Managementul serbărilor

şcolare
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumină, ieşind din
intuneric, nespus de nouă si proaspătă ,uluitoare.”
(Eugen Ionescu)
Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în
ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia. Organizând o serbare verificăm , de câteva ori pe an,
că elevii şi-au însuşit informaţiile transmise în timpul activităţilor didactice şi le dăm
posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând, interpretând un rol
dintr-o scenetă, copilul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte
gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei
legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.
 
In proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie
să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou
şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o
parte, şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe
de altă parte. Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a
părţilor într-un întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a cadrului didactic, ţinuta
sărbătorească, accesoriile necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă
toate, elemente importante ce contribuie la costruirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a
copiilor. înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei. Materialul artistic
folosit trebuie să aibă valoare educativă şi să cuprindă materiale accesibile particularităţilor
individuale şi de vârstă ale copiilor.
Dintre toate activităţile extracurriculare cea care are posibilitatea să antreneze toţi copiii în
pregătirea scenariului, pregătirea locului desfăşurării, achiziţionarea sau confecţionarea
costumelor, interpretarea rolurilor, este serbarea şcolară. Ea este şi cea mai îndrăgită de elevi .
 Cerinţe pedagogice în organizarea serbărilor şcolare
Principiile didactice sau pedagogice sunt norme orientative sau teze generale călăuzitoare pentru
activitatea profesorului în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ spre a-i asigura o
eficienţă optimă.
1  Ca orice activitate şcolară şi activitatea extracurriculară are la bază respectarea anumitor
principii, reguli şi norme fără de care eficienţa nu este garantată.
În organizarea unei serbări şcolare trebuie respectate mai multe cerinţe pedagogice care
orientează profesorul în munca de educare a elevilor, în formarea şi dezvoltarea personalităţii lor
sub toate aspectele (cognitiv, afectiv, voliţional, aptitudinal, atitudinal).
Iata câteva dintre aceste cerinţe:

1. Toţi elevii selectaţi pentru a face parte din grupul ce va participa la serbare trebuie să fie
mobilizaţi activ, responsabilizaţi şi implicaţi în pregătirea şi susţinerea spectacolului.

Fiecare elev trebuie să primească un rol sau o sarcină potrivită capacităţilor individuale,
intereselor şi talentelor. În felul acesta toţi elevii se vor simţi egali unii cu alţii, valorizaţi şi vor
putea îndeplini sarcinile primite fără a fi ţinta unor ironii din partea elevilor mai talentaţi şi mai
îndrăzneţi. Şansa de a reuşi este oferită astfel tuturor elevilor indiferent de nivelul lor de
dezvoltare aptitudinală. Asta nu înseamnă că nu se vor oferi condiţii de afirmare creativă a
elevilor cu o dotare superioară.

2. Organizatorul serbării trebuie să aibă o viziune clară asupra conţinutului, ideea tematică
în jurul căreia se grupează toate punctele din program putând fi o temă legată sau tangentă cu
un anumit eveniment. Indiferent de tema spectacolului este absolut necesară transmiterea
unui mesaj precis, clar exprimat pentru a fi perceput şi apreciat de către spectatori. Pe lângă
tema serbării se impune ca ceasta să aibă o notă de originalitate ( să nu semene cu cele care
au fost prezentate anterior), fie prin noutatea numerelor prezentate, fie prin gruparea
deosebită pe scenă, fie prin noutatea costumelor, fie prin aranjamentul în sala de spectacol,
fie prin locul ales pentru desfăşurarea serbării.
3. Programul artistic nu trebuie să fie încărcat cu prea multe numere, care de multe ori nu au
legătură între ele, să nu dureze prea mult pentru a nu plictisi şi obosi, eliminând astfel
posibilitatea apariţiei unor reacţii neadecvate din partea spectatorilor (mişcarea pe scaune sau
în sala de spectacol, comentarii verbale, discuţii între spectatori, mimică şi gesturi deranjante
şi chiar părăsirea sălii). Dacă programul artistic va prezenta datini şi obiceiuri locale, aspect
legate de preocupările şi interesele locuitorilor, conţinuturi accesibile, spectatorii vor avea
satisfacţia că spectacolul le-a fost adresat. Nu trebuie pierdut din vedere numărul invitaţilor
la serbare pentru a aranja spaţiul de desfăşurare şi a crea o atmosferă plăcută în sală.
4. După fixarea temei şi selecţionarea numerelor este necesară întocmirea programului.
Numerele trebuie să fie variate în succesiune lor pentru a evita monotonia prezentării la rând
a aceluiaş tip de moment artistic, proporţia dintre numere trebuie să fie echilibrată, ţinând
cont de ideea că „ce-i prea mult strică”. Pentru a elimina timpii morţi în care elevii părăsesc
scena, îşi schimbă costumele şi locurile pe scenă sau sunt introduşi alţi elevi pe scenă, este
necesar ca între două numere să intervină un elev cu o poezie, un cântec, un monolog, o suită
de proverbe sau ghicitori la care este antrenat publicul să răspundă, un dialog simplu, un
solist instrumental sau un anunţ special, etc.
5. Pentru ca un program artistic să aibă succes este necesar un anumit număr de repetiţii în
funcţie de complexitatea temei şi a programului, de posibilităţile elevilor şi de timpul pe care
aceştia îl au la dispoziţie.
6. Pentru buna desfăşurare a serbărilor cadrul didactic organizator de serbări şcolare trebuie
să-şi fixeze un calendar al acţiunilor cultural artistice, să-şi selecteze colaboratorii şi
partenerii şi să demareze munca de căutare a sponsorilor. În funcţie de tematică profesorul va
putea să-şi selecteze din timp conţinuturile şi elevii potriviţi pentru fiecare număr dar şi
 rezervele pentru a înlocui protagoniştii care absentează din diferite motive (boală, plecarea
din localitate, refuzul de a mai participa, lipsa acordului din partea părinţilor). Repectând
aceste cerinţe orice serbare îşi va atinge obiectivele şi scopul propus.

Managementul artistic al serbărilor şcolare

Scenariul serbării şcolare
În funcţie de tema serbării, de eveniment, am selectat cântece, texte literare, poezii sau proză,
dansuri populare româneşti naţionale şi internaţionale, conţinuturile fiind adecvate
particularităţilor de vârstă şi potenţialului individual al elevilor .
Pentru ca serbarea şcolară să-şi atingă finalitatea educativă de informare şi formare a
personalităţii elevilor este necesar să se respecte principiul interdisciplinarităţii şi a implicării
cadrelor didactice de diverse specialităţi: literatură, religie, istorie, educaţie plastică, educaţie
fizică, geografie, etc., aceştia contribuind atât la întocmirea scenariilor cât şi la distribuirea
rolurilor.
Elaborarea scenariului este partea cea mai grea pentru organizatorul serbării deoarece „trebuie să
se gândească la valoarea educativă a fiecărui număr din program, la modalităţile de a scoate în
evidenţă calităţile artistice ale fiecărui elev în parte sau ale unor grupuri de elevi. Apoi trebuie să
culeagă materialul şi să-l organizeze într-un scenariu atractiv şi educative ţinând cont de „artiştii”
implicaţi în serbare.
Pregătirea serbării şcolare
Când scenariul este bine întocmit şi cu obiective clar definite se trece la distribuirea rolurilor
ţinând cont că toţi elevii trebuie să participe, atât cei talentaţi cât şi cei cu mai puţine aptitudini
artistice dar cu dorinţa de a fi al fel de buni ca şi colegii lor.
Ca „actor” pe scenă fiecare elev poate „dărui” ceva, îşi poate deschide sufletul transmiţând
emoţii şi sentimente. În acelaşi timp fiecare părinte vrea să-şi vadă copilul pe scenă prezentator,
recitator, dansator, solist vocal sau instrumental, corist chiar şi figurant îmbrăcat în costumul
frumos potrivit tematicii scenariului şi fericit că este o mică „vedetă”.
În această etapă organizatorul serbării şcolare împreună cu colaboratorii vor distribui rolurile în
funcţie de abilităţile, aptitudinile şi competenţele elevilor: prezentatorii şi recitatorii vor fi elevi
cu memorie dezvoltată, cu dicţie bună, cu voce plăcută, cu prezenţă de spirit şi aspect plăcut,
soliştii vocali şi instrumentali vor fi elevi cu aptitudini muzicale interpretative, dansatorii vor fi
elevi cu staturi apropiate şi cu aptitudini coregrafice, interpreţii rolurilor de teatru şi de scenete
vor fi elevi cu aptitudini artistice pentru teatru, comici, capabili să empatizeze cu publicul.
Scenariile trebuie alcătuite astfel încât să dea posibilitatea fiecărui elev să se identifice cu rolul,
să-şi dezvolte o imagine şi o stimă de sine pozitive, să-şi valorifice la maxim posibilităţile
individuale.
Înaintea începerii spectacolului, este bine ca în sală să fie creată o atmosferă plăcută, invitaţii
putând asculta un fundal muzical care să-i destindă; de asemenea este indicat ca în sală să fie
distribuiţi fluturaşi cu momentele serbării, să fie plasat un afiş cu programul serbării la intrarea în
sală; invitaţii vor aprecia dacă la intrare vor fi întâmpinaţi de către un elev, care cu bunăvoinţă şi
zâmbet îi va conduce la locurile lor şi le vor oferi chiar câteva explicaţii despre spectacol.
 Momentele muzicale ale serbării şcolare
În orice serbare momentele muzicale sunt cele mai frumoase şi emoţionante atât pentru interpreţi
cât şi pentru spectatori, de aceea le-am acordat o atenţie deosebită incluzând cântece pentru cor,
grup vocal şi solişti care să fie: - „atractive;
- să se preteze la modalităţile de interpretare polifonică;
- să poată fi însoţite de mişcări ritmice;
- să fie adaptate la calităţile vocale ale copiilor;
- să se potrivească prin textul literar cu tema serbării.”
Este foarte important ca momentul muzical (cântecul) să fie bine ales, să fie accesibilelevilor şi
să le placă. În funcţie de tema serbării am pregătit cântece populare, de muzicăuşoară, despre
copilărie, despre trecutul istoric al ţării, despre oameni şi activităţile lor sau cuteme religioase
cum sunt colindele, etc. Un loc special în cadrul unei serbări şcolare îl ocupăgrupurile vocale şi
instrumentale din considerentul participării unui număr cât mai mare de  elevi.
O interpretare corectă alături de repertoriul bine ales oferă cheia succesului pentru o serbare
şcolară.
 Repetiţiile pentru serbarea şcolară
Derularea repetiţiilor începe după distribuirea rolurilor şi alegerea spaţiului.La început repetiţiile
se desfăşoară individual şi pe paliere artistice( literar, muzical,coregrafic):
- literar: după distribuirea rolurilor urmează citirea lor, punându-se accent pe o dicţie
corectă,clară. Urmează memorarea textelor, redarea lor cu voce tare şi învăţarea modului
deinterpretare;
 -muzical: se învaţă cântecele noi (individual, pe grupe, în colectiv), se repetă cele deja ştiute,se
respectă etapele ce trebuie parcurse în învăţarea unui cântec: interpretarea model din
parteaprofesorului, citirea şi învăţarea textului, învăţarea melodiei, cântarea ritmico-
melodică,mişcarea scenică.
- coregrafic: mai întâi se stabilesc perechile de dansatori, apoi se învaţă paşii de dans şi 
mişcarea scenică fără fundal muzical urmând ca ulterior să se ansambleze mişcărilecoregrafice
cu muzica.
După ce se cunosc bine rolurile se face ansamblarea formaţiilor.
Este absolut obligatoriu ca ultimele repetiţii să se facă în localul şi pe scena unde va avea loc
serbarea.
Fiecare detaliu trebuie să stea în atenţia organizatorului: cum stau elevii în faţa microfonului,
cum se deplasează pe scenă, cum stau în clipele de repaus, cum se comportă în timpulpauzelor
dintre momente, sincronizarea apariţiilor concomitente pe scenă. Elevii trebuie săştie cum să se
comporte pe scenă, să nu comunice prin semne cu cei din sală, să nu facă gesturi nepotrivite care
ar putea conduce la eşecul unei serbări.
Repetiţiile trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de calm, bună dispoziţie dar şi de seriozitate.
Indicaţiile profesorului trebuie să fie clar exprimate, precis formulate, repetate oride câte ori este
nevoie şi constante iar la sfârşitul fiecărei repetiţii profesorul are sarcina de a evalua activitatea,
de a da indicaţii pentru următoarele repetiţii.
Pentru o implicare cuseriozitate şi responsabilitate în fiecare moment al repetiţiei, pentru a fi
detaşaţi şi veseli,  elevii au nevoie de momente de relaxare; pentru aceasta, în pauzele dintre
repetiţii se pot spune glume, se poate desfăşura un joc simplu, un elev poate povesti o întâmplare
sau relata despre o emisiune vizionată la televizor etc.
 Cadrul desfăşurării serbării şcolare
Orice serbare şcolară se desfăşoară într-un anumit cadru şi loc: sala de clasă, biblioteca şcolii,
ludoteca, terenul de sport, sala Căminului Cultural sau în alte instituţii culturale.
Pentru ca serbarea să aibă farmec, să fie plăcută la vedere, scena, locul desfăşurăriiserbării, se
ornează potrivit cu tematica acesteea evitându-se supraaglomerarea cu elemente decorative.
Decoraţiunile pot fi confecţionate de către elevi sub formă de litere, desene, baloane etc. şi este
chiar indicat ca ei să fie implicaţi în această acţiune care le trezeşte  respectul faţă de munca lor.
Pentru ca mesajul artistic să fie bine receptat de către auditoriu este necesar ca sonorizarea sălii
să fie asigurată prin dotarea cu staţii de amplificare pentru sunet.
Indiferent de locul unde se desfăşoară serbarea preocuparea pentru amenajarea adecvată a
spaţiului şi pentru sonorizare  trebuie să stea în atenţia organizatorului. Orice detaliu  care la
prima vedere pare nesemnificativ dă culoare şi farmec spectacolului.
Orice serbare şcolară dă şanse egale participanţilor, oferă alternative de afirmare şi valorizare,
dezvoltă simţul civic adecvat cerinţelor sociale.
De „perfecţiunea” artistică a unui program de serbare depinde ca pe viitor elevii să poată aprecia
un spectacol artistic bun, să recunoască valorile muzicale şi literare, să discearnă  frumosul
artistic de urâtul, ridicolul, falsul cu care se confruntă atât la televiziune cât şi pe  internet
 Serbarea şi atitudinea artistică
O atitudine artistică menită să conducă la formarea unor gusturi estetice cu privire la artă şi
reprezentarea ei pe scenă este apanajul oricărei serbări şcolare.
Formarea şi dezvoltarea unei atitudini artistice corecte începe încă din prima etapă a organizării
serbării, continuă la repetiţii şi se finalizează prin autoaprecierea prestaţiei personale, aprecierea
evoluţiei grupului şi evaluarea pozitivă a organizatorilor.
Atitudinea artistică constă în implicarea adecvată în rol, transmiterea corectă amesajului artistic,
alegerea unui costum potrivit scenariului şi de bun gust în funcţie de posibilităţile financiare ale
familiei şi  chiar dacă nu toţi elevii sunt din familii cu situaţiimateriale bune, toţi trebuie să fie
curaţi, aranjaţi...
Atitudinea artistică şi-o formează elevii atât din punctul de vedere al participării cu rol în
serbarea şcolară cât şi din cel al simplului spectator.
Rolul serbărilor şcolare în optimizarea relaţiei elev-profesor-părinte
 Relaţia profesor-elev
În orice activitate instructiv educativă se stabilesc nişte relaţii între educat şi educator,(profesor-
elev, elev-părinte, profesor-părinte), relaţii care de-a lungul timpului au evoluat, sau transformat
pentru a atinge finalitatea educaţiei – formarea şi dezvoltarea personalităţiicopilului.
În procesul de reformă care se desfăşoară mai repede sau mai încet, dar obligatoriu,relaţiile
interumane din şcoli au suferit modificări datorită contextului socio-economic,dinamicii sociale,
expectanţelor elevilor.
Pentru ca o relaţionare umană să fie de calitate şi să-şi atingă scopul este necesară o acţiune
permanentă, în care pertenerii oferă şi primesc alternativ, se respectă reciproc,auîncredere unii în
alţii, comunică în permanenţă, îşi exersează abilitatea de a comunica şi semanifestă deschis unii
faţă de alţii.
Activităţile extracurriculare au un rol complementar faţă de activităţile didactice şidatorită
specificului lor: participarea benevolă, desfăşurarea după terminarea programului  şcolar,
valorificarea aptitudinilor şi intereselor, dezvoltă un alt gen de relaţii între profesor şi elev.
Pentru că nu se impun reguli extrem de riguroase, spaţiul de desfăşurare este diferit faţăde cel din
clasă (elevul nu mai este obligat să stea în bancă), atmosfera este relaxantă, relaţiadintre
profesor-elev capătă noi valenţe:
- profesorii devin mai apropiaţi de elevi, încercând să-i cunoască mai bine, să le descopere laturi
ascunse ale personalităţii, să le dezvolte dragostea şi gustul pentru activităţile din afaraclasei, să-i
facă să simtă că este un partener de activitate şi nu un „magister” extrem de serios  şi nepermisiv;
- profesorul dă elevului sentimentul de egalitate care înseamnă acceptarea necondiţionată şi
respectarea fiecărui elev;
- în faţa unui profesor diferit faţă de cel de la clasă (mai binevoitor, mai indulgent, mai
„simpatic”) elevii dezvoltă sentimente de încredere, renunţă la teama de a fi apostrofaţi sau  chiar
pedepsiţi, se simt valorizaţi şi capătă o nouă identitate;
- profesorul va structura relaţia cu elevul pe colaborare şi cooperare, în felul acesta elevul va 
prinde curaj, încredere în forţele proprii şi îşi va dezvolta o stimă de sine crescută;
- încurajarea, susţinerea permanentă şi valorificarea potenţialului creativ al elevului de către 
profesor, determină elevii să participe motivaţi la activităţile extracurriculare şi să-şi dorească să
fie pareteneri şi la alte activităţi;
- lăsând elevul să se manifeste liber şi original, profesorul devine  o „călăuză” îndrăgită,
respectată şi acceptată;
- naturaleţea comportării profesorului, prietenia neexagerată, seriozitatea fără a genera încordare,
impunerea fără a enerva şi irita elevul, fac din relaţia profesor-elev o punte spre rezultate bune şi
succes, un cadru de exprimare liberă;
- profesorul este cel care descoperă resursele, bogăţia interioară, potenţialul creativ al elevului,
aptitudini şi abilităţi necunoscute, fapt ce face din elev un admirator al profesorului, un executant
al cerinţelor impuse, dar nu fără o filtrare personală.
Tactul pedagogic al profesorului manifestat în contact cu elevul şi cu universul său lăuntric,
apropierea sinceră faţă de acesta, arta de a pătrunde în conştiinţa fiecărui elev şi de a prevedea
reacţia posibilă, elimină barierele comunicării şi blocajele afective ce pot interveni  în această
relaţie.
Profesorul are menirea, mai ales în serbările şcolare, de a relaţiona cu fiecare elev în parte,
respectându-i unicitatea, dar şi de a uni şi mobiliza toţi elevii pentru a deveni un întreg ce poate
şi trebuie să fie „dirijat” spre atingerea performanţei.
Pentru a depăşi teama de nereuşită, de eşec, de confruntare cu greutăţi, elevii vor fi antrenati  la
pregătirea serbărilor (scenarii, costume, decoruri, recuzită), la luarea deciziilor pe termen lung şi
imediat, să fie  informati  în permanenţă despre progresele realizate la fiecare repetiţie şi despre
avantajele muncii lor.
 Relaţia profesor-părinţi
Calităţile descoperite la fiecare elev şi dezvoltate în serbările şcolare trebuie fructificate mai
departe şi în familie, familia fiind considerată de către şcoală un partener de nădejde în actul
educaţiei.
Participarea la activităţile şcolare în care copiii lor sunt protagonişti, ajută părinţii să descopere
că au în faţă un alt copil, înzestrat cu talent, apreciat de către comunitate.
Implicarea părinţilor în viaţa şcolii este benefică şi chiar necesară.
Părinţii vor vedea în profesor o persoană apropiată de sufletul copiilor, dornică să descopere şi să
valorifice individualitatea copiilor.
Comunicând deschis cu părinţii, profesorii îi ajută să cunoască şi să aprecieze mai bine
aptitudinile şi abilităţile copiilor, rolul pe care aceştia îl au în educaţia lor şi importanţa stabilirii
unei relaţii permanente cu şcoala.
Informând părinţii despre rezultatele pozitive obţinute de către copii la diferite activităţi
extracurriculare îi vor face să se simtă mândri şi să trăiască bucuria de a-şi vedea copilul împlinit
chiar dacă nu este cel mai bun la carte.
Relaţionând cu profesorii, părinţii vor primi informaţii despre activităţile la care participă copiii,
despre rezultatele obţinute, despre comportamentul lor la alte activităţi decât cele de la clasă,
informaţii care îi vor ajuta să continue actul educaţional început la şcoală şi să-i îndrume în
direcţia valorificării aptitudinilor, abilităţilor şi intereselor.
 Relaţia elev-părinte
Prin participarea părinţilor la serbările şcolare, copilul va simţi că părinţii îi sunt aproape, că îi
apreciază munca, că se bucură împreună cu el şi nici o satisfacţie nu poate fi mai mare pentru un
copil decăt lauda şi aprecierea profesorului, dar în acelaşi timp aplauzele şi chiar lacrimile din
ochii părinţilor.
 De cele mai multe ori, când evoluţia copiilor are loc pe o scenă, părinţii sunt mai emoţionaţi
decât aceştia, trăiesc cu intensitate momentele spectacolului şi aplaudă cu frenezie finalul.
Împărtăşind succesul sau uneori chiar insuccesul copiilor, părinţii vor deveni mai apropiaţi de
aceştia, mai înţelegători, mai dornici de a accepta chiar şi anumite comportamente indezirabile,
convinşi fiind că orice investiţie în dezvoltarea personală a copiilor nu este zadarnică.
În concluzie, putem spune că triada, elev-profesor-părinte, are un rol deosebit în educaţie,
colaborarea  dintre aceşti trei factori contribuind la atingerea finalităţii educaţiei - formarea,
dezvoltarea şi modelarea personalităţii elevului.
Evaluarea serbărilor şcolare
Evaluarea rezultatelor obţinute în orice serbare şcolară scoate în evidenţă valoarea ei, nivelul
calitativ al prestaţiei elevilor, pornind de la obiectivele fixate şi de la scopul propus.
Evaluarea se referă, nu numai la analiza succeselor, ci şi a insucceselor şi a factorilor care le-au
generat.
Pentru ca serbările şcolare să aibă succes este necesar ca activitatea să fie proiectată riguros,
să se selecteze conţinuturile, să se dezvolte motivaţia elevilor, să se stabilească între profesor şi
elev o relaţie bazată pe încredere, simpatie şi respect.
Evaluarea activităţilor extracurriculare are mai multe funcţii, funcţii care se regăsesc şi în
evaluarea serbărilor şcolare:

 de constatare şi apreciere a rezultatelor obţinute de elevi, a factorilor care au condus la

succes sau insucces: factori psihologici ce ţin de elev şi profesor, factori pedagogici (tehnici
de interpretare, distribuirea inadecvată a rolurilor, aranjament defectuos pe scenă), factori de
mediu stresanţi sau, dimpotrivă, generatori de confort psihic;
 de reglare a momentelor serbării printr-un feed-back permanent stabilit între profesor şi
elevi, elevi şi spectatori; feed-back-ul poate fi:

1. a) verbal : „mai tare”, „mai încet”, „atenţie”, “ochii la mine”, „ bravo”, “perfect”, expresii
cu efect imediat şi cu accent pe sarcină;
2. b) nonverbal (mut): minică, gestică, privire, mişcare;
3. c) concomitent, adică reacţia spontană a publicului în timpul serbării, etc.

 Feed-back-ul îmbunătăţeşte prestaţia elevilor şi contribuie la ameliorarea rezultatelor.

 funcţia educativă urmăreşte stimularea interesului, a motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de
autoapreciere, de autocunoaştere, de modificare a comportamentelor.

Evaluarea activităţilor extracurriculare, în cazul analizei noastre, a serbărilor şcolare, nu se poate

realiza strict cantitativ ca la lecţii, ci în funcţie de prestaţia artistică a elevilor, de reacţiile şi
aprecierile spectatorilor, a comunităţii.
Evaluarea capătă deci o altă conotaţie ce, uneori, este legată de obţinerea unor recompense.
Participarea elevilor la serbările şcolare de regulă, nu este condiţionată de obţinerea unor
recompense materiale.
Însă, implicarea cu responsabilitate, dăruirea, talentul, munca, nu rămân fără a fi „răsplătite”.
Această ” răsplată” vine, în primul rând, sub forma aprecierii verbale (din partea profesorului,
a colegilor şi apoi a celor din sală), a laudelor, a aplauzelor primite în timpul şi la sfârşitul unei
serbări, a dorinţei publicului de a se repeta un anumit moment, toate creând bucuria reuşitei şi,
în al doilea rând prin oferirea unei diplome, a unui trofeu individual sau colectiv, sau a unui
cadou (cărţi, dulciuri), primirea unei note bune la disciplinele de educaţie estetică, educaţie
fizică, istorie, limba şi literatura română etc.
Trebuie menţionat faptul că, într-o oarecare măsură, amploarea acestor manifestări s-a diminuat
în ultimul timp, ca efect al transformărilor dinamice din întrega societate :
- scăderea numărului de elevi înscrişi la şcoală ;
- diminuarea interesului de a participa la acest gen de activităţi în favoarea altor preocupări şi
modalităţi de petrecere a timpului liber (emisiuni tv., internet, jocuri pe calculator, site-uri de
socializare, activităţi în cluburi);
- diminuarea rolului influenţelor venite din partea familiei datorat absenţei părinţilor prin
plecarea la muncă în străinătate, programul prelungit la locul de muncă şi chiar dezinteresul faţă
de şcoală.
Depăşirea  aceste impedimente se realizeaza prin planificarea unor serbări care să placă şi să
mobilizeze elevii prin alegerea unor conţinuturi atractive şi diversificate în funcţie de preferinţele
elevilor;
De asemenea este indicat să fie implicate mai mult autorităţile locale şi comunitatea, numai
împreună se pot găsi alternative de petrecere a timpului liber în mod plăcut şi util.
Succesul unei serbări şcolare se poate obţine numai dacă profesorul se implică cu seriozitate,
responsabilitate, dăruire şi dragoste faţă de copii.
„ Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie cu minţile
elevilor săi, trăind împreună dificultăţile şi victoriile deopotrivă”. (John Dewey)
O evaluare pozitivă a implicării elevilor în serbarea şcolară, nu poate decât să ofere bucurie şi
satisfacţie profesorului de educaţie muzicală  şi să-i stimuleze dorinţa de a fi mai implicat în
viaţa muzicală a şcolii.
 Metode de evaluare
Spre deosebire de evaluarea actului de învăţare, în evaluarea sebărilor şcolare se utilizeaza 
câteva metode adaptate acestei activităţi:
 Observarea curentă;
 Discuţii libere, convorbiri cu participanţii: părinţi, colegi din şcoală, membri ai comunităţii;
 Comentariul liber sau scris;
 Autoevaluarea elevilor;
 Chestionarul.
Prin observarea curentă a elevilor de-a lungul pregătirii şi desfăşurării serbărilor şcolare s-au
urmărit:
- prestaţia fiecărui elev şi contribuţia personală;
- modul de îndeplinire a sarcinilor de lucru;
- maniera de colaborare cu colegii;
- dificultăţile întâmpinate;
- greşelile individuale sau colective;
- participarea cu interes sau dezinteres;
- comportamentul;
Utilizând frecvent această metodă se culeg informaţii despre abilităţile şi priceperile elevilor,
atitudinile sociale şi comportamentul în public, care ajuta să fie cunoscuti  mai bine elevii în
raport cu interesele şi preocupările acestora şi să se proiecteze pe viitor activităţi ce satisfac
aşteptările elevilor şi nu numai.
Pentru a cunoaşte opinia despre modul de desfăşurare a serbărilor şcolare se pot purta  discuţii
formale şi informale cu conducerea unităţii şcolare, colegii din şcoală, părinţii elevilor,
autorităţile locale şi elevii spectatori. Din aceste discuţii se desprind câteva opinii mai
semnificative care demonstrează că serbarea şcolară şi-a atins scopul propus, a creat o atmosferă
plăcută, a trezit interes şi amintiri.
Bibliografie

1. Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979

2. Aurelia Berluşcă, Ghid metodologic al serbărilor şcolare, E.D.P.R.A, 2010