Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Flexibilitatea Sistemelor de Fabricatie
Flexibilitatea Sistemelor de Fabricatie
DE FABRICAŢIE
Cuprins
1. Generalitaţi
2. Flexibilitatea si competitivitatea sistemelor flexibile fabricaţie
2.1 Diferite abordări ale conceptului de flexibilitate
2.2 Competitivitatea sistemelor de fabricaţie
2.3 Modalităţi de realizare a flexibilităţii
3. Definiţia sistemului flexibil de fabricaţie
3.1. Definiţia sistemului flexibil de fabricaţie
3.2. Clasificarea generală a sistemelor flexibile de fabricaţie
3.3. Niveluri de flexibilitate
3.4. Abordarea sistemică a sistcmelor flexibile de fabricaţie
4. Principii de bază pentru realizarea flexibilităţii sistemelor de fabricatie
5. Mijloace de realizare a sistemelor flexibile de fabricaţie
6. Analiza structural funcţionala a sistemelor flexibile de fabricaţie
6.1 Funcţiuni partiale şi subsisteme
6.2. Subsistemul tehnologic
6.3. Subsistemul logistic
6.3.1. Subsistemul de manipulare
6.3.2. SubsistemuI de transport
6.3.3. Subsistemul de depozitare
6.3.4. Subsistemul logistic al sculelor
6.4. Subsistemul de control
6.5. Subsistemul de comandă
1. Generalităti.
- sortimente pe care sistemul le poate fabrica sau pentru care poate presta
servicii
- flexibilitatea sortimerntaţiei asimilate şi oferite în piaţă ;
-flexibilitatea de volum (capacitate) a unui sistem de producţie, - reprezintă
capabilitatea acestuia de a fi eficient economic la diferite niveluri ale cererii.
Dacă se corelează flexibilitatea cu conceptul de competitivitate, atunci apare
un nou concept în definirea acesteia şi anume flexibilitatea globală a
intreprinderii.
FISA DE DOCUMENTARE
Figura 1.
Structura flexibilităţii globale.
-flexibilitatea sortimentală - este cu atât mai mare cu cât este mai mare
numărul de sortimente ce pot fi asimilate într-o perioadă minimă de timp.
- flexibilitatea de capacitate.- are două componente :
-flexibilitatea de execuţie - se referă la structurile şi procesele
de bază din firma considerată (producţie, comercializare, etc.).
- flexibilitatea de bază - aparţine structurilor şi proceselor ce
dcsfăşoară transformările definitorii ale
- firmei considerate (proiectare, prelucrare, asamblare,
control,
Figura 2.
Structura flexibilitălii de bază.
Din punct de vedere structural, flexibilitatea de bază este decompozabilă
conform figurii 2.
- Flexibilitatea colaterală - aparţine structurilor şi proceselor ce desfăşoară
transformările specifice asigurării resurselor firmei (întreţinere-reparare utilaje
şi clădiri, logistică pentru subsistemele de bază ale firmei, asigurare resurse
umane, etc.).
Astăzi, flexibilitatea înseamnă a fabrica produse la preţ de piaţă în mod
rezonabil, de o înaltă ealitate care pot fi livrate în scurt timp clienţilor.
Abordările diferite ale flexibilităţii şi semnificaţiile sale sunt prezentate în
tabelul urmator:
2 Operational
- Abilitatea de a produce eficient produse unice
extrem de personalizate.
3 Client
- Abilitatea de a exploata dimensiuni variate ale
vitezei de livrare.
KSI=Ngi/Nei
unde: Ngi este nivelul calităţii globate;
Nei este nivelul calităţii economice.
Dacă acest raport nu poate fi cunoscut exact, atunci competitivitatea
sortimentului este definită prin preţul de vânzare Pvi al sortimentului considerat
in piaţă.
Nivel
Simbol Intreprindere Afacere Sortiment
Pcrformanţe
CK Capacitate CKF CKA CKi
concurenţială
Kv {i} i = i, 2,..., p i =1, 2,...,a i
Varieţaţ
e T
cai pt. sortimente pt. sortiment pt. sortiment
a producţiei şi a producţiei si
vânzării, pentru vânzării,
loturi pentru a
K
o Calitate lot sortimentului
N gi
Qi
Capacit Qi QrF QrA
Kc
ate T
cpvi pentru loturi pentru lot
- - pt. sortiment
Kp Preţuri P vi
Kco Costuri CeF C cA Ci
Kt, Lichiditate L - -
KE Eficienţă economică indicatori pt. indicatori pt. indicatori pt.
intreprindere afacere sortiment
Trebuie mentionat faptul că nivelul calităţii totale N dat de relaţia:
Ni = Ngi + Nei
Existenţa celor trei niveluri de măsurare a competitivităăţii şi a capacităţii
concurenţiale necesită precizări suplimentare privind componenţa Ck şi Kef la nivel
de intreprindere, afacere, sortiment
În tabel se detaliaza:
C KF , CKA, CKi - capacitatea concurentială avand sfere de referintă
mult diferentiate;
KV - competitivitatea sub aspectul varietatii sortimentatiei oferite, i
find indicele pentru sortimentatie, iar T cai , [luni/sortiment] find durata ciclului
de asimilare a sortimentului i ;
KQ competitivitatea sub aspectul calitätii;
Kc - competitivitatea sub aspectul capacitatilor de executie,
Qi [buc..../ u.t.p.] find cantitatile posibile de produs/vandut, iar Tcpvi[zile/lot]
find duratele ciclurilor dc productie si vnzare;
Kp - competitivitatea sub aspectul preturilor de vanzare;
Kco - competitivitatea sub aspectul costurilor;
KL - competitivitatea sub aspectul
KE- competitivitatea sub aspectul eficientei economice.
2.3. Modalităţi de realizare a flexibilitatii unui sistem de fabricaţie.
Există diferite modalităţi de realizare a flexibilităţii unui sistem de fabricaţie.
În figura 3 sunt ilustrate, pe un exemplu simplu, trei astfel de modalitäti: prin
reglare, prin comutare prin modulare.
În figura 3a, trebuie realizată presarea Si nituirea simultana a două nituri
pentru mai multe ansamble la care difera distanta dintre axe. In acest caz
flexibilitatea se realizează prin reglare, potrivind in mod corespunzator distanta L
dintre cele două capete de nituire.
Figura 3.
Modalitiiti de realizare a flexibilitaţii
unui sistem de fabricaţie
Figura 4 .
Structura unui sistem flexibil de fabricaţie
Structura, (figura 4) se referă la configuraţie şi la proces. Structura
configuraţiei are ca object subsistemele, elementele constituente şi relaţiile lor
spatiale. Structura procesului exprimă dependenţa de timp a fttncţiunilor, a
subsistemelor. Deci se definesc cloud tipuri de relaţii caracteristice:
- relaţii funcţionale ;
- relaţii spaţial-temporale.
Figura 6.
Celulă flexibilă de prelucrare cu două fabricatie
care conţin grupuri de posturi de lucru.
Figura 7
Celulă flexibilă de prelucrare cu două centre de prelucrare idcntice.
Celula flexibilă de fabricaţie din figura 7 este destinată aşchierii unor
carcase care sunt manipulate în interiorul sistemului tot prin intermediul unor
palete-dispozitiv de lucru.
Sistemul de prelucrare este compus din două centre de prelucrare
orizontale, identice. Semifabricatele sunt paletizate/depaletizate manual, la
postul de pregătire 11. Manipulatorul portal dublu 7 efectuează schimbul de
scule între magazinul 8 şi magazinele 6 integrate centrelor de prelucrare 5.
Prin robocarul 10 paletele-dispozitiv de lucru 3 sunt transferate între
depozitul tampon 2 şi schimbătoarele automate de palete 4.
Celula flexibilă de fabricaţie din figura 8 este formată din patru unităţi
flexibile de fabricaţie. Fiecare unitate este compusă din cite un strung cu
comandă numerică 6, câte un manipulator tip portal simplu 7, câte un magazin
de palete de transfer 5. În interiorul unităţi flexibile de fabricaţie se efectuează
znanipulări individuale de semifabricate.
În exteriorul unităţi flexibile de fabricatie acestea se manipulează în grup.
Paletele de transfer sunt transferate între unităţile flexibile de fabricaţie şi
depozitul 1 de către robocarul 9. Robocarul 2 şi masa rotativă 4 sunt
componentele prin care se efectuează transferurile de palete in zona depozitului
central al celulei flexibile de fabricaţie.
Figura 8
Celulă flexibilă de prelucrare cu patru unităţi flexibile de
fabricaţie identice.
c) - Sistemul flexibil de fabricaţie de ordinul 3, este numit sistem flexibil
de fabricaţie (SFF), dacă operaţiile efectuate sunt preponderent de fabricaţie. În
general sistemele flexibile de fabricaţie au o structură mult mai complexă
decât celulele flexibile de fabricaţie, fiind de cele mai multe on formate din
unităţi flexibile de fabricaţie, centre flexibile de prelucrare, posturi de lucru
individuale interconectate prin sisteme de transfer lung (de obicei robocare).
În componenţa lor mai intră depozite centrale de SDV-uri integrate
informational (figura 9). 0 caracteristică esenţială a sistemelor flexibile de
fabricatie este prelucrarea completă a semifabricatelor.
Sistemul flexibil de fabricaţie prezentat în figura 9 se compune din
următoarele module:
A - două centre de prelucrare CPFH 500-3, alcătuite fiecare dintr-un batiu pe
care se deplasează sania. Pe sanie se deplasează masa transversală, pe care este
montată masa rotativă. Pe batiu este montat rigid montantul, pc ghidajele căruia
se deplasează capul de prelucrare.
În exteriorul unităţi flexibile de fabricaţie acestea se manipulează în grup.
Paletele de transfer sunt transferate între unităţile flexibile de fabricaţie şi
depozitul 1 de către robocarul 9. Robocarul 2 şi masa rotativă 4 sunt
componentele prin care se efectuează transferurile de palete în zona depozitului
central al celulei flexibile de fabricaţie.
Măsurarea deplasărilor se realizează cu traductoare rotative şi liniare.
Ghidajele direcţionale sunt prevăzute cu elemente cu role prestrânse, iar
ghidajele portante sunt placate cu materiale antifricţiune.
Figura 9.
Schema structurală a uirui sistem flexibil de fabricaţie de ordinui 3.
A-centre de prelucrare CPFH 500-3; L-robocar manipulare piese; C-posturi de stocare;
ID-post de încărcare-descărcare; E-magazine-modul de scule, tip cciulă; F-manipulator de
scule; fY-manipulator transfer settle; H-cameră de pregătire a sculelor; 1-post pentru bazarea
piesclor pe paletă; J-post de supervizare; K-unitatc
centrală de calcul şi comandă; L-cameră de întreţinere.
Un panou hidraulic cu instalaţie de termostare a uleiului asigură atăt
lubrefierea rulmenţilor ce lăgăruiesc axul principal şi lagărele şuruburilor cu bile
cat şi lubrefierea angrenajclor cutiei de viteze a capului de lucru.
B - un robocar, care asigură transportul şi schimbarea automată a paletelor port-
piesă. Mişcările necesare (ridicare, translare paletă, rotire şi translare robocar)
sunt obţinute prin rnotoare de curent continua şi sunt controlate prin
microântrerupători.
C - 9 posturi de stocare a paletelor port-piesă, care formează un magazin de
palete.
D - un post de încărcare-descărcare, care este prevăzut cu un sistem de rotire,
frânare şi indexare a paletei în scopul prinderii piesei.
E - 5 magazine-modul de scule tip celulă, dispuse în linie, locaşurile sculelor
fund programate în coordonate carteziene. Fiecare magazin are posibilitatea stocării
a 48 de scule cu diametrul maxim de 160 mm şi lungimea maxima de 440 mm.
F - un manipulator de scule cc asigură transportul sculelor între magaziile-
modul şi mecanismul de transfer şi invers. Mişcările necesare executate de
manipulatorul de scule sunt:
- prinderea-desprinderea şi dezăvorârea/zăvorârea port-sculelor;
- rotirea capului robotului cu 900 pentru aducerea port-sculelor de la
magaziile-modul la mâna de transfer;
- avansul pe trei axe comandate numeric (X1, YI, Z1).
G - cloud mâini de transfer care realizează transportul sculelor între manipulator
şi magazinele centrelor celulelor de prelucrare.
H - cameră de pregă tire a sculelor.
I - post de trasaj piese şi pregătire palete port-piese.
J- cameră dispecer.
K - cameră calculator.
L - cameră întretinere.
Toate aceste module componente ale sistemului flexibil SFP 500-01 sunt
coordonate de un calculator central.
Exemple:
a) - subsistemul logistic se compune din subsistemele de rang inferior:
- subsistemul logistic al obiectului material de prelucrat;
- subsistemul logistic al uneltclor şi sculelor;
- subsistemul logistic pentru materiale auxiliare.
- subsistemul de comandă din subsistemele:
-subsistemul pentru coordonarea de ansamblu a procesului de fabricatie;
- subsistemul de comandă a procesului tehnologic.
c) - subsistemul de întretinere, compus din subsistemele:
- subsistemul de control al funcţionării;
- subsistemul de întretinere;
- subsistemul de reparare.
Figura 11.
Legarea şi dispunerea generală a posturilor de lucru în cadrul subsistemului
tehnologic.
Figura 12
.Structura generală a unui subsistem tehnologie.
Figura 13
Subsisteme tehnologice care se înlocuiesc reciproc
Figura 14.
Subsisteme tebnologice care se completează reciproc.
Exemplu:
În cazul în care o maşină de frezat este suprasolicitată, o parte din operaţiile de
frezare se transferă centrului de prelucrare din vecinătate.
Din punct de vedere al coeficientului de utilizare, în cazul maşinilor ce se
completează, acestea sunt mai bine acoperite decât în cazul celor care se înlocuiesc
reciproc, deşi acestea din urmă dispun de posibilităţi tehnologice mai mari.
Exemplu:
Nu toate piesele ce se prelucrează acoperă întreaga gamă de prelucrări posibil
de realizat pe centre de prelucrare.
În cazul în care nu se asigură un coeficient de încărcare aproximativ constant pentru
fiecare utilaj, în locurile unde, din cauza timpului de prelucrare mare, se creează
strangulări, se introduc maşini suplimentare, iar acolo unde timpul de prelucrare este
prea mic, se introduc depozite tampon de piese.
0≤Go≤3,
0≤Gp≤ 3 .
≤ So ≤
Figura 15.
Funcţii de manipulare.
Figura 16.
Moduri de realizare a funcţiei SCHIMBAREA CANTITĂŢII
Schimbarea cantităţii este funcţia de manipulare în cadrul căreia unul sau mai
multe piese se izolează, se divid, se separă sau se adaugă unei formaţii cantitative.
Schimbarea cantităţii se poste realiza conform figurii 16. prin: separare, grupare,
porţionare, dozare, ramificare, reunire, sortare.
Separarea este funcţia în cadrul căreia una sau mai multe piese manipulate se
izolează dintr-o formaţie cantitativă.
Gruparea este functia în cadrul căreia una sau mai multe piese manipulate se
ataşează unei formaţii cantitative. Este funcţia inversă separării.
Porţionarea este funcţia în cadrul căreia se realizează împărţirea unei mulţimi
de piese în submulţimi determinate numeric (numărare → separare).
Dozarea este funcţia în cadrul căreia se realizează separarea unor piese urmată
de o numărare sau cântărire şi deplasarea mulţimilor parţiale obţinute spre alte locuri
fixate (partiţionare → transfer).
Ramificarea (distribuirea) este funcţia în cadrul căreia se realizează desfacerea
unui flux de piese în fluxuri parţiale (transfer → separare → transfer).
Reunirea (confluenţa) este funcţia inversă ramificării şi se realizează prin
unificarea fluxurilor de piese.
Sortarea este funcţia în cadrul căreia se realizează separarea pieselor urmată de
un control în vederea eliminării celor care nu se încadrează în limitele parametrilor
impuşi sau în vederea grupării în diferite sortimente determinate (verificarea
identităţii → distribuire).
Mişcarea este funcţia de manipulare în cadrul căreia unul sau mai multe piese
execută succesiuni de translaţii şi rotaţii în vederea realizării unei poziţionări în raport
cu un dispozitiv, instalaţie maşină sau utilaj. Poziţionarea unei piece manipulate se
poate defini conform figurii 4.7. cu ajutorul unui punct caracteristic PC ce aparţine
acestuia, o dreaptă caracteristică ΔC ce trece prin punctul caracteristic şi o dreaptă
auxiliară ΔA., ce trece prin acelaşi punct dar este perpendiculară pe ΔC .
După geometria ei, mişcarea poate fi liniară, după diferite axe, curbilinie,
circulară în jurul unor anumite axe, spaţială, iar după desfăşurarea ei în timp
continuă, intermitentă sau altenativă.
Mişcarea se poate realiza conform figurii 18. prin: rotaţie, translaţie, schimbare de
direcţie, orientare, poziţionare, ordonare, ghidare, transfer, transport.
Figura 17.
Definirea pozitionării unui obiect
material.
Figura 18
Moduri de realizare a funcţiei MIŞCAREA
Figura 19
Moduri de realizare a funcţiei REŢINEREA.
Figura 20
Moduri de manipulare prin care se realizează sortarea pieselor
Figura 21.
Structura operaţiilor de manipulare.
Exemplu:
În cadrul subsistemului tehnologic, subsistemul mecanic realizează deplasarea
piesei, având aparent o funcţie parţială ca cea a subsistemului logistic. Diferenţa
caracteristică constă în aceea că în subsistemul logistic operaţiile de transfer a piesei
se fac fără modificarea intenţionată a proprietăţilor piesei, în timp ce în subsistemul
mecanic aceste deplasări se fac în scopul modificării proprietăţilor, respectiv a formei
obiectului material deplasat. Funcţiunile de transfer în timp şi transfer în spaţiu se
realizează deseori simultan, unul şi acelaşi dispozitiv logistic fiind special conceput
pentru a realiza operaţiuni logistice concentrate.
Dispozitivele de transport dispun în general şi de o anumită capacitate de
înmagazinare datorită naturii soluţiilor constructive. Uneori această capacitate este
suficientă pentru funcţia de depozitare, alteori este necesară dezvoltarea structurii
transportului astfel încât să preia şi, funcţii de depozitare.
Un alt aspect, cu influenţă asupra delimitării structurale a subsistemului
logistic, este cel al modului în care piesa se integrează cu sistemul logistic pe timpul
cât se află în contact cu acesta.
În sistemele flexibile de fabricaţie poziţionarea automată a piesei în postul de lucru
prezintă o importanţă atât din punctul de vedere al productivităţii postului, cât şi sub
raportul complexităţii constructive a acestuia.
Total sau parţial, funcţiile de poziţionare vor fi îndeplinite fie de subsistemul
tehnologic, fie de subsistemul logistic, frecvent de amândouă prin alocarea echilibrată
a funcţiunilor parţiale, după criteriile de economicitate.
Pe de altă parte, un principiu de bază în organizarea operaţiilor logistice de fabricaţie
constă în conservarea poziţiei semifabricatului, întrucât aceasta înseamnă conservarea
de informaţii şi micşorarea sarcinilor de comandă, precum şi micşorarea numărului
de dispozitive pentru sesizarea poziţiei, interpretarea şi reorientarea piesei.
Aceste cerinţe se rezolvă, în unele cazuri, prin introducerea unei interfeţe
piesă-subsistem logistic care este adecvată şi pentru intervalul piesă-subsistem
tehnologic.
Această interfaţă se prezintă fizic ca o paletă-dispozitiv pe care piesa este poziţionată
şi care poate circula în subsistemul logistic putând fi manipulată la subsistemul
tehnologic fără ca piesa să schimbe poziţionarea iniţială.
Dispozitivele port-piesă de acest tip care vor parcurge sistemul de fabricaţie
împreună cu piesa vor fi considerate că aparţin subsistemului logistic, spre deosebire
de alte dispozitive port-piesă care există în subsistemul tehnologic.
Subsistemele de transport (transfer lung) pentru materiale şi piese ale
subsistemului logistic au ca funcţie realizarea schimbării poziţiei pieselor
(materialelor) înainte de începerea prelucrării, în timpul operaţiunilor de fabricaţie şi
după terminarea acestora, fără ca în cadrul schimbării de poziţie să se modifice
intenţionat proprietăţile pieselor. În context, în timpul operaţiunilor de fabricaţie
exprimă faptul că operaţiunile de transport se efectuează în paralel cu operaţiile de
fabricaţie, adică în timp ce anumite piese se află în prelucrare, altele se află în
deplasare.
Problema alegerii unui subsistem de transport joacă un rol important în cadrul
sistemelor de fabricaţie integrate, nu atât sub aspectul definirii soluţiei tehnice, cât
sub cel al conceperii celei mai eficiente structuri de înlănţuire a sistemelor
tehnologice pentru realizarea, performanţelor prescrise sistemului flexibil de
fabricaţie destinat unui domeniu de sarcini variabile.
Cu cât va fi mai diversificată sarcina de fabricaţie, cu atât mai mari vor fi
cerinţele de flexibilitate a sistemului de înlănţuire şi mai complexă soluţia optimală
care să combine o flexibilitate suficientă şi un cost redus al investiţiei.
În evaluarea globală a structurilor de înlănţuire se va proceda în primul rând la
evaluarea calităţii globale a structurii, prin punerea, în evidenţă a posibilităţilor de
coordonare dintre sarcinile de prelucrat, fluxul de materiale, subsistemele tehnologice
şi subsistemele de depozitare. Ulterior, selecţia unor soluţii constructive se va face pe
baza altor criterii, dintre care importante sunt dimensiunile fizice ale pieselor, timpul
disponibil pentru transport, respectiv viteza sau debitul şi cheltuielile de investiţii.
a) După scopul organizării lor, depozitele, (figura 22), pot avea caracter
de:
Figura 22.
Diferenţierea funcţiilor subsistemelor de depozitare.
Figura 23
Depozite liniare.
Depozitele liniare (figura 23), sunt organizate in plan orizontal, vertical şi
circular. Se caracterizează prin aceea că accesul la obiectele depozitate se face după
regula: primul intrat-primul ieşit sau primul intrat-ultimul ieşit. Sunt depozite de
capacitate medie, iar utilizarea spaţiului este medie la primele două şi redusă la cele
circulare.
Depozitele într-un singur plan (figura 24), sunt organizate într-un singur plan,
pe rafturi orizontale si verticale. Se caracterizează prin aceea că accesul la obiectele
depozitate este liber. Sunt depozite de capacitate medie, iar utilizarea spaţiului este
medie cele verticale şi redusă la cele orizontale.
Figura 24.
Depozite organizate într-un singur plan.
Figura 25
Depozit spatial
organizat in sistem bloc.
Figura 26
.Depozite circulare in planuri suprapuse.
Subsistemul :de control este constituit din sistemul partial care are funcţia de a
măsura (determina) valorile realizate ale parametrilor ce definesc calitatea obiectelor
materiale (repere, subansambluri, produse), de a be compara cu valorile nominale
care definesc nivelul de calitate prescris, de a stabili abaterile şi a transmite
informaţiile sistemului de comandă.
În principiu, fiecare caracteristică (proprietate) a unui obiect material poate fi o
caracteristică de definire a calităţii. În procesul de fabricaţie, de regulă este suficient
controlul unui număr limitat de caracteristici geometrice, ca lungime, formă, poziţie,
rugozitate, prin măsurători liniare. Statisticile au dovedit că măsurătorile liniare
reprezintă până la 90% din totalul operaţiilor de control de conformitate in timpul
fabricaţiei.
Cum sarcina de fabricaţie se defineşte prin gama de obiecte materiale
prelucrate, cantitatea pentru fiecare tip şi prescripţiile de calitate, un sistem de
fabricaţie va trebui să includă şi operaţiunile de control de calitate, pentru a se putea
cunoaşte modul de îndeplinire a sarcinii alocate. Această cerinţă implică cel puţin un
control final; cercetările arată că anumite defecte identificate in obiectul material
prelucrat se produc încă din faze iniţiale, cu o anumită frecvenţă la anumite operaţii.
Este neeconomic să continue prelucrarea unor semifabricate care deja conţin
abateri ce nu pot fi corectate sau al căror cost de corectare este prea mare. Aceste
raţionamente conduc la introducerea unor controale pe parcursul fabricaţiei, ceea ce
permite reglajul în secvenţe succesive a procesului şi creşterea probabilităţii ca
sistemul să-şi îndeplinească sarcina de fabricaţie la toţi parametrii.
Figura 27.
Depozite circulare în planuri suprapuse
Figura 28
Schema bloc a subsistemului de comandă.
Figura 9.36.
Sistem flexibil de fabricaţie folosind palete-dispozitiv cu identificare magnetică.
L - staţie de alimentare palete şi piese; D - dispozitiv de transfer; 1-4 - posturi pentru fixarea pieselor pe palete;
M - manipulator încărcător-descărcător al conveiorului; H - conveior; F-- c o n v e i o a r e s c u r t e ; 1 - d i s p o z i t i v de
transfer în post; ABC-maşini unelte; E dispozitiv identificare cod paletă; K- zona aşteptare.
Fig. 31
Sistem flexibil cu cărucioare de transfer cu indexare mecanică.
A, B, C — maşini unelte; D - traseul conveiorului; E - cărucioare port-paletă;
F - staţie de încărcare-descărcare
Acest sistem produce circa 50 caroserii pe oră, în patru modele diferite, find
deservit de 4 operatori, neînregistrîndu-se timpi de staţionare pentru a trece de la o
caroserie la alta.
Figura 34
. Atelierul flexibil FlexFramer —
ABB, de asamblare generală a caroseriei de
automobil.