1. Caracteristicile principale ale serviciilor publice 2. Regimul juridic al serviciilor publice 3. Principii si reguli de organizare si functionare a serviciilor publice 4. Agentii economici prestatori de servicii publice 1. Caracteristicile principale ale serviciilor publice
În teoria economică s-au conturat
următoarele trăsături ale serviciilor: 1. Forma nemateriala a serviciilor 2. Intangibilitatea serviciilor 3. Inseparabilitatea in timp si spatiu 4. Variabilitatea serviciilor Forma nemateriala a serviciilor Cele mai multe dintre servicii nu se concretizează în bunuri materiale, ci îmbracă forma unor activităţi sau faze ale unor procese economico-sociale. Această trăsătură, însă, nu trebuie absolutizată. Unele servicii au o expresie materială, dar de o anumită formă specială (suport material) şi corespunzător, o existenţă de sine stătătoare (CD-uri, soft-uri etc.), însă valoarea intrinsecă a formei materiale a serviciilor de acest fel este net inferioară valorii informaţiilor pe care le vehiculează. Intangibilitatea serviciilor Exprimă faptul că ele nu pot fi percepute sau evaluate cu ajutorul simţurilor omeneşti (auz, miros, văz, gust etc.) înainte de a fi cumpărate sau chiar consumate. Ca urmare apare neîncrederea clientului şi corespunzător o anumită reţinere în luarea deciziei de cumpărare. În aceste condiţii, vânzarea serviciilor necesită eforturi sporite de cunoaştere a cererii şi de stimulare a ei prin evidenţierea părţilor vizibile ale lor exprimate prin calitatea personalului, caracteristicile echipamentelor, nivelul preţurilor, mediul ambiant, etc. Inseparabilitatea in timp si spatiu a serviciilor Se concretizeaza prin faptul că producerea (prestarea) lor are loc odată cu consumul. Serviciul nu poate exista separat de prestatorul său şi, implicit, calitatea serviciului este inseparabilă de calitatea prestatorului. Această legătură este mai puternică la unele servicii, cum sunt cele medicale, culturale, de învăţământ, financiare, etc. Variabilitatea serviciilor Aceasta constă în imposibilitatea repetării acestora în mod identic de la o prestaţie la alta deoarece ele depind de persoana care le face, de dispoziţia acesteia, de loc, de moment, etc. Variabilitatea influenţează sensibil asupra calităţii serviciilor şi îngreunează acţiunea de standardizare a lor. 2. Regimul juridic al serviciilor publice A) Crearea serviciilor publice B) Desfiintarea serviciilor publice 3. Principii si reguli de organizare si functionare a serviciilor publice 1. Principiul eficientei 2. Principiul echitatii 3. Principiul descentralizarii 4. Regula continuitatii 5. Regula adaptarii 6. Regula cuantificarii Principiul eficientei Principiul eficienţei serviciului public este impus de faptul că toate cheltuielile necesare se suportă de la buget, adică din taxele şi impozitele plătite de contribuabili. În aceste condiţii, administraţia este obligată să găsească cel mai bun raport între eforturile (costurile) făcute şi efectele obţinute, respectiv cantitatea şi calitatea serviciilor prestate cetăţenilor. Acest principiu trebuie avut în vedere în toate fazele şi etapele de elaborare a capitolelor de cheltuieli bugetare necesare funcţionării serviciilor publice. Principiul echitatii (egalitatii)
Este un corolar al principiului egalităţii tuturor
cetăţenilor în faţa legii şi, ca atare, toţi cetăţenii trebuie să beneficieze în aceeaşi măsură de serviciile publice. El se aplică deopotrivă agenţilor serviciilor publice şi utilizatorilor serviciilor publice. Pentru aplicarea deplină a principiului echităţii, administraţia trebuie să recurgă sistematic la concurenţă şi să asigure transparenţa pentru furnizorii de servicii publice. Principiul descentralizarii
Este prevăzut atât de Constituţia României cât şi de Legea
Administraţiei Publice Locale (art. 1) şi se concretizează prin deplasarea centrului de greutate al serviciilor publice de la “centru” către comunităţile teritoriale. După cum se ştie, scopul organizării serviciilor publice îl constituie satisfacerea unor interese generale ale comunităţii. De aici rezultă că descentralizarea va trebui să ţină cont, în primul rând, de acest scop şi, în ultimul rând, de organizarea (împărţirea) administrativ- teritorială. Ideea contrară este falimentară, pentru că sacrifică interesele cetăţenilor de dragul autonomiei locale. Regula continuitatii Este impusă de faptul că, prin natura interesului public asigurat, multe servicii publice nu pot fi întrerupte fără riscul dereglării sau periclitării vieţii publice. Aceste servicii vitale pentru orice comunitate trebuie să fie asigurate în mod continuu şi uneori în mod permanent. Continuitatea este esenţa serviciului public, ea determinând responsabilitatea administraţiei faţă de modul în care este respectată. De aceea, administraţia are obligaţia de a prevedea mijloacele şi modalităţile de intervenţie, de a face stocuri de materii prime şi combustibili, de a pregăti forme alternative de satisfacere a nevoilor cetăţenilor în cazuri excepţionale etc. Regula adaptarii Regula adaptării (flexibilităţii) la nevoia socială este determinată de faptul că nevoile sociale sunt în continuă diversificare şi modificare cantitativă şi calitativă, iar serviciul trebuie să răspundă prompt şi eficient la evoluţia nevoilor colective şi exigenţele interesului general. Regula cuantificarii Regula cuantificării rezultatelor serviciului public este determinată de cel puţin două motivaţii concrete: a) necesitatea aprecierii corecte a modului în care serviciul public satisface cerinţele sociale ale cetăţenilor şi, implicit, evaluarea rapidă a activităţii serviciului; b) necesitatea asigurării transparenţei faţă de cetăţeni, aceştia putând, graţie cuantificării, să controleze modul în care se desfăşoară activitatea serviciilor publice, asigurându-se în acest fel principiul echităţii acestora. 4. Agentii economici prestatori de servicii publice 1. Menajele 2. Societatile nonfinanciare 3. Administratiile publice 4. Administratiile private 5. Institutiile financiare 6. Societatile de asigurare 7. “Restul lumii” – agentii nonrezidenti VĂ MULTUMESC! HAVE A NICE DAY!