MATERIE MOBILITATE URBANĂ

STUDENT MATEI IONELA TEODORA

TEMĂ DE STUDIU

-ACCESIBILITATEA ÎN PLANIFICAREA SPAȚIALĂ-

1.ACCESIBILITATEA
În vederea elaborării prezentei teme, mi-am stabilit încă de la început o serie de cuvinte cheie care
îmi pun baza conceptului eseului și structurează în vederea obținerii unor concluzii relevante.

CUVINTE CHEIE destinație, accesibilitate, amenajare, atractivitatea spațialo-perceptivă, transport,

eficiență, eficacitate

DEFINITII

Accesibilitatea este definită în mod diferit în funcție de domeniul sau de contextul în care este
dezbătută.

Conform DEX, accesibilitatea nu este un termen bine definit, ci exprimă doar însușirea de a fi accesibil.(
extras din DEX mai jos)

accesibilitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 340 / Pl: ~tăți / E: fr accesibilité, lat accesibilitas, -atis]
Însușirea de a fi accesibil

-Federația „Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România” (ONPHR) explică termenul
de
accesibilitate ca „termen general folosit pentru a descrie gradul în care un produs, serviciu sau mediu
este disponibil pentru un număr cât mai mare de oameni”.
ACCESIBILITATEA poate fi văzută ca o “capacitate de a accesa” și a sustrage posibilele beneficii dintr-
un
sistem sau altă entitate. Este un termen folosit curent în legătură cu persoanele cu dizabilități sau nevoi
speciale, referindu-se a dreptul acestora de a se bucura de aceeași capacitate de acces la produse și
servicii de care se bucură toți membrii societății.-( http://motivatie.md)

Din punctul meu de vedere, definiția de mai sus explică într-un mod cât mai punctual și coerent ceea
ce ar trebui să însemne accesibilitatea, deoarece pune accent mai mult pe nevoia acesteia din cadrul
unei anumite structure sociale. Consider că termenul este cu mult mai înțeles dacă în definiția lui
sunt precizate și cadrele din care el practic lipsește și i se simte lipsa.

Accesibilitatea, raportată la rolul reţelelor infrastructurii de transport în solidarizarea, sincronizarea şi

organizarea activităţilor sociale şi economice din teritoriul deservit, semnifică uşurinţa mai mare sau
mai mică cu care bunurile sau persoanele pot ajunge dintr-un loc în alt loc, apelând la o parte sau la
toate modurile de transport a căror conexiune în raport cu criteriul ales,este favorabilă intereselor
beneficiarului transferului sau ale exploatării sistemului.( http://www.agir.ro/buletine/496.pdf -
TRANSPORTURILE ȘI AMENAJAREA TERITORIULUI – ACCESIBILITATE ȘI ATRACTIVITATE Prof. dr. ing.
Șerban RAICU, Prof. dr. ing. Mihaela POPA – Universitatea Politehnică, București, România)

TIPOLOGII

ACCESIBILITATEA poate fi:

directă–mediile sunt adaptate în așa fel încât să permită accesul în mod nediscriminatoriu tuturor
persoanelor;
indirectă–mediul suportă folosirea de către persoanele cu dizabilități a unor dispozitive speciale.
( http://motivatie.md)
Accesibilitatea se poate raporta si la teritoriul care se doreste a fi accesibil. Teritoriul urban poate fi
deseori mai putin accesibil decât teritoriul rural, cu toate că în spațiul urban ar trebui să dispunem
de toate metodele și tehnologia necesară care să ne facă să ne deplasăm mai ușor. În practică eu
consider, în urma unor analize, că deplasarea în mediul rural este mai eficientă decât cea din mediul
urban, chiar dacă sunt distanțe mai mari între destinații și chiar dacă nu se regăsește acceași
infrastructură tehnologică.

CARACTERISTICI

ACCESIBILITATEA este unul dintre principiile fundamentale ale „Convenției ONU pentru drepturile
persoanelor cu dizabilități”, ratificată și de Republica
Moldova. ( http://motivatie.md)
Fiecare cetățean trebuie să aibă posibilitatea egală de a intra și de a fi deservit în magazin, farmacie,
spital, club, restaurant sau altă instituție de tip public. Orice cetățean trebuie să poată liber să meargă
la grădiniță, școală, colegiu sau universitate sau altă instituție de învățământ. Orice cetățean trebuie
să aibă acces liber la instituțiile Autorităților Publice Naționale și Locale. Orice cetățean trebuie să
respecte toate articolele din Constituția Republicii Moldova și să beneficieze în măsură egală de
drepturile care sunt apărate prin Constituție.
Accesibilitatea este un drept al fiecărei persoane. ( http://motivatie.md)

Mai pot adăuga faptul că accesibilitatea este unul dintre cele mai importante atribute ale unui oraș,
întindere, sat, etc. Fără accesbilitate spațiile devin inaccesibile(evident) și, deci, spații și locuri
moarte. Prin această sintagmă mă refer la faptul că nu le sunt exploatate potențialele maxime ale
lor( prin spații mă refer la clădiri, instalații, amenajări, etc) și deci sunt utilizate la capacitate redusă.

2.PLANIFICAREA SPAȚIALĂ ÎN FUNCȚIE DE ACCESIBILITATE

planificare, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei; elaborare a planurilor conform

cărora urmează să fie executate anumite lucrări, activități etc. Planificarea producției. Organe de
planificare. (DEX)

Orice planificare spațială ar trebui să țină cont în primul rând de accesibilitate, iar mai apoi de alte
criterii sau caracteristici ale spațiului vizat. Dintr-o anumită perspectivă, accesibilitatea se traduce
prin mobilitate, iar mobilitatea/accesibilitatea ține cont de toate domeniile și de toate palierele
vizate în vederea abordării unei planificări spațiale.
Am extras mai jos o listă cu obiectivele din cadrul unei lucrări de sustenabilitate, care conturează
nivelul efficient de mobilitate pe care ar trebui să-l atingă fiecare actor implicat în planificare din
fiecare domeniu vizat .

O provocare comună pentru planificatorii din administrațiile locale este de a convinge factorii
decizionali de valoarea adăugată a unui plan de mobilitate urbană durabilă. Urmează zece argumente
principalele pentru această abordare:
1.ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII
2.COSTURI ECONOMISTE – CREAREA UNOR BENEFICII ECONOMICE
3.CONSTRIBUȚIE LA O MAI BUNĂ SĂNĂTATE ȘI MEDIU
4.REALIZAREA UNEI MOBILITĂȚI CONTINUE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA ACCESULUI
5.UTILIZAREA MAI EFICIENTĂ A RESURSELOR LIMITATE
6.CÂȘTIGAREA SUPORTULUI PUBLIC
7.PREGĂTIREA UNOR PLANURI MAI BUNE
8.ÎNDEPLINIREA EFICIENTĂ A OBLIGAȚIILOR JURIDICE
9.UTILIZAREA SINERGIILOR DUCE LA CREȘTEREA RELEVANȚEI
10.CĂTRE O NOUĂ CULTURĂ A MOBILITĂȚII
(Orientări. Dezvoltarea și implementarea unui plan sustenabil de mobilitate urbană, Frank Wefering,
Siegfried Rupprecht, Sebastian Buhrmann, Susanne Bohler-Baedeker, Ianuarie 2014)

Un plan de mobilitate urbană durabilă este un plan strategic conceput pentru a satisface nevoia de
mobilitate a oamenilor şi companiilor în oraşe şi în împrejurimile acestora, pentru a avea o mai bună
calitate a vieţii. Acesta se bazează pe prac\cile existente de planificare şi ia în considerare principiile
de integrare, participare şi evaluare. (Orientări. Dezvoltarea și implementarea unui plan sustenabil de
mobilitate urbană, Frank Wefering, Siegfried Rupprecht, Sebastian Buhrmann, Susanne Bohler-
Baedeker, Ianuarie 2014)

2.1. EFECTELE SPAȚIALE ALE ACCESIBILITĂȚII

(Mobilitate durabilă pentru teritorii inteligente, Lehel Stadler REINHOLD, Editura Universitară,
București 2015)

- ACCESIBILITATE ȘI DISTANȚĂ-TIMP

Raspandirea automobilului si performantele sale de viteza au modificat raportul spatiu-timp si

sensul unor notiuni ca proximitatea si accesibilitatea. Element fundamental al raportului
mobilitate - forma urbana, intr-un buget de timp cotidian constant ("orasul celor 24 de ore")
distanta s-a relativizat prin viteza si, devenind distanta-timp, a permis cresterea teritoriala
considerabila a oraselor, pana la o adevarata schimbare de scara. Orasul "la scara umana" (a
mersului pe jos) a fost inglobat de "orasul-automobil" orasul la scara automobilului (a vitezei de
deplasare a acestuia).
Automobilul si practica utilizarii lui - automobilitatea - au pus la indemana orasului si a
populatiei sale nesperate oportunitati funciare, din ce in ce mai indepartate. Distantele mari,
comprimate temporal prin viteza si posibilitatea parcurgerii lor oricand si cu un grad ridicat de
confort, nu mai sunt un impediment in relationarea unor functiuni (productie, locuire, recreere
s.a), odinioara viabile doar in raporturi de proximitate. (Notite de curs ,Negulescu M.H.,
Mobilitate I, anul III(2015), Facultatea de Urbanism)
- ACCESIBILITATE ȘI EFECTUL DE CENTRALITATE (CENTRALITATE PRIN ACCESIBILITATE)

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvântul centralitate nu este definit.

- ACCESIBILITATEA ȘI PLUS-VALOARE FUNCIARĂ

Dintr-o perspectiva economica, dar si axiologica asupra teritoriului urban, accesibilitatea

apare ca o forma de “plus-valoare” economica si, in acelasi timp, o forma simbolica de
prestigiu a acestuia, cu atat mai considerabila cu cat accesibilitatea este mai complexa si
diversificata. Accesibilitatea interna si externa este, de exemplu, una dintre caracteristicile
functionale fundamentale ale unei metropole, care-i influenteaza semnificativ imaginea-
statut, atractivitatea economica si, prin aceasta, sansele inscrierii ei in retelele spatial
economice ale marilor metropole nationale, regionale, sau europene. (Negulescu, M.H.,
MOBILITATE SI FORMA URBANA – ASPECTE TEORETICE, Editura Universitara Ion Mincu,
Bucuresti, p.44 )
-ACCESIBILITATEA ȘI MODUL DE UTILIZARE A TERENURILOR( TOD- Transit Oriented Development,
punctele intermodale – efecte în planificarea spațială – intensități de utilizare, funcțiuni, etc)

Dezvoltare în jurul culoarelor de transport în comun - Tranzit Oriented Development (TOD) este un
concept folosit preponderent în literatura nord-americană şi se referă la dezvoltări compacte
amplasate în apropierea directă a unor staţii de transport în comun (sub 700 m) care prezintă o
mixitate funcţională destul de ridicată: locuinţe, alimentaţie publică, comerţ, locuri de muncă,
divertisment, educaţie primară etc. Practic acest model de dezvoltare porneşte de la o bună conexiune
cu centrele majore folosind transportul în comun, mizând totodată pe
un acces facil la dotările de interes cotidian aflate în vecinatatea directă a locuinţei.Conceptul de
“Tranzit Oriented Development” a fost creat preponderent ca un răspuns la expansiunea urbană
necontrolată care a generat un număr amplu de gospodării dependente de automobil. Astfel acest
concept se bazează pe o pondere ridicată a deplasărilor nemotorizate în interiorul zone urmând ca
legătura cu alte centre de interes să fie făcută cu ajutorul transportului în comun

(Mobilitate durabilă pentru teritorii inteligente, Lehel Stadler REINHOLD, Editura Universitară,
București 2015)

Pe lângă acest concept, mai sunt și altele care vizează o posibilă creștere a mobilității și
accesibilității, și acestea ar fi
Bike and Ride – acest concept are în vedere amplasarea unor parcări pentru biciclete exact în
vecinătatea unei stații pentru transportul în comun.
Car sharing se referă la închirierea automobilelor în scop personal pentru o perioadă scurtă de timp,
iar cele mai renumite companii sunt Zipcar și Get-pony(Cluj)
Park and Ride – la fel ca și bike and ride, și acest concept care vizează autovehiculele se referă la
amplasarea unor parcări în vecinătatea unor stații de transport în comun. Rolul acestora este de a
facilita trecerea de la un mijloc de transport la altul fără prea mult deranj, pentru că, până la urmă,
acesta este și motivul pentru care aproape fiecare cetățean circulă cu mașina proprie.
Tarifarea integrată conturează posibilitatea deplasării cu mai multe mijloace de transport prin
intermediul aceluiași bilet, iar aici ar putea fi rezolvată o mare problem, aceea a inexistenței
punctelor de reîncărcare sau cumpărare de bilete din toate stațiile. ( ex – Universitate – din 3 stații
abonamente se pot realiza doar într-o stație, prelungind astfel timpul de deplasare și durata
acțiunii)
Shared space este un concept care ar putea rezolva cu ușurință problema generală de pe multe străzi
ale capitalei și nu numai. Ar putea fi ușor aplicabil în cadrul multor străzi mici din București și se
referă la introducerea circulațiilor pietonale și pe stradă, nu numai pe trotuar, astfel încât mașinile
și pietonii să împartă același traseu.

5. UTILIZAREA MAI EFICIENTĂ A RESURSELOR LIMITATE

Cea mai limitată resursă a unui spațiu este terenul, iar cea mai mare eficacitate în utilizarea
terenului ar trebui să existe în rândul traseelor carosabile și pietonale, să facă față numărului din ce
în ce mai mare de utilizatori.
În momentul în care resursele financiare sunt limitate, este și mai important să se asigure că soluțiile
adoptate duc la uSlizarea mai eficientă a fondurilordisponibile. Planificarea mobilității urbane durabile
mută accentul de pe infrastructura bazată
pe drumuri, pe o combinație echilibrată de măsuri, inclusiv măsuri de management al mobilității cu
costuri mai reduse.Adoptarea principiului ”poluatorul plătește” introduce, de asemenea, un flux de
venituri suplimentare care pot fi utilizate pentru a finanța alternative la folosirea mașinii. (Orientări.
Dezvoltarea și implementarea unui plan sustenabil de mobilitate urbană, Frank Wefering, Siegfried
Rupprecht, Sebastian Buhrmann, Susanne Bohler-Baedeker, Ianuarie 2014)

2.2. PLANIFICAREA SPAȚIALĂ ÎN FUNCȚIE DE DIVERSELE EXIGENȚE DE ACCESIBILITATE

- ACCESIBILITATE LA TRANSPORT PUBLIC (compact city versus urban sprawl)

Un plan sustenabil de mobilitate urbană este un concept care contribuie la atingerea ţintelor europene
de schimbare climatică şi eficienţă energetică stabilite de liderii UE. A fost promovat extensiv de
Comisia Europeană, spre exemplu prin Planul de acţiune pentru mobilitate urbană (2009) şi Cartea
albă a transporturilor (2011) ca un nou concept de planificare capabil să se adreseze
provocărilor şi schimbărilor legate de transport din zonele urbane într-‐un mod mai sustenabil şi
integrativ. Este de aşteptat ca planurile sustenabile de mobilitate urbană să rămână pe agenda politică
a Comisiei Europene şi a statelor membre.
Spre deosebire de abordările tradiţionale de planificare a transporturilor, noul concept pune un accent
deosebit pe implicarea cetăţenilor şi a tuturor părţilor, pe coordonarea politicilor între sectoare
(transport, uSlizarea terenurilor, mediu, dezvoltare economică, poliSci sociale, sănătate, siguranţă
etc.), între diferitele niveluri de autoritate şi între autorităţile învecinate. Planurile sustenabile de
mobilitate urbană necesită o viziune pe termen lung şi sustenabilă pentru o zonă urbană şi care să ţină
cont de costurile şi beneficile societale mai extinse, cu scopul de a “internaliza costurile” şi a sublinia
importanţa evaluării. (Orientări. Dezvoltarea și implementarea unui plan sustenabil de mobilitate
urbană, Frank Wefering, Siegfried Rupprecht, Sebastian Buhrmann, Susanne Bohler-Baedeker,
Ianuarie 2014)
-CORELARE A PROFILULUI DE ACCESIBILITATE AL LOCUITORILOR CU PROFILUL DE MOBILITATE AL
ACTIVITĂȚILOR (Politica ABC)

mobilitate, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau
poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a
mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦
Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma; variabilitate. – Din fr.
mobilité, lat. mobilitas, -atis. (DEX)

-ACCESIBILITATE NEMOTORIZATĂ LA ACTIVITĂȚI DE INTERES COTIDIAN

Organizarea/ reabilitarea unor structuri urbane “de baza” care sa creeze premizele de crestere a
ponderii deplasarilor blande in sistemul de miscare este posibila prin revalorizarea proximitatii si a
accesibilitati pedestre la 400-800m ( 800 este distanta “de refuz” a pietonilor)
“walkable” = distante+ambianta (consonant cu “livable streets/city”)
Unitati urbanistice de baza “la scara mersului pe jos” (walkable neighbourhood) trebuie sa
fie bine deservite de transport public (unitati urbanistice cu raze de maximum 500-700 m in care sa
fie localizate servicii si echipamente de proximitate, de baza si de utilizare cotidiana, care sa-I asigure
un nivel minim de autonomie functionala)
Asigurarea unie autonomii functionale “de baza” a unitatiilor de vecinatate presupune mixare
functionala, atat a nivelul utilizarii solului (functiuni diferite intr-un acelasi spatiu), cat I la nivelul
cladirilor (cladiri multifunctionale)
TIPURI DE OPERATIUNI URBANE SPECIFICE:
 Dezvoltarea retelei de trasee si zone pietonale
 Organizarea zonelor car-free
 Organizarea zonelor `30
 Organizarea “share-space”/ “zones de rencontre”/”zone de intalnire” – repartajarea spatiilor
publice urbane in favoarea pietonilor (zone cu max 20 km/h)
 Organizarea unor noi zone/ unitati de vecinatate in relatie cu retele structurante de transport
public
 Restructurarea/dezvoltarea urbana in jurul culoarelor si statiilor de transport public etc.
(Notite de curs ,Negulescu M.H., Mobilitate I, anul III(2015), Facultatea de Urbanism)

-ACCESIBILITATEA LA ORAȘ – accesibilitatea persoanelor cu mobilitatea redusă(PMR) la spațiul public,

transportul public și clădiri

Infrastructura pentru pietoni (strazi si piete urbane) trebuie conformata urmatoarelor

exigente:
• Functionalitate si siguranta rutiera (norme, standarde, morfologie)
• Valente peisagistice, ambianta placuta
• Atractivitate (functiuni cu acces public)
• Accesibilitate inclusiva (inclusiv pentru persoane cu mobilitate redusa)
Accesibilitatea fizica a spatiului urban si a transportului public conform exigentelor motorii
ale perosnele cu mobilitate redusa (PMR) se face prin:
• Configurarea spatiilor mobilitatii
• Dimensionarea ergonomica a mijloacelor de transport
 Pentru a nu compromite in vreun fel accesibilitatea tuturor tipurilor de utilizatori in
spatiul public ar trebui sa se evite crearea efectelor de bariera cum ar fi:
 Construirea unor mari infrastructuri supraterane sau subterane cu
accesibilitate exclusiva prin scari (ar trebui folosite rampe)
 Artere majore fara posibilitate de traversare (ar trebui ingropate sau
transformate in bulevarde.
(Notite de curs ,Negulescu M.H., Mobilitate I, anul III(2015), Facultatea de Urbanism)

-ACCESIBILITATE MULTIMODALĂ

Nici definiția acestui termen( multimodal) nu apare în Dicționarul Explicativ al Limbii Române,
dovadă a faptului că acest concept este unul relativ nou apărut, însă interesul acordat acestuia este
destul de ridicat. Accesibilitatea multimodală corespunde unei nevoi de deplasare eficientă la
nivelul globului pământesc, înglobănd astfel toate facilitățile și toate mecanismele necesare unei
deplasări în condiții actuale, moderne.

-ALTE ASPECTE IDENTIFICATE

Sintetizând, am putea spune că accesibilitatea este o expresie a ofertei potenţiale de mobilitate a

reţelei infrastructurii de transport, iar atractivitatea este reflectarea nevoii sociale de mobilitate
potenţiale sau satisfăcute. Accesibilitatea este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru
dezvoltarea economică dintr-un teritoriu. (Orientări. Dezvoltarea și implementarea unui plan
sustenabil de mobilitate urbană, Frank Wefering, Siegfried Rupprecht, Sebastian Buhrmann, Susanne
Bohler-Baedeker, Ianuarie 2014)

Este o necesitate a fiecărui cetățean.

Pentru ca drepturile fiecărui cetățean să fie respectate, este necesar să adaptăm mediul conform
necesităților persoanelor în etate, mămicilor care merg care au
copii mici în cărucioare, persoanele cu dizabilități fizice, printre care utilizatori de scaun rulant,
utilizatori de cârje și alte dispozitive de mers, proteze, etc. etc.,persoane cu dizabilitate de vedere (slab
văzători sau nevăzători),persoanelor cu dizabilități de auz, cu dizabilități de vorbire, cu dizabilități
intelectuale, etc. ( http://motivatie.md)

În concluzie voi relua ideea pe care am enunțat-o și la începutul acestei teme de cercetare, și aceea
că accesibilitatea și mobilitatea ar trebui să fie structura și cheia de bază în planificare și în
conturarea unui spațiu urban sau rural.