UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

BUCURESTI

REFERAT:

PAPAGALI MICI

1
CUPRINS:

1.Perusi.......................................................................................................................
5

2.Istoria
numelui........................................................................................................5

3.Istoria perusului......................................................................................................6

4.Originea si anatomia perusilor...............................................................................7

5.Adapostirea perusilor.............................................................................................9

6.Hranirea
perusilor.................................................................................................10

7.Determinarea sexului la perusi.............................................................................12

8.Imperecherea perusului - asigurarea conditiilor optime.......................................13

9.Imperecherea perusului – compirtamentul in perioada de reproductie................15

10.Imperecherea perusului – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor.........16

11.Imperecherea puilor – dezvoltarea puilor...........................................................18

12.Amenajarea unei colivii pentru perusi................................................................20

13.Cum sa dresam perusii........................................................................................24

14.Papagalul nimfa...................................................................................................25

15.Mutatii ale papagalului nimfa.............................................................................27

16.Determinarea varstei unui papagal

nimfa............................................................35

17.Hranirea papagalului nimfa.................................................................................36

18.Determinarea sexului la papagalul nimfa............................................................38

19.Imperecherea papagalului nimfa – introducere in subiectului reproducerii........39

20.Imperecherea papagalului nimfa – asigurarea conditiilor optime.......................41

21.Imperecherea papagalului nimfa – comportamentul in perioada de

reproducere...............................................................................................................44

2
22.Imperecherea papagalului nimfa – dezvoltarea puilor........................................45

23.Hranirea la mana a papagalului

nimfa.................................................................48

24.Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa................................................52

25.Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca.............................................55

26.Papagalul Rosella................................................................................................58

27.Hranirea papagalului rosella...............................................................................59

28.Determinarea sexului la papagalul rosella..........................................................61

29.Imperecherea papagalului rosella – introducere in subiectul reproductiei.........62

30.Imperecherea papagalului rosella – asigurarea conditiilor optime.....................64

31.Imperecherea papagalului rosella – comportamentul in per de reproductie.......68

32.Imperecherea papagalului rosella – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea

puilor........................................................................................................................69

33.Imperecherea papagalului rosella – dezvoltarea puilor.......................................71

34.Papagalul baltat dominant...................................................................................73

35.Alti reprezentanti.................................................................................................73

36.Papagalul Micul Alexander.................................................................................74

37.Determinarea varstei unui papagal Micul Alexander..........................................76

38.Hranirea papagalului Micuș Alexander.............................................................77

39.Determinarea sexului la papagalul Micul

Alexandrer.........................................78

40.Imperecherea la Micul Alexander – asigurarea conditiilor optime.....................79

41.Imperecherea la Micul Alexander – compotamentul in per de reproductie........81

42.Imperecherea la Micul Alexander – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea

puilor........................................................................................................................82

43.Imperecherea la Micul Alexander – dezvoltarea puilor......................................84

44.Cum putem invata un papagal Micul Alexander sa vorbeasca...........................87

3
45.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Micul Alexander..............................89

46.Papagalul gri african Jako...................................................................................93

47.Hranirea la papagalul gri african

Jako.................................................................94

48.Determinarea sexului la papagalul gri african Jako............................................96

49.Imperecherea papagalului gri african Jako – introducerea in subiectul

reproducerii..............................................................................................................97

50.Imperecherea papagalului gri african Jako – asigurarea conditiilor optime.......98

51.Imperecherea papagalului gri african Jako – comportamentul in perioada de

reproducerii............................................................................................................103

52.Imperecherea papagalului gri african Jako – depunerea oualor, clocitul si

ecloziunea puilor....................................................................................................104

53.Imperecherea papagalul gri african Jako – dezvoltarea puilor..........................105

54.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Jako................................................107

55.Boli si afectiuni curente.Semnele bolii.............................................................111

56.Intoxicatiile........................................................................................................11
2

57.Naparlirea anormala..........................................................................................112

58.Bolile aparatului digestiv..................................................................................114

59.Bolile aparatului respirator................................................................................116

60.Bolile aparatului circulator................................................................................117

61.Bolile aparatului urinar si de reproducere.........................................................118

62.Bolile organelor de simt....................................................................................120

63.Bolile scheletului si ale articulatiilor.................................................................121

64.Parazitii..............................................................................................................12
3

65.Boli
infectioase..................................................................................................124
4
66.Zoonoze, boli cu transmitere la oameni............................................................131

67.Bibliografie........................................................................................................13
2

1. PERUSI

FAMILIA: PSITTACIDAE

SUBFAMILIA: PSITTACINAE

TRIB: PLATYCERCINI

GEN: MELOPSITTACUS

SPECIA: MELOPSITTACUS UNDULATUS

Perusul (Melopsittacus undulatus) este un papagal de talie mica, ce apartine

tribului de papagali cu coada lunga (Platycercini), cateodata considerat o subfamilie
(Platycercinae). Este singura specie din genul de origine australiana Melopsittacus
si uneori izolata in propriul trib, Melopsittacini, desi este probabil strans inrudita cu
Pezoporus si Neophema. Perusul se gaseste prin partile uscate ale Australiei si a
supravietuit timp de cinci milioane de ani in conditiile dure ale acelui continent.

MELOPSITTACUS UNDULATUS – Habitatul natural al perusilor.

♦ISTORIA NUMELUI

5
 Termenul englezesc pentru perus este budgie, denumirea care deriva din
aborigenul Betcherrygah, care inseamna bun de mancat (good meal), acest nume
fiindu-i atribuit din cauza ca aceasta mica pasare era considerata de aborigeni o
adevarata delicatesa. Alte denumiri sub care mai poate fi intalnit ar include:
“pasarea australiana a iubirii ” , ” papagalul zigzag “. De regula numele pasarilor si
animalelor au o denumire adicenta, in lb latina , care este de fapt denumirea
stiintifica a respectivului exem.

Acest sistem international de nomenclatura a pasarilor a fost realizat in lb

latina in secolul al 18 lea de catre Karl Linne, naturalistul suedez. El se bazeaza in
principal ca fiecare specie de planta sau de animal are un nume unic, alcatuit din
doua parti (1. nume generic , 2 nume specific ), in cadrul fiecarui gen existand un
numar de specii , individualizate de un nume propriu.In prezent nu mai pot aparea
confuzii la denominare pentru ca sistemul a fost recunoscut la scara internationala.

Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus undulates si provine de

la cuvintele melos (grec.) melodie, psittacus (grec.) papagal si undulates (lat.)
ondulat.

♦ISTORIA PERUSULUI

Din cercetarile paleontologilor reiese ca perusul de astazi are inaintasi

preistorici, el evoluand din dinozauri, fiind urmasul comun al reptilelor si pasarilor.
Motivul acestei concluzii este acela ca solzii la reptile si pene la pasari se formeaza
subcutanat. Mai mult, atunci cand penele ies in intregime de sub piele sunt moarte
si inceteaza sa mai creasca, dar amandoua (pene si solzi) raman prinse in foliculi
sub piele.

Se presupune ca urmasul comun al reptilelor si pasarilor este o creatura

preistorica care a trait aproximativ acum 4 milioane de ani in urma si se numea
Archaeopterix. Aceasta este prima fosila descoperita care prezinta atat solzi cat si
pene, penele cresteau pe partea inferioara si pe coada iar picioarele din fata se
asemanau cu niste aripi in formare. Archaeopterix nu zbura.

Australia, Africa, America de Sud, India si Antarctica erau unite formand un

singur continent. Aproximativ acum 100 milioane de ani acesta s-a rupt,
continentele separandu-se si migrand spre actuala lor pozitie. Cu 15 milioane de ani
in urma Australia era acoperita de paduri iar in interiorul ei existau mari interioare.
In jurul acestei date clima a inceput sa se schimbe incet, padurile au murit lasand in
urma lor desert iar marile interioare au secat, ramanand imense depresiuni. Aceste

6
date sunt oferite de Muzeul National Australian Sydney care a demonstrat ca
perusul si papagalul de noapte, in urma testelor ADN, au stramori comuni.

Perusul salbatic, inainte vreme era posibil sa fi fost mult mai mare decat este
in prezent. S-ar putea sa fi avut resurse de hrana constante si abundente, nu trebuia
sa zboare pe distante lungi pentru procurarea hranei asa cum o face in zilele noastre
iar clima era mai temperata, cu temperaturi mai putin ostile si surse mai multe de
apa.

La sfarsitul secolului trecut s-a descoperit o pestera in sudul Australiei in

care a trait o specie de lilieci carnivori care consumau un numar mare de perusi.
Evident ca acesti lilieci isi aduceau hrana in pestera, unde isi hraneau puii. In tot
acest proces, numeroase portiuni din corpul perusilor au cazut pe jos si s-au
fosilizat. Perusii fosilizati dateaza de aproximativ 4 milioane de ani. Aceasta
descoperire a aratat ca perusul salbatic a ramas aproape neschimbat in aceasta
perioada. Perusul este un adevarat supravietuitor, fiind capabil sa zboare si sa
paraseasca cuibul dupa 4 saptamani de viata.

Din informatiile de mai sus despre perus, se observa ca evolutia acestuia a

ramas aproape neschimbata pe parcursul ultimilor 4 milioane de ani. Toate
exemplarele domesticite pastreaza gene originale de la perusul salbatic.

Cand ai 4 milioane de ani de genatica stabila care lucreaza impotriva ta, este
de inteles de ce la perusii de expozitii(concursuri de frumusete) este mai greu sa
imbunatatesti anumite standarde. Indiferet cat de bun si experimentat este
crescatorul, in fiecare sezon apar cateva exemplare care se aseamana izbitor cu
rudele lor din salbaticie.

♦ORIGINEA SI ANATOMIA PERUSILOR

7
 In habitatul natural, din Australia, acestia traiesc in grupuri mari, in carduri
de cate 20 pana la 100 de indivizi. Dimineata si seara zboara catre sursele de apa si
hrana, iar dupa-amiaza, cand atmosfera australiana se incinge din cauza caldurii
insuportabile, ei se retrag la umbra arborilor specifici zonei. In scorburile acestor
copaci isi fac perusii cuiburile. Femela depune intre 4-6 oua de culoare alba, pe
care le ingrijeste impreuna cu masculul, atat in perioada de clozire, cat si dupa
ierirea puilor din oua. Gruja lor deosebita fata de progenituri demonstreaza inca o
data daca mai era nevoie, ca papagalii sunt pasari cu un puternic instinct social,
comunicativ si inteligent.

Perusii se simt foarte bine in copaci. Natura i-a inzestrat cu gheare rezistente
si cioc puternic ,cu ajutorul carora se catara cu usurinta. Sunt singurele pasari care
pot face miscari multilaterale cu picioarele. Primul deget si cel de-al patrulea sunt
orientate porterior. Pielea care acopera degetele este prevazuta cu o multitudine de
papile tactile, ceea ce-i permite perusului sa faca diferente fine intre diversele
suprafete cu care vine in contact. Indiferent de culoare penajului, picioarele pasarii
au culoare maroniu-cenusie.

Ciocul perusului are forma de carlig si serveste atat la faramitarea semintelor

cu care se hraneste pasarea, cat si la apucat diverse obiecte si la catarat. Partea de
jos a ciocului este retezata si mult mai scurta decat partea de sus, denumita carlig.
Culoarea ciocului este maronie la adulti si sidefie la pui.

8
 Limba papagalului are o particularitate putin intalnita la alte pasari: este
prevazita, la varf, cu o placa cornoasa, ca o unghie, a carei margine depaseste putin
limba. El prinde semintele si le faramiteaza cu ciocul, dar se foloseste de limba ca
sa le tina sau sa le impinga in gura. De asemenea, aceasta joaca un rol important in
realizarea sunetelor asemanatoare cu vorbele oamenilor, pe care aceasta pasare le
poate scoate.

Narile perusului sunt protejate de doua umflaturi, situate de o parte si de alta

a partii superioare a carligului. In functie de sexul si de varsta pasarii, umflaturile
respective prezinta culori de diverse nuante, cele mai intalnite fiind bej, roz, bleu
sau albastre.

Ochii perusului sunt gri la adulti, cu pupila neagra, foarte mica, aidoma unui
punct. La perusii tineri, atat irisul cat si pupila au culoare neagra, exceptie facand
asa-numitele exemplare „albino”, care au ochii de culoare rosie.

Penajul perusului salbatic este verde pe corp, galben pe fata si frunte, albastru sau
violet pe obraji. In jurul gatului, ca o salba de margele ce-i arata varsta, se insiruie
mici pete de culoare neagra. Pe cap si pe gat, penajul e brazdat de dungi intunecate,
care , la exemplarele tinere, ajung pana apropape de cioc. Penajul de pe aripi e
inspicat de linii negre si galbene. Cel al cozii prezinta nuante verde-albastrii.
Tinerii au penajul mai inchis si mai vin colorat decat adultii.

De-a lungul timpului, cercetatorii si crescatorii profesionisti au izbutit, prin

selectii si hibridari succesive, sa obtina numeroase varietati de culoare a penajului
perusilor. Astfel, pot fi intalniti acum papagali cu „vesminte” albastre, mov,
violete, galbene, albe, pestrite, fiecare varietate de culoare avand diverse alte
nuante, care mai de care mai incantatoare. Mai mult decat atat, s-au putut obtine si
exemplare cu particularitati ale penajului cu totul deosebite:cu mot, cu barbita, cu
pene lungi la baza ciocului.

Adapostirea perusilor

Perusii sunt pasari extrem de vioaie si active, avand nevoie de o colivie

spatioasa. O colivie spatioasa trebuie sa prezinte dimensiuni de minim 35x20x40
cm (Lxlxh). Este esential ca in colivia perusului sa fie amplasate multe baghete pe
care acesta sa se poata catara si odihni. Perusul are nevoie, in medie, de 10-12 ore
de somn.

Din colivia perusului nu trebuie sa lipseasca:

- un cuib de dimensiuni 14x18x25 cm sau chiar mai mare, care trebuie sa fie

9
prevazut cu o mica scobitura, astfel incat ouale sa poata sta toate la un loc. Aceasta
adancitura nu trebuie plasata pe mijloc, in zona unde pasarea intra si iese din cuib,
ci intr-o parte. Partea de sus sau o laterala a cuibului trebuie sa fie detasabila pentru
curatenie. Se pare ca cel mai bine este ca amplasarea cuibului sa se faca la
exteriorul coliviei, deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie, nefiind deranjati de
proprietari atunci cand acestia au acces si verifica ouale;
- o tavita cu nisip pentru o mai buna digestie. Nisipul trebuie ars pentru a-l
dezinfecta, eventual la ochiul de la aragaz.
- un vas adanc de 4-5 cm cu apa pentru a-i facilita imbaierea pasarii;
- recipiente separate (boluri) pentru diferitele sortimente de mancare;
- un recipient special pentru apa, care de cele mai multe ori se ataseaza de una
dintre laturile coliviei;
- un os de sepie care va ajuta perusul sa-si mentina dimensiunea normala a
ciocului;
- diferite jucarioase astfel ca perusul sa nu se plictiseasca si eventual, o oglinda,
mai ales daca perusul este singurul locatar al coliviei.
Este de preferat ca baghetele sau cuibul sa nu fie din lemn de cires, intrucat
acesta este toxic pentru pasari si in general, accesoriile din lemn pot intretine
infestatiile cu paraziti si acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic.
Cand perusul doarme este bine sa acoperiti colivia cu o bucata de panza de
culoare inchisa, pentru ca acesta sa se poata odihni in voie. Altfel, perusul se va
trezi la prima raza de soare.

Hranirea perusilor

Nutritia echilibrata a perusilor este secretul cresterii lor cu rezultate foarte

bune. Majoritatea problemelor (de sanatate si comportamentale) pe care le pot
dezvolta perusii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui perus
trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale.

In principal, alimentatia perusilor este alcatuita din seminte. Insa, in mediul

lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca si verdeata,
fructe si mici nevertebrate. Astfel, in afara de mixurile speciale de seminte sau
peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate oferiti perusului
dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, broccoli, spanac, porumb, ardei
gras, fasole, laptuca, seminte incoltite de iarba, patrunjel, mar, para, pepene galben,
caisa, piersica. Inainte sa i se ofere legumele si fructele acestea trebuiesc spalate
bine, taiate in bucatele mici si trebuie evitate vegetalele care au fost tratate cu
chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de
gust.

10
 Cele mai intalnite tipuri de seminte din care este alcatuita dieta unui perus
sunt: meiul, canepa, ovazul, floarea soarelui, falarisul, nautul. Semintele de mei si
cele de falaris ar trebui sa fie majoritare in mixul de seminte oferit. Nautul trebuie
folosit cu precautie intrucat este foarte bogat in grasimi. Semintele si peletele
trebuie sa constituie aproximativ 50-60% din dieta unui perus. Restul va trebui
acoperit de vegetale. Perusul trebuie obisnuit cu o dieta echilibrata. Perusii maturi
pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Daca se doreste schimbarea
dietei, acetia nu trebuie infometati, acest lucru este periculos pentru metabolismul
lor. Trebuie avut multa rabdare si pot fi incercate diverse trucuri, iar schimbarea
nutritiei poate dura chiar si cateva luni.

Un perus adult mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu

trebuie lasata la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat
pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe
celelalte.

Perusilor li se pot oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de

zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare. NU se foloseste in
hrana perusilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, li se pot da bucatele
mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel
de hrana! Nu li se poate oferi nici ciocolata si trebuie evitat avocado. Sunt interzise
si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare.
Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci intrezisa branza si iaurtul.

Unii perusi s-ar putea sa se ingrase peste masura. Acest lucru trebuie
combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara
coliviei, dar nu prin infometare.

Perusul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Apa din

adapatoare trebuie schimbata zilnic si curatata frecvent adapatoarea si recipientul

11
pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu
suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de
convalescenta sau de imperechere.

In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care

isi poate exersa ghearele si ciocul si care le furnizeaza calciul necasar), precum si
sare si pietricele. Sarea previne caderea penelor si pietricelele ingerate ajuta la
digestie. Acestea din urma vor trebui sa nu fie prea mici (pentru a deveni
ineficiente), dar nici prea mari. In magazinele de specialitate veti gasi pietris
special selectionat.

Determinarea sexului la perusi (Melopsittacus undulatus)

Sexul unui perus este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai
putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni de viata
femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila.
Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si
metoda chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre
mascul si femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de
culoare albastru-indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar
albicioasa.

In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va

prezenta o ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis,
ingrosata si cu aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro

12
numai pe durata perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma
modificandu-se. Uneori, femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau
cele care sunt bolnave prezinta o ceroma colorata in albastrui.

In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele

masculilor si ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi,
ceroma masculului este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si
prezinta un inel alb in imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un
astfel de inel, insa este mult mai difuz si mai mic decat la femele.

Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se

face totusi cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino,
Lutino, Recessive Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de
culoare roz.

Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa

determinam sexul perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi
considerate sigure:

- masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi;

- femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare;

- masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele
(comportamente de curtare).

De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca

un cuplu, unul curtandu-l pe celalalt.

Imperecherea perusilor - asigurarea conditiilor optime

Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele

lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot
fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.

Lumina

Pentru stimularea reproducerii va trebui oferita perusilor multa lumina

puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele
noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea
vitaminei D. Astfel, ideal este sa se foloseasca o sursa de lumina suplimentara, cum
ar fi o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie introdusa in
camera in care se afla colivia. Nu trebuie asezata de la inceput in apropierea
coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Intai trebuie asezata intr-un colt
opus al camerei, si trebuie mutata in cateva zile din ce in ce mai aproape colivie. In

13
final se poate aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, astfel ca pasarile nu vor
putea atinge tubul sau cablul electric.

Mancarea si apa

Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa
si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim
pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite trebuie avut mai
multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a
reproduce perusul, acesta sa primeasca o hrana diversificata, cu continut ridicat de
proteine si vitamine:

- mixuri de seminte de calitate (in special mei);

- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi
etc.,

- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si
amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale
pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de
ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de

Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute.

- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os

de sepie si blocuri de minerale;

- o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut.

Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia

papagalilor.

Baile si umiditatea

Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor

stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de
ele. Ideal este sa se mentina in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie
sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie
de diferite grade de umiditate.

Colivia

Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si
inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea
confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi.

14
Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui ca numarul de masculi si femele sa
fie egal in colonie sau sa se opteze pentru reproducerea unei singure perechi.
Colivia/voliera trebuie sa permita prinderea cuibului asezat in exteriorul coliviei
pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.

Cuibul

Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi

confectionat din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton
gros (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de papagali). Forma cuibului
este de cub, prevazut pe o latura cu o gaura cu diametru de 5cm pentru a permite
pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin
ea). Distanta de la acoperisul cuibului la gaura de intrare trebuie sa fie de circa
5cm. Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 15X15X18cm) pentru a putea
gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o
folositi pentru inspectie si curatenie.

Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10cm.

Se poate folosi si cuiburi cu acoperis detasabil, in acest fel nu mai este nevoie de
fereastra de vizitare. Intrarea in cuib trebuie prevazuta atat in exterior, cat si in
interior cu o stinghie sau o alta structura pentru a permite intrarea si iesirea cu
usurinta din cuib.

Trebuie evitate cuiburile confectionate din sarma. Podeaua cuibului se

acopera cu cateva straturi de talas, femela isi va aranja cuibul si va decide singura
cantitatea de talas pe care o va accepta inauntru. Talasul trebuie sa fie netratat si
taiat cat mai mare. Ideal este sa se gaseasca o solutie sa se aseze cuibul in exteriorul
coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de
mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte.

Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in

partea superioara, dar nu foarte aproape de acoperisul acesteia, deoarece pot aparea
probleme in lunile cu temperaturi ridicate.

Stinghiile

Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de
imperechere propriu-zis. Astfel, trebuie sa existe minim 2 stinghii solide, pe care
femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza
peste ea. De asemenea, trebuie avut grija la asezarea stinghiilor in asa fel incat
papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea
aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul
imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu trebuie
asezate jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt
stinghiile confectionate din crengi naturale.

15
 Jucariile

Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie

de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada
de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

Imperecherea perusilor - comportamentul in perioada de reproducere

La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece
timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva zile) se vor lega una de
alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, se va
observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca
impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se
imperecheaza.

Comportamentul femelei

Femela perus aflata in perioada de reproducere va cauta locuri potrivite

pentru depunerea oualor, se va pozitiona pe stinghii cu coada ridicata in sus si
aripile usor deschise. Pupilele sale se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ.
Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul
acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea este posibil sa devina mai
irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din
partea acestuia decat de obicei.

Comportamentul masculului

Masculul pregatit pentru imperechere va face “reverente” cu capul in fata

femelei si va “dansa” (se va plimba inainte si inapoi pe langa femela, umflandu-si
penele de pe gat) pentru a-i atrage atentia. El va ciocani usor si rapid cu ciocul sau
in ciocul femelei. Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente si mai puternice
decat de obicei. Pupilele masculului se vor mari si micsora cu repeziciune,
alternativ.

Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela
si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul
altuia.

Imperecherea perusilor - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor

Femela perus va putea incepe sa depuna oua la circa 10-14 zile de la prima
imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii
oualor se apropie:

16
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din
osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea
cojii oului);

- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;

- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte

important trebuie oferit femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem
de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale
din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal).
Dieta femelei este foarte importanta, este necesar sa primeasca suplimente de calciu
si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate,
mixuri de seminte de calitate.

In general, femela perus va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si
albe (desi este posibil sa depuna chiar si 10). Ouale sunt depuse cate unul la doua
zile, dupa primul ou existand de obicei o pauza de 2 zile. Daca femela perus se afla
la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor
alungit. Acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte
normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al
treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca
procesul de incubare nu a inceput.

Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-
90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi
verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru.
Pentru aceasta trebuie folosit o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare)
al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica
omoara embrionul). Oul trebuie examinat intr-o camera intunecata, fundul acestuia
fiind examinat la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.

Daca oul este fertil va aparea imediat sub coaja o retea fina de capilare
distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei

17
retele. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in
interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii
prin el. Examinarea oualor trebuie sa fie cat mai scurta pentru a nu afecta
embrionii. Ouale sunt manupilate cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu
trebuiesc zgaltaiti ouale, si intoarse de pe o parte pe alta pentru ca embrionii pot
muri! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.

Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot
timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si
noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni
aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se
soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.

Este bine sa se verifice cuibul perusilor din cand in cand (dar nu mai mult de
o data la cateva zile) pentru a se vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca lei
se deschide cuibul fara a fi prevenite si pot sparge din greseala unul sau mai multe
oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa se ciocaneasca usor in cuib de fiecare
data inainte de a fi deschis. Manipularea cuibului si oualor se face cu mare grija,
sunt foarte fragile!

Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-20 zile masurate de la inceputul

procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii pasarilor li se poate oferi
mai multe alimente moi pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l
vor oferi si puilor. Nu se inlatura ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 20 de
zile, mai trebuie asteptat pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie
incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare
nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu
toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din
interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest
proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea
puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se
“odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de
puternici ca sa stea pe picioruse. Aceasta pozitie este perfect normala.

Imperecherea perusilor - dezvoltarea puilor

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot
sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva
ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale
provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu
trebuie incercat sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este
hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20
de ore se observa ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa fie incredintati unei alte
familii de perusi cu pui sau sa fie hraniti cu mana pana cand parintii isi vor prelua

18
corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa
acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata
inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie

de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Hrana oferita trebuie
sa fie moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare,
porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri
de calciu si minerale. Ideal este sa nu se intervina prea mult in cresterea puilor, e
foarte posibil sa nici nu fie nevoie, perusii sunt de regula parinti excelenti. La
inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa
primele doua-trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va
fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele
femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a
doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va
hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important ca femela sa fie oprita de a face
oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!

De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai mare parte din
atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Trebuie
verificat din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca se observa ca
vreunul arata slab si/sau neingrijit, este scos din cuib si hranit din mana.

Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare,
sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipularea lor trebuie
facuta cu foarte mare atentie! Igiena este extrem de importanta! Inainte de a atinge
puii mainile trebuiesc spalate bine si de asemenea trebuie manipulati cu grija, sunt
foarte fragili! Puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la
caldura! La varsta de 10 zile ochii puilor incep sa se deschida si penele sa strapunga
pielea, penele de zbor aparand in jurul varstei de 21-22 zile. In jurul varstei de 6-
10 zile, daca se doreste, pasarile pot fi inelate.

Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua
zile, va trebui sa curatat cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este
dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca.

Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa

intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu
poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti

19
asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate
aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul
calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa
calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.

Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru
inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest
pui poate fi salvat daca este hranit din mana.

Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana
insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si
stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem
de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de
parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect
cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va
puteti apropia de puisori si prin alte metode.

In jurul varstei de 35 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce
timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti,
dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de
dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime
joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca
exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la
inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele
albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de
accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5-6 saptamani puii
vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”.

Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i
hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele
mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele
proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in
nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si
plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida
singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este
considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 10 zile. Nu grabiti
procesul!

In general, puii de perus sunt complet independenti de parinti la varsta de 6-

8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de
parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin
independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic
sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii pregatirea urmatoarei serii de oua.

20
 Amenajarea unei colivii pentru perusi (Melopsittacus undulatus)

Colivia

Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea

papagalului precum si faptul ca o pasare are nevoie de cat mai mult spatiu pentru a
se dezvolta sanatos. Din pacate, coliviile pentru perusi disponibile in magazinele de
specialitate sunt intotdeauna mult prea mici. Pentru a se simti confortabil perusul
(Melopsittacus undulatus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda
aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si
sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm
latime, 45cm adancime si 45cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si
jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa
cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata
cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi perusi va trebui sa
achizitionati o colivie si mai mare sau, ceea ce este de preferat, o voliera. Evitati sa
folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la
fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti

ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o
incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot
deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea
oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci
cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare,
care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1-1,2cm, pentru a preveni ranirea pasarii.
Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat,
in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe
acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari,
din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O
colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde
sa se simta ocrotita. De asemenea, perusul ar putea sa isi prinda gherutele in varful
unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta.

Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.

Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate

inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu
usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura
partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani
in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie
confectionate din otel inoxidabil).

21
 Retineti ca orice perus trebuie sa petreaca mult timp (minim 3-4 ore pe zi) in
afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in
colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-
i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un

material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult
dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie.
Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si
prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant
va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa)
stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a
permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu
de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt
cele din lemn si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe
pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si franghie netratata
pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci
cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile
naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de cires (este toxic), ideale sunt
cele de: mar, paltin, artar, frasin, stejar, ulm, fag, salcie. Asigurati-va ca alegeti
crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate
trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii,
pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

Pentru mancare si apa, folositi boluri confectionate din otel inoxidabil,

plastic dur sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui
spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru
fructe/legume.

Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca

plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.

In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta

ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa
ghearele si ciocul.

Perusului ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat,
chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In
acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati
pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special
concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in

22
vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va
produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati
hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra
nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-
o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii
udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal
dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita
imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa
cu care imbaiati perusul!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o

modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula
inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca
acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna.
Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe
care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si
jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.). Studiati cu atentie
clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali.
Daca ii procurati suficiente jucarii si ii asigurati modalitati interesante de petrecere
a timpului va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta
comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui
sa aveti grija sa oferiti perusului jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii
mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite
leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea
murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

Colivia perusului NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate

datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in
bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata,
departe de activitatea umana din locuinta. Perusul se plictiseste foarte repede si are
nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea
trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la
nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie
asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari
de temperatura. C. Pe timpul°Temperatura ambientala ideala pentru perusi este de
20-25 verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati
colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina
directa a soarelui.

23
 Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine
sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie
inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul
coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat.
De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si
dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime.
Clatiti cu apa din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune
pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si

putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in
cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta.
Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice
cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si

curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul
unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Cum sa dresam perusii

Perusii (Melopsittacus undulatus) pot fi niste animale foarte bune de

companie atata timp cat le acorzi timp si afectiune. Ei sunt nativ sociabili, in
salbaticie traind in grupuri de 20–40 de exemplare, ajungand uneori chiar pana un
numar de 60 de exemplare. Prin urmare, perusilor nu le place sa stea singuri!
Pentru a dresa, nu neaparat un perus, ci orice papagal, aveti nevoie de rabdare,
afectiune, tandrete, devotament. Cu cat ii acordati mai mult timp, cu atat veti avea
rezultate mai rapide.

Inainte de a incerca primul pas de dresaj, va trebui sa acordati perusului sansa

sa se acomodeze cu dumneavoastra. Ulterior, puteti incerca urmatorii pasi:

1. Invatarea perusului de a sta pe deget. Indroduceti degetul usor in colivie,

mai sus de suportul pe care sta perusul, ideal ar fi la nivelul pieptului (deoarece ei
au instinctul de a se sui si nu de a cobori). E posibil ca prima reactie a perusului sa
fie aceea de a se feri (din instinct de aparare sau de frica). Daca nu vrea sa se suie
pe degent miscati degetul putin pentru ca perusul sa vada ca nu reprezentati un
pericol pentru el (miscati-l in jos, departati-l, apropiati-l, ridicati-l). Cand perusul
este deja acomodat cu dumneavoastra este foarte posibil ca sa isi foloseasca ciocul
pentru a se sui pe deget (deoarece perusii isi folosesc ciocul pentru sprijin).

2. Peste cateva zile cand perusul va sta pe deget, scoteti-l din colivie. La
inceput va zbura haotic in camera dar nu va panicati deoarece este un lucru normal.
24
Asezati-va confortabil si lasati-l sa se calmeze. Dupa ce s-a calmat, apropiati-va
usor de el si vedeti daca vi se va sui pe deget pentru a-l baga in cusca. Daca nu vrea
sa se suie, nu va obositi sa-l prindeti, fiindca mai devreme sau mai tarziu i se va
face foame. Daca totusi vreti neaparat sa-l prindeti (desi nu recomand acest lucru
deoarece nu le place) ori va apropiati usor de el vorbindu-i incet ori stingeti lumina
si acesta nu va mai zbura si atunci veti putea pune mana pe el cu usurinta.

3. Dupa ce s-a acomodat complet cu dumneavoastra si cu camera, iar frica si

curiozitatea lui dispar, dresarea propriu-zisa poate incepe. Pentru a-l invata sa
vorbeasca este foarte important sa stabiliti sa exersati zilnic, nu mai mult de doua
sedinte, a cate 15 minute fiecare. Sedintele pot fi facute dimineata si seara (cand
perusul este obosit si va asculta cu atentie tot ceea ce ii rostiti). Este extrem de
important sa nu existe o alta sursa de zgomot imprejur, care sa-i poata distrage
atentia (de exemplu: zgomote de masini, televizor, radio, aspirator, alte persoane,
alte animale etc.) La inceput trebuie sa-l invatati cuvinte scurte, si treptat puteti sa-l
invatati cuvinte lungi. Prima data va trebui sa-i repetati un singur cuvant clar si
raspicat. Dupa primul cuvant, greul a trecut, urmatoarele cuvinte le va invata mai
usor.

4. Dupa alte 12-15 cuvinte puteti trece la lucruri mai complicate: “Intrebari
si raspunsuri”. Trebuie sa-i repetati mai intai intrebarea (exemplu: “Ce faci?”)
apoi raspunsul (exemplu: “Bine!”). Odata ce perusul pronunta intrebarea
dumneavoastra ii dati raspunsul; astfel el va realiza o legatura intre intrebare si
raspuns. Cand dumeavoastra ii veti pune intrebarea “Ce faci?”, el va va raspunde
“Bine!”

5. Daca doriti sa-l invatati sa faca aport e putin mai dificil. Trebuie sa-l
invatati sa raspunda mai intai la semnalul de aport (pe care-l stabiliti
dumneavoastra, de exemplu : “Vino aici”).

Daca doriti sa-l invatati sa va aduca obiecte dintr-o parte a camerei, trebuie
mai intai sa-l invatati sa faca acest lucru din mers, apoi din zbor. In primul rand
bateti usor cu degetul in masa, langa el. Daca va va raspunde prin a da cu ciocul
inseamna ca e receptiv si va invata repede. Daca bateti cu degetul in masa la cativa
centimetri de el, iar acesta vine spre deget, ii puteti face un traseu, pe care sa
mearga dupa bataile dumneavoastra din deget. Gasiti un obiect pe care-l poate
ridica cu ciocul si oferiti-l sa se joace cu el. Dati-i obiectului un nume si spuneti-i
sa va aduca obiectul. Ori de cate ori va va aduce obiectul va trebui sa-l rasplatiti
spunandu-i “Bravo!” sau dandu-i ceva de mancare.

REPREZENTANTI. SPECII DE PERUSI

25
 Papagalul nimfa - Nymphicus hollandicus

Papagalul nimfa – Nymphicus hollandicus – este probabil cel mai raspandit

animal de companie din categoria pasarilor. Si pe buna dreptate caci temperamentul
sau dulce, vesel, afectuos si sociabil il face foarte potrivit chiar si pentru familiile
cu copii. Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a
carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in
salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare
galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji
pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor.
Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de
pana la 30cm, cantaresc aproximativ 85-110g si au o speranta de viata de 12-20 ani.

In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de

indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri,
facandu-si cuiburile intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile,
fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa
“atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam,
femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de
mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil
sa-i creasca singur daca femela nu este in stare.

Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul

anumitor varietati de culoare. Informatii complete referitoare la sexarea papagalilor
nimfa in functie de mutatie gasiti aici.

Si stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a
trecut de primele 2 naparliri. Pentru informatii detaliate cu privire la determinarea
varstei unui papagal nimfa dati click aici.

Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor

placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de
imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se
panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal
este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei.
Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar
melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte).
Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu
usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.

26
 De-a lungul timpului s-au selectionat foarte multe varietati ale papagalului
nimfa din care amintim: pied, cinnamon, grey, pearl, albino, lutino, whiteface,
fallow, yellowcheeck etc.

Papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice

alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici
convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat
nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au
inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander
sau chiar alte specii, nu recomandam amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare
grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si
timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile.
Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o
gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Mutatii ale papagalului nimfa (Nymphicus hollandicus)

Mutatia genetica este o schimbare care apare in materialul genetic (ADN) si

ea se poate produce atat in natura, spontan, cat si in captivitate, controlat sau
spontan. Mutatiile genetice pot fi:
- favorabile (avand efecte pozitive, dand animalului avantaje fata de alte exemplare
ale aceleiasi specii),
- nefavorabile (avand efecte negative sau chiar letale, dand animalului dezavantaje
fata de alte exemplare ale aceleiasi specii),
- neutre (nici nu avantajeaza, nici nu dezavantajeaza animalul).
Mutatiile coloristice pe care incearca sa le creeze crescatorii de papagali
nimfa sunt mutatii care afecteaza numai coloritul penajului acestor pasari, prin
modificarea nivelurilor de pigmenti (melanina si lipocrom). Melanina este
pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri si albastru, iar lipocromul este
pigmentul responsabil pentru culorile galben si rosu.
Mutatiile se produc rar si sunt greu de obtinut. Pentru a putea fi considerate
mutatii, trebuie sa aiba caracter ereditar, fiind transmise la cel putin 2 generatii
urmatoare de pui.
In prezent se cunosc aproximativ 15 mutatii coloristice ale papagalului
nimfa, grupate in 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver,

27
Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver,
Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) si sex-linkate (Cinnamon, Pearl,
Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). In afara de aceste mutatii se cunosc o
multitudine de combinatii.
Mutatiile au diferite nume, in functie de regiunile globului. De multe ori este
dificil sa distingem corect mutatia unui papagal nimfa, avand in vedere si
numeroasele combinatii posibile.
Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama
specialistilor.

In paginile care urmeaza va vom prezenta mutatiile coloristice ale

papagalului nimfa, impreuna cu scurte descrieri si fotografii.

Normal Grey

Normal rey
Aceasta nu este o mutatie ci culoarea naturala a papagalului nimfa. Masculul
are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar
corpul gri inchis. Femela are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul
colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie.

Cinnamon

28
Cinnamon
Culoarea gri a penajului este inlocuita la Cinnamon cu un maroniu-
scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii
portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are
intreg coloritul mai estompat. Ochii sunt inchisi la culoare, iar ciocul si picioarele
sunt gri.

Bronze Fallow (Fallow)

Bronze Fallow (Fallow)

Culoarea penajului este foarte asemanatoare cu cea a mutatiei Cinnamon (cu care
este de multe ori confundata), dar ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele
sunt roz. De asemenea, penele maronii sunt mai pale decat la Cinnamon si au o
tenta galbuie mai puternica.

ADMPied (Pied, Harlequin)

29
ADMPied (Pied, Harlequin)
Portiuni din penajul gri sunt inlocuite cu penaj galben. Ochii sunt inchisi la culoare.

Pearl (Opaline)

Pearl (Opaline)
Femela are capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si
intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect gri perlat cu galben. Masculii isi
pierd perlele dupa prima naparlire si arata exact la fel ca masculii Normal Grey. Un
mascul de calitate prezinta totusi cateva "perle" ici-colo in penaj.

Lutino (SL Ino)

Lutino (SL Ino)

Penaj alb cu zone galbui, fata galbena si obrajii portocalii. Ochii pasarilor sunt
rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz.

30
 Olive (Emerald, Yellow-suffused)

Olive (Emerald, Yellow-suffused)

Mutatie recenta si rara. Penaj gri "spalat" cu galben, dand impresia de verzui-
masliniu, aspect usor perlat al penelor de pe spate.

Dominant Silver (Ashen Dilute)

31
Dominant Silver (Ashen Dilute)
Penaj gri argintiu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis, crestetul
capului (in spatele crestei) de culoare gri inchis.

Recessive Silver (Ashen Fallow)

Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si
picioarele roz.

Recessive Silver
(Ashen Fallow)

Whiteface
Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si
picioarele roz.

Whiteface

Dominant Yellowcheek
Petele din obrajii pasarilor sunt
galbene sau galbui-portocalii.

Dominant
Yellowcheek

32
 Sex-linked Yellowcheek
Obraji de culoarea lamaiei.

Sex-linked Yellowcheek

Pastelface (Paleface)
Galbenul si portocaliul din penaj sunt
mai pastelate.

Past
elface (Paleface)

33
 Pastel Silver (Dilute, East Coast
Silver)
Penaj gri-argintiu deschis, uniform.

Past
el Silver (Dilute, East Coast Silver)

Platinum
Penaj gri-argintiu-fumuriu, ochi
inchisi la culoare, cioc si picioare bej
pal.

Platinum

34
 Spangle (Silver Spangle)
Penaj deschis la culoare smaltuit cu
gri. Ochi inchisi la culoare, cioc si
picioare gri inchis

Spang
le (Silver Spangle)

Determinarea varstei unui papagal nimfa

In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un

inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si
anul nasterii pasarii. In cazul in care nimfa dumneavoastra nu poarta un astfel de
inel, crescatorul sau petshopul de unde ati cumparat-o ar trebui sa va informeze
asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu
sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta pasarii
achizitionate. Este usor sa distingem puii foarte tineri de nimfele adulte, insa varsta
unui papagal care a naparlit deja o data sau de doua ori este foarte greu de stabilit.
In cele ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea
nu sunt sigure si nici valabile in toate cazurile.

Unii pui foarte tineri ar putea sa aiba pete maro inchis sau negre pe cioc.
Aceste coloratii dispar dupa implinirea varstei de 2-4 luni insa nu reprezinta un
indiciu cert intrucat la unii pui nu apar deloc.

Prima naparlire la nimfe se produce in general la varsta de 6-9 luni si abia

atunci putem spune ca incepe formarea penajului adult. Penajul puilor are un colorit
mai putin intens decat al adultilor, masculii nimfe definindu-si obrajii portocalii
aprins abia dupa 2-3 naparliri. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul
au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi
prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele masculului isi vor pierde

35
aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat
al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire.

Puii de nimfa au creasta si coada mai scurte decat ale adultilor, o fizionomie
extrem de dulce, conferita de ochii mari si pot fi asemanati cu niste mingi de puf.

Pentru determinarea varstei papagalului nimfa va puteti orienta si in functie

de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in care isi
folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel chiar si
degetele stapanilor. Puii de nimfa pot avea miscari si comportamente oarecum
stangace. De asemenea, nimfele vor incepe sa emita primele “triluri” de obicei dupa
implinirea varstei de 6-9 luni (dupa prima naparlire).

Pe de alta parte, o nimfa “batrana” ar putea avea probleme de sanatate. Dintre

cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari limitate, puncte de
depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau scadere in greutate,
cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc. Totusi, va trebui sa
aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele pot aparea si la
papagalii tineri.

Hranirea papagalilor nimfa

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (Nymphicus hollandicus)

este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de
sanatate pe care le pot dezvolta nimfele se datoreaza unei alimentatii defectuoase.
Astfel, dieta unui papagal nimfa trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide,
vitamine si minerale.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie

alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea
nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este
saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte
(crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti
papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele
de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati
prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt
mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de
seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof,
broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete,
fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas.
Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si
evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in
functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand

36
pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si
fructelor!

Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata.

Nimfele mature pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati
niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru
metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri,
iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni.

O nimfa adulta mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu

lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar
putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.

Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si

cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez
fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate. NU oferiti
nimfelor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de
carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana!
Nu le oferiti niciodata ciocolata si evitati avocado, ceapa, rubarba si semintele de
mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut
ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.

Unii papagali nimfa s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta
lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru
trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in
afara coliviei, dar nu prin infometare.

Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati

zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea si recipientul pentru
mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente
de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau
de imperechere.

In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi

poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca nimfele trebuie sa
aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza
digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca
chiar sistemul digestiv al nimfelor.

37
 Determinarea sexului la papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus)

Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o

necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de
companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face
identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a
sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata insa cateva
indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual
sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate:

a) Grey
La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a
dezvoltat penajul adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben
aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat
femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model
dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire
penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis.
Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor
de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid.
Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta
maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat
al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur.

b) Cinnamon
Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru
varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon
este inlocuita cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are
fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri
(uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat.

c) Whiteface
Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru
varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji.
Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri.

d) Pearl
Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In
acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare
galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si
aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un
mascul de calitate prezinta totusi cateva “perle” ici-colo in penaj.

e) Yellowcheeck
Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru
varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben-

38
portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati
coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza
fata gri cu obrajii galbeni.

f) Lutino si Pied
In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul
indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care
caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte
controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil.

Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa

determinam sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi
considerate sigure:

- masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai
tacute;

- femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc;

- masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi.

De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o

perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri
oua infertile.

Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul

exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va
inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa
dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie
sa va modifice comportamentul fata de pasare.

Imperecherea papagalilor nimfa - introducere in subiectul reproducerii

Orice detinator al unui papagal nimfa se gandeste la un moment dat sa-si

imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu
grija fata de pasare. Nimfele se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche
pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila
necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si
incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in
operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre
eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu
poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt
cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.

39
 Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face
cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea
cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va
satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din
reproducerea nimfelor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti.
Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si
daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata nimfei/nimfelor dumneavoastra.
Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai
fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.

Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar

putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care
pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De
asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa
va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le
gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel
va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de
reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de nimfe viabila, sanatoasa, care
a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale
pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-
adevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala
foarte des intalnita, cu atat mai mult cu cat la unele varietati (pied, lutino) sexul este
greu de determinat. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte
unul pe altul.

NU imperecheati nimfe inrudite pe linie de sange, acest lucru este periculos

intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea
acestora. Femelele nu trebuie imperecheate la varste mai mici de 18 luni, acest
lucru fiind periculos pentru sanatatea lor. Desi masculii pot si sunt dornici de
imperechere chiar inainte de implinirea varstei de 1 an, nu este recomandat sa ii
folositi la reproducere inainte de maturitate (18 luni). Imaginati-va o pereche de
adolescenti dand nastere unui copil si veti intelege de ce acest lucru trebuie evitat.

Foarte important este si sa nu permiteti nimfelor sa scoata mai mult de 2

randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava
a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.

Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le

imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor
varietati. De exemplu, unii crescatori nu recomanda imperecherea unui lutino cu un
alt lutino sau unui lutino cu un cinnamon, in special datorita culorilor nepotrivite
ale puilor rezultati.

40
 Daca nimfele dumneavoastra sunt recent achizitionate sau recent introduse in
casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de
circa 3 luni, inainte de a le reproduce.

Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-
va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le
oferiti o colivie mare (minim 50X50X120cm) si un cuib de minim 30X30cm.
Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat
chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros).
Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere
pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile
necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti
nimfelor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta,
mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa
contina vitamina A, E si calciu. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie
deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca
femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul.

Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati nimfele, nu e nici o

problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al
dumneavoastra.

Imperecherea papagalilor nimfa - asigurarea conditiilor optime

Daca aveti o pereche viabila de nimfe si v-ati hotarat sa le imperecheati va

trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea
este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes.
Sezonul de imperechere al nimfelor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si
insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate nimfele pot fi
reproduse pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.

Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti nimfelor multa lumina
puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre
lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea
vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o
lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera
in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru
ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-
o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o
distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarea nu va putea atinge tubul sau
cablul electric.

41
 Mancarea si apa
Dieta unei nimfe este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa
si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim
pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti
mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a
reproduce nimfa, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicate de viatmina
A si E:

- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi
etc.,

- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si
amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale
pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de
ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de

Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute.

- mixuri de seminte de calitate;

- seminte germinate;

- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os

de sepie si blocuri de minerale.

Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia

papagalilor.

Baile si umiditatea

Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor

stimula papagalii nimfa se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea
nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie
pentru ca umiditatea crescuta le va aduce aminte nimfelor de sezonul ploios in care
se imperecheaza in habitatul lor natural. Baile trebuie sa continue si in perioada de
depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de
umiditate.

Colivia

Colivia trabuie sa fie cat mai mare (minim 50X50X120cm), pentru a oferi
spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii.
Orientati-va catre o colivie care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa
puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult
spatiu in interiorul acesteia.
42
 Cuibul

Cuibul (o cutie in forma de cub cu o gaura de 6-7cm pe o latura pentru a

permite pasarii sa intre) poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate
fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici
prea gros) sau din carton (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de nimfe).

Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 30X30X30cm) pentru a putea

gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita pe care sa o folositi pentru inspectie
si curatenie. Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului
cu cateva straturi de servetele rupte sau iarba uscata, evitati talasul pentru ca poate
fi ingerat de pui si cauza astfel probleme de sanatate. In cazul in care folositi totusi
talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa
asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul
va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform
propriilor dorinte. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte
ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori
oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul.

Stinghiile

Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de
imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa
poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De
asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient
loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei
masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari
de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata
apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.

Jucariile

Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie

de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada
de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

43
Imperecherea papagalilor nimfa - comportamentul in perioada de
reproducere

Papagalii nimfa (in special masculii) au un comportament de curtare

deosebit, mai romantic si mai dulce decat al multor alte pasari de companie. In cele
ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de nimfe
compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce
masura imperecherea are sanse de succes.

La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece
timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva luni) se vor lega una de
alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti
observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca
impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se
imperecheaza.

Comportamentul femelei
Femela nimfa aflata in perioada de reproducere se poate masturba frecandu-si
cloaca de stinghiile din colivie, de jucaria favorita sau chiar de degetele si mana
stapanului. Un alt comportament caracteristic al femelelor, care transmit astfel
partenerului ca doresc sa se imperecheze, este atarnatul de o stinghie cu capul in jos
si aripile desfacute. O femela nimfa care este dispusa sa se imperecheze cu
partenerul ei, va sta pe o stinghie in pozitie joasa, cu picioarele apropiate de corp si
pieptul sprijinit de stinghie, cu coada ridicata in sus si va emite un ciripit usor. De
asemenea, unele femele pot incerca sa-si hraneasca partenerul.

Comportamentul masculului
Masculul nimfa “indragostit” de “sotia” sa, va manifesta o combinatie de
comportamente specifice de curtare:

- va lovi cu ciocul gratiile coliviei, cuibul sau orice altceva care, facand zgomot, ar
putea atrage atentia femelei. Sunetele sunt oarecum asemanatoare cu cele ale unei
ciocanitori galagioase.

- se va impauna, va sta tantos si va “dansa” in timp ce va fluiera, tipa, ciripi si va

lovi cu ciocul diverse obiecte. Va topai, isi va inclina rapid capul (uneori lovind cu
ciocul podeaua), va fluiera si apoi va repeta aceste figuri de la capat. Aceste
manifestari sunt comice, dar ii pot deranja pe cei care nu sunt obisnuiti cu astfel de
zgomote.

- isi va ridica varfurile aripilor pentru a atrage atentia femelei. Priviti din spate
papagalul atunci cand ia aceasta pozitie si veti observa ca aripile au forma unei
inimi. Acest comportament este manifestat de obicei in combinatie cu alte
comportamente specifice de curtare.

44
- va fluiera si va vocaliza in diferite feluri pentru a atrage femela. Fiecare mascul
poate avea propriul sau cantec de chemare specific, “compus” de el insusi, pe care
il va repeta continuu.

- va inspecta si cerceta cuibul inaintea femelei, pentru a se asigura ca este potrivit.

Va intra inauntru, va canta si va lovi cu ciocul peretii cuibului pentru a-si chema
partenera. Va aduce eventual si mici modificari cuibului, muscand din marginile
gaurii de acces pentru a o “personaliza”.

Nu intotdeauna “dansul nuptial” este romantic si dulce. Uneori partenerii

papagali se mai cearta, asa cum le sta bine indragostitilor si la fel cum se intampla
si in cazul oamenilor. Totusi, daca certurile degenereaza in raniri, perechea trebuie
despartita. Unii masculi obisnuiesc sa smulga penele de pe capul sau spatele
femelelor. De obicei, masculii sunt mai doritori decat femelele si vor incerca sa le
faca pe acestea sa intretina mai multe raporturi sexuale decat doresc ele. Astfel,
literatura de specialitate a inregistrat chiar cazuri in care femelele au fost
sechestrate in cuiburi de catre masculi, care nu le lasau nici sa iasa, nici sa manance
sau sa bea apa. Ideal este sa aveti grija ca ghearele masculului sa nu fie prea lungi si
ascutite pentru ca femela nu il va tolera daca o raneste.

Cercetarile stiintifice au demonstrat ca papagalii nimfa, la fel ca si oamenii,

tind sa-si aleaga un partener cu un temperament diferit de al lor insusi. Astfel, un
mascul agresiv va prefera o femela docila si vice versa. Uniunile care se bazeaza pe
acest aspect al “contrariilor care se atrag” sunt cele mai durabile si cele care
inregistreaza evolutia cea mai lina.

Uneori, chiar si parteneri de acelasi sex care impart colivia se pot comporta
ca un cuplu, unul asumandu-si rolul femelei iar celalalt al masculului. Totusi,
aceste cupluri nu se vor imperechea si, evident, nu vor putea produce pui.

Imperecherea papagalilor nimfa - dezvoltarea puilor

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot
sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12
ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale
provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu
incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un
pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore
observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de
nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor
prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti
examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta
este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

45
 Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au
nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le
hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac,
mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate,
blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea
puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti.

Pui de nimfa. Imagine furnizata cu amabilitate de deyseby

De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din
atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din
cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab
si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa
aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti
tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena
este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si
manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla
singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile,
daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua
zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este
dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o
bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i
intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu
servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii
daca este cazul.

Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa
nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati
parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.

Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru
inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest
pui poate fi salvat daca este hranit din mana.

46
 Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana
insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si
stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem
de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de
parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect
cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va
puteti apropia de puisori si prin alte metode.

In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si
incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita
de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape
de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime
joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca
exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la
inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele
albe.

Pui de nimfa. Imagine furnizata cu amabilitate de deyseby

Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de
accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor
avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”.
Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i
hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele
mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele
proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in
nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si
plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida
singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor.
In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10
saptamani. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur
vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!

47
 Hranirea la mana a puilor de nimfa

Desi rare, din nefericire exista totusi cazuri in care nimfele isi abandoneaza
sau abuzeaza puii si acestia, pentru a putea supravietui, vor trebui hraniti la mana
de catre stapani. De asemenea, se poate intampla uneori ca unul din parinti sau
chiar amandoi sa moara, lasandu-si odraslele orfane. Hranirea la mana nu este deloc
o sarcina usoara si este un proces indelungat, care poate dura pana la 10 saptamani.

Puii sunt foarte fragili si sensibili si au nevoie de multe pregatiri si de foarte

mare atentie si grija. Veti avea nevoie de mult timp, de rabdare si dedicatie. Va
trebui sa va documentati cat puteti de mult pentru a va asigura ca indepliniti corect
procedura si acordati astfel puiului sanse reale de supravietuire si dreptul la o viata
sanatoasa. Puii sunt totalmente dependenti de dumneavoastra iar pierderea lor poate
fi deosebit de dureroasa. Hranirea la mana in prima saptamana de viata a puilor este
foarte dificila intrucat mancarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu poate inlocui
cu succes mancarea oferita de parinti si sistemul imunitar al puilor ar putea avea de
suferit. Multi pui hraniti la mana din prima lor saptamana de viata nu vor
supravietui. Apelati la ajutorul unui crescator experimentat sau al unui veterinar!
Prezentul articol va va prezenta doar linii de ghidaj general!

Ustensile necesare

- hrana special formulata

- termometre

- siringi sterile fara ac, pipete sau lingurite

- cantar de bucatarie

- incubator

- prosop impaturit

Hrana

Cautati in magazinele de specialitate mancare special formulata pentru pui

neintarcati. Ea se prezinta sub forma de praf care trebuie amestecat cu apa calduta
si contine toti nutrientii care in mod normal sunt furnizati in mancarea regurgitata
de parinti puilor. Alegeti sortimentul potrivit pentru papagalii nimfe.

Temperatura hranei este cruciala si ea trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 41°C.

Puii vor refuza mancarea mai rece sau mai calda de atat. Mancarea prea rece poate
determina incetinirea digestiei si chiar moartea puilor! De asemenea, mancarea cu
temperatura mai mare de 41°C poate arde gusa puilor si cauza dureri atroce sau

48
chiar moartea micutilor. Folositi un termometru alimentar pentru a masura
temperatura alimentului.

Hrana trebuie sa aiba consistenta unei supe-creme si nu trebuie sa contina

cocoloase nedizolvate (in cazul puilor in varsta de cateva zile hrana trebuie sa fie
lichida). Urmati cu atentie instructiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l
prepara in bune conditii. Pe masura ce puii cresc, puteti ingrosa treptat alimentul.

Aruncati toata mancarea care ramane neconsumata! Nu o refolositi niciodata!

In cazul in care nu aveti imediat la indemana hrana special formulata puteti

folosi un amestec de cereale pentru copii (cu continut ridicat de proteine) cu
legume si vegetale pasate. Nu recomandam folosirea acestui tip de hrana intrucat
prepararea sa nu poate fi sterila si riscati sa imbolnaviti puii.

Incubatorul

Marimea incubatorului care va gazdui puii depinde de varsta si numarul lor.

Puteti folosi in acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu
de dimensiuni reduse. Dezinfectati cu atentie incubatorul inainte de a-l folosi.
Acoperiti fundul acestuia cu un strat de talas de pin sau brad de circa 4-5cm
grosime si peste acesta asezati un alt strat de prosoape de hartie sau servetele moi.
Incubatorul va trebui curatat cu regularitate si fecalele puilor indepartate.

Puii nu-si pot regla si mentine singuri temperatura corporala asa ca

incubatorul va trebui incalzit. Pentru aceasta folositi un “heat pad” pe care sa il
asezati sub incubator. Acoperiti incubatorul cu un prosop mare, lasand totusi o
parte libera pentru a permite circulatia aerului. Pentru controlarea temperaturii
introduceti in incubator un termometru incasabil. Iata mai jos tabelul de temperaturi
necesare puilor in incubator, in functie de varsta lor:

Varsta (zile) Temperatura (°C)

1-5 zile 34,5-35,5
6-9 zile 33,8-35
10-14 zile 32,7-33,8
15-21 zile 30-32,2
22-28 zile 27,2-29,4
29-35 zile 24,4-26,6
35-intarcare 21,1-23,8

49
 Suprafata de hranire

Atunci cand hraniti puii asezati-i cu gentilete pe un prosop impaturit de mai

multe ori pentru a le permite o oarecare stabilitate si a evita ranirea picioruselor.
Plasati prosopul pe o masa stabila.

Procedura de hranire

Spalati-va cu atentie pe maini ori de cate ori manipulati sau hraniti puii!
Dezinfectati de fiecare data toate ustensilele pe care le folositi, inclusiv bolul in
care preparati mancarea! Ideal este sa folositi siringi sau lingurite diferite pentru
fiecare pui in parte. Folositi siringi de dimensiuni diferite, in concordanta cu
dimensiunile puilor.

Cand hraniti puii pentru prima oara alegeti un moment in care gusa lor sa fie
aproape goala. Daca sunt infometati vor accepta mai usor sa fie hraniti din mana.
Va recomandam sa folositi pentru hranire o siringa sterila. Umpleti partial siringa
cu mancare la temperatura potrivita (40-41°C). Asezati puiul pe prosopul impaturit,
cu fata spre dumneavoastra. Tineti siringa in mana dreapta si cu mana stanga
sustineti cu gentilete capul puiului, intre degetul mare si cel aratator. Pozitionati cu
atentie varful siringii in gura puiului, orientand varful catre partea dreapta a
ciocului puiului.

Atentie! Partea dreapta a ciocului puiului este partea dumneavoastra stanga!

Pozitionarea siringii cu varful spre dreapta ciocului puiului este extrem de
importanta! O pozitie incorecta poate duce la aspirarea hranei in plamani si moartea
puiului! Apasati foarte incet pistonul siringii pentru a acorda suficient timp puiului
sa inghita alimentul. Nu fortati ciocul puilor si nu le introduceti cu putere siringa pe
gat! Ii puteti rani sau chiar omori! Aveti nevoie de foarte multa delicatete!

Pe masura ce vor creste puii vor inghiti mai usor si vor necesita cantitati mai
mari de mancare.

Dupa ce terminati “masa” curatati cu gentilete ciocul puiului pentru a nu

permite intarirea mancarii pe pielea sau penele acestuia. Incercati sa nu lungiti
foarte mult durata hranirii, pentru ca puilor sa nu li se faca frig.

Cat de mult si cand sa hranim puii

Este foarte important sa nu hraniti excesiv puii! Hranirea excesiva poate

determina incetinirea digestiei si moartea puilor!

50
 Gusa trebuie sa fie elastica chiar si atunci cand puii sunt satui, ea trebuie sa
aibe la atingere consistenta unui balon moale umplut cu apa. La puii foarte tineri
gusa este chiar transparenta, putandu-se observa, prin pielea subtire, mancarea.

Iata mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hranire (pe timpul zilei)
si cantitatile recomandate in functie de varsta puilor. Nu va faceti griji in privinta
noptii, nici parintii nu-si hranesc puii noaptea, asa ca acestia sunt obisnuiti sa
reziste pana dimineata devreme. Este foarte important insa sa respectati intervalele
la care trebuiesc hraniti puii!

Varsta (zile) Orele de hranire Cantitati (ml)

1-4 zile O data la 2 ore 1-2 ml
5-7 zile O data la 3 ore 2-3 ml
8-14 zile 7:00; 11:00; 15:00; 19:00; 23:00 4-6 ml
15-24 zile 7:00; 12:00; 17:00; 23:00 7-10 ml
25-34 zile 7:00; 17:00; 23:00 11-15 ml
35-44 zile 7:00; 19:00 11-15 ml
45-intarcare 19:00 11-15 ml

Este ideal sa cantariti puii in fiecare zi si sa va notati gramajul. In acest fel le

veti putea urmari evolutia si preveni eventualele probleme. Daca puii “tipa” dupa
mancare, hraniti-i, inseamna ca le este foame. Mai jos gasiti un tabel cu greutatea
ideala a puilor in functie de varsta:

Varsta (zile) Greutate (g)

7 zile 37g
14 zile 50-65g
21 zile 70-84g
28 zile 85-99g
35 zile 92-110g
42 zile 90-105g*
49 zile 88-100g*
56 zile 95-120g

*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor
scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des.

Va reamintim ca hranirea la mana este o operatiune dificila. Cereti sfatul

unui crescator experimentat sau unui veterinar!

51
 Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa

Colivia

Pentru a se simti confortabil o nimfa trebuie sa aiba o colivie care sa-i

permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca trebuie sa
masoare un minimum de 55cm latime, 55cm adancime si 66-70cm inaltime. Nu
uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula
general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului
dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doua sau mai multe
nimfe va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa
folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la
fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti

ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o
incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot
deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea
oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci
cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare,
care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru a preveni blocarea capului nimfei
intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa
fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar
pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari,
din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O
colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde
sa se simta ocrotita. De asemenea, nimfa ar putea sa isi prinda gherutele in varful
unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta.

Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.
Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti,
dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta
adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de
jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele
cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din
otel inoxidabil).

52
 Retineti ca orice nimfa trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in
afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in
colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-
i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un

material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult
dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie.
Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si
prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant
va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu un detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa)
stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a
permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu
de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt
cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe
piciorusele fragile ale nimfei! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona
stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se
despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si
ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin,
artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si
care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat
inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea
alimentelor cu materii fecale.

Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci,
confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat
(acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru
pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare
special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care
pasarea sa poata sta si manca.

In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii

furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa
ghearele si ciocul.

Nimfelor le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat,
chiar au nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In
acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati
pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special
concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in
vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru nimfa, va

53
produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati
hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca nimfa dumneavoastra nu
agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o
sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati
puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata
si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea
pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care
imbaiati nimfa!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o

modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula
inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca
acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna.

Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici

pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si
jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic.
Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati
de catre papagali. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti
grija sa oferiti nimfei jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea
mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite
leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea
murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

Colivia nimfei NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita

gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti
grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de
activitatea umana din locuinta. Ea are nevoie de interactiuni umane cat mai
frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca
pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata
in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de
temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru o nimfa este de 21-26°C. Pe
timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati
colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina
directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

54
 Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine
sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie
inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul
coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat.
De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si
dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime.
Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana
la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a
pune pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si

putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in
cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta.
Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice
cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si

curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul
unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca

Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa

vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai
mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie
in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare
papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori,
chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a
limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca
datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa
interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar
putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci,
beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii.

Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se

numara printre speciile care vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular
bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni imitatori si fluiera foarte frumos,
fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele se rezuma
numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva
cuvinte sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri
de femele care vorbesc). Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la
nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa le invatati sa vorbeasca sau sa
fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat
sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate

55
vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana.
Unele nimfe vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de
luni sau chiar ani de antrenamente sustinute.

Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria
telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite,
care ies in evidenta si nu fac parte din registrul obisnuit de zgomote: amuzante,
emotionale etc.

Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti
folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l
retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu
mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta
injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :)

Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie

mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati
asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa
reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea
sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l
auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea
sa nu recunoasca deloc pronuntia.

Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare,

devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este
valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom
prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa
vorbeasca:

1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a

cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de
culcare.

2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i

da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un
mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii
atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea
buzelor si va poate auzi cuvintele.

3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o

singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc.
Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii
accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”.

56
 Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel
ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata
intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l
papagalului in timp ce-l denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va
purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca.

4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul

singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe
primul ales.

5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand

este atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta
nimfa sa fie atenta in continuare.

6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete!

7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca!

Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate
sunt interesate in a imita limbajul uman.

8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau

cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga
CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes.

9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor,

atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra.

Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial

atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur
pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui
talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult
mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta
papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte
nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra!

Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in

continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si
de interactiune!

57
 Papagalul Rosella - Platycercus eximius

Vestit pentru penajul sau de un colorit fascinant, papagalul Rosella –

Platycercus eximius – este o pasare de companie des intalnita si indragita.
Originara din Australia si Tazmania, Rosella se distinge prin capul si pieptul rosii,
cu pete albe pe obraji. Penele de pe spate sunt negre marginite cu galben,
abdomenul este galben, aripile si penele laterale din coada sunt albastre iar restul
cozii este de culoare verde inchis. Ciocul este alb-gri. Papagalii Rosella ating
dimensiuni de 25-38cm si traiesc aproximativ 15ani (uneori mai mult).

In habitatul lor natural papagalii Rosella, zburatori excelenti, traiesc in

stoluri de 8-20 de indivizi si prefera spatiile deschise, campurile, lanurile si
regiunile cu tufisuri. Semintele, mugurii, florile, nectarul, fructele si insectele
alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si
livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul Rosella este monogam, femela
construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.

Diferentierea sexului unui Rosella este dificila. In general femelele au

coloritul mai putin intens, ciocul si capul mai mici decat masculii si prezinta o
dunga alba sub aripi. Totusi, aceste indicii nu sunt valabile in toate cazurile,
singurele metode complet eficiente de determinare a sexului fiind metoda
chirurgicala si analiza ADN. Si stabilirea varstei unui Rosella este dificila. In
general, puii sunt asemanatori cu femelele si au ciocul galben sau orange.

Ca pasari de companie, papagalii Rosella sunt cautati pentru penajul lor

spectaculos, pentru trilurile melodioase si pentru inteligenta lor. Totusi, ei nu sunt
pasari usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi greu sa
se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase si pot manifesta comportamente
agresive. Au o personalitate foarte puternica, iubesc sa zboare si sunt ideal de tinut
in voliere, unde isi pot exersa aptitudinile fara a avea contacte umane foarte
frecvente. Zborul lor este deosebit de frumos si fascinant de urmarit. Rosella scoate

58
triluri melodioase (in special masculul) si poate fi invatata sa vorbeasca sau sa imite
diferite sunete (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in
parte). Papagalul Rosella isi va pastra intotdeauna o latura putin salbatica insa, cu
rabdare, dragoste si dresaj constant veti putea descoperi in el un animal de
companie deosebit de inteligent si fascinant. Angajamentul de crestere al unuia sau
mai multor papagali Rosella nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat,
animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.

De-a lungul timpului s-au selectionat mai multe varietati ale papagalului
Rosella: lutino (penaj galben), lutino-scortiosoara (penaj galben-scortisoara),
rubino, pastel, albastru, galben, argintiu etc.

Papagalul Rosella nu trebuie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte

specii de papagali deoarece este agresiv. Nu asezati colivia sa nici macar alaturi de
colivia altei specii, Rosella va ciupi chiar si printre gratii. El poate deveni agresiv
chiar si cu alte exemplare de Rosella. Ideal este sa aveti o pereche pe care sa o
gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera. Nu este recomandat sa
imperecheati subspeciile si varietatile intre ele intrucat puii care rezulta pot fi
neviabili sau pot dezvolta un colorit urat.

Hranirea papagalilor Rosella

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor Rosella (Platycercus eximius)

este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Desi pasari foarte rezistente,
majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza
unei alimentatii defectuoase. In habitatul lor natural, papagalii Rosella au o
alimentatie constituita din: seminte, muguri, flori, nectar, fructe si mici insecte. In
Australia si Tazmania aceste pasari sunt de multe ori considerate daunatoare de
catre fermieri, intrucat se aduna in stoluri si “ataca” recoltele si livezile.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie

alcatuita numai din seminte. Totusi, pentru a putea reproduce cat mai bine dieta
naturala a Rosellei va fi necesar sa ii oferiti si vegetale (fructe si legume). Potrivite
pentru Rosella sunt mixurile de seminte concepute pentru papagali si cele
concepute pentru canari. Aceste tipuri de mixuri pot fi amestecate si oferite
impreuna in acelasi bol sau separat. Puteti alege si varianta in care le oferiti, in

59
boluri separate diferite tipuri de seminte: mei, ovaz, floarea soarelui, sofranel, in
etc. Puteti incerca sa le suplimentati dieta si cu peletele specifice disponibile in
magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata.
Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului
daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti!

In afara de mixurile de seminte si de pelete, oferiti Rosellei si o varietate de

fructe: mar, rodie, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana,
ananas, caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, broccoli, sfecla, laptuca,
napi, ardei gras, andive, telina, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete,
boabe de porumb, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine,
taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale.
Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti
inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de
culorile legumelor si fructelor!

Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata

pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din
amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe
care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.

Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si

cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez
brun fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate (foarte
sanatoase si adorate de Roselle), fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara
sare, bineinteles). NU oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi,
ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor
digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata,
avocado, ceapa, rubarba si seminte de mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele
care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt
intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.

Uniele Roselle (in special masculii) s-ar putea sa se ingrase peste masura,
mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte cu continut ridicat de
grasimi. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa
miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.

Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie.

Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a
preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine.
Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de
imperechere. Totusi, daca oferiti Rosellei o hrana variata si echilibrata,
suplimentele de vitamine nu sunt necesare.

60
 In colivia papagalului Rosella va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de
sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul
necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si
nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii
arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv.

Determinarea sexului la papagalii Rosella (Platycercus eximius)

Sexul unui papagal Rosella (Platycercus eximius) este de multe ori o

necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de
companie. Singurele metode sigure care pot determina sexul papagalului sunt:
analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica).

Exista insa si cateva indicii vizuale care ne pot ajuta sa ne dam seama ce sex
are papagalul nostru. Aceste indicii sunt inca dezbatute de specialisti si nu prezinta
siguranta de 100%. Ele sunt eficiente atunci cand aveti la dispozitie exemplare de
ambele sexe pe care sa le puteti compara.

Masculii Rosella (chiar si puii) au in general capul si ciocul mai late decat
femelele (studii recente indica latimea ciocului de circa 12,9mm la masculi si circa
10,5mm la femele). Femelele au capul mai rotund, pe cand masculii il au usor
aplatizat. De asemenea, coloritul femelei (in special rosul) este mai putin intens si
vibrant decat al masculului. Aceste amanunte sunt dificil de cuantificat daca nu
avem posibilitatea sa vizualizam ambele sexe. Mai mult decat atat, fiecare papagal
are profilul sau specific si nu toti papagalii vor creste pana la dimensiunile

61
standard, asa ca de multe ori poate fi greu de stabilit vizual cu exactitate sexul unui
Rosella.

Un alt indiciu poate fi constituit de o dunga alba situata pe partea interioara a

aripilor femelei mature. Insa, aceasta dunga nu este prezenta in cazul mutatiilor de
culoare si nu poate fi, deci, un indicator valabil in toate cazurile. Puii de ambele
sexe prezinta aceasta dunga, insa masculii o pierd odata cu formarea penajului
adult. Puii au coloritul mai putin intens decat al parintilor.

Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul

exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va
inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul
dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie
sa va modifice comportamentul fata de pasare.

Imperecherea papagalilor Rosella – introducere in subiectul reproducerii

Orice detinator al unui papagal Rosella se gandeste la un moment dat sa-si

imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu
grija fata de pasare. Papagalii Rosella se reproduc relativ usor si oricine poate avea
o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea
responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai
mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va
lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe
dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast
si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe
scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.
Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face
cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea
cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va
satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din
reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti.
Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si
daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Rosellelor dumneavoastra.

Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa
nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.
Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea
aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot
atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea,

62
ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti
de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti
stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi
mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de
reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de papagali Rosella viabila,
sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de
zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela
compatibili, care sa se accepte unul pe altul. Atentie! Masculul poate fi foarte
agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela!
Astfel, va trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta
treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. Daca masculul
este prea agresiv ideal este sa nu-l folositi la reproducere.
De asemenea, perechea de Rosella aflata in sezonul de imperechere trebuie
gazduita singura intr-o voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu
exemplare ale aceleiasi specii.
NU imperecheati papagali Rosella inruditi pe linie de sange, acest lucru este
periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar
moartea acestora. De asemenea, nu imperecheati specii si subspecii diferite de
papagali Rosella, datoria noastra este sa pastram puritatea speciilor. Daca detineti
hibrizi, nu-i folositi la imperechere.
Papagalul Rosella isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18 luni,
insa cel mai bine este sa asteptati pana ce exemplarele implinesc varsta de 2 ani.
Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este indicata intrucat poate
afecta serios sanatatea femelei. Papagalii Rosella se reproduc prolific pana in jurul
varstei de 10 ani.

Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2

randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava
a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.
Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati
si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Rosella a
dezvoltat de-a lungul timpului mai multe varietati. Nu este insa recomandata
incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii.
Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii
profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor.
Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa
dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa
3 luni, inainte de a-i reproduce.

63
 Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-
va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le
oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de circa 20-25cmx20-25cmx40-60cm.
Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat
chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros).
Stinghiile din voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere
pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Pentru stimularea
reproducerii oferiti papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu
apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu
alimente care sa contina proteine, vitamina A, E si calciu.
Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati papagalii Rosella, nu
e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor
si al dumneavoastra.

Imperecherea papagalilor Rosella - asigurarea conditiilor optime

Daca aveti o pereche viabila de papagali Rosella si v-ati hotarat sa ii

imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu
cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste
sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Rosella incepe primavara.
Retineti ca, pentru o reproducere de succes, esential este sa aveti niste papagali
sanatosi si in forma fizica cea mai buna! Acest aspect este extrem de important. NU
imperecheati pasari bolnave, aflate in convalescenta sau care nu sunt in forma
fizica buna. Consultati un medic veterinar pentru evaluarea starii de sanatate a
papagalului .

Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Rosella multa
lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele
noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea
vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o
lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera
in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru
ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-
o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o
distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau
cablul electric.

64
 Mancarea si apa
Dieta unui papagal Rosella este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai
sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o
pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui
sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana
diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine:
- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi,
spanac, frunze de papadie, andive, mar, portocala, grapefruit etc.,

- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si
amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale
pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de
ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;
- mixuri de seminte si alune de calitate;
- seminte germinate;
- viermi de faina (ocazional);
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os
de sepie si blocuri de minerale.
Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia
papagalilor.

Baile si umiditatea
Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor
stimula papagalii Rosella se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea
nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile
trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au
nevoie de diferite grade de umiditate.

Colivia
Papagalii Rosella se vor reproduce cel mai bine intr-o voliera generoasa, care
le ofera spatiu suficient pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Ei
manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de exemplare
din propria specie) si este obligatoriu sa gazduiti doar o singura pereche in colivie
sau voliera in perioada de reproducere. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa
va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in
exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.

65
Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate
urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost
gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta
treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict.

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de

Salmonella) si “coapta” la 350°C timp de 45 de minute.

Cuibul
Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi artificiale in diferite
zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal pentru a se
reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Daca doriti sa le
folositi pentru un alt cuplu, asigurati-va ca nu sunt contaminate cu acarieni, paraziti
sau agenti patogeni. Odata ce perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folosit ani de-
a randul, in natura papagalii Rosella revin mereu la cuiburile din anii precedenti.
Nu va recomandam sa le folositi pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat.
Cuibul trebuie sa aiba forma unui paralelipiped si poate fi confectionat chiar
de dumneavoastra, din placaj gros, pentru a evita ca papagalii sa-l distruga cu
ciocul lor puternic. Cuibul ar trebui sa aiba circa 20-25cm latime, 20-25cm
adancime si 40-60cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi (la circa 10cm
de acoperis) cu o gaura cu diametru de 6,5-7,5cm pentru a permite pasarii sa intre
(majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Gaura de
intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a va stimula papagalii sa se
imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare mai mica decat necesar.
Papagalii vor fi astfel incitati sa “decupeze” lemnul cu ciocul pentru a patrunde
inauntru si depune oua.
Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 4-6
puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru
inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru
de circa 10-12cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o
scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca
papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele.
Puteti acoperi podeaua cuibului cu un strat de cativa cm de talas. Cuibul va fi
inspectat in special de femela si “imbunatatit” de aceasta conform propriilor
dorinte, ceea ce poate insemna ca va incerca sa arunce talasului in afara cuibului.
Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea
superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea
probleme in lunile cu temperaturi ridicate.

66
 Puteti face niste gauri de ventilatie in partea de sus a cuibului pentru
imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce cresterea excesiva a temperaturii in
cuib.
Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti
inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca
introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib,
nelasandu-va sa va apropiati.
Retineti si faptul ca, o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii, este
plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie
deranjati de zgomote sau persoane straine.
Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la
indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este
cazul.

Stinghiile
Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul
de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre
diferite, de la 1,5 la 2,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa
poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De
asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient
loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei
masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari
de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata
apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.

Jucariile
Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii Rosella sunt deosebit de
inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate
perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte
abilitati.

67
 Imperecherea papagalilor Rosella - comportamentul in perioada de
reproducere
In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de
papagali Rosella, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in
ce masura imperecherea are sanse de succes.
Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate
urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost
gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta
treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece
timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva saptamani) se vor lega
una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla,
veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca
impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se
imperecheaza.

Comportamentul femelei
Femela Rosella aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, va
scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii in modul
caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece
mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor.
Ea poate deveni mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si
mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei.

Comportamentul masculului
Masculul pregatit pentru imperechere se va aseza langa femela cu aripile
arcuite si usor deschise. El se va inalta si va face “reverente” in fata femelei pentru
a-i atrage atentia, isi va deschide si tremura aripile si isi va misca lateral coada,
rasfirandu-si penele. Pupilele sale se vor dilata si contracta consecutiv cu
repeziciune. Vocalizarile lui vor deveni mai melodioase si mult mai frecvente decat
de obicei.
Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela
si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul
altuia.
Gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Rosella sunt agresivi
si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte
exemplare ale aceleiasi specii.

68
 Imperecherea papagalilor Rosella – depunerea oualor, clocitul si eclozarea
puilor

Femela Rosella va putea incepe sa depuna oua dupa circa 2-3 saptamani de la
inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne indica faptul ca
momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din
osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea
cojii oului);
- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte
important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de
importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale
din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal).

Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si

minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri
de seminte de calitate.
In general, femela Rosella va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si
albe (desi este posibil sa depuna chiar si 9). Ouale sunt depuse cate unul la doua
zile. Daca femela Rosella se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa
prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este
normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de
incubatie cel mai probabil va incepe de la depunerea celui de-al doilea ou. Ouale
fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de
incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte
util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei
pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-
90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi
verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru.
Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai
mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura
puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati
ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati
oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat)
la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.

Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de
capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in
mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii.
Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in
interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii

69
prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a
fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu
afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu
zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii!
Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot
timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si
noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni
aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se
soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul Rosellelor din cand in cand (dar nu mai mult
de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le
deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe
oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data
inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa
din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti
folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete
pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 20-21 zile masurate de la inceputul
procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente
moi parintilor pentru a-i obisnui mai bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi
si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21
de zile, mai asteptati pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie
incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare
nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu
toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din
interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest
proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea
puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se
“odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de
puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect
normala. Detalii referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii
puteti

70
 Imperecherea papagalilor Rosella – dezvoltarea puilor

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi, sunt
acoperiti de un puf moale si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti
de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va
faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au
absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii
normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare.

Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui

sa ii incredintati unei alte familii de Rosella cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra
cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a
determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea
osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie
de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana
moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb,
mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu
si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil
sa nici nu fie nevoie, papagalii Rosella sunt de regula parinti excelenti. Totusi, unii
crescatori raporteaza anumite cazuri in care papagalii Rosella isi abandoneaza puii.

La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de

mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar
masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in
“schimburi”. Unele femele isi vor lasa insa partenerul sa se amestece in cresterea
puilor chiar de la inceput.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din
atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav.

Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca
vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.
Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie

71
vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare
atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a
atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si
pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de
10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa
curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii
ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a
impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de
mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva
unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va
trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de
suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii
acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru
inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest
pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana
insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si
stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem
de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de
parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi perfect inlocuita
cu nimic altceva.

Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti

apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce
timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti,
dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de
dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime
joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca
exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la
inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele
albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de
accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel
de accidentare! La circa 7 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu
penele din coada scurte) si vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance
mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o
oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele.

72
Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru
a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea
solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l
dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea
specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur
vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul!

In general, puii de papagal Rosella sunt complet independenti de parinti la

varsta de 7-8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie
separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile (in special ale masculului).

PERUSUL BALTAT DOMINANT

(Melopsittacus undulatus)

Are un penaj foarte variat, combinatiile cele mai raspândite fiind verde si
galben sau albastrusi alb. Baltatul dominant se împerecheaza usor, deoarece doar
unul dintre membrii perechii trebuie sa fie baltat pentru a se obtine pui similari.
Atunci când au o pata mare si colorata pe piept, perusii baltati sunt supranumiti
"vargati".

ALTI REPREZENTANTI:

PERUSUL ALBASTRU, cu 3 categorii: Skyblue, Mauve, Cobalt.

PERUSUL GALBEN, cu 3 categorii: galben, galben deschis si galben inchis.

Exista si o varietate de perusi galbeni cu ochii intunecati, visinii. Acestia perusi pot
trai intr-o voliera tot timpul anului, fiind foarte rezistenti.

PERUSUL GRI-CENUSIU, reprezentat de perusul englez gri(culoarea este data

de o gena recesiva) si perusul gri australian. Aceasta varietate a fost obtinuta in
1933. Se remarca prin coloratia gri a picioarelor.

PERUSUL VERDE, intalnit ca perusul verde oliv, verde inchis si verde deschis.
Aceasta este culoarea naturala a perusilor, cu deosebirea ca exemplarele salbatice
sunt mai mici.

PERUSUL CINNAMON (scortisoara), poate avea coloritul penajului de orice

nuanta, ceea ce ii face unici este marcajul brun-scortisoara de pe aripi.

PERUSUL PESTRIT, cu pete violet, ochii sunt de culoare rosu-rubiniu, este

supranumit si BALTATUL DANEZ. Aceasta varietate este originala din

73
Scandinavia si a fost prezentata pentru prima oara in Danemarca, de unde si
numele.

PERUSUL MOTAT, exista in 3 variante de dezvoltare a crestei: circulara

complet, semicirculara, sub forma de mot. Crestele pot avea culori diferite si pot fi
modelate diferit. Traiesc 12-14 ani, cu un maxim de 30 de ani si un minim de 2 ani.
Sunt zgomotosi , fac o galagie stridenta. Femelele sunt mai agresive decat masculii.

PERUSUL CALUGAT, cunoscut sub numele stiintific MYIOPSITTA

MONACHUS, este un perus mai mare, de 30 de ani. Cuibul sau are o forma
deosebita, de glonte, construit din crengi, cu doau incaperi. In camera din spate,
femela depune 4-8 oua, pe care le clocesc. Incubatia dureaza 26 de zile, iar puii
parasesc cuibul dupa 6 saptamani.

PERUSUL CANTATOR CU SPATELE ROSU. Psephotus haematonotus.

Traieste in libertate in liniste, in lunci, zone cu arboret, in insulele din S-E
Australiei, in stoluri de aproximativ 150 de pasari. Pasarile isi canta una alteia.
Femela depune 4-7 oua, pe care le cloceste 25 de zile. Masculul si femela hranesc
puii pana la o luna, cand acestia parasesc cuibul. In 1935, in Anglia, a fost creata
varietatea de perus cantator cu spate galben.

PERUSUL BARA BAND. Cunoscut printre oamenii de stiinta sub denumirea de

Polytensis swainsinii, acest perus traieste in libertate in padurile din Australia, in
grupuri mici. Isi face cuibul intr-un copac unde depune 3-6 oua. Incubatia dureaza
33-35 de zile, iar puii parasesc cuibul la 3 saptamani.

Papagalul Micul Alexander - Psittacula krameri

Vestit pentru inteligenta sa, dar si pentru capacitatea de imitare a limbajului

uman, papagalul Micul Alexander – Psittacula krameri – este o pasare de
companie des intalnita si indragita. Sunt cunoscute 4 subspecii intre care diferentele
sunt foarte mici: Psittacula krameri krameri si Psittacula krameri parvirostris,
ambele originare din Africa (Senegal, Uganda, Somalia, Sudan, Africa de Sud) si
Psittacula krameri manillensis si Psittacula krameri borealis, ambele originare din
Asia (India, Pakistan, Nepal). Micul Alexander se distinge prin aparenta sa
impunatoare, ciocul incovoiat si masiv si coada lunga (care atinge lungimi de 15-
18cm), compusa din 12 pene. In salbaticie penajul sau este de culoare verde-mar,
penele de pe interiorul aripilor si cozii sunt galbene, iar coada are doua dintre pene
albastre. Ciocul este rosu si picioarele sunt gri. Papagalii Micul Alexander ating
lungimi de 40cm (inclusiv coada), greutati de 120-140g si traiesc aproximativ 20-
30 de ani.

74
 In habitatul lor natural papagalii Micul Alexander traiesc de obicei in grupuri
mici, dar se pot aduna si in stoluri foarte mari daca au la dispozitie o sursa bogata
de hrana. Ei prefera padurile, dar pot fi intalniti si in regiuni aride si chiar in zonele
urbane. Semintele, mugurii, fructele, legumele si grauntele alcatuiesc dieta lor in
natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale
fermierilor. Papagalul Micul Alexander nu este monogam ci “curtezan sezonier”,
dar poate uneori forma legaturi stranse cu partenera sa, femela construind cuibul si
clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.

Diferentierea vizuala a sexului unui Mic Alexander este imposibila pana la

implinirea varstei de 2-3 ani. Aceasta varsta marcheaza atingerea maturitatii
sexuale si formarea penajului adult. Astfel, incepand cu aceasta varsta masculul va
prezenta un “guler” colorat (in functie de subspecie). Femela este lipsita de acest
guler sau gulerul sau este abia ghicit. Stabilirea varstei unui Mic Alexander este
dificila sau chiar imposibila. In general, puii sunt asemanatori cu femelele,
lipsindu-le gulerul colorat.

Ca pasari de companie, papagalii Micul Alexander sunt cautati pentru

inteligenta lor si pentru capacitatea de invatare a vorbirii. Totusi, ei nu sunt pasari
foarte usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi poate
greu sa se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase, sunt zgomotoase si pot
manifesta comportamente agresive, mai ales in sezonul de imperechere. Micul
Alexander poate fi invatat sa vorbeasca, sa imite diferite sunete sau sa faca diferite
trucuri si giumbuslucuri (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare
pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali Micul
Alexander nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit
cu responsabilitate.

De-a lungul timpului s-au selectionat multe varietati coloristice ale

papagalului Micul Alexander, dintre care amintim: lutino, pied, albino, blue,
turquoise etc.

Papagalul Micul Alexander nu este indicat sa fie gazduit in colivii sau voliere
impreuna cu alte specii de papagali deoarece este foarte teritorial si poate fi agresiv,
in special in sezonul de imperechere. El poate deveni agresiv chiar si cu alte
exemplare de Micul Alexander. Femelele sunt cele mai agresive si ciocul lor

75
puternic poate cauza rani grave sau chiar moartea altor specii de papagali care au
temperamente mai submisive si nu sunt atat de bine inarmate (ex: nimfele). Ideal
este sa aveti o pereche de “Mici Alexanderi” pe care sa o gazduiti intr-o colivie
foarte mare sau intr-o voliera.

Determinarea varstei unui papagal Micul Alexander

In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un

inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si
anul nasterii pasarii. In cazul in care papagalul dumneavoastra nu poarta un astfel
de inel, crescatorul sau petshopul de unde l-ati cumparat ar trebui sa va informeze
asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu
sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta Micului
Alexander. Este usor sa distingem puii foarte tineri de papagalii adulti, insa varsta
unui papagal care si-a format deja penajul adult este foarte greu de stabilit. In cele
ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea nu sunt
sigure si nici valabile in toate cazurile.

Puii tineri au coada mai scurta decat adultii, dar, dupa cateva luni de zile de
viata ei au aceleasi dimensiuni ca femelele adulte. De asemenea, ciocul puilor tineri
este mai rozaliu, varful ciocului este mai pal si irisul prezinta mai mult negru.

Micul Alexander isi formeaza penajul adult abia in jurul varstei de 3 ani,
moment de la care masculii prezinta un guler colorat (in functie de varietatea de
culoare).

In general puii au o fizionomie mai dragalasa decat a adultilor si un aspect

mai dulce.

Pentru determinarea varstei papagalului Micul Alexander va puteti orienta si

in functie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in
care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel
chiar si degetele stapanilor. Ei devin usor agresivi si oarecum tafnosi. Puii de Micul
Alexander pot avea miscari si comportamente oarecum stangace.

Totusi, toate aceste indicii sunt greu de sesizat si cuantificat si nici nu sunt
valabile in toate cazurile.

Pe de alta parte, un Micul Alexander “batran” ar putea avea probleme de

sanatate. Dintre cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari
limitate, puncte de depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau
scadere in greutate, cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc.
Totusi, va trebui sa aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele
pot aparea si la papagalii tineri.

76
 Hranirea papagalului Micul Alexander

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor cu guler negru (Psittacula

krameri) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor
de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza unei alimentatii defectuoase.
In habitatul lor natural, papagalii cu guler negru au o alimentatie constituita din:
seminte, fructe, diverse boabe, flori, vegetale, muguri, nectar. In India si Pakistan
aceste pasari sunt de multe ori considerate foarte daunatoare de catre fermieri,
intrucat se aduna in stoluri foarte mari si “ataca” recoltele de orez, cafea si chiar
livezile.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie

alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea
papagalului cu guler negru cu seminte numai in procentaj de maxim 30%, deoarece
o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in
grasimi. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele
specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o
alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu
le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de
aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti micului Alexandru si o varietate de
fructe: mar, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana, ananas,
caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, cartof, broccoli, sfecla, laptuca,
napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete,
boabe de porumb, fasole, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le
bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale.
Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti
inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de
culorile legumelor si fructelor!

Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata

pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Papagalii cu guler negru nu sunt dificil de
obisnuit cu tipuri noi de mancare si nu vor refuza aproape nimic din ceea ce li se
ofera, apetitul lor fiind destul de mare. Totusi, daca observati ca papagalul
dumneavoastra refuza peletele in favoarea semintelor, incercati sa nu le oferiti in
acelasi timp ambele tipuri de mancare. Oferiti-le cateva zile numai seminte, cateva
zile numai pelete, rotind astfel alimentatia.

Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat

pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe
celelalte.

Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si

cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez
brun fiert, grau, ovaz, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte
germinate, fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU

77
oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele
mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel
de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si seminte de
mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele
cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si
iaurtul.

Unii papagali s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor
este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru
trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in
afara coliviei, dar nu prin infometare.

Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati

zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea
cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui
folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca
oferiti micului Alexander o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu
sunt necesare.

In colivia papagalului cu guler negru va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os

de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul
necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si
nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii
arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv.

Determinarea sexului la papagalul Micul Alexander (Psittacula krameri)

Sexul unui papagal Micul Alexander (Psittacula krameri) este de multe ori o
necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de
companie. In primii 2-3 ani de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face
identificarea vizuala a sexului imposibila. Singurele metode care pot determina
sexul papagalului in aceasta perioada sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala
(endoscopica).

La implinirea varstei de 2-3 ani papagalul Micul Alexander isi atinge

maturitatea sexuala si naparleste formandu-si astfel penajul adult. Astfel, incepand
cu aceasta varsta masculul va prezenta un “guler” colorat (in functie de subspecie).
Femela este lipsita de acest guler sau gulerul este abia ghicit.

In cazul mutatiei Albino masculul, complet depigmentat, nu mai prezinta

gulerul caracteristic speciei iar determinarea sexului nu poate fi facuta decat prin
metodele ADN si chirurgicala (endoscopica).

78
 Exista si cateva indicii comportamentale si vizuale care ar putea sa ne ajute
sa determinam sexul micului Alexander insa acestea nu sunt general valabile, deci
nu pot fi considerate sigure:

- masculii au ciocul mai mare si capul mai lat si mai patrat decat al femelelor;

- femelele sunt mai indesate si au picioarele mai groase si ciocul mai putin
proeminent;

- masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie tantosi. Incercati sa plasati papagalul in

fata unei oglinzi si, daca se va infoia, isi va deschide aripile in forma de inima si se
va apleca ca intr-o reverenta, s-ar putea sa fie mascul.

Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul

exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va
inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul
dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie
sa va modifice comportamentul fata de pasare.

Imperecherea la Micul Alexander - asigurarea conditiilor optime

Orice detinator al unui papagal micul Alexander se gandeste la un moment

dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu
responsabilitate si cu grija fata de pasare. Micii Alexanderi se reproduc relativ usor
si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii,
insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie.
Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe
intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel
veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul
reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne
propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.

Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face
cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea
cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va
satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din
reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti.
Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si
daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Alexandrilor dumneavoastra.
Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai
fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.

Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar

putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care
pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De
79
asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa
va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le
gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel
va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de
reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de mici Alexandri viabila,
sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de
zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela
compatibili, care sa se accepte unul pe altul. Atentie! Femela este foarte agresiva in
sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide masculul! Astfel, va
trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta treptat,
observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. De asemenea, perechea
de mici Alexanderi aflati in sezonul de imperechere trebuie gazduita singura intr-o
voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu exemplare ale aceleiasi
specii. Detalii referitoare la comportamentul in perioada de deproducere gasiti aici.

NU imperecheati mici Alexandri inruditi pe linie de sange, acest lucru este

periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar
moartea acestora. Micul Alexandru isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de
18 luni, insa, de cele mai multe ori, exemplarele nu se vor imperechea inaintea
varstei de minim 2 ani. Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este
indicata intrucat poate afecta serios sanatatea femelei.

Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2

randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava
a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.

Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati

si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Micul
Alexander a dezvoltat de-a lungul timpului foarte multe varietati, fiind papagalul cu
cele mai multe mutatii de culoare, dupa perus. Nu este insa recomandata
incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii.

Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii

profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor. Mai mult decat atat,
daca doriti sa imperecheati, de exemplu, un lutino cu un blue, iar pasarile se vad
pentru prima oara, s-ar putea sa nici nu se imperecheze datorita faptului ca nu se
recunosc ca facand parte din aceeasi specie.

Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi

in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata
de circa 3 luni, inainte de a le reproduce.

80
 Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-
va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le
oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de minim 30cmx30cmx45-60cm. Cuibul
poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de
dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din
voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul
necesar in momentele de imperechere. Pentru stimularea reproducerii oferiti
papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta,
mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa
contina vitamina A, E si calciu.

Foarte important este si momentul inceperii sezonului de imperechere, care

trebuie sa fie la inceputul primaverii, dar nu prea devreme. Daca temperatura
ambientala este prea scazuta reproducerea va esua datorita faptului ca ouale nu vor
putea fi clocite la temperatura necesara sau puii rezultati nu-si vor putea regla
temperatura corporala.

Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati micii Alexanderi, nu

e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor
si al dumneavoastra.

Imperecherea la Marele Alexander - comportamentul in perioada de

reproducere

In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de

papagali Marele Alexander, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati
seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
Atentie! Femela este foarte agresiva in sezonul de imperechere si poate urmari,
bate sau chiar ucide masculul! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite
impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat,
observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece
timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva saptamani) se vor lega
una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla,
veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca
impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se
imperecheaza.
Comportamentul femelei

Femela Marele Alexander aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod

diferit, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii

81
in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib, isi va
petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea
oualor. Ea va deveni mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau,
dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei.

Comportamentul masculului
Masculul pregatit pentru imperechere se va aseza langa femela cu aripile
arcuite si usor deschise. El se va inalta si va face “reverente” in fata femelei pentru
a-i atrage atentia, isi va deschide si tremura aripile si isi va misca lateral coada si
capul. Pupilele sale se vor dilata si contracta consecutiv cu repeziciune.
Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente decat de obicei.
Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela
si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul
altuia.
Gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Marele Alexander
sunt agresivi si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau
chiar alte exemplare ale aceleiasi specii.

Imperecherea la Micul Alexander – depunerea oualor, clocitul si eclozarea

puilor

Femela Micul Alexander va putea incepe sa depuna oua dupa circa 3-4
saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne
indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din
osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea
cojii oului);
- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte

important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de
importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale
din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal).
82
Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si
minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri
de seminte de calitate.
In general, femela Micul Alexander va depune in medie circa 3-5 oua mici,
rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 7). Ouale sunt depuse cate unul
la doua zile. Daca femela Micul Alexander se afla la prima depunere, este posibil
ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest
lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal.

Procesul de incubatie poate incepe inca de la depunerea primului ou. Ouale

fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de
incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte
util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei
pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din
ele vor dezvolta pui.

Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a

evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va
trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei
fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara
embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor
este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o
camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul
de lumina provenit de la lanterna.
Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de
capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in
mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii.

Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in

interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii
prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a
fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu
afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu
zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii!
Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul
in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea,
femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea
embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza
intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul Micilor Alexanderi din cand in cand (dar nu
mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot

83
speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau
mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de
fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor
alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se
intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie
si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte
fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 21-24 zile masurate de la inceputul
procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente
moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si
puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 24 de
zile, mai asteptati pana se implinesc 29 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe
mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au
fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti
puii eclozeaza in aceeasi zi). Cu 1-2 zile inainte de eclozare puiul va sapa o mica
gaura in coaja oului, care ii va permite sa asimileze mai mult oxigen. Inainte de
eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga
coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva
ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa
aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile
in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta
pozitie este perfect normala.

ou fertil

Imperecherea la Micul Alexander – dezvoltarea puilor

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot
sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva
ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale
provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu

84
incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un
pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore
observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de
Mici Alexanderi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii
isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti
examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta
este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie
de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana
moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb,
mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu
si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil
sa nici nu fie nevoie, Micii Alexanderi sunt de regula parinti excelenti. La inceput
numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele
doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa
hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu
isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din
atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din
cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab
si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.
Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare,
sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare
atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a
atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si
pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de
10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa
curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii
ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a
impiedica parintii sa intre.

85
 Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa
nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti
asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate
aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul
calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa
calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru
inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest
pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana
insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si
stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem
de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de
parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect
cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va
puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 28-33 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce
timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti,
dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de
dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime
joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca
exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la
inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele
albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de
accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel
de accidentare! La circa 9 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu
penele din coada scurte) si vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance
mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o
oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele.

Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor

pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la
mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame.
Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la
mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca
mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul!
In general, puii de papagal Micul Alexander sunt complet independenti de
parinti la varsta de 9 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa
fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile.

86
 Cum putem invata un papagal Marele Alexander sa vorbeasca

Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa

vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai
mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie
in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare
papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori,
chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a
limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca
datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa
interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar
putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci,
beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii.

Papagalii Marele Alexander se numara printre speciile care vorbesc foarte

bine si care pot invata un vocabular impresionant. Cel mai probabil, Marele
Alexandru este prima specie de papagali vorbitori cu care europenii au luat contact,
atunci cand au fost adusi din India de catre legiunile lui Alexandru cel Mare. Ei pot
pronunta cuvinte cu claritate, sunt buni imitatori, sunt foarte inteligenti si pot invata
chiar si diverse trucuri. De asemenea, Marii Alexanderi vor imita cu usurinta cele
mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor
pasarele. Marii Alexanderi pot incepe sa vorbeasca in jurul varstei de 1 an sau chiar
7-8 luni. Atat masculul cat si femela pot fi antrenati sa vorbeasca, desi se pare ca
masculul este mai “priceput”. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede,
cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si un Mare Alexander
neimblanzit poate vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la
vorbirea umana. Unii papagali vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altii vor
avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute.

Pentru a va invata papagalul sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa

rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor
este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom
prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati Marele
Alexander sa vorbeasca:

87
 1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a
cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de
culcare. Sedintele trebuie sa fie amuzante si suficient de stimulative pentru
inteligenta ridicata a Marelui Alexander.

2. Scoateti papagalul din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru

a-i da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un
mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii
atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea
buzelor si va poate auzi cuvintele.

3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o

singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc.
Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca Marele Alexander il retine corect
(papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”.
Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca
papagalul sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata
intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l
papagalului in timp ce-l denumiti. Marele Alexandru va invata usor sa faca asocieri
intre cuvinte si obiecte sau cuvinte si diverse actiuni. Purtati-va cu papagalul
dumneavoastra exact asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca.

4. Nu incercati sa va invatati companionul mai multe cuvinte odata, alegeti

unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de
bine pe primul ales.

5. Recompensati papagalul cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data

cand este atent si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va
ajuta Marele Alexander sa fie atent in continuare.

6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete!

7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca!

Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate
sunt interesate in a imita limbajul uman.

8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau

cuvintele pe care doriti ca Marele Alexander sa le invete. Cand plecati de acasa
lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti
factori de succes. Puteti lasa si radioul sau televizorul deschis atunci cand plecati de
acasa. Totusi, Marele Alexander este un papagal prea inteligent si el va avea nevoie
de interactiuni cu omul pentru a invata sa vorbeasca.

9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor,

atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra.

88
 Uneori papagalul va prefera sa vorbeasca intai cand nu sunteti prezent, pentru
a-si perfectiona talentul inainte sa vi-l prezinte si dumneavoastra. Nu va mirati daca
papagalul dumneavoastra va incepe sa pronunte diverse cuvinte pe care le va auzi
dumneavoastra si in afara sesiunilor de “lucru”. Primele cuvinte sunt cel mai greu
de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie
sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care
acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra!

Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in

continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si
de interactiune!

Amenajarea unei colivii pentru papagalul Micul Alexander (Psittacula

krameri)

Colivia

Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea

papagalului precum si lungimea cozii sale (care poate atinge 15-16cm). Pentru a se
simti confortabil Micul Alexander (Psittacula krameri) trebuie sa aiba o colivie
care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara
usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa
masoare un minimum de 60cm latime, 55cm adancime si 100cm inaltime. Nu uitati
de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula
general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului
dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi
“Mici Alexandri” va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera.
Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau
bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti

ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o
incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot
deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea
oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci
cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare,
care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1,25-1,87cm, pentru a preveni ranirea
pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa
fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar
pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari,
din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta.

89
 O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in
colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, Micul Alexandru ar putea sa isi
prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci,
evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta.

Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.
Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti,
dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta
adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de
jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele
cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din
otel inoxidabil).

Retineti ca orice papagal Micul Alexandru trebuie sa petreaca mult timp

(minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati
papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o
colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma
fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un

material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult
dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie.
Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si
prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant
va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa)
stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a
permite pasarii deplasarea confortabila intre ele.

Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din

materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile
din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale papagalului! Puteti
folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija
si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea
vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile
de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag.
Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide!
Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si
apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

90
 Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci,
confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat
(acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru
pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare
special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care
pasarea sa poata sta si manca.

In colivia Micului Alexandru va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de

sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi
poate exersa ghearele si ciocul.

Micului Alexandru ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult

decat atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata
penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si
sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”,
special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa
aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru
papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa
uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite.

Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa

stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu
indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte
greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala
nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata
detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati Micul Alexandru!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o

modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula
inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca
acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna.
Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe
care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si
jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic.
Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati
de catre papagali. Micul Alexandru adora sa mestece cu ciocul sau impresionant si
puternic, asa ca va trebui sa ii procurati diverse jucarii specifice, confectionate din
lemn sau piele. In acest fel va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va
dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii.
Va trebui sa aveti grija sa oferiti Micului Alexandru jucariile prin rotatie, intrucat,
aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

91
 Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite
leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea
murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

Colivia Micului Alexandru NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de

toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!)
si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta
izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Micul Alexandru se plictiseste
foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati
colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in
siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt
curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura
ambientala ideala pentru Micul Alexander este C. Pe timpul verii, nu plasati colivia
in calea curentilor de°de 21-26 aer conditionat. Amplasati colivia departe de
geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine
sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie
inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul
coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat.
De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si
dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime.
Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana
la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a
pune pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si

putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in
cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta.
Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice
cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si

curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul
unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

92
 Papagalul gri african (Jako) - Psittacus erithacus

Vestit pentru inteligenta sa si pentru uimitoarea capacitate de imitare a

limbajului uman, papagalul gri african – Psittacus erithacus – este o pasare de
companie des intalnita si indragita, crescuta in captivitate inca de acum cateva mii
de ani. Sunt cunoscute 2 subspecii intre care diferentele nu sunt foarte mari:
Psittacus erithacus erithacus si Psittacus erithacus timneh, ambele originare din
vestul si centrul Africii.

Psittacus erithacus erithacus, supranumit si Psittacus erithacus Congo, este

mai des intalnit in captivitate decat Psittacus erithacus timneh si este originar din
Kenia, Cote d’Ivoire, Tanzania, Congo, Angola. El are penajul de culoare gri mai
deschis, coada de culoare rosie si ciocul negru. Jako Congo atinge lungimi de 33cm
si greutati de pana la 500g, fiind usor mai mare si mai greu decat ruda sa apropiata
Jako Timneh.

Psittacus erithacus timneh este originar din Guineea, Guineea Bissau, Sierra
Leone, Mali, Liberia si Code d’Ivoire. El are penajul de culoare gri mai inchis,
coada de culoare maronie si ciocul colorat in maro pe mandibula superioara. Jako
Timneh ajunge la lungimi de 30cm si greutati de pana la 400g.

Ochii ambelor subspecii sunt de culoare galbena si sunt inconjurati de o zona

circulara lipsita de pene, de culoare alb-gri. Picioarele cu degete lungi sunt de
culoare gri.

In habitatul lor natural papagalii gri africani, pasari foarte sociabile, traiesc in
grupuri mici pe timpul zilei, dar se pot aduna si in stoluri de cateva sute de
exemplare, mai ales la asfintitul soarelui, in perioada de imperechere sau atunci
cand pornesc in cautarea hranei. Ei prefera padurile tropicale, malurile raurilor si
lacurilor, mangrovele si savanele, evitand de obicei asezarile umane. Semintele,
fructele, grauntele si nectarul alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali
obisnuiesc uneori sa “atace” lanurile de mei ale fermierilor, cauzand pagube

93
serioase. Papagalul Jako este monogam si formeaza legaturi stranse cu partenera sa,
femela si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.

Diferentierea vizuala a sexului unui papagal gri african este imposibila

pentru varietatea Jako Timneh. Pentru Jako Congo exista cateva indicii vizuale inca
dezbatute, care pot fi valabile numai dupa implinirea varstei de 18 luni. Aceasta
varsta marcheaza atingerea maturitatii sexuale si formarea penajului adult. In
general, puii sunt asemanatori cu adultii, insa au irisul de culoare gri inchis sau
negru.

Ca pasari de companie, papagalii gri africani sunt cautati pentru inteligenta

lor si pentru capacitatea de invatare a vorbirii. Papagalii Jako nu sunt insa pasari
pentru oricine, ei au cerinte numeroase si specifice si nu sunt recomandati pentru
incepatori. Perosnalitatea lor extrem de puternica trebuie stimulata suficient si au
nevoie de foarte multa atentie pentru a nu dezvolta probleme comportamentale
(smulsul penelor, tipatul, muscatul si agresivitatea). De obicei, un papagal gri
african este timid cu strainii, nu este foarte afectuos si se va lega doar de un singur
stapan, cel care il ingrijeste mai mult si isi petrece mai mult timp cu el. Papagalul
Jako poate fi invatat sa vorbeasca (chiar si 500-900 de cuvinte!), sa imite alte pasari
si diferite sunete sau sa faca diferite trucuri si giumbuslucuri. Totusi, aceste lucru
nu sunt certitudini, realizarea lor depinde de fiecare pasare in parte, de dorintele si
caracteristicile sale. Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali gri
africani nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit
cu responsabilitate.

Papagalul Jako nu este indicat sa fie gazduit in colivii sau voliere impreuna
cu alte specii de papagali deoarece este teritorial si poate fi agresiv, in special in
sezonul de imperechere. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Jako.
Ideal este sa aveti o pereche de papagali gri africani pe care sa o gazduiti intr-o
colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Hranirea papagalilor gri africani

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor gri africani (Psittacus erithacus)

este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de
sanatate pe care le pot dezvolta papagalii se datoreaza unei alimentatii defectuoase.
Astfel, dieta unui papagal gri african trebuie sa contina vitamine, proteine, lipide si
minerale.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal gri african

trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa
hranirea africanilor cu seminte numai in procentaj de maxim 15%, deoarece o astfel
de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in lipide. Restul
dietei trebuie sa fie alcatuita din legume si vegetale: 35%, pelete: 40%, fructe: 10%.

94
 In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari
mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in
special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea
ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor
de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti!
In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti papagalului
dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi,
ardei gras, porumb, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare,
mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas, banana. Inainte sa
oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele si evitati vegetalele
care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si
textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului
dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!

Papagalii gri africani sunt predispusi la deficiente de calciu. Pentru a

contracara aceasta problema oferiti-le alimente bogate in calciu: napi, spanac,
branza tofu etc.

Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata.

Papagalii gri africani sunt renumiti pentru “sclifoseala” lor si pot fi dificil de
“convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i
schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa
aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate
dura chiar si cateva luni.

Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat

papagalul gri african este expert in a-si alege din el doar pe cele pe care le prefera,
pe celelalte aruncandu-le pe podeaua coliviei. Incercati sa hraniti pasarea de doua
ori pe zi, dimineata si dupa amiaza.

Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si

cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez
fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, migdale,
alune decojite si nesarate, patrunjel, . Din cand in cand ii puteti rasfata cu bucatele
de carne de pui bine fiarta, ton, pastrav sau somon. NU le oferiti niciodata
ciocolata, cartofi prajiti, chipsuri sau alte alimente prajite. Excludeti si produsele
din carne procesata, avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si
alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare.
Branza si iaurtul, desi contin calciu, vor trebui oferite in cantitati foarte mici.

Unii papagali gri africani s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca
dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest
lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica
in afara coliviei, dar nu prin infometare.

95
 Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati
zilnic apa din adapatoare si curatati de fiecare data adapatoarea si recipientul pentru
mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente
de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau
de imperechere.

In colivia papagalului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe

care isi poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii
gri africani trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita
pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba
mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al papagalilor.

Determinarea sexului la papagalul gri african (Psittacus erithacus)

Sexul unui papagal gri african (Psittacus erithacus) este de multe ori o
necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de
companie. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si
metoda chirurgicala (endoscopica). Exista insa si cateva indicii vizuale care ne pot
ajuta sa ne dam seama ce sex are papagalul nostru. Aceste indicii sunt inca
dezbatute de specialisti si nu prezinta siguranta de 100%. Ele pot fi aplicate numai
in cazul varietatii Psittacus erithacus Congo (cea cu coada de culoare rosie) si
numai dupa ce papagalul a naparlit si si-a dezvoltat penajul adult, adica dupa
implinirea varstei de 18 luni.

Masculii Congo sunt cu circa 2-2,5cm mai mari decat femelele si au capul
mai lat si plat. Femelele au gatul mai lung si mai subtire si capul mai rotund si mai
mic decat masculii. Aceste amanunte sunt dificil de cuantificat daca nu avem
posibilitatea sa vizualizam ambele sexe. Un alt indiciu pe care il putem folosi, dar
mai greu de observant de ochi “profani”, este cel al coloritului penelor din coada.
Astfel, femelele au penele de pe partea de dedesubt a cozii marcate la varfuri cu
gri-argintiu in timp ce masculii nu prezinta acest desen. De asemenea, femelele au
pe partea interioara a aripilor o banda de culoare alba, pe cand masculii prezinta un
penaj gri inchis mult mai uniform. Acest amanunt se observa mai bine de la o
distanta de 1,5-3m, atunci cand pasarea isi intinde aripile.

Pentru varietatea Psittacus erithacus Timneh (cu penajul mai inchis la

culoare si coada maronie) singurele metode de determinare a sexului sunt analiza
ADN si metoda chirurgicala (endoscopica).

Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul

exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va
inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul
dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie
sa va modifice comportamentul fata de pasare.

96
 Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - introducere in subiectul
reproducerii
Orice detinator al unui papagal Jako se gandeste la un moment dat sa-si
imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu
grija fata de pasare. Papagalii Jako se reproduc destul de greu in captivitate si veti
avea nevoie de foarte multe eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Papagalii gri
africani sunt pasari cu personalitati extraordinar de puternice si care au necesitati
speciale, iar reproducerea lor ar trebui incercata numai de crescatori foarte
experimentati. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat
mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-
zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea.
Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de
aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea
deciziei.
Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face
cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea
cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va
satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din
reproducerea papagalilor Jako, lasati acest lucru pe seama crescatorilor
profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati
parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata papagalilor
dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este
posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.
Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar
putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care
pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De
asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa
va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le
gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel
va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de
reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de Jako viabila, sanatoasa, care a
fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale
pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se
accepte unul pe altul, pentru ca altfel nu se vor imperechea.

Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-adevar o pereche,

formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala foarte des
intalnita, cu atat mai mult cu cat sexul exemplarelor este greu de determinat.

97
 Ideal este sa puteti verifica in detaliu istoricul pasarilor si sa aflati cat mai
multe amanunte despre viata lor de dinainte de a ajunge la dumneavoastra.
Asigurati-va ca veti gasi un veterinar care sa le poata face un control medical
detaliat. Pentru succesul imperecherii cel mai bine este ca perechea sa se
“cunoasca” si sa “locuiasca” impreuna de la varste cat mai mici.
NU imperecheati papagali Jako inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos
intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea
acestora. Papagalii Jako nascuti in captivitate isi ating maturitatea sexuala in jurul
varstei de 5-6 ani. Papagalii Jako capturati din natura vor fi apti de imperechere mai
tarziu, in jurul varstei de 7-8 ani. Foarte important este si sa nu permiteti
papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei
conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor
masive de calciu.
Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-
va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Papagalii Jako se reproduce
mai bine in colivii (1,2m latime, 1m adancime si 1,5m inaltime) decat in voliere.
Pentru reproducere aveti nevoie si de un cuib in forma literei “L”, confectionat din
placaj gros intarit cu stinghii de lemn. Stinghiile din colivie sunt foarte importante,
ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de
imperechere. Detaliile despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici.
Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor Jako multa lumina puternica (10-
12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta.
Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E, proteine si calciu.
Conditiile necesare reproducerii pot fi gasite aici.
Sezonul natural de imperechere al papagalilor Jako este primavara si toamna.
Papagalii Jako pot fi foarte agresivi in sezonul de imperechere, chiar si cu stapanii
lor si se recomanda gazduirea unei singure perechi intr-o colivie. De asemenea,
extrem de important pentru succesul reproducerii este ca papagalii sa nu fie
deranjati si sa se simta in siguranta in permanenta.
Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati papagalii, nu e nici o
problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al
dumneavoastra.

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - asigurarea conditiilor optime

Daca aveti o pereche viabila de papagali Jako si v-ati hotarat sa ii
imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu
cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste
sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Jako incepe primavara sau
toamna, iar papagalii prefera lunile mai reci. Retineti ca, pentru o reproducere de
succes, esential este sa aveti niste papagali sanatosi si in forma fizica cea mai buna!
Acest aspect este extrem de important. NU imperecheati pasari bolnave, aflate in
convalescenta sau care nu sunt in forma buna. Consultati un medic veterinar pentru

98
evaluarea starii de sanatate a papagalului dumneavoastra!

Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Jako multa
lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele
noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea
vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o
lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera
in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru
ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-
o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o
distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau
cablul electric.

Mancarea si apa
Dieta unui papagal Jako este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai
sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o
pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui
sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana
diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine:
- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi, spanac,
frunze de papadie, andive etc.,
- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si
amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale
pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de
ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru timp de 45 de°a indeparta orice
urma de Salmonella) si “coapta” la 350 minute.

- mixuri de seminte si alune de calitate;

- seminte germinate;
- viermi de faina;
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os
de sepie si blocuri de minerale.
Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia
papagalilor.

99
 Baile si umiditatea
Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor
stimula papagalii Jako se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea
nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile
trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au
nevoie de diferite grade de umiditate.

Colivia
Papagalii Jako se vor reproduce mai bine intr-o colivie decat intr-o voliera.
Colivia ar trebui sa 1,2m latime, 1m adancime si 1,5m inaltime si trebuie plasata la
inaltime pentru a oferi papagalilor un sentiment de confort si siguranta. Papagalii
Jako manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de
exemplare din propria specie) si este indicat sa gazduiti o singura pereche in colivie
in perioada de reproducere. Papagalii Jako vor fi agresivi chiar si cu stapanii lor,
atacandu-i.

Cuibul
Jako vor accepta mai multe tipuri de cuiburi desi se pare ca le prefera pe cele
in forma literei “L”. Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi
artificiale in diferite zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal
pentru a se reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Odata ce
perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folositi ani de-a randul, in natura papagalii
Jako revin mereu la cuiburile din anii precedenti. Nu va recomandam sa le folositi
pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat.
Cuibul poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj gros sau sipci
groase de lemn tare, eventual ramforsate cu benzi de metal.

Papagalii Jako au ciocuri foarte puternice, care pot strapunge si lemnul tare.
Ramforsati peretele cuibului care da in afara coliviei cu plasa de sarma, in asa fel
incat, chiar daca papagalii vor roade lemnul peretelui, sa nu existe riscul ca pasarile

100
sau puii sa evadeze. Cuibul ar trebui sa aiba circa 60cm latime, 30cm adancime si
60cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi cu o gaura cu diametru de 12-
13cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat
sa se strecoare prin ea). Gaura de intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a
va stimula papagalii sa se imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare
mai mica decat necesar. Papagalii vor fi astfel incitati sa “decupeze” lemnul cu
ciocul pentru a patrunde inauntru si depune oua.
Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 1-3
puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru
inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru
de circa 10-15cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o
scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca
papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele. Scara trebuie sa fie confectionata
dintr-un material care sa nu poata fi distrus de ciocul papagalilor (plasa de sarma
groasa).
Acoperiti podeaua cuibului cu un strat adanc de 15-20cm de talas. Mai puteti
folosi si bucatele mici de lemn sau de coaja de pin, pe care papagalii sa si le
“ajusteze” in functie de preferinte. In cazul in care folositi talas, alegeti unul
netratat si taiat cat mai mare. Cuibul va fi inspectat in special de femela si
“imbunatatit” de aceasta conform propriilor dorinte.
Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in
partea superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea
probleme in lunile cu temperaturi ridicate. Multi papagali Jako prefera cuiburile
asezate in partile mai intunecoase ale coliviei. Puteti face niste gauri de ventilatie in
partea de sus a cuibului pentru imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce
cresterea excesiva a temperaturii in cuib.
Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti
inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca
introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib,
nelasandu-va sa va apropiati.

Retineti si faptul ca o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii este

plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie
deranjati de zgomote sau persoane straine.
Cuibul trebuie prins de colivie cu foarte mare grija pentru a va asigura ca
poate suporta greutatea parintilor si oualor/puilor. Pentru evitarea oricaror
accidente, ideal este sa il asezati pe o platforma solida si sa il agatati doar de
peretele coliviei.
Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la

101
indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este
cazul.

Stinghiile
Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul
de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre
cuprinse intre si 2 si 7,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa
poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De
asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient
loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei
masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari
de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata
apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. De
asemenea, pentru a ajuta femela sa se sustina pe durata copulatiei puteti aseza fata
in fata doua stingii la o distanta de circa 10-13cm una de alta. Astfel, femela se va
putea prinde cu ghearele de una dintre stinghii si cu ciocul de cealalta.
De asemenea, va trebui obligatoriu sa asezati o stinghie in imediata apropiere
a intrarii in cuib, la aceeasi inaltime cu aceasta. Masculul va folosi aceasta stinghie
pentru a-si pazi cuibul.

Jucariile
Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii gri africani sunt deosebit de
inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate
perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte
abilitati.
De asemenea, cautati sa le oferiti multe articole de lemn pe care sa le poata
roade, in timpul sezonului de imperechere papagalii gri africani isi vor exersa
ciocul mult mai des decat de obicei.

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - comportamentul in perioada de

reproducere
In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de
papagali Jako compatibili, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati

102
seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
Situatia ideala este aceea in care cele doua pasari impart aceeasi colivie sau
voliera de la varste cat mai mici. Daca exemplarele sunt deja mature atunci cand se
cunoasc, s-ar putea sa treaca luni sau chiar ani pana cand sa formeze o pereche si sa
se reproduca. Mai mult decat atat, un papagal care a crescut fara compania
semenilor sai va accepta greu un partener.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece
timpul (uneori dupa doar cateva saptamani sau luni, alteori dupa cativa ani chiar) se
vor lega una de alta formand o adevarata pereche, pe viata. In cazul in care acest
lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din
colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si,
finalmente, se imperecheaza.
Atat femela cat si masculul Jako vor deveni irascibili si agresivi in sezonul
de imperechere. Ei nu vor ezita sa-si atace chiar si stapanii. De asemenea, papagalii
Jako se vor imperechea mult mai usor daca se vor simti in siguranta, fara a fi
deranjati de zgomote sau de vizite inoportune.
Este posibil ca papagalii sa emita sunete si sa manifeste comportamente mai
ciudate decat de obicei. Femela isi va petrece timp in cuib, amenajandu-l. Masculul
va hrani femela si va “dansa” pentru ea, invartindu-se in cerc sau plimbandu-se in
sus si in jos pe stinghii, cu aripile usor deschise. Unele femele se vor aseza langa
mascul, il vor ciupi usor de degete adoptand pozitia de monta, pentru a-l incuraja
sa le “incalece”.
Copulatia se va petrece de cateva ori pe zi, in special dimineata si seara si
poate dura chiar pana la 15-20 de minute. Ideal este sa lasati pasarile singure si sa
le observati fara ca ele sa va poata vedea sau auzi.
Ambele sexe au apetite crescute pentru ros si mestecat de-a lungul perioadei
de imperechere, asa ca asigurati-le suficiente crengute naturale si bucati de lemn
pentru a-si exersa ciocurile. In acest fel puteti evita si distrugerea cuibului.
Masculul isi va pazi si proteja cu ardoare cuibul, femela si puii.
Gazduiti o singura pereche in colivie! Papagalii Jako sunt agresivi si
teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte
exemplare ale aceleiasi specii.

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - depunerea oualor, clocitul si

eclozarea puilor
Femela Jako va putea incepe sa depuna oua la circa 14-30 zile de la
momentul observarii imperecherii efective.
Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor
se apropie:
103
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din
osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea
cojii oului);
- daca femela isi petrece 2 nopti consecutive in cuib inseamna ca a depus un ou.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte
important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de
importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale
din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal).
Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si
minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri
de seminte de calitate si chiar viermi de faina.
In general, femela Jako va depune in medie circa 1-3 oua albe. Ouale sunt
depuse cate unul la trei-patru zile si intotdeauna femela va prefera coltul cel mai
intunecat al cuibului pentru depunere. Daca femela Jako se afla la prima depunere,
este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va
alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte
normal. Procesul de incubatie poate incepe uneori dupa depunerea primului ou, sau
abia dupa depunerea celui de-al doilea. Este foarte util sa va notati intr-o agenda
datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar
corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile.
Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot
timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si
noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni
aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se
soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.

Este bine sa NU verificati cuibul papagalilor Jako decat extrem de rar si

numai daca este absolut necesar. Marea majoritate a papagalilor Jako vor tolera
foarte greu sau chiar deloc inspectiile in cuib. Acestea trebuie facute cu foarte mare
grija si numai atunci cand ambele pasari se afla afara din cuib. Pasarile se pot
speria daca le deschideti cuibul si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua
ori pot deveni chiar agresive. De asemenea, multi papagali care au fost deranjati de
astfel de invadari ale teritoriului nu si-au mai ingrijit cum trebuie ouale. Pentru a
evita acest lucru ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l
puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca
introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib,
nelasandu-va sa va apropiati. Manipulati ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Cel mai bine este sa “uitati” faptul ca papagalii au oua si sa-i deranjati cat mai
putin, lasandu-i sa se descurce singuri. Oricum, papagalii gri africani sunt de obicei

104
parinti excelenti.
Eclozarea oualor va avea loc la circa 26-30 zile masurate de la inceputul
procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente
moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si
puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 30 de
zile, mai asteptati pana se implinesc 35 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe
mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au
fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti
puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din
interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest
proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea
puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se
“odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de
puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect
normala.

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - dezvoltarea puilor

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot
sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva
ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale
provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu
incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un
pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie
de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana
moale, legume si fructe proaspete (morcov, broccoli, mazare, porumb, mar etc.),
galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte si alune de calitate, blocuri de calciu si
minerale. Ideal este sa nu interveniti deloc in cresterea puilor. Papagalii Jako sunt
parinti foarte buni si se vor descurca excelent. Nu inspectati cuibul cu pui si nu
deranjati pasarile decat daca este absolute necesar!
La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de
mascul. Dupa primele trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar
masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in
“schimburi”.
Unii crescatori isi hranesc puii exclusiv din mana inca de la varsta de 15-20 de zile,
insa acest lucru nu este recomandabil. Aceasta perioada din viata pasarilor este
extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana

105
oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi
inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de
imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 3-4 saptamani puii sunt deja acoperiti de puf gri si ochii
sunt deschisi. In jurul varstei de 11-13 saptamani puii au penajul format si sunt
gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca
dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora
colivia.

In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri:

plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati
gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati
un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei,
captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele
coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre
bare). Plasati in colivie si cateva jucarii pentru a obisnui puii cu prezenta obiectelor
de tot felul si pentru a evita ca ei sa se sperie usor, ulterior in viata. Aveti grija sa
preveniti orice fel de accidentare!

In jurul varstei de 18-25 de zile, daca doriti, puteti inela pasarile. La circa 5-
6 luni puii vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida
si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor.
Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa
manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu
incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui
nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l
sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui
este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani.
Nu grabiti procesul!
In habitatul lor natural, puii de papagal Jako raman foarte mult timp alaturi
de parintii lor. Astfel, este foarte bine sa respectam acest lucru si in captivitate
intrucat puii vor invata cum sa se comporte privindu-si parintii. Chiar daca ii veti
gazdui in voliere separate, aveti grija sa plasati volierele una in apropierea
celeilalte, in asa fel incat pasarile sa se poata vedea si interactiona.
Atentie! Papagalii Jako sunt fiinte cu personalitati extrem de complexe, iar
reproducerea si cresterea lor nu este un lucru simplu! Orice greseala facuta poate

106
determina problem fizice sau psihice grave, care sa deterioreze intreaga viata a
pasarii! Nu va lansati in operatiunea de reproducere daca nu sunteti siguri ca le
puteti oferi puilor o viata sanatoasa si demna din toate punctele de vedere!

Amenajarea unei colivii pentru papagalul Jako (Psittacus erithacus)

Colivia

Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea

papagalului precum si faptul ca Jako are nevoie de o colivie cat mai mare, de fapt
ideal fiind sa-i procurati o voliera. Pentru a se simti confortabil papagalul gri
african (Psittacus erithacus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda
aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si
sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 200cm
latime, 120cm adancime si 120cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si
jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa
cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata
cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi Jako va trebui sa
achizitionati o voliera si mai mare. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”,
acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti

ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o
incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot
deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea
oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Barele
coliviei vor trebui sa fie suficient de solide (2,5mm grosime) pentru ca papagalul
gri african are un cioc foarte puternic. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va
trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in
intervalul 2-2,5cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o
colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara
coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari,
din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O
colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde
sa se simta ocrotita. De asemenea, papagalul Jako ar putea sa isi prinda gherutele in
varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile
rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta.

Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.

107
 Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate
inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu
usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura
partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani
in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie
confectionate din otel inoxidabil).

Retineti ca orice papagal Jako trebuie sa petreaca mult timp (minim 4 ore pe
zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul
dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat
mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un

material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult
dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie.
Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si
prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant
va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa)
stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a
permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu
de diferite grosimi (maxim 2,5cm) si confectionate din materiale diferite. Cele mai
potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat
cauzeaza rani pe pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si
franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o
indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei
gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad,
ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-
va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile
deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub
stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci,
confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat
(acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru
pelete/seminte si pentru fructe/legume.

Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca

plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.

108
 In colivia papagalului gri african va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de
sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi
poate exersa ghearele si ciocul.

Papagalului Jako ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat
atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele.
In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il
asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special
concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in
vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va
produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati
hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra
nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-
o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii
udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal
dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita
imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa
cu care imbaiati papagalul gri african!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o

modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula
inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca
acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna.
Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe
care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si
jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic.
Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati
de catre papagali. Papagalul gri african are un cioc puternic, asa ca va trebui sa ii
procurati diverse jucarii specifice, confectionate din lemn sau piele. In acest fel va
veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente
distructive.Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa
oferiti papagalului Jako jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute
prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite
leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea
murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

109
 Colivia papagalului Jako NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de
toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!)
si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta
izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Papagalul Jako se plictiseste
foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Personalitatea
sa puternica trebuie intens stimulata si Jako doreste mereu sa fie in centrul atentiei!
Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se
simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra
podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in
camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala
pentru papagalul gri african este de 21-26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in
calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri
luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine
sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie
inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul
coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat.
De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si
dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime.
Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana
la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a
pune pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si

putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in
cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta.
Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice
cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si

curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul
unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Boli si afectiuni curente. Semnele bolii.

110
●atunci cand perusul are penele uscate, zbarlite si fara luciu, inseamna ca prezinta
carente ale vitaminelor A,D si B;

●atunci cand ritmul de crestere este incetinit, inseamna ca exista carente in

vitamine si Ca;

●atunci cand perusul prezinta contractii si convulsii pulmonare, inseamna ca are

problem ci sistemul nervos;

●atunci cand prezinta instabilitate, dificultati de deplasare prin intepenirea

degetelor cu orientare deschisa si nu mai poate apuca bara, inseamna ca are o
carenta de vitamina B2.;

●atunci cand se intalnesc perturbari ale ouatului ori oua fara coaja, inseamna ca are
lipsa de vitamina D si de Ca;

●de asemenea, tot o lipsa de vitamina D si de Ca este cauza rahitismului,

deformarea oaselor sau sternul in forma de litera S;

●prezenta sternului ca o lama de secure si slabirea accentuate a organismului sunt

semen grave de boala, moment in care perusal trebuie dus de urgenta la medical
veterinar;

●atunci cand corpul perusului devine sferic, ca un balon, inseamna ca i-a patruns
aer sub piele si trebuie dus de urgent la medical veterinar;

●penajul lipsit de luciu si neintretinut, ori penaj infoiat atunci cand este frig sunt
semen de boli pulmonare;

●penele lipite intre ele si murdare de excremente sunt semen ca perusal este atins
de diaree, boli parazitare sau infectioase;

●daca perusal se izoleaza si prefer spatiile intunecate inseamna ca este accidentat la

cap;

●secretiile abundente in zona nasului, ciocului si a ochilor reprezinta afectiuni

respiratorii ori chiar infectioase;

●cruste pe picioare si deasupra ciocului inseamna raie.

INTOXICATIILE

Majoritatea otravurilor la pasari au loc prin inghitirea de substante toxice.

111
♦intoxicatia cu substante deparazitare, respiratia devine dificila, cu ciocul deschis,
iar ochii perusului se tulbura; nu prea exista tratament;

♦intoxicatia cu sapun de troaleta sau cu deodorant, pasarile pot orbi temporar;

♦intoxicatia cu alcool, pasarile isi infoaie penele, se retrag intr-un colt al coliviei,
isi pierd echilibru si vomita;

♦intoxicatia cu nicotina, luata din mucurile de tigara uitata in scrumiera, afecteaza

sistemul nervos al pasarii, ducand la coma si in scurt timp la moarte; nu exista
tratament;

♦intoxicatia cu plumb, de la ziare sau de la vopsele pe baza de plumb, sunt foarte

grave:la trei zile de la consumare apare o diaree puternica, initial verzuie, apoi
sangerie; sunt puternic afectati rinichii, maduva osoasa si sistemul nervos;

♦intoxicatia cu diverse plante apar diareea si late simptome digestive;

♦intoxicatia cu sare de bucatarie/sau cu alimente foarte sarate produc sete intensa,

tremuraturi, agitatie si miscari necoordonate;

♦intoxicatia cu teflon duc la sufocarea perusuluisi la moartea lui in 30 de minute.

NAPARLIREA ANORMALA

Este reprezentata de acele schimbari de penaj care nu se incadreaza in

perioada caracteristica specie privind durata si modul de acoperire corporala.

NAPARLIREA MASIVA reprezinta o incetare sau incetinire a procesului de

crestere a penelor. Animalele afectate arata, de cele mai multe ori, ca jumulite, iar
penele sunt destramate si rupte. Pe cap se formeaza un invelis de tepi. Cauzele pot
fi multiple, de la o deficienta alimentara – lipsa aminoacizilor, vitaminelor,
mineralelor – la o intretinere necorespunzatoare – lumina si umiditate insuficienta-,
o boala a ficatului, rinichilor, tumori sau chiar tulburari hormonale.

NAPARLIRE FRANTUZEASCA, intalnita la papagali nimfo si amorezi,

papagalii mari si perusii tuneri, se caracterizeaza prin cresterea si caderea continua
a penelor, fara sa se ajunga la o acoperire totala a corpului. Se pare ca in etiologia
acestor boli intervine si factorul ereditar, dar si hranirea puilor cu lapte sarac in
proteina, datorita unei deficiente a gusei parintilor. La fel de importanta in aparitia
acestei naparliri anormale este si incalzirea spatiului de locuit, parazitii, alergiile la
aluminiu, deficiente alimentare.

112
 Tratamentul duce la o amelioarare, iar pacientii care au supravietuit acestei
boli sunt cei care au pene ondulate. Se foloseste un furaj suplimentar cu animoacizi
cu sulf, metionina, saruri de calciu, de siliciu, expunerea la raze ultraviolete.
Pasarile afectate nu mai pot zbura si de aceea se numesc „topaitoare”.

PLESUVIREA se localizeaza la nivelul gatului, capului, cloacei si

reprezinta lipsa totala sau partiala a penelor. Este mai intalnita la canari. Cauzele
pot fi incrucisarile, umiditatea si insuficienta luminii, deficitul de aminoacizi.
Tratamentul este reprezentat de tamponarea zonelor cu solutie Lugol, imbunatatirea
ratiilor cu aminoacizi, vitamine si minerale.

NAPARLIRA MOALE este o cadere permanenta sua partiala de pene, corpul

avand un aspect rarit, iar penele ramase sunt zbarlite. Cauzele sunt modul de cazare
neadecvat (fara lumina, fara loc de imbaiere, umiditate mare), deficienta
alimentara.

NAPARLIRE NEREGULATA este o naparlire in afara perioadei de

naparlire fiziologica, iar cauzele pot fi schimbarea temperaturii, trasportul
defectuos si indelung, spaima, agresivitate. Tratamentul consta in eliminarea
cauzei, suplimentarea ratiei cu drojdie de bere si metionina, injectii cu testosteron
sau progesteron, expunerea la razele solare, administrarea de ceai de ceapa timp de
12 zile.

JUMULIREA apare mai ales la papagali si perusi. Astfel, pasarile isi smulg
singure penele si se observa adesea locuri fara pene, mai ales pe piept, sub aripi si
pe burta. Daca penele smulse sunt inca vii, pot aparea sangerarii masive. Cauzele
sunt multiple, de la tulburarile de comportament (teama de separare, formarea
nepotricita a perechilor, lipsa de somn, stresul, plictiseala, frustrarea sexuala), pana
la tulburari functionale (infectii fungice – aspergiloza sau boli renale).

BOLILE APARATULUI DIGESTIV

113
 BOLILE GURII cum ar fi glosita si stomatita, sunt inflamatii ale mucoasei
limbii si a cavitatii bucale. Cauzele nespecifice ar fi: accidente survenite in urma
consumarii de furaje cu asperitati, apa fierbinte sau apa in care se gasesc, in mod
accidental, diferite substante iritative. Cauzele specifice sunt: introducerea in
cavitatea bucala a unor furaje contaminate microbiologic.

Simptomele : pasarea tine ciocul semideschis, putand prezenta sau nu

hipersalivatie; prinderea si consumul furajelor se face cu dificultate; se observa
dese scuturari al capului.

Prevenire si tratament : indepartarea din camera a substantelor nocive, atunci

cand pasarea este lasata sa zboare; tamponarea zonelor afectate cu o solutie de
albastru de metilen, de 1-2 ori pe zi sau cu apa alcalinizata ci bicarbonat de sodiu.

OBSTRUCTIA GUSII este aglomerarea si retinerea peste timpul normal de

stationare a furajelor. Ea poate fi cauzata de supraincarcarea gusii cu alimente
neadecvate sau nedigerabile.

Simptome : pasarea este abatuta si prezinta apatit capricios. Gusa se umfla si

este vizibil marita.

Pentru prevenirea acestei afectiuni se cere evitarea administrarii de furaje

greu digerabile. Tratamentul se poate face astfel : cu ajutorul de pipete, se va
administra ulei de parafina si se va masa usor peretii gusii; in cazurile mai grave se
recomanda incizarea gusii.

VOMA poate fi fiziologica (la pasarile rapitoare) sau patologica. Ea poate fi

cauzata de furaje iritante sau de sortimente de seminte neadecvate speciei.

Ca simptome se observa cum pasarea face eforturi de a elimina continutl din

gusa.

Pentru prevenirea se recomanda administrarea unor furaje corespunzatoare si

adecvate speciei. Pantru tratament se va da ceai de musetel cu vitamina A, in loc de
apa.

ENTERITA care reprezinta inflamatia mucoasei intestinale, provine de la

calitatea necorespunzatoare a furajelor si a apei de la os erie de germeni virali
(precum pseudopesta), microbieni (pasteurella) sau parazitari.

Simptomele sunt urmatoarele: pasarea bea multa apa, iar fecalele au

consistenta redusa, ceea ce atrage dupa sine adunarea penelor un jurul cloacei.

114
 Prevenirea se face prin administrarea unor furaje de buna calitate si prin
reprezentarea conditiilor de igiena. Tratamentul se face cu furazolidona, sticat de
aluminiu, ceai de musetel sau de menta, zeama de orez sau zat de cafea.

HEPATITA, procesul degenerativo-inflamator al ficatului, apare din cauza

unui regim alimentar cu un continut prea mare in grasimi (excesul de seminte
uleioase sau de carne), din cauza sedentarismului, a unor boli virotice, microbiene
sau parazitare.

Pasarea atinsa de hepatita va manifesta o stare de apatie si o slabire

progresiva; mucoasele au o tenta galbuie, iar uneori se observa si tulburari de
digestie (excremente pastoase, de culoare alb-murdar).

Se recomanda, pentru prevenire, respectarea regimului de hrana

corespunzator speciei si asigurarea unui spatiu suficient pentru miscare. Ca atare se
va asigura un regim furajer sarac in grasimi si se vor administra ceaiuri hepatice.

PANCREATITA reprezinta procesul inflamator ce se desfasoara la nivelul

pancreasului. Aceasta boala apare din cauza unor agenti infectiosi, a unor
traumatisme in zona pancreasului (pancreatita traumatica) ori a unor tumori.

Pasarile afectate slabesc foarte mult, desi prezinta un apetit crescut.

Excrementele au o consistenta moale si sfaramicioasa, fiind comparate cu orezul
pufos.

Pentru tratare, pasarile vor fi hranite cu alimente moi, iar cu un sfert de ora
inainte de masa li se va administra o pulbere care contine enzime pancreatice.

PROLAPSUL CLOACEI este iesirea cloacei in exterior. Aceasta se

datoreaza unor tulburari de defecatie (diaree, constipatie din cauza ingrasarii), a
ouatului dificil sau a unor tumori abdominale.

Simptomele acestei boli sunt evidente: se costata iesirea cloacei in exterior,

uneori insotita de hemoragii puternice. In astfel de situatii este indicata doar
interventia medicului veterinar, care va proceda la repunerea cloacei. Acesta va
unge, mai intai, peretele cloacei, dupa care va reintroduce partea iesita in afara,
realizand dupa aceea o sutura speciala, „in punga de tutun”.

INCHIDEREA CLOACEI reprezinta blocarea cavitatii cloacale. Ea se

datoreaza acumularii fecalelor uscate, rezultate in urma unei boli diareice cronice.
Pasarile atinse de boala adopta o pozitie cifozata. Se constata aglutinarea penelor
din jurul cloacei si lipsa defecarii.

115
 Pentru tratare se indeparteaza, mai intai, resturile uleioase din jurul orificiului
cloacal, cu apa calda, dupa care se curata cloaca cu ser fiziologic si sare de
bucatarie. Pe cale parenterala, se vor administra rehidfratante.

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

CORIZA si SINUZITA, inflamatii ale mucoasei nazale si sinuzale, apar

datorita aerului viciat din incaperi unde traieste perusul ori din cauza temperaturii
scazute a aerului. De asemenea, ele mai pot fi cauzate si de anumite boli virotice,
micrfobiene ori de micoze.

Simptomele prezentate de pasari sunt : starnut si o secretie sero-mucoasa la

nivelul orificiilor nazale; se constata dificultate in respiratie si lacrimarea ochilor;
tuse, stergerea ciocului de obiectele din jur.

Se recomanda respectarea conditiilor de zooigiena, precum si mentinerea in

spatiu de cazare a unei temperaturi adecvate. Se realizeaza spalaturi ale cailor
nazale cu acid boric 3%, cu instilari de streptomicina sau cu pomezi de antibiotice
cu vitamina A. Pasarile bolnave vor fi transferate intr-o colivie-izolator si se vor
aseza in fata unui bec cu radiatii infrarosii.

RAGUSEALA prezinta o afectiune inflamatorie a mucoasei laringelui si

sirinxului. Este cauzata de diferentele de temperatura, de substante volatile iritante
sau de apa rece. In astfel de cazuri, pasarea bolnava stranuta si scutura frecvent din
cap, iar sunetul cantecului sau sunt elaborate cu mare dificultate.

Se recomanda evitarea curentilor de aer. Pasarea afectata se va izola de erstul

perusilor si se va aseza intr-o camera intunecoasa. I se va administra miere de
albine, dizolvata in ceai de musetel, precum si zahar de matl, dizolvat in apa de
baut.

TRAHEO-BRONSITA este reprezentata de inflamatia mucoaselor traheei si

bronhiilor. Cauzele nespecifice pot fi temperaturile scazute si aerul viciat, iar cele
specifice bolii virptice si microbiene (micoplasmoza, pasteureloza, diftero-variola).

Simptomale aratate de aceste pasari sunt respiratia zgomotoasa, suieratoare,

intercalata cu stranuturi si scuturari din cap. In plus, se constata miscari respiratorii
ample.

Masuri de precautie care se pot lua sunt evitarea curentilor de aer si

mentinerea conditiilor de igiena. In traheo-bronsita nespecifica se administreaza

116
ceaiuri de nalba si tei, in care se adauga antibiotice cu spectru larg: tetraciclina,
spectam. In traheo-bronsita specifica se administreaza antibiotice in apa sau
injectabil. Atat in cea speciala, cat si in cea nespecifica, pasarea bolnava va fi
tranferata intr-o colivie-izolator, unde se va mentine o temperatura constanta de 28-
30 de grade.

PNEUMONIA, reprezinta inflamatia tesutului pulmonar. Ea se datoreaza

aerului viciat, temperaturi scazute a aerului, dar si agentilor unor boli infecto-
contagioase.

Simptomele prezentate sunt: stari febrile, somnolenta, miscari respiratorii

ample. Pasarea nu mai are stabilitate pe bare, ceea ce o face sa coboare pe podeaua
coliviei, unde sta pe abdomen, tinand pieptul ridicat si aripile indepartate de corp.

Se recomanda asigurarea unui climat cald, uscat si bine ventilat. Se va

adminsitra pasarii bolnave, pe cale injectabila, antibiotice cu spectru larg:
tetraciclina, cloramfenicol, spectam. Pasarea va fi mutata intr-o colivie-izolator,
unde temperatura aerului va fi mentinuta la valori cuprinse intra 28-30 grade. Apa
de baut, in aceasta perioada, va fi inlocuita cu ceai de tei sau de nalba.

BOLILE APARATULUI CIRCULATOR

. INSUFICIENTA CARDIACA, reprezinta o perturbare a contractiilor

cardiace, care se exteriorizeaza prin tulburari locomotorii si nervoase. Aceasta este
cauzata de degenerscenta musculara si de scleroza vasculara.

Simptomele prezentate in astfel de cazuri sunt: pasarile bolnave isi pierd

echilibrul, cad jos, inconstiente, cu aripi desfacute, cu degetele si picioarele
contractate. Corpul prezinta contractii musculare spasmodice, iar ciocul loveste
podeaua. Se recomanda in timpul crizelor sa i se aplice pasarii pe craniu comprese
reci, iar la picioare comprese calde. Dupa trecerea prin criza i se vor administra
tonice cardiace, precum si polivitamine.

PERICARDITA inseamna inflamatia pericardului. Este cauzata de boli

infectioase contagioase, de depuneri excesive de acid uric in peretii pericardului,
dar si de boli bacteriene, cum este colibaciloza.

La pasarile atinse de aceasta afectiune se observa tulburari respiratorii si

stari accentuate de oboseala. Toaletarea penajului este intotdeauna incompleta,
pasarea zabovind mai mult asupra partii pectorale si a celei abdominale. Perusilor
bolnavi de pericardita li se vor administra furaje bogate in glucide ( zahar) si

117
vitamine (morcov, verdeata, gel de aloe-vera). De asemenea, se recomanda
administrarea in apa de baut a antibioticelor si a polivitaminelor.

ATEROSCLEROZA, reprezinta ingrosarea peretilor vasculari ca urmare a

depunerii de saruri de calciu si colesterol. Aceasta boala se manifesta la varste
inaintate ori din cauza unui regim alimentar bogat in grasimiea

Simptomele arata astfel: pasarea afectata este abatuta, prezinta miscari

dezordonate si sationari indelungate. Se cere evitarea unui regim alimentar cu
exces de glucide. Se va administra in apa de baut vitamina A si se va utiliza o
furajare bogata in sortimente verzi.

BOLILE APARTULUI URINAR SI DE REPRODUCERE

NEFRITA este o boala manifestata prin inflamatia tesutului renal. Ea este

cauzata de boli virotice, microbiene si parazitare, de furaje alterate,
necorespunatoare din punct de vedere al calitatii. Dupa contractarea bolii, pasarea
este abatuta si prezinta apetit capricios. Din cauza durerilor din zona renala, pasarea
stationeaza in pozitia culcat, cu picioarele asezate pe partile laterale ale corpului. Se
constata tumefierea pleoapelor si edeme ale picioarelor.

Pentru prevenire se recomanda respectarea regimului de hrana corespunzator

speciei si alimentarea corecta a substantelor medicamentoase. In apa de baut se
administreaza bicarbonat de sodiu, saruri de litiu cristal, asociate cu dezinfectante.
Se recomanda, de asemenea, in dieta, branza de vaci, paine cu lapte si diverse
sortimente verzi.

Apa de baut se va inlocui cu ceai de musetel cu vitamina A.

GUTA, reprezinta depunerea acidului uric in diferite tesuturi, in special la

nivelul articulatiilor si pe seroasele interne.

Ea se datoreaza, in special alimentarii cu furaje cu un continut excesiv de

proteine, deficitare in vitamine.Exista doua tipuri de guta, cea viscerala, care se
exteriorizeaza prin tulburari nespecifice, si cea articulara, care se exteriorizeaza la
nivelul articulatiilor.Aici apar noduli albiciosi extrem de durerosi, care se pot
sparge si pot elibera o masa albicioasa, sfaramicioasa.In acest caz, picioarele si
ghearele sunt umflate, mai calde decat de obicei si colorate in rosu-violet.

118
 Pentru tratare se recomanda administrarea unor doze mari de vitamina A si
stimularea functiei renale, prin adaugarea de zaharoza in apa de baut. Nodulii
gutosi pot fi eliminati chirurgigal atunci cand ajung la o marime considerabila.

Retentia oului sau, cum este cunoscuta popular, imposibilatatea ouatului,

reprezinta o tulburare de eliminare a oului, cu mentinerea acestuia in ovoduct sau
la nivelul cloacei.

Acesta se poate datora oscilatiilor mari de temperatura, imperecherii

consangvine,varstei mici sau alimentatiei necorespunzatoare, printr-un aport
insuficient de vitamine si calciu.

In astfel de cazuri, femela paraseste adesea cuibul si se aseaza pe bara de

sprijin. Zborul ei este nesigur si deseori cade pe podea. Ochii i se micsoreaza si
sunt mai mereu inchisi. Pasrea face eforturi de eliminare a oului si adopta o pozitie
de „pinguin”, cu miscari pendulare ale cozii.

Se recomanda administrarea unor furaje bogate in vitamine si saruri

minerale, inainte de perioada de ouat, iar in timpul acesteia se va adauga in apa de
baut vitamina C si D. Cu ajutorul unei seringi, se va introduce in cloaca femelei
ulei caldut de parafina sau, cu o pipeta de sticla, se va executa clisma cu untura de
peste, realizandu-se, concomitent, un masaj usor al peretilor abdominali.

In astfel de situatii, pasarea va fi asezata intr-o coliviei mai mica, in fata unei
lampi cu radiatii infrarosii, amplasata la o distanta de 60 cm, ori in fata unei soboite
nu foarte incinse. In maxim 2 ore pasarea va reusi sa elimine oul. Daca nu se
petrece nimic, atunci clisma se va repeta din ora in ora, pana la eliminarea oului.

PROLAPSUL OVODUCTULUI, reprezinta iesirea ovoductului in exterior,

situatie care apare numai in perioada de depunere a oualor. Cauza prolapsului
ovoductului o reprezinta ranile localizate la orificiul anal ori la nivelul mucoasei
cloacale. O alta cauza ar fi si dificultatile la ouat.

Stim ca pasarea are prolaps la oviduct atunci cand, la nivelul orificiului anal,
se constata aparitia unei formatiuni alungite, de culoare rosie si consistenta moale.
Initial, pasarea afectata nu prezinta modificari de comportament, dar, odata cu
infectarea oviductului, se constata agravarea starii generale.

Medicul veternar va repune oviductul in cavitatea abdiminala, dupa ce, in

prealabil, il va spala cu ceai de musetel sau cu o solutie de permanganet de potasiu
1%. Repunerea se poate realiza cu ajutorul uni bat de chibrit, al carui capete se
infasoara cu vata imbibata cu dezinfectant lichid. Dupa realizarea acestei manopere,

119
orificiul ana se badijoneaza cu xilina, iar pasarea va fi asezata intr-o colivie-
infirmerie, unde temperatura va fi tot timpul mentinuta intre 28-30 grade C.

INFLAMATIA OVIDUCTULUI se datoreaza, de cele mai multe ori, unor

infectii ascendente de la nivelul cloacei. Alte cauze ar fi bolile parazitare ( precum
Prosthogonimus), precum si leziunile determinate de manipularea de evacuare a
oului retinut.

Pasarea afectata este mai tot timpul abatuta si prezinta apetit scazut. La
nivelul orificiului anal se constata eliminarea unei secretii mucilaginoase. Ca
urmare a acestei afectiuni, ouale apar fara coaja sau, uneori, nu neregularitati de
suprafata.

Se recomanda spalaturi zilnice cu ceai de musetel a cloacei, dupa care

intoducerea in interior a antibioticelor. In apa de baut se va administra tetraciclina,
oxitetraciclina sau spectam, in combinatie cu vitamine.

BOLILE ORGANELOR DE SIMT

BLEFARITA, reprezinta inflamatia pleoapelor. Ea se datoreaza unor boli

virotice sau bacteriene (micoplasmoza, difteri-variola), precum si unor accidente
sau traumatisme. Simptomatologia arata astfel: marginile pleoapelor apar ingrosate
si inflamate. Se constata aparitia unei secretii oculare muco-purulente sau seroase.
In aceasta perioada, deschiderea pleoapelor este redusa.

Se recomanda spalaturi cu ser steril si aplicarea de pomezi cu antibiotice.

CONJUNCTIVITA si CHERATITA. CONJUNCTIVITA reprezinta

inflamatia mucoasei ce captuseste pleoapa pe partea interna. CHERATITA
reprezinta inflamatia mucoasei corneene.

Aceaste afectiuni sunt cauzate de diverse traumatisme, de boli virotice si

microbiene ori de corpuri straine care ajung sub pleoape. La pasarile afectate se
observa aparitia unei secretii seroase sau sero-purulente, la nivelul ocular, care
determina lipirea pleoapelor. In acest caz, pasarea prezinta miscari de stargere a
capului de corp sau scarpinari repetate cu ghearele.

Pentru tratament se utilizeaza colire cu vitamina A, precum si spalari cu ser

steril. Mai este bun, dupa toaletarea cu ser steril, ceaiul de musetel bine filtrat.

CATARACTA, reprezinta opacifierea cristalinului. Ea este determinata de

varsta inaintata, de imperecherile consangvine ori, secundar, apare ca urmare a altor
120
afectiuni oculare. Pasarile afectate de cataracta adopta o pozitie caracteristica: capul
intins, cu clatinarea lui in directia zgomotelor din jur. Se constata, evident, tulburari
serioase de vedere.

Pentru tratament se recomanda aceleasi remedii utilizate in medicina umana.

OFTALMIA, reprezinta inflamatia componentelor globului ocular. Aceasta

afectiune se poate datora unor accidente, intepaturi, dar si unor conjunctivite ori
cheratite netratate la timp. La pasarile atinse de oftalmie, corneea este mata, lipsita
de luciu, acoperita de o secretie seroasa sau purulenta. Irisul si pupila apar
deformate. In ulceratiile profunde, continutul globului se revarsa, iar globul ocular
se atrofiaza. Se recomanda spalaturi cu ceai de musetel, precum si utilizarea unor
colire cu vitamina A.

OTITA reprezinta inflamatia mucoasei canalului auditiv. Ea se datoreaza unor

ectoparaziti sau unor leziuni la nivelul pavilionului urechii interne. Pasarea care are
otitatine capul aplecat catre gat si il scutura frecvent, vrand sa alnge astfel senzatia
neplacuta, deseori dureroasa.

Pentru tratare, zona se toaleteaza bine si se vor face picurari in conductul

auditiv, cu glicerina boricata sau boramid, care se gaseste in farmacii, cate o
picatura, de doua ori pe zi.

BOLILE SCHELETULUI SI ALE ARTICULATIILOR

ENTORSE si LUXATII. Entorsele reprezinta indepartarea capetelor osoase

din interiorul capsulei articulare. Luxatiile sunt mai grave si constau din deplasarea
laterala, cu intinderea sau lazionarea tesutului si a ligamentelor din jur. Acestea se
pot datora, in primul rand, prinderii si manipularii necorespunzatoare a pasarii de
catre crescatorul amator, precum si a unor traumatisme, survenite in situatii diverse.

Pasarile cu entorse si luxatii prezinta tulburari locomotorii vizibile.

Articulatiile afectate sunt inflamate, dureroase, calde si marile ca volum. Pentru
prevenirea acestor afectiuni extrem de stresante si dureroase pentru pasare, este
recomandabila prinderea si manipularea ei cu mare atentie.

In entorse, local, se aplica un pansament cu vata, imbibat in alcool sanitar, iar

pasarea se va izola intr-o colivie mica, intr-un spatiu linistit si calduros. In luxatii,
capetele osoase se vor repune in pozitia normala si se vor mentine astfel prin
aplicarea unei benzi adezive in jurul articulatiilor. Sunt indicate, in astfel de cazuri,
leucoplastele cu antibiotice sau cu dezinfectate.

121
 In perioada de izolare se recomanda administrarea de sirop Romergan in apa
de baut.

FRACTURILE, reprezinta intreruperea integritatii osului, prin segmentare

simpla sau multipla. Ca si la entorsa si luxatii, fracturile se datoreaza, in majoritatea
cazurilor, prinderii si manipularii neadecvate a pasarii de catre crescator.

Simptomatologia difera, in functie de zona afectata.

In fracturile de la nivelul piciorului se constata ca pasarea schiopateaza,

miscarile facandu-se mai mult sub forma de sarituri, piciorul afectat fiind tarat pe
jos. In fracturile de la nivelul oaselor aripilor se remarca faptul ca aripa atarna, iar
pasarea face eforturi de redresare a pozitiei corpului. In fracturile sternului se
constata dificultati de folosire a aripilor. In fracturile de bazin se remarca paralizia
aproape integrala a picioarelor.

Terapia in astfel de cazuri este diversa. In fracturile localizate la nivelul

oaselor lungi de la picioare si aripi se realizeaza urm interventii: local, se realizeaza
infiltratii sau tamponari cu xilina. Se toaleteaza si se tamponeaza zona, in cazul
fracturilor deschise, cu: apa oxigenata, rivanol, solutii de acid boric 1-3%. Se
repune capetele osoase si se imobilizeaza zona afectata cu atele a caror lungime vor
depasi zona fracturata cu cel putin 0,3-1m. Atelele se confectioneaza, in functie de
marimea oaselor, din bete de chibrit, scobituri, fragmente de placaj laminat.

Impiedicarea scoaterii bandajelui de fixare a atelelor de catre pasare se face

prin atasarea in jurul capului pasarii a unui guler confectionat din carton usor sau
din aluminiu avand griji sa nu ranim mai mult pasarea.

ABCESUL ALPII, reprezinta formarea, pe calcai sau pe partea de jos a unui

deget, a unei zone de presiune sporita, unde pielea se subtiaza foarte mult, pana
cand devine o rana si, curand, se acopera de o crusta. Aceasta afectiune se
datoreaza tulburarilor circulatorii ale picioarelor, miscarii insuficiente si
avitaminozei A. Piciorul afectat se umfla si devine cald la palpare; se remarca
durere. Ulterior se observa o leziune deschisa, din care curge un material purulent.
Pentru tratarea acestei afectiuni se va inlatura chirurgical crusta, dupa care se va
realiza o toaleta si o dezinfectare riguroasa a ranii.

Pe piciorul afectat s eva aplica apoi un unguent cu vitamina A sau untura de

peste.

ARTRITELE reprezinta inflamatii ale articulatiilor, cu localizare frecventa la

nivelul picioarelor. Aceastea se pot datora unor intepaturi, depunerilor de saruri in

122
tesuturile capsulei articulare ori unor infectii microbiene, localizate la nivelul
articulatiilor.

Simptomele vizibile sunt marirea in volum a articulatiei, motiv pentru care

pasarea stationeaza mai mutl culcata pe abdomen. Tratamentul artritei difera in
functie de etiologie. In artritele traumatice, se realizeaza pensulari cu glicerina
iodata sau cu tinctura de iod.

In artritele infectioase se administreaza, per os, antibiotice, iar local se fac

pensulari zilnice cu betadina. In artrite purulente, dupa evacuarea continutului, se
fac spalaturi cu apa oxigenata si se pudreaza apoi locul cu antibiotice.

PARAZITI

TOXOPLASMOZA se manifesta prin febra, disfunctii respiratorii, diaree,

pareze, paralizii si convulsii. Pentru tratare se procedeaza la deparazitare prin
flambare apoi se vor administra sulfamide si antibiotice. Agentul de transmitere a
parazitului este pisica. Tocmai de aceea, in astfel de cazuri, este indicat sa
deparazitati si pisica.

COCIDIOZA afecteaza tineretul cu varste cuprinse intre 10 zile si 3 luni.

Pasarile prezinta diaree, care devine repede pastoasa de culoare rosie. Se
recomanda flambarea coliviei, dupa care tratamentul cu antibiotice, sulfamide,
vitamina K si un conplex de polivitamine, pentru refacerea pasarii afectate.

HISTOMONOZA duce la tulburari ale mersului pasarii, prin inflamarea

articulatiilor. Ea se manifesta prin aparitia unor excremente cretacee, de culoare
galbena. Tratarea bolii sse face ci dimetridazol si polivitamine.

Prothogonimoza are urmatoarele efecte: perturbari ale ouatului, oua cu coaja

deformata sau fara coaja, mucus pe pene le din jurul anusului. Se recomanda
administrarea, in interiorul cloacai, de tetracloruri de carbon, amestecata cu ulei de
floarea soarelui.

ASCARIDOZA afecteaza tinerii de3-4 luni, prin slabire accentuata,

anemiere, hipovitaminoze si diaree urat mirositoare. Se recomanda flambarea
spatiului de cazare. Hrana moale si cura cu albendazon.

CAPILARIOZA duce la gusa tesita si la un apetit capricios. Dupa

contractarea acestei afectiuni se recomanda hranirea perusilor cu hrana moale si
administrarea de rombendazol 10%.

123
 VIERMELE TRAHEEI provoaca problemele respiratorii, tuse alarmanta si
obstructia cailor respiratorii. Se recomanda stropirea cu sulfat de cupru 10%,
inhalati cu vapori de acid fenic. Tratamentul poate dura chiar si o jumatate de an.

TENIOZA afecteaza tineretul dupa varsta de 20 de zile, prin slabirea

accentuata si incetinirea ritmului de crestere a pasarilor. Pentru tratare se
recomanda administrarea de sulfat de cupru precum si o cura de albendazol. Se
evita consumul de insecte.

Boli infectioase

1. Psitacoza, boala perusilor (febra papagalilor):

Psitacoza este o boala infectioasa grava, cunoscuta si sub alte denumiri: febra
papagalilor, ornitoza sau clamidioza. Psitacoza afecteaza peste 150 de specii de
pasari, printre care nu se numara numai papagalii, ci si porumbeii, gainile, curcanii,
ratele, dar si pasarile salbatice. In general, termenul de “psitacoza” se foloseste in
cazul papagalilor, iar cel de “ornitoza” in cazul altor specii de pasari. De asemenea,
psitacoza poate fi transmisa de la pasari si omului, putand cauza pneumonii severe!
Psitacoza este cauzata de bacteria Chlamydophila psittaci (Chlamydia
psittaci) si poate fi acuta sau cronica, simptomatica sau asimptomatica. Astfel,
unele pasari pot fi mult timp doar purtatoare ale infectiei, fara a manifesta
simptome, iar boala propriu-zisa sa se declanseze doar in conditii de stres sau de
imunitate scazuta. Bacteria C. psittaci se transmite foarte usor, in special prin
contactul cu excrementele sau secretiile nazale ale altor pasari infectate, dar si prin
ingerarea de mancare eventual infestata de la rozatoare sau prin contactul cu penele
unei pasari purtatoare. Ea este o bacterie foarte rezistenta, care poate supravietui in
fecale sau secretii pentru perioade lungi de timp (pana la cateva luni). De
asemenea, psitacoza poate fi transmisa de mama la oua, cauzand moartea prematura
a puilor in cuib.

Atentie! Acest articol nu inlocuieste vizita la veterinar, el are doar un rol

informativ!
Simptome
Simptomele psitacozei sunt numeroase si pot fi foarte variabile, depinzand de
specia din care face parte pasarea si de gravitatea infectiei. Tocmai de aceea este
deseori greu de pus diagnosticul de psitacoza. Exista si cateva teste de laborator
care pot fi utilizate pentru stabilirea diagnosticului, dar acestea nu prezinta o
siguranta de 100%. Printre speciile de papagali cele mai sensibile la psitacoza se
124
numara papagalii nimfa si papagalii Neophema. Iata cateva dintre cele mai des
intalnite simptome:
- conjunctivita, blefarita (ochi umflati si/sau care prezinta secretii)
- dificultati de respiratie
- diaree
- urati de culoare verde
- letargie
- inapetenta (lipsa poftei de mancare)
- slabiciune
- penaj zburlit
- secretii nazale
- stranut

Majoritatea acestor simptome sunt caracteristice si altor boli, singurul care

poate da o indicatie relativ mai clara asupra psitacozei fiind prezenta secretiilor de
la nivelul ochilor. Tocmai de aceea este indicat sa aveti in vedere o posibila
psitacoza daca papagalul dumneavoastra prezinta astfel de manifestari.

Tratament
Cu cat boala este dignosticata mai curand cu atat exista mai multe sanse ca
tratamentul sa functioneze corect. Este foarte important sa intelegem ca singurul
care poate trata un papagal bolnav este veterinarul. Internetul sau prietenii ne pot
oferi informatii, insa, daca avem suspiciuni cu privire la sanatatea pasarii noastre,
prima persoana la care apelam trebuie sa fie veterinarul. El va sti cu siguranta cum
sa abordeze problema si, daca e cazul, ce tratament sa prescrie. NU incercati sa
tratati singuri papagalul! Nici un papagal nu trebuie diagnosticat decat in urma unui
examen clinic.
Psitacoza se trateaza cu antibiotice din gama tetraciclinelor, la care bacteria
C. psittaci este sensibila. In ceea ce priveste dozarea si administrarea, ele vor fi
stabilite de medicul veterinar. Tratamentul este unul de lunga durata intrucat cele
administrate doar cateva zile pot produce o ameliorare a bolii, fara a elimina
complet infectia. Boala nu da imunitate si o alta infectie poate fi contactata ulterior.

Prevenire
Este foarte important sa achizitionati pasari sanatoase, de la surse de
incredere (crescatori), care au fost crescute si gazduite in medii curate si igienice.
Astfel, limitati substantial posibilitatea unei infectari cu bacteria raspunzatoare de
psitacoza.

125
 Carantina exemplarelor de pasari noi introduse alaturi de pasarile din casa
dumneavoastra este extrem de importanta si trebuie respectata pentru minim 30-45
de zile.

De asemenea igiena mediului in care traieste pasarea este vitala, curatirea si

dezinfectarea coliviilor si a tuturor accesoriilor fiind de extrema importanta.

Transmitere la om
Intrucat psitacoza este o zoonoza grava, va recomandam sa luati masuri de
igiena suplimentare pentru protectia dumneavoastra! In cazul in care prezentati
simptomele unei gripe sau ale unei infectii respiratorii, nu uitati sa specificati
medicului care va trateaza ca detineti pasari de companie.

2. Ascaris lumbricoides (limbrici):

Apare mai ales la papagalii care provin din Australia, dar si la celelalte
specii de papagali, mai ales la cele care sunt tinute afara in voliere. Parazitul are o
lungime de 15-35 mm, este galbui si sta in intestinele pasarilor.
Simptomele sunt: diaree, slabire, lipsa de apetit si in stadiu mai avansat se pot
observa viermisorii in excremente. Pentru o diagnoza exacta si sigura este indicat
sa duceti excrementele la o facultate de medicina veterinara sau la un veterinar cu
posibilitati de analiza pentru a analiza daca exista ouale acestor viermisiori in
excremente. Daca duceti excrementul la laborator este important sa il duceti in stare
umeda ci nu uscata.
Daca credeti ca pasarea dumneavoastra este infectata cu aceasta boala, sau
sunteti siguri, duceti-o la medical veterinar sau la facultate pentru a o trata.
Niste indicatii ar fi sa administrati pasarilor Papaya si oregano. Se spune ca
acestea ar impiedica formarea limbricilor.

3. Gripa aviara:

Pana acuma este inca neclar daca papagali se pot infecta cu aceasta boala.

4. Diaree:

Diareea nu este o boala. La pasarile sanatoase se poate observa in excremente

ca partea neagra este separata de cea alba (partea urinara), la diaree aceastea sunt
amestecate.
Poate aparea din cauza virusilor, bacterilor, cipercilor intestinali, boli ale
rinichilor, otravire etc. De obicei pasarile refuza mancarea cand au diaree. Pentru a
cura aceasta trebuie sa le dati mei fiert, orez fiert, ceai de musetel. De obicei daca
duceti papagalul la veterinar, le va administra medicamentele injectabil tocmai din
cauza ca pasarile refuza mancarea.

126
 5. Raceala:

Este una dintre cele mai intalnite boli la papagali, poate aparea la oricare
specie. Va puteti da seama daca pasarea dumneavoastra este racita daca o vedeti ca
e apatica, umflata in pene, stranuta (chiar si cu secretii), respira greu si se aud
sunete ciudate de respiratie. Din pacate deseori, papagali iau raceala de la oameni,
dar si din cauza schimbarilor bruste de temperaturi, daca stau in curent sau la aer
prea rece.
Cum se cureaza aceasta boala? Pai in primul rand trebuie sa izolati pasarea
de celelalte pasari pentru a nu le infecta si pe ele, dar in principal pentru a oferi
pasarii bolnave linistea necesara petru a se vindeca. Caldura prin lumina rosie iar
administrarea de vitamine este in aceste cazuri foarte importanta (Propolisul este
foarte indicat deoarece actioneaza antibiotic impotriva multor bacterii si antimicotic
impotriva multor ciuperci). Umiditatea aerului este foarte importanta, ea trebuie sa
fie permanent la 50-55%.
Foarte mult ajuta si inhalatiile de ceai de musetel. Pentru aceasta faceti un
ceai de musetel fierbinte, acoperiti colivia cu niste carpe umede si puneti ceaiul in
asa fel in fata coliviei incat, aburii sa intre in colivie.
Daca in urmatoarele 2-3 zile nu obeservati o imbunatatire a starii de sanatate
mergeti neaparat cu pasarea la veterinar.

127
6.Syngamus trachea, viremele traheal:

Apare mai ales la perusi si nimfe, dar poate aparea la toate speciile de
papagali. Simptomele acestei boli sunt vomitatul, chiar si vomitatul cu mucoasa,
probleme cu respiratia, pasarea inghite greu, depuneri negre-gri pe cioc, miros urat
ca de mucegai din cioc, diaree verzuie. De vina pentru aceste simptome este
parazitul Trichomona gallinae, care se stabileste in gatul pasarii. Acestor paraziti le
place umezeala, de aceea se gasesc de obicei in apa de baut si vanitele pasarilor, in
schimb ei sunt foarte afectati de caldura peste 50 grade, uscare, si solutii de
dezinfectie. In mare parte sunt afectate pasarile cu un sistem imunitar slabit, (Lipsa
de vitamina A, stress si lipsa de igiena ). Daca credeti ca pasarea dumneavoastra
arata aceste simptome , trebuie sa o duceti de urgenta la un medic veterinar
pentru a-i administra medicamentatia necesara. Diagnosticarea se face in cateva
minute sub un microscop. Boala este curabila, cu sanse bune de vindecare daca este
depistata la timp.

7. Guta :

Guta este de doua feluri si anume guta de incheieturi si guta de intestine.

Guta de incheieturi este mai usor depistabila deoarece se formeaza noduri galbui pe
piciorusele pasarilor. Guta de intestine duce de o bicei la moartea pasarii deoarece
se depisteaza deobicei doar la sectionarea pasarii sau atat de tarziu incat
functionalitatea rinichilor este redusa deja incat nu se mai poate face nimic pentru
pasare. Aceasta boala apare mai ales la perusi dar si la nimfe. La guta de
incheieturi, simptomele sunt foarte vizibile, noduri la degete, miscare greoaie,

128
papagalul incearca sa se culce pe bete sau pe fundul coliviei pentru a evita greutatea
pe picioare, picioarele sunt de obicei calde si umflate si violete. La guta de intestine
sau rinichi nu apar de obicei simptome pana la moartea pasarii. Guta apare daca
functiile de filtrare ale rinichilor numai sunt intacte, ceea ce duce la cresterea
acidului uric in sange. Acestea se depun de obicei la incheieturi. Boala apare de
obicei din cauza lipsei de vitamina A, mancare cu prea multe proteine, lipsa de apa.
Cura pentru aceasta boala nu prea exista, in schimb se poate influenta decursul
bolii. De exemplu visinele ajuta foarte mult, nu conteaza ca sunt proaspete, au fost
inghetate sau este doar suc de visine.

8. Sindromul Going-Light (Makrohabdioza,Megabacterioza ) :

Poate aparea la toate speciile de papagali dar mai ales la perusi, nimfe si
agapornisi. De vina pentru aceasta boala este o ciuperca pe numa Macrorhabdus
ornithogaster care se stabileste in intestine si stomac. Simptomele sunt dupa cum
spune si numele “Going-Light† slabirea pasarii, cu toate ca pasarea mananca
bine, vomitatul de mucoasa gri, seminte nedigerate in excremente, diaree verzuie.
Daca observati aceste simptome trebuie neaparat sa separati pasarea de celelalte
pasari deoarece boala este contagioasa. Vindecatul de aceasta boala este relativa, de
obicei boala duce la moartea pasarii, dar in unele cazuri s-a reusit vindecarea
pasarilor. Cea mai eficienta substanta a fost Amphotericina B.

9. Knemidocoptes pilae :

Aceasta boala este una dintre cele mai des intalnite boli ectoparazitare la
perusi. Aceasta boala este una din cele mai des intalnite boli la perusi. Cu toate
129
ca boala este specifica perusilor, nu este exclus sa apara si la nimfe si alte specii de
papagali. Simptomele acestei boli sunt o depunere de o materie gri alba ca buretele
pe fata, nas, mai ales la cioc, ochi si picioare. Pasarea se curata si se spala mai mult
ca de obicei din cauza mancarimilor, neliniste, ciocul pasarii se poate deforma si sa
creasca peste masuri, el devine foarte vulnerabil si se poate rupe. Pasarea va incerca
sa se scarpine cu ghiarele in nas datorita mancarimilor mari pe care le are.Â
Parazitii de ca. 0,4 x 0,3 mm intra in piele, ca de ex pielea nasului, unde isi depune
ouale. Prin penetrarea produsa de parazit si din cauza metabolismului parazitiilor,
se inflameaza pielea. Dupa inflamare se formeaza acele depuneri sub forma de
bureti. Terapia cea mai buna este desigur la veterinar, cereti “Frontline pentru
pasari , acesta contine substanta Fipronil, care omoara parazitii. Puteti face asta
si acasa dar atunci trebuie sa specificati la veterinar ce specie de papagal aveti, cam
cat cantareste si sa fiti sigur de boala pe care o are. Puneti Frontline pe un betisor
de urechi si palpati locurile afectate. Alternativa la Frontline ar fi Ivomec care are
ca substanta activa Ivermectina. Este important sa faceti aceasta de 2-3 ori, altfel
omorati numai parazitul nu si ouale acestuia. In principiu daca nu aveti de unde sa
luati aceste produse si nu vreti sa asteptati pana vi le aduce veterinarul sau nu poate
sa faca rost de ele, puteti utiliza ulei de parafina sau vaselina. Se pune la fel pe
betisor si se unge pe locurile afectate. Aceasta metoda se foloseste pentru a sufoca
parazitii. Daca este totusi vorba de o pasare mai tare afectata sau observati depuneri
in jurul ochilor, este totusi mai indicat sa folositi preparatele farmaceutice.

10. Candidoza:

Poate aparea la toate speciile de papagali. De vina pentru aceasta boala este
ciuperca Candida albicans care afecteaza sistemul digestiv al pasarii. Papagalul
arata palid, slabeste, in nari face niste depuneri albe, in excremente gasiti resturi de
seminte nedigerate. Veterinarul ii va da pasarii pe cale orala medicamente
(Antimycotice) impotriva ciupercii. In timpul terapiei este interzis sa le dati
pasarilor amncaruri care contin zahar, cum ar fi betisoarele cu miere.

130
 ZOONONE, BOLI CU TRANSMITERE LA OAMENI

ALERGII la puful si la penele pasarilor, se manifesta prin stranut, eruptii

cutanate si chiar criza de astm. Exista persoane care fac sinuzite si conjunctivite
alergice. Singurul remediu cunoscut, dupa stabilizarea situatiei prin apelarea la
medic, este indepartarea cauzei produceri alergiei, adica...a pasarii.

TUBERCULOZA, M Avium, afecteaza rar pasarile ornamentale. Acestea

prezinta stare generala proasta, slabire pronuntata si noduli limfocentrici si pe
organe. Din pacate, la pasari, aceasta boala nu se trateaza. Oamenii sanatosi nu pot
contacta boala de la pasari, insa cei cu imunodeficienta(HIV,SIDA) se pot
imbolnavi.

ORNITOZA, PSITACOZA, CHLAMIDIOZA, CHLAMIDYA PSITTACI

afecteaza mai ales papagalii. Pasarile care contacteaza aceste boli prezinta febra,
somnolenta, probleme respiratorii si diaree. Tratamentul pasarilor se face prin
administrarea de antibiotice, evident, la sfatul si sub supravegherea medicului
veterinar. La om, aceste boli se transmit pe calea aerului. Simptomele sunt
asemanatoare cu cele ale prigei, cu temperaturi de 40-41oC. Perioada de incubatie
este de 10 zile. Ca si la pasari, tratamentul acestor boli se face prin administarea de
naticiotice, sub supravegherea medicului.

VIRUSI, ORTOMIXOVIRUSI, PARAMIXOVIRUSI. Acestia afecteaza

toate pasarile. La ortomixovirusi, pasarile fac asa numita pesta pasarilor. La
paramixovirusi. Boala se manifesta prin simptome nervoase. Tratamentul urmareste
sustinerea functiilor vitale. Ortomixovirusii transmisi la om se manifesta prin
simptomele gripei iar paramixovirusii provoaca conjunctivita usoara si semnele
gripei. Tratamentul urmareste, la fel ca si in cazul pasarilor, sustinerea functiilor
vitale.

BACTERIOZE, SALMONELOZE, KLEBSIELLA, pot afecta toate pasarile.

Acestea prezinta simptome digestive. Tratamentul la pasari, consta in administrarea
de antibiotice, dar dupa ce s-au efectuat examenele de laborator, pentru identificare
bacteriilor care au provocat boala. La om, contractarea vreunei boli se manifesta tot
prin simptome digestive. La fel ca la pasari, se va trece la tratamentul cu antibiotice
doar ce s-a efectuat examenul de laborator al probelor biologice, pentru
identificarea agentului care a cauzat imbolnavirea.

131
 BIBLIOGRAFIE

1.Dimitrie Radu – Mic atlas ornitologic;

2.Roberta tartaseanuj – Cresterea perusilor;

3.Dorina Stefanache – Crescatoria de papagali;

4.Carmen Ionita – Patologia pasarilor de colivie;

5.Ileana Cornelia Paunescu – Notiuni de patologie exotica

6.www.wikipedia.org;

7.www.animale.ro;

8.www.papagali.home.ro;

9.www.zooland.ro;

10.www.animalutze.com;

11.www.latifa.ro;

12.www.info-papagali.com;

13.www.papagali-perusi.ro;

132