Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dimitrie Cantemir - Istoria Ieroglifica 01 PDF
Dimitrie Cantemir - Istoria Ieroglifica 01 PDF
CANTEMIR
ISTORIA IEROGLIFIC{
*
CUPRINS
Tabel cronologic .............................................................................................. 3
CZU 859.0-31
C 19
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
CUPRINS
ISTORIIA IEROGLIFIC{
}N DOA{SPR{DZECE P{R|I }MP{R|IT{,
A+IJDEREA CU 760 DE SENTEN|II FRUMOS }MPODOBIT{,
LA }NCEP{TUR{ CU SCAR{ A NUMERELOR
DEZV{LITOARE.
IAR{ LA SF~R+IT CU A NUMERELOR STREINE
T~LCUITOARE,
ALC{TUIT{ DE
4.8.40.8.300.100.10.400 DIMITRIU
20.1.50.300.5.40.8.100. CANTEMIR
12 Dimitrie Cantemir
CUPRINS
1
P. P. Panaitescu a demonstrat c[ ]n realitate D. Cantemir nu a imitat, ]n
Istoria ieroglific[, pe Heliodor, scriitor grec din secolul al III-lea ]. e. n., al
14 Dimitrie Cantemir
c[rui roman, Etiopicele, are cu totul alt subiect =i alt[ factur[, ci a ]mprumutat
de la acesta doar procedeul de a pune ]nceputul ac\iunii la mijlocul lucr[rii
(Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific[, vol. I =i II. edi\ie ]ngrijit[ =i studiu
introductiv de P. P. Panaitescu =i I. Verde=, E. P. L., Bucure=ti, 1965, I, p. 5).
1
De=i Istoria ieroglific[ oglinde=te istoria Moldovei =i a |[rii Rom`ne=ti pe
o durat[ de aproximativ 2 decenii (1688 —1705), scriitorul a fost obligat s[
nu respecte ordinea cronologic[ a evenimentelor, ci s[ se conformeze
procedeului amintit, adoptat de la modelul s[u antic.
Istoria ieroglific[. Vol. I 15
CUPRINS
CUPRINS
SCARA A NUMERELOR
+I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE
A antidot (el.) Leac ]mpotriva boalei
ce s[ d[.
avocat (l[t.) Cela ce trage pentru
apothecariu (el.) Cela ce =ede la
altul p`ra cu plat[.
pr[v[lie, =i, mai cu de-adins,
agona (el.) Lupta carea face trupul
cela ce vinde ierbi, doftorie.
cu sufletul ]n ceasul mor\ii.
acouthos (el.) +i a=e urmadz[, ]n apofasisticos (el.) Ales, de istov,
urm[, mai apoi. cuv`nt carile ]ntr-alt chip nu s[
activitas (l[t.) F[c[toriia, lucrarea mai poate ]ntoarce.
lucrului. atheofovia (el.) Nefrica dumn[d-
alaiu (turc.) Petrecanie, tocmal[ de z[iasc[.
oaste, =icuire. apelpisia (el.) Deznedejduirea, sc[-
alofilii (el.) Cei de alt neam, strei- parea a toat[ nedejdea.
nii. aplos (el.) Chiar, de-a dreptul, prost,
ananheon (el.) At`ta de treab[, c`t curat.
f[r[ d`nsul a fi nu poate. aporia (el.) }ntrebare cu prepus,
anatomic (el.) Cela ce =tie me=ter- carea pofte=te dezlegare.
=ugul m[dularelor trupului, des- apofthegma (el.) Cuv`nt, voroav[
pic[toriu de st`rvuri. aleas[, filosofasc[.
anthrax (el.) Piatr[ scump[ ro=ie, alhimista (ar[p.) Cela ce sile=te a
rubin mare, carvuncul. face din aram[ aur, cela ce =tie
anagnostis (el.) Cela ce, citind, a preface formele materiii.
al\ii ascult[. argument (l[t.) Dovad[, cuv`nt,
anonim (el.) Cela ce, izvodind ceva, voroav[ doveditoare.
numele nu i s[ =tie, f[r[ nume. armisti\ie (l[t.) Vreme pus[, ]n
antepathia (el.) }mponci=ere, ne- carea, de r[zboiu s[u de pace,
priimirea firii, ura =i ur[ciunea solii =i mijlocitorii s[ aleag[.
din fire. aromate (el.) Toate s[min\ele, ier-
antifarmac (el.) Leac ]mpotriva bile =i unsorile frumos mirosi-
otr[vii. toare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 17
metafizic (el.) Cela ce are =tiin\a nafaca (turc.) Obroc, mirtic, carele
a celor peste fire1. s[ d[ ]n toate dzilele.
metafizica (el.) }nv[\[tura carea nedierisit (el.) Nedesp[r\it, lucru
arat[ lucruri mai sus de fire2. carile ]ntr-alt[ parte nu s[ poate
mihanii (el.) Cinii cu carile s[ slu- abate.
jesc la vremea r[zboiului, me=- neis\elit (slov.) Net[m[duit, ne-
ter=uguri pentru luarea cet[\ii. vindecat, lucru crile nu poate
mehlem (ar[p.) Unsoare cu carea avea leac.
s[ slujesc \irulicii la rane. necromandia (el.) Vrajea carea s[
mehenghiu (ar[p.) Piatr[ pe carea face asupra trupurilor moarte; la
ispitesc aurul, argintul de bun. toate limbile ]n loc de p[cat s[
modul (l[t.) Chipul, mijlocul, lea- \ine.
cul lucrului greu.
monomahia (el.) Bataia, r[zboiul O
numai a doi, poidinoc. onirocrit (el.) Izb`nditoriu de vise.
Monocheroleo-pardalis (el.) Ino- omofil (el.) Tot de un neam, de o
rog — leu — pardos, din trii nu- s[min\ie, tot de un fel.
mere ]ntr-un nume alc[tuite. orizon (el.) Zarea p[m`ntului,
monarhie (el.) St[p`nire carea marginile ceriului, unde s[ pare
singur[ st[p`ne=te, precum ies- c[ s[ ]mpreun[ cu p[m`ntul.
te a Turcului, a Neam\ului, a omonie (el.) ]mpreunarea, unirea
Moscului. sfatului, ]nvoin\a inimilor.
Musele (el.) +epte surori, carile s[ ohendra, ehidna (el.) Viper[, n[-
dzic boadzele c`nt[rii =i a d[s- p`rc[, neam de =erpe prea veni-
c[li<i >s[ fie. nat, carea cr[p`nd ]i ies puii prin
p`ntece.
N
P
navarh (el.) Mai-marele cor[biii,
reis. padzerh (agem.) Un fel de piatr[
carea ]n =erpe =i ]n inima cerbu-
1
Ca ]n accep\ia aristotelic[: filozof lui rar iese.
care se ocup[ cu ontologia, acea palat (el.) Curte domneasc[, ]mp[-
latur[ a filozofiei care studiaz[ r[teasc[.
categoriile cele mai generale ale palestra (el.) Arm[ de r[zboiu, arc
existen\ei. cu zemberec, carile ca sine\ul de
2
Ontologia. la obraz s[ sloboade.
22 Dimitrie Cantemir
senator (l[t.) Sfetnic, boier de sfat, sfer[ (el.) Glon\, chipul din toate
boier mare. p[r\ile r[tund, precum ieste p[-
senten\ie (l[t.) Sfatul cel mai de m`ntul, ceriul.
pre urm[. Cuv`nt carile ]ntr-alt shizma (el.) Rumptur[, sc[derea
chip nu s[ mai poate muta, ales. credin\[i ]n pravoslavie
sicofandie (el.) Clevet[, clevetuire, shimate (el.) Chipuri, fe\e, ar[t[-
trecerea cu cuv`ntul. rile obrazului.
scandal (el.) Scandal[, b`ntuire, siloghismos (el.) Socoteal[ ade-
sup[rarea, ]mpiedecarea voii. v[rat[, carea la dialectici din trii
schithii (el.) Tot neamul t[t[r[sc, protase s[ face.
t[t[r`mea. simptomatic (el.) Din t`mplare,
schipticesc (el.) Cuv`nt carile pu- din c[dere, carile nu din tocma-
rurea supt prepus r[m`ne; era la ]nainte m[rg[toare s-au f[cut.
filosofi schipticii, carii ]n toate sinod (el.) Sobor, adunarea a mul-
prepus avea. te capete, sfatul de ob=te.
schiptr (el.) Be\i=or scurticel, carile simperasma (el.) }ncheierea vo-
obiciui\i sint ]mp[ra\ii ]n m`n[ roavei, trecerea din necuno=tin\[
a-l \inea. la cuno=tin\[.
solichismos (el.) Cuv`nt carile nu simbathia (el.) }nvoin\a firilor;
ieste dup[ canoanele gramatic[i. ]mpreun[ p[timire.
stem[ (el.) Coron[, cunun[, port sinonim (el.) Tiz, f`rtat, a c[rora
]mp[r[tesc de cap. fiin\a neamului alta, iar[ numele
stihie (el.) }ncep[tura lucrului de unul.
materie unii dzic s[ fie patru, simfonie (el.) Tot un glas, tocmirea
al\ii trii, al\ii mai multe, al\ii la cuv`nt, la glas.
numa una. sinhorisis (el.) Iertare, slobodze-
strofi (el.) Voroav[ =uv[it[, ]n mul- nie, darea voii.
te p[r\i ]ntorc[toare, =i ]n=el[- sistatichi (el.) A=edz[toare, ]nt[-
tur[. ritoare, st[ruitoare.
sofisma (el.) +tiin\[ ]n=el[toare, sistima (el.) A=edz[tur[, st[ruitu-
=tiin\[ minciunoas[ ]n locul a r[, stare.
ceii adev[rate v`ndut[. sirina (el.) Fat[ de mare, carile dzic
sfigmos (el.) V`n[ moale carea pu- c[ cu c`ntecul adoarme pe c[-
rurea s[ bate, de pre a c[riia l[tori.
cl[tire a=edzim`ntul firii s[ cu- siurmea (el.) Un fel de piatr[ v`-
noa=te. n[t[, cu carea v[ps[sc genele.
Istoria ieroglific[. Vol. I 25
ISTORIIA IEROGLIFIC{
CUPRINS
1
. Monarhia Leului — Moldova; monarhia Vulturului — |ara Rom`neasc[.
2
Cantemir obi=nuie=te s[ ]nmul\easc[ cu 100 cifra indicatoare de date,
ceea ce ne oblig[ s[ citim 17 ani, perioada cuprins[ ]ntre 1688, data urc[rii ]n
scaun a lui Constantin Br`ncoveanu, =i 1705, anul revenirii la domnia Moldovei
a lui Antioh Cantemir, fratele scriitorului, eveniment prin care se ]ncheie
povestirea Istoriei ieroglifice.
3
31 ani, v`rsta la care scriitorul a terminat, dup[ propria m[rturisire,
Istoria ieroglific[. Precizarea f[cut[ de ]nsu=i Cantemir creeaz[ o nedumerire,
deoarece, socotind c[ lucrarea a fost terminat[ ]n 1705 (pe temeiul c[
men\ioneaz[ evenimente ce au loc ]n acest an: revenirea la tron, pentru a
doua oar[, a fratelui s[u Antioh — ]n februarie — =i moartea lui Cornea
Br[iloiu — dup[ 28 noiembrie), ar rezulta c[ autorul s-ar fi n[scut la 26
octombrie 1674, ceea ce nu este adev[rat, c[ci anul real al na=terii este 1673.
28 Dimitrie Cantemir
PARTEA I
CUPRINS
1
Zidirea Vavilonului: ]ncep[tura r[ut[\ilor (D.C.) — este vorba despre
Conflictul dintre Cantemir =i Br`ncoveanu, care reprezint[ ac\iunea princi-
pal[ din Istoria ieroglific[.
2
Semiramis (o regin[ legendar[ a Babilonului): pofta izb`ndirii str`mbe
(D.C.) — aluzie la politica lui Br`ncoveanu de tutelare a Moldovei.
3
Raiul sp`ndzurat (gr[dinile suspendate din Babilon, socotite una din
cele =apte minuni ale lumii antice): fericirea nest[ruitoare (D.C.), nestatornic[;
aluzie la zadarnica =i costisitoarea politic[ de suprema\ie a lui Br`ncoveanu.
4
Evfrathul: nesa\iul l[comiii (D.C.) — scriitorul consider[ c[ la baza politicii
br`ncovene=ti ar sta l[comia.
5
Leul: partea moldoveneasc[ (D.C.) — Moldova.
6
Vulturul: partea munteneasc[ (D.C.) — |ara Rom`neasc[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 29
1
Socotindu-se, fiecare ]n parte, cel mai puternic dintre animale, Leul =i
Vulturul convoac[ pe supu=ii lor ]ntr-o mare adunare, ace=tia urm`nd s[
]nt[reasc[ ]n plen preten\ia „]mp[ra\ilor“ lor.
Cantemir satirizeaz[ preten\ia la ]nt`ietate a conducerilor politice din cele
dou[ \[ri rom`ne=ti, preten\ie care nu de pu\ine ori a dus la conflict ]ntre ele.
Astfel de ne]n\elegeri ar fi mai vechi dec`t actuala „]ncep[tur[ a r[ut[\ilor“,
adic[ dec`t du=m[nia dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu; de remarcat faptul
c[ la asemenea adunare urmau s[ fie chemate =i „jig[nii“ =i p[s[ri str[ine de
neam, amestecate ]n via\a cultural[ =i politic[ din Moldova =i |ara Rom`neasc[.
2
„Sfatul“, la care sunt chemate at`t p[s[rile (muntenii), c`t =i patrupedele
(moldovenii), este ]n realitate adunarea de la Arn[ut-chioi, un sat de l`ng[
Adrianopol, convocat[, ]n vara anului 1703, la ]ndemnul =i sub patronajul lui
Constantin Br`ncoveanu. Aici au participat ]ntr-adev[r moldoveni =i munteni
]n vederea alegerii unui nou domn al Moldovei ]n persoana boierului
moldovean Mihai Racovi\[, sus\inut de curtea muntean[, care urma s[
]nlocuiasc[ pe domnul recent mazilit Constantin Duca. |inerea unei adun[ri
a moldovenilor =i a muntenilor ]n localitatea Arn[ut-chioi, la 1703, ]n scopul
amintit, este confirmat[ de izvoarele istorice ale vremii.
3
Jiganie: tot neamul moldovenesc (D.C.) — reflect`nd structura social[ a
timpului, Cantemir este primul ]n literatura rom`n[ care face o prezentare a
societ[\ii vremii sale dup[ criteriul claselor (boierime-\[r[nime), p[turilor =i
categoriilor sociale (“tagmele“ boiere=ti, profesii etc.)
30 Dimitrie Cantemir
1
Urmeaz[ numele c`torva mari boieri moldoveni, to\i simboliza\i prin
animale de prad[, reprezentativi pentru tagma din care f[ceau parte, unii vor
fi amesteca\i ]n desf[=urarea evenimentelor narate, al\ii nu. Pardosul, adic[
leopardul este Iordachi vornicul (D.C.) — Iordarche Ruset, membru al puterni-
cei familii a Cup[re=tilor, de origine greceasc[, mare latifundiar, setos de
venituri necinstite, vestit intrigant, conduc[torul din umbr[ al politicii
Moldovei; mai ]nt`i, prieten al familiei Cantemir, iar acum du=manul ei, joac[
un rol de prim ordin.
2
Ursul: Vasilie vornicul (D.C.) — marele boier Vasile Costache, refugiat ]n
acea vreme de frica lui Constantin Duca la curtea lui Br`ncoveanu; personaj
cu totul nesemnificativ ]n povestire.
3
Lupul: Bogdan hatmanul (D.C.) — Lupu Bogdan hatmanul, cumnat al
fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria cu sora lor, Ruxandra. Personaj de rangul
]nt`i, simbolizeaz[ prietenul credincios, omul ]n\elept =i prudent, adept al
unei filozofii practice, aplicat[ la via\a cotidian[; nu a participat ]n realitate la
adunarea de la Arn[ut-chioi.
4
Vulpea: Ilie stolnicul (D.C.) — Ilie Enache |ifescu, cumnat cu viitorul
domn Mihai Racovi\[ =i unul dintre marii intrigan\i ai vremii. Personaj foarte
important ]n povestire. Se manifest[ drept o minte str[lucit[ =i un remarcabil
sofist; este o ]ntruchipare a oportunismului politic =i un model exemplar al
ipocriziei, al perfidiei =i al gustului diabolic pentru intriga de culise.
5
Ciacalul: Maxut s[rdarul (D.C.) — personalitale minor[ a epocii, cap[t[
un oarecare contur datorit[ ata=amentului s[u constant fa\[ de familia
Cantemir.
6
M`\a s[lbatec[: Ilie Cantacuzino (D.C.) — membru al ramurii moldovene
a Cantacuzinilor =i ginere al lui Miron Costin. Nu are nici un rol ]n povestirea
Istoriei ieroglifice, probabil, pentru c[ nu a luat ]n realitate parte la eveni-
mentele descrise ]n ea, de=i este =tiut c[ a ]ndeplinit anumite roluri politice ]n
acea vreme.
Istoria ieroglific[. Vol. I 31
1 2 3
de rane net[m[duite au , precum ieste Brehnacea , Soimul , Ule-
ul4, Cucunozul5, Coruiul6, H`r[\ul7, B[l[banul8, Blend[ul9 =i al-
tele asemenea acestora, carile ]ntr-o dzi singe de nu vor <v[r>
1
Pasire: tot neamul muntenesc (D.C.); pasire rump[toare: rudeniia =i
boierimea celor mari a muntenilor (D.C.).
2
Brehnacea: Constantin stolnicul (D.C.) — stolnicul Constantin Canta-
cuzino, marele cronicar muntean, frate cu fostul domn +erban Cantacuzino
(1678—1688) =i unchiul lui Constantin Br`ncoveanu. A condus din umbr[
politica |[rii Rom`ne=ti. Sfetnic ]n\elept, se declar[ ]mpotriva spiritului de
aventur[ ]n politic[, fiind model al pondera\iei =i al ac\iunilor bine g`ndite,
propov[duitor al unei comport[ri omenoase fa\[ de \[r[nime; ]n aceast[
ipostaz[ el devine ]n mare m[sur[ purt[torul de idei al scriitorului ]nsu=i; nu
a participat, ]n realitate, la adunarea de la Arn[ut-chioi.
3
+oimul: Toma postelnicul (D.C.) — Toma Cantacuzino, viitorul mare sp[tar,
fiu al lui Matei Cantacuzino, fratele stolnicului, v[r cu so\ia lui Dimitrie
Cantemir =i, de asemenea, v[r cu Br`ncoveanu; el a fost prezent la adunarea
de la Arn[ut-chioi, de=i scriitorul nu-l face participant la discu\ii. Se dovede=te
receptiv la ]n\elegerea marilor probleme politice ale vremii, exemplu al
conduitei cavalere=ti medievale, gata de a deveni din du=man prieten al
scriitorului, am[nunt ce explic[ actul de tr[dare fa\[ de domnul s[u ]n 1711,
c`nd trece de partea ru=ilor, asemenea lui Dimitrie Cantemir.
4
Uleul: +tefan paharnicul (D.C.) — +tefan Cantacuzino, fiul lui Constantin
Stolnicul =i v[rul lui Br`ncoveanu; contribuind la mazilirea =i la uciderea dom-
nului s[u, ]i va lua locul la domnie (1714), dar va avea aceea=i soart[ (1716).
5
Cucunozul: Mihai sp[tar (D.C.) — sp[tarul Mihai Cantacuzino, fratele
stolnicului =i unchiul lui Br`ncoveanu; lacom f[r[ margini, trufa= =i fanfa-
ronard, el apare fr[m`ntat de planuri m[re\e, nesprijinite ]ns[ de voin\[ =i
perseveren\[, fiind, ]n acela=i timp, =i modelul sfetnicului lipsit de ]n\elepciune
politic[, gata oric`nd s[-=i ]ndemne domnul spre aventur[ =i \eluri periculoase.
6
Coruiul: R[ducanu (D.C.) — R[ducanu Cantacuzino, alt fiu al stolnicului,
frate cu +tefan =i v[rul lui Br`ncoveanu.
7
H`r[\ul: Radul Golescul (D.C.) — fiul lui Matei Leurdeanu =i nepot al lui
Stroe Leurdeanu, cunoscutul adversar al Cantacuzinilor.
8
B[l[banul: +erban Cantacuzino (D.C.) — nu este cunoscutul domn, ci
fiul fratelui acestuia, Dr[ghici Cantacuzino, nepot al stolnicului =i v[r cu
Constantin Br`ncoveanu.
9
Blend[ul: +erban logof[tul (D.C.) — +erban Greceanu, fratele cronica-
rului Radu Greceanu: am`ndoi au tradus Biblia (1688).
32 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir trece ]n categoria boierilor de rangul al doilea unele dreg[torii
=i slujbe ale vremii, de=i dreg[toria de capuchehaie putea fi ocupat[ =i de
boieri de rangul ]nt`i =i chiar de fra\i ai domnului; urmeaz[ dreg[toriile =i
numele unor boieri moldoveni de rangul al doilea.
C`inii: capichehaile (D.C.) — reprezentan\ii domnilor Moldovei =i |[rii
Rom`ne=ti pe l`ng[ Poarta Otoman[, ambasadorii; sub denumirea de “c`ini”
Cantemir ]nglobeaz[ ]ns[ =i pe subalternii capuchehaielor.
2
Ogari: c[l[ra=i (D.C.) — curierii domne=ti care duceau =i aduceau
coresponden\a, poruncile =i =tirile de la Poarta Otoman[.
3
Cotei: iscoade (D.C.) — spionii pe care domnii rom`ni ]i aveau la Poart[
pentru a se informa =i a z[d[rnici ac\iunile adversarilor politici.
4
Nu sunt explicate la cheie, dar ar putea semnifica pe slujba=ii cur\ilor
domne=ti.
5
Bursucul: Lupu vornic (D.C.) — vornicul Lupu Costache, fratele lui Vasile
Costache (Ursul); mare boier, de o anumit[ suprafa\[ politic[ ]n acea vreme;
nu are nici un rol ]n povestire.
6
Nev[stuica: fata Dediului (D.C.) — Ana, fiica sp[tarului Dediul Codreanu
=i viitoarea so\ie a lui Mihai Racovi\[; sub numele de Helge este personaj
principal ]n povestirea alegoric[ despre nunta sa cu Stru\oc[mila.
7
Guziul orb: Dediul (D.C.) — sp[tarul Dediul Codreanu din Gala\i, tat[l
Anei, personalitate militar[ a vremii, dar de origine social[ destul de umil[;
f[r[ rol important ]n roman.
8
+oarece; Ursechel (D.C.) — Dumitra=co Ursachi, numit Ursechel de c[tre
contemporani pentru a-l deosebi de tat[l s[u Gheorghe Ursachi; du=man al
Cantemire=tilor =i pre\uit de Constantin Duca, el nu ajunge totu=i s[ capete o
func\ie ]n evenimentele descrise de Istoria ieroglific[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 33
1 2 3
aduce . Iar[ de la Vultur, a doa tagm[ , cuprindea Corbul , Cioa-
ra4, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia =i altele lor
asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora ago-
nisit[, fie macar[ =i ]mpu\it[, dec`t de proasp[t[, cu a lor oste-
nin\[ g[tit[, s[ bucur[5.
Iar[ a triia tagm[ =i cele mai de gios prapuri (c[ci acestea ]n
scaune a =edea nu s[ ]nvrednicesc6) le \inea jiganiile =i pasirile,
carile ]n sine vreo putere nu au, nici duh vitejesc sau inimos poart[,
ce pururea supuse7 =i totdeauna ]n cump[na mor\ii dramul vie\ii
1
De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii moldovene de rangul
al doilea: Jiganie v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a moldovenilor
(D.C.).
2
Urmeaz[ numele unor boieri munteni de rangul al doilea.
3
Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, domnul |[rii
Rom`ne=ti (1688—1711), a=ezat de Cantemir, din cauza urii pe care i-o purta,
]n categoria boierilor de rangul al doilea, de=i Br`ncoveanu era unul dintre
marii latifundiari ai \[rii.
4
Despre numirile care urmeaz[ (Cioara, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea,
Cucuvaia, Caia) Cantemir nu d[ nici o explica\ie la cheie, mul\umindu-se s[
afirme doar: Alalte numere de pasiri (munteni — n.ed.) sau dobitoace
(moldoveni — n.ed.) carile s[ pomenesc, sau aici vreo sem[nare nu au, sau
carea ieste sa aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[ va pomeni (D.C.). S-ar putea ca
scriitorul s[ nu fi cunoscut bine pe to\i boierii din jurul lui Br`ncoveanu, de=i
trebuie s[ fi =tiut c[ participan\ii la adunarea amintit[ au fost numero=i.
5
De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii muntene de rangul al
doilea: Pasire v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a muntenilor (D.C.).
6
}ntr-adev[r, boierii de rangul al treilea, dintre care se alegeau dreg[tori
mai m[run\i, precum =i celelalte st[ri sociale nu aveau dreptul s[ fie ]n con-
ducerea \[rii. }ns[ at`t micii boieri, c`t =i reprezentan\ii \[r[nimii libere erau
invita\i, potrivit unui obicei str[vechi, s[ participe la adun[rile pentru alegerea
domnilor. O astfel de adunare era =i cea de la Arn[ut-chioi, la care au fost de fa\[,
dup[ cum afirm[ izvoarele contemporane, exponen\i ai tuturor st[rilor sociale.
7
Dobitoc supus: \[r[nimea, prostimea moldovenilor; pasire supus[: \[r[-
nimea, prostimea muntenilor (D.C.) — Cantemir d[ ]n continuare o list[
nediferen\iat[ de numiri ]n care boierii de rangul ]nt`i sau al doilea sunt
inclu=i printre patrupedele =i p[s[rile supuse =i de consum, a=adar ]n r`ndul
boierilor de rangul al treilea sau chiar al \[r[nimii.
34 Dimitrie Cantemir
1
Boul: Donici lugufetul (D.C.) — logof[tul Nicolae Donici, un mare boier
cu un anumit relief politic, pe care scriitorul ]l trece, nu =tim din ce motive, ]n
tagma a treia, a animalelor de consum. Urm[toarele numiri de patrupede
(Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cerbul) nu sunt descifrate la cheie,
probabil pentru c[ semnific[ reprezentan\i ai \[r[nimii sau boieri de rangul
al treilea,
2
C[prioara: Caragie=tii (D.C.) — familia Caragea. Vom ]nt`lni ]n Istoria
ieroglific[ doi reprezentan\i ai acestui nume: C[prioara de Aravia =i C[prioara
Hindiii.
3
Leb[da: Cornescul banul (D.C.)— marele ban Cornea Br[iloiu, boier de
rangul ]nt`i, trecut de scriitor ]n mod nejustificat ]n r`ndul boierimii de rangul
al treilea; trimisul special al lui Br`ncoveanu la Poart[.
4
Celelalte numiri (Dropia, G`nsca, Ra\a, Curca, Porumbul, G[ina,
Turtureaoa) nu sunt descifrate la cheie.
5
Actul semnat de to\i participan\ii, prin care urma s[ se ]ncheie lucr[rile
adun[rii.
6
Este vorba de cele dou[ grup[ri: cea muntean[ =i cea moldovean[ a
adun[rii amintite.
Istoria ieroglific[. Vol. I 35
1
Este unul din principiile de baz[ ale g`ndirii politice cantemirene privind
colaborarea dintre domn, care trebuie s[ exprime autoritatea politic[
nediscutat[ =i nelimitat[ („puterea monarhiii“), =i sfatul boieresc (numit de
scriitor „dimocratiie“), av`nd doar atribu\ia de pov[\uitor, de consilier (a=a
ar trebui ]n\eleas[ aici no\iunea de „epitrop“).
2
Cantemir (asemenea altor contemporani), este adeptul p[str[rii obi-
ceiurilor =i tradi\iei ]n m[surile de stat, =tiind bine c[ orice ]nnoire ]nsemna,
cel mai adesea, o nou[ modalitate de ad`ncire a exploat[rii otomane.
40 Dimitrie Cantemir
1
Senator: sfetnic, boier de sfat, boier mare (D.C.) — membru al divanului
boieresc.
2
De=i, la “scar[“, Cantemir ]n\elege prin democra\ie st[p`nirea ]n carea
cap ales nu ieste, ce toat[ \ara poate intra la sfat, deci un stat republican, aici
termenul desemneaz[ adunarea de la Arn[ut-chioi, care era democratic[,
]ntruc`t exprima o larg[ reprezentare a straturilor sociale din cele dou[ \[ri
rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 41
1
Vidra: Constantin vod[ Duca ( D.C.) — sau Ducule\, domnul recent mazilit,
la st[ruin\ele fostului s[u socru =i protector Constantin Br`ncoveanu,
nemul\umit de comportarea sa nerecunosc[toare; domne=te de dou[ ori ]n
Moldova (1693 — 1695 =i 1700 — 1703), mai ]nt`i ]nlocuind pe Dimitrie
Cantemir ]n prima domnie, neconfirmat[ de turci, =i ]n cea de a doua, pe
Antioh Cantemir, fratele scriitorului; ]n aceste domnii a dat dovad[ de o l[comie
nem[rginit[, sem[n`nd astfel ]ntru totul cu tat[l s[u, Gheorghe Duca, fost =i
el, de c`teva ori, domn al Moldovei. Numele Vidra desemneaz[ originea sa
dubl[, animal de uscat (moldovean dup[ mam[ =i fost domn al Moldovei) =i
animal de ap[ (grec dup[ tat[; prin el \inea de Imperiul Otoman, elementul
ap[ semnific`nd acest stat).
O dat[ cu intrarea sa ]n scen[, adunarea animalelor devine adunarea real[
de la Arn[ut-chioi, din 1703. Este greu de conceput ca Duca s[ fi participat cu
adev[rat la lucr[rile adun[rii, menite s[ dea un cadru juridic mazilirii lui =i s[
aleag[ un nou domn ]n persoana lui Mihai Racovi\[. Dup[ cum va ar[ta mai
departe povestirea =i dup[ cum dovedesc =i izvoarele vremii, drept r[zbunare,
el a creat multe nepl[ceri bunului mers al desf[=ur[rii adun[rii, pun`nd chiar
]n primejdie confirmarea de c[tre Poart[ a viitorului domn.
44 Dimitrie Cantemir
1
}n logic[ ]nseamn[ ]ncurc[tur[ f[r[ ie=ire, ]nfund[tur[, realizat[ sub
form[ ipotetic[. Astfel, prin judec[\i ]n rela\ie de condi\ionare ]=i ]ncepe
B`tlanul atacul ]mpotriva Vidrei.
2
Se ]nsinueaz[ c[ Duca nu este nici moldovean, nici muntean, ci \ari-
gr[dean (grec).
3
Nu are explica\ie la cheie, probabil, pentru c[ nu reprezint[ o persoan[
anume; expresia desemneaz[ numele popular al unei specii de rechin.
4
Ca animal de ap[, deci, apar\in`nd lumii otomane, Duca nu are ce c[uta
printre moldoveni.
5
Aluzie la faptul c[ Duca n-ar fi putut ajunge domn al Moldovei f[r[
sprijinul muntenilor.
46 Dimitrie Cantemir
1
Aluzie la originea umil[ a lui C. Duca. Tat[l s[u, Gheorghe Duca, ]nainte
de a ajunge domn, era un negustora= oarecare de postavuri, dup[ cum afirm[
izvoarele istorice ale vremii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 47
din sine un chip r[u a izgoni dec`t dzece bune ]n sine a priimi, c[
precum aluatul mic ]ntr-o covat[ mare toat[ fr[m`nt[tura dos-
pe=te, a=e un om r[u ]ntr-o public[ pre to\i cu r[utatea lui ame-
stec[ =i-i tulbur[1). Dup[ aceia ea ]n ceata altor jiganii a s[ da,
sau tem`ndu-s[ sau ru=in`ndu-s[, sau poate fi =i de trufie ]nfl`ndu-
s[ (c[ci m`ndriia, de tot oarb[ fiind, precum peste cei mari, a=e
=i peste cei mici d[), de l[ca=ul st[t[toriu de pre uscat s-au p[r[sit
=i prin ad`ncurile apelor orb[c[ind, cu piticei foamea a-=i potoli =i
ca valurile ce ]n spinare poart[, cea mai mult[ via\[ tulburat[ =i
nea=edzat[ a-=i petrece =-au ales2 (c[ cine neamului s[u ieste
ur`cios cum poate fi streinilor dr[g[stos? +i a c[ruia r[ut[\i
p[m`ntul s[u a le suferi n-au putut, cel strein cum le va putea
r[bda?). Pre carea, de at`ta vreme ]n perire =i r[t[cire =tiind-o,
iat[ acmu ]ntre gloate amestecat[ o vedem3. Povestea Vidrii, noi,
Brebii, din mo=ii, str[mo=ii no=tri, a=e am apucat-o, a=e o m[rtu-
risim =i a=e o ]nt[rim. Iar[ voia fie a celor mai mari.“
Cu to\ii priimir[ marturiia Brebului =i cu to\ii ]ntr-un sfat
aleas[r[ ca Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ s[ goneasc[
=i nici ]ntr-un neam de a lor s[ nu s[ mai numasc[4 (c[ precum
celui bun to\i streinii rude, tot b[tr`nul p[rinte, tot v`rstnicul frate
=i tot locul mo=ie, a=e celui r[u toate rudele streine =i toat[ mo=iia
nemernicie ]i ieste) =i cum mai cur`nd dintre adun[ri s[ lipsasc[,
dzis[r[, ca nu cumva ]ntre d`n=ii mai mult[ z[bav[ f[c`nd, mai
pre urm[ =i aceasta vreo pricin[ mai spre mare vrajb[ ]ntre monar-
hii s[ s[ scorneasc[.
1
Monarhia celor de ap[: \`ringr[denii (D.C.) — Gonstantin Duca, de origine
grec din Imperiul Otoman, fiind lep[dat de moldoveni, r[m`ne s[ se stabileasc[
la Constantinopol, ]n Fanar.
2
Corespondent pentru expresia latin[: Vox populi, vox Dei.
3
Drept r[zbunare, Duca ponegre=te la r`ndul s[u pe Dimachi, de-
masc`ndu-i jocul dublu, acesta fiind ]n realitate un grec pus ]n slujba muntenilor
(„pas[re de aer“) =i ]n acela=i timp un om legat de interesele turce=ti („pe=te
de ap[“).
50 Dimitrie Cantemir
zbura, ase =i prin fundul apii s[ poate primbla. }ns[ de multe ori
mi s-au t`mplat a-l videa ]n novoade ca pe=tii ]nc`lcit =i de multe
ori =i ]neca\i =i de tot ]n[dusi\i din mreje ]i scot, c[ci l[comiia
astup`ndu-i ochii, dup[ pe=ti f[r[ sine alerg`nd, ]n loc de v`nat
el s[ v`neadz[. Care lucru din toat[ ipopsiia pe=telui ]l scoate. +i
macar c[ precum aievea ieste tuturor c[ el mie nepriietin de
moarte mi s-au ar[tat, ]ns[ adev[rul ce ieste a t[g[dui nici poci,
nici mi s[ cade1 (c[ci nu pu\in[ vrednicie ieste =i pentru neprii-
etin adev[rul a m[rturisi). De care lucru poci s[ dzic c[ el c`te
pentru mine au gr[it =i au m[rturisit s[ fie =i adev[rate. }ns[ nu
at`ta de grea era pricina vinov[\iii mele, ca cu izgnanie2 ca aceasta
s[ fiu os`ndit, c[ci canon de ob=te ieste, carile dzice (pedepsitu-
lui nu trebuie a i s[ adaoge pedeapsa)3. C[ci destul[ era nesufe-
rita mea izgnanie =i din rudele =i mo=iile mele ]nstreinare, =i ce
ar fi mai mult trebuit pedeapsa ]nc[ mai ]nainte a urni, adec[
precum din rudele dobitoace, a=e =i din streinele pasiri izgonit s[
fiu4 (ce precum s[ dzice cuv`ntul, c[ nevinov[\iia unuia o\apoc
st[ ]n ochiul altuia.). Ce la cuv`ntul ce vream s[ dzic s[ m[ ]ntorc.
Iat[ c[ cu p`ra B`tlanului =i numai cu o m[rturie a [a] Brebului
(=i aceasta ]mpotriva a legii tuturor legilor, cu o m[rturie numai
senten\iia vinovatului cea de pedeaps[ a s[ da)5, dintr-]mbe iz-
1
Duca ]l avertizeaz[ apoi pe Dimachi c[, datorit[ l[comiei sale f[r[ margini,
este at`t de ]ncurcat ]n „n[voade“, adic[ ]n „lucrurile turce=ti“ (D.C.), ]nc`t n-ar
fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ devin[ el ]nsu=i o victim[ a intereselor turcilor.
2
Recunosc`ndu-=i ]n parte gre=elile de care era acuzat, Duca nu se declar[
totu=i de acord cu trimiterea sa ]n exil, (izgnanie — alungare, exil, ]n polonez[)
=i ca atare continua s[-=i apere cauza.
3
Cunoscutul principiu juridic non bis in idem: nu este drept s[ se dea
dou[ pedepse pentru aceea=i vin[.
4
Sprijinindu-se pe principiul juridic non bis in idem, Duca pretinde c[ o
dat[ ce fusese pedepsit cu mazilirea =i exilul, este cu totul nejust s[ mai fie
izgonit =i dintre moldoveni =i munteni (aluzie la ]nrudirea sa cu Br`ncoveanu,
al c[rui ginere fusese).
5
Un alt principiu de drept, care cere s[ nu se dea pedeapsa pe baza
depozi\iei unui singur martor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 51
1
Teorem[ ]n geometrie: dou[ m[rimi egale cu a treia sunt egale ]ntre ele.
Apelul f[cut ]n acela=i timp la vechii filosofi =i matematicieni pare s[ se refere
la pithagoreici, primii care au ]mbinat ]n antichitatea greac[ problematica
filosofic[ cu cercetarea matematic[.
Mai semnal[m aici un lucru foarte interesant: c`t timp se punea problema
ap[r[rii sale fa\[ de sanc\ionarea f[r[delegilor prin mazilire =i exil, Duca
orienteaz[ discu\iile din adunare pe coordonate juridice. }ns[ pe m[sur[ ce
]=i d[ seama c[ pleda pentru o cauz[ pierdut[, el ]=i ]ncepe cu subtilitate seria
atacurilor ]mpotriva noului candidat la domnie, sus\inut de Br`ncoveanu,
Mihai Racovi\[. Folosind faptul c[ Duca era nu numai un jurist erudit (afl[m
aceasta numai din Istoria ieroglific[), ci =i un om cu o serioas[ preg[tire
filozofic[ (dup[ cum ne informeaz[ =i alte izvoare), Cantemir pune pe fostul
domn s[ ]mping[ =i s[ deplaseze discu\iile ]n domeniul filozofic =i mai cu
seam[ pe terenul logicii.
2
De=i ]l du=m[nea, Cantemir recunoa=te cultura filozofic[ a lui C. Duca.
De altfel, acesta a l[sat ]n urma sa o serie de lucr[ri cu caracter filozofico-
teologic ]n limba greac[ (vezi lista lor la D. Russo, Studii istorice greco-rom`ne,
II, Bucure=ti, 1939, p. 421—424).
3
}ncepe atacul, ]n form[ aluziv[, la adresa lui Mihai Racovi\[ — Stru\o-
c[mila. Pasajul trebuie citit: Din moment ce eu, Vidra, am r[mas s[ fiu
considerat[ numai un animal de ap[ (apar\in`nd doar lumii otomane), pe ce
temei trebuie considerat pas[re (muntean) un patruped (moldovean) ca Mihai
Racovit[ =i, de asemenea, pe ce temei, s[ se numeasc[ patruped (moldovean),
ceea ce este ne]ndoielnic o pas[re (muntean)? Pentru ]n\elegerea temeiului
logic al unui asemenea sistem de judec[\i, a se vedea nota 1 de la p. 36.
52 Dimitrie Cantemir
1
]ntr-un ipohimen neput`nd sta , iat[ c[ fire ca aceasta, oricarea
ar fi, nici pasire, nici dobitoc ar fi, =i c[ci acela mai mare dreptate
]naintea nu a fe\elor, ce a fa\[rniciii voastre ai afla?2 +i eu p`n[
]ntr-at`ta de la to\i de la voi m-am a=e de greu os`ndit?“
L-a aceasta cu to\ii ]nt`i s[ z`mbir[, apoi r`s[, iar[ mai pre urm[
cu chicote hohotir[, dzic`nd: „Vidra, cu neamul, =i g`ndul =i
cuv`ntul =-au pierdut! C[ cine poate macar cu mintea doa[ firi ]n-
tr-un ipohimen cuprinde? Sau cine vreodat[ pasire dobitocit[ sau
dobitoc p[s[rit au v[dzut?3 Vidra dzis[. „}ntr-acesta chip =i eu mai
denainte pentru himera filosofilor nu s[v`r=iiam a m[ mira =i pes-
te putin\[ a fi ]n fire, precum =i voi acmu, socotiiam. Ce de vreme
ce Brebul s-au f[cut pe=te, cu c`t mai pre lesne va fi pasirea
zbur[toare a s[ face dobitoc ca cele ]n patru picioare ]mbl[toare.4
1
Un important principiu de logic[: dou[ naturi diferite nu pot avea o
substan\[ comun[. Acest lucru este ]ns[ valabil ]n cadrul logicii aristotelice, o
logic[ a imobilit[\ii, unde sub raport ontologic, genurile =i speciile sunt st[ri
absolute.
2
Cantemir pune pe Duca s[ se ]ndoiasc[ de obiectivitatea adun[rii ]n ceea
ce prive=te respectarea regulilor adev[rului. O acuz[ ]n acela=i timp de
f[\[rnicie, de o conduit[ dominat[ de interese ]ntr-un domeniu at`t de neutru
ca al logicii. Insinuarea lui Cantemir la adresa logicii m`nuite, nu ]n spiritul
adev[rului absolut ci ]n spiritul intereselor individuale sau de grup, este grav[
=i trebuie re\inut[, pentru c[ devine o idee cheie ]n satira cantemirean[ la
adresa logicii timpului, a=a cum o ]nt`lnim numai ]n Istoria ieroglific[.
3
Adunarea repet[ principiul de logic[ amintit, subliniind c[ ar fi de
neconceput ca dou[ naturi diferite s[ fie exprimate de aceea=i substan\[, =i
ad[ug`nd, pentru concretizare, c[ nimeni n-a v[zut o pas[re (muntean)
transformat[ ]n patruped (moldovean) =i nici un patruped (moldovean)
pref[cut ]n pas[re (muntean). Trebuie respectat[, a=adar, concep\ia conform
c[reia nu este fireasc[ o transmuta\ie a „firilor“, adic[ nu este posibil[ o trecere
de la o specie la alta.
4
Duca este pus de Cantemir s[ fac[ o observa\ie de mare subtilitate, plin[
de consecin\e pentru logica tradi\ional[: +i eu eram convins — spune el — de
adev[rul acestui principiu aristotelic =i ca atare, socoteam =i eu ca toat[ lumea,
o adev[rat[ absurditate, o imposibilitate fireasc[ (a=a s-ar traduce expresia
Istoria ieroglific[. Vol. I 53
1
La aceast[ ]nsu=ire, specific natural, face apel Duca, atunci c`nd afirm[
c[ f[r[ temei l-au izgonit din cele dou[ elemente care ]i erau proprii: aerul
(prin ]nrudirea cu Br`ncoveanu) =i p[m`ntul (se considera moldovean, ]ntruc`t
mama sa era moldoveanc[). Ca atare schimbarea nu poate fi numit[ una
oarecare, deoarece el, Duca, are o natur[ dubl[ ]n mod natural, put`nd deveni,
la libera sa alegere, c`nd muntean, c`nd moldovean, ceea ce ar ]nsemna c[ el
ar putea candida cu acela=i drept la domnie =i ]n Moldova =i ]n |ara
Rom`neasc[.
2
Dac[ el este dotat cu asemenea calit[\i de excep\ie (hiri=ie: ]nsu=ire,
specific natural) =i i se face totu=i o nedreptate at`t de mare ca alungarea din
drepturile sale, Duca se ]ntreab[ cum va judeca adunarea cazul cuiva care
este lipsit de orice fel de ]nsu=ire natural[ ]n raport cu sine? Aluzia este,
evident, la persoana aceluia=i Mihai Racovi\[. Termenul hiri=ie anun\[
]nceputul folosirii metodologiei porfiriene ]n aplicarea criteriilor logice pentru
judecarea lucrurilor.
3
Regul[ de baz[ ]n teoria ra\ionamentului: concluzia trebuie s[ urmeze
premiselor.
4
Duca precizeaz[ cine este persoana: Stru\oc[mila, deci o unire ]ntre stru\
=i c[mil[, o abera\ie, un nonsens, o structur[ absurd[ de ]nsu=iri (“minune“),
care nu era altul dec`t Mihai Racovi\[, candidatul sus\inut de Br`ncoveanu,
Mihai Racovi\[ va domni de trei ori ]n Moldova (1703—1705, 1707—1709,
1715—1716) =i de dou[ ori ]n |ara Rom`neasc[ (1730—1731; 1741—1744).
Istoria ieroglific[. Vol. I 55
1
Vidra judec[ ]n privin\a Stru\oc[milei cu ajutorul categoriilor
metodologice ale lui Porphyriu (“cinci glasuri a lui Porfirie“), pentru a dovedi
c[ asocierea celor dou[ nume constituie o abera\ie logic[ =i o imposibilitate
fireasc[. Porphyrios (234—305), filozof neoplatonic, din =coala alexandrin[,
elev al lui Plotin. Sub numele lui circula, pe la ]nceputul evului mediu, un
compendiu asupra logicii aristotelice — numit al lui Pseudo-Porphyriu,
cunoscut =i ]n lumea constantinopolitean[ ]n vremea lui Cantemir. Cele cinci
categorii metodologice care ]i poart[ numele (quinque voces Porphyrii) sunt
(termenii din paranteze apar\in lui Cantemir): genus (neamul), species (chipul),
differentia (deos[birea), proprium (hiri=), accidens (t`mplarea)
2
F[r[ a trage ultimele concluzii din atacul ]ni\iat, cu ajutorul logicii, la
adresa Stru\oc[milei, Duca acuz[ adunarea din 1703 c[ a fost convocat[ cu
scopul de a impune voin\a tiranic[ a lui Br`ncoveanu.
3
Marginile g`rlelor: F[nariul |arigradului (D.C.) — Fanar, cartierul grecesc
al Istanbulului, din care s-au recrutat, ]n secolul al XVIII-lea, domnii fanario\i
din Muntenia =i Moldova. De men\ionat c[ Duca nu a r[mas ]n Fanar, ci a fost
surghiunit de turci la Cavalla. Nu s-a mai ]ntors niciodat[ ]n Moldova.
56 Dimitrie Cantemir
1 2
de pustiiul Aravii , carea, dup[ siloghizmul Vidrii, lucrul cu ispi-
ta ]ntr-acesta chip dovediia, dzic`nd: „Vidra pentru Stru\ au pus
socotele loghice=ti, dar[ eu s[ v[ spui ce au v[dzut ochii ar[pe=ti3.
Eu =i Stru\ocamila ]mpreun[ la pustiile Araviii l[cuim. }n p[r\ile
1
C[prioara de Aravia: Dimitra=co Caragea (D.C.). Din „Povestea Camilo-
pardalului pentru apa Nilului“, alegorie inserat[ ]n Istoria ieroglific[, ]n care
cadrul vie\ii politice din ambele \[ri rom`ne=ti este deplasat ]n Africa, ar rezulta
c[ Aravia ar simboliza Moldova, iar Livia (Libia), |ara Rom`neasc[. }n cazul
de fa\[, „pustiile Araviii“ ar constitui doar fundalul conceput ad-hoc pentru
nara\iunea ce urmeaz[. „C[prioara de Aravia“ ar indica deci un Dimitra=co-
Caragea de loc din Moldova, ceea ce este adev[rat, ]ntruc`t acesta fusese
dreg[tor ]nsemnat ]n vremea lui Antioh Cantemir; ]n povestire el este prieten
devotat al familiei Cantemir, ]n special al lui Antioh.
2
Siloghizmul: mazilie unuia =i domnie altuia (D.C.) semnific[ mazilirea lui
C. Duca, faptul av`nd loc pe la mijlocul lui iunie 1703, ceea ce denot[ c[
adunarea de la Arn[ut-chioi are loc dup[ aceast[ dat[, ea \in`nd p`n[ ]n luna
august a aceluia=i an, c`nd Mihai Racovi\[ este numit domn.
3
Istoria ieroglific[ devine, prin adunarea animalelor, un fel de tribunal al
eficien\ei =tiin\elor vremii. Astfel, o dat[ cu interven\ia lui C. Duca, logica ]=i
dezv[luie contradic\iile metodologice, oscil`nd ]ntre factura aristotelic[ pur[
=i cea porfirian[, l[sat[ de-abia ]n schi\[; ea p[r[se=te ]n acela=i timp in nuce
avantajele oferite de exemplele de via\[, care ar fi obligat-o la o ]n\elegere
dialectic[ a metodei. Dar prin interven\ia lui Dimitra=co Caragea, Cantemir
reabiliteaz[ empirismul ca metod[ — de altfel o mare ]ndr[zneal[ ]n fa\a
logicii, adev[rul trebuind s[ treac[ prin proba (“ispita“) sim\urilor =i mai ales
a v[zului, c[ruia ]i cere o deosebit[ perspicacitate (“ochi ar[pe=ti“: acuitate
vizual[; expresia vine de la proba arab[ a control[rii acuit[\ii vizuale, un ochi
bun trebuind s[ perceap[ pe Alcor, o stea de m[rimea a =asea, aflat[ l`ng[
cea de a doua stea din oi=tea Carului Mare).
}n acest spirit, C[prioara de Aravia este pus[ de scriitor s[ declare c[ nu
va discuta despre Stru\oc[mil[ cre`nd, ca Vidra, probleme sau folosind criterii
de logic[, ci, dimpotriv[, nu va spune despre straniul personaj dec`t ceea ce
a v[zut cu propriii s[i „ochi ar[pe=ti“. Rostul interven\iei acestui personaj
este de a demonstra empiric incapacitatea =i slaba dotare natural[ a Stru\o-
c[milei. Se vede, din aceast[ interven\ie, ata=amentul personajului respectiv
fa\[ de interesele Cantemire=tilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 57
1
acelea c`mpii niciodat[ cu paji=te nu ]nverdzesc, ce pururea cu
mari n[sipi=uri g[lbenesc. C[ de s-ar =i na=te vreun fel de buruian[,
de mari holburule, carile v`ntul austrului scorne=te, s[ acop[r.
C[ci ]ntr-alt chip cineva s[-i numasc[ nu va putea, f[r[ numai
sau mun\i cl[titori, sau c`mpi nest[tori le va dzice. Deci cu
v`nturile pre acolo mut`ndu-s[ =i locurile, alt feliu de copaciu
sau de buruian[ de mare gr[m[direa n[sipului aceluia neacope-
rit[ s[ r[m`ie nu poate, f[r[ numai ]nal\ii copaci carii finici s[
cheam[, ]n carii nici od`n[oar[ Strutocamila urcat[ a videa nu
mi s-au t`mplat. +i nu numai ]n v`rvul finicului2 (carile ]ntr-acele
p[r\i odihna =i aciuarea a tuturor zbur[toarelor ieste), ce a=e=i
nici un cot de la fa\a p[m`ntului ]n aer ridic`ndu-s[ nu l-am
v[dzut. }nc[ =i alta (carea mai mult ieste de mierat), c[ de multe
ori arapii asupra noastr[ gonitoare scornind3, pre am`ndoi o dat[
1
}ncepe descrierea peisajului exotic torid, specific Saharei =i Arabiei, dovad[
a influen\ei exercitate de Orient asupra lui Cantemir. Tema peisajului exotic
va fi ]nt`lnit[ =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“.
2
Finicul: cinstea numelui (D.C.) — Dimitra=co Caragea afirm[ c[ Mihai
Racovi\[ nu s-a bucurat p`n[ acum de un prestigiu deosebit, nici de stima =i
aprecierea muntenilor (finicul mai ]nseamn[ la cheie „odihna =i aciuarea a
tuturor zbur[toarelor“) =i nici ]ntre moldoveni nu s-a ridicat prea mult pe
scara social[ (afirma\ie inexact[, deoarece Mihai Racovi\[ ]ndeplinise func\ii
]nalte =i ]n timpul lui Constantin Cantemir, cu a c[rui fiic[, Safta, se c[s[torise.
D. Cantemir ]l ura ]ns[ acum pe fostul s[u cumnat, pentru c[ trecuse de
partea adversarilor munteni, f[c`ndu-le jocul politic prin acceptarea candi-
daturii la domnia Moldovei, domnie la care fra\ii Cantemir socoteau c[ ar
avea dreptul ]n exclusivitate).
3
}n cadrul peisajului exotic are loc o v`n[toare a arapilor ]mpotriva
Stru\oc[milei, episod cu totul fictiv, pentru a sublinia neputin\ele fire=ti ale
acesteia. Dup[ cum vom vedea mai departe, demonstrarea incapacit[\ii
Stru\oc[milei — tem[ de mare tensiune ]n discu\iile adun[rii animalelor —
]=i avea rostul de a convinge asisten\a c[ Mihai Racovi\[ nu era dotat cu nici
o calitate pentru func\ia de domn. Tema v`n[torii ]n mediul exotic o vom
]nt`lni =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, bine]n\eles sub
alt[ form[ =i cu alt[ semnifica\ie.
58 Dimitrie Cantemir
voroav[ tocmitoare, dar[ ]nc[ mai rea ieste c`nd purcede din lip-
sa =i ne=tiin\a cuvintelor trebuitoare) =i acmu mai mai tot cuv`ntul
s[ curma =i tot r[spunsul ]mpotriva Corbului =i toat[ gura mai
mai s[ astupa (c[ precum =tiin\a lucrurilor ieste lumina min\ii,
a=e ne=tiin\a lor ieste ]ntunecarea cuno=tin\ii).
+i acmu cu toatele mai mai dup[ voia Corbului s[ l[sa, de toat[
]mpotrivirea s[ p[r[siia =i toat[ ]ntrebarea cu at`ta s[ potoliia,
de n-ar fi Ciacalul1 c[tre Hulpe2 cum mai cur`nd alergat. Carile,
la d`nsa lipindu-s[: „Frate Hulpe, dzis[, po\i r[bda ca ]ntre pasiri
dihanie mai cu socoteal[ =i mai cu me=ter=ugul loghic[i3 dec`t
]ntre noi s[ s[ afle? (c[ nu ieste ]n lume cuv`nt at`ta de iste\,
sau lucru a=e de cu pre\, ca carile vreodat[ s[ nu mai fie fost sau
a nu mai fi de acmu ]nainte s[ poat[)“. La aceasta ]ntrebare a
Ciacalului r`s[ Hulpea pe supt must[\i =i ]n grab[ greu r[spuns[
(c[ci la ]ntrebarea grabnic[, greu sfat a da, s[mn de minte
ascu\it[ ieste) =i dzis[: „De n-a=i avea frica Vulturului, c`nd ceva
din col\ii miei pe ciolanele st`rvului ar r[m`nea, atuncea =i Cor-
bul de uscate vinele goalelor ciolane clon\ul =-ar cioc[ni. Ce doa[
lucruri sint carile la ival[ a m[ pune m[ opresc: unul, c[ci c[
din fire mai bucuroas[ sint cu me=ter=ugul dec`t cu t[riia a m[
sf[di, altul, c[ci totdeauna voia Vulturului a c[uta m-am obi-
ciuit, pentru c[ci adese la un osp[\ =i la o mas[ am`ndoi a ne
osp[ta s-au t`mplat. +i a=e adese ]n m`nc[ri =i ]n b[uturi ]mpre-
unarea spre cinstea politiceasc[ =i dragostea ]n fa\[ prietineasc[
1
Maxut serdarul este cel care ia ini\iativa, deocamdat[ ]n culise, de a
forma un curent de opinie antibr`ncoveneasca din partea boierimii moldovene;
semnificativ c[ tocmai +acalul, devotat Cantemire=tilor, este pus de scriitor s[
fac[ acest lucru.
2
Ilie |ifescu.
3
Logica fiind regina =tiin\elor timpului, este normal ca s[-i fie pomenit
numele ]n competi\ia de valori a celor dou[ tabere ale adun[rii: moldovenii =i
muntenii; de altfel, scriitorul ]nsu=i era, deja de c`\iva ani, autorul unui
compendiu de logic[ (Compendiolum universae logices institutionis).
62 Dimitrie Cantemir
1
a ar[ta m[ sile=te (c[ci dragostea cump[rat[ pre bani sau pre
m`nc[ri =i b[uturi ]n sf`r=itul acelora =i ea s[ sf`r=e=te. Iar[ dra-
gostea din suflet adev[rat[ ]n s[r[cie =i ]n foamete slujba vred-
niciii ]=i arat[). Deci, de vii vrea s[ m[ ascul\i, supt piielea Ciaca-
lului pune me=ter=ugurile Vulpii =i gura ta gr[iasc[, fie duhurile
]mping[toare ale mele.“
Ciacalul, acestea de la Vulpe audzind, dzis[: „Eu dup[ cuv`ntul
t[u =i ]n fundul m[rii a m[ afunda =i ]n mijlocul focului a m[
arunca =i nicicum vie\ii mele a cru\a nu m[ voi feri. Numai pre-
cum to\i cei cu socoteal[ ]n lume, a=e =i eu, nu numai pentru ago-
nisirea, ce =i pentru paza cinstei m[ nevoiesc (c[ci spre agoni-
sirea =i c`=tigarea cinstei sudorile trupului destule sint, iar[ spre
paza nebetejirii ei lacr[mi de singe trebuiesc) (c[ cu multul mai
pre lesne ieste cetatea cinstii a dob`ndi dec`t pre aceea=i despre
nenum[ra\ii nepriietini a o str[jui =i nebiruit[ a o p[zi). De care
lucru socotesc c[ macar[ cu duhurile tale viteje=te cinstea cuv`n-
tului spre stricarea siloghizmului Corbului voiu agonisi, =i hriz-
murile ce sint ]n triposul lui Apolon ]ntemeiate pre lesne ]m va fi
a le f[r`ma =i ]n toate stram\ile a le destr[ma, numai spre cele
mai urm[toare una m[ face mai tare =i cu tot deadinsul a socoti,
adec[ cuv`ntul carile ]m dzis[=i, precum cinste Corbului de frica
Vulturului dai. Deci de-\i ieste g`ndul ]ntr-aceast[ socoteal[ =i de
1
}ncepe s[ se contureze de pe acum conduita lui Ilie |ifescu: calcul
oportunist, pruden\[ ]mpins[ p`n[ la meschin[rie, poltronerie, preferin\a
pentru strategeme =i mijloace subterane ]n locul luptei drepte ]n problemele
de via\[. Dup[ cum se va vedea mai departe, scriitorul prefer[, ]n cele mai
multe cazuri, ca ]ns[=i Vulpea s[-=i fac[ o autocaracterizare. Ilie |ifescu caut[
s[-=i motiveze comportarea, invoc`nd natura circumstan\elor =i imperativul
unor obliga\ii de onoare. Astfel, el declar[ c[ nu poate lua atitudine pe fa\[
]mpotriva lui Br`ncoveanu, ]ntruc`t, pe de o parte, ]i este fric[, iar, pe de alta,
trebuie s[-i fie recunosc[tor pentru ospitalitate, ceea ce era adev[rat, |ifescu
fiind unul din boierii moldoveni care se refugiaser[ la Bucure=ti de frica lui
Constantin Duca.
Istoria ieroglific[. Vol. I 63
vii s[-i p[ze=ti cinstea nebetejit[, mie lucrul acesta p`n[ mai pre
urm[ f[r[ primejdie s[-m fie socotesc c[ nu va putea (c[ de multe
ori s-au t`mplat ]ntr-]nima ce ]ntr[ frica nepriietinului afar[
scoate dragostea priietinului). De care lucru, sau vr`nd, sau
nevr`nd, ]ntr-o parte d`ndu-te, eu f[r[ nici un agiutoriu ]n gura
=i vrajba precum a Corbului, a=e a altora carii caut[ ]n gura Cor-
bului voiu c[dea. +i a=e atuncea te vii ar[ta c[ cu m`na altuia
=erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva
jeraticului m-ai f[cut.“1
Hulpea dint`ia= dat[ cu bl[st[mi =i cu giur[m`nturi pre Cia-
cal dintr-acestea prepusuri a scoate ]ncepu (c[ giur[m`nturile ]ntre
muritori pentru alt[ nu s-au scornit, f[r[ numai supt numele mare-
lui Dumnedz[u, demonul mai pre lesne me=ter=ugurile sale s[-=i
lucredze) (c[ unde ieste inima curat[, nici ]nt`i giur[m`ntul, nici
pre urm[ vicle=ugul sau c[lcarea giur[m`ntului ]ncape). Hulpea,
dar[, ]ncep[tura voroavii ]ntr-acesta chip f[cu: „Iubite priietine,
nu cu div[ ]\i par[ pentru c[ci dzi= c[ cinstea Corbului pentru
frica Vulturului p[z[sc (c[ci lucrurile ]ntre muritori nu at`tea s[
ispr[vesc ce le pofte=te voia, ca c`te s[ lucreadz[ ce le d[ m`na =i
vremea).2 Pentru care lucru nu numai a Corbului =i a Vultu<ru>lui,
ce de multe ori =i a Cuco=ului voie caut, =i dup[ ]nd[m`narea
vremii cinste =i inchin[ciune a-i da pociu3, dup[ v`nt ]ntorc`nd
1
Acuz`du-l c[ urm[re=te s[ scoat[ castanele din foc cu m`na altuia, Maxut
serdarul declar[ interlocutorului s[u c[, de=i ar putea s[ anuleze efectul tuturor
silin\elor lui Br`ncoveanu (]nzestrate cu autoritatea oracolelor lui Apollo de
la Delfi), nu procedeaz[ astfel, din pruden\[. Este de remarcat felul cum
scriitorul =tie s[ sugereze psihologia omului pus ]n situa\ia de a lua atitudine
]mpotriva autorit[\ii politice.
2
Vulpea ]=i motiveaz[ oportunismul ]n via\[, invoc`nd limitele voin\ei
omene=ti ]n fa\a ]mprejur[rilor.
3
Vulpea merge a=a de departe cu oportunismul ]nc`t ]ncearc[ s[ fac[ pe
plac nu numai unor factori de for\[ ca Vulturul =i Corbul, ci =i Coco=ului,
adic[ =i unor persoane cu putere ne]nsemnat[.
64 Dimitrie Cantemir
1
De=i nu-i iube=te pe munteni, Ilie |ifescu caut[, totu=i, amici\ia lor, ]ntruc`t
este silit de ]mprejur[ri; atunci c`nd nu vor mai fi puternici, ]=i va schimba,
desigur, =i el comportarea; de remarcat motivarea ambelor atitudini cu maxime
populare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 65
1
|ifescu face un amplu =i sinistru portret lui Br`ncoveanu, totul exprim`nd
ura =i cruzimea at`t fa\[ de moldoveni, c`t =i fa\[ de munteni, dezv[luind o
l[comie mai mare dec`t a alchimi=tilor care urm[reau s[ transforme totul
]n aur.
2
Din cauza acestei l[comii, Br`ncoveanu n-ar putea niciodat[ p[stra o
prietenie =i nici s[ aduc[ cuiva fericire.
3
In ]mprejur[ri grele, Ilie |ifescu =i Maxut serdarul fuseser[ deci ]mpreun[.
Maxut este invitat s[-=i aduc[ aminte c[, fa\[ de el, |ifescu a ar[tat ]ntotdeauna
sinceritate =i bune inten\ii.
66 Dimitrie Cantemir
curata mea c[tr[ tine inim[ precum ieste, cunoa=te (precum Hul-
pea mai mult ]n =uv[i\i dec`t ]n fug[ nedejduie=te, a=e inima vi-
clean[ mai mult acoperit dec`t aieve gr[ie=te) =i spre ridicarea a
c[dzutei cinstei a tot neamul dobitoacelor =i jig[niilor, pre c`t
po\i ]n lucru =i ]n cuv`nt, te nevoie=te1 (c[ toat[ slava =i lauda
numelui cea mai de frunte ieste, c`nd cineva cu ostenin\ele carile
pentru mo=iia sa sudorile =-au v[rsat =i pentru neamul s[u toate
primejdiile ]n sam[ n-au b[gat)2. Iar[ eu cu curat[ inim[ m[ giu-
ruiesc c[ ]n toate agiutoare =i ]mpreun[ lucr[toare =i ce ieste capul
lucrului spre toate primejdiile priimitoare =i suferitoare voi fi.“,
S[racul Ciacalul, macar c[ =i el de viclean ieste l[udat3, ]ns[
„cu buc[\eaoa dulce a Vulpii ]nghi\i =i undi\a otr[vii amar[ (c[ci
precum dec`t dreptul s[ poate afla altul =i mai drept, ase =i dec`t
Vicleanul ieste altul =i mai viclean). +i a=e el ]n=el`ndu-s[ =i de la
Vulpe ce va gr[i foarte bine ]nv[\indu-s[, ]n mijlocul theatrului
cu mare ]ndr[zneal[ ie=i =i ]naintea tuturor gloatelor cuvinte ca
acestea f[cu4:
1
Ilie |ifescu sf[tuie=te pe Maxut serdarul s[ ia atitudine ]mpotriva lui
Br`ncoveanu pentru ridicarea prestigiului moldovenilor, adic[ ]n vederea
scoaterii Moldovei de sub tutela acestuia, demonstr`ndu-i c[ o asemenea
interven\ie se impune ca un act patriotic care cere ca primejdiile s[ nu fie
luate ]n seam[.
2
Adev[ratul prestigiu ]l dob`nde=te cineva c`nd d[ dovad[ de patriotism,
jertfindu-=i totul pentru neam =i pentru \ar[. De observat cum fricoasa Vulpe
pledeaz[ pentru jertfa patriotic[ atunci c`nd este vorba de altul.
3
Nu numai Ilie |ifescu, dar =i Maxut serdarul trecea drept un om inteli-
gent =i =iret.
4
}n timp ce la=ul |ifescu r[m`ne ]n umbr[, Maxut ia p`n[ la urm[ cuv`ntul
=i, d`nd dreptate demonstra\iei lui Duca ]mpotriva sprijinului acordat de
Br`ncoveanu Stru\oc[milei, demonstreaz[ =i el c[ protejatul domnului |[rii
Rom`ne=ti nu poate fi nici muntean =i nici moldovean adev[rat. }n realitate
domnul mazilit este deosebit de ]nzestrat pentru domnie. Ca urmare, dac[ un
domn at`t de corespunz[rtor ca Duca a fost eliminat =i dintre moldoveni =i
dintre munteni, cu at`t mai mult trebuie ]nl[turat[ Stru\oc[mila, a carei fiin\[
nefireasc[, absurd[ ar trebui situat[ undeva ]n afara lumii noastre.
Istoria ieroglific[. Vol. I 67
1
Abord`nd, ca =i Daca, silogistica Corbului, pentru a-i demonstra
netemeinicia, Maxut, mai meticulos ]n observa\ie dec`t Vidra =i mai metodic,
scoate ]n eviden\[ faptul c[ din ra\ionamentul domnului |[rii Rom`ne=ti
lipse=te de fapt o premis[, ceea ce ]nseamn[ c[ acesta apeleaz[ la entimem[
(pe care Cantemir, la scar[, o define=te ca „siloghism ritoricesc“); Corbul se
folosea, prin urmare, ca un retor =i nu ca un logician adev[rat de aceast[
modalitate de exprimare a adev[rului.
2
Dup[ ce ]i arat[ valoarea metodologic[ fa\[ de silogistic[, u=or de convertit
]n formule logice convenabile, =i dup[ ce face o teorie a hiri=iei (specific firesc,
proprium ]n terminologia porfirian[), unde accentul cade pe defini\ia ei (de
re\inut: „hiri=iia s[ cuvine totului, fiec[ruia pururea“, ceea ce s-ar exprima
prin: specificul natural este obligatoriu pentru sfer[ ]n ]ntregul ei =i pentru
fiecare individ ]n parte, f[r[ nici o excep\ie), Maxut trece la aplicarea acestei
categorii porfiriene ]n situa\ia Stru\oc[milei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 69
1
Cantemir cere ca omul s[ fie pre\uit nu dup[ ascenden\a sa nobiliar[, ci
dup[ valoarea sa real[, dup[ calit[\ile individuale.
2
Un principiu ]ndr[zne\: ]n conduita uman[, prioritate trebuie s[ aib[
adev[rul =i nu supunerea necondi\ionat[ fa\[ de absolutismul domnesc
(aceasta ]nseamn[ =i negarea posibilit[\ii de adev[r a silogisticii, ]n m[sura ]n
care aceasta devenea o aliat[ a voin\ei absolute =i arbitrare).
3
O idee directoare ]n gnoseologia cantemirian[: necesitatea de a judeca,
a=adar, dup[ cerin\ele adev[rului, ]n conformitate cu „firea“, cu legile =i regulile
impuse de natur[. Firescul, regula naturii devine, astfel, ]mpotriva forma-
lismului logicii scolastice, un criteriu =i un imperativ al unei judec[\i care te
conduce spre adev[r. Aceast[ necesitate a orient[rii g`ndirii spre firesc =i nu
spre procedee formale a fost schi\at[ =i mai ]nainte prin Vidra, care cerea
]ntoarcerea de la principii abstracte la exemplele oferite de via\[.
4
Libertatea total[ poate fi folosit[ de unii spre a-=i da fr`u liber pornirilor
rele =i nu spre satisfacerea exigen\elor adev[rului. Pornirile rele ale omului
— tr[s[tur[ individual[ — =i libertatea total[ — un factor social — ar consti-
tui, dup[ opinia lui Cantemir, dou[ surse posibile ale tendin\ei umane spre
72 Dimitrie Cantemir
1
Lupu Bogdan consider[ c[ adunarea, ]n loc s[ solu\ioneze problema
succesiunii la tronul Moldovei, a ]ncurcat =i mai r[u lucrurile, dezl[n\uind =i
mai mult patimile, interesele =i urile care ]n mod obi=nuit ]nveninau rela\iile
omene=ti.
2
Cantemir, prin Lupu Bogdan, subliniaz[ rolul nefast al ]nvidiei =i intrigii
]n via\a noastr[ politic[ de atunci, avertiz`nd c[ permanentizarea acestor
obiceiuri =i practici detestabile va duce la distrugerea celor dou[ \[ri rom`ne=ti,
bine]n\eles, prin accentuarea dependen\ei fa\[ de turci.
3
Pentru a salva „publica“, adic[ statul, de asemenea efecte nefaste,
Cantemir propune m[suri radicale, merg`nd p`n[ la exterminarea intrigan\ilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 75
1
Am[nunte interesante date de Lupu Bogdan despre unele personaje,
precum =i despre mobilurile patimilor m[runte care produceau vrajb[: Dimachi
era cunoscut de c[tre to\i ca foarte lacom, capabil de orice spre a-=i satisface
aceast[ pornire. El se ridic[ ]mpotriva lui C. Duca, fostul s[u st[p`n, ]ntruc`t
se temea de concuren\[ ]n propriile afaceri din capitala Imperiului Otoman,
mai ales dac[ acesta ar fi revenit pe tronul Moldovei; Burnaz postelnicul, din
cauza infirmit[\ii sale, este invidios pe oricine, c[ut`nd ]ntotdeauna s[ fac[
r[u =i s[ nu-=i respecte prieteniile.
76 Dimitrie Cantemir
crede\i c[, de s-au am[git ochii prostatecului, nici Vidra, nice pi-
ielea Vidrii fiin\a sa =-au schimbat. C[ firea ]n lucruri nu ]n celea
ce-=i r[duce, ce ]n celea ce ieste s[ socote=te. (C[ t`mpl[rile pre-
cum vin, a=e s[ =i duc, deasupra ipohimenului, nicicum fiin\a-i
stric`nd)1, ce toate acestea alt[ nu fac, f[r[ numai (din zavistie
]mponci=ere, din ]mponci=ere n[du=al[ =i asupreal[, din asupreal[
g`nduri de =uv[ial[ =i cuvinte de r[zsuflare s[ scornesc), precum
B`tlanul asupra Vidrii cu Brebul ]n p`r[ =i m[rturie s-au ]mpreu-
nat, Ciacalul =i C[prioara partea Vidrii \iind, siloghizmul Corbu-
lui au r[zsipit =i mii de mii de oc[ri ]mpotriva Strutocamilii au
scornit. Aceasta iar[=ile mai mult prin mijlocul gloatelor de s[ va
t[v[li, sau ea, sau alta ]n locul ei, de n[caz ]mping`ndu-s[, asu-
pra al\iia alt[ ceva mai mult =i mai de ocar[ poate s[ g`r`iasc[.
+i a=e ]n toat[ g`lceava ]ntorc`ndu-s[, o cl[tire nest[tut[ =i neo-
bosit[ ]ntre to\i s[ va scorni.
+i de ciia urmadz[ ]ntre ]mp[ra\i nu numai pentru Liliiac
sc`nteile ]mpotrivirii a sc`ntiia, ce ]nc[ =i pentru Fili2 =i Inorog3
p`rjolul m`niii =i pojarul izb`ndii a s[ a\i\a. Care lucru, numele
adun[rii fericite ]n porecla r[zsipei nefericite f[r[ gre= va muta4.
1
Se repet[ un principiu de logic[: ]nt`mplarea nu afecteaz[ substan\a; ca
atare, asem[narea dintre lucruri („r[ducerea“) — form[ a ]nt`mpl[rii, ea
exprim`nd deci o ]nsu=ire ]nt`mpl[toare, nu esen\ial[ — nu constituie un
factor al identit[\ii lor, aceasta fiind dat[ de substan\[.
2
Filul, elefantul: Antioh vod[ (D.C.) — Antioh Cantemir, fratele scriitorului,
domn al Moldovei ]ntre 1695—1700. Acesta f[cea demersuri pentru reocu-
parea scaunului domnesc ]n ]mprejur[rile vacan\ei din 1703. Scriitorul
nume=te pe fratele s[u elefant, ]ntruc`t, cum afirm[ =i izvoarele timpului, era
un om mare la trup.
3
Irod, Inorog, Monocheros: Dumitra=co vod[ (D.C.) — este vorba de
scriitorul ]nsu=i, c[ruia ]i pl[cea s[ se ascund[ de preferin\[ sub ieroglifa
Inorog. +i el va face demersuri pentru reocuparea domniei, fie ]n Moldova,
fie ]n |ara Rom`neasc[, ]n acelea=i ]mprejur[ri.
4
}n adunare, pe de o parte, s-a realizat o coalizare a lui Dimachi =i Burnaz
]mpotriva lui C. Duca, pe de alt[ parte, o alian\[ a lui Dumitra=co Caragea
cu Maxut pentru ap[rarea aceluia=i Duca. }mpreun[ urm[reau s[ distrug[
Istoria ieroglific[. Vol. I 77
1
Loc alb ]n manuscris.
2
Adic[, oricum =i-ar demonstra punctul de vedere, fie pe baza unei
silogistici corecte, a=a cum cere Aristotel, fie folosindu-se de sofisme, acest
lucru este f[r[ nici o importan\[, din moment ce orice ar gr[i Corbul, spre
nenorocirea altora gr[ie=te.
3
Spre deosebire de Lupu Bogdan, care vorbise cu pruden\[, Ilie |ifescu
atac[ direct pe Br`ncoveanu. El ]=i ]ncheie scurta sa interven\ie prin inversarea
silogismului Corbului, cu ]n\elesul direct de a face analiza de fond a premiselor
spre a vedea ]n ce m[sur[ aser\iunile lor au sau nu valoare de adev[r. Paranteza
sugereaz[ ]ns[ ideea c[ ele nu erau fundate pe adev[r.
4
Reflect`nd puterea de convingere a cuv`nt[torilor, to\i buni oratori,
adunarea este de p[rerea ultimului vorbitor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 79
dat[ gios s[-i r[m`ie nu priime=te, ]ns[ multe gr[ie=te, dar[ pu\ine
ispr[ve=te, la m`nie iute, la foame nes[turat[ ieste: dzic c[ vi\elul
]ntreg de-abiia ]i ieste de gustarea dimine\ii. Iar[ la osp[\ul
pr`ndzului cu taurul =i cu c[mila nu s[ satur[. Despre partea
stomahului a=e, iar[ despre partea sufletului cu multul mai mult
nes[\ios =i nes[turat ieste; prin olaturile ei alt[ jiganie nu numai
c`t a nu vie\ui, ce nici a trece f[r[ primejdie poate (c[ mai pre
lesne socotesc =i mai f[r[ primejdie cineva c[l[torie pre l`ng[
v`rtopile zmeilor =i b`rlogurile leilor a face s[ poat[ dec`t prin
hotar[le aceluia a trece carile pururea de foamea l[comiii s[
chinuie=te). Aceasta pasire, dar[, cu mare m`nie, mai mult din
stomahul tulburat dec`t din rostul f[r[ sfat, ]ntr-acesta chip cu-
vintele deodat[ cu balele ]=i stropiia1:
„Fi-s-ar c[dzut, o, priietinilor2, Lupul pildele sale ciobanului
s[ le v`ndz[ =i Vulpea pris[cariului b[tr`n ciumiliturile s[-=i arete.
Iar[ de ieste glasul Corbului spre s[mn r[u luat, cine va fi acela
carile s[ nu poat[ cunoa=te (c[ c`nd unuia veste rea de la cineva
]i vine, aceia=i veste altuia altul de bun[ ]i o duce), ce fie glasul
Corbului rea veste ]n urechile Lupului, Ciacalului, sau m[car[ =i
singur Leului, ]ns[ sint alte urechi carile, cu dragoste priimindu-l,
cu dulce ]n c[mara inimii sale ]l ascund. Iar[=i =i amintrilea, c[
de=i peste tot =i tuturor glasul Corbului ieste nepl[cut, avem ]ntre
noi Co\ofana3, c[riia din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire
1
Cucunozul este sp[tarul Mihai Cantacuzino. Din portretul satiric, f[cut
de scriitor, rezult[ c[ importantul boier era un om cu planuri mari, trufa=,
m`nios, lacom =i r[u, care ]=i propunea multe =i ispr[vea pu\ine; descrierea
corespunde ]n mare m[sur[ adev[rului.
2
Mihai Cantacuzino \ine o cuv`ntare plin[ de arogan\[, amintind
participan\ilor la adunare c[ au fost chema\i pentru a se supune f[r[ cr`cnire
voin\ei =i puterii lui Br`ncoveanu.
3
Co\ofana: gramaticul muntenesc (D.C.) — socotim c[ nu este vorba de o
persoan[ anumit[, sensul frazei put`nd fi: dac[ vou[ nu v[ place ce spune
Br`ncoveanu, avem noi scriitorii no=tri de cancelarie =i cronicarii, care scriu
despre domnul lor numai de bine. Se =tie, din izvoare, c[ Br`ncoveanu avea
80 Dimitrie Cantemir
mul\i secretari =i nu era lipsit nici de cronicari ai cur\ii, unul dintre ace=tia
fiind Radu Greceanu, fratele lui +erban Greceanu (Blend[ul).
1
Cuvinte jignitoare la adresa boierimii moldovene, aflate sub protec\ia
muntenilor. Br`ncoveanu schimba dup[ bunul s[u plac pe domnii Moldovei.
De re\inut amenin\area c[ gurile celor recalcitran\i vor fi astupate nu cu
„siloghizmuri loghice=ti ce cu porunci ]mp[r[te=ti“, o dat[ ce domnul \[rii „a=e,
va, a=e porunce=te s[ s[ fac[“. Adunarea, numit[ de scriitor, ]n alt[ parte,
„democratie“, era, a=adar, un simulacru democratic al unei hot[r`ri autocratice
dinainte stabilite =i irevocabile; nici vorb[, deci, de o alegere liber[. Afirma\ia
de mai sus mai are =i un alt ]n\eles, din perspectiv[ metodologic[: logica devine
instrument al puterii, =i ca atare utilizarea ei este un act de simpl[ formalitate.
Istoria ieroglific[. Vol. I 81
1
Cornul cel de putere (prin analogie cu cornul abunden\ei): pecetea domniii
Moldovei (D.C.) — s[ se dea domnia lui Mihai Racovi\[, aflat de aici ]nainte
sub „ocrotirea Corbului cea tare“. Expresia „partea Corbului clironomia
Vulturului are“ trebuie ]n\eleas[ ]n sensul c[ Br`ncoveanu, din moment ce
are mo=tenire fireasc[ domnia |[rii Rom`ne=ti, nu poate pretinde =i pe cea a
Moldovei; ideea apar\ine, bine]n\eles, scriitorului, care vroia ]nl[turarea
amestecului muntean ]n treburile interne ale Moldovei.
2
O nou[ manifestare de adeziune lingu=itoare din partea boierimii
muntene fa\[ de voin\a lui Br`ncoveanu.
3
Jig[niu\a este un nume imposibil de identificat, scriitorul nesim\ind ne-
voia s[-l descifreze nominal. }n text este un „chip smerit“, apar\in`nd deci unei
categorii sociale inferioare =i f[r[ drept la conducerea societ[\ii; ]n acela=i timp,
tot ]n text, este l[murit[ ca „pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului“, deci un
fel de c[l[uz[ de v`n[toare, ]n vreme ce la scar[ „pova\a Leului“ este descifrat[
la r`ndul s[u „jelea =i tragerea (suferin\a —n.ed.) neamului moldovenesc“,
expresie ce ]ncurc[ =i mai mult lucrurile; ]n continuarea textului se mai spune
despre ea c[ face parte din r`ndul „sufletelor supuse“, adic[ din cea de a treia
tagm[, =i c[ are „voia legat[“, adic[ se afl[ sub interdic\ia manifest[rii libert[\ii
de voin\[ ]n via\a social[. Toate determin[rile date de scriitor ne ]ndrept[\esc
s[ vedem ]n acest nume un ins oarecare din lumea micilor boieri sau slujba=i,
reprezent`nd necazurile =i aspira\iile clasei sociale din care f[cea parte. Pentru
82 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir se ridic[ ]mpotriva mentalit[\ii curente care apreciaz[ omul
dup[ calit[\i fizice (datorate naturii =i nu meritelor personale) =i nu mintale,
=i care, de asemenea, pre\uie=te pe cei m`ndri =i ]ndr[zne\i la vorb[; este o
critic[ a valorilor sociale de tip feudal, calit[\ile fizice =i ]ndr[zneala fiind
unele din acestea.
2
Observa\ie just[: o minte str[lucit[ se poate ]nt`lni la un trup lipsit de
frumuse\e. Scriitorul, un intelectual de ]nalt nivel, subliniaz[ ori de c`te ori
se ive=te ocazia, necesitatea pre\uirii sociale a calit[\ilor intelectuale.
3
Solicit`nd s[ fie l[sat[ s[ vorbeasc[, Jig[niu\a ]=i motiveaz[ dorin\a pe
temeiul c[ nu cere ceva incompatibil cu rangul s[u social, ci consider[ c[
participarea sa la discu\iile din adunare vine din spirit de supunere, deoarece
cei mari hot[r`ser[ „ca ]n adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie“.
84 Dimitrie Cantemir
1
Expresia „]n palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu“ este o aluzie la
descenden\a lui Racovi\[, pe linie matern[, din familia Cantacuzinilor.
2
Pe baza ascenden\ei sale imperiale =i prin ]nsu=iri cum ar fi l[comia de
putere =i de „desf[t[rile lumii“, elemente prin care se ]nrudea =i se asem[na
cu familia =i profilul moral al Cantacuzinilor munteni — ironizeaz[ scriitorul
— Racovi\[ are tot dreptul la sprijinul muntean, put`nd chiar s[ pretind[ o
situa\ie superioar[ ]n raport cu restul boierimii muntene, aflat[ ]n stare de
inferioritate economic[ =i politic[ fa\[ de Cantacuzini, cei mai mari latifundiari
din |ara Rom`neasc[ ]n acea vreme.
3
Invitat[ de adunare, la sugestia Jig[niu\ei, s[ o aud[ „pentru sine ce
dzice =i ce socote=te“, adic[ s[ comunice ea ]ns[=i =i nu al\ii ce fel de fiin\[
este =i ce calit[\i ar ]ndrept[\i-o s[ revendice tronul domnesc, Stru\oc[mila,
din prostie, sugereaz[ Cantemir, ]=i d[ ]n vileag dorin\a de a deveni domn. De
observat aici cum, ]n timp ce Corbul =i Cucunozul r[m`n afecta\i de prostia
protejatei lor, ]ntreaga adunare devine, prin r`sul s[u, cutia de rezonan\[ a
spiritului satiric al scriitorului.
4
Reac\ia adun[rii este, a=adar, mult mai complex[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 87
1
Iar[ unul dintre gloate (din ceata dobitoacelor poate) glas ca
acesta ridic[: „O, priietini =i fra\i, la aceasta adunare ]mpreuna\i!2
Dumneaiei Strutocamila, precum ]n p[r\ile de gios3 (=i poate fi
sau supt, sau aproape supt br`ul ars4) s[ na=te =i tr[ie=te, tuturor
=tiut ieste. }n capul ai c[riia soarele lucru ]mpotriv[ au lucrat. C[
de s-ar fi n[scut ]n p[r\ile criv[\ului =i s[ fie tr[it ]n p[r\ile aus-
trului, c[ldura soarelui umedzala crierilor i-ar fi mai uscat, =i a=e
tidva capului spre ]ndesarea crierilor =i cuprinderea ]n\elegerii o
ar fi silit. Ce ea poate fi din fire capul uscat av`nd, ]n carile de au
=i fost vreo umedzal[ fireasc[, ar=i\a soarelui =i c[ldura austrului
porii pieii =i ]ncheiturile osului tidvei mai mult dec`t au trebuit
i-au de=chis. +i a=e, puterea c[ldurii cu pu\ina umedzal[ =i a crie-
rilor materie pre o parte ]i scotea, iar[ pre alt[ parte, ]n locul crieri-
1
Este nedescifrat de cheie, dar cu probabilitate un moldovean, ne sugereaz[
scriitorul („din ceata dobitoacelor poate“), ar putea personifica spiritul satiric
al scriitorului ]n demonstrarea prostiei =i inculturii Stru\oc[milei, a=a cum
Jig[niu\a personifica g`ndirea social-politic[ a lui Cantemir de pe pozi\ia
celor „mai de gios praguri“. Aceast[ demonstrare prezint[ =i elemente de
metodologie savant[, ]mbinat[ cu modelul eruditului renascentist —
exprim`nd pe Cantemir ]nsu=i — dar =i tr[s[turi specifice unei ]mbin[ri ciudate
de =tiin\[ medieval[ cu alta primitiv[ de tip popular, ceea ce ar explica
denumirea de „unul din gloate“. }n timp ce Racovi\[ r[m`ne singurul personaj
care ]ntruchipeaz[ prostia =i incultura, toate celelalte personaje, inclusiv acest
ins din „gloate“, sunt cultiva\i, chiar erudi\i, guralivi =i buni vorbitori, dup[
modelul eruditului scriitor.
2
}nceputul cuv`nt[rii omului din popor pare a fi o influen\[ a ora\iilor de
nunt[.
3
Expresia se refer[, probabil, la comuna sa de na=tere, Racova, aflat[ ]n
|ara de Jos. }n cadrul simbolicii cantemiriene, =tim c[ Moldova este Arabia,
a=a ]nc`t toat[ terminologia geografic[, ce urmeaz[, cap[t[ sens. Faptul c[
aceast[ simbolic[ este folosit[ =i aici =i nu numai ]n „povestea Camilopardalului
pentru apa Nilului“, se datore=te nevoii pe care a sim\it-o Cantemir de a explica,
de altfel ]njurios, prostia =i incultura viitorului domn.
4
Br`ul ars: meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului p`n[ la al Capri-
cornului (D.C.) — zona dintre cele dou[ tropice, ]nc[lzit[ puternic de soare.
88 Dimitrie Cantemir
lor, v`ntul sau aierul cl[tit ]ntra =i [=i] l[ca= vecinic ]n c[p[\in[-i
]=i afla (c[ci, precum f[r[ prepus =ti\i c[ ]n fire loc ceva de=ert a
s[ da nu s[ poate1) =i ase din v`ntul str`ns, v`nt sloboade (c[
cineva ce nu are, a da nu poate). }ns[, oricum ar fi, prostimei ei
iert[ciune a s[ da s[ cade, de vreme ce poate fi c[ categoriile
loghic[i n-au citit =i ]n c[r\ile =tiin\ii nu s-au z[b[vit2 (c[ celor ce
multe lum`n[ri ]n citeala c[r\ilor topesc, ochii trupului la videre
s[ t`mp[sc. Iar[ celora ce niciodat[ pe slove au c[utat, macar c[
vederea ochilor mai ascu\it[ =-au p[zit, ]ns[ ne=tiin\a ]n ]ntunericul
=i ]n tartarul necuno=tin\ii i-au v`r`t). Iar amintrilea de ar fi fost,
dup[ categoriia ce o a\i ]ntrebat, dup[ aceia ar fi =i r[spuns3. Ce
acmu ea la ]ntrebarea cein\ii, d[ r[spunderea c`tin\ii =i feldein\ii4.
A=ijderea voi o ]ntreba\i ce ieste, iar[ ea v[ r[spunde c`t ieste =i
]n ce feliu ieste (c[ r[spunderea c`nd nu s[ d[ dup[ ]ntrebare,
pu\in deos[be=te din voroava mutului cu a surdului). +i iar[=i voi
o ]ntreba\i ce dzice pentru sine, iar[ ea v[ r[spunde ce cere,
pofte=te =i pune ]n sine5. De care lucru socotesc urechile de
gre\oas[ cuvintele ei cu alt chip s[ v[ cur[\i\i (c[ pre c`t greu
bucatele v`rtoas[ stomahului slab aduc, pre at`ta nesuferire aduce
=i cuv`ntul nealc[tuit la urechea bine ascult[toare). Adec[, ]nt`i,
de ieste cu putin\[, a=e=i de tot =i ]ntrebarea voastr[ =i r[spunderea
ei de tot s[ s[ curme (c[ sufletul ]n\elept pre c`t gura cuvinte rele
1
Cantemir nu concepe spa\iul ca un vid absolut, a=a cum ]l considerau
atomi=tii, ci ca av`nd oarecare densitate, dup[ cum ]nt`lnim la Descartes.
2
Cantemir sus\ine despre Racovi\[ c[ nu ar fi fost un om ]nv[\at, insinu`nd
prin aceasta c[ nu ar avea dreptul la domnie, ]n mai multe locuri scriitorul
insist[ asupra culturii, ca una din condi\iile pe care trebuie s[ o ]ndeplineasc[
un domn.
3
Se subliniaz[ faptul c[ Stru\oc[mila n-a r[spuns p`n[ acum adecvat la
]ntrebarea care i-a fost pus[, insinu`ndu-se din nou prostia.
4
}ntreb[ri privind categoriile ontologice ale substan\ei, cantit[\ii =i calit[\ii,
dup[ cum se vede, o alt[ tipologie metodologic[ ]n determinarea indivi-
dualit[\ii lucrurilor, evident, tot de esen\[ aristotelic[.
5
}n acest fel r[spunsese Stru\oc[mila la ]ntrebarea sugerat[ de Jig[niu\[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 89
1
Cantemir este frecvent preocupat de modelul ]n\eleptului.
2
Principiu socratic: „cunoa=te-te pe tine ]nsu\i!“
3
}n batjocur[, reprezentantul gloatelor propune ca Stru\oc[mila s[ fie
scutit[ de a respecta canoanele metodologiei filozofice a timpului =i s[
r[spund[, ca orice prost =i necultivat, doar cum o cheam[. }n realitate,
Racovi\[, fost mare dreg[tor, se va dovedi, ca domn, un om inteligent =i
echilibrat, preocupat de dreptate, fin diplomat =i bun patriot, de=i, mai ales ]n
prima domnie (1703—1705), s-a ar[tat slab ]n fa\a boierilor.
4
Cazul vocativ (la cheie ]nt`lnim explica\ia: c[derea la gramatic[: slovene=te
padej, latine=te casus, (D.C.).
90 Dimitrie Cantemir
1
Dumitra=co Cavagea, de=i =tia desigur carte, nu se putea socoti un
reprezentant al culturii ]n acel timp, cum erau Ioan Comnen, Ieremia Cacavela,
Constantin Duca etc.
2
Se repet[ afirma\ia c[ Racovi\[ =i Caragea se cuno=teau foarte bine,
am`ndoi fiind, de altfel, pe vremuri, dreg[tori =i oameni de ]ncredere ai
Cantemire=tilor.
3
C[prioara de Aravia orienteaz[ acum discu\iile ]n jurul numelui de Stru-
\oc[mil[, Cantemir apel`nd astfel la etimologie, =tiin\[ la mod[ ]n acea vreme.
Istoria ieroglific[. Vol. I 91
1
oare, cine s-ar afla ]n lexicoanele etimologhice=ti ca ]nc[ =i mai
dintr-ad`nc =i mai curat numele ei s[ ne t`lcuiasc[?“
Deci unii dzicea: „Moimi\a Liviii2, c[ci ieste mai uimitoare
min\ii“. Al\ii dzicea: „Co=codanul Tharsisului vechiu3 (carea acmu
s[ dzice America) c[ci ]n instrumentul muzic[i poate c`ntece
alc[tuite a c`nta“. Iar[ al\ii dziser[: „Ba nici ace=tia ceva nu vor
ispr[vi, c[ macar c[ socoteala oarecum aceasta a ]n\elege le-ar
agiunge, ]ns[ limba spre ]nchipuirea cuv`ntului nu le agiunge4.
De care lucru, socotim c[ o jiganie ce poate ]nv[\a gramatica =i
organele limbii, schimbarea =i sunarea sileavelor a alc[tui pot (c[
multe agiunge mintea ascu\it[, carile limba f`icav[ =i slab[ a le
vorovi nu poate). Ca aceasta dar[ socotim c[ numai Papagaia5
1
Lexicoanele sau dic\ionarele, ]ntocmite dup[ criteriul etimologic, erau
un fel de enciclopedii ale vremii.
2
Moim`\a: chipul voroavii muntene=ti (D.C.) — felul de a fi al graiului
muntean. Livia semnific[ |ara Rom`neasc[, sens ]nt[rit aici de numele
maimu\ei. Evident, explica\ia pe care o d[ scriitorul la numele de maimu\[,
jignitoare la adresa muntenilor, nu are nici o semnifica\ie, din moment ce
Maimu\a Liviei este un personaj bine conturat.
Renumit c[rturar, ]n ]n\eles de enciclopedist, era atunci un singur om,
dup[ stolnic, ]n |ara Rom`neasc[ =i anume mitropolitul Antim Ivireanul;
identificarea are, desigur, un grad de probabilitate. Antim n-a participat ]ns[
la adunarea de la Arn[ut-chioi, ca =i alte personaje ale romanului.
3
Co=codanul: V[c[rescul aga (D.C.) — marele boier muntean, rud[ de a
lui Br`ncoveanu, Enache V[c[rescu, bunicul lui En[chi\[ V[c[rescu, dup[
c`te se vede, un om ]nv[\at =i ]n acela=i timp un talent muzical. Co=codanul
este o maimu\[ cu coada lung[, iar Tharsis este numele fenician al insulei
Creta; acela=i nume ]l purta =i Spania, tot ]n limba fenician[.
4
Nici maimu\a Liviei =i nici Co=codanul Tharsisului nu erau, a=adar,
gramaticieni =i etimologi. De re\inut afirma\ia despre cei doi c[ aveau un
defect de vorbire, g`ng[via, dar =i observa\ia just[ c[ ]n asemenea caz
exprimarea nu se poate sincroniza cu ritmul ideilor.
5
Papagaia: Papi Comneno (D.C) — Ioan papas (preot, ]n grece=te) Comnen,
un mare ]nv[\at al vremii, de origine greceasc[, profesor la Academia
Domneasc[ din Bucure=ti, medic, autor =i editor de c[r\i ]n limba greac[. El
92 Dimitrie Cantemir
fi acela carile mai mult sufletul ]n filosofie s[-=i fie crescut =i dup[
pravile el trupul s[-=i fie sc[dzut?1 (C[ cu anevoie ieste cineva
trupul ]n toate pre larg =i de sa\iu s[-=i hr[neasc[ =i sufletul de
poftele trupe=ti nebetejit s[-=i p[zasc[), (c[ precum ]n hrana slo-
bod[ trupul s[ ]ngroa=[ =i s[ ]ngra=[, a=e de post trupul vitionin-
du-s[, sufletul s[ sup\ie =i s[ ]nv`rtoa=[) (c[ci foamea la trup
moarte fireasc[, iar[ la suflet via\[ cereasc[ aduce)2. +i cine ieste
acela carile mai ]ntr-ad`nc lucrurile fire=ti =i fiin\ele trupe=ti s[
fie p[truns?“3
La carea unii dzicea c[ Moim`\a aceasta va putea ispr[vi. Ca-
rea r[spuns[ precum mai mult ]n filosofiia obiceinic[ dec`t ]n cea
fizic[ s-au z[b[vit =i mai mult de pravilele obiceilor dec`t de fiin\a
lucrurilor poate giudeca4. Al\ii dzicea c[ poate Privighitoarea5
1
Avem aici modelul cantemirean al filozofului, un model stoic ]mbinat cu
cel al anahoretului cre=tin.
2
Un element de factur[ cre=tin[ ]n definirea modelului filozofului.
3
O defini\ie a filozofiei naturii, al c[rei obiect este cunoa=terea fenomenelor
naturale („lucrurile fire=ti“) =i a esen\elor, a fiin\elor corporale, adic[ materiale
(]n opozi\ie cu esen\ele sau fiin\ele spirituale, divine, de tip platonic =i cre=tin),
pe care foarte bine le nume=te Cantemir „fiin\ele trupe=ti“. Cei doi termeni:
„lucrurile fire=ti“ =i „fiin\ele trupe=ti“ sunt, de fapt, sinonime: fenomenele
naturale, corporale =i nu de factur[ spiritual[. Cu aceasta ne afl[m, indirect,
]n fa\a unui concept nou, acela de „filosof fizic“, cum se va exprima Cantemir
mai departe, ceea ce ]nseamn[ filozof al naturii, ]n ]n\eles de g`nditorul care
opereaz[ numai cu explica\ii corespunz[toare pentru fenomenele naturale.
4
Un element ]n favoarea identific[rii Maimu\ei libiene cu Antim Ivireanul
=i anume c[ acesta era cunosc[tor nu ]n „filosofiia fizic[“, deci nu ]n filozofia
naturii, ci ]n „filosofiia obiceinic[“, adic[ ]n domeniul moralei. De re\inut =i
preciz[rile obiectului fiec[reia dintre cele dou[ domenii at`t de deosebite:
„pravilele obiceielor“ — regulile de conduit[, pentru moral[, =i „fiin\a
lucrurilor“ — esen\a fenomenelor, pentru filozofia naturii.
5
Privighetoarea: Cacavela (D.C.) — este vorba de Ieremia Cacavela, grec
de origine, „iatrofilosof“, adic[ filozof =i medic, cu studii ]n Germania, la Frank-
furt, fost profesor al lui Dimitrie Cantemir, ]n acel timp aflat ]ns[ ]n slujba lui
Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 95
=i sufletul plin de vrednicie, pre c`t mai mult s[ acopere, pre at`ta
mai tare s[ descopere) de vrednic a-l dovedi, vrednic[ sint, pre
carile rug`ndu-l (c[ci sufletul filosof asupreal[ nu are, de vreme
ce toat[ asupreala suferind, precum s[ i s[ fac[ asupreal[ nu simte)1
=i ]ntreb`ndu-l dup[ a sa filosofie, ce va fi adev[rul va gr[i.“
„Dar[ cine ieste acela de carile dzici?“ ]ntreb`nd-o, ea r[spuns[:
„Adev[rat, ]ntre toate jiganiile nu numai bun =i adev[rat filosof,
ce ]nc[ =i ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. C[ci =i ]n mari, =i ]n
mici, =i bolnave, =i s[n[toase jig[nii, adese me=ter=ugul =-au ispitit,
at`ta c`t ]n toat[ lumea macar un dobitoc, pociu dzice, c[ nu s[
va afla, al c[ruia m[nunt[i vreodat[ de [de] iu\i =i ascu\ite bri-
cile lui s[ nu fie fost despicate.“2
A=edar[, dup[ ]nv[\[tura Vulpii, pre Lup de fa\[ chemar[ =i
de ieste filosof ]l ]ntrebar[. Iar[ Lupul r[spuns[: „Eu de la cineva
filosofiia n-am ]nv[\at; =i ce poate fi ]ntrebarea aceasta?“ Ei
dzis[r[: „Vulpea ne spuse precum ]n tine filosof[sc suflet =i vred-
nice duhuri s[ afl[. De care lucru, socotim c[ toat[ hiri=iia Stru-
tocamilei a ne ar[ta =i tot adev[rul a ne ]nv[\a, de vii vrea, vii
putea“. Iar[ Lupul r[spuns[: „Vulpea macar c[ acmu, sau de sula
zavistiii ]mpuns[, sau de vicle=ugul =i r[utatea firii sale ]mpins[,
=i preste sim\irea ei adev[rul atinge (c[ zavistnicul =i vicleanul
numai atuncea gr[ie=te adev[rul, c`nd sau zavistiia descoperin-
du-i-s[, spre r[u nu spore=te, sau vicle=ugul cu un cuv`nt al
adev[rului acoperind, spre mai mare r[u pre alt[ dat[ ]l opre=te).
Iar[ adev[rul ieste acesta (c[ nici l`ng[ cuibul =oimului porum-
bul puii s[-=i scoa\[, nici orbul celui cu ochi s[ s[ fac[ pova\[,
c[ nici porumbul ]i va videa vreodat[ zbur[tori, nici cel cu ochi
]=i va videa pa=ii drept ]mbl[tori). C[ ]ntr-aceast[ dat[ ]n lume
undeva, ceva sau la cineva adeverin\[ =i adev[r nici v[dz, nici a-l
videa =i a-l m[rturisi, f[r[ primejdie a fi, poate (c[ unde r[cne=te
1
De remarcat tr[s[turile modelului filozofului stoic.
2
Vulpea face un portret moral Lupului, din care reiese c[ ruda Can-
temire=tilor era un boier hr[p[re\, am[nunt ce concord[ cu adev[rul istoric.
Istoria ieroglific[. Vol. I 99
1
Lupu Bogdan ]=i d[ seama de inten\ia viclean[ a lui Ilie |ifescu =i ca
atare se eschiveaz[ de la un r[spuns clar, motiv`nd c[ unde rage leul nu mai
este loc pentru urletul lupului, mai ales c[ ]n asemenea condi\ii a spune
adev[rul nu este „f[r[ primejdie“.
2
Exista deci o „zavistie veche“, adic[ o ur[ mai demult ]ntre Lupu Bogdan
=i Ilie |ifescu, cel de al doilea purt`ndu-i primului ur[ pentru c[, dup[ cum
afirm[ izvoarele vremii, ]l jefuise pe |ifescu de o mo=ie.
100 Dimitrie Cantemir
1
Aluzie la pribegia lui Ilie |ifescu ]n |ara Rom`neasc[ de frica lui
Constantin Duca, ]n cea de a doua domnie (1700—1703).
2
„ Filosofiia c`neasc[“, adic[ cinic[, numit[ =i „=coala lui Dioghenis“, apare
la cheie descifrat[ prin expresia: s[ chema filosofia c`neasc[, carii toate lucrurile
fire=ti dzicea c[ n-au rusine (D.C.).
Din cinism s-a dezvoltat stoicismul, ceea ce s-ar potrivi cu tr[s[turile
filozofului stoic puse pe seama „filosofului“ lupesc, dar aici =coala cinic[ are
]n\elesul c[ Lupu Bogdan se conducea dup[ principiul conform c[ruia totul
\i-e permis dac[ rezolvi o nevoie natural[.
3
Este vorba de Alexandru cel Mare ]n cunoscuta anecdot[ despre ]nt`lnirea
sa cu Diogene cinicul la Corint.
Istoria ieroglific[. Vol. I 101
PARTEA A DOA
CUPRINS
]ntreba\i de ieste filosof, nici voa[ v-au <dat> dup[ poft[ r[spuns,
dar nici pre sine despre aceasta de tot s-au ascuns, ce cu un fru-
mos =i iscusit chip nici lauda asupr[ =-au priimit (c[ cel ce cu tot
sufletul aievea ]n fa\[ ]=i lauda pofte=te nici o deos[bire nu are
de la cela carile prin gurile tuturor pre drept s[ hule=te), nici pre-
cum eu adev[rul =i ce ieste am gr[it au t[gaduit.1 Acestea, dar[,
Lupul ]n fa\[ =i de cur`nd v-au gr[it.2 Dar[ s[ v[ aduc o istorie a
lui, carea mai demult au f[cut, carea pre c`t ieste de adev[rat[,
pre at`ta ieste =i de minunat[. +i precum vrednic[ ieste a s[ as-
culta, mi s[ pare c[ cu to\ii o vi\i l[uda (c[ci istoricul adev[rat —
adec[ carile istoriia adev[rat precum s-au avut istorise=te — lau-
da ]mpreun[ cu f[c[toriul ]mpar\e=te, c[ci cela au ostenit lucrul
a s[v`r=i, iar[ cesta au nevoit ]n veci a s[ pomeni. +i ]nc[ mai
mult pre scriitorii dec`t pre f[c[torii minunelor ferici\i =i l[uda\i
a numi voiu ]ndr[zni. C[ci dup[ armele =i faptele iroilor, condeiele
istoricilor, de nu s-ar fi pre alb cl[tit, ]nc[ de demult =i lauda nu-
melui lor deodat[ cu oasele \[rna o ar fi acoperit. +i a=e, aceia au
1
Este expus[ concep\ia lui Cantemir despre istorie =i istoriografie.
2
Povestea care urmeaz[ o putem intitula: Lupul =i dul[ul sau prima povestire
a Vulpii despre iscusin\a Lupului.
104 Dimitrie Cantemir
du-s[, unde ieste coliba cu mieii cum mai cur`nd s[ mergem tare
m[ ]ndemna. C[ruia eu ]i r[spun=, c[ ]ntr-acea parte de loc a
merge, p`n[ nu va ]ns[ra, de frica dul[ului primejdiia vie\ii ]mi
prepuiu. Deci trebuie s[ aib[ ]ngaduin\[, ]i dzi=, p`n[ soarele va
sc[p[ta, =i atuncea la pomenitul loc ]l voiu duce. Cu mare pieire
spre ]ng[duin\[ a-l pleca putuiu, =i ]nc[ =i cetatea m[r[ciunilor
l`ng[ mine aveam (c[ci l[comia, de ieste ]n s[turare nes[turat[,
cu c`t ]n foame mai nes[\ioasa va fi), de vreme ce bine ]l cuno=-
team c[ dulcea\a a fragedii c[rni=oarei mielului ]n fantazie mai
tare foamea l[comiii =i ]n stomah l[comiia foamei mai v`rtos
cl[tindu-i, m[ temeam, perii miei ]n l`n[ s[ nu-i ]ntoarc[ =i car-
nea mea ]n oin[ s[ nu o prefac[. (C[ci filosofii obiciui\i sint cu
socoteala, aierul ]n ap[ =i apa ]n aier a ]ntoarce, macar[ c[ lucrul
socotelii n-ar r[spunde1). Deci sosind cea mie pentru frica, iar[
Lupului pentru foamea mult dorita =i a=teptata sar[, am`ndoi
]mpreun[ purceas[m =i, ]n preajma locului apropiindu-ne, de de-
parte casa omului cu degetul ]i ar[taiu. Atuncea Lupul, cu chi-
puri filosofe=ti =i \[r[monii politice=ti ]nainte-adulm[c`nd, pur-
ceas[. Ce dul[ul nici chipurilor cucerite, nici [nici] cuciriturilor
lingu=ite s[ uit[, ce ]ndat[ toat[ p[durea de l[tr[turi =i de
breh[ituri ]mplu, a=e c`t nu numai codrii s[ r[zsuna, nu numai
c`t omul din greu somn s[ scula, ce ]nc[ =i pre mieii ]n scutece
]nv[li\i copila=i sp[im`nta =i ]i de=tepta. Deci omul, de pre a=e
tare l[tr[turile dul[ului precum o jiganie rea la miei s[ fie vinit
pricepu. Carile ]n grab[ afar[ ie=ind =i ]nc[ mai tare pre dul[u
asmu\ind =i ]mb[rb[t`nd, at`ta c`t c[ut[ Lupului a da dos (c[ de
multe ori fuga fortuna biruin\ii, =i biruin\a primejdiia fug[i aduce).
1
O ironie la adresa filozofilor: adesea ace=tia concep lumea potrivit ideilor
lor =i nu cum este ea ]n realitate. Ironia ]nseamn[ o luare de pozi\ie ]mpotriva
idealismului (de=i exemplul luat de Cantemir este din g`ndirea primilor
materiali=ti greci), o not[ ]n plus pentru felul ]n care scriitorul ]n\elegea filozo-
fia fizic[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 105
pre am[nuntul povesti (c[ci a tot tiranul una =i aceia ieste so-
coteala, ca ori cu ce mijloc ar putea streinele ale sale a face =i,
c`nd t`mplarea nu r[spunde poftei, celea ce n-au dob`ndit i s[
pare c[ cu mare nenorocire de la sine le-au pierdut). A=ijderea,
vitejiia dul[ului ad[og`nd, dzicea c[ nu ieste dul[u ca acela ca-
rile de la un lup numai s[ s[ biruiasc[, ce doar[ numai de la doi
izb`nda asupr[-i s[ s[ nedejduiasc[ (c[ a firii or`nduial[ ieste
doi deopotriv[ pre unul deopotriv[ s[ biruiasc[, iar[ me=ter=ugul
face ca aceast[ axiom[ de multe ori s[ nu s[ adevereasc[).
A=edar[, ei ]nde ei tocmindu-s[ =i ]nso\indu-s[, ]nc[ din b`rlog
mielu=eii s[racului om ]mp[r\iia.
Deci, dup[ ce p[rintele planetelor1 =i ochiul lumii radzele supt
ipoghei ]=i sloboade =i lumina supt p[m`nt ]=i ascunde, c`nd
ochiul p[zitoriului s[ ]nchide =i a furului ca a =oarecelui s[
de=chide (c[ toat[ fapta grozav[ =i oc[r`t[ precum cu ]ntunere-
cul s[ acopere =i s[ ascunde socote=te, macar c[ =i noapte <a>
are lumina sa, precum =i p[durile urechi =i hudi\o=i p[re\ii de
piatr[ =i ad`nc[ pe=terea de v`rtoap[ la videre ascu\i\i ochi au),
lupii ]mpreun[ spre locul =tiut s[ cobor`r[. Deci unul cu ]nceat[
c[lcare =i cu fureasc[ ]mblare, pre p`ntece furi=indu-s[, supt gar-
dul dinafar[ bine aproape s[ lipi, =i acolea ca mortul s[ tr`nti.
Acesta a=e alc[tuindu-s[ =i mulcomi= la p[m`nt ascundzindu-s[,
celalalt c`t ce putea ciriteiele scutura =i cu picioarele uscate
frundze trop=ind, strop=ind, le suna, ]nc[ =i un feliu de sc`nciitur[
ca acela da, c`t dul[ul de=teptat s[ s[ st`rneasc[, iar[ omului ador-
mit sim\irea audzului s[ nu lovasc[. Ce nu mult[ a frundzelor
sunare =i a p[durii r[zsunare la ascu\it[ =i de=teptat[ sim\irea
dul[ului pururea str[juitoriu trebuia, =i nici sc`ncitura Lupul a
poftori apuc[, c`nd dul[ul, ]ndat[ =i tot deodat[ denaintea u=ii
scul`ndu-s[, asupra Lupului, ce viniia, s[ri (]ndr[znirea lu`nd din
sara trecut[) (c[ci pu\ini sint carii t`mplarile ]n vremi schimb[-
1
P[rintele planetelor: Soarele. (D.C.).
Istoria ieroglific[. Vol. I 107
1
Ca adept al filozofiei fizice, Lupul este ]n acela=i timp un ]n\elept ]n
sensul de om practic, deoarece el se comport[ ca un excelent strateg =i bun
chivernisitor al vie\ii. }n\elepciunea este deci, pentru Cantemir, o filozofie
practic[, o sum[ de cuno=tin\e practice necesare vie\ii cotidiene.
2
Noua povestire poate fi intitulat[: Lupul =i arm[sarul sau a doua povestire
a Vulpii despre iscusin\a Lupului. Ambele povestiri sunt teme pastorale, fie, la
origine, produc\ii folclorice, fie crea\ii cantemirene ]n stil popular. Cert este
c[ ele alc[tuiesc dou[ excrescen\e literare aproape de sine st[t[toare pe trupul
propriu-zis al romanului, a=a cum se vor mai ]nt`lni =i altele mai departe.
Istoria ieroglific[. Vol. I 109
1
Rezult[, din cele dou[ povestiri, c[ Lupu Bogdan era un om curajos =i ]n
acela=i timp prudent, plin de iscusin\[ =i =iretenie.
2
Ilie |ifescu \ine s[ atrag[ aten\ia c[ pruden\a lui Lupu Bogdan ar avea
un motiv serios — teama s[ nu fie descoperit c[ ar sus\ine pe Cantemire=ti,
cumna\ii s[i.
114 Dimitrie Cantemir
1
Logica ]nd[r[t ar ]nsemna logica pe dos, de la coad[ la cap, adic[ prin
alc[tuirea ra\ionamentului ]n ordine invers[, pornindu-se nu de la premise
(„protase“) =i de la termenul mediu („hotar mijlocitoriu“), cum ar fi fost nor-
mal, ci de la concluzie („tragerea urm[rii“: tragerea concluziei) spre premise.
Exponentul unui astfel de mod de a folosi logica este, desigur, Corbul,
protectorul Stru\oc[milei, care ]ntrebuin\eaz[ „sofistice=te“ acest procedeu de
promovare a adev[rului. Mai este de re\inut precizarea c[ acesta apela ]n reali-
tate numai la concluzie, re\in`nd ]n minte premisele, dup[ obiceiul sofi=tilor.
2
Dup[ metoda oratorilor, Corbul, atent s[ nu i se poat[ descoperi artificiul
de logic[, folose=te adev[rul concluziei cu ajutorul interoga\iei =i repeti\iei
retorice („epifonema“ este un procedeu retoric const`nd ]n strigarea cu voce
tare a unei idei, adesea cu ajutorul interoga\iei, pentru a se ob\ine adeziunea
auditorilor).
3
Corbul este pus de scriitor s[ sus\in[ un principiu democratic ]n politic[:
c`stig[ cine are de partea sa c`t mai multe voturi. }n realitate ]ns[ adunarea
nu avusese de ales, trebuind s[ se conformeze hot[r`rii lui Br`ncoveanu.
4
Cantemir pune pe Br`ncoveanu s[-=i recunoasc[ ]n mod cinic voin\a
absolut[ care trebuie dus[ la ]ndeplinire, insinu`ndu-se c[ at`t folosirea
116 Dimitrie Cantemir
1
Frumosul portret de ]nv[\at pe care i-l face Cantemir Brehnacei, adic[
lui Constantin Cantacuzino stolnicul, marele cronicar =i ]nv[\at muntean, bun
elenist =i animator al culturii din acea vreme, de altfel nu singurul dintre
munteni, se datore=te, dup[ p[rerea noastr[, faptului c[ acest conduc[tor din
umbr[ al politicii |[rii Rom`ne=ti tempera ambi\iile politice ale lui
Br`ncoveanu. El se ]mpotrive=te planului domnului de a sprijini candidatura
lui Mihai Racovi\[ la scaunul Moldovei, poate de aici =i simpatia pe care i-o
poart[ scriitorul. De re\inut c[ el era =i unchiul Casandrei Cantacuzino, so\ia
lui Dimitrie Cantemir, fiica fostului domn +erban Cantacuzino (1678—1688).
118 Dimitrie Cantemir
1
Constantin Cantacuzino este preocupat de problemele vie\ii politice, fa\[
de care se manifest[ ca un spirit ]n\elept, ponderat =i cu sim\ul r[spunderii,
gata oric`nd s[ ]mbrace o p[rere personal[ ]n haina unei teorii bine demon-
strate. El sus\ine aici principiul solu\ion[rii diferendelor dintre cele dou[ \[ri
rom`ne=ti =i a ne]n\elegerilor dintre fac\iunile boiere=ti cu ajutorul discu\iilor
amicale =i a tratativelor. Altfel, atrage aten\ia stolnicul, du=manii din afar[ ai
poporului rom`n profit[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 119
1
Provocarea lui Ilie |ifescu ca Lupu Bogdan s[ vorbeasc[ ]n fa\a adun[rii
avea rolul de a atrage ura adun[rii asupra lui.
2
Conform acestei defini\ii, nu este bun profesor cel ce-=i ]ndepline=te
formal profesiunea la =coal[ ]n fiecare zi, ci cel ce izbute=te s[ aib[ influen\[
moral[ fericit[ asupra elevilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 123
1
Dup[ ce preg[tise pe interlocutor cu privire la necesitatea cercet[rii
lucrurilor prin cauzalitatea aristotelic[, Lupu Bogdan trece la cercetarea
numelui Stru\oc[milei din aceast[ perspectiv[. El ]mparte numele acesteia ]n
cele dou[ componente: Stru\ul =i C[mila, aplic`nd asupra fiec[reia dintre ele
metodologia cauzalit[\ii. De observat cum Cantemir face apel la diversele
modalit[\i de cunoa=tere ]n circula\ie ]n acea vreme.
2
De re\inut: cele patru cauze aristotelice sunt numite de Cantemir „fire=ti“,
cu ]n\elesul c[ func\ioneaz[ ]n lumea natural[.
3
Aplicate la lumea material[, natural[, cele patru cauze aristotelice (cauza
material[, formal[, eficient[ =i final[) sufer[ transform[ri de adecvare la obiect,
ele devenind: cauza material[ („pricina materiasc[“) — totalitatea substan\elor
din care este alc[tuit un fenomen, cauza formal[ („pricina formei“) —
]nf[\i=area exterioar[ distinctiv[ a fenomenelor, cauza eficient[ („pricina
f[c[toare“) — modalitatea de producere a fenomenelor, iar cauza final[
(„pricina s[v`r=itului“) — o cauz[ explicativ[ a existen\ei unui fenomen.
124 Dimitrie Cantemir
1
Insinuarea este r[ut[cioas[: Mihai Racovi\[ nu are calit[\i pentru domnie,
el fiind astfel determinat de la natur[, ]nc`t nu este bun dec`t s[ slujeasc[,
adic[ s[ ]ndeplineasc[ sarcini grele =i inferioare.
2
Lupu Bogdan face o analiz[ de detaliu a C[milei din perspectiva cauzei
finale, dezvolt`nd o scurt[ teorie privind rela\ia dintre nevoie =i me=te=ug,
sau, cum am spune ast[zi, dintre necesitate =i solu\ia tehnic[. Este vorba de
solu\iile „tehnice“ adecvate ale naturii privind lumea animal[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 125
1
Cantemir afirm[, a=adar, c[ ]n natur[ s-ar manifesta necesitatea, o
necesitate imanent[, la care se r[spunde prin solu\ii de ordin natural, datorit[
unei inteligen\e sau ra\iuni de factur[ creatoare, ,,me=ter=ugul din fire“.
126 Dimitrie Cantemir
1
+i componenta Stru\, adic[ pas[rea, este analizat[ prin prisma celor
patru cauze: pricina ce (cauza formal[), pricina cum (cauza eficient[), pricina
din ce (cauza material[), pricina pentru ce (cauza final[).
Istoria ieroglific[. Vol. I 127
]n loc de gr[un\[, iarb[ sau carne, s[-i fie piatr[, foc =i fier; =i
a=e, pre ciuda lumii, aceasta prin pricinele fire=ti de am[nuntul
s[ o ispitim, ca oarece pentru d`nsa adev[rul =i socoteala ce ne
va ar[ta s[ oblicim. Pre c`t dar[ ieste din partea materiiasc[, s[
vede c[ nu piatr[, lut sau alt metal, ce carne, singe =i alalte lu-
cruri de materie dihaniiasc[ are. Pre c`t din pricina f[c[toare ieste,
]nt`i ]n ou s[ z[misle=te, s[ oa[, cloce=te =i apoi puii ca alalte
pasiri din oa[ ]=i scoate. Iar[ c`t despre pricina formei, multe =i
aspre discolii are, pre carea, bini=or de o vom socoti =i ]n cump[na
socotelii drepte de o vom cump[ni, mai mult spre a firii ei
cuno=tin\[ dec`t alalte ne va agiuta. Forma, dar[, parte ]i ieste
de pasire, iar[ parte de dobitoc. De dobitoc, dzic, c[ci pedestr[,
nezbur[toare =i pre fa\a p[m`ntului, iar nu ]n aer ]mbl[toare. Tal-
pa ]i ieste ca de C[mil[, cu copit[ ]mpreunat[, iar[ nu cu unghi =i
cu degete despicat[; ]n spinare, ghib ]n sus r`dicat ca C[mila are,
la grumadzi, lung[ =i ]ntoars[, la picioare, ]nalt[ =i la genunchi
botioas[ ieste; la cap, mic[ =i la bot, ]ntoars[, nu plisc de pasire,
ce bot de dobitoc poart[; coada ]n sus ]ntoars[, crea\[ =i tufoas[
]i ieste. Rar =i departe p[=e=te, princet =i lin pa=ii ]=i cl[te=te. Aces-
tea toate din forma c[milii ]ndatorit[ a fi, dovad[ nu trubuie. Iar[
din forma pasirii ]nd[m`nat[ a fi, numai penele o arat[; ]n loc de
fulgi, tulee, =i ]n loc de peri, pene =-au luat. Acestea dar[ la un
loc ]mpreun`ndu-le, pentru a patra pricin[, carea ieste a s[v`r-
=itului, cum vom putea vom giudeca. Deci, pre c`t cu socoteala a
agiunge putem, dzicem c[ firea ]ntr-aceasta jiganie un lucru
mijlociiu au lucrat. C[ci trupul mare as[m[n`nd C[milei, cu mici
penele aripilor pasirii ]n aer a s[ r`dica nu poate. A=ijderea, slab
trupul p[s[resc sarcina dobitoceasc[ =i a pohoar[i greuime a suferi
=i a purta nu poate. De unde aievea ieste c[ nici firea spre aces-
tea au tocmit-o, nici me=ter=ugul =i nevoia au silit-o. De care lu-
cru, un lucru numai a s[v`r=i poate (c[ci firea ceva ]n z[dar =i ]n
de=ert nu face), ]ns[, de ieste de credzut cuv`ntul unora, carii
dzic precum jiganiia aceasta ]n stomahul s[u fierul amistuind =i
128 Dimitrie Cantemir
o\elul ]n ma\e=i topind, pre urma ei, cei ce aceast[ treab[ de grij[
au, g[ina\ul la un loc ]l str`ng, pre carile me=terii de a doa oar[
fierb`ndu-l =i ]n materiia =i forma dint`i ]ntorc`ndu-l, fierul cel
vestit, ce-i dzic meschiul vechiu, s[ fie aleg`nd, din carile od`-
n[oar[ povestesc precum oa[ de fier prea multe s[ s[ fie f[cut,
carile =i p`n[ ast[dzi ]n c[m[rile ]mp[ra\ilor r[m[=i\[ s[ p[z[sc
=i s[ afl[. }ns[ aceasta socoteal[, macar[ c[ pre la mul\i de
adev[rat[ s[ \ine =i s[ crede (dar[ mi=eliia lumii ace=tia at`ta cu
vremea lucrurile str[mut[, c`t celea ce unii o dat[ cu m`nule le
apip[ia, cu picioarele le c[lca =i cu ochii le videa, acelea=i acmu
al\ii audzindu-le, ]n loc de basn[ =i de minciun[ a fi s[ le \ie).
}ns[ noi a celora ce ispita prin scrisori a oameni de temeiu nu s[
pomene=te, nici acmu ispita dup[ cuvinte cineva a afla s[ ]nvred-
nice=te, lucrul ]n prepusul schipticesc l[s[m. +i a=e, nici spre aceas-
ta sf`r=it din fire Stru\ul or`nduit a fi nu s[ adevere=te. De care
lucru, din t[gad[, m[rturisirea adev[rului aduc`nd, dzicem: ji-
ganiia aceasta dobitoc cu patru picioare nu ieste, pasire zbur[toare
nu ieste, C[mil[ nu ieste, Stru\ aplos nu ieste, de aier nu ieste, de
ap[ nu ieste. De unde iar[=i dzicem c[ cea adev[rat[ a ei hot[r`re
aceasta poate fi: Strutocamila ieste traghelaful firii1 (c[ci ieste la
filosofi altul, al chitelii), carile dintr-]mbe monarhiile ieste, =i ieste
=i nu ieste. Ieste, dzic, c[ci adev[rat ]ntre lucrurile firii ciud[ ca
aceasta s[ afl[; nu ieste, dzic, c[ci nici dintr-un neam a fi socotea-
la nu adevere=te. De care lucru, o, iubite priietine, ]ns[mnarea
marelui acestuia nume alt[ nu sun[, f[r[ numai hiri=[ himera
jiganiilor, irmafroditul pasirilor =i traghelaful firii. Deci acmu
1
Traghelaf are sensul de asociere absurd[ ]ntre \ap (grec. tragos) =i elefant
(grec. elafos); ar ]nsemna deci o fiin\[ imposibil[ ]n cadrul firii, un nonsens al
naturii. „Traghelaful chitelii“ sau, mai simplu, traghelaf, este un termen creat
de Aristotel pentru desemnarea absurdit[\ii logice. No\iunea „traghelaful firii“
este sinonim[ cu expresiile de mai jos: „hiri=[ himera jiganiilor“ =i „irmafroditul
pasirilor“, toate ]nsemn`nd o fiin\[ himeric[ din punct de vedere natural.
Istoria ieroglific[. Vol. I 129
1
Aluzie la faptul c[ stolnicul Cantacuzino, ca principal sfetnic al lui
Br`ncoveanu, cuno=tea de mai ]nainte hot[r`rea domnului s[u de a pune ]n
scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[. Din ceea ce urmeaz[ mai rezult[ ]ns[ c[
Lupu Bogdan, re\inut la Bucure=ti, convinsese pe stolnic s[ nu mai sprijine pe
Br`ncoveanu =i s[ determine pe acesta =i pe Mihai Cantacuzino s[ renun\e la
sprijinul acordat lui Racovi\[; dar documentele vremii infirm[ aceast[
convingere a lui Cantemir.
2
Br`ncoveanu dorea ca Racovi\[, ]n calitate de domn al Moldovei, s[ fie
al doilea ]n importan\[ dup[ sine.
Istoria ieroglific[. Vol. I 131
1
}n\elepciunea =i filozofia apar ca no\iuni sinonime, din moment ce ]n
persoana lui Lupu Bogdan filozofia devine practic[, iar ]n\elepciunea — o
conduit[ ra\ional[ =i prudent[ ]n via\a cotidian[.
2
Cantemir continu[ s[ cread[ c[ stolnicul ar fi avut o pozi\ie realist[ =i
prudenl[ ]n ]mprejur[rile anului 1703.
3
Referire ironic[ la politica de amestec a lui Br`ncoveanu ]n treburile
interne ale Moldovei, dar =i o aluzie la faptul c[ stolnicul determinase pe
domnul |[rii Rom`ne=ti s[ nu accepte propunerea marelui vizir, ]n 1703, de
a primi ]n acela=i timp =i domnia Moldovei.
4
Marele boier Mihalache Ruset, fratele lui Iordachi (Pardosul).
132 Dimitrie Cantemir
1
Mihai Cantacuzino nu se las[ ]nduplecat de stolnic =i-i m[rturise=te c[
de fapt se produsese deja o schimbare de atitudine ]n r`ndul unora dintre
marii boieri moldoveni: Vasile Costache (Ursul), Ilie |ifescu (Vulpea) =i cei
doi fra\i Ruset, Iordache (Pardosul) =i Mihalache (R`sul), ]mpreun[ cu
„rudeniile“ lor. C[ci Br`ncoveanu ]i determinase s[ p[r[seasc[ pe Cantemire=ti,
ai c[ror sus\in[tori fuseser[ p`n[ atunci, pentru a fi de acord cu numirea lui
Racovi\[ ca domn. C`t prive=te Lupu Bogdan hatmanul =i Maxut serdarul
(+acalul), dac[ se vor opune noii ]ntors[turi a lucrurilor, se vor g[si mijloace
de a-i neutraliza.
2
Maxut serdarul, nefiind mare boier, nu f[cea parte din sfatul domnesc.
3
}n aceste noi ]mprejur[ri nefavorabile Cantemire=tilor, se spera c[ Lupul
Bogdan, sus\in[torul lor constant, ]=i va da seama de situa\ia critic[ =i va
prefera s[ se retrag[ la mo=ie („b`rlogul“), renun\`nd astfel la via\a politic[.
4
Pestriciune =i pic[turi: mer=ter=uguri =i vicle=uguri (D.C.) — intrigi. Sp[tarul
Mihai Cantacuzino previne pe fratele s[u, stolnicul, c[ dac[ Lupu Bogdan
hatmanul nu va ]n\elege s[ nu se mai opun[, intrigantul Iordache Ruset va
g[si ac de cojocul s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. I 133
1
Un portret moral al lui Iordache Ruset =i al ]ntregii familii a Cup[re=tilor.
Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u c[ n-ar trebui ca Br`ncoveanu s[-=i
]ntemeieze sprijinul acordat lui Mihai Racovi\[ pe ajutorul acestor intrigan\i
=i nestatornici ]n amici\ie, deoarece prietenia de ast[zi s-ar putea transforma
]n du=m[nie m`ine, reactiv`nd astfel o „vr[jm[=ie veche“, aluzie la cunoscuta
du=m[nie a lui Iordache fa\[ de Cantacuzini.
2
Pentru a-=i convinge fratele, stolnicul invoc[ v`rsta ]naintat[ pe care o
avea, experien\a de via\[, erudi\ia =i c[l[toriile ]n diverse \[ri. Este interesant[
aceast[ pledoarie pentru v`rst[, adic[ pentru ]n\elepciune, erudi\ie =i
experien\[, privite ca argument ]n demonstrarea adev[rului, pledoarie ce arat[
mentalitatea vremii =i spiritul renascentist al lui Cantemir.
134 Dimitrie Cantemir
1
Natur[ trufa=[ =i lipsit[ de spirit diplomatic, sp[tarul Mihai Cantacuzino
nu ia ]n seam[ apelul la pruden\[ f[cut de fratele s[u. Rostul confrunt[rii de
p[reri dintre cei doi fra\i este de a sublinia firile cu totul diferite ale
Cantacuzinilor, precum =i diferen\a de caracter =i de optic[ ]n problemele
vie\ii politice, adic[ ]ntr-un domeniu at`t de vital pentru |ara Rom`neasc[.
Dup[ cum se va vedea =i din cele care urmeaz[, stolnicul se impune drept un
model al sfetnicului ]n\elept, ]n timp ce Mihai Cantacuzino ]ntruchipeaz[ pe
sfetnicul fanfaron, trufa=, ros de ambi\ii =i de visuri politice m[re\e, c[ruia ]i
lipsesc ]ns[ ]n\elepciunea =i pruden\a, deci tocmai ce i-ar fi trebuit unui domn
ca Br`ncoveanu.
2
Mihai Cantacuzino interpreteaz[ ]n\elepciunea stolnicului ca o dovad[ a
b[tr`ne\ii, insinu`nd astfel c[ acesta ar trebui s[ abandoneze via\a politic[.
3
Mai mult, continu[ sp[tarul, conduita politic[ prudent[ a fratelui s[u ar
fi potrivnic[ intereselor |[rii Rom`ne=ti.
4
St`bla finicului (ramura de palmier — n. ed.) a apuca: cinstea numelui a
c`=tiga (D.C.) — preocupat de ideea de demnitate, sp[tarul consider[ c[ nu
trebuie ca partea moldovean[ s[ ias[ din aceast[ situa\ie cu prestigiul m[rit,
iar muntenii s[ r[m`n[ mai pe jos.
Istoria ieroglific[. Vol. I 135
1
Politician de tip machiavelic, sp[tarul Mihai Cantacuzino sus\ine principiul
politic de a specula oportunit[\ile cu ]ndr[zneal[ =i nu cu pruden\[; altfel,
mai spune el, norocul te poate p[r[si, f[r[ s[ mai ai certitudinea c[ alt[ dat[
\i se va mai oferi vreo =ans[, oric`te eforturi ai mai depune
2
Ca atare, ]ndr[zneala este fireasc[ ]n politic[ ]n perioadele norocoase =i
tot astfel suferin\a ]n vreme de restri=te.
136 Dimitrie Cantemir
1
}nt`rzierea ]n m[surile politice pe care trebuie s[ le ia un domn poate fi
mai d[un[toare dec`t o boal[ grea.
2
Dup[ pasajul confrunt[rii vederilor politice dintre fra\ii Cantacuzini, tre-
cem la secven\a urm[toare, ]n care punctele de vedere diferite ale celor doi
sfetnici sunt confruntate ]ntr-un consiliu intim, cu pozi\ia lui Br`ncoveanu ]nsu=i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 137
1
Br`ncoveanu recunoa=te c[ Lupu Bogdan era un du=man foarte inteligent
=i ca atare de temut.
2
Br`ncoveanu ram`ne ne]nduplecat ]n hot[r`rea sa de a nu renun\a la
mazilirea lui Constantin Duca =i de a sus\ine urcarea ]n scaunul Moldovei a
lui Mihai Racovi\[.
138 Dimitrie Cantemir
1
Br`ncoveanu declar[ c[ prin numirea lui Racovi\[ ]n Moldova, prestigiul
=i puterea |[rii Rom`ne=ti se vor ]nt[ri. C`t prive=te situa\ia grea ]n care
urma s[ ajung[ Moldova datorit[ inten\iilor domnului |[rii Rom`ne=ti, este,
desigur, o exagerare a lui Cantemir.
Istoria ieroglific[. Vol. I 139
1
otc`rmuirea public[i s[ odihne=te ). Iar[ pricina a alegerii aces-
tor cinci jig[nii au fost c[ ]nc[ de pe vremea g`lcevii cu Vidra =i
cu B`tlanul, ]ntre d`n=ii at`ta glogozal[ =i amestec[tur[ precum
s[ scorne=te v[dzind, socotir[2 (c[ ]n gurile multe pu\ine sfaturi
de isprav[ sint, =i ]n voroavele delungate gre=al[ a nu s[ face peste
putin\[ ieste) =i, pentru mai cu f[r[ glogozal[ lucrurile s[ scuture
=i mai pre lesne la un cap[t s[ le scoa\[, dzis[r[: „Iat[, noi din
toat[ monarhiia noastr[ ne aleas[m, deci trebuie =i din monarhi-
ia voastr[, alege\i pre cine vi\i socoti, pentru ca deos[bi de alalt[
gloat[ trebele s[ ne tr[ctuim, =i orice mai de folos =i mai cu cuvi-
in\[ am afla, ]n =tiin\a ]mp[ra\ilor =i tuturor gloatelor s[ d[m =i
spre acel a=edz[m`nt inimile tuturor a pleca s[ silim3 (c[ci voia
gloatelor =i a noroadelor proaste ieste ca ]mbletul calului ne]nv[\at
=i desfr`nat, carile, din netocmit[ =i preste sim\ire slobodzita
1
Un rol precump[nitor ]n conducerea Moldovei ]l aveau ]n acea vreme
vreo c`\iva mari boieri; Cantemir men\ioneaz[ pe Iordache Ruset, Vasile
Costache, Lupu Bogdan, Ilie |ifescu =i Mihai Racovi\[ (C[mila). Maxut serdarul
(+acalul) nu prea era luat ]n seam[, el fiind un boier mai m[runt. Ace=ti cinci
mari boieri se aflau ]mpreun[ cu al\ii, ad[posti\i la curtea lui Br`ncoveanu de
teama lui Constantin Duca. }ncep`nd cu pomenirea lor, scriitorul face o lung[
digresiune cu scopul de a demonstra cum s-a ajuns la actualele ne]n\elegeri
care se petreceau ]n adunarea animalelor =i deci ]n via\a politicii de culise de
la curtea din Bucure=ti. Scriitorul men\ioneaz[ astfel faptul c[ aceste
ne]n\elegeri se iscaser[ din cauza propunerii ca Stru\oc[mila, protejata =i
unealta muntenilor, s[ devin[ domnul Moldovei, lucru ce a nemul\umit o
bun[ parte din boierimea moldovean[.
2
Discordia ]ncepuse mai demult — precizeaz[ scriitorul — =i anume ]nc[
de pe c`nd Chiri\[ Dimache (B`tlanul), capuchehaia Moldovei la Poart[,
tr[dase pe Constantin Duca, p`r`ndu-l lui Br`ncoveanu pentru uneltirile sale
]mpotriva domnului |[rii Rom`ne=ti, dup[ care urmase =i mazilirea.
3
Pentru a rezolva problema iminentei succesiuni la tronul Moldovei, cei
cinci mari boieri, afla\i la curtea lui Br`ncoveanu, devin purt[tori de cuv`nt
ai boierimii moldovene refugiate, cer`nd s[ se formeze o delega\ie =i din
partea boierimii muntene, pentru a se ]ncepe astfel tratative ]n vederea
desemn[rii, de comun acord, a unui nou candidat la domnia Moldovei.
140 Dimitrie Cantemir
1
Cunosc`ndu-i dorin\ele, conduc[torii politicii muntene promiseser[ C[milei
(lui Mihai Racovi\[) c[ „pre l`ng[ urechi coarne =i pre l`ng[ peri pene“ ]i vor
ad[uga, adic[ ii vor da domnia Moldovei, =i, de asemenea, „din dobitoc pasire
o vor putea face“, adic[ o vor asigura de sprijinul |[rii Rom`ne=ti.
2
De la pasiri aripi, iar de la dobitoace coarne: de la munteni agiutoriu, iar
de la moldoveni domnie, bu[r(D.C.) — o repetare a afirma\iei c[ Racovi\[ va
lua domnia Moldovei cu ajutor muntean.
3
Cerc`nd coarne, s-au pierdut urechile: poftind domnie, =-au pierdut mo=iia
(D.C.) =i, de asemenea, cerc`nd pasire a fi, nici dobitoc nu mai poate fi: vr`nd a
fi cu muntenii, au ie=it =i din moldoveni (D.C.) — sensul acestor expresii ar fi:
dup[ cum va dovedi viitorul, Racovi\[, voind s[ fie domn, ]=i va pierde =i domnia
=i sprijinul muntenilor. Profe\ia lui Cantemir arat[ c[ el scria despre aceste
evenimente, dup[ ce se terminase deja domnia lui Racovi\[, adic[ prin 1705.
142 Dimitrie Cantemir
bului s[ dede. Dup[ aceia, pre Urs ispitind, ]l aflar[ c[ numai albi-
nele din =tiubeie s[ nu-l dodeiasc[ =i la b`rlogul lui neb`ntuit s[
l[cuiasc[ pofte=te, iar[ amintrilea veri dobitoacele ar zbura, veri
pasirile s-ar ]ncorna =i s-ar pedestri, macar cum aminte nu-i ieste
(c[ firea carea ]n ceva fericirea =-au socotit, alalte ale lumii toate
de batgiocur[ le are)1.
Hulpea, jiganie pururea cu doa[ inimi =i neispitit[, pentru une
pricini, carile =i mai denainte ar[tas[, ]ndat[ ]n partea zbur[toa-
relor s[ giurui (c[ inima viclean[ mare fericire simte c`nd soco-
te=te c[ pentru fapta vicle=ugului =i ea s[ cinste=te =i la aceia=i
=coal[ ucinici =i p[rta=i ]=i agonise=te). }ns[ Hulpea cu tocmal[
ca aceasta s[ a=edz[, ca nu cumva Lupul, p`n[ ]ntre vii va fi, de
unirea ei cu d`n=ii s[ s[ ]n=tiin\edze, c[ci Hulpea, precum din fire
ieste bun[ adulm[c[toare, mare grij[ de Lup purta, ca nu cumva
cu vremea adev[rul s[ biruiasc[ =i vicle=ugurile acmu ascuns[
vreodat[ s[ s[ dezgoleasc[, =i a=e priete=ugul =i tov[r[=iia, carea
macar c[ cu chip zugr[vit =i poleit ]ntre d`nsa =i ]ntre Lup avea,
]=i va piierde.2
Pre Ciacal a=e=i nici a-l mai ispiti socotir[ cu cale a fi, de vreme
ce de la d`nsul, precum agiutoriul, a=e nici vreo ]mpiedecare nedej-
duia3 (c[ des =i de multe ori la muritori s[ vede puternicul nebun
]n fruntea sfaturilor, iar[ s[racul ]n\elept denafara pragurilor)
1
Urmeaz[ consultarea dorin\elor celorlal\i frunta=i ai boierimii moldovene.
R[spunsul lor ne d[ posibilitatea de a cunoa=te diferite portrete de caracter.
Al doilea consultat, dup[ C[mil[, este Vasile Costache(Ursul). Acesta se arat[
indiferent, prefer`nd s[ nu se amestece ]n complicata situa\ie creat[, ci s[-=i
vad[ lini=tit de via\[ la mo=ie.
2
Ilie |ifescu, p`n[ atunci sprijinitor al Cantemire=tilor, declar[ c[ face
jocul politicii muntene, cu condi\ia s[ nu afle Lupu Bogdan, cumnatul fra\ilor
Cantemir.
3
Neav`nd demnitate de divan, datorit[ tagmei boiere=ti inferioare din
care provenea, marilor boieri le era indiferent[ persoana lui Maxut serdarul,
a=a c[ nu i-au consultat p[rerea.
Istoria ieroglific[. Vol. I 143
1
Pe Lupu Bogdan, r[mas neclintit ]n hot[r`rea sa, boierimea muntean[
decide s[-l induc[ ]n eroare, d`ndu-i pe fa\[ dreptate. }n realitate ei continuau
politica lor de sprijinire a lui Racovi\[.
2
Remarc`nd orientarea spre Racovi\[ a unei p[r\i a boierimii moldovene,
Lupu spera ca cel pu\in fra\ii Cup[re=ti s[ r[m`n[ credincio=i Cantemirestilor,
a=a cum fuseser[ =i ]nainte. Este vorba de cei patru fra\i Ruset: Iordache
(Pardosul), Mihalache (R`sul) precum =i Scarlat (Hameleonul) =i Manolache
(Veveri\a). Lupu Bogdan n-avea ]ns[ de unde s[ =tie c[ =i fra\ii Ruset se
al[turaser[ lui Racovi\[, mai ales c[ Iordache, fratele cel mai mare, lipsea,
desigur inten\ionat, din adunarea animalelor.
144 Dimitrie Cantemir
1
Lupu Bogdan, spune Cantemir, s-a ]n=elat ]ns[ ]n privin\a fra\ilor Ruset,
neav`nd de unde s[ =tie de noua lor orientare.
2
Br`ncoveanu, pentru a c`=tiga de partea lui Racovi\[ pe Rusete=ti, care
erau „cea mai de frunte parte“ dintre boierii moldoveni, le promisese avantaje
]nsemnate. Cele mai importante profituri materiale („st`rvurile cele mai grase
=i c[rnurile cele mai seoase“) sunt promise lui Iordache Ruset (Pardosul),
care, ]n vremea domniei lui Racovi\[, va avea ]ntr-adev[r pe m`n[ principalele
venituri ale Moldovei.
3
Coracopardalis. Pardos f[cut Corb: Neculai, ficiorul lui Iordachi (D.C.) —
este vorba de Nicolae, fiul lui Iordache Ruset, pe care Br`ncoveanu ]l va face
ginere (Coracos: Corb), d`ndu-i de so\ie pe fiica sa Ani\a.
Istoria ieroglific[. Vol. I 145
1
Lui Manolache Ruset (Veveri\a) i se promite un sac de nuci: voie slobod[,
fal[ de=art[, adic[ titluri, =i un h[rariu plin de hameiu, adic[ ocna de sare,
c[m[r[=iia de ocn[ (D.C.) — deci veniturile ce se scoteau din exploatarea
s[rii. C[m[r[=ia de ocne era o dreg[torie, formulat[ =i explicat[ astfel: Coada,
mai denainte t[iat[, s[-i puie: boieria, din carea era mazil, s[-i dea (D.C.).
2
Florile, v[psele Hameleonului d[ruite: voie slobod[, minciuni, vicle=uguri
a face =i a scrie (D.C.) — cunosc`nd calit[\ile ne]ntrecute de intrigant ale lui
Scarlat Ruset, Br`ncoveanu ]l va folosi din plin, astfel ]nc]t acesta va juca un
rol oribil ]n ac\iunea ]ntreprins[ de Br`ncoveanu ]mpotriva lui Dimitrie
Cantemir.
3
Dediul Codreanu din Gala\i. Aci, Cantemir introduce o povestire scurt[,
pe care o vom intitula Helge =i Stru\oc[mila. Ea ar putea constitui o povestire
independent[, deoarece evenimentul expus — nunta Helgei cu Stru\oc[mila
— nu apar\ine epocii ]nt`mpl[rilor descrise ]n Istoria ieroglific[.
4
Helge (adic[ hermelina) sau Nev[stuica, numele ieroglifice ale Anei, fiica
ne]ntrecut de frumoas[ a lui Dediul Codreanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 147
1
ra min\i de frumse\ea ei s[ nebunis[ (c[ nu mai mult t[riia vinu-
lui ]n cap dec`t chipul frumosului ]n inim[ love=te). Cu carea =i
p[rintele s[u, Guziul, macar c[ din fire orb =i slut era, ]ns[ fiete-
carile ce-l timpina cu toat[ lumina privelii ]l ]nd[m`na, =i de-=i
feriia m`na de s[rutat, la picioare-i c[dea =i i s[ ]nchina (c[ cine
iube=te din suflet pre cel din c[mar[ mare fericire simpte a-i
zdvori afar[ la scar[). Cu acesta chip, cine m`na cea scurt[ a Gu-
ziului a s[ruta s[ ]nvredniciia, precum pre singur[ Helgea s[ fie
]mbr[\[=ind socotiia, =i cine lipicioase =i urduroase melciurile lui
a pip[i s[ norociia precum roa trandafirilor, carii pre obrazul Helgii
s[ de=chidea, s[ fie scutur`nd =i iscusit[ mirosala lor s[ fie miro-
sind i s[ p[rea (c[ precum sim\irea ]n lucrurile ce-s de sim\it lu-
creadz[, a=e pomenirea ]n fantazie tip[rit[ =i zugr[vit[ ale sale
p[trundz[toare sloboade radze). De poam[ dar[ ca aceasta, macar
c[ mul\i din\i s[ ascu\ise =i multe m[sele s[ o mu=ce s[ g[tise2,
]ns[, precum s[ dzice cuv`ntul (c[ norocul nu ]mparte cu obrocul,
ce unora vars[, iar altora nici pic[), a=ijderea (altora arat[ =i nu
d[, iar altora, preste toat[ =tiin\a =i nedejdea lor nespuind =i
neivind, preste m[sur[ le d[). }n care chip, =i cu ginga= trupul =i
m`ng`ios statul Helgii au lucrat, de vreme ce v`rstnicii =i cei din
neamul ei nu numai cu m`nule ]ntinse, cu bra\ele de=chise =i cu
min\ile uluite o a=tepta =i o poftiia, ce ]nc[ =i cu sufletele topite =i
inimile arse cui va c[dea acea norocire =i cui s[ va t`mpla acea
fericire, dzua =i noaptea cu g`ndul mai r[u =i mai cumplit dec`t
1
Cantemir afirm[ c[ Ana ]nnebunise pe to\i tinerii feciori de boieri prin
frumuse\ea ei, iar tat[l s[u intrase ]n gra\ia multor familii boiere=ti („]n
dragostea a multor jiganii intras[“). Mai jos, un portret al ur`\eniei fizice a lui
Dediul Codreanu, lucru inexact, deoarece, dup[ cum vorbesc izvoarele
contemporane, tat[l Anei era un b[rbat foarte frumos. De altfel, scriitorul, o
natur[ p[tima=[, prezint[ ]n culori negre pe to\i cei pe care ]i ur[=te, mai ales
pe Br`ncoveanu =i pe Racovi\[.
2
La cheie, o frumoas[ exprimare a aspira\iilor multora de a le fi so\ie: De
poama Helgii mul\i din\ii ]=i ascu\iia: de nunta ei mul\i nedejduia (D.C.).
148 Dimitrie Cantemir
1
Frumuse\ea Anei chinuie multe inimi de tineri boieri, a c[ror suferin\[
scriitorul o aseam[n[ cu p[timirea p[s[rii Phoenix („finicul“), care ]=i da pe-
riodic foc =i re]nvia apoi din propria ei cenu=[.
2
Ana prefer[ ]ns[ C[mila, adic[ pe Mihai Racovi\[, pe atunci sp[tar,
c[s[toria av`nd loc ]n realitate mult mai devreme, prin 1698, adic[ ]n vremea
primei domnii a lui Antioh Cantemir (1695—1700). Racovi\[ fusese cumnatul
fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria sa cu sora lor Safta, dar aceasta murind,
fostului cumnat i se permisese rec[satorirea cu Ana Codreanu.
3
Urmeaz[ un bocet al scriitorului, conceput nu ]n stil popular, ci ]n stilul
„pl`ngerilor“ de tip bizantin, legate de c[derea Constantinopolului sub turci.
Adres`ndu-se divinit[\ii =i soartei, el le repro=eaz[ aceast[ nepotrivit[ unire
]ntre cele dou[ ]ntruchip[ri absolute ale ur`\eniei (C[mila) =i frumuse\ii
(Helge). Prin contrastarea celor dou[ extreme ale ]nf[\i=[rii umane, Cantemir
folose=te cu m[iestrie antiteza, pe care o putem consemna ca prezent[ pentru
prima dat[ ]n literatura rom`n[ original[ a epocii medievale. Un alt procedeu
literar demn de semnalat este cumularea de epitete, influen\[ livresc[, dar =i
popular[, ele fiind frecvente ]n bocete =i ]n desc`ntece.
Istoria ieroglific[. Vol. I 149
1
Conform simbolisticii din Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,
ele reprezint[ Poarta Otoman[, unde este adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii
(D.C.). Vr[jma=ii fugari de la f`nt`nele Nilului ]nseamn[, a=adar, du=manii
care se refugiaz[ sub protec\ia Por\ii Otomane, ]n special pretenden\ii, v`n[torii
de domnie.
156 Dimitrie Cantemir
1
in\[ =i supunere f[r[ prepunere urmadz[ . (C[ mai mult ]n pre-
pus a s[ avea cele pentru lesnirea nesocotite, dec`t cele c`t de
grele de la ]n\elep\i cump[nite trebuie). }n scurt, dar[, a fericitului
aceluia stat, iat[, pre c`t ]n slab[ putin\a mea au fost, l-am ar[tat
=i precum s[ dzice dzic[toarea, de pre unghe leul s[ poate
cunoa=te2. Deci oricine ar fi acela carile aceii nepovestite fericiri
p[rta= a fi ar pofti, ]nt`i trebuie ca nu numai a trupului, ce =i a
sufletului m`ni totdeodat[ s[ ]ntindz[ =i nu numai cu ale trupu-
lui picioare, ce =i cu ale sufletului aripi s[ alerge =i s[ zboare (c[
amintrilea, leni=ilor ostenin\a =i pizm[tarilor lipsa =i c[in\a va
r[m`nea). Acestea, dar[, de la toat[ dihaniia a=e ]ntr-acesta chip
]n\eleg`ndu-s[, la ascultare cuv`ntului =i scuturarea lucrului cea
mai de pre urm[ s[ vinim, carea tot mijlocul cel spre lesnire =i tot
modul cel spre fericita s[v`r=ire aduce (c[ toat[ c[l[toriia muri-
torilor ]n cel de apoi s[v`r=it sau s[ ferice=te, sau s[ bl[st[m[\e=te).
Neamul cel f[r[ neam =i chipul cel f[r[ chip, adec[ jig[niu\a sau
p[s[ri\a cea cu prepus, iubitoriul nop\ii, fug[toriul dzilei, v[dz[-
toriul ]ntunerecului =i orbul luminii, adec[ Liliacul, precum ]n
fericit p[m`ntul =i m[noas[ brazda adun[rii ace=tiia nu pu\in[
zizanie s[ fie s[m[nat aievea ieste. Vidra nu cu pic[tura, ce cu
vadra ]n vasul ]n\elepciunii veninul nebunii<i> =i-au v[rsat.
A=ijderea Stru\ul, macar c[ peste voia =i =tiin\a sa, ]ns[ nu mic[
stinc[ a scandalului la tot pasul c[ii ace=tiia au aruncat =i toat[
greuimea lucrului la mijloc a vini au pricinit. Carile, toate de nu
s-ar fi t`mplat, fericire =i lucru foarte minunat ar fi fost. Dar, de
vreme ce s-au t`mplat, alt[ nu ]ncape f[r[ numai leacul le ieste
de aflat (c[ci lucrul ce ]nt`i la lumin[ n-au fost, Dumn[dz[u, din
1
Se arat[ avantajele, ]n special cele politice, ale unirii Moldovei cu |ara
Rom`neasc[.
2
Ioan Comnen se folose=te aici de un cunoscut proverb latin: ex ungue
leonem (recuno=ti pe leu dup[ unghie), pentru a insinua sinceritatea cu care
a vorbit =i caracterul patriotic al problemelor expuse.
Istoria ieroglific[. Vol. I 157
1
Adunarea nu a rezolvat obiectivele pe care =i le-a propus, men\in`ndu-
se la ne]n\elegeri f[r[ rost. Vina o poart[ ]ndeosebi Marco pseudobeizadea
(Liliacul), Constantin Duca (Vidra) =i chiar Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila). Ca
urmare, Comnen va ]ncerca s[ g[seasc[ „leac“ situa\iei grele la care se ajunsese.
158 Dimitrie Cantemir
1
Comnen consider[ c[ Duca nu mai era primejdios, fiind exclus definitiv
dintre moldoveni =i de la orice sprijin muntean, ]ntr-adev[r, el nu =i-a mai
rec[p[tat domnia =i nici nu s-a mai re]ntors vreodat[ ]n \ar[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 159
1
Pledoaria lui Comnen despre unire se ]ncheiase, a=adar, cu invita\ia ca
toat[ lumea s[ se declare de acord cu „siloghizmul Corbului“, deci cu acceptarea
candidaturii lui Mihai Racovi\[.
160 Dimitrie Cantemir
1
Cioara nu este descifrat[ la cheie, ]n text d`ndu-se doar am[nuntul c[
Cioara cu Corbul (Br`ncoveanu) pentru multe pricini... pu\in[ dragoste =i priin\[
]ntre sine au. De=i este o pas[re, adic[ un muntean, ea a fost totu=i identificat[,
cu probabilitate, de c[tre P. P. Panaitescu (]n D. Cantemir, Istoria ieroglific[,
edi\ia citat[, vol. I, p. 150), cu grecul Panaiotache Merona, fost dreg[tor ]n
Moldova, ]n timpul lui Constantin Duca, pe care ]l tr[deaz[, pun`ndu-se ]n
serviciul lui Br`ncoveanu. Poate de aici =i simbolul s[u p[s[resc, a=a cum era
=i cazul B`tlanului, care serve=te tot un domn moldovean, pe acela=i Duca.
Este =tiut, din documente, c[ el este cel care duce la Poart[ propunerea scris[
pentru numirea lui Mihai Racovi\[ ]n urma alegerii.
2
Este vorba de cei cinci mari boieri moldoveni aminti\i, cump[ra\i de
Br`ncoveanu.
3
Cei cinci mari boieri moldoveni tac, pentru c[ fuseser[ mitui\i de
Br`ncoveanu, iar restul boierimii, de team[, se comport[ asem[n[tor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 161
1
Din nou se subliniaz[ c[ stolnicul Constantin Cantacuzino avea o con-
duit[ proprie, opun`ndu-se politicii lui Br`ncoveanu.
2
Stolnicul se ar[t[ potrivnic politicii care se conduce numai dup[ aspira\ii,
f[r[ s[ judece ]n profunzime =i consecin\ele.
3
Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u, Mihai sp[tarul, c[, datorit[ du=m[niei
mai vechi dintre Br`ncoveanu =i Morona, s-ar putea ca facilit[\ile ]ntreprinse
de acesta pentru numirea lui Racovi\[ (aluzie la faptul c[ Morona mijlocise
personal la Poart[ pentru Racovi\[) s[ le fi f[cut pentru compromiterea
domnului |[rii Rom`ne=ti.
162 Dimitrie Cantemir
1
Cioara nu era de origine rom`neasc[, ci, dup[ cum se afirm[ =i mai jos,
de provenien\[ greceasc[ („din Elada“). Precizarea vine ]n sprijinul identific[rii
personajului cu Panaiotache Morona postelnicul.
2
O precizare a originii grece=ti a Ciorii.
3
Morona este ironizat pentru c[ s-a gr[bit s[ ajute la numirea lui Racovi\[,
proced`nd nu ca un ]n\elept (care judec[ lucrurile =i sub raportul conse-
cin\elor), ci asemenea unui profet, ce pretinde c[ ar dispune de o cunoa=tere
sigur[ a viitorului.
4
Reiese ne]ncrederea lui Cantemir fa\[ de practicile divinatorii. S[ a=tept[m
p`n[ la vremea de apoi, zice Cantemir, ]ndeplinirea profe\iilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 163
1
Lupul continu[ s[ fie foarte rezervat, mai ales dup[ ce ]=i d[ seama de
orientarea filo-br`ncoveneasc[ a boierimii moldovene.
2
Fra\ii Iordache =i Mihalache Ruset, rezerva\i p`n[ acum ]n adunare, ]=i
exprim[ deschis tr[darea fa\[ de Cantemire=ti =i declar[ adeziunea lor pentru
Racovi\[ =i politica lui Br`ncoveanu, strig`nd c[ de-acum ]nainte „o monarhie
cunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim“.
164 Dimitrie Cantemir
1
S[mnul biruin\ii ]ntre coarnele taurului: s[mnul crucii ]ntre coarnele
bu[rului (D.C.) — adic[ Mihai Racovi\[ va avea deasupra capului, ca domn,
]nsemnul fundamental al domniei, stema Moldovei, al c[rui simbol era bourul.
2
Vasile Costache, Ursul =i Ilie |ifescu (Vulpea) intervin ]n sprijinul
cuv`nt[rii lui Iordache Ruset, ]n contradic\ie cu atitudinea indiferent[ a
primului la ]nceput, =i cu incitarea lui Maxut serdarul la atitudine antibr`n-
coveneasc[ de c[tre cel de al doilea.
3
Cantemir consider[ c[ moartea, ]nt`mplat[ lui Vasile Costache =i lui Ilie
|ifescu cur`nd dup[ aceea, a fost o pedeaps[ divin[ pentru tr[darea f[ptuit[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 165
1
Vasile Costache n-a murit la mo=ia sa din Moldova, ci afl`ndu-se ]nc[ la
curtea lui Br`ncoveanu =i deci ]nainte de adunare. Este unul din am[nuntele
istorice pe care Cantemir nu le red[ ]ntocmai ]n romanul s[u.
2
Ilie |ifescu moare ]n realitate ]n anul 1704, la mai bine de un an dup[
adunarea de la Arn[ut-chioi, pe c`nd era sp[tar al lui Mihai Racovi\[.
3
Lupu Bogdan este silit s[ se retrag[ sub straj[ la mo=ia sa ]n Moldova;
aceea=i soart[ a avut-o =i Maxut serdarul. Re\inut ]n realitate la Bucure=ti
pentru a nu influen\a mersul adun[rii dup[ numirea lui Racovi\[ ca domn ]n
Moldova, Lupu Bogdan devine mare dreg[tor al acestuia.
166 Dimitrie Cantemir
1
Lupu Bogdan caut[ s[ ]nt[reasc[ moralul lui Maxut serdarul, prezic`nd
faptul c[ Dimitrie Cantemir (Irodul) =i Antioh (Filul) vor face inofensive
intrigile care aduseser[ ]n scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 167
PARTEA A TRIIA
CUPRINS
(c[ mai pre lesne ieste firii la C[mil[ coarne s[ nasc[ dec`t din
inima rea cuv`nt sau g`nd bun s[ izbucneasc[). A=edar[, cu to\ii,
dup[ sorocul dat, la locul ]ns[mnat s[ adunar[ =i la dzua pus[ la
cetatea Deltii s[ ]mpreunar[, unde Pardosul pe C[mil[ de c[p[stru
purta =i R`sul dup[ d`nsa, cu g`ndacii prin baligi-i, ]-s[ primbla.
C[ci la R`=i ca ace=tea, c[c[raza C[milii mai de mare pre\ ieste
dec`t c[stanii la gliganii muntelui Olimpului1. Acolea dar[, ]nt`i
ca a tuturor inimile mai cu de-adins s[ ispiteasc[, apoi ca nici
unul s[ nu cumva p[rta= vicle=ugului a nu fi s[ lipsasc[, socotir[,
=i c`te doi, c`te doi, pre numele cerescului Vultur =i Taur, pentru
ca s[ giure2 ]n capi=tea Epiorchiii3 adus[r[. Unde unii de bun[voie,
iar[ al\ii de fric[ =i peste voie supt groznic giur[m`nt a s[ lega le
c[ut[ (c[ precum ]ntre frumo=i mai frumo=i =i ]ntre grozavi mai
grozavi, a=e ]ntre drep\i mai drep\i =i ]ntre vicleni mai vicleni s[
afl[), adec[ precum cu ]nvoin\a, pl[cerea =i alegerea tuturor silo-
ghizmul Corbului, sfatul Cucunozului =i senten\ia Pardosului s[
s[ ]nt[reasc[ =i capul C[milii ]n cel de bou s[ s[ primeneasc[ =i
]n epitropiia Leului s[ s[ psifisasc[. La care lucru, to\i fra\ii vic-
le=ugului, ficiorii f[r[legii =i p[rin\ii atheofoviii: „fac[-s[ fac[-s[,
]n chipul deltii; }nceputul A, sf`r=itul S: Adrianopolis; Apa lui M, apa lui A, apa
lui T: Mari\a, Arta, Tungea). Ei merg acolo pentru a vinde capul C[milei, adic[
pentru a schimba pe Mihai Racovi\[ ]n domn, =i a lua ]n schimb capul Bourului,
adic[ pentru a-i cump[ra domnia cu bani.
1
Expresiv[ caricatur[ literar[: Iordache Ruset poart[ pe Racovi\[ de
c[p[stru, ]n timp ce Mihalache Ruset, de acum ]nainte dreg[tor peste fondurile
financiare externe, achit[ pl[\ile creditorilor de la Poart[ („g`ndacii“).
2
Jur[m`ntul boierilor fa\[ de noul domn, dup[ formula cre=tin[, adic[ ]n
numele Tat[lui (Vulturul ceresc) =i al Fiului (Taurul ceresc).
3
Capi=tea Epiorhiii: Vlah Sarai (D.C. ) — depunerea jur[m`ntului are loc
deci ]n palatul |arii Rom`ne=ti =i nu al Moldovei (Bogdan sarai), palat pe care
scriitorul ]l denume=te „templul jur[m`ntului str`mb, stors prin viclenie, deci
nevalabil (epiorhie: jur[m`nt str`mb, ]n grece=te). Depunerea jur[m`ntului
]ntr-un palat al |[rii Rom`ne=ti arat[ dependen\a, controlul exercitat de
Br`ncoveanu ]n demersurile pentru numirea noului domn.
Istoria ieroglific[. Vol. I 169
1
Mun\ii: casele, por\ile turcilor celor mari, iar codrii: casele, por\ile turcilor
mai mici (D.C.) — c[ut`nd s[ ob\in[ investitura de domnie („ coarne de bour“
=i „cap de taur“) pentru Mihai Racovi\[, boierii fac demersuri pe la demnitarii
mai mari =i mai mici de la Poarta Otoman[, dar nu izbutesc nimic =i nu =tiu
cui s[ se mai adreseze.
2
Hrismos: g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii (D.C.) — ]nseamn[ la propriu,
oracol, prezicere (]n grece=te). Sensul termenului este formul[, procedeu prin
care se asigur[ reu=ita. Aceast[ cheie a succesului este, dup[ opinia lui
Cantemir, satisfacerea l[comiei demnitarilor otomani, adic[ mita, bac=i=ul,
darurile de tot felul.
3
Camilopardalul, numele grecesc al girafei, este o fiin\[ dubl[, rezultat[
din asocierea c[milei cu leopardul. La cheie, acest nume este ieroglifa sub
care se ascunde Alexandru Mavrocordat Exaporitul, marele dragoman al Por\ii
Otomane, am zice azi ministru de externe, unul din puternicii dreg[tori ai
Imperiului Otoman, grec de origine. Era un om foarte cultivat, autor al unor
comentarii asupra operei lui Aristotel, precum =i al unei lucr[ri privind
circula\ia s`ngelui. Unele dintre lucr[rile sale, toate ]n grece=te, au circulat =i
]n \ara noastr[, mai ales ]n timpul epocii fanariote. Este tat[l celor doi fra\i,
Nicolae =i Ion Mavrocordat, care au domnit ]n Moldova =i |ara Rom`neasc[.
Trebuie subliniat am[nuntul c[ cel care ]i duce pe boieri la Exaporit este
Mihalache Ruset, rud[ cu marele dragoman.
4
Povestirea care urmeaz[ — o foarte ]ntins[ digresiune ]n raport cu
evenimentele descrise ]n Istoria ieroglific[ — poate fi intitulat[, ]n formularea
de la cheie a scriitorului, Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,
formulare pe care Cantemir ]nsu=i o descifreaz[: minunat[ l[comiia Por\ii =i
170 Dimitrie Cantemir
1 2
ile Ethiopiii ]n sus pre apa Nilului ]mbl`nd =i pentru ca din
izvoar[le Nilului cu gura ap[ s[ beau ]n inim[ av`nd, dup[ ce
peste mun\ii ce s[ cheam[ a Lunii3 am trecut =i la b[l\ile unde
crocodilii4 s[ nasc am sosit, b[l\ile din giur ]mpregiur cutreieram,
pentru ca g`rla Nilului (carea ]n capetele b[l\ilor despre apus s[
vars[5) s[ aflu. La capetele b[l\ilor =i ]n gura g`rlii am aflat un
1
Ora=ul =i cetatea sunt, de fapt, Istanbulul, capitala Imperiului Otoman.
2
Mun\ii =i dealurile sunt, conform cheii lui Cantemir, demnitarii mai mari
=i mai mici, ceea ce ]nseamn[ c[ Poarta Otoman[ ]=i are puterea ]n ace=tia.
Mun\ii =i dealurile ]nconjoar[ cetatea, o str[juiesc. Totu=i, ]nt`lnim =i unele
elemente reale de ordin geografic ]n aceast[ descriere a Istanbulului.
3
De aici ]ncepe o descriere paradisiac[ a ]mprejurimilor Istanbulului,
descriere ce are mai cur`nd valoare literar[. Tema mediului paradisiac, foarte
veche ]n literatura uman[, prezent[ mai ales ]n Biblie, este reluat[ de Cantemir
]n termeni laici, oglindind o concep\ie estetic[ proprie, ]n care domin[ frumosul
artificial organizat geometric.
172 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir introduce elemente ale absurdului, natura aber`nd de la
propriile ei reguli pentru a se conforma dorin\ei umane de a avea fructe ]n
orice sezon.
2
}n mijlocul acestei gr[dini paradisiace, ]n care normele naturale sunt
]nlocuite cu cele ale absurdului, se afl[ o cetate, care nu este alta dec`t
Istanbulul, capitala Imperiului Otoman. Ea este sc[ldat[ de apele Nilului, cu
sensul c[ ]n acest ora= are loc fenomenul adun[rii =i ]mpr[=tierii l[comiei.
3
Numele ieroglific al cet[\ii este Epithimia, care ]n grece=te ]nseamn[
poft[, dorin\[. Cantemir o descifreaz[ prin expresia inima, omul lacom sau
lumea, ceea ce ]nseamn[ c[ Istanbulul era atunci capitala l[comiei, a dorin\ei
de a avea totul f[r[ nici o limit[.
4
Descrierea ]n continuare a cet[\ii are multe tr[s[turi simbolice; din punct
de vedere artistic, Cantemir introduce ]n literatura noastr[ original[ pentru
prima dat[ elementele de arhitectur[ citadin[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 173
1
Elemente simbolice: 730 de st`lpi: dzilele =i nop\ile ]ntr-un an, iar 24 de
mile: lunele de dzi =i de noapte (D.C.).
2
Cantemir face apel la imaginea teatrului antic, construit ]n trepte.
3
Patru uli\e: patru p[r\i a anului (D.C.) — cele patru anotimpuri.
4
Nu monarhie, ce public[: nea=edz[m`ntul st[p`nilor (D.C.) — adept al
monarhiei absolute, Cantemir, fost domn =i pretendent la domnie, ironizeaz[
statul otoman, pe care ]l vedea ca o republic[, unde domnea anarhia.
Istoria ieroglific[. Vol. I 175
1
Ironie la adresa retoricii vremii, care cultiva vorb[ria, fraza ampl[ =i
confuz[, permi\`nd abaterea de la ideea de baz[ ]ntr-o cuv`ntare.
2
Apare din nou rigoarea geometric[ din concep\ia arhitectonic[ a lui
Cantemir: cl[dirile sunt construite ]n linie dreapt[ =i egale ]ntre ele, pe
l`ng[ zid.
3
Pere\ii exteriori erau ornamenta\i cu „scrisori ieroglifice=ti“, deci cu figuri
animaliere, care aveau un ]n\eles pentru comunicare, exprimau, a=adar, idei.
4
Reprezent[rile animaliere formau o ornamenta\ie ]nc[rcat[, de tip baroc,
]n contradic\ie cu simplitatea la care ar fi obligat geometrismul din concep\ia
arhitectural[ a scriitorului.
5
Chipurile bodzilor: mul\imea str`mb[t[\ilor (D.C.) — luxul =i str[lucirea
din capitala otoman[ se bazau pe nedreptate =i extorc[ri.
176 Dimitrie Cantemir
1
Boadza Pleonexiii (zei\a l[comiei — ]n grece=te): l[comia la carea muritorii
s[ ]nchin[ (D.C.), iar capi=tea Pleonexiii este ]mp[r[\iia turcului (D.C.) —
Cantemir subliniaz[ c[ l[comia este tr[s[tura fundamental[ a Imperiului
Otoman =i a demnitarilor s[i.
2
Cantemir surprinde via\a din natur[ ]n aspectele ei cele mai dinamice =i
mai caracteristice. Dintre acestea, ]l va preocupa ]ndeosebi v`narea unora de
c[tre altele, cu scopul de a sugera c[ din cauza l[comiei, ]n templul Pleonexiei,
adic[ ]n „]mp[r[\iia turcului“, exist[ o cumplit[ lupt[ de interese, a c[rei
cruzime poate fi asem[nat[ cu ferocitatea luptei pentru hran[ din lumea
animal[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 177
1
A=adar, solicitantul p[c[lit este la discre\ia „ethiopului“, adic[ a
sultanului, situa\ie ce se ]nt`mpla adesea cu pretenden\ii la domnia \[rilor
rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 179
1
A=adar, ]n templul l[comiei nu ardea untdelemnul p[cii (m[slinul fiind
simbolul p[cii), sub]n\eles, din cauza confrunt[rilor de interese.
2
Din nou elemente simbolice: =epte trule despre r[zs[rit =i =epte despre
apus: septe dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii (D.C.). De observat frecven\a
simbolurilor astronomice.
3
Trula cea mare din mijloc: poarta vezirului, haznaoa (D.C.) Isimeria —
echinoc\iu (grec.). Prin urmare, deasupra templului l[comiei trona puterea
marelui vizir =i a haznadarului s[u (ministrul de finan\e), model de conduit[
pentru to\i demnitarii otomani, mari =i mici.
4
Isimeria, aici echinoc\iul de toamn[, c[dea ]ntr-adev[r ]n zodia Cumpenei
(luna septembrie).
180 Dimitrie Cantemir
1
Toate simbolurile astronomice par a ar[ta c[ avu\iile =i veniturile
Imperiului Otoman se str`ngeau ]n vistierie, ]n tot timpul anului, indiferent
de epoc[ =i chiar de zi. }n acest sens vorbesc =i l[muririle lui Cantemir de la
cheie: Soarele de unde razs[riia, ]n trul[ loviia: aurul, avu\iia, de pretiudinderea
acolo s[ str`ngea, chiar ]n fiecare zi: =epte dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii.
Ar[tarea ceasurilor ]n trule: ]n toat[ vremea nep[r[sit[ pofta =i str`nsoarea
avu\iii.
2
Statuia zei\ei l[comiei se afla pe v`rful turlei impun[toare, adic[ deasupra
palatului marelui vizir.
3
C[mara cu =epte st[lpi: cetatea, t`rgul |arigradului pe =epte mun\i (D.C.)
— ]ntr-adev[r, Constantinopolul era construit pe =apte coline, asemenea Romei.
Cantemir nume=te Istanbulul c[mar[, deoarece aici se str`ngeau toate
veniturile =i bog[\iile imperiului.
4
Pe atunci se cuno=teau doar =apte planete, ]n r`ndul c[rora erau incluse
Soarele =i Luna, conform viziunii ptolemeice.
5
Drumul planetelor: uli\ele cet[\ii =i giude\ele (D. C).
Istoria ieroglific[. Vol. I 181
1
Leb[da b[tr`n[: Panaiotachi tergimanul (D.C.) — Panaioti Nikussios,
marele dragoman al Por\ii Otomane (1648—1673), care ]l precede pe
Alexandru Mavrocordat ]n aceast[ important[ func\ie.
2
Alexandru Mavrocordat provenea „din locurile marginii Ethiopiii“, adic[
de la marginea Imperiului Otoman, ceea ce era adev[rat, tat[l s[u fiind un
grec din Insula Hios, din Marea Egee.
3
Mavrocordat vine la Nikussios ca s[-l ]nve\e arta de a-=i satisface l[comia,
de a ]nv[\a mecanismul ]nsu=irii =i cheltuirii veniturilor =i extorc[rilor. Astfel,
se termin[ partea descriptiv[ a acestei lumi a necinstei =i l[comiei, Cantemir
trec`nd la povestirea felului ]n care Exaporitul s-a ini\iat ]n tainele =i tehnica
l[comiei, a practicilor necinstite =i a c[p[tuielii.
4
Nikussios atrage lui Mavrocordat aten\ia c[ este greu =i chiar primejdios
s[ se pun[ ]n slujba Por\ii, s[ cunoasc[ secretele c`rmuirii, aceasta cer`nd =i
un timp imens pentru ini\iere.
5
Nikussios ]ncepe s[-=i descrie via\a, arat`nd eforturile depuse pentru a
ajunge la demnitatea de mare dragoman, ini\iindu-l astfel pe Mavrocordat ]n
182 Dimitrie Cantemir
1
Alexandru Mavrocordat roag[ pe Panaioti Nikussios s[-i descopere „firea
Nilului“, adic[ natura, felul =i izvoarele l[comiei, =i s[-l ]nve\e cum se lucrea-
z[ cu ea.
2
Filosofii sunt, dup[ cheie, vizirii.
3
Jirtf[: mit[, m`zd[, daruri (D.C.) — cine voia s[ intre ]n gra\ia Por\ii
Otomane, trebuia s[ se conformeze practicii, ]ntre\inute de viziri, de a pl[ti
mit[, daruri, s[ se spele cu apa Nilului, adic[ s[ practice l[comia, s[-=i
perverteasc[ con=tiin\a, =i numai dup[ aceea s[ spun[ ce dore=te. Cantemir
demasc[, prin simbolurile respective, practicile care asigurau succesul =i
influen\a la curtea otoman[.
4
Cuv`ntul cuvintelor: Dumn[dz[u-Fiul; }nceputul ]ncep[turitor: Dumn[dz[u-
P[rintele; Sf`r=itul sf`r=iturilor: Dumn[dz[u-Duhul Sf`nt (D-C).
5
Chipul bodzului a privi: la slujba Por\ii, la l[comie a intra (D. C. ).
6
M`na str`mpt[: s[r[cie, sl[biciunea averii (D.C.).
7
Mavrocordat dore=te s[ intre ]n slujba Por\ii, a l[comiei, vrea s[ dea
mit[, dar, fiind s[rac, nu =tie cum va putea mul\umi l[comia demnitarilor ei.
184 Dimitrie Cantemir
1
iar[ de la cei s[raci pre gium[tate ia ), =i cine ce i-ar duce, ]nt`i
priime=te, apoi oare ce i-ar mai putea aduce =i cu cuv`ntul =i cu
lucrul ispite=te“. Eu c[tr[ d`nsa dzi=i: „Eu peste mine aer, supt
mine \[rn[, iar[ ]n mine nemic[ ceva lucru de materie nu am,
f[r[ numai duhul, carile m[ poart[2“. Leb[da-mi dzis[: „Dintr-
aceste trii, oricarea mai ]nd[m`n[ =i mai pre lesne ]\i va fi, cu
tine ia =i cum mai cur`nd la capi=te s[ mergem, ca =i eu, de ce
am ]nvoit, =i tu, de ce ai poftit, s[ ne ]ndestulim“. Eu ]n mine =i
cu mine socotindu-m[ precum aerul nu s[ prinde, sufletul nu s[
scoate (c[ pofta f[r[ st`mp[rare nu numai trupul, ce =i sufletul
giuruie=te =i d[ruie=te ), ]n pumni pu\intelu= lut galb[n3 luaiu =i
c[tr[ Leb[d[ ar[t`ndu-l, dzi=i: „Iat[ pominocul jirtfii mele =i, cu
acesta ]mpreun[, pre tot pre mine spre jirtf[ m[ dau =i, mai mult
nez[b[vind, la capi=te s[ mergem =i, \eremoniile obiciuite plinind,
la giuruita noastr[ s[ ne ]ntoarcem4“.
Leb[da ]ndat[ cu mine ]mpreun[ scul`ndu-s[, ]nluntrul
capi=tii ]ntr[m5. Unde ]n mijlocul capi=tii, boadza Pleonexis ]n-
tr-un scaun de foc =edea6, supt a c[ruia picioare un coptora=
1
O afirma\ie surprinz[toare: Poarta Otoman[ lua totul de la cei boga\i, =i
doar par\ial de la cei mai s[raci dintre solicitan\ii de avantaje.
2
Camilopardalul, sufletul de materie =i muritoru a fi crede (D.C.) — este o
nepre\uit[ informa\ie despre circula\ia convingerilor materialiste ]n lumea
constantinopolitan[ cultivat[ din acel timp, Mavrocordat fiind un partizan al
acestei orient[ri. De altfel, el a =i comentat lucrarea lui Aristotel Despre suflet.
3
Lut galb[n: aur, galbeni (D.C.) — Cantemir arat[ batjocoritor c[ l[comia
Por\ii Otomane nu se potole=te cu aerul, care „nu s[ prinde“, =i nici cu sufletul,
care „nu s[ scoate“, ci numai cu aur.
4
Cantemir ironizeaz[ graba cu care Mavrocordat voia s[ intre ]n slujba
Por\ii Otomane.
5
Asist[m ]n continuare la ritualul mitei pe care o primea zei\a l[comiei,
adic[ marii demnitari ai Por\ii Otomane.
6
Scaun de foc: a=edz[m`ntul, via\a poftii =i pedeapsa l[comiii (D.C.) —
alegorie plin[ de ]ndr[zneal[ privind Imperiul Otoman (zei\a l[comiei), care
tr[ie=te din extorc[ri =i mit[. Scaunul de foc reprezint[ simbolul pedepsirii
l[comiei =i nedrept[\ii, prevestire a pr[bu=irii viitoare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 185
1
de aram[ plin de j[ratec aprins a fi s[ videa. Iar[ din giur
]mpregiur f[clii de tot feliul de materie ardz[toare cu mare par[,
v`rtos ardea2. La chip ve=ted[3 =i g[lb[gioas[, ca cei ce ]n boala
]mp[r[teasc[4 cad a fi s[ p[rea, cu sinul de=chis =i cu poale ]n
br`u denainte sumese, ca cum ceva ]ntr-]nsele a pune s-ar g[ti,
sta. Cu ochii ]nchi=i =i cu ureche plecat[, ca c`nd ce ]n poale i s-ar
pune s[ nu vad[, iar[ ce materie ar fi carea s-ar pune audzind
s[ ]n\[leaga5. }n m`na dreapt[ cump[n[ \inea, ]n carea de o
parte, ]n locul dramului, piatra ce-i dzic ahortatos =i anevsplah-
nos6 (c[ci piatra aceia doa[ numere are) pusese, iar[ de alt[
parte, chipul a toat[ lumea pus a fi s[ p[rea. Ins[ cump[na din
dreapta la p[m`nt at`rna, iar[ cump[na din st`nga ca pana ]n
aer giuca (c[ unde nesa\iul st[p`ne=te, acolo toat[ lumea dec`t
bobi\a strugului mai mic[ ieste). Iar[ ]n m`na st`ng[ \inea o leic[7,
1
Imaginea este dantesc[. Supt picioare cuptora= de aram[; plin de jeratec:
sprijeneala l[comiii ]n avu\ii trec[toare“ (D.C.)— Imperiul Otoman ]=i fundeaz[
existen\a pe valori materiale, perisabile, =i nu pe valori permanente, spirituale
(s[ nu uit[m: opinia lui Cantemir era aceea a unui intelectual, a unui om de
mare cultur[).
2
F[clii =i par[ de foc: pofta l[comiii neast`mp[rat[ (D.C.) — l[comia care
nu poate fi potolit[ cu nimic fiind caracteristica fundamental[ a Por\ii Otomane.
3
Zei\a Pleonexia are chip ve=ted, adic[ l[comia de r`vna tuturor bole=te
(D.C.).
4
Boala ]mp[r[teasc[: g[lb[narea (D.C.) — scriitorul sugereaz[ c[ icterul
este boala ]mp[ra\ilor, cape sunt, dup[ p[perea sa, o ]ntruchipare a l[comiei.
5
Zei\a l[comiei mai este zugr[vit[ ca o fiin\[ ipocrit[, care se face c[ nu
=tie de darurile aduse, dar se bucur[ totu=i =i acord[ importan\a cuvenit[
aten\iilor materiale.
6
Ahortatos — nes[\ios (grec.). Anevsplahnos — ne]nduio=at (grec.). La
cheie: Ahortatos, anevsplahnos: pentru mita nesaturat[ =i nemilostiv[. Zei\a
l[comiei ]mparte dreptatea nu dup[ principiul echit[\ii, ci dup[ criteriul
l[comiei nes[\ioase =i ne]ndur[toare. Pentru Imperiul Otoman, care urm[re=te
numai avantaje materiale, dreptatea supu=ilor =i a \[rilor subjugate („chipul
lumii“) c`nt[re=te mai pu\in „dec`t bobi\a strugurelui“.
7
Leica: punga sau voia lacomului (D.C.).
186 Dimitrie Cantemir
1
Banii rezulta\i din extorc[ri =i mit[ „se topeau“ ]n m`inile lacome ale
demnitarilor otomani.
2
}nchiderea ochilor boadz[i: lacomii s[ fac a nu videa =i a nu priimi darurile,
iar punerea urechii spre ascultare: vor s[ audz[ c`t =i ce li s[ d[ (D.C.).
3
Filohrisos, iubitorul de aur (grec.): robul, iubitoriul aurului =i mijlocitorii
pentru aducerea m`zdii (D.C.) — aceasta ]nseamn[ c[ unii slujba=i sau chiar
demnitari mai mici mijloceau mita pentru ]nal\ii demnitari.
4
Gura Tartarului: nesa\iul l[comiii (D.C.).
5
C[r[mida ro=ie: arama =i alte daruri mai proaste (D.C.) — din l[comie,
demnitarii otomani se mul\umesc =i cu daruri mai proaste, numai s[ fie.
6
Nu substan\a (sub]n\eles calitatea substan\ei), ci cantitatea ]i intereseaz[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 187
1
|ara nigri\ilor (\ara negrilor — n. ed.): ceata had`mbilor (D.C.) — corpul
eunucilor, care p[zeau seraiul imperial.
2
Tomvut =i Gvinea: saraiul ]mp[r[tesc =i haremul, casele muiere=ti (D.C.)
— geografice=te Tomvut trebuie s[ fie Tombuciu, situat pe Niger, pe atunci un
ora= ]nfloritor, iar Gvinea — coasta african[ a Guineii superioare =i a celei
inferioare, sc[ldate de Oceanul Atlantic.
3
Marea despre apus: cheltuiala f[r[ socoteal[ pierdut[ (D.C.) — expresia
s-ar referi la fondurile alocate pentru curtea sultanului, ]n special pentru serai,
fonduri pe care Cantemir le consider[ o cheltuial[ f[r[ rost.
4
Trebuie s[ fie Nigerul, care scald[ ]ntr-adev[r Tombuciu. Simbolic, avem
precizarea c[ se desparte din Nil, unde acesta este „sorbit“ sub p[m`nt, =i c[
izvor[=te din balta Medra, adic[ aceste fonduri i=i au ob`r=ia ]n vistierie.
Geografice=te, „sorbitura Nilului supt p[m`nt“ ar ]nsemna distan\a dintre zona
lacurilor Victoria =i Albert, =i zona Nigerului, unde nu se ]nt`lne=te Nilul.
5
Trii filosofi: trii veziri a vremii ace=tiia (D.C.) — este vorba, dup[ cum
amintesc izvoarele vremii, de vizirii Siavu=, Turchundji Ahmed =i Mohamed
Dervi=-pa=a, care au fost prin=i c`nd furau din vistierie, ]n vremea drago-
manului Panaioti Nikussios. Gimnosofi=tii erau sectan\ii ramurii digambara a
curentului jainist, sectan\i ce umblau goi, consider`nd cerul drept ve=m`nt, =i
practicau vegetarianismul. Cantemir nume=te ]n mod ironic gimnosofi=ti, adic[
indiferen\i la avantajele materiale, pe cei trei viziri necinsti\i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 195
somn om[r`\i, huietul carile apa acolo face n-au audzit. +i a=e,
f[r[ veste, cu apa supt p[m`nt s-au sorbit1 (c[ amintrilea, p[-
zindu-s[, pre despre amiadz[dzi ab[t`ndu-s[, vasele cu funi din
coajea finicului ]mpletite de pre uscat trag, =i dac[ din holbura
apii trec, iar[ c[ v`nslele a v`nsla purceg). Unul din filosofi supt
c[mara cor[biii afl`ndu-s[ =i u=a cu carea gura hambariului cu
suptul apii deasupra ]nchidzindu-s[, de ap[ nedodeit, trii dzile =i
trii nop\i au r[mas. Dup[ trii dzile, cu t`mplarea c`\iva p[scari2
]n lacul Medra pentru v`narea pe=telui n[vodul ]n balt[ arunc`nd,
]n loc de v`nat corabie =i ]n loc de pe=te pre filosof din fundul
cor[biii scot. Care lucru p[scarii v[dzind, ]nt`i de minune s-au
fost uluind, apoi pe filosof cine ieste =i de unde ieste ]ntreb`nd,
le spus[ precum de la cetatea Epithimiii3 ieste =i precum cu
corabiia la cataractele Nilului cu alalte so\ii era s[ s[ coboar[,
iar t`mplarea cum l-au purtat =i cum ]n mreaja p[scarilor s-au
aflat, nici =tie, nici pricepe, f[r[ numai c[ din apa Nilului ]n balta
Medrii precum au izbucnit cunosc. A=e filosoful =i pre supt p[m`nt
lucrurile fire=ti ispitind, apa Nigris din Nil a s[ desp[r\i pre to\i
au ]nv[\at.4“
Acestea =i altele ca acestea Leb[da povestindu-mi =i de lucru-
1
Cantemir poveste=te ironic isprava vizirilor, pe care ]i nume=te ]n mod
batjocoritor filosofi, adic[ cercet[tori ai aspectelor profunde ale lucrurilor.
Astfel ei, vr`nd s[ cerceteze cataractele Nilului (z[ticneala, opreala vinitului),
au ajuns p`n[ la locul unde „Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe“ (furtu=agurile carele
fac lacomii ]n vinituri), unde au fost ]nghi\i\i de ape cu corabie cu tot, p`n[ au
ajuns ]n fundul lacului Medra, adic[ ]n vistierie.
2
Acolo au fost prin=i de ni=te „p[scari“, adic[ de str`ng[torii d[jdilor,
tefterdari, birari (D.C.).
3
Vizirii prin=i asupra faptului declar[ c[ sunt din „cetatea Epithimiii“, ora=ul
poftelor, al dorin\elor de ]mbog[\ire.
4
Cantemir se exprim[ ironic despre vizirul necinstit. Acesta, cercet`nd,
ca orice filosof, fenomenele naturale ]n mediul subteran (furtu=agurile carile
fac lacomii ]n vinituri) a ajuns la un important adev[r filosofic, adic[ a aflat c[
el ]nsu=i este un ho\.
196 Dimitrie Cantemir
1
Jirtfa giuruit[, ]n alb cu negru muruit[: pentru mita giuruit[, zapis au
cerut, iar pic[turile negre: pece\ile zapisului (D.C.) — Mavrocordat cere ca
f[g[duiala boierilor s[ fie sub form[ de obliga\ie f[cut[ ]n scris, ]nt[rit[ apoi
=i cu pece\ile boiere=ti.
2
Vrajitorii: cei ce au putere la Poart[, cei ce ispr[v[sc (D.C.) — ace=tia se
afl[ „]n tot locul =i ]n tot rodul“, adic[ sunt mul\i =i ca atare trebuie s[ pl[te=ti
peste tot. Despre efectul real al acestor mituiri, Cantemir se exprim[ ironic,
av`nd at`tea exemple de via\[: pe demnitarii otomani ]i intereseaz[ s[ ia plata,
dar nu s[ garanteze succesul, acesta depinz`nd, cum este =i normal, de „vreme“,
adic[ de ]mprejur[ri. }n felul acesta mul\i solicitan\i puteau pierde banii.
3
}n aceste versuri, destul de st`ngace, ]nt`lnim urm[toarele simboluri:
coada stru\ului, (identic[ ]n semnifica\ie cu coada p[unului); cuca carea pun
domnii ]n cap; coarnele boului: c[ftanul, de la ]mp[ratul, de domnie; muntele =i
copaciul cel mai mare; chipul carile ieste mai putincios, copacul cel mai ]nalt
200 Dimitrie Cantemir
fiind ]mp[ratul, care acord[ caftanul, iar muntele cel ]nalt — marele vizir,
care acord[ cuca; galbinul =i albul: banii de aur =i de argint; luna =i soarele:
argint =i aur (D.C.) — prin urmare, cu bani de aur =i de argint se poate cump[ra
=i ]mp[ratul =i marele vizir pentru ob\inerea investiturii.
1
}n sf`r=it, ]mpreun[ cu Alexandru Mavrocordat, boierii „]mbuneaz[“ pe
tot felul de demnitari („vr[jitori“) ]n scopul de a le mijloci intrarea la sultan =i
la marele vizir.
2
Holbura ]n mun\i: zorbal`cul, r[zmiri\a ]n |arigrad ( D.C.) — tocmai
c`nd boierii erau pe punctul de a-=i atinge scopul, ]n Constantinopol izbucne=te
marea r[scoal[ a ienicerilor =i ulemalelor, ]n iulie 1703, ]ndreptat[ chiar
]mpotriva sultanului Mustafa II =i a marelui vizir. Pentru c[ ei se aflau la
Adrianopol, r[scula\ii atac[ aceast[ localitate, detron`nd, la 10 august 1703,
pe sultanul Mustafa II =i ]nlocuindu-l cu fratele s[u Ahmed III.
3
Dup[ plata mitei, boierii ajung la sultan =i la marele vizir, cu pu\in ]nainte
de r[scoal[.
4
Deoarece „mun\ii =i copacii ]ncepus[ a s[ cl[ti“, adic[ ]ncepuser[ semnele
r[scoalei, boierii ob\in de la ]mp[rat doar caftanul de domnie („coarnele
boului“) dar nu =i celelalte ]nsemne ale investiturii pentru plecarea ]n \ar[,
investitur[ care se f[cea ]n cadrul unui ]ntreg ceremonial, ]nf[\i=at de Cantemir
pe larg ]n Descrierea Moldovei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 201
1
Aceste c`teva note caracteristice ar putea constitui un portret al lui Marco
pseudobeizadea sub raportul felului s[u de a vorbi („jiganiia aceasta din fire
scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste“; „dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at“) =i sub cel
al preg[tirii sale intelectuale, din care rezult[ c[ nu st[p`nea arta oratoriei,
(„]n mester=ugul cuv`ntului nedeprins[ =i ]n tropurile ritoricesti ne]nv[\at[
fiind“). Datele oferite de Cantemir ar putea constitui un document privind
aceast[ obscur[ personalitate a vremii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 205
1
D`ndu-=i seama c[ ]n asemenea ]mprejur[ri critice amestecul sup[r[tor
al lui Marco pseudobeizadea ]n problema succesiunii la domnia Moldovei ar
fi dat peste cap toate eforturile =i cheltuielile, Iordache Ruset recomand[ s[
fie rezolvat[ pe dat[ aceast[ important[ chestiune. Ca atare, el propune — ]n
batjocur[ desigur — ca Liliacul s[ hot[rasc[ singur c[rui grup s[ se al[ture:
moldovenilor sau muntenilor.
2
Dup[ ce Liliacul este chemat s[-=i comunice op\iunea, Maimu\a Liviii ia
cuv`ntul, lu`ndu-=i rolul de avocat al acestuia. Repetarea am[nuntului c[ ar
fi expert[ ]n „pravile ethice=ti“ =i pres[rarea cuv`nt[rii cu formule =i idei ce
apar\in moralei religioase a vremii, pledeaz[ pentru identificarea numelui
ieroglific cu persoana lui Antim Ivireanul.
3
Non bis in idem, principiu de drept roman potrivit c[ruia nu se pot da
dou[ pedepse pentru aceea=i vin[.
4
Alte am[nunte despre Marco pseudobeizadea (dac[ scriitorul nu comite
afirma\ii r[ut[cioase, dup[ obiceiul s[u): pretendentul la domnia Moldovei
era t`n[r =i b`lb`it („la v`rst[ brudie, la limb[ b`lb`ie“).
206 Dimitrie Cantemir
1
ba ]i sluje=te (c[ci pedeapsa distihiii mintea, iar ne=tiin\a cuv`n-
tului2 limba ]mpiedec[ =i scurteadz[) =i, ca un lucru f[r[ pravila
firii3 ce ieste, nici la trup vreo alc[tuire, nici la via\[ vreo soco-
teal[, nici la zburat sau la m[rs vreo r`nduial[ are (c[ cine vreo-
dat[ vre ]ntr-o parte dreapt[ zburarea Liliacului, sau cine supt
soare urmele lui au v[dzut?). Nici de l[ca= loc a=edzat, nici pen-
tru hrana ceva undeva adunat a avea poate4 (c[ cine cel adev[rat
s[la=ul i-au aflat, sau cine pentru hrana lui carea ieste s-au
]n=tiin\at?). A=e tic[los =i mi=elos Liliacul ]n toat[ partea destr[mat
=i ]n tot chipul vrednic de v[ierat fiind, acmu cu capul plecat la
mare mila marilor ]mp[ra\i5 alearg[ =i cu toat[ umilin\a dintr-
ad`ncul inimii s[ roag[, ca oricarile ]n num[rul supu=ilor s[i a-l
priimi ar ]nvoi, macar ]n gunoi=tea cur\ii sale a s[ t[v[li, cu toat[
inima bucuros ieste, ca =i el, nenorocitul, sau supt umbra aripi-
lor, sau supt pravul talpelor aciu`ndu-s[, a=e de tot ]n izbeli=te
lep[dat =i din privirea a ]nal\ilor monar=i dep[rtat =i ]nstreinat s[
1
Aluzie la dubla natur[ („distihia“) a Liliacului (patruped =i pas[re ]n
acela=i timp).
2
Afirma\ie, desigur, injurioas[ la adresa lui Marco pseudobeizadea: nu
era ]n stare s[ se cunoasc[ pe sine, datorit[ incapacit[\ii mintale („nici singur[
pe sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge“), =i nici nu poseda =tiin\a cuv`ntului
(„ne=tiin\a cuv`ntului“), ceea ce ar concorda cu afirma\ia anterioar[ c[ nu
st[p`nea arta oratoric[. Consider[m c[ scriitorul sugereaz[ c[ Maimu\a, sub
masca ap[r[rii cauzei sale, caut[ ]n realitate s[ umileasc[ pe Liliac.
3
Din nou se afirm[ c[ Liliacul (]n ]n\eles propriu) este o anomalie a naturii
(„lucru f[r[ pravila firii“), mai jos ar[t`ndu-se ]n ce const[ aceast[ abatere de
la normele naturii.
4
Un am[nunt adev[rat despre Marco pseudobeizadea. Neav`nd o situa\ie
material[ care s[-i permit[ o via\[ ]mbel=ugat[ =i statornic[, el tr[ia, potrivit
pu\inelor izvoare, c`nd ]n Bra=ov, c`nd la curtea lui Br`ncoveanu, de unde,
descoperit c[ uneltise ]mpotriva domnului, a trebuit s[ fug[ la Istanbul sau
chiar la Ierusalim. La asemenea dependen\[ de bun[starea altora se face
aici aluzie.
5
O alt[ referire jignitoare la dependen\a sa de cur\ile domne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 207
1
nu fie (c[ precum ochii st[p`ne=ti cu urgie c[ut`nd nenorocire,
a=e, cu mil[ c[ut`nd, norocire aduc). De care lucru, =i eu de mult[
mi=el[tatea lui cl[tindu-m[, despre parte-i cu plec[ciune m[ rog
ca milostiv ochiul a milostivilor ]mp[ra\i asupr[-i cu mil[ s[ caute
=i de neputin\[ lui milosirdindu-s[, ori ]n care poal[ capul singur
de sine =-ar pleca, aceia ]n bogata sa mil[ s[-l sprijeneasc[ (c[ci
capul plecat nu numai pre cei milostivi, ce =i pre cei nemilostivi
spre milostivire porne=te).“
Acestea =i altele multe ca acestea am[gitore=ti =i tragodice=ti
desc`ntece Moim`\a desc`nt`nd (ca cum Liliacul nici ceva a gr[i
ar avea, nici macar de ar =i avea a gr[i a putea, ar putea), ]ntr-un
chip ironicesc s[ nevoia, ca toat[ pofta inimii Liliacul ]ntr-alt[ parte
ab[t`ndu-i =i g`ndul ce ar avea cu me=ter=ug ]ntr-altul schim-
b`ndu-i, tot cuv`ntul ]mpotrivnic a-l curma s[ poat[, a=e c`t nici-
cum mai ]ndoindu-s[ din bun[voie, veri unii, veri al\ii p[r\i s[ s[
supuie. }ns[ cine vreodin[oar[ ]n lume robiia de bun[voie au pri-
imit, sau cine supt soare f[r[ nici o nevoie m`nule spre leg[turi
=-au ]ndoit? (C[ pentru slobodzeniia fornica cu =oarecele, =oare-
cele cu m`\a, m`\a cu dul[ul =i dul[ul cu leul r[zboiu a face firea
]i ]ndeamn[, macar c[ puterile unuia, pre a altuia cu multul mai
mult cov`r=esc) (ce de multe ori puternicii ]n puterea sa mai mult
dec`t s[ cade bizuindu-s[ =i sl[biciunea slabilor dec`t ieste ]nc[
mai slab[ \iindu-s[, preste toat[ nedejdea, ce nu nedejduiesc li s[
t`mpl[ =i ce nu g`ndesc le vine, precum din unghiile =oimului
porumbul =i din din\ii m`\ii =oarecele a sc[pa de multe ori s-au
v[dzut). }n care chip, acmu cu to\ii socotind c[ pu\in[ jig[niu\a
aceasta ceva mai mult a c`rni nici va =ti (pentru prostimea), nici
va putea (pentru frica), =i acmu s[mnul supunerii, plecarea capu-
lui, s[-i vadz[ cu to\ii a=tept`nd, totdeodat[ ascu\it =i ]nalt glasul
Liliacului urechile le p[truns[, carile proast[, ]ns[ dreapt[ voroa-
va-=i ]ntr-acesta chip ]ncepu:
1
Maimu\a propune ca el s[ fie ajutat, ]n sensul de a i se asigura cele
necesare vie\ii.
208 Dimitrie Cantemir
1
Marco pseudobeizadea ]=i d[ seama c[ Maimu\a c[utase ]n realitate
s[-l umileasc[ =i ca atare ]i r[spunde cu demnitate c[ afirma\iile injurioase
despre incultura =i incapacitatea sa de a vorbi sunt ni=te calomnii („sicofandie“).
De altfel, adunarea de la Cetatea Deltii este ]n ]nsemnat[ m[sur[ un duel
]ntre Maimu\[, ca exponent al politicii br`ncovene=ti de siluire a voin\elor, =i
Liliac, personajul care vorbe=te ]n numele demnit[\ii umane.
2
Prin con\inutul cuv`nt[rilor sale, Liliacul trebuie considerat unul din
exponen\ii ideilor lui Cantemir, a=a cum am v[zut c[ fuseser[ =i Jig[niu\a =i
„unul din gloate“, ]n adunarea animalelor de la Arn[ut-chioi. Liliacul exprim[
ideile lui Cantemir cu privire la valorile vie\ii sociale. Aici este vorba de cele
men\ionate ]n antitez[: adev[r, minciun[, dreptate, nedreptate, libertate, robie.
Dintre acestea, dreptatea reprezint[ cheia vie\ii social-politice, ea antren`nd
de la sine adev[rul =i libertatea uman[. Dar, spune Cantemir (vezi paranteza),
unui om corect („inima curat[“) mai u=or i-ar fi s[ combine focul cu apa dec`t
s[ accepte nedreptatea. Prin urmare, modelul vie\ii sociale este omul corect,
p[truns de spiritul drept[\ii. Este semnificativ[ aceast[ tr[s[tur[ cheie a
modelului uman imaginat de Cantemir ]ntr-o vreme ]n care func\ionau ]n
toat[ goliciunea lor minciuna, nedreptatea =i siluirea libert[\ii umane.
Istoria ieroglific[. Vol. I 209
Moim`\a r[spuns[:
„Dar dinceput au n-ai audzit c[ aceste doa[ monarhii ca lucru-
rile ]n pace vecinic[ s[-=i lege =i supu=ii s[i leg`ndu-=i cu sfatul =i
sobor de ob=te1 monarhiile a-=i adeveri =i st[p`nirile a-=i ]nt[ri au
socotit? De care lucru, toate dobitoacele, precum vedzi, c`t macar
una nu lipse=te, adunate =i chemate sint, =i fietecarea dup[ chipul
s[u la ceat[-=i =i dup[ neamul s[u la st[p`nire-=i s-au dat, cu carile
]mpreun[ =i tu e=ti adus. Deci mai mult sc`r=netul lungind, ]n care
parte vii s[ te supui, ]n grab[ =i f[r[ ]ng[imal[, r[spunde. C[ci
tic[lo=iia voastr[ inimile ]mp[ra\ilor lovind, pre voi ]n pofta =i ]n
alegerea voastr[ a v[ l[sa au socotit2. (C[ precum uneori d`rjiia
leg[turile, a=e uneori plec[ciunea dezleg[turile pricine=te).“
La acestea cu r`s Liliacul r[spuns[, dzic`nd: „Ferice de Vidr[,
carea mai denainte epitrop dobitoacelor era (precum la locul s[u
va s[ sa pomeneasc[) =i supt aciuarea Vultu<ru>lui =i penele
Corbului s[ p[ziia, a c[riia patim[ =i folosin\[ mai ]n urm[ am
audzit. Iar[ acmu ]n alegerea epitropii<i> Strutocamilei, toat[
dreptatea cu ochii am v[dzut. Ce dintr-at`\ea mari =i ]n\elep\i sfet-
nici, unul macar[ a cunoa=te n-au putut (c[ dec`t C[mila mai
mare Filul =i dec`t bu[rul mai iute =i mai cornat ieste Inorogul)3.
1
Maimu\a exagereaz[ c`nd afirm[ c[ adunarea avea un caracter general
(„sobor de ob=te“), =tiut fiind c[ nu participaser[ to\i boierii, mul\i afl`ndu-se
]n \ar[; aici nu poate fi vorba de caracterul s[u reprezentativ pentru toate
categoriile =i p[turile sociale.
2
Maimu\a mai afirm[, desigur exager`nd, c[ din moment ce adunarea
]nt[rise, prin caracterul s[u general, o hot[r`re a puterii centrale a celor dou[
\[ri, aceast[ decizie c[p[tase un caracter democratic.
3
La afirma\ia c[ adunarea exprimase voin\a participan\ilor, Marco r[spunde,
batjocoritor, c[ acest lucru s-a v[zut din dreptatea f[cut[ Vidrei prin exclu-
derea ei din domnia Moldovei =i de la sprijinul muntean, =i, de asemenea,
din ridicarea ]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, fapte ce demonstreaz[
]n realitate acordarea unui caracter democratic voin\ei tiranice a lui Br`ncoveanu.
Dar, subliniaz[ el, ]n final mai tari dec`t voin\a domnului |[rii Rom`ne=ti se
vor dovedi fra\ii Cantemir, Antioh (Filul) =i Dimitrie (Inorogul).
Istoria ieroglific[. Vol. I 211
1
Tez[ a moralei cre=tine; victoria tiranului asupra robului, adic[ asupra
celui slab, este lumeasc[, apar\ine condi\iei trupe=ti. Pe de alt[ parte, cel slab
este mai puternic dec`t tiranul ]n sensul c[ biruin\a sa apar\ine condi\iei
spirituale a omului, care va ob\ine pace ]n via\a ve=nic[ de dup[ moarte.
2
Cantemir condamn[ l[comia de putere a conduc[torilor de state, deoarece
politica de cotropire a altor popoare poate s[ se ]ntoarc[ ]mpotriva lor =i a
propriei \[ri.
3
Ideea este c[ de multe ori cel slab biruie pe cel tare, a=a cum rugina
roade fierul.
212 Dimitrie Cantemir
1
Dezvolt`nd o problem[ de filozofie, Cantemir consider[ c[ ]n
interac\iunea dintre lucruri, fiecare se manifest[ potrivit naturii sale =i c[ e
fireasc[ orice ac\ionare a unuia ]n raport cu altul. Astfel, ]n mod firesc, rugina
distruge o\elul cel mai tare =i tot la fel cariul distruge inima stejarului. C[ci nu
este ]n lume un lucru at`t de rezistent care s[ nu fie atacat =i distrus de altul,
=i, de asemenea, nu exist[ lucru ce ar putea ac\iona dincolo de limitele naturii
sale: „c[ toate din fire a=a sint tocmite =i or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul
hotar[lor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind s[ nu cov`r=asc[“.
}n mod asem[n[tor stau lucrurile =i cu inven\iile („me=ter=ugurile“) =i libertatea
uman[ („voia slobod[“), care dup[ cum „me=ter=ugul“, inven\ia tehnic[, am
putea spune, tinde spre dep[=irea ordinii naturii, f[r[ a putea izb`ndi, tot a=a
libertatea omului, de=i ]nclinat[ ]n mod natural s[ se opun[ ordinii morale,
nu-=i poate permite aceasta f[r[ s[ nu fie pedepsit[: „]ns[ precum mester=ugul
firii, ase voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a s[ pune obiciuit[ ieste. Macar
c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[
p`n[ ]n s[v`r=it a birui pot“. Mai departe, Cantemir d[ un exemplu pentru a
sublinia distinc\ia ]ntre urm[rile pe care le poate avea o inven\ie asupra
interac\iunii dintre fenomene =i cazul c`nd ]n interac\iunea lor lucrurile
ac\ioneaz[ ]n mod nestingherit. Astfel, o inven\ie (]n cazul de fa\[ „me=ter=ugul
c`ntariului“) poate ]mpiedica ]ntr-o anumit[ form[ modul normal al
interac\iunii dintre lucruri, f[r[ a-l anula ]ns[, din cauza unor norme ale
naturii („cea din fire cl[tire“, „hiri=iia lucrului“). Altfel, adic[ ]n condi\ii
normale, interac\iunea dintre lucruri „firea (natura — n.ed.) dup[ hiri=iia
(dup[ felul de a fi, dup[ specificul natural) lucrului, lucra“.
Istoria ieroglific[. Vol. I 213
1
Plec`nd de la ideea exprimat[ anterior, dup[ care fiecare lucru se com-
port[ conform naturii sale, Cantemir consider[ c[ orice st[p`nire trebuie s[
se comporte ]n spiritul drept[\ii =i s[ nu-=i ia libertatea de a oprima pe cel
slab. St[p`nirea dreapt[, conform[ cu natura de principiu a oric[rei domina\ii,
nu trebuie s[ oprime pe cei slabi =i nu trebuie s[ cotropeasc[ pe al\ii.
2
Pentru c[ ]ndr[znea s[ critice alegerea lui Mihai Racovi\[ =i s[ pomeneasc[
numele fra\ilor Cantemir, Liliacului i se porunce=te s[ tac[ =i s[-=i aleag[ un
loc de stat, ca un supus oarecare, fie ]n Moldova („supt br`nca Leului“), fie ]n
|ara Rom`neasc[ („supt umbra Vulturului“). Adunarea boierilor nu are nevoie
de sfaturile sale, dar s[ \in[ seama de mila =i ]n\elegerea de care aceasta d[
dovad[ fa\[ de insultele lui.
214 Dimitrie Cantemir
1
Marco, invoc`nd libertatea de alegere ce-i fusese acordat[, refuz[ s[ se
stabileasc[ ]n Moldova sau |ara Rom`neasc[, desigur, de team[ de a nu fi
prins =i ucis, cum se ]nt`mpla multor pretenden\i. De altfel, dup[ acele
evenimente, acest nenorocos pretendent la domnie nu s-a ]ntors, ]ntr-adev[r,
]n nici unul din cele dou[ principate, prefer`nd s[ tr[iasc[ ]n izolare la
Ierusalim.
2
Pentru c[ nu voise s[ r[m`n[ ]ntre moldoveni sau munteni, Maimu\a ]l
]ntreab[ pe Marco dac[ nu prefer[ s[ se stabileasc[ „]n ap[“, adic[ ]n Istanbul,
dar acesta refuz[.
3
Aluzie la cele patru elemente ale primilor filozofi greci: apa, aerul,
p[m`ntul =i focul.
Istoria ieroglific[. Vol. I 215
1
De vreme ce nu va putea tr[i ]n foc, Marco trebuie s[ se decid[ totu=i
pentru unul din cele trei elemente: p[m`nt (Moldova), aer (|ara Rom`neasc[)
sau apa (Imperiul Otoman).
2
Apel la un principiu de ontologie =i logic[ aristotelic[: nimeni nu poate
s[-=i schimbe specificul, nota proprie, =i nici s-o ]mprumute altcuiva, fie ]n
ordinea natural[, fie ]n cea divin[, completeaz[ Cantemir. Ca atare — prin
extensiune — Liliacul nu poate tr[i dec`t ]ntr-un mediu specific naturii sale.
216 Dimitrie Cantemir
voastre cele ]nalte, nici sfaturile voastre cele ad`nci, iat[ c[ a-l
afla nu pot.“
Acestea Moim`\a de la Liliac audzind, dzis[: „Liliacul, s[racul,
v`nt sam[n[ =i abur va secera, =i ]n sus scuip`nd, ]n obraz ]i va
c[dea.“
Liliacul, cuv`ntul Moim`\ii, curm`nd, dzis[: „De multe ori unii
sam[n[ =i al\ii secer[, precum povestea dulfului cu a cor[biieriului
arat[“1.
Moim`\a ]n ce fel s[ s[ fie t`mplat povestea pe Liliac ]ntreb`nd,
Liliacul ]ntr-acesta chip a le povesti ]ncepu: „Eu, odat[ pre malul
m[rii2, ]n borta unii stinci3 l[cuind, ]ntr-o dzi eclipsis ]n soare4
s-au f[cut, at`ta c`t ochii a toat[ jigania ]nchidzindu-s[ =i fiete-
carea la culcu=ul s[u ca de sar[ a=edzindu-s[, singur eu, cu
lumino=i ochi, toate malurile ]n sus =i ]n gios cutreieram. Eu, a=e
nop\ii nedejduindu-m[ =i de nepriietin nicicum ]n grij[ purt`nd,
spre latul m[rii c`teva mile de la uscat m-am dep[rtat.5 Unde
soarele din umbra lunii sc[p`nd =i totdeodat[ radzele-=i pre fa\a
p[m`ntului lovind, noaptea mea scurtar[ =i dzua altora lungir[.
Unde nepriietinii miei cei vecinici, r`ndunelele,6 v[dzindu-m[, din
toate p[r\ile a m[ bate =i ]n toate locurile a m[ trage ]ncepur[
1
Liliacul va dezvolta mai departe Povestea cor[biieriului cu dulful, care la
cheie este descifrat[: patima avutului m`ndru dup[ cuv`ntul cel bun al s[racului,
explica\ie ce confer[ povestirii un rol moralizator. Referirile la faptele =i
]nt`mpl[rile contemporane ne oblig[ s[ consider[m c[ ]n parte aceasta con\ine
date despre via\a personal[ a lui Marco, date ce arunc[ o anumit[ lumin[
asupra vie\ii acestui pretendent, cunoscut bine de c[tre scriitor.
2
Mare, ap[ — elemente ce semnific[ Istanbulul, |arigradul.
3
Borta ]n malul st`nc[i: ascunderea ]n casa muftiului (D. C. ). Muftiul era
supremul judec`tor religios musulman.
4
}ntunecarea soarelui: lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac
(D.C.).
5
Marco iese ]ntr-o zi din ascunz[toarea lui din casa muftiului, aventur`n-
du-se ]n plin Istanbul.
6
Muntenii, de fapt creditorii munteni.
Istoria ieroglific[. Vol. I 217
1
Vetrelile cor[biii =i funele: temni\a robilor de la catarg[, tersanaoa unde
au pus pre Liliac (D.C.).
2
Doar p`n[ aici nara\iunea con\ine elemente autobiografice. }nt`mplarea
la care se refer[ povestea alegoric[ ar suna astfel: pretendentul Marco
pseudobeizadea ]=i g[sise ad[post ]n casa muftiului, pentru a sc[pa de creditorii
s[i, boieri munteni. Ie=ind ]ns[ ]ntr-o zi din ascunz[toare =i aventur`ndu-se
]n plin[ zi prin Istanbul, a fost prins de ace=tia, care l-au dat pe m`na
autorit[\ilor turce=ti. Neav`nd cu ce pl[ti nici pe ei, nici pe reprezentan\ii
puterii otomane, a fost aruncat la catarg[, ]nchisoarea marinei turce=ti, un
loc de munc[ silnic[ pentru datornici =i pentru criminali de drept comun.
218 Dimitrie Cantemir
vetril[ bo\it =i corabiia f[r[ v`nt (c[ci mare line=te era), pre
valurile moarte s[lt`nd, voroava cor[biieriului cu a dulfului as-
cultam1. Dulful ni pe de o parte, ni pe de alt[ parte de corabie
trec`nd; pre gaura ce deasupra capului are at`ta pufniia, c`t stropii
apii ]n corabie =i ]n obrazul cor[biieriului s[riia. Cor[biieriul dzis[:
„Bre, hei, porc pe=tit =i pe=te porcit, dulfe, aceste pufnete cui,
l[ud`ndu-te, le ar[\i? Au v`nt s[m[n`nd, stropii apii ]n loc de
gr[un\e arunci?“ Dulful r[spuns[: „Adev[rat, eu v`nt sam[n =i
stropii ]n loc de s[m`n\[ ]n corabie arunc. }ns[ pufnetul mieu ]n
furtun[ ]ntorc`ndu-s[, stropii ]n g`rle cur[toare s[ vor ]ntoarce
(c[ s[m`n\a v`ntului =i gr[un\ul apii moartea cor[bii <i> ieste)“.
Cor[biieriul, r`dz`nd, dzis[ : „ V`ntul a avea s[m`n\[ =i marea
gr[un\[ p`n[ acmu ]nc[ n-am audzit, macar c[ cea mai mult[
via\[ ]n v`nturi =i ]n ape mi-au trecut“. Dulful dzis[: „Eu v`ntul
am s[m[nat =i gr[un\ele apii ]n corabie am aruncat, iar[ cine va
s[cera =i cine a triera, vremea va alege (c[ precum mehenghiul
metalurile de curate =i de spurcate ispite=te, a=e vremea lucrurile
muritorilor de fericite =i nefericite, de vrednice =i nevrednice mai
pre urm[ ive=te)“. A=edar[, dulful cu cor[biieriul vorovind =i ]nc[
cuv`ntul bine nesf`r=ind, v`ntul criv[\ului dimpotriva c[ii
cor[biii a sufla, marea a s[ ]nfla =i valurile ca mun\ii a s[ r[dica
]ncepur[ (c[ci =i timpul iernii, c`nd soarele din tropicul Himeri-
nos spre tropicul Therinos s[ ]ntoarce era). Cor[biierii, volbura
1
De aici ]ncepe povestea cu t`lc moralizator a cor[bierului cu delfinul,
nara\iune ce nu mai are nici o leg[tur[ cu ]nt`mpl[rile din via\a personal[ a
lui Marco, dar prin intermediul c[reia Cantemir introduce mediul marin ]n
literatura noastr[ veche, a=a cum prin Povestea Camilopardalului pentru apa
Nilului f[cuse acela=i lucru cu arhitectura citadin[, cu mediul geografic exotic
=i cu atmosfera proprie basmelor orientale din cartea celor O mie =i una de
nop\i. T`lcul povestirii — ce supradimensioneaz[, al[turi de altele de acest
fel, corpul propriu-zis al temei romanului— exprim[ punctul de vedere al
scriitorului. Acesta cere celor mari =i puternici s[ ]nve\e s[ \in[ seama de
inteligen\a =i ]n\elepciunea omului din popor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 219
1
Dialogul cor[bierului cu delfinul din aceast[ povestire se bazeaz[ pe
credin\a popular[, potrivit c[reia apari\ia delfinilor pe l`ng[ o corabie
preveste=te furtun[.
2
Liliacul revine la dialogul dintre el =i adunarea de la Adrianopol, atr[g`nd
aten\ia c[ ceea ce a povestit sugereaz[ celor prezen\i s[ \in[ seama =i de
cuvintele lui, un om s[rac ]n compara\ie cu ceilal\i, majoritatea boieri. La
cheie exist[ ]ns[, pentru aceast[ parte, urm[toarea descifrare: Ie=irea Liliacului
din vetrele: sc[parea lui de la catarg[ (D.C.) — ceea ce ]nseamn[ c[ avem o
lacun[ ]n text, deoarece nu ]nt`lnim nici aici, nici ]n alt[ parte, am[nuntul
eliber[rii lui de la catarg[. }nt`mplarea sa cu ]nchiderea din cauza datoriilor
=i eliberarea din ]nchisoare trebuie s[ fi avut loc mai ]nainte de anul 1703,
deoarece pe Marco ]l vedem amestecat =i printre participan\ii adun[rii de la
Arn[ut-chioi =i printre cei de la adunarea din Adrianopol, unde se pare c[
fusese chemat s[ se ajung[ la o ]n\elegere cu el ca s[ nu mai tulbure
aranjamentele pentru numirea lui Mihai Racovi\[.
220 Dimitrie Cantemir
1
borta pietrii br`nca Leului de groas[ nu ]ncape (c[ a multe lu-
cruri m[rimea de sc[dere =i grosimea ]ngreuiere de ]mpiedicare
ieste), a=e ]n ]ntunerecul nop\ii ochiul Vulturului nu videa, cu care
chip eu dec`t Leul mai aciuat, iar[ dec`t Vulturul mai fericit sint,
de vreme ce borta pietrii =i cetate nebiruit[ =i l[ca= desf[tat fiin-
du-mi, ]n vreme c`nd ochiul Vulturului cu ]ntunerec s[ ]nchide,
al mieu cu lumin[ curat[ s[ de=chide =i slobod =i f[r[ nici o primej-
die dob`nda hranii =i or`nduiala vie\ii ]mi cerc. Deci precum din-
ceput singuri a\i m[rturisit, monarhiile acestea din drepte st[p`nii,
iar nu din str`mbe tiranii de vor fi, cu Leul megiie=i, iar cu Vultu-
rul locului =i ]mp[r[\iii p[rta=i m[ voi afla. De vreme ce o a soare-
lui inv`rtijire ]n doa[ ]mp[r\ind, 12 ceasuri Vulturul, iar[ 12
ceasuri eu aerul lui voi st[p`ni, unde tir[niia lipsind, giudecata
dreapt[ ieste s[ s[ fac[ (c[ precum unde tir[niia st[p`ne=te, aco-
lo dreptatea s[ izgone=te, a=e unde dreptatea ]mp[r[\e=te, toat[
str`mb[tatea nici s[ nume=te). Iar[ amintrilea, cu t[riia =i cu sila
asupra mea a s[ sluji de vor pofti, cu un cuv`nt, =i a lui =i a mea
poft[ supt vecinic[ privileghie supuind, dzic, ca oric`nd Leul
br`nca ]n borti\a stincii =-ar b[ga, =i Vulturul cu cel la videre ascu\it
ochiu m-ar videa, cela cu pieptul =i cesta cu pintinul ce va putea
neoprit fac[“2.
Acestea =i altele multe ca acestea Liliacul cu viteaz[ inim[ =i
cu nebiruit suflet dzic`nd, denaintea adun[rii afar[ ie=i. Dup[ a
Liliacului ie=ire cu to\ii spr`ncenele a-=i r`dica =i fruntea a-=i
1
R[spunz`nd la propunerea de a se stabili fie ]ntre moldoveni, fie ]ntre
munteni, Marco declar[ c[ se simte mai ]n siguran\[ „]n borta pietrii“, adic[
]n casa muftiuliu, de ocrotirea c[ruia se bucura ]nc[ din timpul particip[rii la
evenimente. In ad[postul acestuia, precizeaz[ Marco, nu poate fi urm[rit nici
de moldoveni, nici de munteni.
2
Marco ar accepta totu=i s[ se stabileasc[ ]ntre munteni, dac[ s-ar dovedi
c[ „st[p`nirea“ ar fi dreapt[. Cantemir nu =tia probabil c[ tocmai de la curtea
lui Br`ncoveanu fugise Marco ]n anul 1700, c`nd se descoperise c[ umbla cu
intrigi la Poart[ pentru a lua locul binef[c[torului s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. I 221
1
Cantemir afirm[ c[ Ilie |ifescu (Vulpea), prezent la adunarea de la Arn[ut-
chioi, n-a mai participat, din cauza bolii, la cea de la Adrianopol. Retras ]n
Moldova, ]n vremea ]nceputurilor demersurilor pentru confirmarea de c[tre
Poart[ a domniei lui Racovi\[, |ifescu va trimite de acolo o scrisoare c[tre
frunta=ii adun[rii, scrisoare ce demonstreaz[ c[ se interesa ]ndeaproape de
evenimentele vie\ii politice ale zilei.
2
Este vorba de adunarea de la Adrianopol la care |ifescu n-a putut lua
parte — cel pu\in a=a afirm[ Cantemir.
222 Dimitrie Cantemir
1
|ifescu scrie boierilor din adunare c[ este la curent cu cele petrecute la
Adrianopol =i anume c[ Marco pseudobeizadea a produs multe ]ncurc[turi,
]ntre care =i pomenirea fra\ilor Cantemir. Le d[ ]ns[ vestea ]ngrijor[toare c[
Lupu Bogdan hatmanul, sosit =i el ]n Moldova, auzise, de asemenea, despre
cele ]nt`mplate =i devenise mai ]ndr[zne\ („perii de pre spinare a-=i r`dica...
au ]nceput“). El face, a=adar, o scrisoare de denun\.
Istoria ieroglific[. Vol. I 223
1
sf`r=itul dec`t ]nceputul f[r[ gre= vor aduce . Pentru mi=elos statul
mieu vi\i =ti c[ dup[ uscarea vinelor, viind aicea =i hrana ]n lapte
de iepure, pui de cuco= o[toriu fier\i fiindu-mi (c[ci alt[ m`ncare
a m`nca nici pofta m[ ]ndemna, nici diieta doftoriilor m[ l[sa),
]ntr-o dzi, stomahul mai tocmindu-mi-s[ =i pofta spre osp[tare
mai pornindu-mi-s[, cu oarb[ l[comie puiul ]ntreg a ]nghi\i m-am
nevoit. Ce grumadzii, de mare =i lung[ fierbinteal[ usca\i fiin-
du-mi, ]n laring[ mi s-au oprit. L-a=i ]nghi\i =i pe g`tlej nu ]ncape,
l-a=i =tiupi =i nu-l pociu, c[ci ]n gios s[ s[ lunece st[ ]mpotriv[
usc[ciunea, cu tus[ =i cu opintele a-l lep[da nu m[ las[ sl[bi-
ciunea. }n cea de apoi scurtarea dzilelor mele spre lungirea anilor
]mp[ra\ilor =i st[p`nilor miei milostivi fie. C[rora de la cerescul
Vultur toat[ deplina fericire rog =i iar[=i rog.“2
Acestea Vulpea scriind =i cartea la adunarea de la Delta 3
trimi\`nd, ]ndat[=i la b`rlogul Lupului, ni a c[dea, ni a s[ scula,
de sl[biciune f[c`ndu-s[, s[ dus[, pre carile ]n l[ca=ul s[u afl`n-
du-l =i cu cucernic =i plecat chip ar[t`ndu-i-s[: „Bucur[-te,4 vechiul
meu priietin =i ]n toate a nevoilor c[i credinciosul =i nedesp[r\itul
1
}n scrisoare Ilie |ifescu sf[tuie=te pe boieri ca, pe de o parte, s[ ]mpiedice
coresponden\a dintre fra\ii Cantemir, afla\i la Istanbul, =i cumnatul lor Lupu
Bogdan, surghiunit ]n \ar[, iar, pe de alta, s[ aranjeze chestiunea
pretendentului Marco, probabil, s[-l cumpere, =i dup[ aceea s[ se ]napoieze
c`t mai cur`nd ]n Moldova.
2
}n finalul scrisorii, Vulpea poveste=te am[nuntul, grotesc, cum era s[
moar[ ]nghi\ind, din l[comie, un pui ]ntreg.
3
Adunarea boierilor de la Adrianopol.
4
Ipocrizia lui Ilie |ifescu nu are limite: dup[ ce scrisese boierilor la
Adrianopol c[ Lupu Bogdan nu se ast`mp[ra =i c[ ar fi bine s[ supravegheze
coresponden\a sa cu fra\ii Cantemir, ]i face acestuia o vizit[ acas[. Declar`n-
du-i c[ se simte afectat, din sincer[ prietenie, de nedreptatea ce i se f[cuse
prin ]nl[turarea sa din adunare, consider[ =i el c[ este o ru=ine alegerea lui
Racovi\[ ca domn, patronat de fra\ii Ruset =i sprijinit de Br`ncoveanu, cu
ajutorul „altor jiganii... p[s[rite“, ceea ce ar ]nsemna cu ajutorul unor boieri
moldoveni cump[ra\i de munteni.
224 Dimitrie Cantemir
1
Monocheroleopardalis — Constantin Cantemir, tat[l scriitorului, a c[rui
domnie („epitropie“) se ]nscrie ]ntre anii 1685—1693. Numele este o asociere
]ntre monocheros — licorn (grec.), inorog, animal fabulos cu un corn ]n frunte,
leu =i pardalis (grec.), leopard. Vr`nd s[ dovedeasc[ sinceritatea prieteniei
pentru fra\ii Cantemir, |ifescu reaminte=te lui Lupu Bogdan dovezile sale de
amici\ie din vremea lui Constantin Cantemir; aluzia se refer[ la faptul c[ |ifescu
descoperise b[tr`nului domn complotul pus la cale de fra\ii Costin, Velicico
hatmanul =i Miron cronicarul, dup[ care urmase decapitarea celor doi.
226 Dimitrie Cantemir
1
prepus nu ieste . Deci, de vii socoti cu cale a fi, o carte la Fil =i la
Inorog s[ scriem =i de g`ndurile noastre =tire s[ le facem (c[ roa-
da pomului priete=ugului alta nu ieste, f[r[ numai ascunsul ini-
mii f[r[ primejdie a descoperi =i chitele ]ntre sine tare a acoperi).
Adec[, precum urechile noastre spre sunetul numelui lor st[ruiesc
=i numai din s[mnul ochiului spre toat[ slujba =i primejdiia a ne
]ncinge gata sintem.2 Deci, o, iubitul mieu priietin, cuvintele, mele
]n prepus nu le aduce, c[ci curate =i nezugr[vite sint =i ]n cea de
apoi pre dulce via\a mea m[ giur c[ tot cuv`ntul ascuns =i toat[
taina acoperit[, ascuns[ =i nedescoperit[ voi \inea“. (Vulpea pre
via\[-=i s[ giura, c[ci din prognosticul doftorului, precum la luna
nu va ie=i bine =tiia, de vreme ce ]n r[v[rsatul zorilor =i ]n amur-
gul soarelui sfigmosul ]n chipul viermelui s[ cl[tiia3), ce ]n
sf`r=itul vie\ii capul r[ut[\ii a face silind, pre Lup a am[gi =i capul
]n singe a-i v[psi4 s[ nevoia, =i precum ]n toat[ porunca lui, f[r[
preget =i ]n toate sfaturile =i ]nv[\[turile lui, f[r[ alt cuget, tot
unghiul a scociori =i toat[ piatra a cl[ti nu s[ va lenevi cu
giur[m`nt s[ f[g[duiia.
Ce Lupul, vechiu la minte =i copt la crieri fiind, noa[le a Vulpei
vicle=uguri =i proaspetele ei lingu=ituri ]ndat[ pricep`nd, precum
]n gur[ miiere z[minte=te, iar[ ]n piept otrav[ dospe=te cunoscu,
1
Un credincios al Cantemire=tilor trebuie socotit =i Maxut serdarul
(+acalul).
2
Ilie |ifescu merge prea departe cu perfidia sa: pentru a compromite pe
Lupu Bogdan ]n fa\a noului domn, el propune lui Lupu Bogdan s[ scrie o
scrisoare de devotament c[tre fra\ii Cantemir, =tiind bine c[, la sfatul s[u,
coresponden\a dintre ace=tia ar fi fost interceptat[. O astfel de scrisoare ar fi
fost o dovad[ c[ Lupu Bogdan conspira ]mpotriva lui Mihai Racovi\[.
3
Ilie |ifescu era con=tient c[ urma s[ moar[ ]n cur`nd. }n realitate, moartea
sa a intervenit ]n anul 1704, ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[.
4
Ilie |ifescu urm[rea, prin urmare, ca Lupu Bogdan s[ fie ucis prin t[ierea
capului („capul ]n singe a-i v[psi s[ nevoia“), a=a cum se proceda cu orice
complotist.
Istoria ieroglific[. Vol. I 227
1
Scriitorul precizeaz[ ]ns[ c[ aceast[ imagine a domnului ideal este
cuprins[ ]n tradi\iile =i legile \[rii, subliniind astfel superioritatea obiceiului
p[m`ntului, ]nc[lcat de-a lungul timpului de domnii tiranici.
2
Este vorba de cele dou[ adun[ri: cea de la Arn[ut-chioi =i cea de la
Adrianopol.
3
|[ranii aservi\i sunt nemul\umi\i pentru c[ n-au fost =i ei invita\i la cele
dou[ adun[ri pentru alegerea domnului, unde fuseser[ chema\i „to\i“, de
fapt, toate clasele =i categoriile sociale libere. Aici este vorba de \[r[nimea
aservit[, care reclam[ probabil un drept str[vechi, un obicei al p[m`ntului,
care le d[dea posibilitate de participare la alegerea domnului.
4
|[ranii repro=eaz[ boierimii c[ a n[scocit faptul c[ ei sunt cei care duc
greul ]n stat, asigur`nd, prin munca lor, prosperitatea societ[\ii. O idee
asem[n[toare o ]nt`lnim =i mai t`rziu ]n Descrierea Moldovei.
5
Prin urmare, \[ranii se r[scoal[ pentru a sili boierimea s[ recunoasc[
=i rolul lor ]n economia =i drepturile politice str[vechi. Aceast[ r[scoal[ n-a
avut loc, ea fiind imaginat[ de Cantemir pentru a-=i putea expune ideile
sale politice ]n ceea ce prive=te modelul domnului, legile =i obiceiurile \[rii,
precum =i drepturile str[vechi ale maselor, factorul fundamental ]n bun[-
starea \[rii.
230 Dimitrie Cantemir
1
Viespile: siimenii, d[r[banii =i alal\i liufegii (D.C.) — categorii de
mercenari.
2
+i trupele de mercenari o duceau greu, ar[t`ndu-se dispu=i s[ se al[ture
\[r[nimii r[sculate.
3
O viespe, adic[ un seimen, aduce vestea c[ sunt gata s[ participe la
r[scoal[ =i alte categorii sociale (\`n\arii =i g[rg[unii nu sunt l[muri\i la cheie).
Chemarea la r[scoal[ avea ]n vedere =i pe t[uni, adic[ pe curteni.
4
Aluzie la cultul unor animale ]n Egiptul antic. Aici expresia are ]n\elesul
c[ r[scoala militar[ a seimenilor are =anse de izb`nd[, ]ntruc`t exista ]nc[
din antichitate o divinitate patronimic[, un zeu al seimenilor.
5
Divinitate ocrotitoare a mu=telor, adic[ a ciocoimii. Cantemir face aluzie
la divinitatea fenician[ antic[ Baal-zebub, zeul mu=telor (care a dat pe
Belzebut). Musca cerului este =i o constela\ie.
Istoria ieroglific[. Vol. I 231
iar din partea moldovean[ Iordache, Mihalache Ruset =i al\i c`\iva care
sus\inuser[ pe Racovi\[.
2
La aceast[ adunare restr`ns[, Iordache Ruset ia cuv`ntul, sus\in`nd c[
sunt adev[rate cele scrise de |ifescu despre Lupu Bogdan hatmanul.
3
Lupu Bogdan urma s[ fie ]nl[turat dintre cei vii. Probabil c[ acum s-a
luat hot[r`rea ca el s[ fie otr[vit, c[ci ]ntr-adev[r, el va muri otr[vit cu o cafea
]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[, rostul acestei crime fiind acela de a lipsi
pe Cantemir de un sprijinitor valoros.
4
Ostrovul Critului: unde jiganie f[rm[toare dzic c[ nu s[ afl[ (D.C.) —
expresia ]nseamn[ c[ restul boierimii moldovene va tr[i netulburat[.
5
Ar rezult[ de aici c[ Dimitrie Cantemir ob\inuse pentru sine domnia ]n
anul 1695, dar i-o d[ruise fratelui sau Antioh, lucru confirmat =i de unele izvoare
ale timpului. Antioh va domni, ]n prima domnie, ]ntre anii 1695—1700.
Istoria ieroglific[. Vol. I 233
1
au fost vinit . (R`sul de vinirea Filului adev[rat =tiia, c[ci pentru
ca pre ascuns la Delta s[ vie el ]i poruncis[, iar[ cu ce g`nd R`sul
aceasta f[cus[ mai nici el nu =tiia2). Iar[ acmu iar[=i am ]n\eles,
c[, pentru alegerea epitropiii Strutocamiliii ]n=tiin\`ndu-s[, cu
]nfr`nt[ voie, iar[=i la locuri-=i s-au dus (c[ dup[ vestea mor\ii,
vestea lipsirii cinstii locul cel mai de sus \ine), ]ns[ sfatul mieu
ieste acesta: Filul dup[ m[rimea =i mamina trupului la suflet ne-
potrivit ieste, c[ci, dup[ m[sura trupului sufletul de i s-ar potrivi,
C[prioara Hindiii3 ]ncotro ]i ieste voia a-l purta nu l-ar m[guli.
Carile, de m`ncare de agiuns, de b[utur[ la m[sur[ =i de odihn[
la vreme de va avea, ceva=i m[car[ lucrul mai ]nainte a ispiti nu
va ]ndr[zni. +i a=e dup[ voia noastr[ ]ncotro vom pofti a-l trage,
]ntr-acolo va merge4. Iar[ Inorogului spre domolire firea nicicum
nu i s[ pleac[. C[ ]n lume fr`ntura cornului =i acela de bun[voie
lep[dat a videa cuiva rar s-au t`mplat, iar[ Inorog domolit nici
s-au v[dzut, nici s-au audzit, nici undeva s-au aflat. De care lu-
cru, cu to\ii ]mpreun[ v`n[toare vom ridica prin codri, prin mun\i,
1
Scriitorul se exprim[ batjocoritor despre fratele s[u Antioh, care venise
=i el la Adrianopol cu g`ndul s[ ob\in[ pentru sine domnia, socotind c[
„cinstea“, adic[ demnitatea de domn, se m[soar[ dup[ m[rimea trupului
(Antioh era ]ntr-adev[r foarte mare la trup, dar nu prea inimos, cum spun =i
izvoarele istorice).
2
Cel care ]l invitase, ]n secret, pe Antioh la Adrianopul pentru domnie,
fusese Mihalache Ruset. Izvoarele contemporane afirm[ c[ Rusete=tii, care ]l
chemaser[ pe Antioh pentru domnie, de fapt ]l am[geau pe fratele lui Dimitrie,
cam naiv din fire.
3
Nu este descifrat[ la cheie, dar ar putea fi un membru al familiei Caragea,
probabil, vreun frate al lui Dimitra=co Caragea (C[prioara de Araviia). Despre
acest personaj se afirm[ c[ avea at`ta influen\[ asupra lui Antioh, ]nc`t ]l
putea ]nc`nta cu fel de fel de promisiuni. Probabil c[ prin el i se f[cuse invita\ia
lui Antioh la Adrianopol.
4
+tiindu-i firea ]nclinat[ spre comoditate =i trai bun, Mihalache Ruset
propune sfatului restr`ns s[ determine pe Antioh s[ renun\e la domnie ]n
schimbul unei sume de bani.
234 Dimitrie Cantemir
1
Ograd[ ]ncungiurat[ cu apa lat[: ostrov de mare (D.C.) — =tiindu-l c`t
este de ne]nduplecat =i de primejdios, Mihalache consider[ c[ nu poate fi
cump[rat ca fratele s[u =i propune o „v`n[toare“ ]mpotriva lui Dimitrie, care
urma s[ fie surghiunit ]ntr-o insul[.
2
Cer`nd ]ncuviin\area =i str[dania tuturor participan\ilor, Mihalache Ruset
este acela care ]=i ia sarcina s[ duc[ la ]ndeplinire planul ]mpotriva lui Dimitrie
Cantemir.
3
Moliia din blan[: Athanasie Papazoul (D.C.) — personaj obscur, care,
afl`ndu-se de fa\[ la cele hot[r`te ]n cerc restr`ns, anun\[ pe Dimitrie de
primejdia ce ]l amenin\a.
Istoria ieroglific[. Vol. I 235
PARTEA A PATRA
CUPRINS
1
Ar rezulta c[ Marco pseudobeizadea a fost cump[rat cu bani ca s[ renun\e
pentru totdeauna la preten\iile lui la domnie.
2
Loc de ]nt`lnire. Rezult[ c[ boierii s-au legat prin jur[m`nt s[ porneasc[
o goan[ sistematic[ ]mpotriva lui Dimitrie.
3
Curs[, la\uri: ceau=i, miuba=ir, arma=i, iar mreaja este ferman, porunc[
st[p`neasc[ (D.C.) — boierii ob\inuser[ o decizie a sultanului pentru
surghiunirea lui Dimitrie, hot[r`re ce le da dreptul s[ foloseasc[ aparatul
turcesc de represiune.
4
Horbura, vivorul: r[scoala, scularea asupra ]mp[ratului — (D.C.) — este
vorba de r[scoala ienicerilor =i a ulemalelor din Istambul ]mpotriva sultanului
Mustafa II =i a vizirilor s[i, r[scoal[ ce a izbucnit pe la mijlocul lunii iulie
236 Dimitrie Cantemir
1
Scriitorul afirm[ despre Antioh c[ venise la Adrianopol s[-=i aranjeze
treburile ]n paguba fratelui s[u. Revenind la Istanbul, el cere iertare lui
Dimitrie.
2
Antioh urm[rise ]n realitate „dob`nda aurului“, aluzie, probabil, la faptul
c[ se l[sase cump[rat cu bani ]n schimbul renun\[rii la domnie ]n favoarea lui
Racovi\[.
3
Grumadzii Boului: numele bogazului de la |arigrad (D.C.) — Bosforul.
4
}n timp ce boierii moldoveni =i munteni sosesc la Istanbul, unde locuiesc
undeva pe l`ng[ Bosfor, fra\ii Cantemir ]ncep demersurile pentru a profita de
situa\ia grea ]n care se aflau solicitan\ii domniei lui Mihai Racovi\[, Dimitrie
Cantemir str[duindu-se s[ ob\in[ domnia |arii Rom`ne=ti prin ]nlocuirea lui
Br`ncoveanu, iar Antioh — domnia Moldovei, prin ]ncercarea de a nu i se
confirma domnia lui Racovi\[ de c[tre noua conducere a Imperiului Otoman.
5
Antioh Cantemir, d`ndu-=i seama c[ funia era nou[, adic[ Racovi\[ era
tare, renun\[. Realitatea este c[, de=i avea de partea sa pe aga Ceal`c,
comandantul ienicerilor r[scula\i, Antioh sosise la vizir pu\in mai t`rziu dec`t
Racovi\[, care ob\ine astfel confirmarea domniei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 241
1
}n sf`r=it (prin septembrie 1703), Mihai Racovi\[ ob\ine confirmarea
domniei de la noul sultan (Ahmed III) =i pleac[, ]mpreun[ cu to\i sprijinitorii,
]n \ar[, l[s`nd la Istanbul pe agen\ii s[i (dul[ii: capichehaiele; coteii: spionii),
precum =i pe Scarlat Ruset, cu dispozi\ia de a relua v`n[toarea ]mpotriva lui
Dimitrie Cantemir.
2
Grumadzii Boului: numele bagazului de la |aringrad (D.C.) — str`m-
toarea Bosfor, pe care este cl[dit Istanbulul. Cantemir vorbe=te despre „ie=irea“,
adic[ despre plecarea boierilor moldoveni de la palatul imperial de pe Bosfor,
dup[ ce noul domn, Mihai Racovi\[, c[p[tase investitura de la sultan (septem-
brie 1703). Cu aceasta ]ncepe secven\a pe care am putea-o intitula Domnia
Stru\oc[milei (fiind vorba, bine]n\eles, de prima domnie: 1703—1705).
3
Coada p[unului c[tr[ coarnele boului: cuca de la ]mp[rat c[tr[ caftanul ce
luase (D.C.) — este vorba de cuc[ =i de caftan, principalele obiecte de
]mbr[c[minte domneasc[ ce se primeau cu ocazia investiturii.
4
Urmeaz[ un portret caricatural f[cut lui Racovi\[ ]n postura de purt[tor
al ]nsemnelor domne=ti. Denumirea ieroglific[ a ]nsemnelor, cum ar fi „penele
ro=ii“, care ]nseamn[ „cabani\a de domnie“ =i pozi\ia ocupat[ de cuc[: coada
din v`rful capului etc. sunt semnificative.
Istoria ieroglific[. Vol. I 243
1
Racova, comuna din care se tr[gea Mihai Racovi\[.
2
Domnul ales nu era ]n stare s[ pun[ cap[t abuzului boierilor, limit`ndu-
se la oftat =i v[ic[reli.
3
}n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ moare =i marele sp[tar Ilie |ifescu
(Vulpea), prin luna mai 1705.
Istoria ieroglific[. Vol. I 245
1
Prin urmare, pe vremea domniei lui Mihai Racovi\[, probabil prin anul
1704, are loc o ]n\elegere ]ntre boierimea muntean[ =i cea moldovean[, ]n
sensul practic[rii unei politici de bun[ vecin[tate =i prietenie, f[r[ p`ri reciproce
la Poart[. Aceast[ ]n\elegere se materializeaz[ ]ntr-un act scris, o conven\ie,
care, urm`nd, probabil, o practic[ a vremii, va servi ca document de sprijin
pentru ]ncheierea unui tratat de amici\ie ]ntre domnii celor doua \[ri. Mai
jos, scriitorul d[ con\inutul, desigur fictiv, dar ]ntemeiat pe realitate, al
conven\iei boiere=ti, conven\ie ce este ]n acela=i timp =i un jur[m`nt de credin\[
al boierimii fa\[ de domnii lor.
246 Dimitrie Cantemir
1
Adunarea de la Arn[ut-chioi, unde se confirm[ acum presupunerea c[
s-a redactat, cel pu\in ]n prima form[, conven\ia boiereasc[. Probabil c[
aceast[ conven\ie este aceea=i cu „hirograful de ob=te“, pomenit la ]nceput,
prin care urma s[ se ]ncheie adunarea.
2
}n tratatul de alian\[ dintre cele dou[ \[ri, pe l`ng[ prevederile legate de
obiectivele acestui act, figureaz[ =i altele ]n care domnii promit ocrotire
boierilor credincio=i =i aspre pedepse pentru viclenitori.
3
Cantemir nu era la curent cu noii titulari ai demnit[\ii de logof[t,
pomenind ]n |ara Rom`neasc[ pe Cornea Br[iloiu (Leb[da) ]n loc de +erban
Greceanu, iar ]n Moldova pe Donici (Boul), ]n loc de Antiohie Jora.
Istoria ieroglific[. Vol. I 251
6. Lupul din b`rlogul s[u afar[ a ie=i (f[r[ numai pentru hra-
na) vrednic =i slobod s[ nu fie =i cu Ciacalul ]mpreun[ri =i vo-
roave s[ nu aib[.1
7. Pasirile cu dobitoacele cuscrie =i rudenie a face dintr-]mbe
p[r\ile neap[rate =i neoprite s[ fie, =i ]nc[ c[tr[ aceasta unii pre
al\ii, pre c`t vor putea a ]ndemna, nevoitori =i silitori s[ fie, ca
]ntr-acesta chip mai mult[ dragoste =i priete=ug ]ntre d`n=ii s[ s[
l[\asc[.2
8. Pasirile ]ntr-agiutoriu Strutocamilei =i dobitoacele ]ntr-agiu-
toriu Corbului (c`nd despre nepriietinii ob=tii vreo tulburare sau
amestecare s-ar t`mpla) f[r[ preget =i ]mpotrivire s[ fie.
9. La toat[ cheltuiala carea cu a nepriietinilor pricin[ a vini s-ar
t`mpla, pasirile doa[ p[r\i, iar[ dobitoacele o parte s[ dea =i dul[ii
de cas[ cu coteii =i cu R`sul ]mpreun[ (carii pentru strajea
mun\ilor s-au ales) toate str`mptorile mun\ilor cuprindzind, ca-
rile ce ar sim\i, unul c[tr[ altul =tire s[ dea, ca ]ntr-acesta chip =i
paza mai bun[ s[ fie, =i v`n[toarea f[r[ gona=i s[ nu r[m`ie.3
10. D[rile de pre an de bun[voie, f[ra lips[ =i f[r[ b[nat
str`ng`ndu-le, s[ le numere, cump[neasc[, ]n pungi b[g`ndu-le,
s[ le lege =i s[ le pecetluiasc[, =i a=e, prin mijlocitori credincio=i,
la c[m[rile sl[vii noastre, f[r[ sminteal[ s[ s[ trima\[.
Acestea toate, cine ]ntr-alt chip ar g`ndi, ar socoti, ar vorovi,
sau vreuna c`t de mic[ din or`nduiala =i a=edzim`ntul ce s-au
1
Tot fictiv[ este =i interdic\ia privind persoana lui Lupu Bogdan, care ]n
realitate va fi mare dreg[tor sub Mihai Racovi\[; este adev[rat, ]ns[, ca p`n[
la urm[ acesta l-a otr[vit. Trebuie totu=i considerate ca reale prevederile privind
necesitatea supravegherii du=manilor noului domn, adic[ a fra\ilor Cantemir,
a lui Lupu Bogdan =i a lui Maxut serdarul.
2
}ncuscrirea dintre boierii moldoveni =i munteni devenea astfel un mijloc
de ]nt[rire a amici\iei, stipulat[ =i ]n conven\ie, =i ]n tratat.
3
Era normal ca cheltuielile pentru dejucarea intrigilor =i a demersurilor
pretenden\ilor la Poart[ s[ fie incluse ]n tratat, cu cota parte a fiec[rei \[ri,
dup[ puterea economic[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 253
1
De=i acest tratat nu este exclus s[ fi existat, Cantemir ]l formuleaz[ ]n
felul s[u, pentru a satiriza diverse aspecte ale vie\ii politice create ]n urma
alegerii din anul 1703 a lui Mihai Racovi\[.
2
Conven\ia boiereasc[, un jur[m`nt de credin\[ c[tre domni, este numit[
„zapisul supu=ilor“, termen ce ne ]ndrept[\e=te s[-l identific[m cu „hirograful
de ob=te“, cu care s-a ]ncheiat adunarea de la Arn[ut-chioi.
3
Este acea parte din tratat prin care erau reglementate privilegiile boiere=ti,
]n timp ce „ponturile leg[turilor“ reprezint[ tratatul propriu-zis privind rela\iile
de alian\[ =i ajutor reciproc dintre cele doua \[ri.
4
Cantemir imagineaz[ un mare osp[\ — motiv rabelaisian — care urma
s[ ]ncununeze realizarea acestui tratat de alian\[. Scriitorul porne=te de la un
str[vechi obicei domnesc, potrivit c[ruia domnul, ]n urma c`=tig[rii unui r[zboi,
d[dea un osp[\ ]n cinstea boierilor =i lupt[torilor s[i. Asemenea ospe\e, de
propor\ii m[re\e, sunt pomenite ]n cronica lui Grigore Ureche pentru vremea
domniei lui +tefan cel Mare. Osp[\ul descris de Cantemir este o frumoas[
pagin[ literar[, secven\[ de mare concizie =i expresivitate, ]n care puterea de
evocare a petrecerilor zgomotoase de la cur\ile domne=ti se ]mplete=te cu
satira psihologic[.
254 Dimitrie Cantemir
1
De remarcat am[nuntul, adev[rat, c[ locul al doilea la mas[ dup[
„epitropi“, adic[ dup[ domni, ]l de\inea, pentru |ara Rom`neasc[, stolnicul
Constantin Cantacuzino, iar pentru Moldova — Iordache Ruset, ambii
conduc[torii din umbr[ ai vie\ii politice a celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
Mu=tele au ]n\elesul generic de insecte ]naripate, apar\in`nd ordinului
himenopterelor. A=a ]nc`t simbolic ele ar trebui s[ semnifice toate categoriile
sociale, de la \[ranii iobagi p`n[ la curteni, scutelnici, ciocoime =i mercenari.
Dar, din desf[=urarea evenimentelor descrise =i mai ales din elementele
ideologice, vom vedea c[ este vorba numai de \[r[nimea iobag[.
3
Tocmai c`nd boierii se veseleau mai tare, n[v[lesc la osp[\ roiuri fl[m`nde
de mu=te, adic[ de \[rani. Cantemir inventeaz[ n[vala \[r[nimii fl[m`nde,
pentru a demonstra starea de cumplite lipsuri a maselor productive din cele
doua \[ri rom`ne=ti. Pentru a sublinia acest lucru, el face apel la procedeul
contrast[rii, opun`nd masele ]nfometate cu starea de bel=ug, ghiftuire =i
nep[sare a boierimii. Secven\a n[v[lirii disperate a mu=telor la osp[\
anticipeaz[ cu peste dou[ sute de ani marea r[scoal[ a \[r[nimii din 1907 =i
dramatica ei reflectare ]n opera lui Liviu Rebreanu. Numai c[ aceast[ ridicare
a maselor este o pur[ inven\ie cantemirean[ cu scopul de a-=i expune, de pe
pozi\ia acestora, propriile sale idei social-politice.
Istoria ieroglific[. Vol. I 255
1
Cantemir reaminte=te preg[tirea r[scoalei \[r[ne=ti, c`nd Maxut serdarul
(+acalul) adusese vestea despre aceasta lui Lupu Bogdan =i lui Ilie |ifescu.
Scriitorul repet[ de asemenea, ]n limbajul s[u cifrat, cauzele r[scoalei: faptul
c[ Vulturul a fost ales ca rege al zbur[toarelor (muntenilor, cu sensul c[ n-au
fost consultate =i masele) =i c[ a cerut un act semnat de to\i (hirograf), care s[
confirme c[ a fost ales de c[tre mul\ime (ceea ce — vor obiecta masele — nu
era adev[rat).
2
Masele de \[rani oprima\i sus\in c[ sunt de acela=i neam (zbur[toare) cu
„pasirile zbur[toare“ (categoriile privilegiate ale societ[\ii rom`ne=ti de atunci),
situa\ie din care decurge ideea necesit[\ii unui tratament social egal ]ntre
\[rani =i boieri. Aceste idei, pe care scriitorul le repet[, clarific[ =i mai mult
faptul c[ r[scoala este o inven\ie literar[ =i c[ sub aceast[ form[ marele g`nditor
]=i exprima propriile idei privind dou[ importante laturi ale vie\ii sociale =i
politice de atunci: alegerea domnului, cu toate practicile legate de aceasta, =i
inechitatea politic[ ]ntre masele exploatate =i categoriile privilegiate ale societ[\ii.
3
Nu este vorba de cele dou[ adun[ri de la Arn[ut-chioi =i de la Adrianopol,
ci de adun[rile pentru ospe\e, prin care boierii s[rb[toreau reu=ita planurilor
politice.
4
Libertate (grec.). Masele vor, a=adar, eliberarea de sub domina\ia boierimii
(Cantemir este primul g`nditor social rom`n care ]n\elege conflictele sociale
prin prisma luptei de clas[). O astfel de lozinc[ nu putea fi dec`t a \[r[nimii
exploatate, nu =i a celorlalte categorii sociale cuprinse ]n termenul global
„mu=te“. Cantemir introduce ]ns[ =i pe curteni, ciocoi, scutelnici =i mercenari
]n r[scoal[, ]ntruc`t pe sprijinul acestor categorii se putea conta ]n competi\iile
]ntre pretenden\ii la scaunul domnesc.
256 Dimitrie Cantemir
1
Dorin\[ ]ntemeiat[ pe un motiv ]nchipuit, nu pe realitate. Cunoa=tem
]nc[ dou[ idei ale r[scula\ilor: nu orice mare (cu sensul de boierime) st[p`ne=te
pe cel mic (mic social, masele) =i nici nu se realizeaz[ orice dorin\[ ]ntemeiat[
pe simple presupuneri. O astfel de p[rere subiectiv[ era convingerea boierimii
c[ ar avea dreptul s[ nesocoteasc[ pe cei mai mici din ierarhia social[.
2
Sunt de remarcat, din punct de vedere literar, concizia =i dinamismul
secven\ei ]n care se descrie n[vala mu=telor asupra bucatelor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 257
1
O dat[ cu semnalul de ripost[ dat de c[tre cei doi „]mp[ra\i“, se dezl[n\uie
r[zboiul lighioilor mici cu cele mari, descifrat la cheie ca poh`rnirea prostimei
asupra celor mari, ce f[cus[ unirea (D.C.).
Prin termenul „prostime“ scriitorul limiteaz[ pe r[scula\i la categoria
\[r[nimii, ]n timp ce no\iunea „unire“ se refer[ la alian\a dintre Moldova =i
|ara Rom`neasc[ pentru conjugarea eforturilor lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu
]mpotriva Cantemire=tilor =i a altor pretenden\i.
2
}n descrierea luptei, scriitorul folose=te organizarea, strategia =i tehnica
militar[ a vremii sale, ]ns[ cele dou[ tabere rivale, de o parte p[s[rile =i
patrupedele, iar de alta mu=tele, nu au nici o simbolic[, confruntarea av`nd
loc ]ntre cele dou[ grupuri de vie\uitoare ]n\elese la propriu. Aceast[ ]nc[lcare
a simbolicii m[re=te originalitatea secven\ei ce prezint[ lupta =i ne dovede=te
c[ scriitorul nu se las[ fascinat numai de peisajul exotic =i de atmosfera de
basm din cartea celor O mie =i una de nop\i, ci se las[ vr[jit =i de frumuse\ea
=i dinamica vie\ii ]n peisajul rom`nesc.
258 Dimitrie Cantemir
1
Traducerea unui vers din Ars poetica a lui Hora\iu: Parturiunt montes,
nascitur ridiculus mus.
Istoria ieroglific[. Vol. I 259
1
Cu aceasta se termin[ episodul b[t[liei dintre vie\uitoarele mici =i cele
mari, Cantemir, prin reflec\iile de mai sus, readuc`nd lucrurile la condi\ia
uman[.
2
O nou[ caracterizare a stolnicului Constantin Cantacuzino; subliniindu-i-
se caracterul hr[p[re\, i se recunoa=te ]n acela=i timp preocuparea pentru
adev[r =i pentru orientarea spre ]mp[ciuire =i ]n\elepciune ]n sfaturile pe care
le d[, stolnicul devenind astfel modelul sfetnicului ]n\elept =i obiectiv ]n fa\a
problemelor de via\a politic[.
3
Aluzie la convorbirea stolnicului cu Lupu Bogdan =i Mihai Cantacuzino
]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi, c`nd se silea s[ conving[
curtea de la Bucure=ti despre necesitatea renun\[rii la sprijinirea alegerii lui
Mihai Racovi\[.
262 Dimitrie Cantemir
ori ca spi\ele ]n roat[ ar fi, adev[rul f[r[ prepus ieste, c[ loc st[-
t[toriu =i via\[ credincioas[ cuiva din fire nu s-au dat, nici s[ va
da, ce toate sfera nest[rii sale sint s[ ]ncungiure =i nes[v`r=it
\irc[iamul firii sint s[ ]mpregiure =i fietecui dec`t sine cel mai tare
ieste s[ s[ afle =i pricina pricin[toare f[r[ izb`nda pricinirii ieste
s[ nu scape1. Deci p`n[ la cuv`ntul ce voi s[ gr[iesc voi vini, asu-
pra acestuia lucru o pild[, carea ]n dzilele b[tr`ne\elor mele a privi
mi s-au t`mplat, ascult[tori =i ]ng[duitori s[ fi\i pre to\i v[ poftesc.
Od`noar[2 pentru hrana t`mpl`ndu-mi-s[ peste cre=teturile
mun\ilor a zbura =i peste to\i c`mpii cu ochii a m[ primbla, ]ntr-
un mu=inoiu un guziu, de cu var[, ca preste iarn[ hran[ s[-i fie,
de prin \arini gr[uncene culesese =i cu multe nevoi =i ostenele ]n
mi=ina ce f[cus[ le str`nsese. +i a=e, cu line=te =i cu odihn[ via\a
tr[g`ndu-=i, o furnic[ de mi=ina guziului dede, carea, un gr[un\i
r`dic`nd, la mu=inoiul s[u ]l dus[, pre care alalte furnici, cu
dob`nd[ =i prad[ gata ca aceasta v[dzind-o, cu toatele dup[ d`nsa
1
Via\a omului =i fenomenele sociale stau sub semnul permanentei
schimb[ri =i ]nlocuiri a unuia prin altul, peste toate ]ns[ impun`ndu-se legea
domnirii celui slab de c[tre cel tare, precum =i legea sanc\iunii divine („izb`nda
pricinirii“), care va ac\iona ]n via\a social[ ca un principiu punitiv, justi\ia
imanent[.
2
Scriitorul pune pe stolnic s[ spun[ o poveste cu ]nt`mpl[ri prin care sunt
exemplificate ideile de filozofie social[ expuse mai sus. Aceasta poate fi
intitulat[, ]n termenii lui Cantemir de la cheie, Povestea Brehnacii c[tr[ tot
theatrul, cu ]n\elesul de pild[ c[tr[ dzisa: cine face, faci-i-s[, sau, ]n termenii
unei zicale asem[n[toare, „dup[ fapt[ =i r[splat[“. Povestea are, deci, un rol
moralizator =i ]n acela=i timp, o independen\[ relativ[ fa\[ de con\inutul
propriu-zis al Istoriei ieroglifice. Ca =i cele doua povestiri ale Vulpii despre
iscusin\a Lupului, =i aceast[ nara\iune a Brehnacii aduce ]n prim-plan peisajul
rom`nesc =i aspecte ale vie\ii cotidiene. Un singur element nu apar\ine lumii
noastre: pardosul, animal exotic, o predilec\ie cantemirean[, care dovede=te
c[, spre deosebire de povestirile Vulpii, prin excelen\[ populare, povestea
Brehnacii este o crea\ie cantemirean[ ad-hoc, ]n care sunt ]mbinate elemente
populare cu cele din fizioloage, de unde =i nota caracterologic-moralizatoare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 265
i-am f[cut f[r[ maic[, a=e pre mine, maica, tu m-ai f[cut f[r[ pui.
A=ijderea, precum tu pre mine, maica o\[roas[ =i jelnic[, moartea
puilor miei ast[dzi a privi m-ai f[cut, a=e m`ne sau poim`ne de
neagr[ =i cumplit[ moartea ta a s[ olec[i =i a s[ s[r[ci pre puii
t[i va face. +i precum tu pre mine m[ desficiore=ti, a=e altul pre
puii t[i va desp[rin\i“. Acestea =i altele ca acestea tic[it[ p[s[ruica
cu olec[ioase viersuri =i cu miloase glasuri pamintea =i moartea
puilor s[i cu jele c`nta:
„A lumii c`nt cu jale cumplit[ via\[,
Cum se trece =i s[ rupe, ca cum am fi o a\[.1
T`n[r =i b[tr`n, ]mp[ratul =i s[racul,
P[rintele =i fiiul, rude =-alalt statul,
}n dzi ce nu g`nde=te, moartea ]l ]nghite,
Viilor rama=i otr[vite d[ cu\ite.
|[rna tiranul, \[rna \[ranul astruc[,
Izb`nda, dreptatea, ]n ce-l afl[-l giudec[,2
Unii ferici\i s[ dzic ]ntr-a sa via\[,
Dup[ moarte s[ cunoa=te c-au fost sloi de ghea\[.“
Ce =oarecele nici de ver=ul =i de viersuri ]n ceva ]nduplec`n-
du-s[, nici de fierbin\i lacr[mile =i duioase suspinurile p[s[ruic[i
ceva=i milostivindu-s[ =i pre cel mai mic puiu omor`nd, cu mare
veselie la cuibul s[u ]l dus[. Vesel acmu =oarecele, =i de bi=ugoas[
prada ce dob`ndis[ mai ]ndr[zne\ =i mai sim[\ f[c`ndu-s[, mai
tare a ]mbia, =i mai far[ sial[ prin to\i spini=orii a s[ urca ]ncepu,
1
Aceste prime dou[ versuri se g[sesc =i ]n poemul Via\a lumii, de Miron
Costin. Urm[toarele apar\in ]ns[ ]n exclusivitate lui Cantemir. }ntreaga poezie
este alc[tuit[ pe tema biblic[, p[truns[ =i ]n unele colinde, aceea a
nestatorniciei vie\ii, idee din care decurge principiul egalit[\ii tuturor
oamenilor ]n fa\a mor\ii =i a justi\iei divine, care pedepse=te cu obiectivitate
pe fiecare dup[ faptele sale. Tema din asemenea colinde va sta la baza unor
variante ale baladei mor\ii lui Constantin Br`ncoveanu.
2
Versul de fa\[ este o transpunere a unui cunoscut dicton biblic privind
inexorabilitatea justi\iei divine: „}n ce-l voi afla, ]ntr-aceea ]l voi judeca“.
268 Dimitrie Cantemir
1
Arcubalista (nota marginal[ a lui Cantemir) sau palestra — arbalet[, un
arc cu v`rtej, folosit ]n \[rile rom`ne=ti ]n secolele al XV—XVI-lea.
2
Cantemir ]n=ir[ principalele defecte morale ale vie\ii sociale ale vremii
sale. }n cadrul povestirii, aceste defecte constituie lan\ul cauzal care a motivat
ac\iunea justi\iei imanente.
270 Dimitrie Cantemir
]n mi=elos chip din \[rmurile malului f[r[ aripi zbur[, =i din c[l[re\
alerg[toriu, dobitoc f[r[ aripi zbur[toriu s[ f[cu, p`n[ c`nd
greuimea fireasc[, r[pegiunea =i iu=urimea me=ter=ugeasc[ biru-
ind, cu capul ]n gios, ca cum nu poftiia, ]n fundul poh`rniturii, ca
cum nu vrea, asupra col\iroase =i simceloase pietri, ca cum nu s[
g`ndiia =i ca vai de capul lui, c[dzu; unde os prin os p[trundzin-
du-=i =i m[dular prin m[dular zdrobindu-=i cu groaznic[ =i
stra=nic[ moarte, ceia ce i s[ c[dea izb`nd[ =i ceia ce-l a=tepta
dreapt[ osind[ ]=i lu[1".
Dup[ povestea =i pilda aceasta, Brehnacea iar[=i cuv`ntul ca-
rile ]ncepuse la sf`r=it a-l duce apuc[: „A=edar[, ]n lume lucrurile
t`mpl[toare celor ce r[d[cina =i pricina dint`i necunoscut[ le ieste,
precum toate f[r[ chivernisala cuiva =i f[r[ nici o pricin[ a c[dea
=i a s[ t`mpla s[ par. }ns[ fietece de a sa hiri=[ =i adev[rat[ dint`i
pricin[ nu s[ lipse=te =i fietecui ceia ce i s[ cade t`mplare, de
hul[ sau de laud[, de fericire sau bezcisnicie f[r[ gre= vine2. De
1
Cu ajutorul acestei povestiri, Cantemir demonstreaz[ c[ toate lucrurile
]=i au o cauz[ mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtat[ =i c[ totdeauna, mai ales ]n
via\a social[, o gre=eal[ nu r[m`ne p`n[ la urm[ f[r[ urm[ri nedorite =i f[r[
a fi pedepsit[. Povestirea este ]n acest fel o demonstrare a legit[\ii rela\iei
cauz[-efect ]n lumea fenomenelor sociale.
2
Cantemir face o corectare ideilor filozofice expuse prin intermediul
stolnicului ]n partea de la ]nceputul cuv`nt[rii, privind ]mp[r\irea fenomenelor
]n „fiin\[=ti“, adic[ necesare, =i ]nt`mpl[toare. Corectarea const[ ]n precizarea
c[, ]n ordinea natural[, fenomenele ]nt`mpl[toare sunt acelea c[rora nu li se
cunoa=te cauza, dar c[ ]n realitate nici un fenomen nu este lipsit „de a sa
hiri=[ =i adev[rat[ dint`i pricin[“, adic[ de o cauz[ fireasc[ proprie, care este
]n acela=i timp adev[rata sa cauz[ primar[. In ordinea uman[, aceast[ legitate
se traduce prin teza c[ orice ]nt`mplare din via\a noastr[ este produsul
„chiverniselii cuiva“, adic[ al ordinii divine, care face ca s[ ]nt`mpin[m o
]nt`mplare rea sau bun[ ca o consecin\[ necesar[ a unei cauze primare care
este o fapt[ a noastr[. S-ar p[rea deci c[ filozoful Cantemir are ]n vedere
dou[ ordini: cea natural[, ]n cadrul c[reia opereaz[ legit[\i naturale, =i ordinea
uman[, =i ca atare =i social[, ]n cadrul c[reia intervine divinitatea, ]n postura
272 Dimitrie Cantemir
1
Stolnicul cere asisten\ei s[-=i reaminteasc[ unele ]nt`mpl[ri prevestitoare
ale r[scoalei, neluate ]n seam[ la vremea lor.
2
Pentru a pre]nt`mpina =i alte nenorociri, stolnicul propune ni=te solu\ii:
]n primul r`nd, Marco pseudobeizadea s[ fie l[sat ]n pace unde s-a stabilit (]n
Ierusalim), iar, ]n al doilea r`nd, lui Constantin Duca, r[mas ]n Fanar („g`rle“),
s[ i se fac[ o pensie viager[ („cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chivernisim“),
pentru a sc[pa astfel de intrigile lui.
3
O alt[ propunere, de ordin social: boierii s[ renun\e de a mai =erbi pe
\[rani, fra\i cu ei. No\iunea de „fr[\ie“ este luat[ ]n sens cre=tin, frate ]nsemn`nd
semen de aceea=i credin\[. Ideea nu este numai a lui Cantemir, =erbirea sau
rum`nirea \[ranilor fiind condamnat[ de morala vremii.
4
+i fra\ii Cantemir s[ fie l[sa\i ]n pace, muntenii =i moldovenii urm`nd
s[-=i vad[ fiecare de treburile lor.
274 Dimitrie Cantemir
1
Parafrazare a unui aforism al apostolului Pavel: „v[d ceea ce este bine,
]ns[ urmez pe cele rele“.
Istoria ieroglific[. Vol. I 275
1
Cantemir pune pe seama lui Br`ncoveanu cuvinte de dispre\ la adresa
\[r[nimii. Imaginea l[sat[ despre marele domn al |[rii Rom`ne=ti este cu
totul subiectiv[ =i nedreapt[. Dimpotriv[, el a r[mas ]n istoria noastr[ ca un
sprijinitor al culturii =i ca un abil =i patriot om politic.
276 Dimitrie Cantemir
1
Br`ncoveanu refuz[ sfaturile stolnicului =i hot[r[=te ca Lupu Bogdan
hatmanul s[ aib[ ]n continuare domiciliu for\at, Antioh Cantemir s[ fie ]nchis
]ntr-o cetate ]mprejmuit[ cu =an\ de ap[rare („hendec“), iar Dimitrie Cantemir
s[ fie =i de aici ]nainte urm[rit =i „v`nat“ peste tot. A=adar, dup[ venirea ]n
scaun a lui Mihai Racovi\[, se reia prigoana ]mpotriva Cantemire=tilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 277
PARTEA A CINCEA
CUPRINS
1
+oimul este postelnicul Toma Cantacuzino, pe care Br`ncoveanu ]l trimite
la Istanbul ca =ef al iscoadelor =i spionilor s[i (,,coteii“), ]mpreun[ cu
capuchehaiele de atunci („dul[ii“) =i c[l[ra=ii sau curierii c[lare („ogarii“),
pentru a-l c[uta pe Dimitrie Cantemir =i a-l prinde. Urmeaz[ desf[=urarea
ac\iunii, sistematic pl[nuit[, de capturare a lui Dimitrie Cantemir de c[tre
agen\ii spionajului br`ncovenesc.
278 Dimitrie Cantemir
peste putin\[ era. C[ci la sui=ul muntelui una era potica, =i aceia
str`mpt[ =i =uv[it[ foarte, carea ]n ple=ea muntelui prea cu lesne
]nchidzindu-s[, pre aiurea de suit alt drum =i-alt[ cale nici era,
nici s[ afla. Iar[ ]n v`rvul muntelui locul ]n chipul unii poiene
c`tva ]n lung =i ]n lat s[ l[\iia =i s[ de=chidea, unde ape dulci =i
r[ci cur[toare, ierbi =i p[=uni ]n fel de fel cresc[toare =i pomi cu
livedzi de toat[ poama roditoare =i gr[dini cu flori ]n tot chipul
de frumoase =i de tot mirosul m`ng`ios purt[toare era. }n loc ca
acesta Inorogul vie\uind, macar c[ ]n tot feliul de desf[t[ri =i de
]nd[m`n[ri s[ afla, ]ns[ (inimii ]nchise =i de grij[ cuprinse tot
dulcele amar =i tot largul str`mt ]i ieste1). +oimul, c`teodat[ pes-
te mun\i ]n[l\indu-s[, locul, potica =i ]nchisoarea ei cum =i ]n ce
chip ieste videa, ]ns[ pre Inorog undeva macar[ nu z[riia. C[ci
Inorogul preste toat[ dzua supt deas[ umbra pomilor aciu`ndu-s[
=i la un loc necl[tit a=edzindu-s[, noaptea numai la locurile p[=unii
duc`ndu-s[ =i c`teodal[ =i la prundi= din munte ]n ses cobor`n-
du-s[, p`n[ ]n dzu[ iar[=i la locul aciu[rii sale s[ afla2. }ntr-aces-
ta chip, Inorogul c`t[va vreme str`mt[ =i pustnic[ via\[ duc`nd,
=i nu ]n sil\ele, ce a=e=i nici ]n viderile sau audzirile gona=ilor
c[dzind, coteii de cehnit, ogarii de sc`ncit, dul[ii de breh[it =i
+oimul de piuit amur\is[ =i, din toate puterile obosindu-s[, a
v`n[torii toat[ nedejdea pierdus[. De care lucru prin scrisori Cor-
bului =i altor sfetnici =tire f[cur[, precum v`n[toarea Inorogului
nenedejduit[ ieste =i, de ieste cu putin\[, alt chip de chivernisal[
s[ afle =i spre aceia a s[ a nevoi s[ nu s[ ]ngaime, c[ ]ntr-acesta
1
Simceaoa muntelui: curte de om mare, carea nu s[ poate c[lca (D.C.) —
prinz`nd de veste, Dimitrie ]=i g[se=te ad[post ]n casa unui mare demnitar
otoman, al c[rui nume nu ]l dezv[luie =i unde agen\ii lui Br`ncoveanu nu
puteau p[trunde.
2
Prundi=: casele de pre marginea boazului, dinafar[ de cetate (D.C.) —
zona exterioar[ cet[\ii de pe malul Bosforului, unde Dimitrie ]=i avea palatul
personal =i unde revenea ]n timpul nop\ii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 279
1
Echipa de urm[ritori trimis[ de Br`ncoveanu a aflat unde era ascuns
Dimitrie, dar ]=i d[ seama c[ a merge p`n[ acolo implic[ primejdii pentru
]nsu=i domnul |[rii Rom`ne=ti.
2
Nelu`nd ]n seam[ primejdia la care se expunea, Br`ncoveanu ]=i dojene=te
spionii pentru lipsa lor de curaj =i le porunce=te, amenin\`ndu-i cu pedepse,
s[ fac[ totul pentru a captura pe Dimitrie.
3
Toma Cantacuzino convoac[ spionii de sub conducerea sa, pentru a hot[r]
m[surile ce trebuiau luate.
280 Dimitrie Cantemir
1
Gura potic[i: poarta cet[\ii, cap[tul uli\ii (D.C.) — agen\ii munteni,
folosindu-se de jur[minte mincinoase, pentru a-l prinde, vor s[-l atrag[ pe
Dimitrie ]n afara ad[postului s[u, ]ntinz`ndu-i o curs[ la poarta cet[\ii Istanbul.
Istoria ieroglific[. Vol. I 281
1
afla, cu multe lingu=ituri, tare s[ f[g[duiia. Iar[ povestea Hame-
leonului ]ntr-acesta chip era:2 odin[oar[, Hameleonul, prin prundi-
=ul apei3 aceiia ]mbl`nd, apa poate fi Nilul4 era, c[ci din ap[ un
crocodil5 mare groznic ie=ind, pre becisnicul Hameleon, pentru
c[ s[-l ]nghi\[, ]n f[lci6 ]l lu[. Hameleonul, macar c[ ]n fa\a a
tuturor gon\ilor s[ schimb[, ce ]n ceva=i macar[ a-=i folosi nu putu
(c[ci la viderea ochilor toate sim\irile =i chitelele s[ ]ncuie). A=e,
f[r[ veste el ]n vr[jma=i col\ii crocodilului afl`ndu-s[, nu numai
schimb[rile =i mut[rile, ce a=e=i =i pre sine cine =i ce s[ fie s[
uit[. }ns[ biftuirea crocodilului norocul Hameleonului fu, carea
vreme spre ascultarea l`ngedii rug[minte ]i dede. Hameleonul,
dar[, cu mare umilin\[ =i ca cel ce moartea ]n ochi ]=i vede, din
toat[ nevoin\a =i cu toat[ jelea rug`ndu-s[, dzicea: „O, domnul =i
st[p`nul mieu, o, pricina mor\ii =i vie\ii mele, o, puternicule pu-
ternicilor =i biruitoriul biruitorilor, p`n[ a nu m[ face stram\e
printre col\ii t[i, spre plecatele =i tic[loase cuvintele mele audzul
]\i pleac[ (c[ nu at`ta hrana m`niia foamei potole=te, pre c`t
rug[mintea cu plec[ciune t[riia vr[jm[=iii ]nfr`nge; =i de multe
1
Hameleonul, Scarlat Ruset, fratele mai mic al lui Iordache (Pardosul), se
afla atunci ]n Istanbul. Pu\intel la trup =i plin de r[utate — dup[ cum ]l
portretizeaz[ scriitorul — el se ofer[ s[ atrag[ pe Dimitrie ]n curs[, pentru ca
agen\ii munteni s[ poat[ pune m`na pe el. Acesta, ]ntruchip`nd ]n cel mai
]nalt grad r[utatea =i perfidia, ]=i va depune toate silin\ele pentru pierderea
lui Dimitrie Cantemir.
2
Povestea care urmeaz[ este o ]nt`mplare din via\a lui Scarlat Ruset, pe
care scriitorul o red[ cifrat.
3
Casele din afara zidurilor Istanbulului pe marginea Bosforului.
4
Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge p`n[ la Vlaherna (D.C.) —
acest liman este Cornul de Aur, iar Vlaherna este o veche m`n[stire, aflat[ ]n
cap[tul interior al acestui liman care r[spunde ]n Bosfor.
5
Crocodil: hasechi, pristavii bostangiilor (D.C.) — comandantul bos-
tangiilor, trupele de securitate ale sultanului, ]ns[rcinate =i cu paza =i ordinea
]n cetate.
6
F[lcile crocodilului: ]nchisoarea la boslangii, caichana (D.C.).
282 Dimitrie Cantemir
1
Rezult[ c[, ]n ]mprejur[ri necunoscute, Scarlat Ruset ar fi ]nc[put pe
m`na bostangiilor, care l-au aruncat ]n ]nchisoarea lor (caitchana). De acolo
el a sc[pat, promi\`nd ]n schimb c[ le va da pe m`n[ „un v`nat mare, gras =i
frumos“, care nu era altul dec`t Dimitrie Cantemir ]nsu=i. Obliga\ia ce =i-o lua
Ruset poate ]nsemna c[ acest membru al familiei Cup[re=tilor se angajase s[
lucreze ca agent al poli\iei imperiale otomane. Mai departe vom afla =i motivele
pentru care preg[tea o astfel de soart[ fostului s[u prieten =i st[p`n, =tiut
fiind c[ familia Rusete=tilor fusese credincioas[ at`t lui Constantin Cantemir
c`t =i fiilor s[i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 283
1
La Hameleon de lungimea limbii ce are lucru de mirat ieste,
pentru a cui fire ]nt`i a povesti pu\intel z[b[vindu-ne, apoi iar[=i
la cuv`ntul nostru ne vom ]ntoarce. Aceast[ jiganie ]n p[r\ile cal-
de s[ na=te =i mai v`rtos cei mari la Barbaria2, dar[ mai mici =i la
Zmir3, ]n Asia, s[ afl[. Chipul dec`t altor jig[nii mai mult broa=tei
s[ asam[n[, numai capul spintic[tura gurii pe=telui ce-i dzic la-
cherda s[ r[duce. Grumadzi n-are, gura mult spinticat[ =i p`n[
la umere agiunge, c[ci, ca =i pe=tele, grumadzi n-are, ce capul cu
spinarea la un loc i s[ \ine. De la cap p`n[ la coad[ spinarea ca a
porcului greb[noas[ =i g`rbov[-i ieste. Peste tot trupul p[r sau
alt felu de piiele nu are, ce ]n chipul sagriului soldzi m[nun\ei =i
]n v`rv ascu\i\ei are. La ochi albu=uri ]n giurul ]mpregiurul lumi-
nii ca alte jig[nii nu are, ce pre unde ar fi s[ fie albu=ul ochiului,
iar[=i soldzi=ori ca =i peste tot trupul are, numai mai m[nun\ei;
tot ochiul ]n chipul movieli\ii din melciuri afar[ ca a broasc[i ies
=i de la r[d[cin[ ]n sus, de ce m[rg, s[ ascut, iar[ ]n v`rvul
ascu\iturii lumina ochiului c`t un gr[un\ de mac g[lbinind s[ vede.
C`nd ]ntr-o parte =i ]ntr-alta va s[ caute, nu capul, ce melciurile
ochilor ]=i ]ntoarce, cu carile ]n toate p[r\ile slobod caut[. Picioa-
re are patru, ]ns[ cele denainte la bra\ cu a moim`\ei ]=i sam[n[;
degete cinci =i lung=oare are, =i, c`nd cu palma prinde ceva, ]ntre
doa[ =i ]ntre trii degete palma i s[ ]nchide =i s[ de=chide, de o
1
Urmeaz[ o descriere =tiin\ific[, surprinz[tor de exact[ =i am[nun\i\[, pe
care Cantemir o face Hameleonului ca animal, descriere pe care o presar[ ici-
colo cu unele simboluri referitoare la caracterul ur`t, plin de perfidie dia-
bolic[ al personajului. Scriitorul nume=te aceast[ descriere, la cheie, Hiri=[
istoriia Hameleonului, prin care ]n\elege carea precum ieste jigania arat[, vr`nd
s[ sublinieze c[ nu face dec`t o descriere a animalului =i nu a personajului. }n
acela=i sens trebuie ]n\eleas[ =i o alt[ explica\ie de la cheie: Hiri=[ t`lcuirea
schimb[rii fe\elor hiri=ului hameleon: cea din fire ar[tare, car t`lc n-are. Am
putea intitula aceast[ secven\[ Chipul =i firea hameleonului.
2
Africa de Nord, f[r[ Egipt, prin care se in\elegea atunci zona ocupat[
ast[zi de Algeria, Tunisia =i Libia.
3
Izmir (antica Smirna), localitate din Asia Mic[.
284 Dimitrie Cantemir
1
}ncleitura musc[i asupra limbii: n[p[=tile carile scorne=te asupra p[tima=ilor
(D.C.) — scriitorul puncteaz[ din loc ]n loc descrierea cu elemente care
contureaz[ portretul moral al personajului.
2
Hrana: agonisit[ dreapt[ (D.C.) — c`=tig prin mijloace cinstite, corecte.
3
V[zduhul, aierul stricat: cam[t[, dob`nda banilor (D.C.) — ]n text lipse=te
termenul „stricat“, dar la „scara“ de la ]nceputul scrierii aierul stricat este
sam, explicat: un fel de v`nt otr[vit carile, lovind pe om, ]ndat[ s[ face cenu=[
=i hainele-i putredzesc. }n alta parte; apare sam aierul, explicat de ast[ dat[ la
cheie ca datoriia =i s[r[ciia Hameleonului. }n orice caz, Cantemir ne informeaz[
cu umor c[ veniturile „cinstite“ ale lui Scarlat Ruset proveneau din cam[t[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 285
1
}n floarea ce-i st[ denainte, ]ntr-aceea s[ mut[: cu care viclean s[ tumpin[,
cu acela p[rta= s[ face (D.C.).
2
Fe\ele a-=i schimba: vicle=ugurile a-=i muta (D.C.) — aceste c`teva simboluri
contureaz[ ]n mod expresiv portretul moral al lui Scarlat Ruset.
3
Groaza datului cuv`nt: chiz[=iia pentru datoriie (D.C.) — Scarlat fusese
b[gat ]n ]nchisoarea bostangiilor pentru o datorie b[neasc[, pe care nu avea
cum s-o plateasc[, neav`nd bani (de corelat cu expresia de mai sus: „datoriia
=i s[r[ciia Hameleonului“). Pentru a sc[pa de acolo, el promite cu juram`nt
(„groaza datului cuv`nt“) c[ ]n locul datoriei va da pe m`na lor pe Dimitrie
Cantemir.
286 Dimitrie Cantemir
1
Socotim o repetare a informa\iei, la propriu, c[ Scarlat Ruset era mic
de stat.
2
Scarlat Ruset imagineaz[ o stratagem[: dup[ ce Dimitrie s-ar fi l[sat
atras ]n afara ad[postului s[u din casa marelui demnitar, el urma, la ]ntoarcere,
s[ fie capturat, fie de agen\ii munteni (dul[ii), dac[ acesta se ]napoia pe calea
uscatului, fie de bostangii (crocodili), dac[ se ]ntorcea pe ap[ (]notatul apii
este trecerea cu caicul). }n felul acesta, prezumtiva victim[ nu se putea salva.
Istoria ieroglific[. Vol. I 287
1
Aluzie la binefacerile pe care odinioar[ Dimitrie le-ar fi f[cut lui Scarlat,
dar pe care acesta le uitase.
2
Sam aerul, adic[ aerul otr[vit, ]nseamn[ datoriia =i s[r[ciia Hameleonului
(D.C.) — este vorba de o etap[ ]n via\a lui Scarlat Ruset c`nd acesta tr[ia ]n
str`mtorare, lipsit de bani.
3
}ntoarcerea la via\[: ]mbog[\irea, avut a-l face (D.C.) — Scarlat fiind ]ntr-o
vreme lipsit de mijloace materiale, ]n a=a fel ]nc`t nu avea nici m[car cu ce
s[-=i ]ntre\in[ via\a, Dimitrie i-a dat o mare suma de bani. Aceasta s-a ]nt`mplat
probabil pe vremea ]n care Rusete=tii erau ]n bune rela\ii cu familia Cantemir.
4
Rezult[ c[ Scarlat fusese odinioar[ elevul lui Alexandru Mavrocordat
Exaporitul, pe c`nd acesta fusese profesor la Academia Greceasc[ din Fanar,
]n realitate o ]nalt[ =coal[ a Patriarhiei Ortodoxe din Istanbul. Aluzia la etica
profesat[ de Mavrocordat este ironic[: Scarlat ]=i ]nsu=ise morala acestui om
f[r[ caracter. Scriitorul subliniaz[ c[, dup[ modelul Exaporitului, Scarlat
r[spl[tea binele cu r[ul.
288 Dimitrie Cantemir
1
Agen\ii munteni, condu=i de Toma Cantacuzino, scriu o scrisoare c[tre
Dimitrie, solicit`ndu-i o ]ntrevedere =i jur`ndu-se c[ nu-i vor face nici un r[u.
Aceast[ scrisoare o trimit prin Scarlat, pe care Dimitrie ]l considera prieten
devotat, ca odinioar[, neav`nd de unde s[ =tie despre rolul odios pe care
acesta =i-l asumase.
290 Dimitrie Cantemir
1
C[l[uzit de principiul solu\ion[rii conflictelor pe calea tratativelor pa=nice,
Dimitrie Cantemir accept[ propunerea de a se ]nt`lni, pentru convorbiri, cu
Toma ]n palatul s[u pe Bosfor (,,locul prundului“), cu condi\ia s[ nu fie de
fa\[ nici unul din agen\ii munteni, data =i locul ]nt`lnirii urm`nd, de asemenea,
s[ r[m`n[ necunoscute acestora.
292 Dimitrie Cantemir
1
„Sf`nta parol[“ ]nseamn[ jur[m`nt pe cele sfinte, dup[ practica vremii.
De remarcat c[ de=i jurase lui Cantemir, Scarlat se g`ndea la jur[mintele fa\[
de Toma =i mai ales fat[ de =eful bostangiilor.
2
De=i jurase lui Cantemir c[ va t[inui cele aranjate ]n leg[tur[ cu viitoarea
]nt`lnire dintre cei doi, Scarlat g`ndea ]n realitate la m`r=[via dinainte pl[nuit[.
Este de remarcat, din punct de vedere literar, felul ]n care scriitorul prezint[
g`ndurile v`nz[torului.
Istoria ieroglific[. Vol. I 293
1
Aluzie la familia Cantacuzinilor, care se conducea dup[ legea talionului
=i dup[ principiul c[ scopul scuz[ mijloacele. Apelul la formula „mo=ii =i
str[mo=ii“ se refer[ la Ioan VI Cantacuzino (1341—1354), care devine ]mp[rat
al Bizan\ului prin uzurpare.
294 Dimitrie Cantemir
1
Este de re\inut, pentru caracterul lui Toma, prioritatea pe care acesta o
acord[ corectitudinii, spiritului de echitate =i dreptate ]n rela\iile interumane
fa\[ de exigen\ele conduitei politice, chiar c`nd este vorba de serviciile pe
care trebuie s[ le aduci patriei. Este foarte interesant[ aceast[ disociere schi\at[
de Cantemir ]ntre dreptate =i datorie.
2
Dimachi, fosta capuchehaie a lui Constantin Duca, acum intrat ]n slujba
lui Br`ncoveanu, ca membru marcant al serviciului s[u de spionaj la Poart[ =i
omul de ]ncredere al lui Toma Cantacuzino. De aici =i deconspirarea conversa-
\iei secrete purtat[ de Toma cu Scarlat =i pus[ de scriitor pe seama lui Dimachi.
3
Toma, r[m`n`nd impresionat de ]ncrederea pe care i-o acorda Cantemir,
]=i schimb[ atitudinea =i renun\[ la prinderea prin vicle=ug =i tr[dare a lui
Dimitrie. El dezv[luie aceast[ atitudine =i lui Scarlat, =tiindu-l bun amic al
celui pentru care avea ordin de capturare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 295
1
At`ta timp, spune Toma, c`t Cantemir se comport[ cu ]ncredere =i
sinceritate, trebuie tratat ca atare =i numai dac[, ]n cursul convorbirii se va
dovedi c[ este imposibil[ o real[ ]mp[care, se va putea relua ac\iunea de
urm[rire =i capturare.
296 Dimitrie Cantemir
1
Scarlat, contur`ndu-se de pe acum drept un personaj cu convingeri
machiavelice, pledeaz[ pentru principiul c[ pentru dobor`rea du=manului nu
e nevoie s[-\i alegi mijloacele. La aceasta se adaug[ faptul c[ toate procedeele
trebuie folosite c`nd este vorba de a servi domnul =i \ara. }n aceast[ confruntare
de principii privind dreptatea =i datoria este de re\inut afirma\ia lui Scarlat c[
nu exist[ nici o ]ngr[dire juridic[ („pravila“) pentru folosirea oric[ror mijloace
]n a-\i face datoria fa\[ de \ar[. Tema pe care Cantemir o pune ]n discu\ia
celor doi trebuie considerat[ semnificativ[, ]ntruc`t exigen\ele vie\ii noastre
politice de stat, oglindind procesul de trecere spre o viziune modern[, vor
promova modelul machiavelic, perim`nd astfel pe cel al cavalerului.
Istoria ieroglific[. Vol. I 297
1
Toma r[m`ne ferm pe pozi\ia c[ prietenia trebuie tratat[ cu prietenie.
Din aceast[ atitudine el ]ncepe s[ se contureze mai bine, devenind un model
al cavalerului medieval, adept al cinstei, curajului =i al luptei drepte. Izvoarele
istorice ale vremii confirm[ aceast[ tr[s[tur[ de caracter a lui Toma. Dar
din simpatia cu care scriitorul trateaz[ personajul respectiv, am putea fi
]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ ideile vehiculate de postelnic sunt de fapt ale lui
Cantemir ]nsu=i.
298 Dimitrie Cantemir
1
La cheie aceast[ expresie este l[murit[ astfel: R[masul b[rbatului cu
tr`ntitura muierilor: pilda aceasta va s[ s[ ]n\eleag[ c[ oricum s-ar t`mpla tot
pe voie ieste s[ fie, adic[ ieste povestea c[, prind doa[ muieri s[ s[ tr`nteasc[,
dzicea, oricarea s-a birui s[ fac[ voia b[rbatului. B[rbatul ]ndat[ a s[ g[ti
]ncep`nd, iele dzicea: „Ce te g[te=ti?“. El r[spuns[: „Ori a=e, ori a=e, eu tot voi
s[ dob`ndesc“ (D. C. ).
2
Scarlat Ruset face considera\ii asupra schimb[rii atitudinii lui Toma
Cantacuzino: „a trecut de la =coala fizic[i (cea a realil[\ilor practice, care
consider[ fireasc[ folosirea oric[ror mijloace) la =coala ithic[i“ (cea a moralei,
care interpreteaz[ ca imoral[ folosirea mijloacelor necinstite). }n mintea lui
]ncepe s[ ]ncol\easc[ b[nuiala c[ Toma ori merge pe calea tr[d[rii fa\[ de
domnul s[u („pre calea carile pre aceast[ slujb[ l-au trimis viclenind“, adic[
tr[d`nd), ori face aceasta din invidie la adresa lui Scarlat Ruset, care izbutise
s[ ]n=ele pe Dimitrie.
Istoria ieroglific[. Vol. I 299
1
Scarlat Ruset comunica agen\ilor lui Br`ncoveanu b[nuielile sale privind
loialitatea lui Toma Cantacuzino fa\[ de domn, acuz`ndu-l de amici\ie
nepermis[ cu un du=man al domnului |[rii Rom`ne=ti, cum era Cantemir. }i
]ndeamn[ s[ ia ini\iativ[ ]mpotriva voin\ei lui Toma, pentru prinderea lui
Dimitrie conform planului alc[tuit dinainte. Este de observat capac`tatea de
perseverare a diabolicului personaj.
Istoria ieroglific[. Vol. I 301
1
Apare acum un alt personaj colectiv: este vorba de corpul de agen\i ai
serviciului de spionaj al lui Br`ncoveanu. Cum era =i natural, ei =ov[ie la
]nceput s[ considere tr[d[tor pe conduc[torul lor, Toma, =i s[ ia o ini\iativ[
contrar[ dispozi\iilor lui, dar p`n[ la urm[ ei accept[, judec`nd lucrurile din
perspectiva =efului suprem, Br`ncoveanu, care le d[duse ordinul expres de
prindere a lui Dimitrie. Fin observator al omului, scriitorul reu=e=te s[ redea
cu subtilitate psihologia subordonatului fa\[ de superior, psihologie pe care o
folose=te =i Scarlat c`nd pune pe agen\i ]n situa\ia extrem[ de a opta ]ntre
dispozi\ia unui =ef mai mic =i ordinul =efului suprem, domnul.
2
Din conversa\ia lui Scarlat cu Dimache se observ[ preocuparea sa de a
ap[rea ]n fa\a lumii ca total neamestecat ]n eventuala capturare a lui Dimitrie,
fapt[ ce urma s[ fie considerat[ numai ca rezultat al ini\iativei agen\ilor
munteni.
302 Dimitrie Cantemir
1
Limbut =i paranoid, Scarlat se tr[da uneori ]n fala cunoscu\ilor,
dezv[luindu-le propriile sale planuri =i g`nduri.
2
Paza B`tlanului la g`rle: capichehael`cul lui Dimachi (D.C.) — am[nunt
ce ]nseamn[ c[ Dimachi devenise acum capichehaia lui Br`ncoveanu la Poart[,
func\ie ce ]l obliga s[ ia leg[tura cu Toma Cantacuzino, =eful agen\ilor munteni.
Istoria ieroglific[. Vol. I 303
1
Ar[t`ndu-se preocupat de prestigiul („cinstea“) lui Toma =i al sau per-
sonal, ]n realitate, pentru a preveni orice b[nuial[ asupra sa, Scarlat ]i atrage
aten\ia c[ s-ar putea, ca la ]nt`lnirea cu Dimitrie, s[ se afle prin jur =i agen\ii
s[i, care de-abia a=teapt[ s[-l prind[.
2
Toma refuz[ s[ cread[ o asemenea eventualitate, =tiind ce dispozi\ie
d[duse agen\ilor s[i, neg`ndindu-se ]ns[ c[ ]ntre Scarlat =i ei avusese loc o
]n\elegere secret[ de colaborare.
304 Dimitrie Cantemir
1
Scarlat veste=te pe hasechiu, c[petenia bostangiilor, c[ Dimitrie Cantemir
va fi a doua zi la palatul s[u de pe Bosfor. Dup[ ce ]i va duce lui Dimitrie
r[spunsul de la Toma, se va informa =i va raporta hasechiului exact ora c`nd
Cantemir va ie=i din ad[post. Prada va fi sigur[, pentru c[ dac[ acesta se va
]ntoarce pe uscat, ]l vor prinde agen\ii munteni, iar dac[ se va ]ntoarce pe
ap[, el va trebui prins de bostangii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 305
1
Revenind la Dimitrie Cantemir, Scarlat Ruset ]i spune c[ el a ]nduplecat
pe Toma Cantacuzino s[ se ]nt`lneasc[ ]n mod sincer cu el, =i c[ tot el a
]ndep[rtat orice primejdie din partea agen\ilor lui Constantin Br`ncoveanu.
306 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir are ]ncredere ]n Toma Cantacuzino, v[z`nd ]n el un om de
onoare, a=a cum ]l arat[ =i originea sa nobiliar[, de neam „persiesc“, am[nunt
interesant, cu privire la provenien\a iranian[ a Cantacuzinilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 307
1
Dup[ ce descoperise at`t agen\ilor munteni c`t =i turcilor ora ]nt`lnirii
dintre Cantemir =i Toma Cantacuzino, Scarlat Ruset s-a dus s[ se culce, ca s[
nu par[ amestecat ]n aceast[ curs[ preg[tit[ de d`nsul.