R O M Â N IA

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A
SECŢIA PENALĂ
Dosar nr(...)

DECIZIA PENALĂ NR.572/2009

Şedinţa publică de la 6 Octombrie 2009

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)
Judecător (...) (...) D.
Grefier U. D.

Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L A L B A I U L I A reprezentat prin

N. D. - procuror

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul D. B., de

av. E. H. şi av.N. B. împotriva deciziei penale numărul 179/A/28.05.2009
pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpatul recurent
D. B., asistat de avocat H. F., apărător ales lipsă fiind restul părţilor. Se prezintă
avocat D. G, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul-partea
vătămată E. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul
inculpatului parte vătămată E. J. precizează instanţei că acesta nu a declarat
recurs în cauză.
Apărătorii părţilor şi reprezentantul parchetului învederează că nu mai au
alte cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa acordă cuvântul în
dezbateri.
Avocat H. F., apărătorul ales al inculpatului D. B. solicită admiterea
recursului, casarea deciziei penale atacate şi rejudecând a se dispune achitarea
acestuia în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii
prev. de art.180 al.2 Cod penal.
În motivarea recursului învederează că lipseşte latura subiectivă a
infracţiunii respectiv intenţia. Mai arată că inculpatul s-a aflat în legitimă
apărare.
Sub aspectul laturii civile solicită acordarea daunelor morale în sumă de
50.000 lei, a daunelor materiale în sumă de 1.500 lei şi a rentei viagere în
cuantum de 170 lei, întrucât acestea au fost dovedite cu acte la dosar.
Referitor la recursul declarat de avocaţii E. H. şi av.N. B. învederează că
lasă la aprecierea instanţei.
Cu cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.

1
 Avocat D. G, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat E.
J. învederează că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea tuturor recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului D.
B. ca nefondat şi a se menţine ca legală şi temeinică decizia penală atacată
întrucât instanţele inferioare au stabilit o corectă stare de fapt şi au aplicat
inculpatului o pedeapsă legală.
Sub aspectul motivelor invocate în apărare de către inculpat învederează
că acestea au fost avute în vedere de instanţe, neputând fi reţinută în cauză
legitima apărare ori scuza provocării.
Nefondate sunt şi cererile cu privire la latura civilă. Cu privire la
recursurile declarate de avocaţii E. H. şi av.N. B. lasă la aprecierea instanţei.
Inculpatul D. B., având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea
instanţei.

CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de faţă

Constată că prin sentinţa penală nr.110/2009 J u d e c ă t o r i a D e v a

a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. şi
ped. de art. 182 al.1 Cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 al.2 Cod
penal, formulată de inculpatul D. B..
A condamnat pe inculpaţii:
1. E. J. , la:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare
corporală gravă, prev. şi ped. de art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b
Cod penal ( parte vătămată D. B.).
2. D. B., la :
- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. şi
ped. de art.180 al.2 Cod penal, ( parte vătămată E. J.).
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ) , b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiţionat executarea
pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor , pe durata unor termen de încercare
de 3 ani, pentru inculpatul E. J. şi 2 ani şi 3 luni ,pentru inculpatul D. B..
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a
pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor , pe durata termenelor de încercare.
A pus în vedere inculpaţilor disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346 C. p. p, art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul E. J. la
plata sumei de 4.500 lei RON , daune morale către partea civilă D. B..
În baza art. 14, 346 C. p. p, art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul D. B. la
plata sumei de 1.200 lei RON , daune morale către partea civilă E. J..
A obligat inculpatul E. J. la plata sumei de 4.541 ,73 lei RON despăgubiri
civile către partea civilă Spitalul Judeţean H – D.
În baza art. 193 al.1 C. p.p, a obligat inculpatul E. J. la plata sumei de 300
lei RON, cheltuieli judiciare către partea civilă D. B..

2
 În baza art. 191 C.p.p, a obligat ambii inculpaţi la plata a câte 350 lei
RON , cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între cele două părţi, care în prezenta cauză au calităţi parte vătămată
- inculpat şi parte vătămată – există o stare conflictuală generată de
atitudinea şi comportamentul inculpatului D. B..
Astfel, cei doi inculpaţi – părţi vătămate locuiesc împreună într-un
apartament situat pe strada (...), din municipiul D, iar D. B. a fost căsătorit
cu mama inculpatului E., D. N., după divorţul celor doi survenind o serie de
neînţelegeri între părţi, în contextul în care ultimul obişnuia să aducă la
domiciliu persoane de sex feminin, pentru a întreţine raporturi sexuale, fapt
în care E. J. nu era de acord, aducându-i , în repetate rânduri, acest aspect la
cunoştinţa tatălui său vitreg.
În data de 17.12.2006, D. B. a venit, însoţit de martorul G. E. D. în
locuinţa unde se găsea şi inculpatul E.. Având în vedere neînţelegerile dintre
cei doi inculpaţi, pe tema sus-menţionată, E. J. i-a atras atenţia inculpatului
D., că nu-i mai permite să aducă în apartament persoane de sex feminin ( în
legătură cu lămurirea acestei împrejurări, este de menţionat declaraţia
martorului G. E. D. – f. 32 - , care arată că a venit împreună cu D. B., pentru
„ a primi cadou o G. cu ghiveci”).
Enervat de reproşurile adresate de inculpatul E., inculpatul D. B. a
aplicat cu o bucată de lemn lovituri în zona capului părţii vătămate E.,
cauzându-i leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Conflictul dintre cei doi nu s-a terminat, după ce inculpatul E. l-a lovit
pe inculpatul D., primul , ieşind în urmărirea tatălui său vitreg, pe casa scării,
căruia , după ce l-a dezarmat, i-a aplicat mai multe lovituri cu bucata de
lemn şi cu pumnul în zona capului. D. B. s-a dezechilibrat, a căzut, lovindu-
se puternic de pardoseala , din beton a casei scării.
Deşi, E. J. a arătat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de
cercetare judecătorească, că, doar după ce a ieşit din locuinţă, pe casa scării, a
observat că inculpatul D. avea asupra sa un cuţit, această împrejurare nu este
confirmată de declaraţiile martorilor N. F. T. (v.f.34), şi N. D. J. (v.f.36). Mai
mult decât atât, nici nu este plauzibilă o astfel de susţinere, în contextul în care
D. B. anterior folosise o bucată de lemn, pentru a exercita actele de agresiune
asupra părţii vătămate E. J..
Inculpatul-parte vătămată D. B. a fost internat în perioada 17.12.2006-
15.01.2007 în secţia Neurochirurgie din cadrul Spitalului judeţean H-D cu
diagnosticul „T. T. ( compresiune centro-medulară cervicală) posttraumatică. U.
forte în remisie”.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că, pentru vindecarea
leziunilor suferite de învinuitul-parte vătămată D. B. au fost necesare un număr
de 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 1104/C din data de 18.12.2006 eliberat de
Serviciul Judeţean de Medicină Legală H-D a rezultat faptul că, pentru
vindecarea leziunilor suferite de învinuitul – parte vătămată E. J. au fost
necesare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
3
 Faptele, astfel cum au fost prezentate mai sus, întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în
judecată ( vătămare corporală gravă , art. 182 al. 1 C.pen – inculpatul E. J. şi
lovire, prev. şi ped. de art. 180 al. 2 C.pen. – inculpat D. B.) .
În baza acestor texte de lege, inculpaţii au fost condamnaţi.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art.52 şi art. 72
C.p. (disp.părţii generale din codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaţilor , împrejurările
care atenuează răspunderea penală, în ceea ce priveşte pe inculpatul E..
În contextul modului de desfăşurare a acţiunii infracţiunile, astfel relevat
de probatoriu administrat în cauză, s-au reţinut în favoarea inculpatului E.,
dispoziţiile privind circumstanţa legală a provocării , acesta acţionând sub
imperiul unei puternice tulburări, generate de acţiunea violentă iniţială a
inculpatului D. ( art. 73 lit. b Cod penal).
Astfel, instanţa a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice
din infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 al.1 Cod penal în infracţiunea prev. şi
ped. de art. 182 al.2 Cod penal, formulată de inculpatul D. B. în ceea ce îl
priveşte pe inculpatul E. J. ; la ultimul termen de judecată, apărătorul ales al
inculpatului – parte civilă D. B. a solicitat schimbarea încadrării juridice, astfel
cum mai sus a fost precizată, în considerarea faptului că, a rezultat o stare de
fapt nouă – infirmitate fizică permanentă, dovedită cu înscrisurile de la dosarul
cauzei, martorii audiaţi şi având în vedere că mersul şi echilibrul părţii civile D.
B. sunt vizibil afectate, datorită loviturilor aplicate de inculpatul E. J.. Instanţa a
constatat că tocmai interpretarea acestor probe nu poate conduce la schimbarea
încadrării juridice a faptei, mai ales aceste împrejurări au fost lămurite prin
efectuarea unei expertize medico legale în cauză, care nu stabileşte o stare de
infirmitate fizică permanentă.
Pe cale de consecinţă, instanţa a condamnat pe inculpaţii:
1. E. J. , la:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală
gravă, prev. şi ped. de art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal
( parte vătămată D. B.).
2. D. B., la :
- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. şi ped.
de art.180 al.2 Cod penal, ( parte vătămată E. J.).
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ) , b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea
pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor , pe durata unor termen de încercare
de 3 ani, pentru inculpatul E. J. şi 2 ani şi 3 luni ,pentru inculpatul D. B. în
considerarea faptului că, fiind la prima pătrundere în câmpul infracţional,
pedeapsa îşi va putea atinge scopul şi fără executarea ei în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a
pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor , pe durata termenelor de încercare .
S-au pus în vedere inculpaţilor disp. art. 83,84 Cod penal.

4
 În baza art. 14, 346 C. p. p, art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul E. J. la
plata sumei de 4.500 lei RON , daune morale către partea civilă D. B. în
considerarea traumelor de natură psihică suferite în urma săvârşirii faptei de
către inculpatul D. B.; la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile se va reţine
de către instanţă că inculpatul E. J. a acţionat sub imperiul unei stări de
provocare, iar această împrejurare va fi avută în vedere la stabilirea
cuantumului daunelor morale ( procent de 50%). În ceea ce priveşte solicitarea
obligării inculpatului E. J., la plata unei rente lunare, în cuantum de 179 lei
RON, cu titlu de diferenţă între veniturile obţinute înainte de săvârşirea faptei şi
pensia de boală, instanţa a respins aceasta cerere ca fiind netemeinică, având în
vedere că prejudiciul nu este cert, în sensul de a avea un caracter viitor şi sigur
( de fapt, nu are nici caracter viitor şi eventual). Astfel, deşi la dosarul cauzei au
fost ataşate cupoane de pensie, nu a fost făcută dovada veniturilor anterioare
obţinute de partea civilă D. B.. Din declaraţia martorului N. J., nu rezultă în
mod concret veniturile obţinute de partea civilă ( ele sunt estimate doar sub
forma unei aprecieri generale – „ cu aproximaţie”). Nici alte înscrisuri nu au fost
depuse la dosarul cauzei, pentru a susţine această cerere formulată pe latură
civilă.
În baza art. 14, 346 C. p. p, art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul D. B. la
plata sumei de 1.200 lei RON , daune morale către partea civilă E. J. în
considerarea traumelor de natură psihică suferite în urma săvârşirii faptei de
către inculpatul E. J..
S-au respins în rest cererile de despăgubiri civile formulate de ambele
părţi civile, în condiţiile în care acestea nu sunt dovedite prin probatoriul
administrat în cauză.
A obligat inculpatul E. J. la plata sumei de 4.541 ,73 lei RON despăgubiri
civile către partea civilă Spitalul Judeţean H – D.
În baza art. 193 al.1 C. p.p, a obligat inculpatul E. J. la plata sumei de 300
lei RON, cheltuieli judiciare către partea civilă D. B..
În baza art. 191 C.p.p, au fost obligaţi ambii inculpaţi la plata a câte 350
lei RON , cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au înaintat apel în termen inculpaţii părţi
vătămate şi civile E. J. şi D. B..
Prin decizia penală nr.179/A/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l Hu
n e d o a r a, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii-părţi
vătămate E. J. şi D. B..
În considerente instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a apreciat în
mod corect starea de fapt raportat la probaţiunea administrată şi a realizat o justă
încadrare juridică a faptelor.
Solicitările inculpaţilor de a aduce o soluţie de achitare în cauză, în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru
inculpatul D. B., respectiv art. 11 pct. 2 lit. a şi 10 lit. e Cod proc. penală şi
reţinerea prevederilor art. 44 pct. 1 şi 2 Cod penal pentru inculpatul E. J. au
fost apreciate ca nefondate.
Astfel, ambii inculpaţi au acţionat cu intenţia de a lovi, inculpatul D. B.
a aplicat cu o bucată de lemn lovituri în zona capului părţii vătămate E. J., iar
5
inculpatul E. l-a dezarmat, cu intenţia de a-l lovi pe inculpatul D. cu bucata
de lemn, apoi l-a lovit cu acea bucată de lemn, precum şi cu pumnul în zona
capului.
Or, faţă de situaţia descrisă şi împrejurările comiterii, chiar dacă
aceştia s-au certat anterior, nu s-a putut susţine că lipseşte unul din
elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.
De asemenea, nu s-a putut reţine nici existenţa legitimei apărări în
favoarea inculpatului E. J., atâta timp cât între părţi exista o stare
conflictuală mai veche, generată de atitudinea şi comportamentul
inculpatului D. B., tatăl vitreg al celuilalt inculpat, care aducea în
apartamentul locuinţă comună a celor doi diferite femei, astfel cum susţine
inculpatul D.; faptul că cei doi locuiau împreună iar unul dintre ei putea să-şi
schimbe comportamentul pentru a evita conflictele existente, vârsta şi condiţia
fizică a inculpatului E. faţă de persoana inculpatului D. B., precum şi
„condiţia necesară” a atacului, condiţie esenţială cerută de lege pentru
reţinerea legitimei apărări, care în speţa de faţă nu este justificată.
Pentru aceleaşi considerente, întrucât din starea de fapt reţinută nu a
reieşit modalitatea de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul E. J., se va
respinge şi solicitarea de a se reţine în favoarea acestui inculpat prevederile art.
73 lit. b Cod penal.
Din probaţiunea administrată a reieşit că conflictul dintre cei doi inculpaţi
a fost declanşat de inculpatul E. J., care s-a supărat în data de 17 decembrie 2006
pe inculpatul D. pentru că a venit în locuinţă însoţit de martora G. E. D., astfel
că i-a adresat diverse reproşuri pe această temă inculpatului D..
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a pedepselor aplicate s-a constatat
că instanţa de fond a analizat în mod obiectiv criteriile stabilite de prevederile
art. 72 Cod penal şi a avut în vedere persoana inculpaţilor, raportat la pericolul
social al faptelor, împrejurările de comitere şi limitele de pedeapsă, astfel că nu
se impune reducerea pedepselor aplicate.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că aceasta a
fost just soluţionată reţinându-se culpa fiecărui inculpat în mod obiectiv, fapt
pentru care s-au acordat daune morale şi s-au respins ca nedovedite
despăgubirile materiale formulate de către cele două părţi vătămate şi civile care
au şi calitatea de inculpaţi.
Prin motivele de apel, inculpatul D. a reiterat cererea de schimbare a
încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de
art. 182 al. 1 Cod penal în forma calificată a acestei infracţiuni, prev. de art. 182
al. 2 Cod penal.
Tribunalul a considerat că soluţia dată de către instanţa de fond este
temeinică şi legală şi sub acest aspect şi că nu se impune schimbarea încadrării
juridice a faptei, astfel cum s-a solicitat, întrucât prin expertiza medico legală
efectuată în cauză pentru inculpatul D. B., nu s-a stabilit infirmitatea fizică
permanentă, ceea ce ar atrage o astfel de schimbare a încadrării juridice a faptei,
iar această susţinere nu se bazează pe nici un mijloc de probă cert.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpatul – parte vătămată
D. B. şi apărătorii E. H. şi N. B..
6
 Inculpatul - parte vătămată D. a solicitat casarea hotărârii atacate şi
achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipseşte
latura subiectivă a infracţiunii de lovire respectiv intenţia. Invocă totodată
faptul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.
În calitate de parte vătămată solicită acordarea daunelor morale în
cuantum de 50.000 lei daune materiale de 1500 lei şi renta viageră în
cuantum de 170 lei, acestea fiind dovedite cu actele de la dosar.
Apărătorii E. H. şi N. B. au solicitat acordarea unui onorariu parţial
conform art.3 al Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocaţii
care acordă asistenţă juridică în materie penală, pentru activitatea depusă
până la prezentarea apărătorilor aleşi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate
şi din oficiu, instanţa constată următoarele:
Instanţele au reţinut corect starea de fapt pe baza probelor administrate ,
pronunţând în mod just condamnarea inculpatului D. B. pentru săvârşirea
infracţiunii de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal, în dauna părţii vătămate
D. B..
Modul în care s-au succedat evenimentele şi starea de fapt, exclud atât
lipsa intenţiei cât şi existenţa stării de legitimă apărare, împrejurări invocate
în apărare de inculpatul D. B..
Inculpatul D. B. l-a lovit pe partea vătămată E. J. cu o bucată de lemn
în zona capului, în condiţiile în care cel din urmă i-a reproşat faptul că , în
mod repetat aduce în apartament persoane de sex feminin.
Evident, acţiunea agresivă a inculpatului D. B. a fost intenţionată,
chiar sub forma intenţiei directe.
Recurentul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui.
În ceea ce priveşte legitima apărare, examinând condiţiile necesare
pentru reţinerea acesteia prin prisma art.44 Cod penal constatăm că nu sunt
îndeplinite .
Legitima apărare presupune existenţa unui atac material, imediat , direct
şi injust, în cauză nefiind cumulativ întrunite aceste condiţii legale.
S. verbale aduse de partea vătămată E. J. inculpatului D. nu reprezintă
un atac material în sensul art.44 Cod penal, motiv pentru care această
apărare nu va fi reţinută de instanţă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei , instanţa de fond a acordat o
justă şi echitabilă despăgubire părţii vătămate D. B., prin obligarea
inculpatului E. J. la plata sumei de 4.500 lei daune morale, neimpunându-se
majorarea acesteia.
În mod corect nu au fost acordate celelalte sume solicitate întrucât nu
au fost dovedite de probele administrate , martori sau înscrisuri.
Recursurile declarate de apărătorii desemnaţi din oficiu pentru
inculpaţii E. J. şi D. B. sunt întemeiate.
Din dispoziţiile art.3 al Protocolului privind stabilirea onorariilor
pentru avocaţi care acordă asistenţă juridică în materie penală, rezultă că , în
cazul în care delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la
prezentarea apărătorului ales, instanţa va dispune plata unui onorariu cuvenit
7
apărătorului desemnat din oficiu, şi care nu poate fi mai mic de 25 % din
valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia ar fi fost finalizată.
Solicitările recurentelor fiind întemeiate, instanţa va dispune avansarea
sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în apel din fondurile
Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor D..
În baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală instanţa va admite
recursurile formulate de apărătorii din oficiu E. H. şi N. B. împotriva deciziei
penale nr. 179/A//28.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a –
secţia penală în dosarul nr(...).
Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte neacordarea
onorariului parţial cuvenit apărătorilor din oficiu şi, procedând la rejudecare în
aceste limite:
Va dispune avansarea sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în
apel din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D. în contul Baroului de
Avocaţi H, reprezentând cotă parte din onorariul cuvenit.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală instanţa va
respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul – parte vătămată D. B.
împotriva aceleiaşi decizii.
Va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 380 lei în favoarea statului
cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 300 lei,
reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile
Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D. în contul Baroului de Avocaţi A .

Pentru aceste motive

În numele legii
DECIDE:

Admite recursurile formulate de apărătorii din oficiu E. H. şi N. B.

împotriva deciziei penale nr. 179/A//28.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l
H u n e d o a r a – secţia penală în dosarul nr(...).
Casează decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte neacordarea
onorariului parţial cuvenit apărătorilor din oficiu şi, procedând la rejudecare în
aceste limite:
Dispune avansarea sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în
apel din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D. în contul Baroului de
Avocaţi H, reprezentând cotă parte din onorariul cuvenit.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul – parte vătămată D.
B. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 380 lei în favoarea statului cu
titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 300 lei,
reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile
Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D. în contul Baroului de Avocaţi A .
Definitivă.
8
 Pronunţată în şedinţă publică din 06.10.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) G. (...) (...) (...) D.

GREFIER
U. D.

Red. C.O.M.
Dact.C.T. 2 ex 28.10.2009
J.F. D. F.
U. D. N.; O. E. E.