SERBAREA ŞCOLARĂ, FORMĂ DE EDUCARE ARTISTICĂ

A ELEVILOR

Consideraţii generale
Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi
copiii în pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau
confecţionarea costumelor, interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai
îndrăgită de elevi .
Există oare vreun om care să nu-şi amintească unul sau mai multe momente petrecute
pe o scenă în perioada şcolară, să cânte, să recite, să danseze, să interpreteze un rol într-o
scenetă sau piesă de teatru? Marii artişti ai lumii, actori, muzicieni, dansatori etc. nu s-au
manifestat şi ei în cadrul serbărilor şcolare?
În satul meu natal, povestesc părinţii şi bunicii mei, că duminica, două evenimente
atrăgeau ca un magnet consătenii: serbarea organizată la şcoală cu copiii lor şi „hora” de pe
islazul satului care nu lăsa opincile să se odihnească până seara târziu, antrenând în iureşul
horelor, sârbelor şi bătutelor toată suflarea satului. La şcoală programele artistice aveau ca
acompaniament muzical doar vioara învăţătorului şi vocile copiilor, iar la horă o tobă, o vioră
şi o trompetă mânuite de muzicanţii satului.
Copilăria mea trăită alături de bătrânii satului poartă amprenta manifestărilor artistice
la care aveam voie să participăm şi noi copiii, sunetele instrumentelor populare insuflându-mi
şi sădindu-mi în suflet dragostea pentru folclor, tradiţii, obiceiuri şi pentru muzică în general.
Mai târziu la serbarea şcolară, atât de aşteptată, fundalul muzical al numerelor prevăzute în
program era asigurat de un magnetofon.
Pentru că mi-au plăcut atât de mult serbările vieţii mele de elev, la care aveam mereu
un rol important de interpretat, când am ajuns eu însămi să pregătesc astfel de activităţi am
pus multă pasiune pentru ca ele să aibă un înalt nivel artistic atât prin scenariul pregătit cu
grijă, cât şi prin amenajarea unui cadru (sală de clasă, scenă) cu elemente potrivite temei,
unde elevul îşi desfăşoară rolul de „artist” dar şi de organizator şi confecţioner al decorurilor
şi costumelor.
  Cerinţe pedagogice în organizarea serbărilor şcolare
Principiile didactice sau pedagogice sunt norme orientative sau teze generale
călăuzitoare pentru activitatea profesorului în organizarea şi desfăşurarea procesului de
învăţământ spre a-i asigura o eficienţă optimă.1
Ca orice activitate şcolară şi activitatea extracurriculară are la bază respectarea
anumitor principii, reguli şi norme fără de care eficienţa nu este garantată.
În organizarea unei serbări şcolare trebuie respectate mai multe cerinţe pedagogice
care orientează profesorul în munca de educare a elevilor, în formarea şi dezvoltarea
personalităţii lor sub toate aspectele (cognitiv, afectiv, voliţional, aptitudinal, atitudinal).
Enumerăm câteva dintre aceste cerinţe:
1. Toţi elevii selectaţi pentru a face parte din grupul ce va participa la serbare trebuie să fie
mobilizaţi activ, responsabilizaţi şi implicaţi în pregătirea şi susţinerea spectacolului. Fiecare
elev trebuie să primească un rol sau o sarcină potrivită capacităţilor individuale, intereselor şi
talentelor. În felul acesta toţi elevii se vor simţi egali unii cu alţii, valorizaţi şi vor putea
îndeplini sarcinile primite fără a fi ţinta unor ironii din partea elevilor mai talentaţi şi mai
îndrăzneţi. Şansa de a reuşi este oferită astfel tuturor elevilor indiferent de nivelul lor de
dezvoltare aptitudinală. Asta nu înseamnă că nu se vor oferi condiţii de afirmare creativă a
elevilor cu o dotare superioară.
2. Organizatorul serbării trebuie să aibă o viziune clară asupra conţinutului, ideea tematică în
jurul căreia se grupează toate punctele din program putând fi o temă legată sau tangentă cu un
anumit eveniment. Indiferent de tema spectacolului este absolut necesară transmiterea unui
mesaj precis, clar exprimat pentru a fi perceput şi apreciat de către spectatori. Pe lângă tema
serbării se impune ca ceasta să aibă o notă de originalitate ( să nu semene cu cele care au fost
prezentate anterior), fie prin noutatea numerelor prezentate, fie prin gruparea deosebită pe
scenă, fie prin noutatea costumelor, fie prin aranjamentul în sala de spectacol, fie prin locul
ales pentru desfăşurarea serbării.
3. Programul artistic nu trebuie să fie încărcat cu prea multe numere, care de multe ori nu au
legătură între ele, să nu dureze prea mult pentru a nu plictisi şi obosi, eliminând astfel
posibilitatea apariţiei unor reacţii neadecvate din partea spectatorilor (mişcarea pe scaune sau
în sala de spectacol, comentarii verbale, discuţii între spectatori, mimică şi gesturi deranjante
şi chiar părăsirea sălii). Dacă programul artistic va prezenta datini şi obiceiuri locale, aspecte

1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979, pag. 358

legate de preocupările şi interesele locuitorilor, conţinuturi accesibile, spectatorii vor avea
satisfacţia că spectacolul le-a fost adresat. Nu trebuie pierdut din vedere numărul invitaţilor la
serbare pentru a aranja spaţiul de desfăşurare şi a crea o atmosferă plăcută în sală.
5. După fixarea temei şi selecţionarea numerelor este necesară întocmirea programului.
Numerele trebuie să fie variate în succesiune lor pentru a evita monotonia prezentării la rând a
aceluiaş tip de moment artistic, proporţia dintre numere trebuie să fie echilibrată, ţinând cont
de ideea că „ce-i prea mult strică”. Pentru a elimina timpii morţi în care elevii părăsesc scena,
îşi schimbă costumele şi locurile pe scenă sau sunt introduşi alţi elevi pe scenă, este necesar
ca între două numere să intervină un elev cu o poezie, un cântec, un monolog, o suită de
proverbe sau ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un solist
instrumental sau un anunţ special, etc.
6. Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în
funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care
aceştia îl au la dispoziţie.
7. Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie
să-şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi partenerii
şi să demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va putea să-şi
selecteze din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi rezervele pentru
a înlocui protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea din localitate,
refuzul de a mai participa, lipsa acordului din partea părinţilor).
Repectând aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.

Managementul artistic al serbărilor şcolare

 Scenariul serbării şcolare
În funcţie de tema serbării, de eveniment, am selectat cântece, texte literare, poezii sau
proză, dansuri populare româneşti naţionale şi internaţionale, conţinuturile fiind adecvate
particularităţilor de vârstă şi potenţialului individual al elevilor .
Pentru ca serbarea şcolară să-şi atingă finalitatea educativă de informare şi formare a
personalităţii elevilor este necesar să se respecte principiul interdisciplinarităţii şi a implicării
cadrelor didactice de diverse specialităţi: literatură, religie, istorie, educaţie plastică, educaţie
fizică, geografie, etc., aceştia contribuind atât la întocmirea scenariilor cât şi la distribuirea
rolurilor.
Elaborarea scenariului este partea cea mai grea pentru organizatorul serbării deoarece
„trebuie să se gândească la valoarea educativă a fiecărui număr din program, la modalităţile
de a scoate în evidenţă calităţile artistice ale fiecărui elev în parte sau ale unor grupuri de
elevi. Apoi trebuie să culeagă materialul şi să-l organizeze într-un scenariu atractiv şi educativ
ţinând cont de „artiştii” implicaţi în serbare.2

 Pregătirea serbării şcolare

Când scenariul este bine întocmit şi cu obiective clar definite se trece la distribuirea
rolurilor ţinând cont că toţi elevii trebuie să participe, atât cei talentaţi cât şi cei cu mai puţine
aptitudini artistice dar cu dorinţa de a fi al fel de buni ca şi colegii lor.
Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate deschide sufletul
transmiţând emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă copilul pe
scenă prezentator, recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant
îmbrăcat în costumul frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”.
În această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui
rolurile în funcţie de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor: prezentatorii şi recitatorii
vor fi elevi cu memorie dezvoltată, cu dicţie bună, cu voce plăcută, cu prezenţă de spirit şi
aspect plăcut, soliştii vocali şi instrumentali vor fi elevi cu aptitudini muzicale interpretative,
dansatorii vor fi elevi cu staturi apropiate şi cu aptitudini coregrafice, interpreţii rolurilor de
teatru şi de scenete vor fi elevi cu aptitudini artistice pentru teatru, comici, capabili să
empatizeze cu publicul.
Scenariile trebuie alcătuite astfel încât să dea posibilitatea fiecărui elev să se identifice
cu rolul, să-şi dezvolte o imagine şi o stimă de sine pozitive, să-şi valorifice la maxim
posibilităţile individuale.
Înaintea începerii spectacolului, este bine ca în sală să fie creată o atmosferă plăcută,
invitaţii putând asculta un fundal muzical care să-i destindă; de asemenea este indicat ca în
sală să fie distribuiţi fluturaşi cu momentele serbării, să fie plasat un afiş cu programul
serbării la intrarea în sală; invitaţii vor aprecia dacă la intrare vor fi întâmpinaţi de către un
elev, care cu bunăvoinţă şi zâmbet îi va conduce la locurile lor şi le vor oferi chiar câteva
explicaţii despre spectacol.

 Momentele muzicale ale serbării şcolare

În orice serbare momentele muzicale sunt cele mai frumoase şi emoţionante atât
pentru interpreţi cât şi pentru spectatori, de aceea le-am acordat o atenţie deosebită incluzând
cântece pentru cor, grup vocal şi solişti care să fie:
- „atractive;
2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010, pag. 9
- să se preteze la modalităţile de interpretare polifonică;
- să poată fi însoţite de mişcări ritmice;
- să fie adaptate la calităţile vocale ale copiilor;
- să se potrivească prin textul literar cu tema serbării.”3
Este foarte important ca momentul muzical (cântecul) să fie bine ales, să fie accesibil
elevilor şi să le placă. În funcţie de tema serbării am pregătit cântece populare, de muzică
uşoară, despre copilărie, despre trecutul istoric al ţării, despre oameni şi activităţile lor sau cu
teme religioase cum sunt colindele, etc. Un loc special în cadrul unei serbări şcolare îl ocupă
grupurile vocale şi instrumentale din considerentul participării unui număr cât mai mare de
elevi.
O interpretare corectă alături de repertoriul bine ales oferă cheia succesului pentru o
serbare şcolară.

 Repetiţiile pentru serbarea şcolară

Derularea repetiţiilor începe după distribuirea rolurilor şi alegerea spaţiului.
La început repetiţiile se desfăşoară individual şi pe paliere artistice( literar, muzical,
coregrafic):
- literar: după distribuirea rolurilor urmează citirea lor, punându-se accent pe o dicţie corectă,
clară. Urmează memorarea textelor, redarea lor cu voce tare şi învăţarea modului de
interpretare;
- muzical: se învaţă cântecele noi (individual, pe grupe, în colectiv), se repetă cele deja ştiute,
se respectă etapele ce trebuie parcurse în învăţarea unui cântec: interpretarea model din partea
profesorului, citirea şi învăţarea textului, învăţarea melodiei, cântarea ritmico-melodică,
mişcarea scenică.
- coregrafic: mai întâi se stabilesc perechile de dansatori, apoi se învaţă paşii de dans şi
mişcarea scenică fără fundal muzical urmând ca ulterior să se ansambleze mişcările
coregrafice cu muzica.
După ce se cunosc bine rolurile se face ansamblarea formaţiilor. Este absolut
obligatoriu ca ultimele repetiţii să se facă în localul şi pe scena unde va avea loc serbarea.
Fiecare detaliu trebuie să stea în atenţia organizatorului: cum stau elevii în faţa microfonului,
cum se deplasează pe scenă, cum stau în clipele de repaus, cum se comportă în timpul
pauzelor dintre momente, sincronizarea apariţiilor concomitente pe scenă. Elevii trebuie să
ştie cum să se comporte pe scenă, să nu comunice prin semne cu cei din sală, să nu facă

3. Berluşcă Aurelia, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010, pag.10-11

gesturi nepotrivite care ar putea conduce la eşecul unei serbări.
Repetiţiile trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de calm, bună dispoziţie dar şi de
seriozitate. Indicaţiile profesorului trebuie să fie clar exprimate, precis formulate, repetate ori
de câte ori este nevoie şi constante iar la sfârşitul fiecărei repetiţii profesorul are sarcina de a
evalua activitatea, de a da indicaţii pentru următoarele repetiţii. Pentru o implicare cu
seriozitate şi responsabilitate în fiecare moment al repetiţiei, pentru a fi detaşaţi şi veseli elevii
au nevoie de momente de relaxare; pentru aceasta, în pauzele dintre repetiţii se pot spune
glume, se poate desfăşura un joc simplu, un elev poate povesti o întâmplare sau relata despre
o emisiune vizionată la televizor etc.

 Cadrul desfăşurării serbării şcolare

Orice serbare şcolară se desfăşoară într-un anumit cadru şi loc: sala de clasă, biblioteca
şcolii, terenul de sport, sala Căminului Cultural sau în alte instituţii culturale.
Pentru ca serbarea să aibă farmec, să fie plăcută la vedere, scena, locul desfăşurării
serbării, se ornează potrivit cu tematica acesteea evitându-se supraaglomerarea cu elemente
decorative. Decoraţiunile pot fi confecţionate de către elevi sub formă de litere, desene,
baloane etc. şi este chiar indicat ca ei să fie implicaţi în această acţiune care le trezeşte
respectul faţă de munca lor.
Pentru ca mesajul artistic să fie bine receptat de către auditoriu este necesar ca
sonorizarea sălii să fie asigurată prin dotarea cu staţii de amplificare pentru sunet.
Indiferent de locul unde se desfăşoară serbarea preocuparea pentru amenajarea
adecvată a spaţiului şi pentru sonoritate trebuie să stea în atenţia organizatorului. Orice detaliu
care la prima vedere pare nesemnificativ dă culoare şi farmec spectacolului.
Orice serbare şcolară dă şanse egale participanţilor, oferă alternative de afirmare şi
valorizare, dezvoltă simţul civic adecvat cerinţelor sociale.
De „perfecţiunea” artistică a unui program de serbare depinde ca pe viitor elevii să
poată aprecia un spectacol artistic bun, să recunoască valorile muzicale şi literare, să discearnă
frumosul artistic de urâtul, ridicolul, falsul cu care se confruntă atât la televiziune cât şi pe
internet

 Serbarea şi atitudinea artistică

O atitudine artistică menită să conducă la formarea unor gusturi estetice cu privire la
artă şi reprezentarea ei pe scenă este apanajul oricărei serbări şcolare.
Formarea şi dezvoltarea unei atitudini artistice corecte începe încă din prima etapă a
organizării serbării, continuă la repetiţii şi se finalizează prin autoaprecierea prestaţiei
personale, aprecierea evoluţiei grupului şi evaluarea pozitivă a organizatorilor.
Atitudinea artistică constă în implicarea adecvată în rol, transmiterea corectă a
mesajului artistic, alegerea unui costum potrivit scenariului şi de bun gust în funcţie de
posibilităţile financiare ale familiei şi „chiar dacă nu toţi elevii sunt din familii cu situaţii
materiale bune, toţi trebuie să fie curaţi, aranjaţi...”4
Atitudinea artistică şi-o formează elevii atât din punctul de vedere al participării cu rol
în serbarea şcolară cât şi din cel al simplului spectator.

Rolul serbărilor şcolare în optimizarea relaţiei elev-profesor-părinte

 Relaţia profesor-elev
În orice activitate instructiv educativă se stabilesc nişte relaţii între educat şi educator,
(profesor-elev, elev-părinte, profesor-părinte), relaţii care de-a lungul timpului au evoluat, s-
au transformat pentru a atinge finalitatea educaţiei – formarea şi dezvoltarea personalităţii
copilului.
În procesul de Reformă care se desfăşoară mai repede sau mai încet, dar obligatoriu,
relaţiile interumane din şcoli au suferit modificări datorită contextului socio-economic,
dinamicii sociale, expectanţelor elevilor.
Pentru ca o relaţionare umană să fie de calitate şi să-şi atingă scopul este necesară o
acţiune permanentă, în care pertenerii oferă şi primesc alternativ, se respectă reciproc, au
încredere unii în alţii, comunică în permanenţă, îşi exersează abilitatea de a comunica şi se
manifestă deschis unii faţă de alţii.
Activităţile extracurriculare au un rol complementar faţă de activităţile didactice şi
datorită specificului lor: participarea benevolă, desfăşurarea după terminarea programului
şcolar, valorificarea aptitudinilor şi intereselor, dezvoltă un alt gen de relaţii între profesor şi
elev. Pentru că nu se impun reguli extrem de riguroase, spaţiul de desfăşurare este diferit faţă
de cel din clasă (elevul nu mai este obligat să stea în bancă), atmosfera este relaxantă, relaţia
dintre profesor-elev capătă noi valenţe:
- profesorii devin mai apropiaţi de elevi, încercând să-i cunoască mai bine, să le descopere
laturi ascunse ale personalităţii, să le dezvolte dragostea şi gustul pentru activităţile din afara
clasei, să-i facă să simtă că este un partener de activitate şi nu un „magister” extrem de serios
şi nepermisiv;
- profesorul dă elevului sentimentul de egalitate care înseamnă acceptarea necondiţionată şi
respectarea fiecărui elev;

4. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010, pag. 13

- în faţa unui profesor diferit faţă de cel de la clasă (mai binevoitor, mai indulgent, mai „
simpatic”) elevii dezvoltă sentimente de încredere, renunţă la teama de a fi apostrofaţi sau
chiar pedepsiţi, se simt valorizaţi şi capătă o nouă identitate;
- profesorul va structura relaţia cu elevul pe colaborare şi cooperare, în felul acesta elevul va
prinde curaj, încredere în forţele proprii şi îşi va dezvolta o stimă de sine crescută;
- încurajarea, susţinerea permanentă şi valorificarea potenţialului creativ al elevului de către
profesor, determină elevii să participe motivaţi la activităţile extracurriculare şi să-şi dorească
să fie pareteneri şi la alte activităţi;
- lăsând elevul să se manifeste liber şi original, profesorul devine o „călăuză” îndrăgită,
respectată şi acceptată;
- naturaleţea comportării profesorului, prietenia neexagerată, seriozitatea fără a genera
încordare, impunerea fără a enerva şi irita elevul, fac din relaţia profesor-elev o punte spre
rezultate bune şi succes, un cadru de exprimare liberă;
- profesorul este cel care descoperă resursele, bogăţia interioară, potenţialul creativ al
elevului, aptitudini şi abilităţi necunoscute, fapt ce face din elev un admirator al profesorului,
un executant al cerinţelor impuse, dar nu fără o filtrare personală.
Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său
lăuntric, apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a
prevedea reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni
în această relaţie.
Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în
parte, respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg
ce poate şi trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.
Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, am căutat să
antrenez elevii la pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea
deciziilor pe termen lung şi imediat, să-i informez în permanenţă despre progresele realizate
la fiecare repetiţie şi despre avantajele muncii lor.

 Relaţia profesor-părinţi
Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie
fructificate mai departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de
nădejde în actul educaţiei. Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt
protagonişti, ajută părinţii să descopere că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat
de către comunitate.
 Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară. Părinţii vor vedea în
profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să valorifice
individualitatea copiilor.
Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să aprecieze mai bine
aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi importanţa
stabilirii unei relaţii permanente cu şcoala.
Informând părinţii despre rezultatele pozitive obţinute de către copii la diferite
activităţi extracurriculare îi vor face să se simtă mândri şi să trăiască bucuria de a-şi vedea
copilul împlinit chiar dacă nu este cel mai bun la carte.
Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi informaţii despre activităţile la care
participă copiii, despre rezultatele obţinute, despre comportamentul lor la alte activităţi decât
cele de la clasă, informaţii care îi vor ajuta să continue actul educaţional început la şcoală şi
să-i îndrume în direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi intereselor.

 Relaţia elev-părinte
Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt
aproape, că îi apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi
mai mare pentru un copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele
şi chiar lacrimile din ochii părinţilor. De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o
scenă, părinţii sunt mai emoţionaţi decât aceştia, trăiesc cu intensitate monentele spectacolului
şi aplaudă cu frenezie finalul.
Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai
apropiaţi de aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite
comportamente indezirabile, convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a
copiilor nu este zadarnică.
În concluzie, putem spune că triada, elev-profesor-părinte, are un rol deosebit în
educaţie, colaborarea dintre aceşti trei factori contribuind la atingerea finalităţii educaţiei -
formarea, dezvoltarea şi modelarea personalităţii elevului.

Evaluarea serbărilor şcolare

Evaluarea rezultatelor obţinute în orice serbare şcolară scoate în evidenţă valoarea ei,
nivelul calitativ al prestaţiei elevilor, pornind de la obiectivele fixate şi de la scopul propus.
Evaluarea se referă, nu numai la analiza succeselor, ci şi a insucceselor şi a factorilor care le-
au generat. Pentru ca serbările şcolare să aibă succes este necesar ca activitatea să fie
proiectată riguros, să se selecteze conţinuturile, să se dezvolte motivaţia elevilor, să se
stabilească între profesor şi elev o relaţie bazată pe încredere, simpatie şi respect.
Evaluarea activităţilor extracurriculare are mai multe funcţii, funcţii care se regăsesc şi
în evaluarea serbărilor şcolare:
- de constatare şi apreciere a rezultatelor obţinute de elevi, a factorilor care au condus la
succes sau insucces: factori psihologici ce ţin de elev şi profesor, factori pedagogici (tehnici
de interpretare, distribuirea inadecvată a rolurilor, aranjament defectuos pe scenă), factori de
mediu stresanţi sau, dimpotrivă, generatori de confort psihic;
- de reglare a momentelor serbării printr-un feed-back permanent stabilit între profesor şi
elevi, elevi şi spectatori; feed-back-ul poate fi:
a) verbal : „mai tare”, „mai încet”, „atenţie”, “ochii la mine”, „ bravo”, “perfect”, expresii cu
efect imediat şi cu accent pe sarcină;
b) nonverbal (mut): minică, gestică, privire, mişcare;
c) concomitent, adică reacţia spontană a publicului în timpul serbării, etc.
Feed-back-ul îmbunătăţeşte prestaţia elevilor şi contribuie la ameliorarea rezultatelor.
- funcţia educativă urmăreşte stimularea interesului, a motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de
autoapreciere, de autocunoaştere, de modificare a comportamentelor.
Evaluarea activităţilor extracurriculare, în cazul analizei noastre, a serbărilor şcolare,
nu se poate realiza strict cantitativ ca la lecţii, ci în funcţie de prestaţia artistică a elevilor, de
reacţiile şi aprecierile spectatorilor, a comunităţii. Evaluarea capătă deci o altă conotaţie ce,
uneori, este legată de obţinerea unor recompense. Participarea elevilor la serbările şcolare de
regulă, nu este condiţionată de obţinerea unor recompense materiale. Însă, implicarea cu
responsabilitate, dăruirea, talentul, munca, nu rămân fără a fi „răsplătite”. Această ” răsplată”
vine, în primul rând, sub forma aprecierii verbale (din partea profesorului, a colegilor şi apoi a
celor din sală), a laudelor, a aplauzelor primite în timpul şi la sfârşitul unei serbări, a dorinţei
publicului de a se repeta un anumit moment, toate creând bucuria reuşitei şi, în al doilea rând
prin oferirea unei diplome, a unui trofeu individual sau colectiv, sau a unui cadou (cărţi,
dulciuri), primirea unei note bune la disciplinele de educaţie estetică, educaţie fizică, istorie,
limba şi literatura română etc.
Trebuie menţionat faptul că, într-o oarecare măsură, amploarea acestor manifestări s-a
diminuat în ultimul timp în şcoala noastră, ca efect al transformărilor dinamice din întrega
societate :
- scăderea numărului de elevi înscrişi la şcoală (1100 de elevi în anul 2007, faţă de 684 de
elevi în anul 2015)
- diminuarea interesului de a participa la acest gen de activităţi în favoarea altor preocupări şi
modalităţi de petrecere a timpului liber (emisiuni tv., internet, jocuri pe calculator, site-uri de
socializare, activităţi în cluburi)
- diminuarea rolului influenţelor venite din partea familiei datorat absenţei părinţilor prin
plecarea la muncă în străinătate, programul prelungit la locul de muncă şi chiar dezinteresul
faţă de şcoală.
Încercăm să depăşim aceste impedimente prin planificarea unor serbări care să placă şi
să mobilizeze elevii prin alegerea unor conţinuturi atractive şi diversificate în funcţie de
preferinţele elevilor, am încercat de asemenea să implicăm mai mult autorităţile locale şi
comunitatea, convinşi fiind că numai împreună putem găsi alternative de petrecere a timpului
liber în mod plăcut şi util.
Am juns la concluzia că succesul unei serbări şcolare se poate obţine numai dacă
profesorul se implică cu seriozitate, responsabilitate, dăruire şi dragoste faţă de copii.
„ Adevăratul DASCĂL este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie
cu minţile elevilor săi, trăind împreună dificultăţile şi victoriile deopotrivă”. (John Dewey)
O evaluare pozitivă a implicării elevilor în serbarea şcolară, nu poate decât să ofere
bucurie şi satisfacţie profesorului de educaţie muzicală şi să-i stimuleze dorinţa de a fi mai
implicat în viaţa muzicală a şcolii.

 Metode de evaluare
Spre deosebire de evaluarea actului de învăţare, în evaluarea sebărilor şcolare am
utilizat câteva metode adaptate acestei activităţi:
 Observarea curentă;
 Discuţii libere, convorbiri cu participanţii: părinţi, colegi din şcoală, membri ai
comunităţii;
 Comentariul liber sau scris;
 Autoevaluarea elevilor;
 Chestionarul.
Prin observarea curentă a elevilor de-a lungul pregătirii şi desfăşurării serbărilor
şcolare s-a urmărit:
- prestaţia fiecărui elev şi contribuţia personală;
- modul de îndeplinire a sarcinilor de lucru;
- maniera de colaborare cu colegii;
- dificultăţile întâmpinate;
- greşelile individuale sau colective;
- participarea cu interes sau dezinteres;
- comportamentul;
Utilizând frecvent această metodă am reuşit să culeg informaţii despre abilităţile şi
priceperile elevilor, atitudinile sociale şi comportamentul în public, care m-au ajutat să cunosc
mai bine elevii în raport cu interesele şi preocupările acestora şi să proiectez pe viitor
activităţi ce satisfac aşteptările elevilor şi nu numai.
Pentru a cunoaşte opinia despre modul de desfăşurare a serbărilor şcolare am purtat
discuţii formale şi informale cu conducerea unităţii şcolare, colegii din şcoală, părinţii
elevilor, autorităţile locale şi elevii spectatori. Din aceste discuţii am desprins câteva opinii
mai semnificative care demonstrează că serbarea şcolară şi-a atins scopul propus, a creat o
atmosferă plăcută, a trezit interes şi amintiri. Marea majoritate a celor cu care s-au purtat
convorbiri şi au conversat în scris s-au arătat dornici să fie prezenţi şi la o altă serbare sau
eveniment din şcoală.

Profesor:
Sicinschi Ana Loredana