sketch şi apoi se poziţionează
gaura cu ajutorul parametrilor dimensionali sau a constrângerilor geometrice.
Pentru modificarea unui bloc grafic de construcţie realizat în cadrul ansamblului:

•µ Se selectează elementul vizat şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului;
•µ Din meniul cursor se alege una din opţiunile Edit Sketch, Edit Definition sau
Feature Scope;
•µ Se realizează modificările dorite.
Realizarea pieselor cu configuraţii complexe prin unirea pieselor cu configuraţii

simple
Uneori, pentru realizarea pieselor cu configuraţii complexe se poate apela la unirea

a două sau mai multe piese cu configuraţii simple. Operaţia de unire elimină suprafeţele
care se întrepătrund şi uneşte piesele într-un singur solid.
Pentru realizarea unei piese complexe prin unirea a două sau mai multe piese simple:
•µ Se modelează piesele cu configuraţie simplă şi apoi
se realizează un ansamblu în care se inserează aceste
piese;
•µ Se poziţionează piesele în cadrul ansamblului;
•µ Se salvează ansamblul (Save);
•µ Se realizează o nouă piesă în contextul ansamblului;
Din meniul barăprincipal se alege articolul de
meniu Insert, şi apoi Component, New Part;
Se introduce numele piesei cu configuraţie
complexă şi apoi se apasă butonul Save;
Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a
uneia dintre componentele ansamblului;
•µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu
Insert, şi apoi Features,
Join.
•µ Se selectează piesele care
urmează a fi unite pentru
a realiza piesa cu
configuraţie complexă.
Acestea vor fi listate în
zona Design component
a casetei de dialog Join.

•µ Se activează (dacă este necesar) opţiunile Hide input components şi/sau Force
surface to surface contact;
•µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join;
•µ Pentru părăsirea modului de lucru Editing Part, se poziţionează cursorul mouse-
ului undeva în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se
alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.
Pentru modificarea piesei complexe prin adăugare sau înlăturare de elemente:

•µ Se efectuează un clic de mouse pe semnul + care se găseşte la stânga piesei
complexe (obţinute prin unire);
•µ Se selectează elementul Join# şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului;
•µ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se
deschide caseta de dialog Join.
•µ Se efectuează modificările dorite (se adaugă sau se elimină piese din caseta Design
component);
•µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join.
Piesa complexă obţinută prin unirea a două sau mai multe piese cu configuraţie
simplă este dependentă atât de piesele originale cât şi de ansamblu. Aceasta înseamnă că
orice modificare operată asupra pieselor originale sau asupra poziţiei acestora în cadrul
ansamblului se va reflecta automat şi în piesa obţinută prin unire.
Modelarea pieselor sudate
Piesele sudate (structurile sudate) sunt ansambluri de elemente, unite între ele cu
ajutorul cordoanelor de sudură.
Pentru adăugarea unui cordon de sudură între componentele unui ansamblu:

•µ Se realizează elementele componente ale
ansamblului;
•µ Se deschide un document SolidWorks de tip
ansamblu şi se inserează elementele care
urmează a fi sudate;
•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul
relaţiilor de asamblare;
•µ Din meniul bară principal se alege articolul
de meniu Insert, apoi Assembly Feature,
Weld Bead;
•µ Din caseta de dialog Weld Bead Type se
alege tipul sudurii şi apoi se apasă butonul
Next;
•µ Din caseta de dialog Weld Bead Surface:
Se selectează forma suprafeţei libere a
cordonului de sudură (Surface Shape).
Aceasta poate fi plană (Flat), convexă
(Convex) sau concavă (Concave);
Se specifică parametrii Top Surface
Delta (distanţa dintre cel mai înalt punct

al cordonului de sudură şi suprafeţele de contact – pentru

cordoane convexe), Bottom Surface Delta (parametru
necesar cordoanelor de sudură concave) şi pentru sudurile
de colţ Radius (raza unei bile imaginare ce rulează de-a
lungul cordonului de sudură – muchiile cordonului de
sudură coincid cu punctele de tangenţă dintre bilă şi
suprafeţele sudate);
•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Surface (în urma acestei
acţiuni se deschide caseta de dialog Weld Bead Mate Surfaces);
•µ Se selectează suprafeţele necesare.
Pentru toate tipurile de sudură se
precizează Contact Faces (acele
suprafeţe care sunt unite de cordonul de
sudură).
In funcţie de tipul de sudură ales poate fi
necesară precizarea suprafeţeleor care
delimitează lungimea cordonului de
sudură (Stop Faces) şi suprafaţa de la
care se va măsura valoarea stabilită pentru
parametrul Top Surface Delta (Top
Faces).
•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Mate Surfaces;

•µ In caseta de dialog Weld Bead Part, fie se acceptă
numele implicit pentru fişierul în care va fi salvat
cordonul de sudură, fie se precizează un alt nume;
•µ Se apasă butonul Finish al casetei de dialog Weld
Bead Part.
Pentru modificarea cordonului de sudură:

•µ In arborele de definire a ansamblului se expandează crdonul de sudură, se
poziţionează mouse-ul deasupra elementuluiWeld Bead, se apasă butonul din
dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;
•µ In fiecare dintre casetele de dialog care se deschid se operează modificările dorite.
Trecerea de la o casetă la alta se face cu ajutorul butonului Next, iar când se ajunge
la ultima casetă de dialog se apasă butonul Finish.

Generarea documentaţiei 2D (vederi, secţiuni, detalii)

Realizarea documentaţiei 2D (realizarea desenelor) în SolidWorks se face în două
etape. Intr-o primă fază, pe baza modelului piesei sau pornind de la ansamblu, se generează
vederile 2D (proiecţii ortogonale, secţiuni şi vederi de detaliu). In faza a doua, se importă
parametrii dimensionali care au fost folosiţi la modelarea piesei, se introduc tabelele de
componenţă pentru ansambluri, se introduc informaţiile de tip text necesare şi apoi se
cosmetizează desenul.
Intre documentele SolidWorks de tip piesă (sau ansamblu) şi desen există
asociativitate uni sau bidirecţională, ceea ce înseamnă că orice modificare operată asupra
piesei sau ansamblului în fişierul de definire, se va reflecta automat şi în documentul de tip
desen.
Deşi la prima vedere generarea documentaţiei 2D poate părea o treabă simplă, în
realitate nu este o operaţie complet automatizată şi deseori consumă mult timp (în special
faza de cosmetizare a desenului).
Crearea unui document SolidWorks de tip desen
Documentele SolidWorks de tip desen au extensia .slddrw şi constau din una sau
mai multe vederi generate pe baza unui document de tip piesă sau ansamblu. Pentru a se
putea genera vederile, piesele sau ansamblurile asociate cu desenul trebuie să fie mai întâi
salvate.
Pentru a crea un document nou, de tip desen:

•= Din caseta cu instrumente Standard se apasă butonul New, sau din meniul bară
principal se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New;
•= In caseta de dialog New, se selectează Drawing şi apoi se apasă butonul OK.
•= Din caseta de dialog Template To Use, se selectează un şablon:
Standard Template. Sablon standard furnizat odată cu programul SolidWorks
(de exemplu A3-Landscape);
Custom Template. Sablon
utilizator definit anterior.
No Template. Fără şablon.
In acest caz se precizează
mărimea planşei (foii de
hârtie), fie prin alegerea din
listă fie prin specificarea
dimensiunilor atunci când se
alege opţiunea User
Defined.
•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Template To Use.
Modificarea parametrilor planşei pe care se realizează desenul
Parametrii care definesc planşa pe care se va realiza desenul (mărimea hârtiei,

factorul de scară, tipul de proiecţie, etc.) pot fi stabiliţi înaintea generării primei vederi sau
pot fi modificaţi în orice moment al procesului de realizare a documentaţiei 2D. Un desen

poate conţine mai multe planşe, iar în cadrul unei aceleiaşi planşe pot fi inserate vederile
mai multor piese.
Pentru specificarea parametrilor unei planşe:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de
definire a desenului, sau într-o zonă goală a desenului şi se apasă butonul din
dreapta;
•= Din meniul cursor, se alege opţiunea Properties;
•= Se operează modificările dorite în cadrul casetei de dialog Sheet Setup:
Name. Se introduce numele
planşei (de exemplu Plansa1);
Paper size. Se stabileşte
mărimea hârtiei pe care se
realizează desenul, prin selectare
din listă. Dacă se alege opţiunea
User Defined, este necesară
specificarea înălţimii (Height) şi
lăţimii (Width) hârtiei;
Scale. Se precizează factorul de
scară implicit pentru toate
vederile care vor fi inserate în
desen şi aparţin acestei planşe.
Factorul de scară poate fi
modificat ulterior, pentru fiecare
vedere în parte.
Template. Se alege şablonul
dorit din listă, sau se alege opţiunea Custom sau None. Dacă se alege opţiunea
Custom, se va utiliza butonul Browse pentru a selecta şablonul utilizator dorit.
Type of projection. Se stabileşte tipul de proiecţie (european – First angle sau
american – Third angle) care va fi utilizat la generarea vederilor.
Next view label, Next datum label. Se precizează litera din alfabet care va fi
utilizată atunci când se generează secţiuni sau când se marchează bazele de
cotare.
•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Sheet Setup.
Pentru adăugarea unei noi planşe în cadrul unui document SolidWorks de tip desen:
•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi subarticolul
Sheet. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului deasupra oricărui nume
de planşa (în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen)
şi apoi se poate apăsa butonul din dreapta şi alege opţiunea Add Sheet din meniul
cursor.
•= In caseta de dialog Sheet Setup se operează modificările dorite şi apoi se apasă
butonul OK.
Pentru a şterge o planşă din cadrul unui desen:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de
definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen şi se apasă butonul din
dreapta;
•= Din meniul cursor se alege opţiunea Delete;

•= Se apasă butonul Yes din caseta de dialog Confirm Delete pentru a confirma
ştergerea (acţiunile care conduc la pierdere de informaţie, de obicei cer confirmare).
Sabloane, planşe şi vederi
Entităţile de tip notă, elemente schiţate, etc., create în cadrul unui document de tip
desen, aparţin şablonului, planşei sau vederii care a fost activă în momentul realizării
entităţii respective. In general, pentru a putea fi modificată o astfel de entitate, trebuie
activat în prealabil “proprietarul” ei.
De exemplu, se activează o vedere şi se desenează o linie ce aparţine acestei vederi.
Dacă ulterior se mută sau se şterge vederea, segmentul de dreaptă va fi şi el mutat sau
şters. Pentru modificarea segmentului de dreaptă este necesar a se activa mai întâi vederea.
Dacă segmentul de dreaptă este desenat când este activă planşa, acesta nu este afectat
atunci când se mută sau se şterg vederile.
In cazul modificării şabloanelor, atâta timp cât acestea sunt active, de pe ecran
dispar toate celelalte elemente care aparţin planşei (vederi şi elemente schiţate sau note).
Pentru modificarea unui şablon:

•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul
Template. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului într-o zonă goală a
planşei pe care se realizează desenul sau deasupra numelui planşei în arborele de
definire a desenului, poziţionare urmată de apăsarea butonului din dreapta şi
alegerea opţiunii Edit Template din meniul cursor. Dacă planşa nu are definit un
şablon, se poate crea unul prin selectarea opţiunii Edit Template urmată de
apăsarea butonului Rebuild.
•= Se fac modificările dorite;
•= Pentru părăsirea modului de lucru Edit Template (modificare şablon), din meniul
bară principal se selectează articolul Edit şi apoi Sheet, sau din meniul cursor se
alege opţiunea Edit Sheet.
Vederile care se generează în cadrul unui document SolidWorks de tip desen, sunt
de două tipuri: vederi generate pe baza unei piese sau a unui ansamblu (Standard 3 View,
Named, Relative to Model) şi vederi care au la bază alte vederi generate anterior
(Projection, Auxiliary, Detail, Section, Aligned Section, Broken). De asemenea pot fi
create şi vederi goale (Empty) pentru realizarea schiţelor (situaţie în care calculatorul este
folosit ca şi planşetă electronică).
Pentru unele operaţii care se efectuează în cadrul documentelor de tip desen este
necesară selectarea unei vederi iar pentru altele este necesară activarea vederilor.
Operaţiile care necesită selectarea unei vederi sunt: generarea unei alte vederi prin
proiecţie, inserarea liniilor de ruptură în cadrul vederii, mişcarea vederii pentru
repoziţionarea ei pe planşa de desenare şi redimensionarea frontierelor unei vederi. O
vedere selectată apare pe ecran cu frontierele supraluminate (culoare verde şi elemente de
control la colţuri şi pe mijloacele laturilor), iar selectarea efectivă se realizează prin
efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia.
Activarea unei vederi se realizează prin efectuarea unui dublu clic de mouse în
interiorul acesteia, şi permite construirea prin schiţare a elementelor în cadrul vederii.
Acestea sunt necesare pentru schiţarea liniilor (traseelor) de secţionare şi pentru definirea
zonelor care sunt utilizate la generarea vederilor de detaliu. Pentru modificarea unui
element schiţat este necesară activarea în prealabil a vederii de care acesta aparţine. O

vedere activă este prezentată pe ecran sub forma unei ferestre cu marginile (dreapta şi jos)
umbrite.
Când cursorul mouse-ului se poziţionează deasupra unei vederi, frontierele acesteia
sunt supraluminate. Mărimea ferestrei în care este afişată vederea, atunci când aceasta este
inserată în cadrul unui desen, este calculată automat de către sistem, pe baza mărimii,
formei şi orientării piesei sau ansamblului. Dimensiunile acesteia pot fi modificate, astfel
încât vederea să poată fi selectată sau activată mai uşor.
Pentru modificarea dimensiunilor ferestrei unei vederi:

•= Se selectează vederea;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul dintre
elementele de control din colţurile chenarului sau de pe
mijloacele laturilor;
•= Când cursorul îşi schimbă forma, se trage de elementul
de control şi se redimensionează fereastra.
Generarea vederilor care au la bază o piesă sau un ansamblu
Vederile care au la bază o piesă sau un ansamblu sunt: Standard 3 View (vederile
standard), Named View (vedere desen care are la bază o vedere model predefinită sau
definită de utilizator) şi Relative View (vedere în care orientarea piesei se defineşte pe
baza selectării a două suprafeţe perpendiculare ale modelului).
Pentru generarea vederilor standard (Standard 3 View):

•= Se deschide fişierul piesei sau al ansamblului pentru care urmează a fi generată
documentaţia 2D;
•= Se deschide un nou document SolidWorks de tip desen;
•= Se apasă butonul Standard 3 View din
caseta cu instrumente Drawing, sau din
meniul bară principal se alege articolul de
meniu Insert, apoi subarticolul Drawing
View şi în final Standard 3 View.
Cursorul mouse-ului ia o formă caracteristică (o săgeată care are ataşată o prismă);
•= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse

într-o regiune liberă a zonei grafice sau se selectează numele piesei sau al
ansamblului din arborele de definire.

Generarea vederilor standard se face în conformitate cu sistemul de proiecţie ales

(sistemul de proiecţie european – First angle sau sistemul de proiecţie american – Third
angle).
Pentru generarea unei vederi desen care are la bază o vedere model (Named View):
•= Se apasă butonul Named View din caseta
cu instrumente Drawing, sau din meniul
bară principal se alege articolul de meniu
Insert, apoi subarticolul Drawing View
şi în final Named View.
•= Se activează fereastra piesei sau a
ansamblului şi se efectuează un clic de
mouse într-o regiune liberă a zonei
grafice.
•= Din caseta de dialog Drawing View –
Named View se selectează numele
vederii şi apoi se apasă butonul OK.
•= In fereastra desenului se efectuează un
clic de mouse în zona în care se doreşte
plasarea vederii.
Pentru generarea unei vederi în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a
două suprafeţe perpendiculare ale modelului (Relative View):
•= Se apasă butonul Relative View din
View şi în final Relative to Model.
•= Se activează fereastra piesei sau a ansam-
blului.
•= Se selectează o suprafaţă plană pentru
care se doreşte o anumită orientare. In
urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Drawing View Orientation.
•= Se selectează orientarea feţei (Front, Top, Left, etc.) şi apoi se apasă butonul OK.
•= Se selectează o altă faţă, perpendiculară pe prima, se stabileşte orientarea acestei
feţe şi apoi se apasă butonul OK.
•= In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte

plasarea vederii. Vederile generate în acest fel nu sunt aliniate implicit cu alte
vederi şi pot fi poziţionate liber în orice zonă a planşei.

Generarea vederilor care au la bază o altă vedere generată anterior
Vederile desen care au la bază o vedere generată anterior sunt: Projected View
(vedere obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul direcţiei verticale sau orizontale),
Auxiliary View (vedere auxiliară - obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul normalei
la suprafaţa selectată), Detail View (vedere de detaliu), Broken View (vedere cu ruptură),
Section View (secţiune) şi Aligned Section View (secţiune rotită).
Pentru generarea unei vederi prin proiecţie (Projected View):

•= Se selectează o vedere existentă prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul
acesteia;
•= Se apasă butonul Projected View din
View şi în final Projection.
•= Pentru stabilirea direcţiei de proiecţie, se deplasează cursorul mouse-ului pe ecran
de o parte sau de alta a vederii selectate. Poziţia vederii proiectate poate fi la
dreapta, la stânga, deasupra sau sub vederea selectată.
•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru
plasarea ei. Noua vedere este aliniată cu vederea părinte, şi implicit poate fi
deplasată numai de-a lungul direcţiei de proiecţie.
•= Pentru afişarea unei săgeţi care să indice direcţia de proiecţie, se poziţionează

cursorul mouse-ului deasupra vederii obţinute prin proiecţie, se apasă butonul din
dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog
Drawing View Properties se activează opţiunea Display view arrow şi apoi se
introduce eticheta dorită (maxim două caractere).
Pentru generarea unei vederi auxiliare (Auxiliary View):

•= Se selectează muchia de referinţă (se va evita selectarea unei muchii orizontale sau
verticale);
•= Se apasă butonul Auxiliary View din


View şi în final Auxiliary.
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului în
zona în care se doreşte inserarea vederii şi
apoi se apasă butonul din stânga.
Programul afişează automat o săgeată (sau
un set de săgeţi dacă se utilizează
standardul ANSI) care indică direcţia şi
sensul de vizualizare.
•= Pentru înlăturarea săgeţii, se poziţionează
cursorul mouse-ului deasupra vederii
auxiliare sau deasupra numelui acesteia în
arborele de definire a desenului, se apasă
butonul din dreapta şi din meniul cursor se
alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se
dezactivează opţiunea Display view arrow.
Pentru generarea unei vederi de detaliu (Detail view):

•= Se activează vederea părinte (nu se poate genera o vedere de detaliu pe baza unei
alte vederi de detaliu, pe baza unei vederi explodate – ansamblu, sau pe baza unei
vederi de tipul Named View ce are atributul Perspective activat);
•= Utilizând instrumentele de desenare (schiţare) se va desena un profil închis în jurul
zonei de interes (profilul poate avea orice formă dar este recomandat totuşi să fie
cerc). Dacă se doreşte poziţionarea precisă a profilului în raport cu modelul, acesta
poate fi dimensionat.
•= Se selectează un element al profilului;
•= Se apasă butonul Detail View din caseta
cu instrumente Drawing, sau din meniul
bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View
şi în final Detail.
•= Când vederea este în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea
vederii. In mod implicit vederile de detaliu nu sunt aliniate cu alte vederi şi în
consecinţă, pot fi plasate oriunde pe planşă.

Pentru generarea unei vederi cu ruptură

(Broken View):
•= Se selectează vederea în care se doreşte
introducerea rupturii;
•= Din meniul bară principal se alege articolul
de meniu Insert şi apoi Vertical Break
(sau Horizontal Break). In fereastra
vederii apar două linii de ruptură.
•= Cu ajutorul mouse-ului (prin tragere), se
poziţionează liniile de ruptură în zona
dorită;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului
şi din meniul cursor se alege opţiunea
Break View.
Dacă se doreşte revenirea la dimensiunile

iniţiale ale vederii, se poziţionează cursorul
mouse-ului în interiorul acesteia, se apasă butonul
din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Un-Break View.
Pentru generarea unei secţiuni (Section View):

•= Se activează vederea părinte (prin dublu clic în interiorul vederii sau prin apăsarea
butonului din dreapta al mouse-ului şi selectarea opţiunii Activate View – în
ipoteza în care este dezactivată opţiunea Dynamic drawing view activation din
Tools, Options, Drawings);
•= Se desenează traseul de secţionare folosind comanda Centerline sau Line ;
•= Din meniul bară principal, se alege articolul de meniu Insert şi apoi Make Section
Line. Săgeţile indică sensul de vizualizare a secţiunii, iar dacă se doreşte
schimbarea acestuia, se efectuează un dublu clic pe un segment al traseului de
secţionare.
•= Cu traseul de secţionare selectat, se apasă
butonul Section View din caseta cu
instrumente Drawing, sau Insert,
Drawing View, Section.
•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru

poziţionarea acesteia. In mod implicit secţiunea este aliniată cu vederea părinte şi
poate fi deplasată doar de-a lungul direcţiei indicată de săgeţi.
Pentru generarea unei secţiuni rotite (Aligned Section View) se procedează în mod
similar. Traseul de secţionare trebuie să conţină două segmente de dreaptă la un unghi

diferit de 90°, iar la generarea vederii se va ţine cont de faptul că segmentul selectat
dictează direcţia de proiecţie.
Când se generează secţiuni în ansambluri, există posibilitatea de a exclude anumite

componente din mulţimea pieselor care vor fi secţionate (cazul tipic al arborilor şi al
nervurilor secţionate longitudinal).
De asemenea, tot când se generează secţiuni în ansambluri, mai există şi

posibilitatea haşurării automate, cu parametri diferiţi, a pieselor care vin în contact.
Modificarea poziţiei vederilor în cadrul planşei de desenare
Poziţia iniţială a vederilor generate în cadrul unui desen poate fi modificată prin:
deplasarea vederii într-o altă poziţie (mutare), alinierea vederilor şi rotirea acestora.

Pentru deplasarea unei vederi într-o altă poziţie:

•= Se selectează vederea;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra cadrului ferestrei (nu pe elementele
de control pentru redimensionare);
•= Prin tragere cu mouse-ul, se deplasează vederea în poziţia dorită.
Pentru alinierea a două vederi:

•= Se selectează vederea care urmează a fi aliniată;
•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align
Drawing View şi Horizontal to another view (sau Vertical to another view);
•= Se selectează vederea cu care urmează a fi făcută alinierea. Centrele celor două
ferestre vor fi aliniate de-a lungul direcţiei de aliniere.
Pentru rotirea unei vederi din cadrul desenului:

•= Se selectează o muchie a modelului din cadrul vederii;
•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align
Drawing View, Horizontal Edge (sau Vertical Edge). Vederea va fi rotită până
când muchia selectată devine orizontală sau verticală.
Afişarea muchiilor modelului în cadrul vederilor desen
In cadrul unei vederi desen, muchiile vii ale modelului pot fi afişate în trei moduri:
reprezentarea tuturor muchiilor – reprezentare de tip “cadru de fire” (Wireframe),
muchiile ascunse afişate estompat (Hidden In Gray) şi afişarea modelului fără muchiile
ascunse (Hidden Lines Removed). Muchiile aparente (zonele de tangenţă ale suprafeţelor)
pot fi afişate în două moduri (cu linie continuă sau cu tip de linie specificat de utilizator)
sau pot să nu fie afişate deloc.
Pentru specificarea modului implicit de afişare a muchiilor în cadrul unei vederi:

•= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Options şi
Drawings;
•= In zona Default display for new drawing views a casetei de dialog, se selectează
Wireframe, Hidden in gray sau Hidden lines removed pentru muchiile vii, şi
Tangent edges visible, Tangent edges with font sau Tangent edges removed
pentru muchiile aparente.
•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Options.

Anca Muntean Itu Loredana Brad
Coordonator
Conf.dr.ing. Daniela Opruţa
SolidWorks 2000
Îndrumător de lucrări de laborator
Editura TODESCO
2001
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a
Rom$niei
MUNTEANU-ITU ANCA
SolidWorks 2000: ^ndrum@tor de
lucr@ri de laborator / asist. Ing. Anca
Muntean Itu, asist. Ing. Loredana Brad; coord.:
prof.dr.ing. Daniela Opru]a –
Cluj-Napoca : Todesco, 2002
p.; cm.
Bibliogr.
ISBN 973-8198-14-3
I. Brad, Loredana
II. Opru]a, Daniela (coord.)
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor
Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din această lucrare nu
poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată
într-o bază de date fără acordul în prealabil scris al editurii.
All rights reserved. Printed in Romania. No parts of this publication may be
reproduced or distributed in any form or by any means, or stored in a base or retieval
system, without the prior permission of the publisher.
CUPRINS
Introducere 3
Laborator nr. 1 9
Lansarea în execuţie a programului 9
Crearea unei piese 9
Realizarea schiţei modelului piesei 12
Modificarea obiectelor desenate în plan 13
Crearea parametrilor dimensionali 15
Starea unei schiţe 15
Exemplu de creare a unei piese 16
Recapitularea comenzilor folosite 27
Laborator nr. 2 29
Introducere - Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP 29
Laborator nr. 3 35
Introducere- comenzile SHELL, PATTERN şi MIRROR 35
Laborator nr. 4 41
Introducere- Comenzi de asamblare 41
Laborator nr. 5 49
Introducere- Crearea formelor neconvenţionale – 49
comanda LOFT
Laborator nr. 6 55
Introducere- Schiţarea tridimensională 55
Laborator nr. 7 59
Introducere - Realizarea unui desen în plan 59
Laborator nr. 8 67
Introducere - Realizarea unui desen în plan – 67
(continuare)
Laborator nr. 9 73
Introducere – Comenzi de asamblare II 73
Laborator nr. 10 79
Introducere - „Explodarea” asamblării 79
Laborator nr. 11 85
Introducere - comanda CIRCULAR PATTERN pentru 85
obţinerea modelelor complicate
Laborator nr. 12 89
Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks 89
Laborator nr. 13 97
Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks - 97
continuare
Laborator nr. 14 103
Introducere - Utilizarea modulului Animator 103
Anexa 107
Obţinerea găurilor speciale 107
INTRODUCERE IN SOLID WORKS
Îndrumătorul de lucrări de laborator pentru utilizarea pachetului de programe
SolidWorks este conceput ca o serie de exerciţii pe parcursul cărora sunt prezentate cele mai
importante comenzi ale softului. Se adresează în special studenţilor, care, pe parcursul a
paisprezece lucrări de laborator, sub forma unor exemple intuitive, au posibilitatea să se
familiarizeze cu crearea pieselor, a desenelor şi a ansamblurilor şi să exerseze modelarea
celor mai răspândite caracteristici constructiv-tehnologice utilizate în cadrul sistemelor de
automatizare a proiectării mecanice.
SolidWorks este un pachet de programe de modelare geometrică tridimensională (3D)
produs de firma SolidWorks Corporation din Statele Unite şi este destinat în principal
automatizării proiectării mecanice. Lucrează sub mediul Windows şi beneficiază de interfaţa
grafică a acestuia.
Conceput pe o arhitectură extrem de simplă, fiabilă şi prietenoasă, SolidWorks
cuprinde toate facilităţile majore ale unui pachet de programe pentru proiectarea asistată de
calculator. Dispune de un nucleu geometric propriu, având modulul de desenare integrat.
Strategia de modelare are ca punct de pornire proiectarea bazată pe caracteristicile constructiv-
tehnologice ale reperelor, continuând cu realizarea ansamblurilor, cotarea funcţională şi
generarea semi-automată a desenelor de execuţie. Principalele caracteristici ale softului sunt
următoarele:
• abilitatea de a identifica, modifica şi comunica intenţia de proiectare de-a lungul întregului
proces de construcţie. Acest lucru este posibil datorită modulului de modelare structurat
ierarhic care înregistrează procesul de construcţie într-un mod transparent şi accesibil
proiectantului, facilitând în orice moment modificarea dimensiunilor, relaţiilor şi a
geometriei piesei;
• facilităţile de modelare a ansamblurilor permit stabilirea de suprafeţe de referinţă pentru
montaj, introducerea constrângerilor geometrice ca bază de poziţionare a componentelor,
reprezentarea desfăşurată a ansamblului, detectarea zonelor de interferenţă între
componente şi modificarea pieselor în context. Ansamblurile pot fi reorganizate pe nivele
de subansamble prin utilizarea modului "Feature Manager Tree". De asemenea, sunt
incluse posibilităţi de identificare şi definire automată a relaţiilor de asamblare şi a
suprafeţelor conjugate, precum şi analiza variantelor posibile de asamblare cu ajutorul
modulului "Assembley Configurations";
• generarea rapidă, direct din modelul tridimensional, a documentaţiei 2D formată din
vederi, secţiuni, detalii cote, toleranţe, elemente de text, tabel de componenţă şi liste de
materiale. Documentaţia este într-o corespondenţă permanentă cu modelul geometric,
astfel încât orice modificare operată în model se reflectă automat în documentaţia 2D.;
• în domeniul modelării suprafeţelor, poate genera forme complexe;
realizează importul şi exportul pentru fişiere de tip IGES, STEP, DXF, VRML, STL.
SolidWorks utilizează metoda generării corpurilor solide prin caracteristici, una dintre
cele mai utilizate tehnici de modelare a corpurilor 3D. Se porneşte de la un contur desenat în
2D, din care se generează blocul grafic de construcţie de bază. Un bloc grafic de construcţie
este o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv-tehnologice. Blocurile sunt
de două tipuri: cu geometrie implicită (teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită
(elementul de bază fiind forma secţiunii). Blocurile grafice de construcţie cu geometrie
explicită definesc forma de bază a piesei, care se obţine întotdeauna prin adăugare de material.
Un astfel de bloc se creează prin extrudarea sau rotirea în jurul unei axe a unei secţiuni. Se pot
de asemenea crea secţiuni orientate care se utilizează pentru generarea suprafeţelor sau a
corpurilor solide. După realizarea formei de bază a piesei urmează crearea celorlalte blocuri
grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Acestea se leagă
3
de forma de bază, după o structură arborescentă. şi apoi se adaugă celelalte elemente de
construcţie necesare finalizării modelului. Operaţiile principale prin care se realizează
elementul de bază sunt extrudarea (pentru corpuri prismatice) şi rotaţia unui contur în jurul
unei axe (pentru corpuri de revoluţie).
SolidWorks păstrează istoria etapelor de creare a pieselor din elemente, precum şi
relaţiile şi regulile cărora li se supun acestea. Datorită acestui fapt, geometria piesei poate fi
modificată prin schimbarea valorii dimensiunilor, a caracteristicilor, a primitivelor sau a
secţiunilor care au fost utilizate în crearea piesei. Aceasta se realizează pe baza geometriei
variaţionale, prin rezolvarea ecuaţiilor după ce s-au efectuat modificări asupra dimensiunilor
sau constrângerilor.
Modelarea bazată pe caracteristici uşurează crearea şi modificarea modelului piesei.
Acest tip de modelare apropie procesul de modelare geometrică de procesul tehnologic. In
acest fel, modelarea devine parametrizată, iar proiectantul îşi poate defini, pe lângă
caracteristicile existente, altele noi care se stochează în baza de date comună.
Definirea unei piese

La un nivel simplificat, o piesă este construită dintr-o formă de bază căreia i se aplică
caracteristicile constructiv-tehnologice.
La un nivel superior, o piesă este o colecţie de date de următorul tip:
- topologia-volumul, suprafaţa, muchiile, cotele şi vertecşi;
- secvenţa etapelor de construire a piesei (istoria) cuprinzând şi operaţiile aplicate
entităţilor şi relaţiile predecessor-urmaş introduse;
- atributele articolului: codul piesei, versiunea, data creării, data modificării;
- atributele piesei: culoarea, materialul, lumina, proprietăţile de masă, comentarii.
Pentru fiecare piesă creată se păstrează înregistrările tuturor evenimentelor de modelare care s-au
produs pe parcursul construirii ei. Predominant, aceste înregistrări reprezintă o colecţie de eveni-
mente de extrudare, tăiere, găurire etc. dar şi informaţii privind orientarea suprafeţelor sau
volumelor, relaţiile predecesor-succesor şi topologia suprafeţelor. Istoricul piesei prezintă o
structură arborescentă formată din noduri şi arce. Nodurile sunt legate prin arce în măsura în care
construcţia implică operaţii între două piese. Arcele pot uni de asemenea punctele în care piesa a
fost creată sau montată.
Crearea pieselor
Pentru a se evita confuziile privind terminologia utilizată în modelarea geometrică, ter-
menii de creare, construcţie şi modificare, se vor utiliza în continuare cu următoarele
semnificaţii:
• crearea reprezintă operaţia de generare, pornind de la nimic, a geometriei piesei în spaţiul
de modelare;
• construcţia reprezintă operaţia prin care o entitate este utilizată pentru modificarea altei
entităţi rezultând o singură entitate nouă . De exemplu: alezarea, tăierea, rotunjirea;
• modificarea reprezintă operaţia prin care geometria unei entităţi este schimbată esenţial.
De exemplu, o modificare are loc prin schimbarea valorilor dimensiunilor. Schimbarea
culorii unui segment de dreaptă nu reprezintă o modificare.
Proiectarea de "jos în sus" este un proces evolutiv cuprinzând crearea, modificarea şi
construcţia piesei. Se începe cu crearea geometriei wire-frame a piesei, un desen 2D care poate
fi format din segmente de dreaptă, puncte, arce, cercuri, dreptunghiuri, curbe spline, etc. Se
modifică apoi geometria piesei prin atribuirea de valori reale dimensiunilor, prin modificarea
unghiurilor, divizarea, ajustarea , etc. Atunci când conturul (desenul 2D) este considerat
corespunzător se trece la generarea blocului de construcţie, prin aplicarea operaţiilor de
extrudare sau revoluţie, rezultând astfel forma generică a reperului. Aceste procese de creare,
4
modificare şi construcţie pot continua până la transformarea formei de bază într-o piesă cu o
geometrie complexă. In cadrul acestui proces evolutiv nu există restricţii privind un anumit
proces sau o anumită ordine.
Etapele generării modelului

Activitatea de proiectare începe cu generarea modelului geometric al produsului. Pe tot
parcursul acestei activităţi trebuie avută în vedere şi posibilitatea fabricării produsului
respectiv. Se stabileşte în ce măsură piesa respectivă este dependentă sau nu de alte piese în
cadrul ansamblului. Se poate începe cu proiectarea ansamblului (proiectare de tipul de "sus în
jos") şi apoi extragerea reperelor sau se proiectează piesele (proiectare "de jos în sus") şi apoi
se asamblează. Înainte de a se începe proiectarea unei piese trebuie luate în considerare
următoarele:
• caracteristicile funcţionale;
• procedeul de fabricaţie;
• caracteristicile suprafeţelor - funcţionale sau secundare;
• dacă proiectarea se poate face prin metoda tehnologiei de grup;
Crearea geometriei de bază

Dacă piesa face parte dintr-o familie de repere, alegerea formei de bază trebuie să ţină
seama de geometria generală. Forma de bază se generează ca şi contur în planul de lucru. Dacă
se alege ca element de bază un bloc de construcţie, acesta se poate genera din conturul 2D prin
operaţia de extrudare, prin revoluţie, prin alunecarea unei generatoare faţă de o curbă
directoare (sweep) sau prin trasarea unui contur pe baza unor secţiuni aflate în planuri diferite
(loft).
Construcţia
Construcţia pieselor reprezintă operaţia de creare a unei piese noi din geometria deja
existentă. Se poate construi o piesă individual sau în cadrul unui ansamblu. Construind piesa în
cadrul unui ansamblu, se poate folosi geometria şi orientările celorlalte instanţe ale planului de
lucru. Se pot construi piese în contextul unui ansamblu în două feluri:
- utilizând modalitatea de schiţare în planul selectat pe una dintre feţele piesei, creând
conturul, apoi aplicând extrudarea sau rotaţia pentru obţinerea unei noi caracteristici a
piesei;
- utilizând comenzile de tiupul Fillet, Chamfer, Shell, Draft, Material Side şi Extract pentru
a continua constucţia pieselor existente sau a caracteristicilor.
Se stabileşte în continuare ordinea în care se introduc caracteristicile. La început se
construiesc caracteristicile definitorii pentru forma piesei, cele care o disting de alte piese şi
care pot fi derivate din blocul de construcţie de bază. Se stabileşte strategia de construcţie
luând în considerare realizarea fiecărei caracteristici : prin adăugare de material, prin înlăturare
de material, rotunjire, racordare, teşire, etc.
Dacă o caracteristică apare de mai multe ori, instanţele pot fi generate individual sau se
pot obţine în urma unei operaţii de copiere multiplă. Dacă caracteristicile sunt simetrice se
poate utiliza operaţia de simetrizare (oglindire) faţă de un plan sau o axă. Caracteristicile cu rol
estetic se adaugă la sfârşit.
Strategia generala de modelare a pieselor

Pentru a se stabili cea mai bună metodă de modelare a unei piese, trebuie dezvoltată o
strategie. O strategie eficientă trebuie să ia în considerare utilizarea finală a piesei, modificările
necesare, tipul proiectului; crearea unei piesei noi, modificarea uneia existente, actualizarea
cataloagelor.
5
Indiferent de tipul proiectului este necesar să se ia în considerare următoarele aspecte:
- condiţiile reale la care sunt supuse entităţile proiectului;
- feţele sau suprafeţele tehnologice;
- parametrii cei mai importanţi.
Caracteristicile şi parametrii critici, trebuie modelaţi primii, în aşa fel încât dacă parametrii
cheie se schimbă, etapele de proiectare să fie automat actualizate.
Modificarea unui corp solid

Modificarea geometriei 3D a unei piese complexe proiectate de altcineva este o sarcină
dificilă. Această muncă ar putea fi mult mai uşoară dacă proiectantul ar modela iniţial piesa
într-o ordine logică, cu anticiparea tipurilor de modificări care se pot produce pe parcurs. Este
important să se prevadă de la început domeniul de variaţie pentru fiecare parametru. Dacă se
previzionează modificări ale proiectului pe scară largă este bine ca profilul 2D al piesei să se
supună complet condiţiilor geometrice , reflectându-se astfel intenţiile proiectantului. Un alt
aspect important este gradul de detaliere al fiecărui contur. Istoria etapelor de creare este mai
uşor de descifrat dacă acesta a fost construit detaliat. In caz contrar, tehnologul care preia
proiectul s-ar putea să înţeleagă greşit intenţiile proiectantului. Spre exemplu, o rază mică de
racordare s-ar putea să fie ignorată de programele care fac analiza elementului finit. De aceea
este indicat ca acele caracteristici care sunt utilizate numai de anumite aplicaţii CAM sau CAE
să fie aplicate la sfârşit pentru a putea fi uşor evidenţiate sau şterse.
Asociativitatea
Pentru menţinerea asociativităţii, fiecărei caracteristici adăugate i se va asocia o relaţie
faţă de piesă. Asociativitatea dintre piesă şi caracteristică se poate defini în mai multe moduri:
- direct - se creează caracteristicile prin desenarea 2D pe o faţă a piesei, iar condiţiile
geometrice şi dimensionale se aplică faţă de muchiile acesteia;
- indirect - dacă elementul faţă de care se stabileşte relaţia de asociativitate nu se află în acelaşi
plan cu schiţa. În această situaţie se utilizează opţiunea Focus pentru a se proiecta în alt plan
vertexul faţă de care se stabileşte relaţia d asociativitate;
- prin menţinerea asociativităţii. În procesul generării suprafeţelor, se aplică geometria
relaţională, planul de referinţă sau sistemul de coordonate şi se desenează în plan pentru a se
menţine asociativitatea;
- prin operaţii Booleene. În cazul utilizării caracteristicilor de tipul Cut, Join, Intersect, se
utilizează opţiunea Relations On dacă se doreşte modificarea ulterioară a asociativităţii.
Proprietatea de asociativitate se poate pierde atunci când modificările dimensionale
determină dispariţia unor elemente faţă de care s-au stabilit astfel de relaţii. De exemplu,
rotunjirile sunt caracteristici ataşate muchiilor. Dacă se produce o modificare topologică, s-ar
putea ca proiectantul să dorească să rotunjească şi celelalte muchii. În acest caz, în istoria
piesei se introduc etape pe care tehnologul de exemplu s-ar putea să nu le înţeleagă corect.
Modul corect de lucru ar consta în selectarea caracteristicii Fillet (rotunjire) şi modificarea
ulterioară a muchiilor.
O mare parte din problemele care apar prin modificarea ulterioară a geometriei
pieselor se pot evita prin introducerea ecuaţiilor care stabilesc în mod inechivoc relaţiile dintre
dimensiunile caracteristicilor şi ale entităţilor piesei. In aceste caz, pentru introducerea unor
modificări, se afişează numai cotele independente, cele dependente schimbându-se automat
Aplicarea caracteristicilor
După crearea blocului de construcţie de bază (care de fapt nu este diferit de o altă
caracteristică, dar este construit primul) se adaugă celelalte caracteristici. În cadrul strategiei
de construire a caracteristicilor trebuie avute în vedere următoarele criterii:
- construcţia prin utilizarea unui număr minim de paşi;
6
- alegerea celei mai simple metode;
- păstrarea unei secvenţe logice de generare a caracteristicilor.
Utilizarea unui număr minim de paşi în generare

Utilizarea unui număr mai mic de etape permite crearea eficientă a caracteristicilor şi
uşurează efectuarea modificărilor ulterioare. Structura arborescentă a istoricului piesei
păstrează înregistrările tuturor operaţiilor efectuate, chiar şi a celor greşite. Păstrarea unor
operaţii de construcţie greşite, asupra cărora s-a revenit ulterior, lungeşte structura şi introduce
ambiguităţi. De aceea, aceste operaţii trebuiesc şterse din structura arborescentă, pentru ca
mărimea fişierului să fie mai mică şi modificările ulterioare (efectuate poate de către un alt
proiectant) să fie mai uşor de realizat.
Câteva indicaţii pot fi utile pentru simplificarea modului de lucru:
- să nu se proiecteze o piesă cuprinsă, cu geometrie complexă. Prin scăderea acesteia din piesa
cuprinzătoare, piesa rezultată va conţine istoria complexă a ambelor.
- nu este indicat ca un proiect al unei piese complexe să fie împărţit în cadrul unei echipe de
lucru prin simpla secţionare cu un plan. La reconstituirea piesei finale, istoricul piesei va avea
o structură arborescentă enormă şi va fi dificil de modificat ulterior. Este mai bine ca
împărţirea unei piese complexe pentru lucrul în echipă să se facă în acelaşi mod în care se
proiectează un ansamblu: din componente care se leagă între ele prin operaţii de construcţie
sau operaţii booleene. Va rezulta astfel o structură arborescentă simplificată şi mai uşor de
înţeles.
Dacă o piesă are caracteristici care se repetă este indicat să se utilizeze operaţiile de
simetrizare sau de multiplicare a entităţilor după un şablon. Programele de analiza elementului
finit au tendinţa să caute simetriile şi prelucrează doar un sfert sau o jumătate a modelului. De
asemenea, proiectantul trebuie să aibă în vedere în permanenţă modul în care se va prelucra
piesa. De aceea, dacă caracteristicile tehnologice sunt aplicate unui segment, simetrizarea
acestuia, sau considerarea acestuia ca şablon, poate înlocui un bloc întreg de etape care se
repetă.
Strategia de modificare a unei piese

Strategia de modificare a unei piese trebuie să ia în considerare modul în care piesa a
fost creată. Prin utilizarea opţiunii Wireframe se deschide conturul plan selectat, cu aceleaşi
atribute pe care le-a avut iniţial. Se pot schimba valorile dimensiunilor, constrângerile, curbele
de definiţie sau se pot redefini secţiunile care determină forma caracteristicii. Pentru efectuarea
modificărilor, proiectantul trebuie să cunoască modul în este definită asociativitatea. Fiecare
tronson al secţiunii are asociată o etichetă cu un număr. Când secţiunea este extrudată, fiecare
tronson generează o suprafaţă căreia i se asociază o etichetă cu un număr. Dacă pe parcursul
construcţiei se ataşează suprafeţei o caracteristică, acesteia i se asociază eticheta cu numărul
suprafeţei , care este asociată secţiunii originale. Din acest motiv dacă secţiunea este ştearsă sau
redefinită se pierde proprietatea de asociativitate cu caracteristica dependentă. Caracteristica nu
dispare, dar nu va mai fi asociată la secţiunea originală. Prin urmare, modificările operate asupra
piesei originale nu afectează caracteristica. Pentru a nu se pierde asociativitatea este
recomandabil să se facă modificări minime asupra formei secţiunii.
Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în
procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristicile
descrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, Loft, sau Mesh of Curves
trebuie să se ia în considerare alte strategii. În primul rând se extrage caracteristica ca şi piesă
(cu ajutorul comenzii Extract) . Pe urmă, se şterge vechea caracteristică şi se aplică operaţii de
construcţie de tipul: Cut,Join sau Intersect. În al doilea rând, se extrage secţiunea originală
utilizată pentru crearea caracteristicii. Pe urmă, se şterge caracteristica şi se re-crează suprafaţa
utilizând secţiunile rămase.
7
Proiectarea ansamblelor
În acest domeniu, SolidWorks permite utilizatorilor să definească şi să organizeze
structurile ansamblului. Proiectarea ansamblului a devenit un mediu foarte productiv pentru
proiectarea şi desenarea pieselor în context.
Funcţiile principale
Funcţiile principale ale proiectării ansamblelor realizează următoarele:
• generarea structurilor de asamblare într-un mod productiv;
• proiectarea în contextul asamblării;
• abordarea de sus în jos (de la ansamblu la reper) şi de jos în sus (de la reper la ansamblu) a
proiectării asamblării
• intervenţia ingineriei concurente între proiectarea asamblării şi proiectarea pieselor
individuale;
• modalităţi avansate de poziţionare a reperelor în cadrul ansamblului cu sau fără
constrângeri
• poziţionarea dinamică a reperelor în procesul de ansamblare;
• prezintă un editor pentru structura ansamblului, care oferă o organizare intuitivă şi
eficientă a structurii în timpul modificării desenelor reperelor;
• analiza dinamică a definiţiilor ansamblărilor, inclusiv detectarea coliziunii reperelor şi
funcţii de analiză a ajustajelor;
• asigură independenţa structurii asamblării faţă de reprezentarea geometrică a
componentelor;
• permite vizualizarea automată a ansamblului descompus în repere şi generarea listei de
materiale conform cerinţelor beneficiarului;
• accesul direct la catalogul de repere şi ansamble standard.
Pentru utilizarea acestui pachet de programe, utilizatorii au nevoie de cunoştiinţe de bază
despre modul de lucru sub mediul Windows şi despre strategia generală de modelare a
corpurilor solide.
8
LABORATOR nr. 2
1. Introducere (Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP)
Această lucrare de laborator are ca scop studierea comenzilor pentru realizarea
corpurilor de revoluţie şi pentru şi translatarea unei secţiuni date de-a lungul unei curbe
directoare. Pentru aceasta se va realiza exemplul prezentat în figura 2.1.
Etapele necesare construirii modelului 3D sunt
următoarele:
1. Realizarea schiţei modelului;
2. Realizarea modelului solid prin
rotirea conturului în jurul unei axe
de revoluţie,
3. Realizarea schiţei pentru toarta
căniţei şi construirea acesteia;
4. Inlăturarea materialului din
interiorul modelului;
5. Construirea piciorului căniţei;
6. Efectuarea racordărilor estetice .
Figura 2.1 Piesa-model pentru lucrarea de

laborator nr.2
2. Realizarea schiţei modelului

Se deschide o nouă schiţă şi prin origine se duce o axă verticală de simetrie. Pentru
aceasta se apasă butonul: sau TOOLS, SKETCH ENTITY; CENTERLINE.
Se cotează segmentele de dreaptă con-
form figurii 2.2. Pentru cotarea unghiului
se face click pe ambele linii între care se
măsoară unghiul.
Folosind comanda EXTEND se prelun-
geşte linia înclinată până când întâlneşte
linia orizontală. Comanda mai poate fi
apelată din meniul TOOLS, SKETCH
TOOLS, EXTEND.
După prelungirea liniei înclinate se va tăia

partea rămasă în afară a liniei orizontale fo-
losind comanda TRIM .Comanda mai
Figura 2.2 Schiţa modelului poate fi apelată din meniul TOOLS,
SKETCH TOOLS, TRIM.
In continuare, se desenează un arc prin trei puncte cu raza de 4,5mm şi se face un racord
de 10 mm, conform figurii 2.3. Se taie apoi linia dintre cele două capete ale arcului.
Se construieşte un racord între arcul de cerc şi linia oblică de 5mm .
S-a obţinut astfel o schiţă care va fi rotită cu 3600 pentru a se genera corpul de revoluţie.
29
SolidWorks – Lucrarea 2
Figura 2.3 Desenarea arcelor
3. Realizarea modelului solid prin rotirea conturului în jurul unei axe de revoluţie
Rotaţia este operaţia prin care se generează corpuri de revoluţie profilate.un contur
plan, numit generatoare se roteşte în jurul unei axe de rotaţie denumită directoare,
obţinându-se corpul de revoluţie profilat.
Comanda se apelează cu ajutorul meniului INSERT, BOSS/BASE, REVOLVE
sau a butonului:
Fereastra de dialog a comenzii este prezentată în figura 2.4.

Figura 2.5 Profil rotit cu 270de grade
Figura 2.4 Fereastra de dialog a comenzii Revolve
Conturul care se va roti în jurul axei de rotaţie trebuie fie închis. Dacă schiţa este aşezată la
o anumită distanţă faţă de axa de rotaţie, corpul format va avea în mijloc un cilindru gol.
În funcţie de unghiul care va fi înscris în căsuţa Angle, conturul se va roţi în jurul axei şi
va genera un corp solid întreg, sau unul din care va lipsi o "felie" (figura 2.5).
Pentru construirea piesei-exemplu, din meniu se selectează pentru tipul rotaţiei
(Type) opţiunea One-Direction , semnificând faptul că rotaţia se face numai într-o direc-
ţie. Pentru Revolve as trebuie selectată opţiunea Solid Feature, corpul fiind solid, nu cu
pereţi subţiri.
Se obţine corpul solid vizualizat în figura 2.6. Din reprezentarea acestuia sub forma
wireframe, prin lucrul în planele 1 şi 2 se va desena toarta căniţei.
30
Plane 1
Figura 2.6 Vizualizarea din faţă a modelului Wire-frame
4. Realizarea schiţei pentru toarta căniţei şi construirea acesteia

Se selectează din Organizator Planul 1 (Plane 1). În acest plan, pornind din origine se
realizează o schiţă, ţinându-se seama de dimensiunile date. Se preferă vederea din faţă
(figura 2.7)
Figura2.8 Desenarea elipsei
Figura 2.7 Schiţa realizată în planul 1
Se selectează în continuare vederea de jos

Din Organizator se alege Planul 2 (Plane 2) în care se desenează o
elipsă cu centrul în origine şi cu dimensiunile din figura 2.8.
Se realizează acum toarta căniţei prin translatarea elipsei de-a lungul profilului de-
senat în planul 1. Comanda corespunzătoare este SWEEP, care se apelează fie din meniul
INSERT, BOSS/BASE, SWEEP, fie prin apăsarea butonului:
Se va deschide următoarea fereastră de dialog:
Figura 2.9 Fereastra de

dialog a comenzii Sweep
31
In fereastra Sweep Section se introduce conturul care va reprezenta generatoarea, iar în
fereastra Sweep path se va introduce directoarea. Cele două entităţi se pot introduce şi prin
selectarea directă a numelor acestora din arborele de descriere a caracteristicilor. În acest
caz, în Sweep section se va introduce elipsa iar în Sweep path se va introduce profilul pe
care se va translata elipsa. Se alege din nou vederea colorată a modelului (Shaded view) şi
se selectează faţa de sus a căniţei.
5. Inlăturarea materialului din interiorul modelului

Inlăturarea materialului se poate
Faţa selectată realiza cu comanda Extrude Cut,
fereastra de dialog fiind
prezentată în figura 2.11.
Pe faţa selectată (figura 2.10) se desenează
un cerc cu raza de 66 mm.
Se vor seta în fereastra de dialog:
Type: Blind
Depth (adâncimea de găurire): 93 mm
Se bifează căsuţa de dialog
Draft While Extruding şi se introduce o
Figura 2.10 Selectarea feţei pentru comanda de
Inlăturare a materialului
valoare a unghiului: Angle: 10deg
Rezultatul va fi o înlăturare de material pe adâncimea stabilită, la o înclinare de 10 grade
Figura 2.11 Fereastra de dialog a comenzii Extrude Cut şi piesa-model rezultată
faţă de verticală, obţinându-se un trunchi de con cu baza mică în jos. (Figura 2.11.)
6. Construirea piciorului căniţei
Piciorul căniţei se construieşte cu comanda Extrude. Se
selectează faţa inferioară a căniţei, în exterior, şi se
desenează pe planul selectat un cerc cu raza de 50mm.
Acesta se extrudează pe o înălţime 7mm. (figura 2.12.)
Figura 2.12 Construirea

piciorului căniţei
32
7. Construirea racordărilor estetice
Racordările se construiesc cu ajutorul comenzii FILLET , prezentată în cadrul
primului laborator, respectând valorile razelor pentru fiecare muchie în parte. Aceste valori
sunt indicate în figura 2.13 şi calculate astfel încât modelul piesei să fie cât mai apropiat de
un model real .
Muchia 1
Raza=6mm
DETALIU
Muchia 2
Raza=4mm
Muchia 6
Raza=2mm
Muchia 3
Raza=3mm Muchia 4 Muchia 5
Raza=2mm Raza=2mm
Figura 2.13 Construirea racordărilor estetice
Observaţii:
1) Dacă se doreşte modificarea unei schiţe, aceasta se selectează din Organizator şi se

apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului. Se va derula un meniu, din care se
alege opţiunea Edit Sketch.
2) Modificarea proprietăţilor unui model solid deja construit, se face prin selectarea comenzii
de modificat şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului, apoi se alege Edit Definition
În ambele cazuri, după ce au fost efectuate modificările se apelează comanda

REBUILT
Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în

procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristicile
descrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, trebuie să se ia în con-
siderare alte strategii. În acest caz se extrage secţiunea originală utilizată pentru crearea
caracteristicii, se şterge caracteristica şi se recrează suprafaţa utilizând secţiunile rămase.
Exemplificarea modului de lucru cu Edit Sketch şi Edit Definition se face în figura 2.14.
33
Figura 2.14 Comenzi de modificare a schiţei s-au a proprietăţilor
RECAPITULAREA COMENZILOR FOLOSITE
1. Revolve – roteşte o schiţă în jurul unei axe de simetrie
2. Sweep – generează un obiect prin translatarea unei schiţe de-a lungul unui profil
3. Rebuilt – reface întregul model după efectuarea unor modificări
34
LABORATOR nr. 4
1. Introducere (Comenzi de asamblare)
Această lucrare de laborator introduce comenzile de asamblare

Solid Works, sub forma unor exemple intuitive. Se va crea o piesă Lego,
prezentată în figura 4.1, care se va asambla cu cea construită în
Figura 4.1 Piesa-exemplu pentru lucrarea nr.4
lucrarea precedentă.
Etapa 1.
Se realizează schiţa unui dreptunghi cu dimensiunile de 40mm şi
77,56 m şi se extrudează pe o înălţime de 35mm. Se selectează una
dintre feţe, pe care se schiţează un cerc cu diametrul de 10 mm (figura
Figura 4.2 Prima etapă de construcţie a piesei
4.2.).
Conturul se extrudează pe o înălţime de 6 mm , iar obiectul obţinut se
rotunjeşte la capătul liber cu o rază de 1 mm.
Φ 10
77,56
77.56
41
Folosind comanda LINEAR PATTERN se multiplică obiectul de

Fillet A doua
R=1mm direcţie
Prima
direcţie
Figura 4.3 Multiplicarea liniară a obiectului

patru ori pe prima direcţie şi de două ori pe cea de-a doua direcţie
(figura 4.3.).
Se racordează fiecare muchie a paralelipipedului cu raze de 1 mm.
Pe faţa opusă celei pe care s-a lucrat până acum se realizează o
cavitate (SHELL), cu grosimea pereţilor de 1,5 mm.
Etapa 2.
La fel ca şi la primul cub Lego, în mijloc se va crea un cerc cu
diametrul de 18 mm care se va extruda pe o înălţime de 33,5 mm. Pe
cilindrul obţinut, se desenează un cerc cu diametrul de 15 mm. Acesta
se extrudează pe o adâncime de 32 mm cu comanda Extrude-Cut
(înlăturare de material). Datorită faptului că acest model are nevoie de
două astfel de instanţe se va folosi opţiunea LINEAR PATTERN pentru
a crea un al doilea obiect identic, la o distanţă de 37,56 mm (figura
4.4.).
42
Figura 4.4 Multiplicarea liniară a cilindrului
Etapa 3.
Pe una dintre laturile mici ale piesei, în interior, se realizează
schiţa unui dreptunghi având următoarele dimensiuni: lungimea = 4
mm, iar lăţimea = 1 mm. Dreptunghiul se extrudează pe o înălţime de
33 mm. La capătul liber se construieşte o rază de racordare de 2 mm
iar muchiile laterale libere se racordează cu o rază de 0,5 mm. Folosind
comanda LINEAR PATTERN se multiplică dreptunghiul, de două ori, pe
o singură direcţie, la o distanţă de 19,39 mm. Construcţia este
prezentată în figura 4.5.
In continuare, folosind un plan paralel cu planul 2 (Plane 2) se
oglindesc obiectele pe cealaltă latură a piesei Lego. Noul plan, planul 4
43
(Plane 4) se va duce la o distanţă de 40mm de planul 2 (Plane 2). Se

vor obţine astfel patru elemente, faţă în faţă două câte două.
Se va proceda la fel şi pentru laturile lungi ale piesei, elementul
construit multiplicându-se de patru ori cu comanda LINEAR PATTERN.
Figura 4.5 Multiplicarea flanşelor pe laturile lungi ale piesei

Pe faţa interioară, la jumătatea distanţei se realizează schiţa unui
dreptunghi având dimensiunile: lungimea = 38 mm şi lăţimea = 1
mm care apoi se extrudează pe o înălţime de 33,5 mm.
Se schimbă culoarea modelului în galben. Acum cubul Lego va
arăta ca în figura 4.6.
Figura 4.6 Piesa , cub Lego construită
În partea a doua a lucrării se va realiza asamblarea celor două

cuburi Lego. Etapele necesare asamblării sunt:
1. Deschiderea unei foi de lucru de tip Assembly;
2. Inserarea în spaţiul foii a elementelor care vor fi asamblate;
3. Realizarea asamblării.
2. Deschiderea unei foi de lucru de tip ASSEMBLY
Se deschide un nou
document SolidWorks.
Dintre cele trei tipuri de
documente disponibile se
44
Figura 4.7 Alegerea unui nou document de tip Assembly

alege cel de tip Assembly, conform, figurii 4.7. Ca urmare, se va

afişa o foaie de lucru având comenzi diferite faţă de cele din
documentul de tip Part.
Aceste comenzi sunt adaptate lucrului cu repere care trebuie
asamblate.
3. Inserarea în spaţiul de lucru a reperelor care vor fi asamblate

În primul rând se deschid documentele de tip Part conţinând
cele două cuburi Lego. Din meniul WINDOW se selectează comanda
TILE HORIZONTALY. Se vor obţine astfel trei ferestre, una fiind cea a
asamblării iar celelalte două conţinând cele două fişiere deschise,
respectiv cele două piese Lego.
Pentru a aduce cele două piese în fereastra asamblării, acestea se
prind cu mouse-ul şi se trag pur şi simplu în fereastra asamblării.
Acelaşi lucru poate fi realizat şi prin apelarea meniului INSERT,
COMPONENT, FROM FILE urmată de selectarea numelui fişierului care
se doreşte a fi inserat.
În cazul utilizării primei variante, după inserarea elementelor în
fereastra de lucru de tip Assembly, celelalte două ferestre se închid iar
Figura 4.8 Cele trei ferestre cuprinzând zona de asamblare şi piesele Lego
aceasta se maximizează.
Ca urmare a inserării elementelor în foaia de tip Assembly, primul
element introdus va fi fix în timp ce următoarele vor fi mobile. Pentru a
uşura lucrul şi în funcţie de fiecare situaţie particulară, se poate
45
modifica statutul oricărui element cu condiţia ca cel puţin unul dintre

ele să fie fix (figura 4.9.).
Figura 4.9 Modificarea statutului elementelor

În acest caz, piesa numită Lego 2 (cea mai mare) a fost introdusă
prima în document, prin urmare este fixă. Dacă se doreşte schimbarea
statutului acesteia (să devină mobilă) se va selecta opţiunea Float. În
acest caz, piesa numită Lego 1 trebuie să primească statutul de Fixă.
Piesa considerată mobilă va putea fi mutată, rotită liber, rotită în jurul
unei axe sau asamblată cu piesa fixă. Operaţiile enumerate se pot
ascunde/arată reperul selectat schimbă statutul unei

componente: suspendată/readusă*
editarea unui reper
realizează asamblarea reperelor
Realizează automat asamblarea mută reperul

reperelor după clişee
Roteşte reperul în jurul

unei axe roteşte reperul
realiza prin apelarea comenzilor corespunzătoare de la următoarele

butoane:
Figura 4.10 Explicitarea butoanelor corespunzătoare comenzilor folosite pentru
asamblare
46
* suspendarea sau readucerea unui reper se foloseşte în cazul unor

asamblări complexe. Dacă nu este necesar lucrul cu unele dintre
elemente, acestea sunt suspendate, iar documentul se va încărca mult
mai repede, având un volum de date mai redus. În forma finală se vor
introduce şi elementele suspendate.
4. Realizarea asamblării
Pentru început, se va roti piesa Lego 1 până când va ajunge
aproximativ în aceeaşi poziţie ca şi piesa Lego 2. Folosind apoi toate
vederile necesare se aduce cubul Lego 1 deasupra cubului Lego 2.
Figura 4.11 Manipularea pieselor în vederea asamblării

Exemplul de lucru este prezentat în figura 4.11.
Pentru realizarea asamblării se va utiliza meniul INSERT, MATE sau
butonul:
Va apărea fereastra de dialog prezentată în figura 4.12.
• În fereastra Items Selected se
vor introduce piesele care
urmează să fie asamblate.
• Pentru Mate Types se
selectează tipul de relaţie dintre
cele două piese selectate.
Relaţiile pot fi:
- de coincidenţă
- de paralelism
- de tangenţă
- de concentricitate
- de perpendicularitate
sau se pot afla la o distanţă dată
sau un unghi dat.
• În fereastra Alignment
Condition se specifică
47
Figura 4.12 Fereastra de dialog pentru

asamblare
condiţiile de aliniere, cu alte cuvinte, dacă piesele vor fi aliniate sau

doar apropiate.
Faţa 1
Faţa 3
Muchia 2
Faţa 5
Muchia 1
Faţa 2
Faţa 4
Se începe asamblarea propriu-zisă, folosindu-se elementele din

figura 4.13.
1. Muchia 2 şi faţa 5 vor fi coincidente (coincident)

2. Faţa 3 şi faţa 4 vor fi coincidente (coincident)
3. Faţa 1 şi faţa 2 vor fi coincidente (coincident)
Figura 4.14 Realizarea

asamblării propriu-zise
În acest moment
asamblarea este realizată 1
corect. Se procedează la fel şi în
cazul în care trebuie
asamblate mai multe repere. Se
ţine seama de forma
suprafeţelor care trebuie
2 3
Figura 4.13 Semnificarea elementelor

48
asamblate şi în funcţie de acest lucru se folosesc opţiunile comenzii

MATE.
COMENZI NOI
1. Move – deplasează un reper în foaia de lucru Assembly
2. Rotate – roteşte un reper în foaia de lucru Assembly
3. Mate – realizează etapele de asamblare
49
LABORATOR nr. 5
1. Introducere (Crearea formelor neconvenţionale – comanda
LOFT)
Lucrarea de laborator numărul cinci introduce comanda LOFT
care oferă posibilitatea creării unor obiecte de forme mai puţin
convenţionale, dificil de obţinut din elementele geometrice obişnuite.
Comanda creează elemente prin efectuarea unor tranziţii între
profile. Cu ajutorul acestei comenzi se pot genera următoarele tipuri de
caracteristici:
• corpuri simple create prin unirea punctelor determinate între plane
(trasaj);
• corpuri generate de profile care nu sunt planare;
• corpuri generate prin linii frânte;
• corpuri generate de curbe generatoare utilizând profile plane sau ne-
planare;
• corpuri generate având ca directoare axa.
O astfel de caracteristică generată poate fi corp solid, un bosaj, o
tăiere sau o suprafaţă. Se poate realiza pe baza a două sau a mai
multor profile. Numai primul profil şi/sau ultimul pot fi puncte. Pentru
crearea unui corp solid primul şi ultimul profil trebuie să fie feţe create
din profile plane sau suprafeţe.
Pentru învăţarea comenzii se propune desenarea unei sticle,
conform modelului prezent în figura 5.1.
Figura 5.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.5
Etapele care urmează să fie parcurse pentru realizarea acestui model

sunt următoarele:
1. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea;
2. Realizarea schiţelor din fiecare plan;
3. Realizarea profilului modelului;
4. Retuşarea modelului.
47
2. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea

Se creează patru plane paralele cu planul 1 (Plane 1), conform
metodei învăţate în lucrarea anterioară (figura 5.2). Distanţa dintre
planul 1 şi planul 4 este de 65 mm, dintre planul 4 şi planul 5 de 45
mm, dintre planul 5 (Plane 5) şi planul 6 (Plane 6) de 30 mm, iar
dintre planul 6 şi planul 7 este de 20 mm.
Figura 5.2 Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea
3. Realizarea schiţelor din fiecare plan
a) Se selectează planul 1 (Plane 1) şi se realizează o schiţă având

forma şi dimensiunile celei prezentate în figura 5.3., L = 70 mm, l =
Figura 5.3 Schiţa din planul 1

16 mm.
50
Se va desena mai întâi un dreptunghi având intersecţia diagonalelor
în origine, iar apoi se vor construi cele două arcuri cu raza r = 130 mm.
Cu ajutorul comenzii TRIM se şterg două dintre laturile dreptunghiului şi
se rotunjesc colţurile cu o rază r = 4 mm.
b) Pentru a putea desena o schiţă într-un alt plan decât planul 1, se

deselectează butonul SKETCH după care se selectează planul în
care se doreşte desenarea schiţei. În acest caz, planul 4 (Plane 4).
În acest plan se desenează un dreptunghi cu intersecţia diagonalelor
în origine şi cu dimensiunile: L = 70 mm şi l = 16 mm. Se rotunjesc
pe urmă colţurile cu o rază r = 4 mm.
Schiţa din Schiţa din

planul 4 planul 5
Figura 5.4 Schiţele realizate în planurile 4 şi 5

Schiţa din planul 5 (Plane 5) este un dreptunghi cu dimensiunile L =
60 mm şi l = 14 mm. Colţurile se rotunjesc cu o rază r = 4 mm.Cele
două schiţe sunt prezentate în figura 5.4
Notă: Înainte de începerea schiţei este necesară deselectarea butonului
SKETCH, pentru că altfel schiţa va fi desenată în ultimul plan selectat.
După selectarea planului de lucru se va activa din nou butonul
SKETCH.
c) În planul 6 (Plane 6) se va desena o elipsă cu diagonala mare de

70 mm şi diagonala mică de 30 mm având intersecţia
diagonalelor în origine.
d) În planul 7 (Plane 7) se va desena o elipsă cu diagonala mare de

50 mm şi diagonala mică de 20 mm având intersecţia
diagonalelor în origine. Cele două schiţe sunt prezentate în figura
5.5.
51
Schiţa din Schiţa din

planul 6 planul 7
Figura 5.5 Schiţele realizate în planurile 6 şi 7
În final, schiţele realizate în cele cinci planuri vor constitui profilele de

bază, între care se vor trasa curbele generatoare pentru obţinerea
corpului final.
4. Realizarea profilului modelului

Pentru realizarea profilului modelului se apelează comanda LOFT.
Aceasta se poate apela din meniul INSERT, BOSS, LOFT
sau apăsând butonul:
La apelarea comenzii se va deschide fereastra de dialog, prezentată

în figura 5.6, în care, la rubrica Profiles se introduc schiţele (profilele)
realizate în fiecare plan. Ordinea de introducere este secvenţială.
Figura 5.6 Meniul comezii LOFT

În “Preview”, schiţele vor fi unite prin trasarea unei linii portocalii
care va desemna profilul pe care îl va avea viitorul corp solid. Modelul
este prezentat în figura 5.7.
52
Figura 5.7 Trasarea curbei care uneşte profilele

După trasarea curbei se poate aplica comanda prin activarea
tastei “OK”. Modelul este acum format. În această fază se vor ascunde
toate planele care au participat la realizarea sa. Corpul solid obţinut
este prezentat în figura 5.8.
Figura 5.8 Generarea corpului solid în urma aplicării comenzii LOFT
53
5. Retuşarea modelului
În cadrul acestei secţiuni, corpul solid obţinut se va completa cu
umărul şi gâtul sticlei. În acest scop, în partea superioară, pe suprafaţa
Figura 5.9 Elipsa din planul superior

elipsei, se va desena o altă elipsă cu diagonala mare de 30 mm şi
diagonala mică de 15 mm (figura 5.9).
Această schiţă se extrudează pe o înălţime de 20 mm.
Pentru elementul nou creat, muchia 1 se racordează cu o rază de 2
mm prin aplicarea comenzii Fillet. La fel şi muchia 2. Muchia 3 se
teşeşte, cu ajutorul comenzii Chamfer pe o distanţă de 0,5 mm.
Selectarea muchiilor este prezentată în figura 5.10.
Faţa 1
Muchia 4
Muchia 3 Muchia 1
Figura 5.11 Selectarea muchiei inferioare

Muchia 2
Figura 5.10 Selectarea elementelor pentru retuşare

Se va retuşa în continuare şi partea inferioară a modelului.
Muchia 4, selectată în figura 5.11 se va racorda cu o rază de 2 mm.
Pentru finalizarea modelului, se selectează faţa 1 (figura 5.10) şi

se aplică comanda SHELL pentru o grosime a pereţilor de 0,5 mm.
54
Se selectează întregul model şi i se atribuie culoarea dorită.
COMENZI NOI:
1. Loft – creează corpuri solide prin efectuarea unor

tranziţii între profile.
55
SolidWorks – Lucrări de laborator
LABORATOR nr.6
1. Introducere (Schiţarea tridimensională)
Această lucrare de laborator se ocupă în special de modalităţile de schiţare în
spaţiul tridimensional, o facilitate importantă a programului SolidWorks. Se prezintă, de
asemenea şi comanda SWEEP. Pentru exersarea acestor comenzi se propune realizarea
desenului din figura 6.1.
Figura 6.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.6
Etapele realizării piesei-model sunt următoarele:

1. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solid
prin folosirea comenzii SWEEP;
2. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin;
3. Desenarea plăcii saniei.
2. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solid

În scopul obţinerii formei dorite a tălpii saniei se foloseşte comanda 3D SKETCH,
care poate fi apelată fie din meniul INSERT, 3D SKETCH sau prin apelarea butonului:
La început, cursorul va fi însoţit de literele XY, semnificând faptul că planul în care va înce-
pe schiţa este planul XOY. Pentru schimbarea acestuia se apasă tasta Tab. Indicaţia curso-
rului se va schimba în YZ, respectiv ZX deci schiţa se va extinde în planele YOZ şi ZOX.
55
Figura 6.2 Indicaţiile cursorului la schimbarea planului de lucru
Într-un plan, în mod asemănător, în funcţie de locul în care se află cursorul, se afişează X,
Y sau XY, semnificând direcţia uneia din cele două axe, sau planul format de ele, dar pe o
direcţie înclinată faţă de axe.
Comanda 3D SKETCH păstrează unele dintre facilităţile 2D SKETCH, respectiv:
Trim
Point & Extend
Centerline Spline Fillet
Line
Convert
Utilizând comanda 3D SKETCH se desenează schiţa ca din figura 6.3:
Figura 6.3 Schiţa cadrului piesei-model

Segmentele de 100 mm, 25 mm şi 8 mm sunt realizate în planul XOZ, iar segmentul de
dreaptă de 35 mm este realizat în planul YOZ.
56
Se rotunjesc colţurile schiţei ca în figura 6.4:
Shetch 2, un cerc
cu raza de 1,5mm,
în planul 3
Figura 6.4 Indicaţii de rotunjire a colţurilor

În planul 3 (Plane 3) se desenează un cerc având centrul în originea sistemului de
coordonate şi raza de 1,5 mm. Acest cerc va fi folosit ca şi Sweep Section, în timp ce
schiţa tridimensională va fi folosită ca Sweep Path în comanda SWEEP. Astfel se va crea
talpa saniei.
Notă: Este indicat ca racordările să se aplice înainte de lansarea comenzii SWEEP.
3. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin

În planul 2 (Plane 2) se desenează o schiţă care va fi denumită Sketch 3 şi care va
fi un cerc cu raza de 1,5mm.
R1,5
Figura 6.5 Schiţarea unor cercuri în planul 2
57
În planul 3 (Plane 3) se desenează o schiţă tridimensională ca cea prezentată în
figura 6.6. Punctul de început al schiţei se ca afla în centrul cercului desenat anterior, iar
dimensiunile vor fi cele indicate pe desen.
Figura 6.6 Indicaţii dimensionale pentru schiţa tridimensională

Se utilizează comanda SWEEP pentru crearea elementelor, considerându-se
Sweep Section cercul cu raza de 1,5 mm şi Sweep Path schiţa tridimensională. La fel se
procedează şi pentru celălalt suport, dimensiunile fiind aceleaşi. Pentru realizarea celui de-
al doilea suport se poate folosi comanda Linear Pattern. O altă variantă ar fi utilizare
opţiunii Mirror Feature.
4. Desenarea plăcii saniei

Se va realiza modelul solid al saniei ca un corp compact, nu prin asamblare.
În acest scop se va construi un plan (Plane 6) paralel cu planul 2 (Plane 2), la o
distanţă de 26,5 mm de acesta.
Figura 6.2 Desenarea plăcii saniei
58
În acest plan se desenează un dreptunghi cu dimensiunile: L = 80 mm şi l = 39
mm. Acesta se extrudează pe o înălţime de 1,5 mm, selectându-se opţiunea Both
Directions.
În acest fel, modelul este realizat în întregime, aplicarea culorilor pentru compo-
nente rămânând ultima operaţie.
COMENZI NOI:
1. 3D Sketch – realizează schiţe tridimensionale
59
LABORATOR nr. 7
1. Introducere (Realizarea unui desen în plan)
Această lucrare de laborator introduce sub forma unor exemple intuitive, metoda de
realizare a unui desen cu trei vederi precum şi setările necesare obţinerii unui format
conform normelor desenului tehnic. Desenul-model este prezentat în figura 7.1.
Cele 3 vederi
ale desenului
Vederea izometrică
a desenului
Chenarul şi
indicatorul
Figura 7.1. Desenul- model pentru lucrarea de laborator nr.7

Etapele realizării desenului:
1. Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuia;
2. Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensional;
3. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia;
4. Inserarea vederii izometrice a desenului.
2.Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuia

La deschiderea unui nou document SolidWorks se
alege din fereastra de dialog opţiunea Drawing.
După alegerea formatului de pagină dorit, va
apărea o foaie conţinând un format prestabilit
pentru chenar şi indicator, precum şi un mesaj.
Figura 7.2. Alegerea formatului
59
Pentru editarea acestui format prestabilit se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului şi
se alege opţiunea Edit Sheet Format (figura 7.3).
Această opţiune permite:
- crearea unui cadru de lucru complet nou prin desenarea chenaru-
lui şi a indicatorului în forma dorită;
- păstrarea formatul prestabilit;
- modificarea formatului prestabilit.
Este necesară însă ştergerea mesajului afişat pe ecran la deschide-
rea foii de lucru.
Notă: Pentru editarea chenarului şi a indicatorului se folosesc
aceleaşi reguli ca şi la schiţele
realizate pentru un model solid.
Se pot folosi comenzile de
Figura 7.3.Opţiunea desenare 2D precum şi cele
de editare a formatului auxiliare (TRIM, EXTENT,
MIRROR, CHAMFER etc.).
Tot prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului se va derula o bară de meniuri care
permite:
• stabilirea modului de vizualizare a foii de lucru - opţiunea VIEW (cu subopţiunile:
Zoom to Fit, Zoom to Area, Zoom In/Out, Zoom to Selection, Rotate View, Pan,
View Orientation);
• cotarea, în vederea stabilirii dimensiunii corecte a elementelor inserate - opţiunea
DIMENSION;
• introducerea unor note explicative - opţiunea ANNOTATIONS ;
• alinierea elementelor - opţiunea ALIGN;
• afişarea unei grile de puncte ajutătoare - opţiunea DISPLAY GRID;
• folosirea efectivă a foii de lucru prin inserarea vederilor desenului - opţiunea EDIT
SHEET;
• modificarea unor proprietăţi ale formatului - opţiunea PROPERTIES (figura 7.4);
Se introduc:
• Name - numele foii de lucru;
• Paper size – formatul de pagină dorit;
• Scale – scara la care se lucrează;
• Sheet Format – formatul foii de lucru.
• introducerea unei foi de lucru suplimentare (în
special în cazul asamblărilor) - opţiunea ADD
SHEET;
• ştergerea formatului - opţiunea DELETE.
Figura 7.4 Proprietăţile formatului
60
Chenarul şi indicatorul se vor realiza conform STAS. În acest caz, chenarul va fi un

dreptunghi cu dimensiunile: L = 185 mm, l = 287 mm (figura 7.5).
Grosimea liniei se poate modifica prin apăsarea butonului

Tipul liniei se poate modifica prin apăsarea butonului
T
Pentru introducerea textului se apasă butonul
P
Figura 7.5 Desenarea indicatorului
3. Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensional

Se alege opţiunea EDIT SHEET şi se inserează desenul dorit într-un format numit
STANDARD 3 VIEW. Acest lucru se poate realiza fie prin apelarea meniului INSERT,
DRAWING VIEW, STANDARD 3 VIEW, fie prin apăsarea butonului:
În continuare, se deschide documentul care conţine modelul 3D şi se apasă butonul

din stânga al mouse-ului atunci când cursorul se află pe modelul solid. Ca urmare, se
inserează automat desenul solidului în cele trei vederi pe foaia de lucru de tip Drawing.
Fiecare vedere poate fi mutată prin selectarea ei. Mutarea este posibilă atunci când
cursorul va lua următoarea formă: . De asemenea, vederile pot fi aliniate prin selecta-
rea lor şi apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului, apelậndu-se una dintre categoriile
opţiunii Align.
Proprietăţile vederilor aşezate în pagină se pot modifica cu ajutorul meniului "Drawing
View Properties" (figura 7.6) care se apelează apăsând butonul din dreapta al mouse-ului.
61
Figura 7.6. Meniul de modificare a proprietăţilor vederilor

Se poate modifica, de exemplu, şi scara de desenare.
4. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia

În vederea cotării, se alege din meniul INSERT, opţiunea MODEL ITEMS. Fereastra de
dialog care apare (figura 7.7), permite alegerea dintr-o multitudine de opţiuni, a elemente-
lor de cotare şi reprezentare dorite.
Astfel, în categoria Annotations pot fi
introduse: filete, adnotări, cote, toleranţe,
simboluri pentru rugozitate, suduri etc.
În categoria Reference Geometry pot fi
introduse axe, curbe, suprafeţe, plane etc.
Pentru ca elementele selectate să apară în
toate cele 3 vederi este necesară activarea
căsuţei Import items in all views.
Cotarea se realizează semiautomat. De
aceea, dacă sunt necesare modificări, acestea
se pot realiza după cum urmează:
• Ştergerea unei cote – se realizează
prin selectarea acesteia şi apăsarea tastei
Delete;
• Ascunderea unei cote – se face prin
apelarea comenzii HIDE / SHOW
DIMENSION din meniul VIEW şi
selectarea cotei dorite;
• Mutarea unei cote la o altă vedere – se
selectează cota care trebuie mutată, se ţine
apăsată tasta Shift şi se duce cota până la
destinaţia dorită,
Figura 7.7 Meniul de inserare
• Copierea unei cote - se face selectând
cota şi ţinând apăsată tasta Ctrl, apoi
translatarea cotei spre destinaţia dorită,
• Centrarea textului afişat pe linia de
cotă – se apasă butonul din dreapta al mouse-
ului pe cota dorită şi se selectează opţiunea
Display Options, Center Text,
• Afişarea cotelor pentru cercuri – în
Figura 7.8 Cotarea cercurilor trei moduri diferite (conform figurii 7.8):
Pentru a modifica modul în care apar pe desen cotele se selectează cota şi se apasă
butonul din dreapta al mouse-ului. Se alege opţiunea Properties care permite:
• Value – modificarea valorii cotei;
• Name – modificarea numelui modalităţii de cotare;
• Units – modificarea unităţilor de măsură. Pentru aceasta se deselectează căsuţa Use
document’s units şi se selectează unitatea de măsură dorită;
• Display precision – se deselectează căsuţa Use document’s precision pentru a se
renunţa la precizia prestabilită şi a se introduce valorile dorite,
62
• Arrow style – permite modificarea tipului şi mărimii săgeţilor;
• Font – permite modificarea tipului şi mărimii fontului folosit.
Pentru alegerea modalitǎţii de cotare, se apelează meniul TOOLS, DIMENSIONS (figura 7.9).
Figura 7.9. Stabilirea modalitǎţii de cotare
Implicit, textul de pe linia de cotǎ va apărea între paranteze. Pentru rezolvarea

acestei probleme, se selectează textul, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se
deselectează opţiunea Display Options, Show Parenthesis,
Pentru adăugarea toleranţelor şi a altor elemente de definire, se apelează meniul
INSERT, ANNOTATIONS.
Se pot face modificări ale dimensiunilor desenelor, dar acest lucru va afecta şi
modelul solid, pentru cǎ, odată cu salvarea modificărilor va trebui salvat şi fişierul care
conţine modelul solid.
5. Inserarea vederii izometrice a desenului

Se poate introduce în foaia de lucru şi o vedere (izometrică, frontală, laterală etc.) a
modelului solid.
Pentru aceasta se selectează opţiunea Named
view din meniul Insert, Drawing View sau se
apasă butonul:
După apăsarea acestui buton (figura 7.10) se

selectează tipul de afişare a modelului dorit
precum şi una dintre vederile desenului şi se alege
locul unde va fi amplasată aceasta. În cazul de faţă
Figura 7.10 Meniul pentru introducerea

unei vederi a modelului solid
63
se alege o vedere izometrică a modelului solid. Foaia de lucru cu cele trei vederi ale
desenului şi cu imaginea tridimensională a modelului va arăta în felul următor (figura 7.11):
Figura 7.11. Foaia de lucru cu cele trei vederi ale desenului şi imaginea tridimensionalǎ
Există posibilitatea obţinerii şi a altor vederi decât cele 3 standard. Cu opţiunea

Relative View se poate alege modul de aşezare a vederii modelului precum şi unghiul
din care este privit acesta. Pentru aceasta se apasă butonul:
Dacă modelul are feţe înclinate se poate obţine o vedere care să fie
perpendiculară pe planul feţei. Se selectează muchia înclinată şi se apasă butonul
Auxiliary View. (figura 7.12):
64
Figura 7.12 Obţinerea unei vederi perpendiculare pe planul feţei
Dimensiunile modelului solid sunt prezentate în figura 7.13:
65
Figura 7.13 Modelul solid şi dimensiunile lui
COMENZI NOI
1. Standard 3 view – inserează într-o foaie de lucru a 3 vederi aparţinând unui model
2. Named view – inserează în foaia de lucru o vedere în spaţiu a modelului
3. Relative view – crează o vedere în funcţie de 2 feţe ale modelului
4. Auxiliary view – crează o vedere din perspectiva unei suprafeţe înclinate
66
LABORATOR nr. 8
1.Introducere (Realizarea unui desen în plan – continuare)
Crearea formelor neconvenţionale – comanda LOFT Recapitularea
comenzilor folositeLucrarea precedentă a reprezentat o introducerea în
regulile de bază ale realizării unui desen cu mai multe vederi în Solid
Works. Această face un pas mai departe, prezentând modalităţi
avansate de realizare a desenelor de execuţie.
67
Pentru aceasta se va realiza modelul solid din figura 8.1 cu
Figura8.1. Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.8

următoarele dimensiuni:
Etapele realizării desenului sunt următoarele:
1. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şi
realizarea secţiunii;
2. Realizarea unui detaliu;
3. Notarea desenului.
68
2. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şi

realizarea secţiunii
În primul rând, se deschide o nouă foaie de lucru pentru desen şi
se şterge textul din mijlocul foii şi indicatorul, păstrându-se doar
chenarul paginii. Se inserează modelul, creându-se trei vederi ale sale
(figura 8.2). Se stabileşte scara desenului 1:4 şi se aranjează vederile
convenabil.
Figura 8.2. Crearea celor trei vederi ale reperului
Pentru realizarea unei secţiuni se construieşte o axă care să

delimiteze suprafaţa care va fi înlăturată (locul pe unde se va face
secţionarea). Se selectează vederea care trebuie secţionată şi se duce o
axă pe toată lungimea ei (figura 8.3). Axa se desenează cu
instrumentul Centerline din meniul Sketch.
Cu axa selectată se apasă butonul Section View
Pentru a se muta secţiunea în

cealaltă parte se apasă de două
ori consecutiv (dublu click) pe
axă, iar secţiunea se va lua şi se
va poziţiona în locul dorit.
Se va şterge una dintre vederile

iniţiale pentru a fi înlocuită de
secţiunea nou creată, apoi se va
Figura 8.3. Selectarea vederii şi trasarea axei cota desenul.
69
Pentru a se alinia secţiunea cu cea de-a treia vedere se selectează
cele două, iar apoi se apelează meniul TOOLS, ALIGN DRAWING
VIEW, HORIZONTAL TO ANOTHER VIEW (figura 8.4).
3.Realizarea unui detaliu

Pentru a se crea un detaliu se
folosesc din nou elementele comenzii
Sketch. Se încadrează aria care se
doreşte a fi mărită cu un cerc sau
dreptunghi. Cu elementul Circle
(cerc) încă selectat se apelează
meniul INSERT, DRAWING
VIEW, DETAIL sau se apasă butonul:
Prin deplasarea cursorului pe foaia

de lucru se afişeazǎ o imagine a
detaliului. Detaliul se aşează în
planul foii de lucru în poziţia doritǎ,
prin apăsarea butonului mouse-ului.
Figura 8.4. Meniul Tools, utilizat pentru Detaliul poate fi mutat spre o altă
alinierea secţiunii destinaţie, la fel ca şi celelalte
vederi, însǎ acesta nu depinde nici
pe orizontală nici pe verticală de o altă vedere, deci poate fi mişcat liber
(figura 8.5).
70
Figura 8.5. Construirea unui detaliu

În varianta finală, desenul va arăta ca în figura 8.6:
71
Figura 8.6. Desenul în variantǎ finalǎ
4. Notarea desenului
Pentru adǎugarea pe desen a notaţiilor referitoare la calitatea
suprafeţelor şi la abaterile geometrice admise, se apeleazǎ meniul
INSERT, ANNOTATION, DATUM FEATURE / GEOMETRIC
TOLERANCE / SURFACE FINISH SYMBOL. Aceste simboluri pot fi
apelate şi prin apăsarea urmǎtoarelor butoane (figura 8.7):
Rugozitatea suprafeţei Notaţii

Toleranţe geometrice
Figura 8.7. Meniul pentru introducerea notaţiilor
În continuare se lucreazǎ în felul urmǎtor: pentru inserarea pe

desen a unei toleranţe geometrice se apasă butonul corespunzǎtor,
72
după care se completează rubricile ca şi în exemplul de mai jos (Figura
8.8). Prin apăsarea butonului GCS se deschide o fereastră de dialog
care permite alegerea simbolului tipului de toleranţă geometrică ales.
Figura 8.8. Introducerea simbolurilor pentru toleranţele geometrice
Pentru inserarea rugozităţii, după apăsarea butonului se alege

tipul de simbol (Symbol) dorit precum şi valoarea rugozităţii (figura
8.9).
Figura 8.9. Introducerea simbolurilor

corespunzǎtoare calitǎţii suprafeţelor
73
În cazul în care este necesarǎ inserarea unei note de specificare a

suprafeţei vizate se procedează la apăsarea butonului aferent şi
specificarea denumirii simbolului (figura 8.9).
COMENZI NOI:
1. Section view – creează un plan de secţionare printr-o

vedere a unui desen
2. Detail view - realizează un detaliu al unei vederi
74
LABORATOR nr. 9
1. Introducere (Comenzi de asamblare II)
Această lucrare de laborator are ca scop studierea modalităţilor
prin care se realizează asamblările prin metoda de proiectare "de jos în
sus". In cadrul acestei metode piesele componente se construiesc ca
entităţi individuale, urmând ca în cadrul ansamblului să se stabilească
relaţiile corespunzătoare dintre acestea.
Modelul propus pentru exerciţiu este o menghină formată din
zece
Figura 9.1 Ansamblul model care se va realiza în cadrul lucrării de laborator nr.9
elemente componente diferite, prezentată în figura 9.1.
Fiecare componentă a asamblării va fi colorată diferit pentru a se
face o diferenţiere clară a acestora şi pentru a se sublinia forma fiecărui
element în parte.
Elementele componente ale asamblării sunt următoarele:
1. corpul menghinei (1 bucată),
2. corp alunecător (1 bucată),
3. tijă de ghidare (1 bucată),
4. şurub cu cap înecat (4 bucăţi),
5. tăbliţă de presare (2 bucăţi),
6. inel de strângere (1 bucată),
7. tijă mâner (1 bucată),
8. nit (2 bucăţi)
9. bilă mâner (2 bucăţi),
10. colier (1 bucată).
73
Pentru realizarea asamblării se vor folosi diferite moduri de alăturarea a
componentelor:
• coincident
• concentric
• paralel
• tangent.
Piesele componente împreună cu dimensiunile fiecăreia sunt prezentate
în continuare:
1) Corpul menghinei
Figura 9.2 Desenul cotat al corpului menghinei
2) Tijă de ghidare
A. CORP ALUNECĂTOR
3.
74
Figura 9.3 Desenul cotat al tijei de ghidare
4. ŞURUB CU CAP ÎNECAT

3) Corp alunecător
Figura 9.4 Desenul cotat al corpului alunecător

4) Şurub cu cap înecat
Figura 9.5 Desenul cotat al şurubului cu cap înecat
75
5) Tăbliţă de presare
6) Inel de strângere
Figura 9.7 Desenul cotat al inelului de strângere
Figura 9.6 Desenul cotat al tăbliţei de presare
7) Tijă mâner
Figura 9.8 Desenul cotat al tijei mâner

8) Nit
Figura 9.9 Desenul cotat al nitului
9) Bilă mâner
76
Figura 9.10 Desenul cotat al bilei mâner

10) Colier
Figura 9.11 Desenul cotat al colierului
2. Asamblarea
Asamblarea menghinei se poate realiza în două modalităţi:
1. Se realizează separat asamblarea corpului menghinei cu corpul
alunecător şi se inserează într-o foaie de tip Assembly. În continuare
se vor utiliza ca subansamble în asamblarea finală;
2. Se realizează asamblarea prin adăugarea pe rând a fiecărei
piese componente în parte şi aşezarea ei la locul potrivit. Nu are
importanţă ordinea în care sunt introduse elementele în asamblare
atât timp cât alăturarea lor nu prezintă nereguli.
Pe lângă modalitate obişnuită de a alătura două elemente mai
există şi un mic ajutor din partea programului SolidWorks numit
SMART MATES. Această facilitate permite alăturarea a două elemente
folosind soluţiile oferite de program. În cazul în care soluţiile
date corespund intenţiilor de asamblare, acestea pot fi
validate. Opţiunea Smart Mates poate fi apelată de la butonul
Pentru a exemplifica folosirea acestei facilităţi se vor asambla tija

mâner cu tija de ghidare.
77
Se inserează aceste două elemente într-o foaie de tip assembly.
Se activează butonul SmartMates după care se selectează printr-un
dublu click faţa, marginea sau muchia care va fi alăturată celuilalt
element. În cazul de faţă suprafaţa este cilindrică. Se prinde elementul
de asamblat şi se trage în zona unde trebuie aşezat. Programul va oferi
mai multe variante din care se alege cea convenabilă. În momentul în
care calculatorul găseşte o
Varianta 1 Varianta 2
Figura 9.12 Variante de asamblare
variantă posibilă se va schimba modul de afişare al cursorului. La dublu

click, cursorul va fi de forma unei agrafe de birou iar la găsirea unei
soluţii posibile acesta se schimbă.
Dintre aceste două variante, varianta aleasă şi totodată cea corectă
este varianta 2.
Modul de asamblare a elementelor menghinei este prezentat în
imaginile următoare:
78
Etapa I – asamblarea corpului

alunecător
Etapa II – asamblarea braţului de

strângere
Etapa III – finalizarea

asamblării
Figura 9.13 Etapele asamblării
COMENZI NOI
1. SmartMates – oferă soluţii posibile de asamblare
79
LABORATOR nr. 10
1. Introducere („Explodarea” asamblării)
Programul SolidWorks permite pe lângă alăturarea mai multor piese în vederea
realizării unei asamblări complexe şi aşa zisa explodare a acestora, adică detaşarea fiecărei
piese în parte în scopul de a sugera modalitatea de asamblare a lor. Pentru crearea unei
asamblări care să reprezinte o menghină se folosesc următoarele piese (Fig. 10.1.):
Bilă mâner
Colier
Tijă
Corp mâner
menghină
Şurub cu cap
înecat
Inel de
strângere Corp
alunecăto
Tăbliţă de r
presare
Tijă de
Nit ghidare
Figura 10.1 Piesele care formează asamblarea „Menghină”
Dar pentru a putea ilustra modul de asamblare a acestor piese se va crea asamblarea după
care se va exploda, adică fiecare piesă va fi detaşată de la locul ei şi va fi plasată astfel
încât să sugereze modul şi locul de amplasare a acesteia. Având asamblarea deja formată
se va apela din meniul INSERT, opţiunea EXPLODED VIEW. Aceasta ne va permite
realizarea “exploziei” asamblării. Se va deschide o fereastră de dialog:
În această primă fază programul dă posibilitatea realizării unei “explozii” automate, adică
piesele vor fi detaşate de asamblare după o singură direcţie, cea aleasă de computer. În
cazul unor asamblări simple care acceptă soluţia calculatorului acest prim pas rezolvă
problema. Pentru situaţii mai complicate, ca cea a menghinei, soluţia oferită de calculator
este nesatisfăcătoare (Fig. 10.3.).
Figura 10.2. Fereastra de dialog
“Assembly Exploder
79
Pentru obţinerea unei “explozii” potrivite asamblării menghinei se va apăsa butonul New aflat în
fereastra de dialog Assembly Exploder. Această fereastră se va mări şi va permite controlarea
fiecărui element în parte.
Figura 10.4. Pasul 1 (Step 1)
1Figura 10.3. Soluţia oferită de calculator în

cazul utilizării comenzii “Autoexplode”
• În căsuţa Direction to explode along se selectează muchia verticală a plăcuţei de presa-

re. Dar deoarece direcţia aleasă de calculator este în jos, se selectează Reverse
direction.
• În căsuţa Components to explode se selectează plăcuţa de presare (1) şi cele două
şuruburi cu cap înecat (2) şi (3).
• Distanţa pe care se deplasează elementele selectate (Distance) se stabileşte la 150mm
După stabilirea acestor condiţii se validează opţiunile prin apăsarea butonului
Acest pas va fi marcat în căsuţa Explode steps ca şi Step 1 (pasul 1). Mai sunt disponibile
alte câteva butoane care permit modificarea “exploziei” în funcţie de necesităţi.
Pasul anterior Şterge comanda

(previous step) (delete)
Figura 10.5.
Butoane grafice
Pasul următor Anulează ultima comandă care permit
(next step) (undo) modificarea
“exploziei”
80
Pentru următorul pas se apelează din nou la comanda New
81

• Pasul 6 (Step 6) este reprezentat de deplasarea celor două şuruburi cu cap înecat (1) şi
(2) pe aceeaşi direcţie de deplasare ca şi tăbliţa de presare, pe o distanţă de 50 mm
• Pasul 7 (Step 7) este reprezentat de deplasarea ansamblului format din:
 colier,
 inel de strângere,
 tijă de ghidare,
 tijă mâner,
 2 bile mâner,
 2 nituri.
Aceste elemente se deplasează spre dreapta pe o distanţă de 250 mm, după care prin paşii
următori, elementele vor fi despărţite.
• Pasul 8 (Step 8) – colierul va fi deplasat pe o distanţă de 100mm pe direcţie
orizontală, în sens invers pasului 7.
• Pasul 9 (Step 9) – inelul de strângere se va deplasa în acelaşi sens şi în aceeaşi direcţie
cu colierul dar pe o distanţă de 50mm.
Pasul 10 (Step 10)
82
• Pasul 11 (Step 11) – nitul (2) va fi deplasat pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens ca şi în
pasul precedent dar pe o distanţă de 50mm.
• Pasul 12 (Step 12) – tija mâner se va deplasa în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie ca şi în
paşii precedenţi pe o distanţă de 100mm.
• Pasul 13 (Step 13) – nitul (1) va fi deplasat în acelaşi sens dar pe direcţie opusă pasului
precedent pe o distanţă de 100mm.
• Pasul 14 (Step 14) – bila mâner (1) va fi deplasată în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie ca
şi în pasul precedent, pe o distanţă de 50mm.
83
Figura 10.11. Imaginea finală a asamblării „explodate”
84
SolidWorks Lucrări de laborator
LABORATOR nr. 13
1. Introducere (Utilizarea modulului PhotoWorks – continuare)
Această lucrare va combina elementele se desenare SolidWorks cu elementele
PhotoWorks pentru a crea o asamblare de elemente realizate prin folosirea comenzilor
studiate anterior precum şi studiere unor comenzi noi.
Figura 13.1 Modelul

care se va realiza în
cadrul lucrării de
laborator nr.13
Se vor construi 3 elemente, un platou – realizat din sticlă termorezistentă de culoare roşie,
cu un grad mai scăzut de transparenţă dar cu o bună reflexivitate, un capac – realizat din
sticlă termorezistentă de culoare albă, cu un grad ridicat de transparenţă şi o bucată de
caşcaval care va fi pusă în interiorul vasului format de cele două elemente anterioare.
2. Realizarea platoului
Muchia 1
Faţa 1
Figura 13.2 Schiţa platoului
Muchiei 1 i se imprimă o rotunjire cu o rază r = 3 mm, iar pentru faţa 1 se aplică

comanda SHELL cu grosimea pereţilor de 2 mm. (Fig. 13.2.)
Se va realiza acum o decupare în peretele exterior al platoului pentru a permite
asamblarea cu capacul.
97
Se selectează faţa 2 a platoului şi se apasă butonul Convert entities. Va apărea o
linie continuă de culoare neagră care marchează clar marginea platoului.
Se selectează din nou faţa 2 şi se dă comanda

offset. Deoarece iniţial calculatorul a plasat
curba multiplicată în exteriorul modelului se va
activa căsuţa Reverse. Distanţa pentru offset este
de 1 mm. (Fig. 13.3., Fig. 13.4.)
Figura 13.3 Fereastra de dialog “Offset Entities”
Faţa 2
OFFSE
T
Figura 13.4 Modul de operare al comenzii “Offset”
Se selectează acum partea exterioară a feţei 2 şi se taie (Extruded Cut) pe o distanţă de

2mm. (Fig. 13.5.)
Muchia 2
Muchia 2 se teşeşete pe o
distanţă de 0,5 mm
Figura 13.5 Rezultatul obţinut prin aplicarea

comenzii “Offset”
98
Rotunjire
cu
r = 10mm
Figura 13.6 Etapele de construcţie ale capacului
3. Realizarea capacului
Se aplică şi capacului comanda SHELL dar cu o grosime a pereţilor de 1mm. (Fig.

13.6.)
Se duce un plan paralel cu planul bazei la o distanţă de 14 mm În acest plan, în
mijlocul capacului se desenează un hexagon . Hexagonul se extrudează pe o distanţă de 2
mm. (Fig. 13.7.)
Figura 13.7. Schiţa hexagonului Figura 13.8. Schiţa mânerului
Laturile feţei superioare ale elementului generat de hexagon se teşesc pe o distanţă

de 0,5 mm.
Muchiile generate prin intersecţia corpului hexagonal cu corpul capacului se
racordează cu o rază r = 0,5 mm.
Pe faţa hexagonală se desenează un dreptunghi (care va servi drept mâner al
capacului) cu amplasarea şi dimensiunile din Fig. 13.8.
Dreptunghiul se extrudează pe o lungime de 6 mm.
Muchiile 1, 2 şi celelalte muchii corespondente se rotunjesc cu o rază de 1 mm.
Muchiile 3 şi 4 se rotunjesc cu o rază de 1 mm.
Muchiile 5, 6 şi celelalte muchii ale hexagonului se rotunjesc cu o rază de 0,3 mm.
(Fig. 13.9.)
99
Rezultatul obţinut se vede din Fig. 13.10.
Muchiile
3 şi 4
FiguraFigura
13.10.13.9. Cosmetizarea
Capacul în formă finală
Muchiile mânerului capacului
1 şi 2
Muchiile
5 şi 6
4. Realizarea caşcavalului
Se desenează o schiţă ca cea din figura 13.11.
Figura 13.11. Schiţa caşcavalului şi modelul

obţinut prin extrudare
Faţa 1
Schiţa se extrudează pe o distanţă de 80mm. Se selectează faţa 1 şi se realizează pe

ea găurile specifice caşcavalului. (Fig. 13.12.)
Pentru realizarea găurilor se duce o axă de simetrie şi se desenează pe ea un
semicerc. Capetele semicercului se află pe axa de simetrie şi se unesc cu o linie. Pentru a
realiza scobirea, se foloseşte comanda REVOLVED CUT din meniul INSERT, CUT,
REVOLVE sau se apasă butonul
În acelaşi mod se realizează mai multe găuri de diametre diferite pe toate feţele
bucăţii de caşcaval. Se pot construi găuri chiar şi pe margine astfel încât să fie “muşcată”
doar o mică părticică din modelul solid.
100
Schiţa
viitoarei
găuri
Axa de
simetri
e
Figura 13.12. Folosirea comenzii “Revolved Cut” pentru crearea gâurilor din caşcaval. Fereastra de
dialog “Revolve Feature”
După ce modelul caşcavalului este definitivat se va folosi comanda SCALE din

meniul INSERT, FEATURE sau se va apăsa butonul pentru a se aduce modelul
la dimensiunea dorită. (Fig. 13.13.)
Figura 13.13. Fereastra de dialog “Scale”
Motivul pentru care s-a realizat un obiect la dimensiuni mult exagerate este acela
că este mai uşor de modelat. Găurile caşcavalului sunt mult mai uşor de realizat la un
model de dimensiunile celui de faţă decât în cazul unui model de dimensiuni reduse ca şi
cel necesar în asamblare.
La apăsarea butonului SCALE se deschide o fereastră de dialog în care se cer
specificate tipul (Type) scalării şi factorul de scalare.
În cazul de faţă scalarea se va face în 3 etape
1. primul factor de scalare = 0,5
101
2. al doilea factor de scalare = 0,5
3. al treilea factor de scalare = 0,4
Astfel s-a obţinut modelul perfect pentru a fi introdus în asamblare
5. Asamblarea
Se deschide o foaie de tip Assembly, se inserează cele trei piese realizate şi se
asamblează astfel încât platoul şi capacul să se potrivească iar bucata de caşcaval să se afle
pe platou sun capac.
6. Crearea decorului
• se găseşte o poziţie convenabilă a asamblării astfel încât să se prezinte cât mai
avantajos în cadru,
• se alege materialul pentru platou (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Red
Glass),
• se alege materialul pentru capac (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Heat
Resistant Glass). Se ajustează transparenţa, reflexivitatea, etc.,
• se alege materialul pentru caşcaval (deoarece nu există în bibliotecă un astfel de
material se va alege unul cât mai aproape de realitate - Plastic Textures / Smooth /
Smooth Red),
• se alege scena (Stock Backgrounds / Scaled Image / Bump).
• Se dă comanda RENDER.
COMENZI NOI
1. Convert entities – creează una sau mai multe curbe prin proiectarea pe planul unei
schiţe a unor muchii, feţe, contururi, etc.
2. Revolved cut – creează un gol într-un model solid prin rotirea unei schiţe în jurul unei
axe de simetrie
3. Scale – măreşte sau micşorează o entitate cu ajutorul unui factor de
scalare
102
LABORATOR nr.14
1. Introducere (Utilizarea modulului Animator)
Această lucrarea se va ocupa de animarea desenelor realizate cu SolidWorks.
Posibilităţile oferite de program pentru animarea asamblărilor realizate cu acest program
sunt:
• Rotirea asamblării,
• Explodarea animată a asamblării,
• Realizarea animată a asamblării.
Pe lângă posibilitatea animării asamblărilor există şi posibilitatea înregistrării
acestor animaţii ca şi fişiere cu extensia .avi.
Posibilităţile oferite de SolidWorks pentru animarea asamblărilor sunt: folosirea
Animation Wizard –ului care permite realizarea rapidă a unei animaţii constând în
rotirea, explodarea sau asamblarea, fără a putea însă interveni decât la durata animaţiei şi
momentul începerii acesteia şi crearea pas cu pas a animaţiei.
Se va lua ca exemplu pentru realizarea animaţiei asamblarea menghinei.
2. Realizarea animaţiei cu ajutorul Animation Wizard-ului

Bara de elemente pentru Animator cuprinde o serie de butoane folosite pentru
crearea, înregistrarea, şi vizualizarea animaţiei realizate. (Fig. 14.1.a, b)
Creează un
pas în
animaţie
Animation Wizard
Editează un pas
“Vrăjitor” care
al animaţiei
creează animaţia
Simulează mişcarea
aferentă unui pas
Opreşte Afişează
imaginea cadrul următor
Afişează primul Prezintă animaţia

pas al animaţiei continuu.
Figura 14.1.a Bara de elemente pentru animaţie

Afişează Vizualizarea Afişează ultimul
cadrul anterior animaţiei pas al animaţiei
103
Deschide facilitatea
de capturare
Înregistrează Închide facilitatea

animaţia de capturare
Figura 14.1.b Bara de elemente pentru animaţie
Pentru crearea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard se apelează din meniul
Animation comanda ANIMATION WIZARD sau se apasă butonul aferent.
Se deschide o fereastră de dialog care permite, în mai multe etape consecutive, crearea
animaţiei. (Fig.14. 2, Fig. 14.3, Fig.14.4)
Această primă etapă permite

alegerea tipului de animaţie
dorit, respectiv:
Rotirea
Explodarea
Asamblarea
Figura 14.2. Primul pas în utilizarea Wizard-ului
Ce-a de-a doua etapă se pot

alege:
Direcţia de rotaţie
Numărul de rotaţii
Sensul de rotaţie
Figura 14.3. Al doilea pas în utilizarea Wizard-ului
104
În cea de-a treia etapă se

stabilesc:
Durata
animaţiei
Momentul
începerii animaţiei
Figura 14.4. Al treileaa pas în utilizarea Wizard-ului
Se poate stabili, de asemenea, dacă animaţia va fi vizionată

sau înregistrată
După parcurgerea acestor etape, se apasă butonul Finish iar
animaţia va putea fi găsită în AnimationManager.
Fereastra reprezentată în figura 14.5 este Animation
Manager şi se poate deschide de la butonul specific din partea de
jos a ferestrei. Fiecare din elementele care intră în componenţa
asamblării şi deci a animaţiei este reprezentat aici.
La o animaţie reprezentând explodarea unei asamblări creată
cu Animation Wizard NU vor apărea semnele grafice care să arate
animaţia la fiecare elemente în parte ci doar la viewpoint, deoarece
animaţia în cazul Wizard-ului se face global pentru toate elementele
asamblării.
În cazul alegerii acestei variante trebuie să se ştie că durata
specificată pentru animaţie este durata totală a mişcării elementelor.
Figura 14.5. Fereastra „Animation Manager”
3. Realizarea animaţiei pas cu pas

În cazul acestei variante posibilităţile sunt mult mai mari. Se
poate mişca fiecare element în parte pe durata dorită şi decalate
unele de altele. Unui element i se pot aplica chiar mai multe
mişcări. (Fig. 14.7.)
În cazul animaţiei pas cu pas se parcurg mai multe etape:
• Realizarea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard-ului,
Figura 14.7. Structura ferestrei „Animation Manager” pentru

animarea fiecărui element al asamblării
105
• În fereastra Animation Manager se selectează fiecare element în parte şi se apasă pe
butonul din dreapta al mouse-ului. Va apărea un meniu din care se alege Create Path
(Fig. 14.6.)
Figura 14.6. Fereastra de dialog

„Create Path”
Prin folosirea butonului fiecare element selectat se va muta în poziţia dorită după
care se apăsa butonul Add Path Point. Se va stabili apoi momentul în care elementul
respectiv îşi va începe mişcarea (Start time). Dacă se doreşte modificarea unui pas se
alege opţiunea Edit Path. Dacă se selectează din AnimationManager unul din paşii creaţi
şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului se poate alege opţiunea Traverse Path care
va simula traseul şi mişcarea elementului sau se poate alege opţiunea Delete Path care va
duce la eliminarea din schemă a pasului respectiv.
În cazul unei asamblări la care se doreşte realizarea unei animaţii cât mai detaliate
se va începe stabilirea timpului de început al mişcării la 10 secunde şi se va mări timpul cu
câte 10 secunde sau mai mult (în funcţie de preferinţe) pentru fiecare element care va fi
deplasat de la locul iniţial.
După verificarea tuturor detaliilor în ceea ce priveşte timpul şi modul de mişcare a
elementelor asamblării se poate vedea rezultatul animaţiei prin comanda Play (vizualizarea
animaţiei). Toate celelalte comenzi, de întrerupere a filmului, de vizualizarea a ultimului
sau primului cadru, a celui anterior sau următor pot fi folosite pentru corectarea unor
eventuale erori sau pentru simple stop cadru pe unele secvenţe.
Comanda Loop (continuu) permite rularea continuă a filmului de animaţie până la
oprirea voită a acestuia.
Înregistrarea animaţiei se va face într-un fişier cu extensia .avi şi va putea fi văzută
pe orice calculator care are un sistem Windows indiferent de existenţa sau nu a
programului SolidWorks pe acel calculator.
106
ANEXA
OBŢINEREA GĂURILOR SPECIALE
În cazul unor construcţii care necesită asamblări demontabile, în

geometria subansamblelor apar găuri (orificii) de forme şi dimensiuni
standardizate. Pentru uşurarea construcţiilor acestor găuri programul
SolidWorks are incorporat un desfăşurător (wizard) care permite
alegerea explicită a unor caracteristici ale găurii alese, a dimensiunilor
şi modului de obţinere ale acesteia.
Pentru apelarea acestui desfăşurător se apelează meniul INSERT,
FEATURE, HOLE, WIZARD sau se apasă butonul
La apelarea comenzii se deschide o fereastră care cuprinde mai

multe secţiuni, fiecare dintre acestea definind un alt tip de gaură
precum şi modul de obţinere a acesteia.
1. Prima secţiune se referă la găurile adâncite pentru şuruburi cu

cap înecat (counterbore)
Secţiunea cuprinde o zonă unde pot fi păstrate găurile definite
anterior precum şi o reprezentare a acestora.
Sub această zonă se află zona cuprinzând proprietăţile găurii şi
parametrii care o definesc:
107
Proprietatea Parametrul 1 Parametrul

2
Descrierea găurii Descriere tipului de gaură
Standardizarea Alegerea tipului de standardizare(ANSI inch, ISO,
etc.)
Tipul şurubului Cheese head – şurub cu cap cilindric
Hex bolt – şurub cu cap hexagonal
Hex cap screw – şurub cu cap hexagonal filetat
până sub cap
Hex machine screw –şurub de păsuire cu cap
hexagonal
Pan –şurub cu cap cilindric înfundat
Socket head cap –şurub cu cap cilindric cu
locaş hexagonal
Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5,
M10, etc.)
Adâncimea totală a Blind – gaură înfundată
găurii şi/sau condiţiile
pe capătul acesteia Through all – gaură de
trecere
Up to next – găurire până
la intersecţia cu un alt
element
Up to vertex – găurire
până la intersecţia cu un
vertex
Up to surface – găurire
până la intersecţia cu o
suprafaţă selectată
Offset from surface –

găurire până la o distanţă
dată faţă de suprafaţa
selectată
Elementele selectate 12,00
Precise
Precizia de execuţie a Uzuale

găurii
Semiprecise
108
Unghiul la vârf În cazul găurilor

înfundate
Diametrul şi
adâncimea locaşului
pentru capul şurubului
Jocul la capul şurubului
Diametrul exterior şi
unghiul teşirii pt. o
gaură teşită în partea
superioară
Diametrul şi unghiul
teşirii sub capul
şurubului pentru găuri
străpunse.
unghiul teşiturii la
găurile străpunse
2. Găuri adâncite, cu teşitură, pentru şurub cu cap înecat şi
semiînecat (countersink)
Proprietatea Parametrul 1 Parametrul2

Standardizarea Alegerea tipului de standardizare
Tipul şurubului Countersink flat head – şurub cu cap înecat
Countersink raised head– şurub cu cap semiînecat
Socket countersink flat head – şurub cu cap înecat
cu locaş
Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5, M10,
etc.)
Adâncimea totală a Blind – gaură înfundată
găurii şi/sau
condiţiile pe capătul Through all – gaură de
acesteia trecere
Up to next – găurire până la

intersecţia cu un alt element
Up to vertex – găurire până
la intersecţia cu un vertex
Up to surface – găurire până
la intersecţia cu o suprafaţă
selectată
găurire până la o distanţă dată
faţă de suprafaţa selectată
Elementele
10,00
selectate
109
Precise
Precizia de execuţie Uzuale

a găurii
Semiprecise
Unghiul la vârf
Diametrul şi
adâncimea
locaşului pentru
capul şurubului
Jocul la capul
şurubului
Diametrul exterior
şi unghiul teşiturii
la găurile
străpunse
3Găurile cilindrice filetate (Hole)

2
Tipul şurubului Drill sizes – diametrul burghiului
Screw clearances – şurub cu joc
Tap drills – burghiu pentru găuri de filetat
Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5,0,
M10,5, etc.)
110
Adâncimea totală Blind – gaură înfundată
a găurii şi/sau
condiţiile pe Through all – gaură de trecere
capătul acesteia Up to next – găurire până la
Up to vertex – găurire până la
intersecţia cu un vertex
Up to surface – găurire până la
intersecţia cu o suprafaţă selectată
Offset from surface – găurire până
la o distanţă dată faţă de suprafaţa
selectată
Elementele 10,00
selectate
Precizia de
execuţie a găurii
Unghiul la vârf
Diametrul
exterior şi
unghiul teşirii pt.
o gaură teşită în
partea
superioară
Diametrul
exterior şi
unghiul teşiturii
la găurile
străpunse
4. Găuri filetate (Tap)

Parametrul 1
Parametrul
2
Proprietatea
111
Tapped hole – gaură filetată
Tipul şurubului
Tapped hole (bottoming) – gaură filetată înfundată
Se alege dimensiunea şurubului (exemplu:
Dimensiunea
M5x0,8, etc.)
Blind – gaură înfundată
Adâncimea totală a Through all – gaură de

găurii şi/sau condiţiile trecere
pe capătul acesteia Up to next – găurire până la
Up to vertex – găurire până
la intersecţia cu un vertex
Up to surface – găurire până
la intersecţia cu o suprafaţă
selectată
găurire până la o distanţă dată
faţă de suprafaţa selectată
Diametrul şi unghiul
de cepuire
Tipul şi adâncimea
filetului
În cazul activării opţiunii

de adăugare a filetului
adâncimea de găurire şi
Adăugarea filetului  condiţiile de capăt ale
găurii devin cele
prezentate aici
superioară
Diametrul exterior
şi unghiul teşiturii
la găurile străpunse
5. Găurile cepuite pentru conducte (Pipe Tap)
112
2
Tipul şurubului Tapered pipe tap – Găuri cepuite pentru conducte
Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (1/4, 1, 2, etc.)
Adâncimea totală de Blind – gaură înfundată
burghiere şi/sau
condiţiile pe capătul Through all – gaură de trecere
acesteia
Up to next – găurire până la
Up to vertex – găurire până la

intersecţia cu un vertex
Up to surface – găurire până la
intersecţia cu o suprafaţă
selectată
Offset from surface – găurire
până la o distanţă dată faţă de
suprafaţa selectată
Diametrul de cepuire şi
unghiul la vârf
Adâncimea filetului
În cazul activării opţiunii de

adăugare a filetului
adâncimea de găurire şi
Adăugarea filetului  condiţiile de capăt ale
găurii devin cele
prezentate aici
superioară
unghiul teşiturii la
găurile străpunse
Ce-a de-a şasea secţiune Legacy este de fapt o prezentare a
tipului de gaură aleasă precum şi a caracteristicilor alese. Este de
asemenea prezentată o imagine a găurii cu toate cotele notate pe
desen. În această secţiune pot fi făcute modificările dorite
113
114
115
Bibliografie

[1] 1995-2000 SolidWorks Corporation - SolidWorks 2000 – Getting
Started ;
[2] 1995-2000 SolidWorks Corporation - SolidWorks Animator

Tutorial;
[3] *** - SolidWorks Interactive Tour CD;
[4] Herbert W. Yankee – Engineering Graphics – PWS Publishers

Boston, 1985;
[5] *** - Organe de maşini – Elemente de fixare şi asamblare.

Arcuri, inele (Colecţie STAS) – Editura Tehnică1984;
[6] Florea Cornelia, ş.a. – Îndrumător de lucrări – desen tehnic

industrial – Lito IPCN, 1989,
[7] Sheryl A. Sorby – Solid Modeling with I-DEAS – Michigan

Technological University

Laborator Solidworks PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator Solidworks PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Construcţii de Maşini

Ing. Cristian CAIZAR

Conţinutul activităţilor didactice :

I. Curs (28 ore)

1. Modelarea geometrică 3D parametrizată. Consideratii generale.

II. Lucrari de laborator (42 ore)

III. Proiect (28 ore)

1. Modelare geometrică 3D asistată de calculator. Suport de curs.

Modelarea geometrică 3D parametrizată

O trăsătură comună a tuturor pachetelor de programe de proiectare asistată de

Etapa I. Determinarea relaţiilor de interdependenţă şi alegerea celei mai bune

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 1

A) Proiectarea “de jos în sus”

B) Proiectarea “de sus în jos”

Etapa II. Luarea în considerare a intenţiilor de proiectare.

1. Cum lucrează această piesă? Ce trebuie ea să facă?

2 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Etapa III. Stabilirea blocului grafic de construcţie de bază.

1. Faceţi alegerea cea mai evidentă.

2. Luaţi în considerare feţele piesei.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 3

Etapa IV. Identificarea celorlalte blocuri grafice de construcţie necesare

1. Incepeţi cu elementele mai importante.

Etapa V. Stabiliţi succesiunea de adăugare a blocurilor grafice de construcţie.

Exemplu. Modelarea geometrică 3D a unei bride de fixare

4 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Canalul practicat în braţul mai lung al bridei, probabil că va fi utilizat pentru

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 5

A) Extrudând profilul piesei văzută din lateral, obţinem un bloc grafic de

B) Extrudând profilul piesei vazută de sus, rezultă un bloc grafic de construcţie ca

6 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

a) Două găuri, care se pot obţine în următoarele moduri:

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 7

SolidWorks 99. Elemente de bază

Ce este SolidWorks 99?

SolidWorks 99 este un pachet de programe de modelare geometrică 3D asistată de

Cerinţele minime ale sistemului de calcul pe care rulează SolidWorks 99

Un model SolidWorks este o piesă individuală, un ansamblu de piese sau o

8 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

•µ Asociativitatea între piese, ansambluri şi documentaţia 2D asigură garanţia că

Aplicaţia SolidWorks permite personalizarea mediului de lucru, în acest fel fiecare

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 9

•℘ Grid/Units - stabilirea modului de afişare a reţelei ajutătoare pentru schiţe,

Deschiderea unui document SolidWorks

Pentru a deschide un document nou în SolidWorks:

•µ Se selectează opţiunea Open as read-only dacă se doreşte deschiderea

10 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Termenii utilizaţi în SolidWorks 99

O fereastră SolidWorks are două zone distincte:

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 11

12 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Vizualizarea şi mânuirea pieselor, ansamblurilor şi a desenelor

Bara cu instrumente View - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se pot mânui

Butonul Descrierea acţiunii

Undo Last Change

Hidden Lines Removed

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 13

Bara cu instrumente Standard Views - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se poate

Butonul Descrierea acţiunii

Caseta Orientation - cu ajutorul acesteia se poate afişa o vedere standard sau o

Update Standard View

Reset Standard View