SISTEME FLEXIBILE DE PRODUCTIE

1.1. Sistemul flexibil de producie - etapa intermediara spre sistemele avansate de produc ie
Organizaiile sub presiunea mediului inconjurator, asimileaza noi tehnologii pentru a putea fi competitive si pentru a putea rapunde
cerintelor mediului in care isi desfasoara activitatea. Asimilarea noilor tehnologii a dus la aparitia noilor sisteme de productie (sistemele
avansate de productie)-sistemele integrate de productie, sistemele agile de productie .
Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor si sistemelor de productie, de evolutie spre sistemele avansate de productie sunt
prezentate in tabelul 1.1.
Dupa cum se observa in tabelul 1.1 Sistemul Flexibil de Productie este o etapa intermediara in evolutia sistemlor clasice de productie
spre sistemele avansate de productie.
Experienta firmelor arata ca, o data inceput, procesul de imbunatatire a fabricatiei este fara sfarsit. De asemenea, experienta acestor
firme a aratat ca s-a ajuns treptat la sistemele avansate de productie, parcurgand o serie de etape( simplificare , integrare,
automatizarea) care au dus la dezvoltarea sistemelor flexibile de productie.
Tabelul 1.1. Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor si sistemelor de productie

Stadiu

Stadiul
1

Concepte de
fabricatie

Fabricatie
traditionala: atelier
de productie,
prelucrare in
loturi, productie in
masa

Sistem de
productie

Sistem de
productie clasic
(intreprinderea
sistem
cibernetico
industrial)

Variabile de
succes /obiective
pe care sistemul
de productie
trebuie sa le
includa
- eficenta

Propietatile
sistemului de
productie

-organizatie functionala cu o
inalta fragmentare a
sarcinilor
- existenta a numeroase
functiuni la nivelul
managementului
- generarea unui grad inalt de
specializare

Stadiul
2

Exact-la-timp
(JIT), un sistem
de fabricatie
orientat pe
folosirea
cardurilor kanban

Sistem de
productie in care
s-a implementat
sistemul JIT,
MRP, OPT

- eficenta

- structurare JIT cu
suprapunerea functiilor

- calitate
- reducerea timpului
operational

- alocarea responsabilitatii
functionale la punctul de
origine
- eliminarea proceselor inutile
- reducerea functiunilor la
nivelul managementului de
virf

Stadiul
3

Automatizare
reprogramabila:
CNC, SFF,
CAD/CAM, roboti

Sisteme flexibile
de productie

- eficienta si eficacitate
- calitate
- flexibilitate
- reducerea duratei de
productie

- integrarea verticala si
orizontala a sarcinilor si
functiunilor
- eliminarea atat a proceselor
cat si a functiunilor de
sprijin
- coexistenta unor elemente
opuse de afaceri

Stadiul
4

Stadiul
5

CIM,fabricatie
integrata prin
computer:
integrarea
functiunilor de
proiectare,
productie,
informatie si a
tehnologiei
logistice cu functia
de marketing si cu
celelalte functiuni

Sistem Integrat
de
Productie(C.I.M)

CIM, fabricatie
integrata prin
computer:
integrarea
functiunilor de
proiectare,
productie,
informatie, si a
tehnologiei
logistice cu functia
de marketing si cu
celelalte functiuni
Utilizarea
comunicatiilor
(firma virtuala)

Sisteme de
productie agile

- inovatie

- o structura de tip rata

multipla

- eficienta si eficacitate

- grad de integrarea foarte

inalt a sarcinilor si
functiunilor

- calitate
- flexibilitate
- reducerea duratei de
productie
- inovatie

- eliminarea completa a
proceselor si a functiunilor
la nivelul managementului
de varf
-coexistenta unor elemente
opuse de afaceri

- clientizare in masa
(adaptarea produsului la
necesitatile clientului)

- o structura de tip rata

multipla

- eficenta si eficacitate

- grad de integrare foarte

inalta a sarcinilor si
functiunilor

- calitate
- flexibilitate
- reducerea duratei de
productie
- inovatie
- clientizare in masa
(adaptarea produsului la
necesitatile clientului)

- eliminarea completa a
proceselor si a functiunilor
la nivelul managementului
de varf
- coexistenta unor elemente
opuse de afaceri
- o structura de tip rata
multipla
- firma virtuala

- creare de produse si
servicii avand valoare
adaugata reala

- adaptabilitate foarte rapida

la variatiile cererii

- mai multe produse noi cu

cat mai putine procese
tehnologice noi

Abilitatea de a
face fata
schimbarii
continue

1.2. Definirea sistemelor flexibile de productie

Sistemele de productie flexibile sunt abordate de catre specialisti intr-o multitudine de
modalitati. O definitie care credem ca reuneste mai multe puncte de vedere este urmatoarea.
'Un sistem de productie este flexibil daca este capabil sa proceseze un numar de piese
diferite simultan si in mod automatizat, masinile unelte din sistem fiind capabile sa accepte
operatiile executate in orice succesiune. Pentru aceasta, la terminarea operatiunii, masinile
din sistem si sculele trebuie sa se disponibilizeze pentru urmatoarea piesa, iar schimbarea
sculelor si schimbarea pieselor prelucrate sa aibe loc pe baza instructiunilor, totul
desfasurandu-se fara interventie manuala '[9].
1.3.Structura sistemelor flexibile de productie
2

1.3.1.Componentele sistemelor flexibile de productie

Sistemul flexibil de productie poate fi prezentat ca o cutie neagra(figura 1.5):

FE

FE

FM
FM(PRODUSE, SERVICII)

FI
FI
SISTEM FLEXIBIL DE PRODUCTIE
Fig. 1.5.Sistemul flexibil de productie ca o cutie neagra
unde: S.F.P.- sistem de productie;
F.I. - fluxuri informationale;
F.E.- fluxuri energetice;
F.M. - fluxuri materiale;
1. S.A. - subsistemul de aprovizionare;
2. S.Per. - subsistemul de personal;
3. S.Pr. - subsistemul de cercetare -dezvoltare;
4. S..F.C. - subsistemul financiar-contabil;
3

5. S.In.tr. - subsistemul de intretinere;

6. S.Co. subsistemul de control;
7. S.M.O. - subsistemul de management si organizare:
8. S.F.F. - subsistemul de fabricatie;
9. S.D. subsistemul de desfacere;
Sistemul de productie primeste 'intrari' sub forma de : materiale, personal, capital,
utilaje si informatii. Aceste intrari sunt transformate in cadrul subsistemului de fabricatie in
produse sau servicii care constituie iesiri. O parte din iesiri sunt monitorizate in sistemul de
control pentru a determina daca sunt acceptabile din punct de vedere al cantitatii, pretului si
calitatii. Daca iesirile sunt acceptabile nu sunt necesare schimbari in sistem. Daca totusi
standardele stabilite cu privire la cantitate, pret si calitate nu sunt satisfacute, atunci
corecturile manageriale sunt necesare.
Subsistemul de control asigura un nivel uniform al performantei sistemului informand
asupra erorilor de iesire astfel incat actiunile corective sa fie luate de manageri.
Intrarile sunt clasificate in trei clase generale:
- mediu incojurator
- piata
- resurse initiale
Informatiile din mediu sunt in general informatii care tind sa influenteze deciziile
managerilor. De asemenea restrictiile legale sau politice pot stabili constrangeri in buna
functionare a sistemului. Informatiile sociale si economice permit managerilor sa observe
tensiunile care pot afecta sistemul de productie in viitor. Informatiile tehnologice pot proveni
din literatura de specialitate si din alte surse. Aceste informatii aduc noutati in tehnologia
masinilor, sculelor sau proceselor tehnologice. Ca si informatiile legate de mediu, informatiile
pietei de desfacere au un caracter informational. Informatiile cu privire la competitie, designul
produselor, cerintele clientilor si alte aspecte ale pietei sunt esentiale daca sistemul de
productie trebuie sa raspunda la necesitatile pietei. Produsele sistemului de productie pot lua
doua forme : tangibile si intangibile.
Dupa cum se constata din fig.1.5 sistemul de productie S.P. este strabatut de fluxuri de
materii prime, energie si informatii.
Inima unui sistem flexibil de productie este subsistemul flexibil de fabricatie care este
inconjurat de celelalte subsisteme care ii asigura buna functionare .
Trebuie precizat ca o functionare ireprosabila a S.F.P. depinde de toate subsistemele
componente fara exceptie.
Subsistemul de cercetare dezvoltare cuprinde activitati prin care se studiaza , concepe,
elaboreaza si realizeaza cadrul tehnic, tehnologic si organizatoric al intreprinderii. Aceasta
functiune impreuna cu cea comerciala asigura adaptarea sistemului de productie la mediul
economico-social exterior. In cadrul acestui subsistem se disting mai multe activitati si anume:
4

- elaborarea planurilor si programelor de cercetare stiintifica;

- intocmirea documentatiei tehnico-economice pentru introducerea progresului tehnic prin
mecanizare, automatizare, robotizare;
- efectuarea experimentarilor, incercarilor, privind asimilarea de noi tehnologii si produse precum
si modernizarea celor existente;
- elaborarea planurilor de investitii, a studiilor de fezabilitate;
- intocmirea documentatiei tehnico-economice pentru investitii etc.
Subsistemul de aprovizionare - desfacere (comercial) include o serie de activitati care se
pot grupa in doua categorii:
- activitati de aprovizionare tehnico materiala;
- activitati de desfacere a produselor;
In cadrul activitatilor de aprovizionare sunt incluse totalitatea actiunilor referitoare la
aprovizionarea intreprinderii cu materii prime si materiale precum si cele prin care se asigura
repartizarea acestora in mod organizat, pe baze stiintifice, in cadrul sectiilor si atelierelor, in care
se desfasoara procesele de productie de baza, auxiliare, de servire si anexe.
Activitatile privind desfacerea produselor se refera in principal la:
-prospectarea pietei in vederea stabilirii relatiilor contractuale de desfacere pentru produsele
fabricate;
- incheierea de contracte pe aceste directii;
- expedierea produselor sau executarea lucrarilor sau serviciilor si urmarirea incasarilor
drepturilor financiare ce revin intreprinderii ca urmare a acestor activitati;
- asigurarea rezolvarii reclamatiilor beneficirilor in cadrul termenelor de garantie.
In cadrul subsistemului financiar contabil se realizeaza obiectivele privind obtinerea si
folosirea mijloacelor financiare necesare sistemului de productie, precum si inregistrarea si
evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul sistemului de productie.
Intre activitatile acestui subsistem mentionam:
- activitatea financiara;
- activitatea contabila.
Obiectivele activitatii financiare sunt: constituirea, repartizarea, utilizarea si pastrarea
mijloacelor banesti si a fondurilor existente la dispozitia intreprinderii.
Obiectivele activitatii contabile sunt: evidenta intregii activitati economice si a miscarii
mijloacelor de baza a intreprinderii, stabilirea pe baza de evidenta a rezultatelor financiare.
Subsistemul de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate intr-un sistem de
productie pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului
5

uman necesar. Principalele activitati se refera la: recrutare, selectie, incadrare, formare,
perfectionare, motivare, promovare, salarizare si protectia muncii.
Subsistemul de intretinere inglobeaza activitati auxiliare care asigura buna functionare
a proceselor de baza. Principalele activitati care se realizeaza in cadrul acestui subsistem se
refera la asigurarea energiei si mentinerea in stare de functionare a instalatiilor energetice,
intretinerea si repararea masinilor si echipamentelor tehnologice etc.
1.3.2 Sistemul flexibil de fabricatie
1.3.2.1. Consideratii generale privind sistemul flexibil de fabricatie
O componenta foarte importanta a unui sistem de productie o
constituie sistemul de fabricatie.
In cazul sistemelor flexibile de productie nu are loc o modificare
esentiala a rolului si locului sistemului de fabricatie ci se schimba modul
de a raspunde unor sarcini de fabricatie din ce in ce mai diverse, in
conditiile de eficienta si competenta.
Un sistem de fabricatie flexibil permite prelucrarea simultana a unui numar mare de piese diferite, prelucrarea unor
sarcini de productie variabile, asigurand fabricatia acestora in conditii de rentabilitate crescuta, datorita scurtarii
duratelor de transport, cresteri gradului de utilizare a masinilor unelte, reducerii depozitarii intermediare si a
cheltuielilor legate de forta de munca directa.

La fel ca si procesul de fabricatie, sistemul de fabricatie (fig. 1.6) poate fi:

Clasic, cand operatorul uman are o prezenta activa atat in activitatile legate de
manipularea obiectului de lucru cat si in cele legate de operatii de prelucrare;
Mecanizat, cand prezenta operatorului este necesara doar in activitatile de
comanda, toate celelalte miscari fiind realizate, potrivit comenzii, de catre
instalatiile mecanizate;
Automatizat, cand operatorul are doar rolul de supraveghere a procesului, atat
conducerea cat si desfasurarea operatiilor realizandu-se fara interventia sa.
Sistemele flexibile de fabricatie si-au facut aparitia in contextul necesitatii obiective de
crestere a exigentelor si performantelor productiei de serie mica si mijlocie (chiar unicat) la
un nivel superior, stiind ca aproximativ 80% din productia actuala este caracteristica acestui
tip de serii. O definitie exacta a unui sistem flexibil de fabricatie nu s-a impus inca datorita
diversitatii mari de aplicatii existente in practica. In continuare se prezinta o definitie data de
catre Comisia economica ONU pentru Europa:
Un sistem flexibil de fabricatie este un complex de masini CNC, sisteme automate de
alimentare cu materiale si scule si sisteme automate de masurare si testare, toate controlate
de calculator, care, cu un minim de intervantie umana si un timp de reactie foarte scurt, poate
prelucra orice reper apartinand unei anumite familii de repere, pe baza unui program
prestabilit.
Sistemul flexibil de fabricatie (SFF) reprezinta deci un ansamblu integrat de masini unelte (cu comanda numerica, cu ciclu automat etc.)
deservite de catre un sistem automat de transport, manipulare si depozitare a semifabricatelor, pieselor finite, sculelor si instrumentelor,
prevazut cu echipamente automatizate de masurare si testare, capabil sa realizeze, sub comanda calculatorului electronic, prelucrarea
simultana sau succesiva a unor piese diferite, apartinand unei familii de produse, in conditii de interventie minima a operatorului uman si
cu timpi de reglare redusi. Aceasta este deja o diferenta esentiala in raport cu masinile speciale sau liniile de transfer care nu pot
executa decat produse identice in limite fixate in prealabil odata cu proiectarea liniei. Pentru fiecare reper de prelucrat exista disponibile
programe/piesa testate si memorate intr-o unite centrala care gestioneaza o baza de date comuna.

Structural, un sistem flexibil contine fie mai multe masini unelte diferite (care se
completeaza reciproc), fie de acelasi tip (care se pot substitui reciproc), ceea ce permite
executia automata a tuturor operatiilor de prelucrare asupra pieselor dintr-o clasa
reprezentativa, fara intreruperi determinate de alimentari si reechipari la masini. Sistemul
flexibil poate imbraca forme si destinatii foarte diferite, de la productia in cadente ridicate
pana la cea de realizare a prototipurilor. Problema fabricatiei ca atare este foarte vasta si nu
asigura o solutie unica. Sistemul flexibil de fabricatie a fost constituit prin:
Aplicarea comenzii numerice la masini-unelte;
Dezvoltarea unor tehnologii auxiliare variate necesare automatizarii;
o Sistemul de transfer automat al sculelor;
o Transportul automat al pieselor si sculelor in sistem;
o Paletizarea;
o Depozite automate de piese, etc.
Introducerea calculatorului electronic pentru comanda sistemului.
SFF se diferentiaza radical
urmatoarelecaracteristici definitorii:

de

sistemele

de

fabricatie

traditionale

prin

Flexibilitate ridicata, caracterizata prin capacitatea sistemului de (re)adaptare rapida

si optimala (cu eforturi minime) la modificarile dimensiunilor geometrice ale
piesei sau la schimbarea acesteia ca una similara sau din cadrul aceleasi familii de
produse si de functionare pe perioade mari de timp in conditii de eficienta
economica si modificari structurale minime;
Grad de automatizare ridicat al masinilor si sistemelor de manipulare/transport;
Capacitatea de a accepta semifabricate intr-o ordine aleatoare;
Capacitatea de prelucrare simultana sau succesiva a unor piese diferite, utilizand
scule si dispozitive de prindere/fixare necesare la o anumita masina, la timpul
potrivit si in secventa dorita;
Numarul de pozitionari ale pieselor este mult mai mic decat in varianta clasica. Acest
lucru se datoreaza faptului ca in componenta SFF intra, in general, masini unelte
cu comanda numerica, centre de prelucrare la care numarul tipurilor de suprafete
de prelucrat este sensibil mai mare. Tendinta este de a folosi masini unelte
universale in pofida masinilor unelte specializate;
Amplasamentul masinilor unelte este determinat de tipul instalatiilor adoptate pentru
operatii manuale. Astfel, subsistemele de manipulare/transport pot fi compuse din
roboti industriali de diverse tipuri, manipulatoare, vehicule ghidate automat,
robocare etc.;
Realizeaza incarcarea intensiva a masinilor ceea ce conduce la o reducere a
numarului de masini unelte comparativ cu sistemele clasice;
7

 Posibilitatea de integrare in etape;

Transmiterea de informatii se face pe cale informatica, prin intermediul
calculatorului, si nu pe cale verbala, scrisa, desenata ca si in sistemele clasice;
Autonomie functionala pentru trei schimburi, fara interventia operatorului uman
pentru functii direct productive;
Sunt utilizabile in domeniul productiei de unicate, serie mica si mijlocie.

Domeniul de aplicare
eficienta a sistemelor flexibile de fabricatie este prezentat in figura 1.6[10].
La productia de unicate, fabricatia
adaptata prin factorul uman este cea
Mai eficienta, inregistrand cele mai
scazute costuri, in timp ce in cazul
productiei de masa solutia cea mai
eficienta o reprezinta fabricatia
automatizata rigid. Sistemele flexibile
de fabricatie sunt eficiente doar in
cazul seriilor mici si mijlocii de
fabricatie la care loturile de fabricatie
se repeta frecvent in timp.
8

1.3d.2.2. Structura sistemelor flexibile de fabricatie

1). Sisteme flexibile de prelucrare a metalelor
In prezent, majoritatea sistemelor flexibile de fabricatie existente pe plan mondial sunt
sisteme de prelucrare a metalelor. Din acest motiv, deseori in engleza prescurtarea folosita
pentru sistemele flexibile de fabricatie (Flexibile Manufacturing System) se confunda cu
denumirea data acestor sisteme (Flexibile Machining System). Motiv pentru care principala
aplicatie a sistemelor flexibile de fabricatie o constituie prelucrarea metalelor este determinat
de faptul ca aceste procese de prelucrare sunt apte a fi automatizate considerand nivelul de
dezvoltare al tehnologiei masinilor-unelte atat din punctul de vedere al timpului de prelucrare
al semifabricatelor, al marimii si formei acestora cat si al reglajelor masinilor-unelte si al
lotului de prelucrare.
Sistemul flexibil de prelucrare a metalelor este o grupare de masini unelte, cele mai
multe cu comanda numerica, dotate cu mijloace de transport si alimentare cu semifabricate si
scule, cu mijloace de evacuare a pieselor prelucrate, condusa de un calculator electronic,
sistemul fiind capabil sa se adapteze cu usurinta modificarilor sau schimbarii piesei prelucrate
[6].
Sistemele flexibile de prelucrare a metalelor se pot clasifica [6]:
- dupa tipul prelucrarii, pentru:
turnare
deformare plastica
sudare si lipire
prelucrare prin aschiere, clasificare la randul lor dupa forma pieselor prelucrate in
urmatoarele trei grupe: pentru piese prismatice, piese de rotatie si piese
complexe,
pentru tratament termic
sisteme combinate (prelucrate prin aschiere-prelucrare prin deformare plastica
etc.).
- dupa complexitatea prelucrarii piesei:
sisteme operationale, cele care realizeaza operatiile procesului tehnologic de
confectionare a piesei sau subansamblului;
sisteme pentru productia de piese, cele care realizeaza prelucrarea pieselor
conform cu procesul tehnologic;
sisteme pentru productia de subansambluri, cele care realizeaza complet piesele ce
intra in componenta subansamblului.
- dupa diversitatea pieselor prelucrate:
sisteme pentru corpuri prismatice,
9

 sisteme pentru corpuri de rotatie,

sisteme pentru piese plane,
sisteme pentru piese danturate,
sisteme universale.
- dupa nivelul de automatizare:
primul nivel de automatizare, la care nu se face reglarea automatizata la
confectionarea piesei in exploatare,
al doilea nivel de automatizare, la care se face reglarea automatizata la
confectionarea piesei in exploatare,
al treilea nivel de automatizare, la care de face reglarea automatizata la trecerea la
prelucrarea unui nou tip de piesa.
Productia de piese prelucrate prin aschiere automatizata flexibila se foloseste, in
primul rand, in industria constructoare de masini.
2). Sistemul automatizat de alimentare cu scule al sistemelor flexibile
Principalele tipuri de magazine de scule sunt:
plane (de tip disc sau cu transportator cu lant),
spatiale (cilindrice, cu scule dispuse multietajat sau pe elice),
Magazinele de scule pot fi amplasate pe montanul masinii-unelte (deasupra sau
lateral), sau pe un suport propriu care poate fi fix sau deplasabil. Se pot inmagazina scule
obisnuite sau cu capete multiax.
Magazinul de scule de tip disc poate avea sculele dispuse radial, axial (pe unul sau mai
multe cercuri concentrice), sau inclinat fata de axa magazinului de scule.
Identificarea adresei sculei se poate face: prin codificarea sculei sau prin codificarea
locasului sculei din magazia de scule [6].
3). Sistemul automatizat de transport, manipulare si depozitare al semifabricatelor si
pieselor in cadrul sistemelor flexibile de fabricatie
Prelucrarea pieselor necesita de cele mai multe ori deplasarea acestora de la un post de lucru la altul, sau de la o masina la alta in
vederea realizarii succesiunii operatiilor impuse de procesul de prelucrare. Diversitatea constructiva a pieselor, a proceselor tehnologice,
a seriilor de fabricatie si a structurii masinilor unelte folosite au impus folosirea unei game diversificate de mecanisme de transport si
manipulare. Din punct de vedere al modului de functionare, acestea se pot clasifica astfel [6]:

- sisteme de transport in flux continuu, folosite pentru piesele care necesita o deplasare
si pozitionare a semifabricatelor si pieselor in mod succesiv, in fiecare post de lucru, intr-o
ordine prestabilita. Astfel de sisteme se aplica la masinile unelte cu mai multe posturi, la
liniile transfer, sau liniile tehnologice de fabricatie. Sistemele de transport in flux continuu
pot fi la randul lor:

10

a) sincrone, cand deplasarea pieselor de la un post de lucru la altul se face simultan, cu

acelasi ritm pentru intregul sistem,
b) asincrone, atunci cand se creeaza niste acumulari inaintea posturilor de lucru.
- sisteme de transport flexibile, capabile sa realizeze o schimbare a ordinii de deplasare
de la un post de lucru la altul, precum si a timpului de stationare in fiecare post. Astfel de
sisteme sunt caracteristice sistemelor flexibile de fabricatie, pentru transportul si
manipularea unor familii diversificate de piese.
Caracteristicile de baza sunt programarea si capacitatea de adaptare flexibila de la un tip de piesa la altul. Ordinea de alimentare a
masinilor poate ramane neschimbata pentru o anumita familie de piese, sau se poate schimba dupa caz, ordinea prelucrarii putand fi
stabilita cu ajutorul calculatorului.

Sistemul automatizat de transport, manipulare si depozitare se poate defini un sistem de

mijloace tehnologice, pentru incarcare, strangere, depozitare interoperationala, descarcare si
deplasare a obiectelor prelucrate si a echipamentelor lor tehnologice [6].
In functie de destinatia tehnologica a sistemelor in care sunt integrate, tipul si marimea pieselor de prelucrat, frecventa schimbarilor
in timp, se impune adoptarea in mod diferentiat a unui tip sau altul de mecanism de transport si manipulare.
Ca elemente de transport se pot folosi: robocarele, robotii pe portal, robotii la sol asociati de regula cu mecanismele de alimentare
cu schimbare de palet.
Sisteme de depozitare a semifabricatelor si pieselor
Principalele cerinte impuse depozitelor de semifabricate din cadrul sistemelor flexibile sunt :
termene scurte de depozitare,
posibilitatea expedierii semifabricatelor in loturi mici, la intervale scurte sau chiar in timp continuu,
ritmicitatea fluxului de semifabricate,
dependenta fluxului nu numai de activitatea de transport dar si de caracteristicile procesului de productie.
Solutiile tehnice de automatizare si mecanizare a incarcarii/descarcarii sunt foarte diverse, existand astfel sisteme flexibile de
fabricatie:
cu depozit etajat si robot de incarcare,
cu depozit etajat si incarcator suspendat,
cu depozit gravitational si stivuitor,
cu conveior cu adresare a sarcinii,
cu elevator automat.
4). Sistemul automatizat de masurare si control al sistemelor flexibile de fabricatie
Sistemul automatizat de masurare si control al pieselor prelucrate, al sculelor si ai unor parametri ai procesului de prelucrare
se poate realiza inainte, in timpul sau dupa desfasurarea prelucrarii.
In functie de momentul desfasurarii sale, controlul are obiective diverse. De exemplu, controlul desfasurat inaintea procesului
de productie este orientat, inainte de toate, spre evitarea intreruperilor procesului de productie.
Controlul ce se desfasoara in timpul procesului de prelucrare urmareste, in plus, prevenirea defectelor care pot aparea sau a
stationarilor in timpul procesului de prelucrare si este destinat in primul rand asigurarii calitatii pieselor.
In concluzie, o atentie deosebita trebuie acordata controlului ce se desfasoara in timpul procesului de prelucrare nu numai
datorita legaturii sale stranse cu procesul controlat, dar si pentru ca el ofera posibilitatea interventiei in timp real in procesul de
prelucrare.
5). Sistemul automatizat de conducere centralizata al sistemului flexibil de fabricatie

11

Sistemul automatizat de conducere centralizata flexibil de fabricatie atat functionarea utilajelor tehnologice (realizarea
programelor de comanda, stocarea in memoria calculatorului electronic a bibliotecii de programe, transmiterea programelor la diverse
masini-unelte) cat si realizarea unor sarcini de productie ca planificarea si programarea productiei, stabilirea dispecerizarii activitatii
diverselor locuri de munca [6].
Pentru satisfacerea conditiilor necesare unei bune functionari a tuturor componentelor acestor sisteme si deservirea lor, este
necesara o ierarhizare a structurii comenzii. Pe nivel ierarhic inferior sunt dispuse echipamentele de comanda pentru masinile unelte cu
comanda numerica, sistemul de transport manipulare si stocare a semifabricatelor si a sculelor, sistemul de control si de introducere a
datelor. Pe treapta ierarhica de cel mai inalt nivel se afla calculatorul central care in principal are doua sarcini: coordonarea activitatii
tuturor componentelor celulei sau sistemului flexibil de fabricatie si dialogul cu operatorul.

1.3.2.3 Clasificarea sistemelor flexibile de fabricatie

Dupa cum se observa in figura 1.7 Sistemele flexibile de fabricatie sunt situate intre
sistemele conventionale automatedestinate productiei de serie mare si masa si sistemele
conventionale neautomatizate, sau foarte putin automatizate, destinate productiei de serie
mica. Din punct de vedere al componentelor si modului lor de grupare se pot identifica cinci
tipuri de SFF care difera prin complexitate si arie de cuprindere, neexistand totusi o
delimitare foarte precisa intre ele, dupa cum urmeaza [5,7,10,11]:
Unitatea flexibila de prelucare
Celula flexibila
Grup flexibil de fabricatie;
Atelier flexibil ;
Linie flexibila de fabricatie

12

1). Unitatea flexibila de prelucrare

Unitatea flexibila de prelucrare reprezinta de obicei o masina complexa (o masina cu comanda
numerica sau un centru de prelucrare) echipat cu o magazie multipaleta, un manipulator
automat de palete sau un robot, un manipulator automat de scule care poate functiona in regim
automat.
2). Celula flexibila de fabricatie

Ideea de celula flexibila s-a nascut din dorinta de a da o anumita autonomie masinilor
cu scopul de a le lasa sa functioneze in anumite perioade de timp (pauze de odihna, masa si
chiar la sfarsitul zilei, pana la epuizarea stocurilor, ceea ce constituie un castig legat de
cresterea sensibila a timpului de exploatare, realizand astfel o deconectare dintre operator si
masina sa. Celula flexibila reprezinta forma cea mai simpla de organizare a productiei
integrate.
O celula flexibila de fabricatie poate fi compusa dintr-una (cazul celulei elementare, dupa [5]
sau a modului flexibil de fabricatie, dupa [6]) sau mai multe masini unelte, identice sau
diferite, universale sau de constructie speciala cu comanda numerica de tip CNC (Comanda
numerica cu calculator), prevazuta cu sisteme de manipulare automata a pieselor si a sculelor,
13

post de depozitare tampon a pieselor, sistem de masurare a pieselor prelucrate (eventual) si

sistem de comanda directa prin calculator [5,10,11]. Exista insa situatii cand este necesara
introducerea si de posturi manuale, respectiv de masini ne-automatizate, fiind considerate ca
un subsistem al acesteia. Din punct de vedere al gradului de automatizare, celulele flexibile
pot fi:
de nivel inferior cand functioneaza cu operator;
de nivel superior cand pot functiona fara operator (de exemplu celulele robotizate)
Comanda celulei este realizata de catre comanda numerica, adesea asistata de unul sau mai multe calculatoare programabile. La noile
generatii de masini-unelte cu CNC, calculatoarele sunt integrate direct in comanda. Sistemul de comanda trebuie sa efectueze, in
general, urmatoarele operatii:

recunoasterea pieselor;
selectarea in memorie a programului;
executarea corectiilor necesare si controlarea pozitiei reale a piesei pe masina;
selectarea sculelor necesare si cautarea in arhiva centrala a parametrilor tehnologici si a
caracteristicilor geometrice a sculei;
conversarea cu operatorul prin unitatea centrala de comanda;
In final, se poate spune ca celula flexibila dispune de flexibilitatea cea mai inalta bazata pe
utilizarea masinilor reconfigurabile rapid, care ofera posibilitatea de a realiza piese diferite
intr-o inlantuire rapida. Celulele flexibile de fabricatie se utilizeaza cel mai frecvent in
productia de unicate si de serie mica ca unitati de prelucrare autonome, sau pot alcatui si
unitati de baza pentru atelierul flexibil.
3).Grup flexibil de fabricatie
Grupul flexibil de fabricatie reprezinta o combinatie de module si celule flexibile de
fabricatie, amplasate in aceeasi zona de fabricatie si cuplate printr-un sistem de manipulare
a materialelor, de exemplu un vehicul ghidat automat.
4). Atelierul flexibil de fabricatie
Cel de-al treilea nivel al sistemului flexibil de fabricatie il reprezinta atelierul flexibil,
destinat in general productiei de serie mica/mijlocie. Atelierele flexibile sunt realizate prin
reunirea mai multor grupuri flexibile de fabricatie si/sau celule flexibile si chiar a unor unitati
flexibile de prelucrare, care conecteaza zone diferite de fabricatie, cum sunt: turnare,
prelucrari mecanice, tratamente termice, montaj.
Arhitectura acestora difera de la caz la caz (problema fabricatiei fiind foarte vasta nu asigura o solutie unica) in functie de solutiile de
transfer alese. Din punct de vedere al flexibilitatii de care dispun, pot aparea doua tipuri de ateliere:

atelier flexibil specializat;

atelier flexibil complex;
Atelierul flexibil specializat consta din reunirea mai multor grupe flexibile de fabricatie fiind destinat realizarii unei familii de
produse constituite in general ca variante dimensionale ale unui produs de baza. Masinile care intra in compunerea atelierului sunt
adesea intermediare intre masinile universale cu comanda numerica si cele speciale. Totodata nu apar probleme de conflict de prioritate
intre piese. Dezavantajul acestui tip de atelier consta in faptul ca daca apare o problema la un post de lucru, aceasta perturba
functionarea intregului atelier.

14

Atelierul flexibil complex este compus din mai multe grupe (celule) flexibile fiind destinat realizarii mai multor tipuri de
produse, intr-un camp dimensional impus. In cadrul acestui tip de atelier transferul pieselor intre celule, masini, posturi de incarcare,
stocare se realizeaza cu vehicule ghidate automat, robocare etc. Cu ajutorul unui sistem informatic sofisticat si performant, acest tip de
atelier realizeaza angajarea optima a masinilor asigurand o adecvare aproape perfecta intre cerinta si capacitatea de productie.
Totodata un asemenea atelier da fabricantului posibilitatea de a raspunde la o diversitate de produse, de a reduce intarzierile de
fabricatie si de a accepta o serie de modificari ale acestora survenite pe parcurs

5). Linia de transfer flexibila

Automatizarea fabricatiei de serie mare s-a realizat, in cadrul atelierelor conventionale,
in general cu ajutorul liniilor de transfer sau a masinilor speciale. Si in acest caz au aparut ( in
ultimul timp) probleme legate de limitarea seriei si de variatii ale tipurilor de produse de
realizat. Astfel, fara a atinge gradul de flexibilitate al altor sisteme, liniile de inalta productie
(de transfer) au evoluat si ele spre o mai mare suplete, devenind astfel linii de transfer
flexibile. Scopul a fost de a adauga, pe langa capacitatea de productie existenta (ridicata) a
acestora, si o capacitate de adaptare rapida la noi produse.
Linia de transfer flexibila (numita adesea si linie automata flexibila) este alcatuita
dintr-un grup de masini-unelte universale sau speciale si/sau diverse unitati automate de lucru,
dispuse de regula intr-o configuratie de tip serie si interconectate prin intermediul unui sistem
de transport al semifabricatelor. Principiul de baza al fabricatiei ramaneapropiat principiului
de lucru al unei linii de transfer rigide, dar echipamentele au devenit interschimbabile rapid si
in mod automat. Spre deosebire de liniile de transfer conventionale, pe o linie de transfer
flexibila se poate prelucra simultan sau secvential un numar limitat de piese diferite,
reglarea liniei realizandu-se automat in momentul trecerii de la un tip de piesa la altul. Linia
de transfer flexibila este destinata, in general, prelucrarii pieselor in productia de serie maremijlocie.
O alta clasificare a SFF este cunoscuta sub denumirea de 'tehnologia ESCO'[18], in
care ESCO reprezinta acronimul denumirii 'Economic Sophisticated Computer- controlled
Organization', respectiv tehnologia 'Organizarea Economica Sofisticata Controlata prin
Computer' (OESCC), propusa de Maschke (1988). Aceasta clasificare se refera la sistemele de
fabricatie, atat de prelucrare cat si de montaj, folosite in cazul productiei la comanda,
caracterizata prin stocuri reduse, durata scurta a procesului de fabricatie si o rata inalta de
eficienta a investitiei. Criteriul folosit se refera la gradul si tipul controlului prin intermediul
tehnologiei computerizate a sistemului de prelucrare sau de montaj. Pe aceasta baza, strategia
ESCO clasifica sistemele de fabricatie bazate pe automatizare flexibila in patru categorii de
complexitate:
1) ESCO I reprezinta o masina independenta, cu un post de lucru si o magazie
de scule, precum si cu o capabilitate de conectare de tip CNC, sau o statie de lucru. Exemple:
celule flexibile de fabricatie, celule flexibile de montaj robotic care utilizeaza un robot de
montaj cu mai multe brate de actionare ce lucreaza pe amplasament fix.
2) ESCO II este un sistem format din cel putin doua si cel mult cinci masini -statii de
lucru similare si/sau substituibile, cu alimentare comuna, centrala, cu piese, repere. In plus,
sistemul poate fi echipat cu alimentare comuna cu scule. Logistica sistemului este controlata
de obicei de catre un microcomputer. Subliniem ca acest tip de sisteme nu contine sisteme de
transfer complexe, de tip VGA. Exemple: sisteme flexibile de fabricatie compacte, celule
flexibile de montaj robotic, care utilizeaza doi sau maxim cinci roboti de montaj cu mai multe
brate de actionare.
3)ESCO III este un sistem de fabricatie format din mai multe masini, statii de lucru,
care folosesc tehnologii diferite. O alta caracteristica consta in alimentarea comuna cu piese si
scule, prin intermediul fie al unui sistem de transfer ghidat pe sina, fie al unui sistem de
15

transfer de tip RGV (rail guided vehicle), folosind vehicule autoghidate, automate, fara sofer
(VGA). Diverse sisteme aditionale de manipulare a sculelor sunt folosite pentru asigurarea
sculelor pentru fiecare statie de lucru. Sistemul de tip ESCO III este controlat, de obicei, de
catre un minicomputer de mare capacitate. Mai multe proceduri permanente de sistem sunt
executate simultan, astfel incat configuratia computerului trebuie aranjata pentru operatii de
tip multiutilizator si multisarcina. Exemple: sistemul flexibil de fabricatie propriu-zis,
respectiv ceea ce se intelege de obicei prin SFF; sistem flexibil de montaj propriu-zis, care
utilizeaza roboti de montaj cu un singur brat de actionare, integrati intr-o linie de montaj prin
intermediul unui sistem de transfer automatizat.
4)ESCO IV este un sistem ESCO III extins, care include si unele echipamente de
sprijin aditionale, mai ales sisteme de depozitare si transfer, ce transforma sistemul le
fabricatie intr-o fabrica automatizata. Intregul sistem este coordonat printr-un computer
central de mare performanta.
Toate sistemele ESCO au o structura modulara, atat pentru hardware, cat si pentru
software. Un sistem ESCO I poate fi extins, in mod gradual, pe o perioada mai lunga, in
sisteme de complexitate mai mare, chiar pana la nivelul ESCO IV. Fiecare categorie de
sisteme ESCO, de la I la lV, reprezinta si un stadiu evolutiv; de la sisteme simple, la sisteme
mai complexe. Consideram ca abordarea ESCO este relevanta intrucat surprinde influenta
tehnologiei computerizate asupra tipologiei sistemelor flexibile de fabricatie, atat a sistemelor
flexibile de montaj, cat si a celor de prelucrare.
O alta clasificare este data de Chase si Aquilano 1992 [19] care considera ca exista
cinci clase SFF:
1) Module flexibile de fabricatie, care consta intr-o masina-unealta cu control numeric
(NC), dotata cu un schimbator de scule, un schimbator de palete si un stoc de piese.
2) Celula flexibila de fabricatie, formata din mai multe module flexibile de fabricatie,
organizate in conformitate cu necesitatile tehnologice specifice ale unui anumit produs.
3) Grup flexibil de fabricatie, care reprezinta o combinatie de module si celule flexibile de
fabricatie, amplasate in aceeasi zona de fabricatie si cuplate printr-un sistem de
manipulare a materialelor, de exemplu un vehicul ghidat automat.
4) Sistem flexibil de fabricatie format din grupuri flexibile de fabricatie, care conecteaza
zone diferite de fabricatie, cum sunt: turnare, prelucrari mecanice, tratamente termice,
montaj. In aceasta abordare, avem de-a face cu SFF-uri complexe.
5) Linie flexibila de fabricatie, care consta intr-o serie de masini specializate, conectate
prin VGA, roboti, conveioare sau orice alt tip de echipamente automatizate de transfer.
Relatia dintre acestea este prezentata in figura 1.3., care recomanda domeniile de
utilizare a fiecarei clase de SFF.
3000
Mare
1000
400
Medie
200
16

75
Mica
25 10 25 50 100 250 500
Redus Mediu Mare
Numar de tipuri de repere diferite
Fig.1.3. Relatia dintre clasele de SFF, numarul de tipuri de repere si productia anuala de repere.
[ 19 ] Chase si Aquilano

Consider ca aceasta clasificare este importanta pentru ca introduce conceptul de sistem flexibil de
montaj prin integrarea in cadrul sistemului flexibil de productie a unor grupuri flexibile de fabricatie
din montaj, alaturi de cele traditionale, de prelucrari mecanice. Este un pas inainte fata de alte opinii
potrivit carora SFF se refera, in mod eronat dupa parerea noastra, doar la procese tehnologice de
prelucrari mecanice. Totusi, Chase si Aquilano nu introduc explicit, in clasificarea lor, notiunile de
modul, grup sau linie flexibila de montaj.
Un studiu desfasurat de Levary (1992) [21] considera ca succesul implementarii CAD, CAM, SFF,
CIM depinde de comunicatii, de implicarea executantilor (muncitorilor), inclusiv in proiectarea
produselor, prin intermediul echipelor interdepartamentale.
Abrudan (1996) [34] prezinta o abordare a SFF ca reprezentand un sistem de fabricatie structurat pe
mai multe niveluri, respectiv patru, si anume :

1) Modulul flexibil de fabricatie (MFF), compus dintr-o masina (centru de

prelucrare), un depozit multipalete, un schimbator de palete si un dispozitiv de
schimbare a sculelor.
2) Celula flexibila de fabricatie, compusa din doua sau mai multe masini, cu restul
elementelor comune cu MFF. In alte surse, celula de fabricatie se afla la acelasi
nivel cu linia flexibila de fabricatie.
3) Sistemul (atelierul) flexibil de fabricatie SFF, definit ca 'o reuniune de CFF
interconectate prin sisteme automate de transport pentru piese si scule'.
4) Fabrica (uzina) automatizata flexibil, compusa din mai multe SFF integrate,
interconectate prin sisteme automate de transport. Procesul de fabricatie din toata
fabrica este complet automatizat.
Aceasta grupare a SFF este asemanatoare cu cea a lui Chase si Aquilano (1992),
pentru nivelele 1 - 4.
Un tip aparte de SFF, respectiv 'celula mica de fabricatie', este prezentat intr-una din
publicatiile firmei Cincinnatti Milacron CMP, No. M3300E-2 (1993). Se apreciaza ca anii '90
reprezinta decada 'celulei mici de fabricatie'. Aceasta se bazeaza pe conceptia modulara,
integrata a celulei flexibile in domeniul prelucrarilor mecanice, fiind constituita din
echipamente de productie, manipulare, control, depozitare, coordonare, elaborate intr-o
conceptie modulara. Clientul poate alege combinatia de module care corespunde cel mai bine
necesitatilor de fabricatie pe care le are. Modulele sunt usor de combinat datorita unui sistem
universal de cuplare. Acestea prezinta o serie de beneficii economice, cum sunt: reducerea
dramatica a marimii loturilor de fabricatie, a stocurilor de productie neterminata, de materiale
si produse finite, a duratei procesului de fabricatie. De remarcat ca aceeasi conceptie
modulara este aplicata in situatia sistemelor flexibile de fabricatie de montaj de catre firma
Gidding & Lewis, lider mondial in fabricatia acestor sisteme.
17

Consider ca este utila prezentarea asa-numitului 'spectru al capabilitatii SFF', care

cuprinde cinci tipuri de sisteme de fabricatie produse de Cincinnatti Milacron: linii flexibile
de transfer; celule cu manipulare robotizata; sisteme carusel; celule mici de fabricatie; sisteme
flexibile de fabricatie. Opinia noastra este ca aceasta tipologie, stilizata de firma Cincinnatti
Milacron, reflecta mai ales liniile de produse pe care firma le ofera unor categorii bine
definite de clienti din domeniul industriei prelucratoare. Ea se incadreaza in tipologiile
prezentate mai sus.
BIBLIOGRAFIE
1.

Abrudan I., siteme flexibile de fabricatie-concepte de proiectare si management, Editura Dacia, Cluj Napoca,1996.

2.

Barad M., Sipper,D., Flexibility in manufacturing system: definitions and Petri net modeling, International Jornal of Production
Research, 1998.

3.

Bromwich M.,Bhimani A., Stategic Investman apprainal in Procedings of the first International Conferince on Accoonting and
Manufacturing, Ghent. 1999.

4.

Brown I.,Dobois D.,Rathmill K.,Sethi S.,Stecke K., Classification of flexible manufacturing systems, The FMS Magazine, 1998.

5.

Browne I., Stecke, K., Classification of flexible manufacturing systems, International Journale of Flexible Manufacturing systems,
nr. 10, 1997.

6.

Catrina D.,Moraru V.,Dinu G., Sisteme flexibile de prelucrare prin aschiere(vol.I si II), editura Tehnica, Bucuresti, 1994.

7.

Chase, Aquilano, Production and Operations Management: manufacturing and service, Irwin/Mac Graw, 1998.

8.

Emilia Novac, Gestiunea Fiabilitatii umane, Editura Alma Mater, Timisoara, 1995

9.

Marius Dan Dalota, Intreprinderea viitorului strategie de implementare, Editura Sedona, Timisoara, 1996.

10.

Platon V., Sisteme avansate de productie, Editura Tehnica, Bucuresti,1990.

11.

Sethi A.K., Sethi, P.S., Flexybiliti in Manufacturing: A. Survey in International Journal of Flexibile Manufacturing System, nr. 2,
U.K., 1990

12.

Y.P. Gupta, S. Goyal,Flexibility of manufactring system: concept and measurements, European Jornal of Operational Research,
1996.

18