hp.

SATE I PREOTI
DIN

TIRDEPILt

BUCURETT
Inst. de Arte Grafice CrIROL GoBL S-r I. 5T. RASIDESCU
16, STRADA DOAMNEI, 16
1902

qaP--- No. 5556

 N. IO RGA

SATE SI PREOTI
DIN

ARDEAL

---==>E--,tic2-c.----

BUCCIRETI
Inst. de Fide Grafice ,,CFIROL GOBL" S r I. ST. RFISIDESCU
16, Strada Doamne, 16.
1902.
 Aceste studii al% fost tipeirite irdaiii in Noua
Revista Romana ", continuaki apoi supt titlul
de Revista Romancif . Incepindu-le, aveam de
gind sa da nuinai cuprinsul izvoarelor noua)
privitoare la viafa in trecut a Romdnilor de supt
Coroana Ungariei, pe care le descoperisem in
cursul unei milatorii in Ardeal si la Pesta. Din-
tre aceste izvoare, cele mai insemnate eratt acelea
care alcatuiaii bogata corespondenki, in mare
parte purtatci in romaneste, a episcopului neunit
Dionisie Novacovici. i prin corespondenki nu
inkleg numai schimbul de scrisori al episcopului,
ci toate actele privitoare la clerul roman Paeunit
de pe vremea sa si la poporenii cirmuiti su/le-
teste de acest cler, toata archiva episcopala a celui
d'intaiii pastor dupa Unire a Romanilor ce nu
voise a primi aceaski schimbare a legii sai o
parasise, dupa un limp mai licng sail mai scurt.
Din acest plan originar, venia i Mut supt
care s'aft urmat deosebitele parri ale lucreirii in
 Iv

Revistci. Dar, cind izvoarele mi s'aii infdtisat din

noli, legate acum, 'Mire dinsele si, luminate prin
cunoaster ea, de aiur ea, a sub iectul ui, cind explicat
noud s'aü impus si s'aü ivit ipotese prea inte-
resante pentru ea ele sei nu fie infatisate, tittal,
rdmas de la intiiul articol, n'a mai cuprins pe
deplin sabiectul. Acesta s'a desvoltat de la sine,
dupei nevoi intrinsece, si pe incetul nem geisit
povestind mai mutt istoria culturald a Romdnilor
de peste munti, incepind incei din vremuri cu
total vechi, de la care mai era drum pand la
stdpinirea Vkidiceii sirbesc pentru Neunitii de
neamul nostru din Ardeal.
Fireste cd s'a jertfit aici, in carte, partea din
tutu ce nu mai corespundea, si ast- fel cetitorul
e Omura de la inceput asupra cuprinsului.
eine vrea set 'cadet cum se treiia in bordeiele
si ceisutele Romeinilor din satele i tirgurile Ar-
dealului pawl in timpurile cind buciumul lui
Horia chemei la reispkitire si reisbunare, dacd, nu
la biruintd, ceteascei rindurile acestea, scrise
cu tot atita dragoste pentru adevcirul, cdruia mi-am
inchinat streiduintile, i pentru neamul din care
ma slit mindru cei, fac parte.
dacei ele vor fi cetite CUM se ceteste la po-
poarele luminate, dacei interesul pentru aceastet
carte m'ar indemna si el sci urmdresc mai &-
parte aceste cercetdri asupra unei vieti ce ne
 V

este asa de .scumpd si se leagd asa de strins

de a noastrd, atunci eelitorul e rugat set pri-
veascd lucrarea de fafd ea un mntciü volum din
istoria eulturald a Romdnitor Ardeleni.
N. IORGA.
PREOTILOR I INVATATORILOR

DIN ROMANIMEA DE PESTE MUNTI,

CELOR PRIN CART SE PASTREAZA NEAMUL

IN ASTEPTAREA VIITORULUI

CARE ATIRNA DE VREDNICIA NOASTRA

Ackind aceasta carticial

Autortil.
 INTRODUCERE
1.

INNAINTE DE UNIRE
 Mai multe milioane de Romani, locuind in tari
de veche stapinire etnicg, sail politica romineasca,
nu fac parte din Statul nostru. Pe chid el pas-
treaza Insa, cu iubire si spirit de jertfa, fiint,a, lof
deosebita ca popor, pe cind contribuie dupg, pu-
teri, dupg, greleleimprejurdri in care-si duc traiul,
la dezvoltarea cugetarii si a scrierii romanesti,
noi nu li acordgm alta atentie decit aceia, en
totul interesata, a politicianilor, earl s'ail eindit
la un moment dat c ar fi util sg, se foloseasca
de dinsii pentra luptele lor de rasturnare §i cA-
p atuire.
Literatura de calatorii a noastra nu e bogata:
dar intre paginele care s'aii scris n'ar fi fost rti
sa se intimpine i eite-va despre Ora pe care
au aparat-o i afl facut-o roditoare, cu singele
inimii i sudoarea fruntii lor, fratii nostri In-
strainati, cei de dincolo de Carpat,i, de dincolo
 6

de Nistru, de dincolo de granita mestesugita §i

strabatuta de blesteme pe care ail taiat-o cum-
paratorii de suflete omenesti pe linga santurile
batrinei Suceve. Trebuie s cunoastem de fapt,
tot asa de bine ca i usurpatoril, ceia ce recla-
rnam de drept, caci alt-fel reclamatiile noastre
nu sint decit niste za'clarnice tinguiri, care nu
razbat 'Ana la auzul izbindei, niste flori de re-
torica artificiala, care nu dail roada.
Literatura noastra istoricrt, i mai ales cea
serioasrt, cu informatia indestulatoare, critica
dreapta si forma potrivita cu timpul, e abia la
inceputul ei. in ea se pot gasi tratate, pentru a-
numite scopuri, i intrebari de istorie universala,
care puteail sa fie lasate i pentru mai ttrzlit
Dar in zadar ar cauta cineva intre toate aceste
carti i cartulii, in care se povesteste despre
trecut, una singura in care un Roman de aici,
din Romania, sa fi deslusit un punct privitor la
istoria acelor ce se lupta pentru existenta lor
cu gindul la noi. La multe s"ar putea gasi c ne
pricepem, la multe lucruri rele si la cite-va bune,
dar Intre acestea nu e i felul cum trebuie srt
aducern prinosul lucrului cinstit i venit din inima
idealelor noastre.
Vecinil nostri de peste Dunare ail o civilisatie
mult mai tingra cleat a noastra, si ea a venit la
eT, nu duprt o continuitate de silinti dare lu-
mina, ca la noT, ci dupa veacuri intregi de in-
 7

tunerec desavirsit. Dintre aT lor, mult mai putini

(leen al nostri s'ail gasit in afara," de Statul pe
care 11 l'ail daruit mai daunazi liberatoril lor ci
celelalte Puteri ale Europei. Dar el caut6 cu sfin-
tenie sá lamureasca tot ceea ce priveste viata
nationalg in rartile bulgaresti ce nu se imp6r-
trtsesc de libertate, i chiar acolo unde din pre-
senta Bulgarilor a mai ramas o traditie pe cale
a se pierde, un nume infipt Inca' in amintirea oa-
menilor, se gAseste cite un invalat care vine cu
osteneala i dragoste s culeaga ce se mai poate
afla Inca despre al lui cari ati fost acolo.
Alta' vin prin urmare la ceia ce aü fost odatd,
si noi nu binevoim, in lipsa noastra de constiintd,
85, aruncsam o privire la ceea ce este si poate fi
si mai mult al nostru, la miile de sate, la sutele
de mil de oameni cari vorbesc graiul nostru si
se IncMzesc in sufletele lor rilbdiltoare de ceia
ce ne incalzeste i pe not
Daca nu va avea alt merit, cercetarea de fatil
va avea pe acela ca este cea d'intain lucrare in
care un Roman din Bucuresti cerceteaza viata
conationalilor s'ai din hotare straine.

I.

Istoria Romanilor liberi astazi. i mei at" pastrat

in totdeauna, multamita unor imprejurari mai
priincioase, acea parte insemnata a libertatii care
 8

e dreptul de a-si da legi si de a se clrmui sin-

guff in toat . viata din l'auntru, e o istorie de
Domni si de tárani, de Curti si de sate. De la
Domni yin fazboaiele §i pci1e, bisericile si ma-
nastirile, cärtile si legile, tot ce se vede limpede
la cea d'intlifi aruncaufa de ochi asupra trecu-
tului unui popor. De la th'rani ail venit holdele,
datinele si cintecele, hrana trupului si sufletului
tuturora, munca si poesia. Fara a studia pe a-
mIndoi acesti factori, istoria noastrA nu poate
sa fie bine inteleas'a si judecaa.
Din istoria Romttnilor trgind in Stat propritl
face parte OA mai deun'azi istoria Basarabiei
si a Bucovinei. Din potrivg, istoria Ardealului
nostru e de la inceput chiar o istorie de tArani.
De Varani cu pgmInt si fArg, de tgrani cu carte
si far'd carte, de t'grani cari ail muncit numai
cu bratele, pgstrind obiceiurile si imbogalind
limba prin cInturi, si de tgrani earl all luptat ca
mosneni si soldati, de tgrani earl Wail rugat
lui Dumnezell dupil slova tipgrita pentru binele,
fericirea i ---. in fundul gindului une-ori pentru
iertarea din robie a tuturora.
0 istorie de sate si de preqf e istoria Ar-
dealului romAnesc.
Ea trebue s fie scristi de noi, Insä e mai greil
a o scrie declt istoria unui Stat. SAtenii nu fac
letopisete pentru faptele juzilor si nu sapd pi-
sanii in lespezi de piatrg intru arnintirea acelor
 9

dintre nisi" earl se intore in pamintul stra-

mosilor. Viata modesta de acolo nu lash alte
urme decit durata, intarirea i imbogatirea nea-
mului.Doar in vre-o rascoal capata satele o viath,
istorich, proprill zisa.
Dar afara de aceasta este si o alta, care existh',
desi se poate urmari mal greü. E istoria schim-
barn' paminturilor dintr'o mina in alta, lucraril
ogoarelor intr'un chip care nu e cel mostenit, des-
voltarii obiceiurilor ce yin de la eel ce ail traft,
innainte, prefacern legaturilor i credintelor.
acolo e o viat,a a sufletului si a inirnil care e-
volueaza, incetul cu incetul, pentru a transforma
pe urma o natiune.
Pentru o asemenea cercetare sint la nol mal
mune izvoare de stiin. Gind mosneanul §i-a
vindut mosia, cind Varanul inchinat celui pu-
ternic trupul sail si al famine" sale, un zapis a
fost scris, Intarit de necarturail cu pecetl de
fum, intinse cu degetul, i pe temeiul acestui
zapis Voda a daruit din parte-Y, printr'un act
solemn, noua stapInire b oiereasca. Dincolo, iobagia
e mat veche, si nu se poate urmari tot asa de
bine hrapirea pamintului de nobilul strain sail
trecerea proprietarulusi roman de pamint la acea
nobilime straina.
Dar Intimplarea a fault sa se pastreze ceva
§i colo. Mindria de nemesl a Fagarasenilor
ni-a transmis genealogii i ispravi deosebite ale
 10

Romanilor din partea loculul, in documente de

drepturi si sterna acordate de principil ar-
delenI sail de cancelaril" imparatesti, pe vremea
nernteasca. Anume asezarl" romanestI s'ail inte-
meiat si ati trait in umbra zidurilor unel cetatsi
sasestI, si Sasil, en spiritul lor de conservatle
pioasa, de arnintire trainica, ail pus la o parte,
pentru viitorime, ale noastre alaturi" cu ale lor
despre trecut. In scirsit, framIntaril religioase ail
sees la lumina de la un timp incoace suferintele
si aspiratille taranilor roman)." din Ardeal si, pre-
curn intrebarea religioasa daduse glas sate-
lor, acest glas rasuna 'Ana, la noi prin hIrtiile
vechl pastrate prin archivele episcopale din pro-
vi n cie.
\Tread sa povestesc ceva despre istoria ar-
deleana a Rornanilor, pe basa lucrurilor stiute
si intrebuintate si pe basa celor putin cunos-
cute si neglijate, pe a documentelor fa,gara-
sene, ce-mI Sint cunoscute, a actelor satului
Siliste, aflatoare in archivele Sibiului si, in sfIrsit
a corespondentil, ce se gaseste astail. in Archi-
vele StatuluI din Buda, a episcopului neunit Dio-
nisie Novacovici, una din cele mai bogate si fe-
lurite culegeri privitoare la istoria Romanilor
de peste munti.
As incepe cu vremea clnd incep isvoarele mele
netiparite, adeca de la unirea unel" parti a Ar-
 11

delenilor cu Biserica Romel, dar oare-care It-

muriri noug slut de dat, la inceput, cetitorilor.
IL
E vrednic de luat aminte un lucru in politica
regilor Ungariei, regi apostolici, fata de catoli-
cism, caruia II datoriail civilisaia Statului lor
si fixarea locului pe care-1 ocupail in Europa im-
perialg, latina a veacului de mijloc. In veacul al
XIII-lea §i al XIV-lea 11 vedem InfAisindu-se ca
sprijinitorli cei mai calduro§i ai confesiel romane
in tarile pe care ei ar fi dorit s le cucereasca,
patronind misionari i Intemeind episcopii. La
diniT acasa insa, cu foarte rare exceptii (1), era
alt-ceva.
Aid Românii schismatici" aveaii o singura
misiune de indeplinit: sa are si s culeaga pentru
domni. De mintuirea sufletului lor prin cutare
saiti cutare forma religioasa nu se ocupa nimeni,
admitind c. puternicii ar fi fost incredintati de
faptul c i iobagul are un suflet. Se Intemeiati
odinioara fnanastiri, in Ardeal i partile vecine,
si in cele mai insemnate din ele macar, daca
nu in toate, se gasia si cite un egumen care-si.
lua une- ori §ititlul de Vladica si functiona atit de

(1) Vezi, de ex.: cite-va mentiuni de cuceriri ale Ca-

tolicismului in Ardeal, in Hurmuzaki, I, pp. 697-8 (551);
I2, pp. 23841 (186-7).
 12

departe cit It inglduiati oamenii. De ierarchie epis-

copald, de o continuitate a Vlddicilor intr'un
anume loc, nu se poate vorbi, i ar fi zddarnic
sa se mai incerce a se statornici seril de pdstori
ai Bisericil romane§ti din Ardeal.
Odatd predicatia neobis,nuitd a Sfintulul loan
de Capistrano, care apdra Belgradul contra Tur-
cilor §i voi s stabileasca MinortI la Chi lia,
scoate la lumina numele unui pseudo-episcop"
de acetia, Ioan de Capha, care era poate un
Grec din Crimeia, ratdeit cine sAie cum prin aceste
Apoi neglijarea normald a popilor" pentru
iobagi continua (1).
Joan de Capha, strain, cum pare sd fi fost,
era insd un om popular, cu o autoritate mare In
popor (2). Spre a inlatura influerqa luT, perieu-
loasa pentru interesele catolicismului, Hunyady
trebui s porunceascd arestarea cdpeteniei de
eresie". Joan fu adus la Timi§oara, innaintea luT
Corvin, §i de aid expediat la Roma ea s'a se
pocalascd, innainte de all primi locul innapol.
Preot,ii earl' aveati singhelie de la dinsul, asupra
caruia el pusese mlnile lui piicatoase, trebuird
ssa se supuie la o noug hirotonisire. Un misio-

(1) Vezi actele relative la Ioan de Capha, publicate

de d-1 A. D. Xenopol in Revista pentru archeologie,
istorie i filologie, VII, p. 387 0 urm.
(2) Ibidem.
 13

nariA cu numele de Mihai Secuiul strAbdtea tam

cautindu-I, pe cind alt emisarid al SfIntuluI pro-
poveduia credit*, cea dreptd in Moldova.
N'avem nicI o stiintä despre cele ce se intim-
plard, dupd plecarea Vlildicgi", intre preotfl din
Ardeal : Hunyady muri in ace1as1 an 1456 si
Capistrano-I urmä peste putin in moarte.
S'ail adus innainte insd anurne acte, carI ar
completa cunostintile noastre asupra Bisericil
ardelene din secolul al XV-lea cu nume si la-
murifi noud. Asupra lor trebue sa ne oprim o
clipa pentru a Inn:tura pareri gresite, care nu
ne folosesc supt nici un raport si ne expun nu-
mai la critici aspre din partea strainilor ce ne
urasc si se bucura de cIte-orl pot spulbera o
ilusie in care credeam.
Ltd de ce e vorba.
in 1721, teologul episcopuldi unit al Roma-
nilor din Ardeal, care-1 Ingrijia corespondenta
si-I inspira hotarlrile, Int-4.0 Capitolului din
Alba-lulia spre autentificare patru acte vechi, din
vremea regilor, dintre cari doua ar avea o mare
insemnátate pentru noi, dacd intelesul lor ar fi
acela ce li s'a atribuit (1).
(1) Vezi-le in Petru Maior, Ist. bis. Romilnilor, p.
142 si urm., nota. De comparat cu istoria episcopiei
rutene de Muncach i. a lui Basilovits, care scrie si el
in secolul al XVIIIlea.
 14

Printr'unul Matei Corvin scute§te de taxe re-

gale, la 1479, pe preotdi românI ortodoxi din
Maramure§, argtInd ea o face s,i dupA cererea
MI Ioanichie (Iovanychik) Mitropolitul din Bel-
grad (Nandoralbensis)". 0 gre§alá de cancelarie
care ar fi schimbat Belgradul cu Alba-Iulia e cu
neputintd de admis intr'un act solemn, scris pe
pergament §i pecetluit cu pecetea regalli. Pe
acea vreme insa" se poate admite lesne cA Mi-
tropolitul Serbiei supuse de Turd se afla acra-
postit la Curtea regelui unguresc.
La 1494, prin alt act, regele Vladislav luta-
re§te WI Ilarie, egumenul m'angstirii Sf'. Mihail
din Maramures, privilegiile cuprinse intr'un vechiii
document patriarchal de la sfir§itul veacului pre-
cedent. Aceasta cu o singued conditie: ca el sti,
asculte, ca de mai marii s'ai, de episcopul de
Muncaciti, ca unul ce e de acelasj Ordin cu dInsul
(sui Ordinis reverentla), adecg al Sf. Vasile, iar,
altfel de archiepiscopul din Ardeal" (arehiepis-
copo vero de Transylvania). Formularea privi-
legiuldi e departe de a fi clarsa, si nel4muritg va
fi fost §i ideia redactorului, care voia s'd fat-
reasc4 ast-fel o legAturA de atirnare intre staretul
pravoslavnic de la fundatia Coriatovicilor §i e-
piscopia latin'a a Ardealului.
De o archiepiscopie" romAneasc6 se poate
vorbi aid mai putin decit despre ori-ce alta. Mil-
dastirea ruteana nu se putea subordona unui
 15

Vladica tot rutean din aceial Ora, inteun

i,
grad superior ierarchic, unui archiepiscop" ro-
man, care Au se dovedeste prin nimic alta §i
care, de sigur, n'ar fi fost intitulat cu atita cinste.
Sri, se gindeasca cineva numai la bietul Joan de
Capha, popularul pastor al Romanilor, care e
tratat de perfid Vladica" in scrisoarea cuiva
care se trezise cu lege si limba romaneascg acasa
la pa,rintii lui !
Cu un archiepiscop" roman, residind fie si in
Alba-Iulia care, pe acel timp, nici nu era o ca-
pitala i un centru i ocrotit de rege atit de
mult, incit sit se gindeasca la drepturile 1111
ierarchice in ori-ce privilegiu acordat vre-unui
cillugar de lege greceascii, am fi avut de sigur
alta istorie bisericeasca in Ardeal decit aceia
pe care o vom veclea acum, de la 1500 in-
nainte.

Dupa cite-va decenil de la inceputul secolului

gasim nume de Vlildici" romani, dar aceia se
adapostesc in cite un unghiil de tara, in cite o
manastire cu ziduri de cetate, la adapostul nit-
vitlitorilor si dregatorilor de alta religie ai ta-
ril, earl* se putea sa nu fie mai buni decit cei
d'intiitl.
Pe cind stapinia teftinitil-Vodil in Moldova,
se ridica in veciniltatea pilduroasa a Bistritii, in
Nord-Vestul Ardealului, chiar linga granitil, in-
 16

cotro ducea apa grilbitá a rlurilor, o m'anAstire

romaneascá. Fusese dlltdit poate, in vremi grele,
de chlug'ari moldoveni fugari, dar se poate si
aceia sg-si fi avut intemeierea din Ardeal chiar.
In 1523, egumen era acolo un anume Ilarion, si
el nu era eel d'intiiil. Poate innaintea 1ul fusese
un Macarie, care In 1469, ca episcop Galliciensis",
resida In Galati. si steal:IA-tea de acolo Ardealul
pentru a-si stringe, pIn1a Sibiii, veniturile printre
popii români (1).
In tinutul Albel-Iulii, aproape de satul Joajul
saü Gioagiul-de-sus, era o alth modesta mtns-
tire, unde cAlugArli rornânrinvgail carte pe vi-
Aura' preoti a satelor. Apoi, in tara Hategulul,
ling Silvas, mlindstirea Prislopulut i ceT ce
o locuiad stiad sg spuie cA un slint vestit
prin aceste locuri IT pusese temelia, acel Sfint
Nicodim care e ctitorul d'intlih al frumoasel
noastre Tismene si al Voditei. Timpul clgeapg-
nase aceste zidurI Ins5, ca i pe ale mAnAstirii
din Vad.
In curincl, dArnicia Domnilor nostri din Mol-
dova si din Tara-Romaneased asigura' o stare
mai bun'a miinstirilor archieresti sai episcopale.
Petru Bares ajunse a stdpini o bund parte din
regiunea Bistritei care-i era zdlogild,si pIrccTlabii

(1) Fr. Pesty, Szörényi Bdnsdg tôrténete, pp. 347-1.

 17

sciisteiturd in MM. Un V1dic Varlaam de Vad

se intilneste intliil pomenit pe o odajde ddruitá
lui de Dornn, in prinml an al Domnieilui (1527) (1).
In suita lui Vodd, cu palosul la coapsd, ca un
cdpitan, gdsim apoi pe Anastasie, alt episcop de
Vad. El stiitea la Vad chiar, uncle i pInd acuma
se pomeneste Cetdteaua", FIntIna i rätul"
sail grAdina Vladieti", unde ranil tid el, se
cob oard din iobagii until episcop de mult dispdrut ;
unde, in stir-sit, in vechia bisericd, de la inceputul
veacului al XVI-lea, se mai vede scaunul de piatrd
al egumenului-archiereil (2). Cind Anastasie dis-
pare, unul din urmasii lui, Gheorghe, e trimis,
in 1550, de Ilie-Vodd pentru a fi intdrit sl as-
cultat la Bistrita. Tarasie, predecesorul ml Ghe-
orghe, fusese ales si recomandat anume Bistri-
tenilor de Petru-Vodd, ca mai mare peste totI
preotii din vidic sati tinut (3).
Ceva mai tirziil, regina Isabela face episcop
romfinesc pe alt egumen, pe Cristofor, cel invdtat
in carte greceascd. Acesta e numit inteun chip
(1) Cipariii, Acte si fragmente, p. my.
(2) Cf. notitele date de canonicul Boros in numàrul
jubilar din 1900 al Uniril (se citeazã acolo si o icoand
a Sf. Nicolae purtind nurnele lui Anastasie) si Iorga,
Documente din Archivele Bistritei, I, pp. xxv, xxxiir;
II, pp. XXIXTI, 112-3 (x).
(3) Doc. din Arch. Distr., I, pp. xLII, lavr, wan.

2
 18

foarte caracteristic si care lurnineazg de minune

imprejurgrile : episcop al mgngstirii Joajului-de-
sus (1)."
Asa se dest4urg lucrurile ping pe la 1556,
cind episcopul catolic al Ardealului, restabilit de
lmperiali, fu gonit de dieta tgrii i cea mai de
cgpetenie intrebare pentru toatrt provincia fu into-
meierea i organisarea legii crestinesti curate",
a Refoimei. i pentru Romitni incepurg atunci
alto imprejurgri.
Un nog episcop fu numit, cu un nume nog
§i pentru o misiune noug. Cei vechi fticeati din
copii de tgrani crescuti la mgngstire preoti pi
culegeag veniturile Scaunului; venitul vIddiceso",
dgjdi preutesti, de osfestenii, irnpgrtituri, frsativ,
cuscrii, cumetrii i alte fgrg de legi", adecg a-
mende pentru pgcate fatg de canoane (a). El
n'aveail nici o atingere cu guvernul trail, care se
fgcea a ignora chiar existenta pseudo episcopilor".
Pe cel nori, ales printre popil cu oare-care
culturrt, earl se simtiat atrasl cgtre Reformg sail
crttre beneficiile pe care le procurg aplicarea la o

(1) «Episcopus claustri Fel-Diod,; Pesty, p. 346; re-

produs i in HurmuzakiDensusianu, IP, pp. 445-6
(184); traducerea româneasch in aguna, 1st. bisericii
II, pp. 97-8.
(2) Doe. Bistritei, I, p 43, No. ism.
 19

religie de Stat, principele 11 intitula episcop",

addog1nd la aceasta denominatie pe aceia, calvi-
neascd, de superintendent al bisericilor romane",
sail superintendent general al bisericilor române
din Ardeal (1)." Si ml i se cuveniail censul o-
bisnuit i veniturile legiuite", day chernarea lui
de cdpetenie era sd propoveduiascd i sh intindd
schimbarea de credintä. Si aceasta trebuia s o
faca, prin cuvIntdri la biseric i sfaturi perso-
nale, prin ispite i amenintdri, la noua adunare
a sinoadelor sail soboarelor, care se tineail anual
pentru profesiunea unei mai curate doctrine e-
vangelice, in zile i locuri anumite, in puterea
dreptului siti de episcop", chemindu-se i adu-
nindu-se, la nevoie, cu de-asila popii" de odi-
nioard, earl devenise acum interesant2I pdstori ai
bisericilor românesti".
Sinoade furl tinute, la Turda, la Aiud, I ar-
ticolele, votate de ele si aprobate de guvernul
Varfl, hotdriail, pe lIngd unele rectificdri de dogma
si inraturdri de superstitii", introducerea in
slujba bisericeascd a limbil romanesti.

Cei ce se ingrijiall asa de mult de felul cum

Varanul roman din Ardeal se va inchina lui Dum-
nezed, cerindu-I indurarea i dreptatea, n'aveail
de gInd sä intareascd in suiletul lui constiinta

(1) Ibidem, II, pp. xLI-m.

 20

ci e de alt neam cu strtpinitorii lui. Dar scopul

ce se ajunse fu acesta : injgheb area unei culturi
românesti. creareaunui curent care merse sal invie
mult mai departe decit hotarele Ardealului seri-
sul si cugetarea neamului.
In 1544, anul clnd orasele sAsesti trecute la
luteranism adresarg un grabnic apel la unire
cAtre cele nehotarlte inc`a, in preziva dietei de
pastori" din Sighisoara, care proclam'a ca in-
dreptar al reformatilor de limbsa germanA, con-
fesia de la Augsburg (1), cea d'intIiii carte ro-
rnaneasca' apArea la : catechismul luteran (2),
tradus poate de Filip Maier, interpret, spion si am-
basador aclese-ori trimis in Tara-RomaneascA (3).
In curInd lncepull tip6rituri1e de la Brasov
alediaconului Coresi, de loc din Chios, uncle gAsim
adesea mernbri ai familiei ml facind comert intre
Polonia si Moldova (4). Asupra lor s'a scris foarte

(1) Teutsch, Gesch. der Sachsen in Siebenburgen; Fess-

ler, Gesch von Ungarn, III, p. 640.
(2) Dovezile pentru aceasta tiptritur5., contestatd fárd
temeiii, in Bianu i Hodos, Bibliografia romdneascci
veche, pp. 21-3.
(3) Hurmuzaki, XI, pp. 855-61. 864.
(4) Afarã de izvoarele stiute, la care se referA i ulti-
mul biograf al lui Coresi, d. N. Sulica, in studiul sail
publicat ca foileton la Gazeta Transilvaniel" din vara a-
nului 1901, v. Iorga, Relatiite cu Lembergul, p. 50-1:
Anton si Gheorghe Coressi in 1573; p. 103: Dziani Co-
ressi la Lemberg in 1591.
 21

mult din punct de vedere bibliografic §i filologic.

Dar oare-care lAmuriri istorice rAman Inc sä fie
date asupra acestui meritos cleric, care a scris
cu tipariul (1)" atitea folositoare earti de slujhg,
pentru folosul neamului s'ati de adoptie.
Activitatea lui Coressi n'ar fi fost cu putintA
CM% mai multe ImprejurAri favorabile. El va fi
venit in Tara-Romaneascg In suita lui 136tra§cu
cel Bun, cgci in Domnia d'IntIiii a lui Mircea
Ciobanul eisim pe aII rne§teri lucrind la cgrti
bisericesti slavone (2). PAtrapu murind In Scaun,
Mircea se intoarse innapoi din Anatolia cu multe
lucruri de rázbunat §i. pedepse de indeplinit.
in Ianuar 1558, el I§1 1u Scaunul, si in Februar
el atrAgea la Curte pe boierii ce i se inchinase,
precum i pre amindoi episcopii i totiegumenii,
cumultime de alugAri", i ii Vale capetele (3). Cel
putin Mitropolitul se gAsi Intro morl, &del un ra-
port din Adrianopol vorbes.te de uciderea episco-
pului Romanilor" (4). Cu cIte-va zileinnainte de so-
sirea strwicei ve0i la Brasov, IntIlnim insg. acolo,
In pribegie, pe un episcop §i citi-va cAlugAri",
earl nu se increzuse In fbigAduintile tiranului (5).

(1) Bianu i Hodo, /. c., p. 51.

(2) Bianu §i Hodo, /. c.
(3) Cronica (left.
(4) Hurmuzaki, II, p. 351, No. 341.
(5) Hurmuzaki XI, p. 798: Socotelile Bra§ovului.
 22

Mircea ucigasul nu trM mult, dar Doamna WY,

care avea epitropia tin'arului cocon Petru, urma
sistemul de groazti al Warbatuldf el. Daed nu e-
piscopul pomenit, de sigur cel oltean, unii dintre
ctilugArii de la 1558 ramasefa% in Brasov, astep-
find plecarea de pe tron a Mircestilor i vremi
linistite si statornice.
Aid in Brasov, de unde incepu agitatia pen-
tru ReformA, rivna era si mai mare pentru le-
gea curata" a lui Hristos. intre fruntasii bur-
ghesiei sgsesti se afla Hans Bengner, judele
cetiY, si el, care avea supt ochli sI pe Românii
din Schell-1 trgind in rsat'acirile Bisericii grecesti",
se hotari si fac6 o oper6, pfacuta lul Dumnezeti
punind in mina Valachilor" arti pe limba lor
pe inteles. $1, Intliti, Evanghelia.
Misiunea de tradacere si tip'arire fu incre-
dintaa la doi pribegi, Coresi si Tudor diacu
Ei incepufa lucrul in Maiii 1560 (1).

Se intimplii c pe atuncl o intelegere aparentA

domnia intre natiunile provinciei in privinta
schimbArilor religioase de introdus. Legea Cra-
itiluI" era si legea Sasilor, i asemenea cu dinsa
era si prefacerea pe care o suferia ortodoxia
supt ingrijirea liii Gheorghe de Singiorz, epis-
copul romtinesc numit de la Curte pentru tutu

(1) Prefata la prima Evaughelie; din 1560-1.

 23

tinutuln ArdealultA si alit Oraziel" (1). La 10 Oc-

tombre venia la Brasov episcopul roman"
episcopus walachicus In care trebuie de vgzut
acesta i, pe cind inspecta pe popa Dobre din
Schein (2), el se va fi interesat si de lucrarea
lul Coresi. Si, cind aceasta esi de sub teascuri,
in Januar 1561, el II va fi dat toatg, osteneala
ca s'o raspindeasca.
Vladica Gheorghe era un aprig luptätor pen-
tru introducerea limbiT romanestI si a ideilor
nourt in Biserica sa. Inca din 1565, el, in inele-
gore cu Sfatul, ram a se introduce un predi-
cator roman in Brasov, unde se tiparise Evan-
ghelia pe care trebuia s'o lamureascg. In 1566,
se hotareste in dieta scoaterea popilor români
ce nu 1-ar asculta, preferind s earning, orbl
intre orbi" (3). In 1567 11 vedem plingindu-se
ca popil nu-i yin la sinoade si nu vreail sit ce-
teasca Evangheli a luT Coresi, ci pe cele slavonesti
de mai nainte. La 11 Noiembre, principele opri
aceasta perpetuare a rataciriI, i ordong cetirea
in romaneste i talmgcirea Scripturil in aceiasl.

(1) Asa se intituleazd in Cazania din 1581 urmasui

lui Gheorghe, Ghenadie.
(2) Hurmuzaki, XI, p. 798.
(3) Hurmuzaki, II5, p. 602. Cf. ibid., pp. 631-3, No.
219; pp. 656-7, 660.
 24

1imbh' (1). La 1567 un sinod hotgri intrebuinta-

rea exclusivg a limbii rornâne (2). Dar sinodul
de la Aiud (3) care hotgri scoaterea preotului ce
va mai sluji liturghia in sirbeste (4), se tinu
supt urma§u1 WI, Pavel Tordasi. Acesta lucrg in
ace1a0 sens ping in 1570-1, cind, in locul cgl-
durosului sprijinitor al Reformel, Ioan-Sigismund
Zdpolya, veni Stefan Báthory, un nehotarit, care
deveni apoi rege catolic al Po Ionia.
Pe timpul silintilor stgruitoare pentruReformg,
Coresi urmeazg cu tipgriturile 1111 pentru Ro-
mânil dispusi la schimbarea de religie. Astfel,
Praxiul, al cgrui editor nu se cunoa§te, Tileui
evangheliilor i molitvenieul, apgrute cu chel-
ciugul puternicului nobil calvin ForrO
Psaltirea din 1570, poate pentru Vlitclic. Toate
in limba poporului.
Apol, supt principele nehotarit, nehotgritg in-
cope a se infgt,i§a §i istoria Bisericil si a tipg-
riturilor noastre.
cu Pavel Tordasi se incheie §irul epis-
copilor pusi cu de- a-sila de guvernul tgrii, pen-

(1) Ordinul se aflà in Arch. din Bistrita; copie la

Bibl. Ac. Rom. Cf. Iorga, Doc. Bistrifei, I, p. max ;
II, pp. xu-It.
(2) Ibidem.
(3) Octombre 1569.
(4) Inedit, 1. c. Cf. Doc. Bistritei, 1. C.
 25

tru a strecura inovatii mintuitoare in mintea

orbilor" terani din Romimimea Craiului. Stefan
Báthory permise Intiü predicatia in provincie
unui calugAr invgtat, scriitor de cronicg, refugiat
din Moldova. lar, dupA un an de propovAduire a.
InvAtatului pribeag, cinstitul Popa Eftimie" cd-
pAt'a vrednicia episcopalA in tot tinutul supus
principelui: In tara Ardealuldl §i in WV le un-
gure§tI". Numirea din partea autoritAiI laice
fusese precedat'a de hirotonirea de c5,tre noul pa-
triarch de Ipek, Macarie, care, cum se stie, cd-
ratase asemenea drepturi asupra bisericilor din
Ungaria ce se aflad in tinuturI de stApinire sah
suzeranitate turceasch" (1).
Eftimie 10 ph'rrtsi de buda. voie Scaunul, pe
care-1 ocupa", dup6 dinsul un alt preot deosebit
prin §tiinta sa", un anume Cristofor, a ardi a-
legere fu comunicata de principe acelor pe care-I
interesa, la 6 Iunie 1574. Era sA fie episcop al
popilor rom'ane§tI din Ardeal" §i, adAugim, din
pdrtile unguretI care se tIneail de provincie,
Intro care, in rindul d'intgig, tinutul Oradiei-Mari.

(1) Cf. Doc. Bistritei II, p. ; Lukits, in G. Po-

poviciii, Uniunea Romdnilor din Transilvania en Bi-
serica romano-catolicd, Lugoj, 1901, p. 8 ; Jire6ek. Der
Gross-Vezier Mehmed So1colovi6 und die serbischen Pa-
triarchen Makarij und Antonij, extras din Archiv far
slavische Philologie, XI. Pentru Eftimie, cf. Iorga, 1st-
lit. rom. in sec. al XVI1I-lea, II, p. 540 si urm.
 26

De el trebuiati sg atirne totl prtstorii suflete§ti

ai satelor, 2i cei ce se tin de legea romang, ca
si cei ce se tin de cea greceascrt (1).
A fost §i acesta sfintit la Ipek de Sirbi, in
tara cgrora se ducea viitoril preotl rom'ani din
Ardeal pentru a Inv.* carte ortodoxg in limba
slavong (2) ? Nu se poate afirma, de §i lucrul e
destul de probabil. Si, farti indoialg a in ace-
leal conditii I§1 va fi cgpAtat mitra vlgdiceascg
si clrja Ghenadie, care se intitula in 1581 epis-
cop" sag si archiepiscop" cu invoire de sus, de
la Craiul, a totti tinutulg Ardealului §i al 0-
rgziel" (3).
Pe sprijinul Statului in toatg aceastg vreme
nu se putea pune temeig pentru intinderea Re-
formei. Báthorqtri erag catolici §i, dacg Stefan,
ngscut pentru stApInire, priceput in impgcarea
intereselor protivnice, nu lucra fati In contra
mis,cgrif de purificare a legii, urmasul i locti-
itorul sgg, in acelas,i timp, Cristofor, nu se sfii
sg instaleze in targ pe aceia earl represintati cu
mai multg putere Si indráznealg reactiunea ca-
tolicg, pe pgrintii Iesuiti". Si ei se ingrijirg a
face din Sigismund Báthory fiul lui Cristofor
(1) Episcopus Valachoru.m presbyterorum transsil-
vanensium rornanarn videlicet seu grae cam religionern
profitentiurn". Vez1 Doc. Bistritei, II, p. xurr.
(2) Stinghe, lstoria bes6riceE cheailor, p. 3.
(3) Cazania din 1581.
 27

nepotul de frate al lui tefan tInarul bine

crescut pe care-I cunoastem (1).
Orasele sasesti, en grija pentru libertatea lor
proprie de constiinta, fatid de vintul de dusmanie
care incepea sit sufle, lasara la o parte pentru
im timp, i poate chiar pentru tot-deauna, grija
satletelor rornanesti de supt ascultarea sail din
vecinatatea lor. Asa incIt din toate partile nit-
mIneati iso1ai acei lesne-crezatori earl urmarise
pina atunci, pentru Romani, opera de predicaVe
prin euvint i cartea tiparita.
Coresi era insa mester de tipar, i slova lui
nu putea sit zaca neIntrebuinOta. Neputind ti-
pari mai departe carti sflnte in limba romaneasca,
el alcatui din acelemi buchi cirilice alte carti
sfinte, slavonesti.
acestea erail cerute. In Ardeal chiar i par-
Die vecine locuite de Romani, de catre toti aceia
cari priviart introducerea limbii poporane in
slujba ea o usurpare 1 i o fapta de eretic. Dar
mai ales dincolo, in Tara-Romaneasca si Moldova,
unde vechia pravoslavnicie era .Vnuta inaratnic
de archimitropol4I", Vlitdiel i Voevozi, in ve-
chile forme consflOte.
In Moldova, cartile veniati numal de aiurea,

(1) V.Iorga, Pretenaenti domneglin secolul al X V1-lea

p. 10.
 28

ceia ce pare totus,1 ciudat, m6car la intlia pri-

vire, cind se gindes,te cine-va la puternica in-
fluenVä de culturä ce se exercita de peste Nis-
tru. La Munteni, fusese teascuri, In Tirgovi§te,
dar nu mai era de mult cine sa', lucreze cu ele, s,i
slova se va fi risipit, In timpuri putin prielnice
pentru cultura. In Domniile lor tulburate, Mircea
Ciobanul dupä intoarcerea lui din exil, §i Petru
Schiopul n'avuse grija tip'ariturilor. Alt-fel a fost
insa, cind, cu mazilia 1-0 Petru Schiopul, se min-
tui regimul tiranic s,i pe tronul muntean veni
Alexandru-Voda', sntal unei femei evlavioase si
pricepute.
Inca' de la 1568, anul numirii noului Domn,
vedem pe Coresi tipa'rind un Sbornic pentru din-
sill. Il incepu pe la mijlocul lunii Julie, §i Ale-
xandru sosi in taxa' la Inceputul lunii (1).
Cartea fu lucratA si ea in Bra§ov, §i credem di
tipograful nostru n'a pgräsit nici odatä, dacá nu a-
cest ora§, macar Ardealul, unde activitatea lui de
scriitor in tipariti" fu continuata, de fiul silt. Ser-
ban. Ce e drept, in 1573 se cuprind in Socotelile Bra-
sovului ni§te insemnäri privitoare la tiparul roma,-
nese, care ar face s'a" se cread6 inteo intoarcere
a diaconului pribeag, dar sensul adevärat nu (3

(1) Vezi, pentru cronologie, Prefata mea la vol. XI

din Colectia Hurmuzaki.
 29

acel ce ii s'a atribuit, in necunostinta altor men-

tiuni asemAndtoare (1).
La 11 Iunie soseste la Brasov, dupd Socotelile
citate, un popd de la Alexandru-Vodd pentru
tipar". Ceia ce inseamnd ed Domnul avea afaceri
cu tipografia drilled' din Brasov, si nirnie mai
mult. Popa std patru zile i pleacd. in to-amnd,
la 29 Octombre, soseste Vlddica insusi". In stir-
sit, la 12 Decembre se Intätiseazd si e foarte
bine primit diaconul Vlädieti, tipograf", cu aIi
patru, pentru o presd". Diaconul Vlddicai" e
Coresi, fireste, mai ales fiind i tipograf"; cei
patru slut ucenicii" lui, si in 1578, dud tipari
Trioclul slavonese, ne spune InsuT c erail cinci".
El venise pentru o pres'a", adecd se intorsese
din vre-o nandstire ardeleand pentru a incepe
o cornandd si ceruse uneltele ce-i trebuiail ea
s'o indeplineased. Comanda era a Octoihului, care
incepu a se tipiiri in Maid 1574 si fu stirsit, am-
bele volume, In August 1575.
Altd interpretare nu se poate da. VIddica de
care atirrid, diaconul Coresi e acel care venise
cu putin timp innainte In oras. El e identic apoi
eu Vladica românese" ce se porneneste in so-
cotelile Siblialui la 1569-70 (2), en VIddica a-

(1) Vezi locurile de care e vorba, in editia Socote-

lilor ce am dat, in Hurmuzaki, XI.
(2) Hurmuzaki, XI, pp. 806-7.
 30

cestei t,6rI", de care vorbe§te intro scrisoare Lu-

cas Ilirscher, judele Bras,ovului (1), cu Vllidica
venit iar" In 1574, Februar, pentru a merge en
un sol moldovean sá cateriseasc6 un coleg e-
piscopal in Moldova (2).
Resultatul trimiterilor liii Alexandru-Vodil la
Bra§ov fu acesta, c diaconul Coresi se indatori
sa lucreze c6,rtile de nevoie pentru Biserica mun-
teanA. El mai fäcu s aparA ast-fel, in ofi-ce cas
in Ardeal, §i poate une-ori chiar la Brapv, de
unde Saii, care-§1 lAceati i socotelile aláturI
cu iubirea de Dumnezeit, 1-ar fi ras at cu grail
sa-§I exporte definitiv mes,tesygul pe rind ur-
mtoarele crlI slavone: Psaltire, in 7085, un
Triod, in 1578, un Octoih mic la 7086, precum §i
Evanghelia in 7087. S,i numai (Iona eirtl slavo-
romine : cunoscuta si cu prisosintA discutatil
Psaltire din 7085 §i problematica Evanghelie (3)
Categorie de c'artI. sfinte, care ImpAcail traditia
unel limbi sfinte §i nevoia de a se intelege, mit-
car de preot, ce se ceteste.
in Julie 1577 muri Alexandru-Vodd, i cea din
urrn5, lucrare in slavones,te purtind numele lul
Coresi, comandatA de Domn, fu inceputA dupä
moartea lul §i sfirsitä in 1578.
(1) Ibid., p. 656, No. 96.
(2) Ibid., p. 811.
(3) Pentru care v. Bianu §i liodo I. c, pp. 80-1.
 31

Pe la 1580 insa va fi fost nmnit Vladica Ghe-

nadie, i acest prelat, ortodox pe cit ii lasa spi-
ritul sail de impaciuire fata de dorintile celor
mai puternici decit dinsul, facu si el apel la
rnestesugul diaconului Coresi pentru a-si crea
un nume prin tiparitura de carti religioase. Cu
atit mai mult, cu cIt, fara, nici un amestec i farti,
nici o stiinta a episcopului, altii intreprinsese
tiprirea rasplatitoare a cartilor de slujbe pravos-
lavnice, privilegii pentru aceasta de
la guvern (1).
Lui Ghenadie-i facu Intiiti tipograful nostru un
Sbornic, pe care insusi Vladica 11 adunase si care
iesi la lumina In 1580, Noembre, la Sas-Sebes.
in acest Sbornic se pomeniati la sfIr§it eel
patru patriarchi ai lumil, fara a se vorbi nimic
despre Mitropolitul muntean din vecinatate. Cu
totul alt-fel se infatiseaza Cazania din 1581, care
fu data la tipar de alt cineva, dupa ce fusese
consultat insa Ghenadie i ali preoti mai inva-
tati din provincie.
Numita Cazanie era o Intreprindere comer-
ciala a lui Lucas Hirscher, judele brasovean. in
Tirgoviste, el gasise la Mitropolitul Serafim o
Cazanie slavoneasca, pe care o capata Imprumut,

(1) Vreail sa vorbeasa. de Evanghelia din Alba-Iulia,

tiparita de un strain, Diacul Lorint . Bianu i Hodo
p. 75.
 32

Intors acasa, el se sfatui cu capeteniile clerului

roman din Ardeal, care-1 Indemnar s puie s'o
traduc i s'o tipareasca in limba poporului.
Aid trebuie s observam c editarea unei arta'
de invatatura romaneasca, trebuia sa fie privita
bine de ortodoxul cel mai sinititor la inovatii :
in adeva'r, nu era o carte de slujba, ci o carte
de lamurire si lumina, de predica. Vladica ar-
delean In pentru publicarea unei talmaciri, cel
muntean va fi stiut de la inceput de ce era rugat
ad trimeata cartea, i poate c s'a cerut i pa-
rerea Mitropolitului din Moldova. Tipograful Co-
resi era un cunoscator de slavoneste, si mai sco-
sese din sirbie o carte : Psaltirea. Ajutat fiind
si de preotii din ,chei, Ioan, cel Wein, si Miha
cel venit de putin timp de la invalatura, el tra-
duse Cazania (1). Ea se tipari i, dupa ce aparu,
editorul raspindi exemplare, cu obisnuitele ru-
garninti de a fi recomandate credinciosilor, in
Ardeal, in Tara-Romaneasca, i chiar in Mol-

(1) Sfatuitori i poate chiar indrepLare in vechi tra-

duceri care trebuie sà fi fost insa de tot rare, cu
prejudecata ce domnia in potriva intrebuintaril in bi-
serica a limbil populare a avut Coresi i pentru
Psaltire, dar nu i se poate ra'spinge mArturia cd el in
rindul inthia a lucrat la aceste versiuni. Datarea si to-
pografia pe basa fenomenelor unel limbi cu putine
monurnente literare nu pot fi nici odath foarte precise
Cf Sulica, art. citat.
 33

dova (1). Una din scrisorile acestea ni s'a pAstrat,

si In ea Hirscher spune ca-I iese cheltuiala prin
cumpärAturile fAcute In principate (2).

As crede el gioartea lui Coresi s'a Intimplat

in acest an 1581, cAci in 1582 vedem pe flul
sthl, diaconul erban", lucrind, Impreunl cu un
diac Marion", la o carte, care ni dezvglueste in
ce stare se afla, pe cind pgstoria Ghenadie asu-
pra preotilor drept-credinciosl, ceialalta episcopie,
superintendenta acelor dintre clericii si credin-
ciosiI romanI, cari se induplecase a primi Re-
forma.
Vedem pe un al doilea Tordasi, Mihai, acesta
episcop ales de sob or, dupg norma calvinA : alesil
piscopul Romanilor In Ardeal". El declarA cg a
simt,it lipsa de ScripturA bisericeasc5, In roma-
neste si s'a gindit s'ail ImbogtiteascA poporul
cu asemenea dartul. A ales, ca inceput, Palia.
Dar, fiind, se pare, om InvAat, n'a fticut ca SasiI
din Brasov, ci a pregUit cu muncA o editie cri-
tica, IntrebuintInd pentru aceasta originate In
limba jidoveascA si greceasca" si sIrbeascI". i pen-
tru aceasta a luat drept colaboratorI, nu doI
(1) Pentru care se va fi facut o editie deosebitt, cu-
prinzind numele respectivului Mitropolit si Domn,
precum avem altele cu numele celor din Tara-Roma-
neaset.
(2) Hurmuzaki, XI, p. 656, No. .96.
3
 34

preoti, mai mult saü mai putin obscuri, cum

Meuse Coresi, omul lui Ghenadie, ci pe un pre-
dicator din Caransebes, pe un dascal de da's-
cillie" din Sebes, pe un alt predicator, din Lugos,
si pe un protopop alt element noil, venit
din Reforma (1)de la Huniedoara : Stefan Herce,
Efrem Moan, Moise Pestisel i popa Achirie.
E caracteristic faptul di, data aceasta, chel-
ciugul" II poartA un nobil maghiar, a csarui viati
a fost mult amestecatA cu a Românilor din prin-
cipate si care a fost mai tIrzig un fel de tutor
militar al MI Aron-Vodá. Geszty Ferencz era
atot puternic la OrAstie, si de aceia s'a i tipgrit
aici cartea.
Sprijinul Statului se dusese deci, si Biserica
romAneascA reformata ajunsese sh" tr6iascg, o
viat6 precar i clandestinA, in umbra unui Calvin
prietenos, plin de evlavie i darnic cu averea
sa. Geszty promisese s editeze i alte" cArti,
facindu-se astfel un fel de biblioteed religioas
pentru calvinisati, si mai filgAduise ajutor i alti
oameni buni".
Dar mai mult decit atita nu se facu. Biblio-
teca deci se opri pe loc. CInd al doilea Tordasi
disparu, Sigismund Bathory, noul principe, numi
pe un anume Spiridon,In 1585. Dar, in acelasl an,

(1) Cf. insa actul, indoielnic, din 1526 : protopop ro-

man la 1526 ; in Cipariu, Ade ci fragmente, p. 72.
 35

el trebuia s'a confirme ca VradicA, al Romhnilor

ortodoxY pe Schivnicul Joan, egumen de la Pri-
slop.
Acesta era sg organiseze durabil Biserica ro-
m'an5, din Ardeal, cAreia Mihai Viteazul II d'adu,
cum vom vedea IndatA, ceia ce n'aveap'an'a acum:
un titlu, o dependentA ierarchicA si o resedintA,
intemeind, odath ," cu biserica, si Scaunul Mitropo-
litan din BAlgrad sail Alba-Iulia, pe care nu 1-am
gilsit pAnA aid si care nici nu se poate gAsi.

Se pare di Sigismund isi inchipuia ch" VIddica

Joan se tine de partisanii calvinisgrii, si de aceea
II va fi dat titlul, cu care-1 numeste Ina in
1595 (1), de VIAdic 5. al s'aboarelor românesti. in
Ardeal, cum si IntrA alte pArti a terei noastre,
Ardealului". Se afirm4" chiar di actul de nu-
mire 11 intituleazA superintendent", ca pe epis-
copii oficiali de supt Ioan Sigismund (2).
Insg Joan era un bun pravoslavnic. Ca de un
ortodox fierbinte isi aminteste de el traditia din
Prislop, unde trgi in schimnicie, IndreptInd pe

(1) Vezi rnal departe.

(2) Boros, art. citat, dupai istoricul maghiar Márki,
care intrebuinteazá Liber Regius din Pesta. Mind in
acest oras, as fi putut extrage actele relative la Biserica
noasträ din volumele de privilegii ardelene, dacä as
fi avut de gind atunci sii-mi incep studiile Inca din
 3

frati la viata sfintil (1). MAnAstirea aceasta chiar,

unde nu mai §tim s fi fost episcopi innainte,
des,i era potrivia pentru o residentA vilidiceascd,
II datoria prefacerea din noil §i ImbogAirea
unei Domnite muntene, Zamfira, fiica Jul Moise-_
Vodä, c5Atorita totu0 in Ardeal cu lArbatI de
alta lege (2). in sfir§it, din Socotelile Brwvului
afFam c'a in 1585, dup6 numirea sa de principe,
Ioan din Prislop merse in Tara-Romaneasc5, pen-
tru a primi hirotonirea de la archimitropoli-
tul" local. La 20 Martie, i se dgduse actul de
numire de la Sigismund, iar la 18 August se
intorcea la Bra§ov Vradica, ce a fost in Tara, Ro-
mâneascl pentru a fi hirotonisit acolo" (3). Ii mai
vedem fitcind o calgtorie peste munti la 1586 (4).
Judecind pe Mihai Viteazul, dupa' aceia earl.
11 acordail marl planuri de cuget6tor politic su-
perior, s'a egzut poate in grepla opusä de a-i
refusa ori-ce Intelegere pentru interese politice
veacul al XVI-lea. Rdmine acum ca alt Roman aflator
in Pesta sa aduct acest serviciil, putin obositor, de
altmintrelea, istoriei poporului nostru.
(1) Vezi Iorga, Ist. lit. rom., II, dupa plingerea in
versuri a calugärilor din Prislop, dupa Unire.
(2) Hurmuzaki, XI, pp. xLvIII si n. 8, 638 n. 2, 854
n 2; Doc. Bistrirei, I, p. mu.
(3) Hurmuzaki, XI, p. 830.
(4) Socotelile Brafovului, in Hurmuzaki, XI, p. 832.
Cf. p. 840.
 37

mai marl si mai departate, numai me-

ritul de a deslega cu tgisul sabiei imprejurgrile
incurcate. Deunazi tipariam un loc dintr'un do-
cument muntean in care se arata cum cuceri-
torul Ardealului, stapinitorul unei parti din co-
mitatele exterioare, pe earl le reclama in intre-
gime, a luat cu sine pre pcirintele archimandri-
tul Serghie de aici de la Tismeana, de 1-ctil pus
episcop in sfcinta episcupie ce sd chiamd Mun-
each:1,, in Teara Ungureascd" (I).
Mihai avea deci oare-cari ginduri de organi-
satie, anume planuri de politica religioasa, care
poate fi privit i ca nationala, cind aducea un
staret muntean in Scaunul episcopilor, ruteni
ping &tuna, ai Maramuresului, locuit de o nu-
meroasa populatie româneasca. in Ardeal e lim-
pede ea a facut acelasi lucru. A dat adeca Ro-
manilor sl de-o-cam-data un archiepiscop, un
adevarat Mitropolit, residind in capitala provin-
ciei, in preajma Craiului", pe care el, Mihai, 11
visa Roman, din singele sat.
Asernenea intentii de sprijinire a Bisericii ar-
delene, de statornicire a unei leggturi intre dinsa
i cea munteang, le argtase el si mai de'nnainte.
Pinä la dinsuI, episcopii ardeleni se intimping
fa'cind calatoria de consacrare in Tara-Roma-
neasca, precum a facut Eftimie, cel numit din

(1) Cony. literare, 1901, p. 811.

 38

Ipec, In 1573 (1). Apoi, prin tipariturile facute de

Coresi pentru tarile rornanesti de la Nordul si Sudul
Carpatilor de o potriva, mai' ales prin publicarea
Cazaniel destinate tuturor celor trel tarl: Ar-
dealul, Tara-Romaneasca si Moldova, un inceput-
de legatura se facuse, fail a mai pomeni fap-
tul, foarte insemnat, ca o buna parte din clericil
ardeleni se formase pentru misiunea lor in princi-
pate. Prefata Cazaniei numeste pe Vladica arde-
lean Ghenadie: mitropolit" si archiepiscop", dar
in schimb cinsteste pe cel din Tirgoviste, Se-
rafim, cu titlul, superior, de archimitropolit".

Supunerea Bisericli ardelene, ce se afla pe

calea organisdrfl, care cea munteana, organi-
sata de mult, se afla In sensul desvoltaril celei
d'IntIia. De aceea era natural ca atunci cind
Mihal trimise la Sigismund, pentru a incheia
un tratat de alianta politica, o ambasada, din
care faceail parte si eel trei episcopl ai sal, el
sa se fi gindit si la asemenea hicruri. In lega-
tura sa din Maiti 1595 cu Ardealul, articolul ce
priveste libertatea de cult a Tarii-Romanesti,
articol care corespunde altuia din legatura Mol-
dovel cu Ardealul, are si un adaus, care nu se
afla dincolo: Si toate bisericile rornamesti care

(1) Socotelile Brwovului, anul 1573, la inceput, in

Hurmuzaki, XI.
 39

slat in tinutul Crain lui vor fi supt judecata si

despusul archiepiscopului din Tirgoviste, potri-
vit cu dreptul bisericesc i orInduiala acelei trul
muntene, si-si vor avea [atunci] veniturile obis-
nuite" (1).
Iar peste citeva zile, in lunie, Sigismund, duprt
stáruintele acelorasI soli muntenI, Med indoiala",
int Aria lui Than episcopul dreptul de a-si culege
florinul pe an de la tot,1 poplI romanestI supt
puterea WI" (2).

Clnd Mihai veni in Ardeal ca luptgtor si r5.-

mase ca stapin, Intilnim de citeva orl lingI
dinsul un Vladica", in care as, vedea mai bu-
curos pe Ioan din Prislop, Vradica" prin exce-
lentg pentru Brasoveni carI ne dail aceastA stire,
(leek pe cel din Tirnova, un Grec (3). Pentru
Vladica Ioan In Miltg Mihai, spre marea indig-
nare a catolicilor spnijiniT pIn atunci de Ba-

(11 Omnes etiam ecclesiae valachales in ditionibus

Suae Serenitatis existentes erunt sub iurisdictione vel
dispositione archiepiscopi tergovistiensis, iuxta cede-
siastici iuris et ordinis ilius regni dispositionem, pro-
ventusque suos solitos et ordinarios percipere pote-
runt. Hurmuzaki, HD, p. 212. Cf. ibid., p. 474.
(2) Sincai, la anul 1596.
(3) Cf Socotelile Brasovubli, in Hurmuzaki, XI, pp.
840-2 si Iorga, Documente despre Petru Sehiopul qi
JJiiha Viteazul, p. 26; Socotelile Sibiului, p. 21.
 40

thorestl, o Mitropolie valaha", in capitala chiar

a tarii, linga locuinta lui Napragy, episcopul la-
tin al Transilvaniei (1). Ping, tirziii se pastra in
Muntenia amintirea ea Mihal-Voda, pa, vreame
eind ail fost Craia Inteacea parte de loc", a inal-
tat biserica archiepiscopala. $i laras1 pina tirziii,
adeca pIna la Unire, care rupse legatura ierar-
chica dintre Scaunul din Balgrad si cel muntean,
aceasta biserica, a celor trei Arhangheli, se bu-
cura de ocrotirea deosebitä si de subsidiile Dom-
nilor muntenl, urmasil intemeietoruhil.
Chipurile sfintilor Arhangheli, Mihail, patronul
ctitoruldi, Gavriil si Rafail, se afla tot-de-auna
pe pecetea Mitropolitilor ardelea Dipticul ofi-
cial, care da, dupa pomelnice, numele tuturor
pastorilor archiepiscoparf, prin urmare isvorul de
capetenie pentru stabilirea seriei acestor pre-
latj (2), incepe en numele lui Joan. Cirja de ar-

(1) Plingeri in acest sens se cuprind intr'un act i-

nedit, aflätor in Arch. de RA.zboiii din Viena si care
va aphrea in colectia mea de documente : Studg si Do-
cumente cu privire la istoria Romdnilor, IV.
(2) Dipticul era la Bias odinioarã; Petru Maior, 1St.
besearicii Rom., p. 159; Moise Dragos, in Ciparlii, 1. c ,
p. 43 de unde 1-a luat Sincal si I-a dat Bibliotecei din
Pesta; .incal, III, p. 130. 0 editie a dat-o d. N. Densu-
sianu, in Analele AcademieiRomdne, ser. II, II, sect.
1, p. 192. 0 alta, pe basa manuscriptului, aflátor asfazi
in Bibl. Museului National din Budapesta, in lorga,
Studii si documente, IV.
 41

gint a Mitropolitdlor, facutil din porunca WI Mihal-

Vodd, purta numele WI. Ioan (1). in fine, de la
Mihal vine, fill indoiald, corespunzInd situatieli
§i aspiratiilor sale §i resumInd in ace1a§1 timp
tot trecutul nesigur s,i rdtdcitor al episcopiel"
ardelene, titlul cel noil mitropolitan, purtat de
Viddicil secoluldi al XVII-lea: Arhiepiscop §i
Mitropolit sfintei. MitropoliT a Belgradului, al
Vadulia, al Silva§uluI, al Fdgdras,ulul, al Mara-
mord§uluil §i al episcopilor din Tara Ungureascd
iproci" (2).
SIrghie din Maramure§ fu deci sufragan al
lui Joan de Belgrad, iar acesta al lui Eftimie de
Tirgoviste, in Cilia" lig Mihai-Vodil.

Prin urmare, apare limpede, in potriva ilusi-

ilor mdgulitoare ale noastre §i ilusiilor du§md-
noase ale altora, cd primul archiepiscop de Alba-
Julia a fost Joan de Prislop §i cd acesta nu trecu
de la situatia de Vlddicd al sdboarelor romfine§tY
in Ardeal" la aceea de Mitropolit decit multu-
mita, cuceririi lui Mihai.
A§a in cit, in lumea faptelor, §i nu a ideale-
lor sail inrIuririlor, aceasta rdmase din glorioasa
vijelie rdsboinicd de acum trei sute de aril, care
rdsturnd dureroase hotare : noua Mitropolie a

(1) Cipariii, 1. c., p. xiv.

2) In prefata Molitvelnicului din 16 9.
 42

Romanilor din Ardeal si partile vecine, gruparea

tuturor fratilor de acolo in jurul acestril centru
§i legarea acestuia cu Biserica munteada.
Ceea-ce pentru un popor supus strilinului, nu
inseamna putin. Din unitatea religioasa resulta
pe atunci unitatea de cultura, §i din aceasta
poate sa vie astazI, in imprejurari ce nu se pot
prevedea, unitatea

* *

Ca'derea dorninatdei lui Mihai Viteazul nu va

fi fost priincioasa nici pentru primul titular al
Scaunuldi archiepiscopal din Alba-Iulia, Vl Mica
Than. De dinsul nu mai allam nimic dupa aceasta,
pe cInd episcopul roman din Muncachl funcio-
neaz i mai departe, ping in 1606 tocrnai (I).
In mijloc II framIntarilor politice de pe acel
timp, nu era cum sa, se inchege mai bine aceasta,
nousa fundatie Muth' in folosul unui popor care,
politicete, nu insemna nirnic In aceste lupte
dintre Nenttl i Unguri, pentru supunerea catre
Imparatul sail viata deosebita, supt principii
maghlari, de sine cirmuitorli, aT Ardealuldi. A-
paritda din nog a WI' Sigismund Bathory, in
1601 2, nu se poate numi o domnie. Iar, cind
Basta IV wza o§teniI in provincie, el se gindea

(1) Basilovits, /. c., pp. 42-7.

 43

la ocrotirea unei singure legi, care era si a lui

si a Imparatului sail, cultul catolic.
Boerul muntean, de singe basarabesc, care iz-
buti a capete mostenirea munteana a lui Mihai
devenind din S, erban Radu-Voda, era inzestrat,
de sigur, cu vitejie si iubea stapinirea, dar ambiVa
lui n'avea aripi spre cucerire. El intra in Ardeal
la 1603, batu pe Ungurfl rasculaV, le ucise re-
gala" capetenie, Moise Szacely, dar el se intoarse
irnediat innapoi, ca unul ce nu credea ca are peste
munti alta sarcina de indeplinit.
Mai era pe vremea aceasta la biserica din
Balgrad archiepiscopul Joan? Ceia ce stim, e dr
Voevodul fu chemat din taxa lui, in numele Sa-
silor credinciosi Cesarului german, nu de vre-un
Vladica, ci numai de protopopul brasovean, pa-
rintele Mihai". i acesta nu venia din partea
Romanilor, cum am spus, ci numai dupa porunca
cinstitulul Sfat" al orasului ail (1).
S'ar putea insd ca in 1604, anul cind Radu se
intilni la Brasov cu patronul si epitropul sail
Basta, o meatiune a V1M1cai ardelean sa fie
cuprinsa in Socotelile Brasovului. Intrevederea
Domnului cu generalul se facu in Martie. In luna
precedenta, un Vladica sosia cu oare-care sulfa.
de la Curtea imperiala : acesta nu poate fi al
Ardealului, ci poate unul care conspira in Mol-

(1) Stinghe, o. c., p. 5.

 44

dova contra lui Ieremia-Vodä (1). in Martie Inca,

indata dupa ce trecu muntil Innapoi, Radu tri-
mise la Brasov, ca prins, un alt Vladica, ce se
Meuse vinovat de rascoala In potriva lui, poate
Eftimie, al Tarii-Romanesti odinioara. Deosebit
de acestia e un al treilea, Vlildica ce fusese In
Moldova" si care revenea in cetate la 20 Mart-
Dar, daca e unul de Alba-Iulia, nu i se da nu-
mele.
In 1606, Radu-Voda serba o nunta, si el chema
la dinsa pe un preot din Brasov, care, insurIn-
du-se, trecuse insa intro rindurile mirenilor,
popa Balea. (2) Pe atunci insa era un episcop
roman peste munti. Cronica bisericii din clieiti,
redactata mult mai tirzih, dar dupa uncle In-
semnari contemporane (3), pomeneste scoaterea
unui preot local, de origine din Tara-Romaneasca,
de catre ierarchul ardelean si superiorul lui din
Tirgoviste. Luca, acesta din urma, iar cel din-
tilt'', Teoctist.
Pe Teoctist II stie si pomelnicul bisericii me-
tropolitane. El vine acolo indata dupa loan si se
spune despre el, In fata numelui sail, ca ail
facut o craja de argintil". Fara a sti mai mult

(1) Cf. Socotelile Brasovului i Prefata mea la Stu-

dil si documente, IV; supt presä
(2) Socotelile Brasovului i Stinghe, p 4.
(3) Iorga, 1st. literaturii romdne, II, p. 155.
 45

decit aceste doua izvoare, Cipariü Ii punea (1)

'nitre 1605 si 1609. El a fost deci al doilea archi-
episcop belgradean.

Cind ii gásirn la acest an sigur, 1606, situatia

politica se schimbase in Ardeal. In potriva guver-
nului strain se ridicase batrinul magnat Bocskay,
si invinsese. El era principe al Ardealului si in-
cheiase, in lulie 1605, un tratat cu Radu-Voda.
Ceva mai tirzili in sfirsit, la 13 Martie 1606, intra
in Brasov der wallachisch Vladica", episcopul
romitnese din, Ardeal (2). Stim de ce acuma : ca
sh scoata, cu invoirea WI' Luca, pe popa Nea-
goslav cel sumet," (3).
Poate chiar c Teoctist Ii datoria numirea
liii Bocskay. in adevar, in suita lui Basta se afla
un episcop romtmesc : un om mic, en parul
lung, care avea MCA intrargintita", ceia ce in-
seamna toiag. El fu vazut la Cluj, dar, and iz-
bucni revolta, el crezu de datoria lui s contribue
la potolirea ei, luptind in Wile imparatesti. Fu
unul din asediatii de la Satu-Mare, unde facu
minuni de vitejie. Ad prins un palos nemtesc
in amindoao miinile i, incatro da, multi cildeail

(1) Acte i fragmente, p.

(2) Socotelile Brapvultti.
(3) El e poate i acel ein Vladica" ce apare in Brwv,
dupd Socoteli, Inca. la 22 Iunie 1605, earn pe vremea
negocierilor cu Domnul muntean.
 46

de mina 11.11 ; nici da in zddar, ci totdeauna ne-

meria ; mai pre urma 1-ad impuscat tocmai prin
i asa ail murit" (1).
mijloc ;
Bocskay muri peste cite-va luni, i dieta Ar-
dealului alese, in Februarie 1607, pe Sigismund
RdkOczy, si el un eretic". Ereticul" cel-l'alt
nu se amestecase in afacerile Bisericil rornâne
din posesiunile sale. Acesta numi, IntImplindu-se
probabil sa' moard Teoctist, pe superintendentul
Spiridon de odinioard, care dispdruse clt-va timp.
El fu numit din noil la 23 Iunie 1607, cu toata
prietenia legatd cu Muntenii, i ni se spune ca
el functiona Inca' la 29 Aprilie 1608 (2).
Pe vremea cind Spiridon cauta s'd se impuie, in-
tllnim, la 1608, si pe un Sava episcopul. Dar a-
cesta nu mai poate incurca astazi cercetdrile,
cad s'a dovedit cu prisosint,a, de canonicul Boros,
cd el n'avea nimic a face cu Ardealul, ci era
unul dintee episcopii ce pdstoriail sate roma,
nesti i sirbesti" in partile temesene, residind, cum
se intimpla, la Indti, la Lipova, etc. (3).

(1) Sincai, la a. 1605; dupd un anonim, in Colectia

Hevenesi. Volumul care-I cuprindea lipseste din Co-
ce se pdstreazd astdzi in Biblioteca Universitatii
din Pesta. Se and, numai cite-va fol risipite.
(2) Boros, art. citat. dupd Mdrki, care intrebuinteazd
registrele de diplorne ale Cancelariel ardelene.
(3) Art. citat i seria de at uncle din Unirea pe 1894,
p. 189 si urm.
 47

Biserica ortodox 5. n'a recunoscut InsA, pe Spi-

ridon, care a cirmuit in adevgr In Ardeal. 0
cirmuire care n'a durat prea mult, cAcl, RakOczy
abdicind, pe tronul, rgmas liber, al principilor
regali, se sui, In 1608, un catolic, Gabriel Báthory.
Supt stApInirea lui, care tinu piniti in 1613,
nu stim eine a fost archiepiscopul romfinesc de
Alba-Julia. El Il pomeneste totusI pe acest VM-
did. al RomAnilor, carele lAcuieste in gallgrad",
in actul prin care, la 9 Iunie 1609, el scuteste
pe preotfl romAnesti de tirania domnilor", ce-i
puneail la lucru de iobagi si le impiedicati str4-
mutarea din satul de unde erati originari (1).

La detronarea i moartea mY Bathory, cel din

urma din neamul sAd, se Impliniail doi-spre-zece
ani de la ucid ere a WI Mihai Viteazul, doi-spre-zece
ani In cursul singeros al csa'rora Ardealul, atacat
de dusmani sail alergind dup6 dInii cInd nu ye-
neati el', nu cunoscu ce e odihna si siguranta.
In 1613, Turcil, impreun6," cu carI venial amin-
doI Domnii romini, stabilira in Scaunul provin-
ciei pe Bethlen, un om de intelepciune cumpilnit&
care Om potrivit s intemeieze o dinastie.
(1) incai, II, pp. 501-6; dupà o tipáritura, neeu-
noscutd alt-fel, din 4653; in latineste, la Fiedler, Die
Union der Walachen in Siebenbürg en, in Sitzungsbe-
richte der wiener Alcademie, phil.-hist. Abtheilung,
XXVII, 1858, p. 350 (n'arn avut lucrarea la indfimin6).
 48

Una din basele politicei acestuia era zelul

pentru Reforma, pe care o represinta si aiurea
decit acasa la dInsul. Timpul superintendentilor se
Intoarse, prin urmare, aducind falsificarI de dogma,
purificare cu de-a sila a credintiI, alegerea, e,
vitropisirea si indreptarea episcopilor de catre
principele calvin si capul Bisericii lut Lui Beth len
trebue sa i se pue In seama asezarea Vladical
Dosoftei In fruntea popilor sag, dupa termino-
logia noua, pastorilor" românI din provincie.
Din cele ce a facut Beth len si Mitropolitul WI,
stim numai doua lucrurl, care se Impaca intro
ele si ail fost adese oil repetate, amindoud. in
1624, preotii romaril fired scutig cu desavIrsire
de dijrna grinelor si a vitelor (1). Iar, la 4 Iulie
1627, Vladica lua o serie de milsuri, impreund
cu tot saborul sail", pentru a-s1 invata clerul
cum trebuiaste a tinea leagea lui Dumnez ail pren-
tru ispäsenie sufletuluV. Se hotaria in ele di
preotul va purta numai de cit haine lungi pand
la glesne", ceia ce e numai moral, decent, dar,
pe linga aceasta, si altele ca aceasta, pedeapsa
pentru cel carele nu va sti de 'nteles", ceia ce
e impunerea limbii vulgare, deci calvinesc (2).
(1) Fiedler, 1. c., p. 366 ; citat in Hurmuzaki, Frag-
mente, II, p. 5.
(2) Mdsurile le-a descoperit pe o veche carte de slujbd
Petru Maior si le-a tipdrit, iar, dupd el, Cipariii, Acte
fis fragm., p. 150 si urm.
 49

Cam atita stim despre Dosoftei, care trebue

sit fie Vradica ce se intimpind §i la Brasov Inc
din 1615 (1), unde apare de doud ori in acest
an, la 30 August i 7 Noembre, i prime§te
damn Ii mai vedem odatd, ca Vradied de Bel-
grad §i a toatá tara" in mdsurile citate se
intituleazd numal Vlddicd de BdIgrad" recla-
mind de la sate dajdea, poclonul de un florin,
dupd porunca CraiuluI, veniturile de la osfe§tanii
si gloabe, de la VIddica Eftimie incoace" (2).

In Noembre 1630, dupd un scurt interegn, o

and personalitate capabi1 d. dobindia prin alegere
Ardealul : Gheorghe RdkOczy, ruda principelui
din 1607. Politica lui, care-i Pam o mare faimd
in Europa, se rdzima, ca §i a lui Bethlen, pe na-
tionalism unguresc i pe calvinism intransigent.
Mai mult decit acesta, el inriuri purtarea Vla-
dicilor romane§ti pe care-I priveghia necontenit,
aruncindu-I §i schimbindu-I dupa voe. La dreptul
vorbind, nici el, niei tlu i urmasul lui, en care
se incheie aceasta erg de neatirnare §i putere,
nu recunoscura legea deosebita a iobagilor, ci o
privird mai mult ca un provisorat, ce trebuia
scurtat dupd putint.d.
RdlcOczy cel dintiifi a apucat pe urmasul lui

(1) Socotellie ora§u1u1.

(2) Iorga, Doc. din Bistrifa, II, p. 4, n-le 163-4.
4
 50

TeOctist in lista din Mitropolia de la BAlgrad,

pe Ghenadie, care, ne spune principele, se nu-
mia IntIiü Gheorghe Bradi" sail Brad (1).
Cad, la 4 Decembre 1628 inert, chir Ghenadie,
din Scaunul Belgradului, al Vadului i Oradiei-
Mari i Satului-Mare, si a toata tara Ardealului",
intAria pe un protopop Mane din Huniedoara (2).
Despre dinsul maT tim ea' a avut ca delegat in
partile din sus ale tarii. pe chipul vradicesc"
Than (3) si c, multumind pe principe, a murit in
Scaun. Supunerea liii aduse acordarea unui non
privilegin pentru ascultiitoril preoti, la 9 Aprilie
1638 (4).

Pe cind el conducea Biserica ardeleann, o noun

miscare culturaln" se incepea in Tara-Romitineascn,
odata cu statornicirea unei Domnii puternice
depArtarea atentiei Turcilor de la afacerile du-
ndrene. La Cimpulung, in msangstirea ortodoxil,
apoi la Govora i iardsi la Cimpulung, mesteri
veniti de peste Dunnre i Nistru prinser6 iar
a scrie" cu tiparul cri slavonesti i romnesti.
Unul din ucenicii lor trecu in Ardeal pe vre-
mea JuT Ghenadie i, multAmitá emigrAril. acestul:

(1) Actul pentru numirea lui tefan, in Petru Maior,

1st. bis., p. 72 si urm., nota; reprodus si in Cipariu, o. c.
(2) Cipariii, 1. c., pp. 253-4.
(3) Doc. Bistr., I, p. 43, No 58.
(4) Hurmuzaki, Fragments, II. p. 5.
 51

dascnipopaDobre", putu s'.1 inceap5, archimitro-

politul" nostru tiparul Cazaniei din BAlgrad, care
iesi dupg moartea WI numai.
La 22 Martie 1639, Vradica din Alba-Iulia"
vine la Brasov (1). In postul anului 1640, cind
apAru la Govora Pravda, din care o editie anume
era destinatA pentru Ardeal, Ghenadie se alla
Inca in viatg, dar el muri in Septembre urm5.-
tor, chiar la inceput (2).
Dipticul mentioneazil acum trei VradicI, pe
cari. nu-I cunoastem din lid o altg, parte, dar
carI trebuie sA fi pästorit, de si putind vreme:
un intlitt Teofil, un Stefan I-Iti si un Gherasim.
Ei nu vor fi pfacut lui 116.1cOczy, care trece
asupra lor si vorbeste numai de Ilie, In c5,1u-
ggrie Iorest, din care face urmasul luI Gheorghe
Brad, numindu-1 superintendent al tuturor bi-
sericilor din Ardeal ce observä rituri grecesti,
s1rbestI si romamestl." Cum se vede, nu lege, ci
rituri, §i românestI" la urmA (3).
Moartea lui Ghenadie dAdea prilej lui 116,1cOczy
s-s.1 aleag4 un Mitropolit dup5, placul s'ail, care
sá se si1easc6 in chip credincios pentru prefa-
(1) Socotelile Brasovului, reg. inedit 1639-42 : 22
Martii. Kompt der Wledika von Weysemburp. Servii
lui acolo la 5 August
(2) Cipariil, 1. c , p. 7. Vezi si in aceste cercetdri, mai
departe.
(3) Actul pentru numirea lui Stefan.
 52

cerea legil dup6, voia stápInului. La 4 Septembre,

superintendentul calvin anunta principelui ch
Biserica romilneascd a rAmas WA,' pastor si sa-
tuia sh," se aleagg, acum un orn cuminte." Pen-
tru ca intelepciunea lui sg, nu rgtAceascA nicI
odatá, trebuie Ins6 un indreptar, si de aceia a-
lesul Craiului" fu pus s'a jure unele puncte" si
conditil", oare-care lucruri ce i-ail fost pros-
e]. ise." Era inceputul jalnicei cariere a lui Io-
rest.
Ca la totI ierarchil ardeleni din aceste timpuri,
situatia lui e ambigua', de ortodoxie suspectA si
de eresie sfioasd. Dupl ce iscMi si jurä clt i se
ceru, el merse, ca predecesorii sAI cu adevgrat
pravoslavnicl, s'a fie hirotonisit la Munteni, de la
carI, din tail, se intorcea in Brasov cu o suitä
de nou 5. persoane, la 9 Noembre 1640 (1) Dar
tot el fu acela care, duOintoarcerea-1 innapoi, bid
asuprAil o grea vinovalie fatA de dogma Bisericii
räsAritene, fasIncl s'5, se tip6reasca la resedinta-i
din Alba-Iulia acea cArtalue mica" anume Ca-
tihismul crestinesc", care stirni o mare revoltä

(1) Socotelile Brasovului, partea ineditä : cDen 9 Nov.

kam aussm Land der Wladicka, selb '10 Personen.,
Cf. ibid., la data de 7 Iulie 1641: Den 7 Julij kain der
wallachische Wledicka von Fogaras La aceia de 23
Mart 1642: Den 23 Martii zu Mittag schiken dem wal-
lachischen Wledika .
 53

printredrept-credinciosji de dincoace de munti (1).

TipArirea Catechismului era Ins'a mai u§oar'a
decit fAspindirea, adoptarea lui, §i aceasta era
intlia oarA cind Calvinil intrebuintaii acest mij-
loc de convertire. Experienta cu Catechismul lu-
teran din 1544 nu isbutise. i, llind-c`a nu isbuti
nici aceasta, cu vina Mitropolitului sail färg, el
II pierdu Scaunul §i-§i terminA intr'un chip ru-
sinos rastoria dAruitA de guvern.
Scoaterea lui Iorest e menOonat'a cu oare-care
am'anunte in actul principelui pentru numirea
clericului care-1 succed6. Preoti romani s'ar fi
gilsit carT s'a-1 pireasc6 pentru relele lui purtári,
pentru nefandae vitae maculae," pentru des-
frifi §i abusuri. Guvernul nu interveni direct in
potriva acestui instrument puVn ascultator al
politicii lui religioase, ci lucrsa pIn5, la sfigit
prin nemultumitii pe care-1 descoperise §i in-
demnase la pirä. Se tInu un sobor, o adunare
obs,teascA a tuturor protopopilor §i pastorilor
romanI de riturile grec si sirbesc", §i, observin-
du-se toate formele, se ascultarA marturi, se re-
dactar5, protocoale §i se hotgri, pe temeiul lor,

(1) Data nu poate fi de cit 1642. In 4640, Iorest fu

nurnit si petrecu restul anului in calatoria de confir-
matie. In 1641 ar fi prea timpuriti pentru caderea lui
Iorest, care se intimpld in 1643, dupd toatä probabi-
litatea din causa neacceptdrii sincere a Catechismului
eretic.
 54

caterisirea nevrednicului, §i mai ales nefolosito-

rului V1dic. Necrezindu-1 potrivit m'acar pentru
o parohie de simplu preot, membrii soborului de
easturnare iT adur`a ierarchul In mina puterii
civile, spre mustrare §i pedeaps6 (1).
Ce a fitut magistratul" cu popa" vinovat
nu ne spune actul Craiului", dar putem afla
din povestirea unuI cronicar sas contemporan (2).
Cu toate c Iorest fusese sprijinit la vremea lui
de MateI-VodA, pe atunci, 1n 1643, bunul aliat al
principelui ardelean (3), cu toate ci in timpuri
el era deprins a vorbi cu incredere de trecerea
ce avea la Craiul" (4), Mitropolitul depus tre-
bui s sufere o crudá §i injositoare pedeaps6.
Se vorbea prin orar, intre straini, de bAtaia cu
vergi a c51ueiruldi valach", de ruinosul trecut
t are-I meritase aceastA osind6, de comorile pe
tare le .$,tia ascunse §i le destginui pentru a
saipa de chinuri (5).
Trebuia acum WA se aleagg tin alt superin-

(1) Actul in P. Maior, 1. C.

(2) Krauss, editat in Fontes rerum Austriacarum.
Scriptores; I, pp. 131-2. Citat de $incai la a. 1638, in
forma, supt care e cuprins in Analele lui Hermann. Cf.
Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, ed. Trausch, II,
p. 15.
(3) Aceiasi Cronid. shseascA.
(4) Doc. Bistrifel, I, p. 76, No. 102.
(5) Cronica citatä.
 F,5

tendent sail, cum II zice poporul, Vladica,". Pentru

aceasta se urma practica obisnuitA a Calvinilor,
fax% nici o schimbare. Alesul, Stefan Simon,
Vladica de Belgrad si a toat'a tara Ardealului" (1),
fost paroh de Alba-Iulia i cunoscut, prin ur-
mare, la Curte, II datori local in rindul IntIiit
alegerii soborului, apoi intaririi lui ItakOczy, a-
dus la aceasta de stáruintile, adica' de asigura-
rile, episcopului sail ortodox" Gelei, Calvinul.
Se poate afirma (2) ca" acest Vladica n'a trecut
muntii pentru a fi hirotonisit in TIrgoviste de
efiI Bisericii muntene.
Aceasta era o inovatie. A doua fu clesbinarea
diocesei. Stefan nu fu numit In adevar peste
atita cuprins de tail, cIta si-o atribue el in ti-
tlu, identic cu cel vechici. Inca din 1642, lid-
kOczy se ocupa de un noü vla'dica roman", a-
nume Mi1oviiü, recomandindu-I s intrebuinteze
in cercul administratiei lui limba poporului (3).
Avem a face cu un protopop roman trecut pe
deplin, fir nici o reserva dogmaticA, la legea
reformata. De acestia mai erail i aliT, ca Petru
din Ciuciü, mentionat la 1648, sati ca Petrascu
din Maramures, de care se vorbeste in 1652. Ei
(1) Titlul ce si-1 iea intr'o scrisoare din 2 Decembre
1648, in Studiile $i doeumentele mele, IV.
(2) De si ne lipsesc Socotelile Brasovu1u1 pentru a-
nul 1643.
(3) Born art. din numdrul jubilar, dupd Mdrki.
 56

erail supusi direct superintendentului ungur si

n'aveail nimic a face cu Vladicia ortodoxa (1).
De aceia, Gelei 10 reserva lusi ins41, aparIn-
du-le de orl-ce amestec din partea acelui ce mai
represinta Inca, off- cit de indulcit, religia veche,
parochiile si protopopiile complect cucerite, din
Alamor, Orastie, Hateg, Uniedoara, Ilia, Cris, §i
taxa Fagarmului. Ce-I ramlnea lui Stefan, se
specifica anume : comitatele de Alba, Crasna,
Solnocul de mijloc, Doboca, Cluj, Turda, TIT-
navele, districtele Chioarei, BIrseI si BistriteL
impreuna cu cetatile si Scaunele sasesti si se-
cues,ti, intru cit erati Romani in ele (2).
In sfIrsit, arhiepiscopul Stefan" lua asupra-si
sa-si purifice §i civiliseze Biserica, in sensul ce
i se arata. Slujba si predica in limba poporului,
tainele ca in templele stapInilor, cult moderat
al icoanelor si crucilor. Apoi, fata de fugarii la
ortodoxie", adeca, pentru Romani, la eresie, se
va arata bun frate s,i ingaduitor parinte; la gre-
utatile ce se vor ivi in sinoadele ce se Indato-
ria sa adune In fiece an, va consulta pe cine
avea interes sa-1 rataceasca: pe episcopul cel
ortodox" sail calvin; protopopil nu vor fi pusI
. In demnitate si scosi: nil voia aceluiasI patron.
Ace§ti protopopi il vor ajuta la ori-ce lucru, si

(1) Boro§, /. c.
Decretul de numire.
 57

de la ori 0 ce judecatg se va putea face apel

la zisul supraveghetor. Ast-fel, §i plAtind pe§che-
0.11 de blani Cralului, 10 va merita el traditio-
nalul florin pe an de la preotil ce ar mai voi
sa-1 recunoascrt.
Acesta era un arhiereil bun 0 era s'a p6sto-
reascA mult timp, In lini§te si cu deosebita fa-
voare a Crailor ce se succedar6.
Stefan Simon sail Simion nume pe care le
poart6 pe amindourt sail prefer`a pe cel d'IntIiil,
cel laic, nu cel calug'aresc, ca o noug dovadA de
iubire pentru reforma legii a fost, pentru gu-
vernul eretic" al Ardealului, un Vlildica far&
pgreche. AscultAtor, supus, indeplinitor cons,tiin-
cios al punctelor" ce jurase, rgspInditor zelos al
adeva'rului calvin. Supt pAstorirea lui se fäcu ce
voi Craiul".
Aparitia Catechismutta lui Riikeiczy provocase
o m4care neobipuitä In Biserica romaneascl
de dincoace de mung. Frunta0i culturali al:
Moldovei §i T'Arii-Romane0i Mitropolitul din
Suceava, Varlaam, §i Nrtsturel, cum natul lui Matei-
Vodsd, se sratuise In privinta primejdiei, §i. un
sinod de clerici din arnindou6 principatele se a-
dunase pentru a lua m'asuri de paz6 i apdrare.
Rgspunsuri" fusese date la lumin`a. care Weaü
convinge pe multi, dar nu pe acela care era in
Scaunul din Bglgrad ca sä nu audA aceste ar-
gumentgri §i indemnuri. Stefan arhimitropolitul",
 58

care null' avea ca superior ierarchic decit pe

principele svail i superintendentul lui calvin, se
grgbi a scoate o nou'a editie a cArtfi de scan-
delP, dindu-I titlul de rAsboill de scut" al Ca-
tichizmusului, cu rgspunsu den ScrAptura Svdnt5,
in potriva easpunsului a doao t'ari fr Scriptura
Svinta".
Nu numal ca," fu un bun reformat, dar el duse
iubirea pentru eterodoxie pinA la o purtare plA-
catolicilor, ali domni cu trecere, de a
cut g. §i
dror lege era si Imparatul vecin. In adeVar, el
nu stAtu pe &duff sä hirotoniseasa, pentru
Maramures pe un noti episcop, Partenie, care In
unul dintre cei d'intial luptaori pentru Unirea
Bisericilor orientale cu Scaunul Roman (1).
In actele sale solemne el poarta, Inca titlul ve-
chiti, de archiepiscop al Balgradului, al Vadului,
al Maramurasului si al tot Ardealului episcop de
ritul grecesc", dar in practica el lasa sà cada cu to-
tal autoritatea-i in tinuturile pe care Craiul" le
desfkuse de Scaunul luT. In comitatele exterioare,
cum am mai vazut, pastorii i protopopil erati
lasati sa se converteasca i singuri la calvinis-
mul des'avirsit. Cind tefan Fogarassy facu sa
aparA, la 1648 in Alba lia, la o tipografie in-
timpfaloare, uncle nu erafi decit litere latine,
si nu buchi, un nal Catechism, sail Atsaja ej

(1) P. Major, /. c., p. 136 sail incal, la anul 1651.

 59

atsaja", el putu s'o facg in toatg voia. Tradu-

cgtorul era un pastor valaho-maghiar" din Lu-
go§ si se ostenise pentru scolarii de neam deosebit,
dar de aceiasi lege, din orasul sii i din Caran-
sebes, i nime n'avea dreptul sa se amestece inteo
opera de Invgtaturg" patronatg de Banul local.
Afara de Catechism, Stefan Vladica a mai ti-
pgrit, in destul de multe exemplare, doug cärtI
in tipografia noug pe care i-o (Muse RákOczy,
rivnitor pentru intinderea legii lul celei curate.
E Noul Testament din 1648 si Psaltirea ce sg
zice Cintarea", din 1651. Galli le sint frumoase,
ingrijite, traduse den limba jidoveasca", den
izvoade grecesti i slavonesti i latinesti", ping
si dupg texte ce fusese editate la Moscova. Buna
orInduialg, limba clara, popularg, cu caracter ge-
neral a acestor tiparituri, dintre care stim ca a
revázut pe cea din urmg, ne infatiseaz'a pe Vlii-
dica supt o lumina ceva mai bung, mgcar ca
scriitor si orn de carte. Apa totu-i mai curata",
spune el, vorbind de nevoia de a se recurge la
originalele cartdlor sfinte, si mai limpede in izvor
decit in pgrae, cg, de ce se departa apa de iz-
vorg, totu-i mai inmestecata si mai turbure."
8ati, despre alegerea cuvintelor pe intelesul ori-
cul in cgrti pentru toti Romgnii : Cuvintele tre-
bue sa fie ca banii, cii banii aceia sint buni caril
imbli in toate liiri1e, asia i cuvintele, acealea
sitnttt bune, carele le intelegg toti."
 60

tefan Simion muri ca Mitropolit, in 1651.

Ca urma§ al sail intr'un Scaun de primejdii
sag de rasplata, cum era §i resister*, morath .
a omului, dipticul inseamna pe Daniil. El vine
indata dupa, Iorest, de oare-ce traditia ortodoxa,
romana n'a recunoscut nici odata pe sprijinitorul
ortodoxiel." calvine, Vradica ,tefan.
Intre diplomele principilor ardeleni se MIA si
aceia pentru intarirea hiT Daniil, §i ea poarta,
data de 1651 (1). Intarirea lui RalcOczy al II-lea,
care avea in toate acei4 directie ca §i tatal sag,
arat c, Daniil trebui sil ceara, §i el incuviintarea
superintendentului" pentru numirea sa, adict
sai se supuie ierarchic si s primeasca punctele"
§tiute pentru indreptare si imbunatatire.
insa el pare sa fi trecut muntii pentru hiro-
tonisire in Tara-Romaneasca, unde-1 vedem
primit mai tirzig §i functionind ca archiereg fara
Scaun. La 1662, dupg ce multe lucruri se schim-
base In Ardeal, el e intarit de un nog Craig",
Mihail Apaffy, ca episcop al partilor calvine
numal in inchipuirea superintendentilor prea
zelosi, dintre Olt §i muntii de hotar. Deci la
aceasta data el trebuise sa paraseasca re§edinta
din Balgrad, ca unul ce nu §tia sa aduca acolo
serviciile pentru care se alegeatt episcopi romarff

(1) Márki, citat de Berm dupd Liber Regius al Ar-

dealului.
 61

de cirmuire. Din tara Fagarasultff, el se ada-

posti apoi la Curtea Domnilor munteni, In urma
silintelor de refacere a unitatff de administratie
bisericeasca, ale unui urmas In Scaunul metro-
politan. Pe la sfIrsitul Domniei lui Serban Can-
tacuzino, la ipopsiflarea Vladicai Varlaam de
A1ba7-Iu1ia, se Int Ilneste intre propunatorff can-
didatdlor, In BucurestI, acest Daniil proin Ar-
delean", care a murit, de sigur, in exil.

Urmasul lui Daniil in Mitropolia lul Mihai Vitea-

zul fu Sava Brancovici, al caruI nume desteapta
amintiri de prigonire i chinuri, de lupta Inver-
sunata pentru ortodoxie, amintief raspIndite de o
traditie care nu infatdseaza intru toate adevarul.
Fara Indoiala ca Sava a suferit i pentru
dreapta credintA a Bisericii Rasaritului, de
cum vom vedea Indata, nu numai pentru dinsa.
Dar mucenicia lul nu se leaga intru nimic de
revendicarile i suferintile poporului nostru pen-
tru viata lul deosebita, asa In cit locul acestui
marturisitor" nu e intro aceia ce si-art martu-
risit cu putere, In auzul stapinilor straini, neamul.
Cad era un Sirb, In familia caruia s'ail pas-
trat pina la sfirsit, cu toate multele relatii ce
a avut cu tarile noastre, caracterul sirbesc. Un
alt fig al lui Joan Brancovici i Corenici din
Podgorita", Gheorghe, a frtcut sa fie proclamat
ca Despot al Sirbilor, i ni-a lasat in sirbeste,
 62

limba liii nationalA, povestea intimplgrilor lul

si ale fratelui s'ati V16,dica (1).
Sava se chemase IntIit Simion, fusese in Tara-
Româneascg, la nilinástirea Comana, trecuse in
Banat, unde erail multi dintre compatriotii
se insurase, Meuse politicsa, vrtijmasd Turcilor
§i, la urmA, se fixase ca protopop la linitr. De
aid Ii chemg alegerea unui sobor de protopopi
§i preot1 romani din Ardeal, increderea supe-
rintendentului calvin i vointa Craiului", Carl
asteptail de la acest om energic i luminat mai
mult decit de la insignificantul Daniil.
Ca pe un vrednic urmas al ha tefan 11 Intgri
deci Italiczy al 11-lea la 28 Decembre 1656.
Actul este redactat in forma obisnuit6. Ca si la
numirea ml tefan, se enumer6 tInuturile ce vor
atirna de episcopul-superintendent al biserici-
lor ce se OA Intro Greci, SIrbi si Romani".
1 se lasil comitatele de Alba, Uniedoara, Zorin",
Bihor, Zarand, Crasna, doug Solnocuri, Doboca,
Clujul, Turda, Tirnavele, Maramuresul, Chioara,
Bistrita, Beiusul i pgrtile s'asestI i secuesti,
deci ceva mai mult decit predecesorului sAti. Se
recunoaste VIAdicaI dreptul de a-si cirmui popiT

(1) Spusele Jul afl fost intrebuintate de istoriograful

sirb Raid, pe eare-1 resumä Engel, in Geschichte von
Serwien, p. 474 si urm. Cf. si Cipariii, Acte i frag-
mente, p. 70.
 63

si de a stringe de la dinsii veniturile traditio-

nal°.
Punctele lipsesc ins 'a. din diploma', de oare-ce
RákOczy va fi socotit c.a, nu e nevoie de ase-
menea indatoriri scrise fat'a de un om ca Sava,
un nobil si un cdrturar. in schimb, se hotdreste
anume c noul superintendent sail episcop" va
Intrebuinta venitul stI legiuit i pentru dou'a
scopuri de culturA : tipárirea de ca'rt,i bisericesti
in limba poporului i tinerea de scoli" (1).
La aceasta, data, stapinirea tIngrului RakOczy
se apropia de sfirsit. Incercarea de a realisa un
gInd nebun, pe care-1 mai avuse i alI tineri de
pe tronul Ardealului, acela de a dobindi coroana
polona, 11 duse la mind. Tocmai doug zile duptt
confirmarea MI Sava, aparea manifestul princi-
pelul in potriva Poloniei (2), si el trecea muntii
de la Nordul tArii sale pentru a se intoarce dupa
cite-va luni ca un fugar, care trebui deocam-
data, sa-si prtraseasca tronul, unde Turcii nu mai
voiatt sa-i sufere neastImparul.
in locu-I fu ales fostul Ban de Lugos, si Ca-
ransebe, cheltuitorul" pentru tiparul Catechis-
mului tradus de Fogarassy, care se razima pe
(1) .Libris lingua ecclesiarum quibus praeest verna-
cula excudendis, scholis sustentandis ac honorario nos-
troo> Diploma la P. Maior, /. c., p. 169 si urm., nota.
(2) V. Prefata mea la vol. X din Colectia Hurmu-
zaki, p. v.
 64

dinsul vorbind si de alte lucruri ce vor mai ve-

dea lumina. Acatiu Barcsai, pentru Romani Bor-
cea Acos", tinu la inceputul anului 1669 o dieta
la Bistrita, si intre cei ce venirá la dinsa fu si
Mitropolitul Sava, care intovarasia pe un Martin
Szerpataky. Cu acest prilej, prea-cinstitul Sava
Brancovici, episcopul tuturor bisericilor roma-
nesti in teara noastra", capata de la stapInul
WI, in ziva de 15 Martie, un noil privilegiii, ase-
menea aceluia acordat in 1653 lui Daniil (1) si
prin care preotimea romaneasca era scutith de
thjma din vite si producte (2).
indata dupil aceasta, incepura tulbuecirile noug
in Ardealul atita vreme deprins cu linistea si
siguranta. RakOczy crezu ca ar putea sa-si ca-
pete iarasi tronul perdut din prea multa fa-
comie pentru stapiniri straine. El izbuti sa a-
runce pe rivalul s'ail In Sibilil, unde-1 tinu In-
cunjurat cite-va luni, incepind cu Decembre al
anului 1659.
In asemenea imprejurari, clnd erati dol. Crai",

(1) V. SincaI, la aceasta data.

(2) Privilegiul in Sincai, anul 1659. In latineste, in
Colectia Hevenesi, la Biblioteca Universitatil din Bu-
dapesta, vol. LVII, fol. 68 Vo. si urm., ca si multe din
celelalte privilegil pentru preotil rornani, pe care,
pentru usurinta cetitorului, le-am citat dupd SincaL
Pentru petrecerea lui Sava in Bistrita, Iorga, Doc.
Bistrifii, II, P. 9, No. 176.
 65

intro cart rAminea s hotgreaseg norocul i Tur-

cif, un Vlädieg romanesc obisnuit s'ar fi putut
strecura neobservat i nime nu 1-ar ft intrebat
en cine este. Dar Sava Brancovid era un per-
sonagiii politic potrivit pentru misiunI in stra,
in'atate, era fratele unui dibachl negociator i un
om a cArdi faimg se intindea peste hotare. El
trebui sA se hoWeascl, in acelas1 sens ca i po-
porul s511.
in luptele de 1Ing Sibiiü vedem Romani pea-
datI, chinui, schi1odii, trasi In tapil (1). Ro-
manul Petru Buday era inchis in Sibiiü cu prin-
cipele Turcilor, si el merse cu o misiune pentru
Barcsai in Tara-RomaneascA si la Pasa de Si-
listra (2). Boierii. FgrauIui cerml de la ace-
Iasi Craill ramurirI despre ce trebuie s facä, si
li se trimiserA poruncile Marelui-Vizir, traduse
in romaneste de un preot ce se afla in cetate (3).
Dar cei mai multi. Romani, deprinsI sh" joace
(1) intre altil si o valachica mulier decrepita , o
biata babä, pe care Rákóczyenn o luard drept un Turc
schimbat de haine ! .Acta dierum sub quibus Georgius
Rakocius et Acatius Barczai, una cum suis adhaeren-
tibus, intra et extra civitatem Cibinium super regimine
regni Transylvaniae contendunt, anno 1660, in Pesta,
Bibl. Academiel, Hist. fol. 158.
(2) Ziarul lui Frank, la *incal.
(3) Igitur litterae Supremi Vezerii vertuntur in val-
lachicum idioma per quendam vallachicum pastorem.
Acta dierum, 1. c.
5
 66

un rol numai in ast-fel de vremi aspre, se de-

clararg pentru Racocea", Domnul cel vechiri.
La 17 Ianuar 1660, ziaristul asediului scrie: sit
se stie c RákOczyenfl tiliag se cunosteari a fi
t6rani, parte Romani, parte Unguri, Secui, si
chiar Seimeni i c111.-va dragoni" (1).
S,tim i numele unora dintre acesti lupttorl, pe
carl rkboiul pentru Domnie II chemase din sate
in vremea cind tarina se odihneste: tefan Ro-
man din Teleagd, popa Chiril sari Ciurula", ti-
cglosul de popa Cziiriiki", spuneati Ungurli Jul
Barcsai, cari-1 vedeaii luptind sub zidurile Sibi-
iuldi (2). Popa avea vre-o sase sute de f1ac5I, tog
Rom'ani, cu carI, nu numai c5, se deosebi in In-
dierArile acestea de la Sibiiil, dar tgie cores-
pondenta asediattlor cu Deva, atac5, Huniedoara,
unde fusese preot, prinse pe nobilul Nicolae Zo-
lyomy si arse Deva. Venind, dup5, porunca lui
RákOczy, in pArtile Bail de Cris, ale Oradiei si
Beiusului, el fAgAdui nemesia acelor ce se vor uni
cu dinsul. Trecind, in slinsit, prin Zlatna si Aiud,

(1) Notandum item quod Rakociani obtruncati dinos-

cebantur esse rustici, partim Valachi, partim Hungari,
SicuIi, irno quidam Seminiani, quidarn autem drago-
nes. Acta dierum, 1. c.
(2) In April, se face o harp cu Gaudy, tcum Se-
minianis Volachisque, scelerato quodam Czartiki Pap
adhaerentibus . Izvorul citat,
 67

el 10 gäsi moartea in lupt4 cu Turcii, pe sesul,

atit de fatal pentru noi, al Turdei (1).
in Decembre 1659, pe cind se petreceag aceste
lupte, Sava era in Alba-Iulia, in regiuni supuse
lui RalcOczy, si scria de aid orgsenilor sasi din
Bistrita (2). Iar, cu eite-va luni inainte, in Julie,
se adresa acelorasi un Ghenadie, arhiepiscop
de Bálgrad, Maramures si a toath tara Ardea-
lului", care vorbia de Sava ca de un prede-
cesor (3). El trebue sA fie noul Mitropolit al ILA
Barcsai.
De acest5,-Palt Viddicsa ne vorbeste si ziarul
asediului Sibilului. In cursul incunjufarii, in April ie
1660, la 25, moare un Petru Balmocz de Szo-
mostelka, nobil de origine ronfaneascA si care
nu trecuse la religia castei sale. I se facu deci
o ingropare ortodoxg, cu lumIndri aprinse si
cintar'i românesti, de episcopul Varintdlor
parinthiarum ! din Ardeal, carele fusese ales
aid, in Sibiih" (4).

(1) incal, la anil 1659, 1660.

(2) lorga, Doc. Bistritei, II, p. 9, No. 176.
(3) Ibid., No. 175.
(4) t D Balmocz P. tumulatur, qui, quia Volachorurn
confessionem fuerat secutus, cum exequiis volachicis
etiam funeratur, taliter : In suo hospitio ardentibus
cereis candelis celebratur concio idiornate volachico per
episcopum parinthiarum transylvaniensium, hic Cibinii
electum ; expost dueitur cantu volachico et inflato tu-
 68

Incerarile lui RákOczy pentru cistiga

iari tara rgmasefa, se stie, eadarnice. Atunci
cind el mai rad'ajduia Inca si Vatea la toate usile
dupA ajutor, II vedem trimitind un emisariü la
Muscall, in persoana unui pop4 românesc sa-
crificulus , pe care-I prinse in trecere dusma-
nul din Moldova, Ghica-Vod6, 1i-1 transmise Tur-
cilor (1).
incai bAnuia ci acest pop`d" ar putea s'a" fie
Sava, 'cunoscAtorul limbilor slavonesti, VI6dica
pentru care se avea la Moscova, cum se dove-
deste si mai tiriü, o consideratie deosebitá.
dacg ne gindim la pomenirea unei chlAtoril in
tara turceasc6" in procesul lui Sava din 1680,
vom fi si mai aplecati s primim acestA, identi-
ficare (2). Ar fi acea misiune la Rusi, dat'a lui
Sava si frateIu sti Gheorghe, despre care vor-
beste si Constantin Stolnicul Cantacuzino (3).
Dar, in Aprilie 1661, Sava se intorsese in Ar-
deal i, in mijlocul rAzboiului pentru stapinire,
c6ruia nu-1 pusese capAt moartea lul RaOczy,

barum sonitu ad coemeterium monasterii B. Elizabe-

thae ; sed tarnen observandum quod in coemeterio nulla
pompa, volachica aliave, exercetur, verum extempore
corpus tumulatur., Acta dierum, 1. c.
(1) *incai, la acest an.
(2) V. incal, la anul 1680.
(3) Iorga, Operele lui Constantin Cantacuzino, p.169.
 69

el TO auta de daraverele lui bisericesti (1).

Cind Apaffy ajunse st se impuie, el intdri, cel
putin pentru partea de la Olt incolo, pe Bran-
covid, prin actul de la 23 Apri lie 1662 (2). lar
in anul urmAtor, el scutea clerul romilnese de
dijma vinulul (3).
Era bine vAzut pe atund §i la aceastá Curte,
precurn fuse se la aceia a lui RakOczy al II-lea
un moment, la a lull Barcsai. Cind Doamna
lui Grigore-Vo d Ghica din Tara-RomAneasca,
Maria, cauta un ad'apost in Ardeal, de unde furA
Olt) sa," o dea in mina Turcilor, ce o reclamase,
Mitropolitul Sava primi InsArcinarea de a merge
sO mingiie CU vorbe i exemple din Scriptur'a
pe biata femeie care, alt fel, s'ar fi spinzurat Mr%
indoialP (4).
Ii afilira indata, in 1668, sthruind in strtiin'a-
tate pentru binele Bisericil sale. intovilril§it §i
data aceasta de fratele sü, Gheorghe, Vlaidica
se duse la Moscova, unde fu primit foarte bine,
ca un archiereil pravoslavnic din OA eretice.
Gheorghe fu wzat la slujba," in biseric4" in rim-
dul boerilor muscale§ti, iar lui Sava i se drtdu

(1) Iorga, Doc. Bistritei,11, p. 10, No. 177.

(2) Márki, la Boros, 1. c.; dupd Liber Regius al Ar-
dealului.
(3) Engel, o. c., p. 482.
(4) Praernissus valachicae episcopus nationis, grae-
cam profitens religionern." Analele lui Ivan Bethlen.
 70

un hrisov de danie din partea Tarilor Mihail si

Petru, oajdil scumpe : stihariti de atlaz, patra-
hir de ursinic, narucavite, poaz si felon, precurn
si un numár de Carta' slavone (1).
Dar vremile bune nu tinurA mult timp dupA
aceasta pentru influentul prelat, care-si dklea
toat'a osteneala pentru inzestra i organisa
Biserica. Cállitorlile la Moscova, de si ingAduite,
puteatl produce bAnueli ; mai ales In mintea a-
celora cari stiati ce urmareste Despotul" Cheor-
ghe, cu ajutorul ambasadorului imperial din Con-
stantinopol si al patriarchului sth sirbesc, din
Ipec (2). Sava, de si primise episcopia sa ca o
superintendent6", nu uitase cgratoria de hiro-
tonisire la Tirgoviste, unde Mitropolitul Ungro-
vlahiei, tefan, 11 sfintise de ziva Cruciiin 1656 (3).
Cu toata supunerea ierarchied fatl de episcopul
ortodox" calvin Tiszabecsy, el nu credea c tre-
bue s cearg vre-odatA pgrerea acestuia, precurn
ar fi f6cut, de sigur, *taw]. Simion. De si-si luase
indatorirea de a aseza o tipografie si de a des-
chide scoli, InvA,16tur6 romaneascg nu se d'adea

(1) V Zaconicul din 1680, cuprinzind lista lucrurilor

cedate de Sava soborului de cercetare in potriva lui,
in Cipariii, Acte i fragmente, p. 257 si urm. Cf. En-
gel, 1. c.
(2) Engel, /. c., p. 484. Cf. lorga, Socotelile Brace-
vului, p. 125 si nota 2.
(3) Engel, 1. e., p. 481.
 71

nicir copiilor, iar, in loc de nol cartl pe In-

teles, se intrebuintaii, In bisericile din eparchia
tiparituri strict pravoslavnice, i multe din-
tr'Insele slavone, aduse din Tara-Romaneasca, din
Moldova si din Moscova (1).
Cite-va luni dupa o noua intarire a scutirilor
pentru preotff românesti (2), Craiul" trebui decl
s'a ieie oare-care masuri in urma staruintelor
superintendentului sail. Se hotarI, la 14 Iulie 1674,
ca episcopul" roman, vicaril, protopopil si pas-
torn si sa respecte obiceaiul" vechiti de a con-
sulta pe superiorul lor calvin : ca pispecul eel
de leagea noastra", zice Apaffy, sa alba grije sa
indreapte gresealele, de s'ar face In beseariceale
romanestr. Sava e obligat a iesi innaintea acestui
pispec" la visitatil i a primi ca el sa aiba
grip, de toate besearicile românesti ceale de supt
stapInirea noastra". Pe de alta parte, pentru ca
adevarata credinta s strabata si in popor, el,
Mitropolitul, sa cearce i st colaceasca uncle este
sati ar putea sa fie tipografia cea ronfaneasca,
carea o Meuse raposatul printul Racoti" (3).
In legatura cu aceasta orInduiala slat refor-
mele din 1675.
De la sine asa mergea vorba un sobor pre-

(1) V. Zaconicul citat.

(2) Acordath la 20 Decernbre 1673; *incai, la acest an.
(3) *incal, la acest an.
 72

sidat de Sava lug, mhsuri atunci, pentru apropierea

bisericil de popor, ridicarea moralitätfi preoti-
lor si inldturarea vechilor si, une ori, frumoa-
selor obiceturI populare, pe care Calvinii le cre-
deail pdgInestI" si necuviincioase. Se va pre- _

dica in romaneste, se vor ceti numai chrtI ro-

mhnestl, se vor invh.ta oamenfi sh stie Tathl Nos-
tru, Crezul, cele zece PoruncI, se va tinea scoalil
cu pruncir de preot, dupd slujbh. Sh se nu-
measch preoti cu stirea protopopulur si duph
dovezI scrise de bunh' purtare, sh se tie numal.
anume shrlAtorI, sh se slujeasch la tIrguri zilnic,
iar la sate, gall de shrbtorT, Dumineca, Mer-
curea si Vinerea; preotil sh nu fie vornici la
nunti, sh nu bea, sh nu fie meisceirici 0, vreiji-
tori, sh nu cunune noaptea, nici rude, nici oamenI
rhl, nicI fugarT; sh nu se fereasch lumea de preotul
ce a cuminecat un bolnav, sh nu fach molitvh
oaselor, hainelor", sh nu inghduie a se da ol.
sail vaci. presto mortu", ci in laturi", sh nu spele
picioarele dobitoacelor", nici: sh le arzh cu lu-
mina in frunte", sh nu se dea colacu preste
groaph", sh nu se arunce banI in ea, sh nu tipe
muierile pre ulip, sh nu se tie unele zile ca rele
pentru Ingrophri, sh nu se fach foc in curte la
Gioi-Mari sail la BlagovesteniI", nicI sh se intindil
mash pentru mortl si sh se verse aph pre pa-
jiste" pentru rhcorirea bor. SA nu se fach Martia
si Miercurea year si shrbatorI deacestI". Sri
 73

nu toace pre p`aresimi" pruncii, nicI oamenii

sg se bath' cu lopata la Pa§ti", nici giocurile"
de Durninecg §i din s'arbgtori s'a nu cheme lu-
mea de la biseric5, (1).
Gheorghe Brancovici, ni-a pAstrat o noug di-
piorn a lui Apaffy, prin care ar fi dres in
parte, in folosul lui Sava, efectul celei dintli, a-
tit de umilitoare. La 30 Decembre 1675, el ar
fi incuviintat acestui episcop peste Slrbii, Grecil
si Românii din tinutul nostru" s nu i se calce
de nimeni privilegiile i obiceiurile. Smulgerea
parohiilor de la Scaunul sü i refusarea flori-
nuldi legiuit slut §i ele oprite prin acest act,
care pare sg fie autentic (2). Cu atit mai mult,
cu clt in 1676 vedem, prin alt izvor, c popil
romfine§t1 dobandesc intgrirea scutirilor de care
se bucurail din vechiil (3).

Dar situatia apAratA §i ocrotita nu putea s.

ie mult. Mai multe schimbgri, in Ardeal chiar
§i in alte pàri, aduseed cgderea WY Sava, pe care
nief el nu facu nimic pentru a o InlAtura. De
la 1677 unnainte, Apaffy cAzu supt influenta
nevestesi lig, Ana Bornemissa, §i a rudelor acesteia,
intre care barinul Mihal Teleky ; dincolo de

(1) CipariO, Acte $1.fragmen1e, p. 145 si urm.

(2) Engel, 1. c., pp. 482-3.
(3) *incal, la acest an.
 74

munti, In Tara-Romaneasca, in locul lui Duca-

VodO, mazil, cu care Craiul" vecin trh'ise in
cele mai bune re1ail, venise ca Domn un om
mIndru, ambitios, mester in a tese intrigi, un
prieten declarat al cres,tinilor, cu cari Apaffy nu -
se putea intelege, nind-c5,4 voiail tara. .erban
Cantacuzino, cu toate asigurarile ce d'aduse, lucrA
de la Inceput pentru numirea vre unuia din
pribegii ardeleni, precum era Ladislail Csaky (1).
Legenda a impodobit cu flori de imaginatie
suferintile Jai Sava Brancovici. El ar fi pOcOlit
pe Craiul", care voia bath. joc de popa
valah" dindu-i un cine sal boteze : falsul prune
Il vddi firea cea adevrat i, 'acomindu-se,
intr'o zi de post, mai mult la bucate de frupt,
manifesta incontestabile sentimente calvinesti.
CrOlasar`, pentru pierde, ar fi adus Innaintea
a-1
sotalui ei plingeri putifarice (2).
AdevOrul e mai simplu, §i el se poate desface
aproape desdvlqit. Sava era bogat, §i erail oa-
meni, ca Ladislati Székely §i tefan Naldczy, ce
erail bucuroSI sd se ImpArt4easca, din averile
14 confiscate pentru favoriti. Sava avea lega-
turi cu stapInitori ce nu voiail binele lui Apaffy.
Si motive pentru a-1 da jos nu lipsiati : se spu-
nea c banii lui sint din ai Bisericii §i cA via-

(1) Cf. Iorga, S1udi- i Documente, III, pp. 97-8.

(2) *incai, la anul 1680.
 75

ta-I privata ar cuprinde inteinsa lucruri urite.

Caci pe temeiul adevaratei liii vinovatii,putinul
luY zel pentru calvinism, pardsirea tipografiei §i
dispretul pentru §coli, nu voia principele sa se
pronunte osinda de sinod.
Un intlig sobor se tinu la 6 Iulie 1679 pentru
a lua socoteala Mitropolitului de tot bunul be-
searece i venitul §co1ei §'a tipografiei". El dadu
tot, cartI i odajdii, cum i se ceruse, i nicI o
hotarire nu se putu lua in potriva lui (1). Se
pare chiar ca Sava dobindi o noua intarire a
pastoriei i drepturilor sale, la 24 Octombre din
acest an (2).
In 1.680, Februar, vedem pe Bra5,oveni trimi-
tind la Curte can' episcopului romanesc" (3) :
ya fi fost un dar al ml Sava catre stapinul care
p5ruse a-I ierta. insa acel ce-i jurase peirea nu
se dadura invin§l.
Un nog sobor se tinu, tot la Balgrad, la 2
Iulie 1680. Erau de fata Unguri, represintantl al
Craiulul", erati juratii §i titorfi Mitropoliei: pro-
topopul din Balgrad chiar, din Deva, din Orme-
Ili§ Si cel din Vinti, loan, care a fost apoi un
traducator §i tiparitor de cartj religioase. Era
§i un laic, un binefacator al Mitropoliei, Suciti
(1) Zaconicul citat, in Cipariii, Acte i fragm., p, 259
§i urm.
(2) Engel, p. 483 ; dupd Gh. Brancovici, la Raicl.
(3) Iorga, Socotelile Bra$ovului, la aceastd data.
 76

Pavel. Toti s, tiati de innainte ce aveatt s'a fac1i,

s,i-§i Indeplinirg chemarea en atita mai u§or, en
ell, VlAdica, Vntuit de podagrá, nu putu s'a vie
insusi ca s'd se apere, ci trimise numai, pentru
a vorbi in numele s'ail, pe Gheorghe Brancovici
§i un Pater Iadas", care-si avea p4minturi si
rostul sAil dincolo de multi (1).
Sava un brttrin aproape de moarte fu ju-
decat pentru via0 necuvioasA, ea fapitoriil de
mueri, curvarriti s,i prea-curvaria", ca unul ce
sävir§ise un horrendum incestus vitium" cu ti-
itoarea propriului s'ail frate, pe care diploma lui
Apaffy pentru noul Vl'adic'a o ca1ific6, din acest
motiv, de soror consanguinea" a presupusului
ei concubin. Oda-0," ce era voia Craiului ca vi-
novgtia sá existe, se gAsirA marturi, §i soborul
10 lacu datoria s'a, osindeaseä.
Un V15,dich" depus din demnitatea lui era insa
un Vlddieg dat pe mina oamenilor stApinirii. Ca
s,i pe Iorest, 11 supuser il. la pedepse injositoare,
baindu-1 cu vergi in temnita de la Vinti, unde
§i. astazi am Osit pgstrata amintirea lui la u-
mill sAteni. Ca §i pe Iorest, egutard in acelasi
timp sii-1 despoaie, §i, pentru ea s'd aducA, de la

(1) Cel putin mai tirziii. Cf. Iorga, ht. lit. rom., II,
p. 61, nota 7. Si in documente din vremea lui Brinco-
veanu inedite in Bibl. Ac. Rom. l'am gasit men-
tionat.
 77

Munteni pretul de rgscumpArare, se acid dru-

mul lul Gheorghe Brancovici, care, fr nici o
IndreptAire, fusese amestecat in prigonirea fra-
telui sa'll (1).
E usor de inchipuit cum primi miniosul *er-
ban-Vodá vestea c vecinul de peste muntl, pen-
tru care n'avea de cit dispret,, II apasA §i pin-
gsareste legea. Cind, pe calea Craiovei, unde
fusese bine primit de Banul Radu IFasturel (2),
Gheorghe Brancovici ajunse la BucurestI, Voe-
vodul, Vnindu-1 la Curte, nicI nu voi sg, audd de
o r6scumparare pentru nevinovatul ce pAtimise
intre OgInI". El som6 pe Apaffy sá libereze pe
Sava si sa-1 aseze iarl in Scaun, declarindu-i
cti alt-fel e gata a cheltui i junfatate de milion
de lei la Poartg, numai sa-I aduc i lui mazi-
lia. Inca in 1681, August, vedem pe Brincoveanu,
viitorul Domn, lar atunci capuchehaia unchiuldi
s'ail la Tarigrad, negociind pentru aceast6 afa-
cere cu pribegii ardelenI, Csdky i Cristofor
Pasko, call se Indatoriati, dacsa si-ar ajunge sco-
pul cu sprijinul Cantacuzinuldl, a face s'a se re-
statorniceasa episcopul, tinut in inchisoare de
(1) Engel, dupà Gh. Brancovici ; Zaconicul citat si
Sincal, la anul 1680 ; Iorga, Socot. Sibiiului, P. 15.
(2) Gh. Brancovici vorbWe de Radu Nestor, si
in Engel, /. c. In Arch. Statului, doc. Radu-Vodd, pach.
42, no. 47, avem un act, din Iunie 1678, de la gRadul
Naosturel Ban Erascul .
 78

cirmuirea tiranica, de acum, a Iu Apaffy" §i a

intgri libertatea de cult, dupg datinile din ve-
chime, pentru legea ortodoxg, ce se zice roma,-
:

neascg" (1).
Moartea lui Sava, indatA dupg. liberarea WY,
puse capg't stgruintilor acestora, dar din ele re-
sulfa% ceva pentru Tara-Romameasca, al ch'rui
drept ierarchic se recunoscu pe deplin de cgtre
principele ungur §i fu exercitat fár intrerupere
ping, la venire.

Insg, istoria Vlgdicilor ce pAstorird ping la Te-

ofil e prea interesantg pentru ca s'a" putem trece
repede asupra et Cu atit mai mult, cu cit avem
asupra ei izvoare ce se intrebuinteazg, aid pen-
tru intiia oarg.
Scoaterea lui Sava nu era in intentla lui Apaffy
numai o schimbare de persoanä, ci Intoarcerea
vechlului regim, de control calvin. Alegind i el
pe alesul sinodului, cgluggrul Iosif Budai de Pis-
kincz", la 28 Decembre 1680, el 11 Ricea sg, jure
vechile puncte de reformA, §i adgmgea pe linra
dinsele si unele not
Prin acestea el se indatoria a face §coli In-
(1) A moderno Abafio tyrannico gubernio innocenter
captivatus Religionem orthodoxam, vulgo valachi-
cam, ab antiquo solitis ceremoniis, eos uti, cum libero
exercitio, secundum canones patriae., P. Maior, p. 76,
nota.
 79

tre Romani": in manästirea de la Alba-lulia, in

comitatele Uniedoarei si Maramuresului si in
partIle Chioarei, pentru cetirea si scrierea in ro-
maneste, precum si, uncle se poate, pentru ceva
stiinta a limbii latine. Tipografia metropolitana
se va restaura si va scoate carti noT, roma-
nesti, pentru popor. Popii ce nu still de cit sa,
boscorodeasca slavoneste" vor fi inlocuiti prin eel
deprinsi a citi si vorbi in limba tuturora In
sfirsit, Vladica va atirna de superintendent, nu
numai in numirea, scoaterea si certarea preotilor,
nu numal in revisia causelor grele, ci si in con-
vocarea si presidarea sinoadelor. i., cind acestea
vor fi incheiate, hotaririle vor fi aduse de o de-
putatie, avind in frunte pe Vladica, pentru a fi
incuviintate si de superintendent si sob orul luT
calvinesc (1).
A ramas o urma dupa intlia visitatie a WY
Iosif si intr'o scrisoare adresatil Bistritenilor, la 2
Februar 1681 (2). Ce s'a petrecut mai departe
in pastorirea lui, nu stim.
Insemnatatea ei sta in imprejurarile numirii
si felului cum ea a fost intarita de ierarchul mun-
tean. Innainte de a i se da diploma principeluT,
Iosif, ales de sobor si recomandat de Apaffy,
merse pentru consacrare in Tara-Romaneasca :
(1) Cipariii, Acte .Fi fragm., p. 60 i urm.
(2) Iorga, Doc. Bist., II, pp. 30-1, No. 215; Studif i
doc, I, p. 52.
 so

sa se hirotoniseasca dupg leage". II intovarásiail,

ca marturie, WI din protopopii saI.
Se intelege ct Serban-Voda nu I-a primit cu
multa dragoste pe acest usurpator, caruia Inca
In anul urmator spera sa-I iea Innapoi Scaunul,
ce se cuvenia lui Sava. Totusi el Intelegea ci
restitut,ia acestuia nu se poate face in pripa, §i,
pina, la biruinta pe IMO Poarta in aceasta a-
facere, fratii de neam si lege in Ardeal aveail
nevoie de un VladiCa. Hirotonisirea se fazu
deci, dar actul din 23 August st. v., care o co-
memoreaza, poarta in fie-ce parte a lui intip-
rirea sentimentelor indignate ale Voevodului.
Cel mai denainte Mitropolit, Sava, scotIndu-se
den Scaun de cel ce domneaste acolo Craiul Ar-
dealului" ceia ce nu suna tocmai arnical
Inpreung cu tot Svatul Oral si a protopopilor
Bisericii noastre, cari sant pa acolo, pentru ale
lui napasti",nu vinovatil (1)de carele Svatul
ca niste oameni slobozi" earl pot face de c
rail fara a 11 impedicati 1-ati judicatil acolo,
nepohtindu judecata de aiurea" adeca de la
Mitropolitul superior, muntean, sail de la Pa-
triarchia bizantina si alegindu-1 de acolo Cra-
iul cu tot Svatu Oral i cu voia protopopilor
qi crestinilor pravoslavnici, cari santil acolo la-
cuitori, pre chir Iosif ieromonahul", din parte-I

(1) Cum fusese scris lntiiü, spune CipariS.

 81

Ingadue sfintirea. Dar Voda declara ca a fa'cut

aceasta, cu Sfatul §i archiereii sai, ca sa nu ra-
mae acel Scaun vaduv §i cre§tinii de acolo far
pästoriti". i el termina a§a, reproducind indrep-
tatirilevecinuldi: neputand cel mai denainte sa-§i
dobandeasca Scaunul, adeca Mitropolitul Sava,
pentru nemutatele obiceaiuri §i tocmeale ce are
respublica tax5,1 Ardealului".
i nu numai atit. Iosif facu o profesie de cre-
dinta ortodoxa, fagadui sa se pazeasca de nes-
care lucruri" protivnice dreptei credinti, se In -
datori a se pleca In toate bunelor inveipturi ale
Vladical Teodosie §i a pazi neschimbate in e-
parchia sa cite tocmeale ce are Scaunul Ungro-
vlahiei" (1).

In 1682 muri insa losif, dupa o scurta cirmuire

§i iaräsi chestia numirii Vladicai ardelean se
ivi pentru erban-Voda. Ca urma§ al lui fu ales
de sinodul din Fagara§, se pare, §i de Crait", un
prelat grec, ce fusese Mitropolit al Lacedemonei,
Ioasaf, dar el trebui cel d'intffil dintre epis-
copii de peste muntI sa se supue unei noua
alegeri in Tara-Romaneasca. In calitate de Via-

(1) Actul se afla in Condica Mitropoliei Ungrovla-

chieicondica azi perdutfi, mi se spune. A fost tipArit
de Ciparia, Acte $i fragm., pp. 234-6, de unde in Popea,
Vechia Mitropolie, pp. 7-8. Din nob., dup.& original, in
Condica Sfintd, ed. Ghenadie EnAceanu.
6
 82

dica roman" apare el la Brasov in ziva de 26 Mart,

cu delegatul lui Apaffy, Sigismund Boier. La 1
April, el pleaca spre munO.
Zece zile dupa aceasta, erbari dadea ordin
sa i se adune clerul in Biserica Mitropoliei, ca sa
aleag i sa hotarasca pe cel ce se va gasi
mai vrednic spre ingrijirea cea pastoreasca a
Mitropoliei aceia." De forma, se mai propusera
doi candidaV, dar fireste cá alesul fu Grecul
Ioasaf, care fusese ales de fapt aiurea (1).
Numirea acestui Grec, care nu stiu nici macar
sa iscaleasca cu slove romanesti actul consa-
crarii sale, destepta insa in Ardeal o puternica
nemultamire. i Sava nu fusese Roman, dar el
IsI cunostea bine turma, innainte de a fi chemat la
'Astoria lui. Pe dud Ioasaf, zis i Akakios, era
un Grec din Grecia, un ortodox de un exclusi-
vism strimt, un ascultator fara reserve al Pa-
triarchului sat" din Constantinopol.
Veni ca si cum eI ar fi cel d'intiiii urmas al
lui Brancovici, i o i spuse la intrarea sa in
m'anastire : scoaterea lui Sava trebuise a se face
prin Patriarchie, iar nu prin Craiil" i popil un-
guri, earl n'ati nici un drept la aceasta. Cinta
greceste dupa cartile lui grecesti, facea predica
tot asa, nu stia nici Tata]. Nostni, Crezul si cele
zece Porunci in limba poporului ; de injurat nu-

(1) In aceleae locurL

 83

mai, stia sk injure turceste. DusmaniI ml po-

vestiail cd. la Curtea munteand se mirad cum vrea
principele Ardealului de pastor un Grec, cd a-
cest Grec privea pe reformati ca pe niste pa-
gini i c declarase cd, fereascd Dumnezeti, el
nu va tipri, la venirea tiparelor, cArti biseri-
cestI reformate In româneste, ci va talmdci
da la lumina carp' de credintA dreaptd".
Aceste Invirinirl furá aduse luT loasaf, Indatd,
dupd intoarcerea ml, de protopopii Ioan Zoba"
din Vinti, Gheorghe din Daia, Vasile din Bal-
grad, David, Ioan, Moise din Uniedoara si Da-
niil din Ilia, pe care-1 sprijinia In silintele lor
de a scdpa de Vlddica strain si orasul Sas-Se-
besului, uncle trdiail multi Romani. Intrebat,
Grecul" rdspunse cd, n'aro sá dea seam/ ni-
mdnui decit Craiului" ce i-a dat de bunk vole
episcopia. insd stdpinul Bisericii românesti, su-
perintendentul Tophaeus, fusese convins de ade-
värul acestor invinuiri i, amenintat cu o cate-
risire rusinoasd, Ioasaf trebui sd-si pdrdseascd
de bund voie Scaunul abia cIstigat, cumpArat,
se zice la 14 Iulie din anul in care fusese ales (1).
Nu stim felul cum aceasta" stire fu primitd in
Tara-Romameascd, unde ea trebui s desplacd,
(1) Mon. Conzitialia Transylvaniae, XVII, p. 292 §i
urm.; Török-Magyarlcori Allarn-Okincinytdr, VI, pp.
273-4. Un privilegiii popilor rornane0, in privinia.
dijmei, in Mon. Com. Transs., 1. c., p. 286.
 84

de oare-ce Inca odata se scotoa pe o cale ile-

gala un episcop, de autoritatea laicg. Mitropo-
litul muntean nu se hotari sa dea un urmas
lui Ioasaf, decit dupg ce acesta trecu din viata,
In Ardeal chiar, sag, cum e mai probabil, din-
coace. La o data ce nu se inseamna, se facea
iarg,0 votul pentru trei candidata', si resultatul
lift' fu alegerea unui noil Sava, care administra
poate si innaintea acestui act de recunoastere
si hirotonisirii ce-i urmg (1).
Pang atunci, episcopia fu administratg de un
om sigur, acel popa Joan din Vinti., care spu-
sese lui Ioasaf a principele are dreptul de a
judeca episcopii, de oars ce lui, Cesarului", si nu
Imparatului turcesc, li se plgteste birul de .targ (2).
Pe vremea lui, se aduse tipografia, care fu ase-
zata la Sas-Sebes, si. din care esi prima carte
la 1683, anul asediului Vienei, cind trecura prin
Ardeal cei dol.' Voevozi romani. E o culegere de
predice la morg Sicriiulit de aur, a cgrui Pre-
fa0, e iscalita de popa loang din Vinti, cn top
protopopii si cu tail saborulg Rumgnilor din
Ardealii". Dar Joan a fost si traduchtorul lu-
crgrii, precum ni spune insusi ca a Intorsil
pre limba rumaneasca, [s]pre folosul si intramarea
neamului nostru rumanesc", a doua tiparitura
(1) Condica, in editiile citate.
(2) Mon. Comitialia Transylvaniae, 1. a, p. 293
 85

din Sas-Sebes : Ceirarea pre scurtil, un tratat de

moralisare, ce iese in 1685 (1).
in amindoud aceste opere nu se vorbeste ni-
mic despre vre un Waffled'. Scaunul era vacant
atuncl and ele apArued. De unde resulta cd 'As-
toria lui Sava a trebuit sd fie scurta.

CA di urmd'torul lui Vasile, in cAlugArie Var-

laam, e intdrit de principe la 10 April 1686 ined.
in act se spune de la inceput gIndul ce are A-
paffy de a indepgrta prin numirea acestui WA-
dick" invdtat supersti(iile ce stdpInesc in Bise-
rica neIncercatei plebT românest", dar mai de-
parte nu se insird decit punetele §tiute, ce fusese
jurate si Innainte de Sava Brancovici (2). Ca si toti
predecesorii sdi de un timp incoace, Varlaam mer-
sese peste munti pentru a se supune alegerii
formale a cleruldi superior muntean. La 23 De-
cembre 1685 pleca din Brasov Vlddica roma,-
nese", cu sase cal, calre Curtea ILA erban-Voda (3).
El fa hirotonisit aid cu ceremoniile obisnuite (4).
Despre Varlaam avem oare-care still. Ni s'ail
pAstrat scrisori de administratie de ale lui (5),
(1) In 1684, chemarea la un sinod a popilor români,
in Mon. comitialia Transylvaniae, XVIII, p. 237.
(2) Mon. comitialia Transylvaniae, XVIII, pp. 486-93.
(3) lorga, Socotelile Brasovului, p. 120.
(4) Condica sfintd in locurile citate.
(5) Iorga, Doc. Bistritei, If, pp. 68-9, No. 288.
 86

Inteuna din care el Impartaseste eparhiei sale

masurI luate de un sabor mare" din Balgrad,
cu invoirea patronuhil, cinstitul pispecul Horti
Istioan": ele privese veniturile ce au sa iea pre
otii romanestI de la sate, In pro ducte si zile de
lucru, in taxe pentru serviciii si in reparatii la
case, precum si scutirea easel." si marhei po-
pilor" de orl-ce lucrure spanestI si mirenesti" (1).
Se arata si un binefacator al Bisericif metro-
politane, careia-I facu daruri (2).
HotarIt sa cheltuiasca" pentru cart'l roma-
nestI, el stramutd tipografia in manastirea sa
de resedinta,adusemesteri din strainatate, Rusl"
si altfl, si dadu grija publicatlilor lui Joan din
VintI si WI Gheorghe, protopopul de la Daia,
ispravnici" ai tiparului vladicesc. Se alesera mai
ales cart1 de slujba: asa se raspIndira prin sate
Ciaslovetul din 1687, Pcinduiala diaconstvelor din
acelas1 an, Molitvenicul, Povestea la 40 de muce-
nici, ambele din 1689. Toate fusese Intoarse" din
slavoneste pentru cine nu intelegea aceasta limn,
fara scopuri de propaganda, inteo vreme cInd
stapInirea principilor calvini era pe sfirsite (3).

(1) Cipariii, Acte i fragm., pp. 264-5.

(2) incal, III, p. 206: 26 Iulie 1690.
(3) Pentru aceste cartI, ca si pentru toate cele-lalte,
cf. Bibliografia romcineascd a d-lor Biana si Hodos.
 II.

UNIRE A
 Inca din 1687 Imperialil patrunsera in Ardeal
ca dominatorl. Iar la 18 Septembre 1692 episcopil
muntenI faceaii un notiVladica In provincie, dupa
moartea lui Varlaam. Acesta, Toma Seremi, In
calugarie Teofil, numit de principe la 21 Iulie
precedent, era sä inceapa in istoria Bisericii ro-
mane§tI din Ardeal o epoca noud (1).
Luind in stapInire Ardealul prin puterea ar-
melor, Casa de Austria nu intelegea numai sa-1
alipeasca la celelalte provincii ale sale, dindu-I
ast-fel voie sa-s,I duel viata cu care se deprinsese
supt vechii saI Crai" s,i Voevozi", supt prin-
cipii noi cu pretentfi regale. Gindurile cucerito-
rilor germani §i catolici erail, acum In 1687, a-
celea§I ca s,i in alte rInduri, cind crezuse cuce-
rirea indeplinita §i trainica: sa germaniseze adeca
formele de administratie ca §i §coala §i sa stir-
peasca eresia", eresia oficiala, calvina, eresia
(4) J. Hintz, Gesch. des Bisthums der griechisch-
nicht-unirten Glaubensg enossen in Siebenbarg en, Sibiiii,
1850, p. 83 0 urrn.
 90

nemteasca, luteran i, pe linga ele, pe cit era

cu putinta, superstitia" romaneasca, despretuita
de non' Domni ca §i de eel vechi. Programul de cir-
muire, schitat cu aproape un secol in urma, pe vre-
mea Jul' Basta, era sa fie acum adus la indeplinire.
Ast-fel prefacutä, tara trebuia s dea cit se
poate mai mult pentru marile nevoi ale unei
Curti stralucite, ale unei politice, care avea ori
in ce parte a Europei cite ceva de urmarit. Insa,
a§a cum Ardealul cazuse in mina oamenilor Tm-
pratului cre§tin, nu era in provincie, pe departe,
bogatia, starea bun i multamita, contribuabi-
litatea ce putea sa fie cu o noua alcatuire in-
terioar i cu alt-fel de administratie. in orw,
lucraü Sa§ii, cum apucase din neam in neam, de
la plecarea lor din vechia patrie indepartata,
dar lucrul lor nu era ocrotit de cirmuire, nici
ajutat in raspindirea ml aducatoare de rasplata,
dincolo de hotare. Nobilii unguri sati unguriti,
din earl' se alesese principii, domniail fr pri-
cepere i fara plan, cheltuind pe lux i petre-
con aurul cu care se vindeail holdele ridicate,
ingrijite §i culese de iobagi. Iar acqti iobagi, in
talmacire nationara: Romanii, sail mai bine eel
mai multi dintre Romani, traiati fara folos pen-
tru din§ii, o generatie perind dupa alta far% sa
lase alta urma de cit fiinta unei alte generatii
de robi. Aplireail §i dispareati ca buruiana des-
pretuitn, legati de' pamint ca §i Musa.
 91

Insa eel mai multi erail el, acesti bieti mun-

citori fail nume. In munti ca si in vale, de-a-
lungul riurilor, In unghiurile stincilor, tot sate
de-ale lor, fa'ra avere, fail luminh, Mr% dreptate:
suferite" numai de eine avea puterea, pentru
ea' brazda cere brate si risipa stralucitoare a
stapinului se tine din neagra munch' a rp-
bului.
Numal un guvern salbatec putea s'a sufere
viata in salbatäcie a tuturor acestora, a sutelor
de mit Stapinirea calvin'a se gindise la dinsii
numai pentru a cistiga sufletele lor pentru Re-
forma, cad si acesti oameni aveah, in intunere-
cul lor, suflete. De sufletul lor si de banul lor
avea nevoie guvernul nal al Imparatului. Su-
fletul trebuia sa recunoasca in privinta inchinaril
la Dumnezeil. un alt adevar de cit adevarul stra-
mosilor si de cit adevarul fostilor apasatori. Iar,
pentru a iesi la iveall banul romftnesc, trebuia
ca iobagimii sa-i ramie ceva din munca inchi-
nata altora.
Greutatea era acum sa se gaseasch un drum
care aceasta indreptare a celor multi si deprinsi
a munci. Din timpuri vechi de tot, privilegiatii
se unise intre dinsil pentru a se aphra in po-
triva taranilor", rebeli pentru cá el 1111 puteati
gasi dreptatea acolo unde altli aveah atitea drep-
turi deosebite. Trei natiuni" se despartise de
plebea de ori-ce neam, contopita prin aceiasi
 92

nenorocire, strivita de ace1eas,1 sarcini: natiunea

nobililor", puternica prin curalia singeluT eT,
natiunea" Secuilor, folositoare pentru apararea
unor primejduite granig s,i natiunea" Sa5,i1or,
razimata pe actele acordate de regil ce o a§e-
zase In pgrtI pustii", Ma' de ora§e.
Col' ce nu se gasiail In cercul acesta vrajit,
aveail minile legate §i gura inchissa. Fapta lor
o hotdriag altii, iar vorba lor nu se asculta, po-
trivit cu legea. EI nu erati o natiune" s,i nu
puteail nici sa ajunga una, far& ca intreaga cla,-
dire sprijinita pe suferintele lor nemeritate sa.
se sfarime. Pentru a savirs,i o ast-fel de revo-
lutie, In numele bunuluT simt §i al omeniel, tre-
buia o alt`a stapinire de cit cea austriaca, atit
de härtuita din toate partile, de atitea interese,
pofte s,i primejdiT, trebuia, apoi, §i o alta' vreme
de cit aceea a stoarcerei darilor s,i la'rgiril ho-
tarelor in folosul celor cruzi s, i celor lacomi.
Ceva se putea face pentru Romani Inteun
singur chip : inlocuind Insemnaatea constitutio-
nala" a natiuniT" prin aceea a religieT §i che-
mind pe iobagi la adapostul mintuitor al uneT
legi noui, care nu putea sa fie decit a impAra-
tului: cea catolica,.

Inainte de a vedea cum s'a facut aceasta, tre-

buie Famurita mai bine, In amanunte, starea sa-
telor romanestl In aceasta vreme de innoire In
 93

tot chipul. Cu atit mai mutt, cu cit lucrul s'a

fgcut foarte putin ping acuma si cu cit astgzi
el se poate face, cel putin pentru uncle parti
din ar i unele categorii de säteni romani.
Cel mai multi Romani erail, cum am spus,
iobagi al nobililor, si se stie ea Watt fost asa
totdeauna.
In adevgr, Ungurii agpgtruns numai pe incetul
In Ardeal i ping foarte tirzig stgpinirea lor in
aceastg regiune, ce s e putea cirmui numai cu
greil, a fost o stgpInire de granitA si de cetgti.
Era a Craiului ceia ce se ggsia lingg tara lui ma-
ghiarg, pe clina rasa'xiteang a muntelui sag mai
departe in valea riului, dupg ce acesta strgbAtea
pasul ; era, apoi, locul unde se ridicase ziduri
la capgtul until drum, pentru a primi ostasi. Era,
In sfirsit, Secuimea, in care nu still dacg nu s'ar
putea vedea o avangardg, trimeasg in vremi mai
vechl, ajunsg departe de tot, si uitatg.
Restul era Tara-Romaneascg", nume care a
cuprins din ce In ce mai putin pamint, in mg-
surg ce vecinii dusmani se organisail i inna-
intad cu Statul, oastea i colonisarea lor. Era
toatg, mosia plugarului, pe unde el prinsese a
se aseza, i toatg pgsunea pgstorilor. Intru cit-va,
ea iY avea o unitatea geografica una de or-
ganisare lipsia Insg cu totul, i aceasta a fost
slgbiciunea I, pe multe locuri, pricina de cgpe-
tenie a peiril noastre. Voevozi la rgzboig, du-
 94

cind fracgri cu arcuri, cnejI in timp de pace, ju-

decInd pe prispg dupg vechiul drept al Roma,-
nilor", acestia ere"' capeteniile sgtenilor nostri
unde erati sate, si a ostirilor ciobgnesti vesnic
in miscare.
Cu atita insg, nu se putea respinge cotropirea
strging. Ea veni pe cM deosebite, In deosebitele
timpurt
Pe la inceputul secolului al XIII-lea, in Europa
rgsgriteang, se petrec marI schimbgri, pe un
timp clnd off-ce rege cguta sg-sl ggseascg un
hotar pentru Statul sü, ce incepea sg, se al-
cdtuiascg. Rgscoala RomAnilor i Bulgarilor din
Balcani aduse o impArgtde noug, iar expeditda
cruciatilor la Constantinopol o alta. Aceasta tre-
buie sä fi pus pe ginduri pe regele ungur Andrei',
care se hotgri ca, fatg de aceste Puteri militare,
ivite in apropierea sa, sg-s1 consolideze hotarul
do miazgzi, ce i se pgrea prea putin apgrat de
munti: i sg-1 intindg nu numai ping la acestia
chiar, ci, dacg se poate, ping la Dungre, pe ruina
suprematdei barbare a Cumanilor, domnil sesului
roditor. Flamanzii" veniserg' intaiii In Ardealul
incg, nesigur si destul de putin populat un ar-
chiepiscop de Gran fu; pe acest timp, un Flamand,
apoi Ordinul teutonic apgru un moment in a-
ceste pgrti (1).

(1) Cf. Prefata mea la vol. I II din Studi4i, documente.

 95

Sasil nurnele supt care furl cunoscuti de

acum innainte Flamanzii" par a fi fost asezati
mai ales In locuri de acelea uncle se gasead sate
ca sa-1 ajute la deschiderea pustiului" pentru
acele sate erail romanesti. Toata
tara cucerita, smulsa, de la Romani" (1), era so-
cotita, ca o proprietate a regelui cuceritor, ca
un fundus regius, ce se putea da ori cui, cum
vazuram ca se (Mica atunci chid cucerirea era
numai o dorinta ambitioasa. Ca si oaspetil" a-
dusi din departare, luptatori unguri, biserici, cas-
tele Il capatara mosil intinse, abia luate de la
vechii stapini, i impreuna cu dinsele drepturi
mai mult sail mai putin hotarite asupra popoa-
relor" populi din partea locului.
Acestea decazura pe incetul. In secolul al
XIII-lea se mai stia de Tara Romanilor", de pa-
durea Romanilor si a Pecenegilor", cu carl trai-
sera in teritoriul necotropit Inca. La adunarile
ce luau masuri pentru tot Ardealul se infatisail
Inca la 1291 (2), deopotriva, nobilii, Sasil, Secuii
Romanii". in secolul urmator, cneazul roman
intarit era socotit ca egalul nobilului, cel nein-
tarit avea si el valoarea omeneasca superioara,
iar Romanul de rind" Olachus communis

(1) Terra exempta de Blaccis. Zimmermann-Werner,

Urkundenbuch, I, p. 27.
(2) Ibid., p. 177, no. 244.
 96

era pus alaturi cu. ori-ce om de rind din alta

natie", care cuvint de natio n'avea Inca un In-
teles exclusiv (1). Cnejii §i batrinil judecati in
voie In acele parti ale Oltului §i Hategului, ce
fusese oare-cind i ele in Tara-Româneasca" (2).
in mai multe rinduri, diete ardelene consfintira
dreptul taranului roman de a se rascumpara de
la domnul sad i de a pleca in voie aiurea.
Slabirea autoritatii centrale, mai ales dupg,
Mateiü Corvin, primejdia necontenita a Turcilor,
lasarg pe nobili liberi sa Incalce avutul altora.
Din_rindurile cnejilor muitY apucase a trece la
dlniii. Cind Ungaria veche se sfarima la Mohacs,
era o iobggie a tgranimii in Ardeal, asemenea
cu servagiul din Apus, i eel mai multi iobagi
erati fireste Romanii, taranii" prin excelenta.
Veni secolul al XVII-lea, cu formele-i specifice
ungure§ti pentru Ardealul, cu totul despartit de
Casa de Austria i, in bung parte, de civilisatia,
Inca lating, a Europa Acum, cei ce erail pri-
goniti Innainte pentru situatja lor sociala, furl
despretuiti pentru neamul, pentru limba lor §i,
cum am vazut, pe vremuri de calvinism into-
(1) Ho tárirea pentru judecatá a regelui Ludovic, 28
Rude 3366 ; ibid., II.
(2) V. Kurz, Magazin, II: articolul lui Iosif Kemény
despre cneji. LAinuriri se pot afla in capitolele despre
Romanil din Ardeal, in Xenopol, I, II. precum si in
notele la Onciul, Originile principatelor rorndne.
 97

lerant, pentru lege. Jugul iobagiei apasa deci si

mai greil asupra unui popor, caruia, pentru lunga
lui munch rabdatoare, i se arunca toleranta"
pe care o Impartia cu Armenii, Grecii I Evreii,
zvIrlig in tara de vIntul
Spicuind In culegerea de hotarIri regale a lui
Verböczy, in Approbatae constitutiones", ce cu-
prinde opera de legiuire indeplinita in veacul
acesta din urma, de diete i principi, se gasesc
multe tirY privitoare la iobagia ardeleana, de
care se impartasiati cei mai multi dintre Ro-
mani si, alaturea cu dInil, i unil dintre Unguri.
Masurile de oprire in loc, de aspra pedeapsa, de
urmarire fara mi1 . a vInatului omenesc fugar nu
sInt Insa Meg pereche, ci se IntIlnesc si in le-
gislatia sociala a altor popoare. Ceea ce e noti
aid si legitimeaza indignarea e faptul, indoit,
oh' asemenea legi nu mai rdspundeall vremii si
eh' ele tinteatl mai ales apasarea i injosirea
unui singur popor, care era vrednic, prin sufletul
si inima sa, de o soarta mai buna.
Despre traiul satenilor romani cu domni" Im-
gull, a iobagilor din varmeghii" (1) nu se afla
izvoare, pentru ca, nu s'ati pastrat, si in ori-ce
cas nu s'ail tiparit, acte privitoare la adminis-
tratia unui domeniti nobiliar, unei mosii de ne-
mes. Cind, prin corespondente bisericesti ale

(1) lorga, Doc. Bistrifei, II, p. 10S, No. 379.

7
 98

noastre, din secolul al XVIII-lea, ajungern sa'

avem 1murirl i asupra acestor mai putini no-
rociti dintre ai nostri eel prigoniti de noroc,
constatdm ImprejurAri foarte schimbAtoare, care
atirng. dupg obiceiul locului i dup5, inima stil7
pinului de suflete trAind in robie.

Cu totul alt-fefse infaliseazsa" lucrurile pentru

Romanil din Scaunele sAsesti, fie cá el Sint a-
sezati, suferitl sa, se aseze, in cuprinsul zidurilor
orasului" sail in satele ce-1 ineunjurti, ori se
megiesese cu dInsul, in ceia ce se chiamil vi-
dicul". Aid avem si innainte de Unire izvoare
care vorbese si spun multe, une-ori en oare-care
urmare.
Dar si aid ce e adev'arat pentru Bistrita nu
se potriveste pentru Brasov sail Sibilitincepu-
tul leguiturilor dintre tAranii nostril si Sasl era
deosebit, i prin urmare nici aceste legilturi nu
pot sem'Ana in toate intre dinsele. i, fiind vorba
de lucruri necunoscute pná acum, nu stric5, sd.
le affam in elt de multe locuri si In anarumn-
timi cit mai bogate.
irnprejufarile din Brasov slut acestea : fingi
orasul negustoresc, industrial, 1ing6 cetatea pri-
vilegiata a streinilor, IneunjuratA eu zidurile
ei de piatra l cu cel-l'alt zid, de lege si tra-
ditie, al drepturilor deosebite, se aflg, o asezare
de RomAni, carora li se zice Bulgari i earl se
 99

numesc eT pe sine ScheI". Brasovul Sasilor a

fost inceput a se zidi, ni spun Cronicile lor (1),
la 1203, cola ce e prea de vreme, dar Braso-
vul Ii incepu cariera de munca i boatie in
acest secol al XIII-lea. Scheii." venira, dui-A cit
se pare, pe urma, adapostindu-se in acest loc
de siguranO, i Cronica bisericii Sf. Nicolae in-
seamna pentru stabilirea lor anul 6900 (2). E
vorba insa de o compilaVe tirzie, si data aceasta
va fi fost aleasa de vre-un carturar dupa aceia
a caderil TIrnoveY in minile Turcilor i ráspin-
diril in lume a multora dintre locuitorfi capi-
taleY bulgare.
Las Ind la o parte un nume care nu se poate
lamuri dupa cit stim astzI, locuitorii subur-
bieI romanestI" a Brasovului duceail o viata
neasemanat maT buna decit a fratilor lor de
pe moiilo nobililor marl. i mid. Aproape de
dInii erail Domnii din tara", i acestia aveati
une-ori, pe lingil datoria lor de Romani si cres-
tinI, i datorii din pribegie de platit fata de a-
cestI vecini folositort Neagee Basarab" a fost
unul din ctitorii Sf. Nicolae din ScheI si a sta-
ruit pe lInga Sfatul brasovenesc pentru ca s.
se ingaduie ridicarea acestei biserict Petru Cer-

(I) Paul Sutor, in Quellen der Stadt Kronstadt, IV,

p. 11; Michael Forgats, ibid., p. 40, etc.
(2) Stinghe, 1st. beséricei ?chador, p. 1.
 100

cel a Innaltat tinda de Oatra", a imp-odobit

zidurile cu chipuri de sfinci, facute de vre-un
mester de la dinsul. Aron-Voda al Moldovei de-
savirsi opera de evlavie a acestui frate" intru
Domnie, ridica turnul, dadu odajdi i hotarl bi-
sericii un venit de 12.000 de aspri pe an, in
1594. Peste cinci anI, unul din eel doi preoti
din *chei esia innaintea lul Mihai-Voda nava-
litorul, de la care se vor fi a§t eptat multe. Fe
Radu-Vocla ,Serban,urmasul adevarat al lul MihaT,
11 vedem c. primeste la el In solie pe acelasI
preot mai mare sail protopop. Alt Radu, Mih-
nea, i tefan Tomsa, Domnul MoldoveY, asculta
slujba in ziva de Sinta-Maria Mare din anul 1613
in biserica romaneasca a cheilor, pe unde treceati
pentru a goni pe un principe ardelean (1). Ghe-
orghe tefan intari dania lui Aron-Vocla (2). Iar
inteo alta zi de 15 August un Voevod roman
statu din nal in strana bisericii Sf. Nicolae, a
doua zi dupä o biruinta, la care luase si el
parte : Constantin Brincoveanu, in 1690, dupa
lupta de la Zernesti (3).

(1) Den 15. Seyn die beyden Vaida nach Cronstadt

in die I3leschkirch geritten.D Cronica lui Andrei Hegyes,
in Trauschenfels, Deutsche Fundgruben, p. 291.
(2) Pentru aceastä stire i cele-l'alte, afarä de aceia
al cdrel izvor deosebit se aratA, v. Cronica citatà a
bisericii.
(3) Iorga, Socotelile Brasovului, p. 130.
 10t

StrgbAtut necontenit de negustori, de drumetl,

de soli si stafete din Tara-Romaneascg si Mol-
dova, trgind mai mult din schimbul de mgrfurI
cu cele doug Transalpine", Brasovul e, in fiece
moment, strins legat de viata noastrg liberg ce
se desfásura dincolo de treatort Sash din ce-
tate dail Voevozilor sfoafg, postav pentru oaste,
argintgril si fel de fel de lucruri de metal, de
lux si de intrebuintare zilnicg (1). Pgstorii din
Tara Birsei IsI pasc numeroasele turme dincolo
de munt:i. Deoparte si de alta a Carpatilor, sint
interese trainice si prietenii adevgrate. Cind nu
mai sint pribegi boierestc, sint de dincolo" sg-
teni fugari, ping va veni vremea ca fugarii ar-
deleni din aceste pgrti sg se adgposteascg din-
coace". In Brasov se desface vinul românesc al
lui Vodg, pe vremea Brincoveanului; In Brasov
locuieste, in case cumpgrate de Voevod, agentul
lui politic, Dindar ; In locuri vecine cut cetatea,
el, Domnul, 41 are mosii si castele. Inca innainte
de dinsul, dupe'n zilele MI Mateiti-Voda", case din
cetate apartineati unor boieri munteni (2), pe duci
mai tirziit vedem biserica Scheilor in stgpinirea
unor vii in partea Pitestilor, la Top oloveni (3).
RomâniI erati deci oameni bine privitl si pre-.
tuitl dup'g cuviintg In orasul sgsesc de la hotare
(1) Ibid., p. 136 §i urm.
(2) Socotelile BraFovului, 1. C.
(3) Iorga, Studii $i docunzente, I-II, pp. 306-7.
 102

Ceva din trecerea do care se bucurail cel de

supt stápInirea Domnilor trecu i asupra supu-
silor romani, cu firma bulg'areasel, al Sfatului.
Acestia eraü, de altmintrelea, i prin ei Inil
oameni pretiosi, ca unit ce cresteail prin mese--
ria lor infloritoare, de cárilusie, boghlia provin-
ciel si, pe de alai, parte, aduceall, ca spioni si
agenti cum se vede pe fie-care paginA din So-
cotelile, tinute cu ingrijire, ale Brasovulia, ser-
vicii Insemnate politico.
Flea, s aibg egalitatea de drepturi, ceia ce
nu se putea intelege cu felul de judecata al tim-
pului, el trAiatl nesupgrati i in destul de mill-
omity. In jurul bisericil i aiel" centrul celor
de neamul nostru ei aveati si un fel de viatA
politica. Certele de popi, ce intimpinAm in vea-
cul al XVHI-lea, s'ail intfinit tot-de-auna aid, si
une orl cronicarul sas din apropiere Oseste des-
tul de insemnate aceste certe do clerici, gotmani
sail epitropi Ca'petenfile laice i enoriasl, pen-
till a le face loc In notele sale. Cind Iucrurile
se amestecarg",_In 1615, Intro popa Constantin
si popa Stan (1), se fäcu apel la cinstitul Sfat".
Acosta opri pe Stan de la slujbd, dar nu de la
biseried, i numai pe jumAtate de an. Ci, peste
cite-va zile, vine in grabg, VlAdica, pe care-1 che-
mase invinsul, i acesta are pliicerea de a sluji

(1) Cronica bisericil, p. 6.

 103

el de SIntd-Mifria Mare : Sventa Maria tschel

mare", scrie romimeste analistul sas. indatd, Sfa-
tul ceru innapoi cheile, i ele trebuird sd fie date,
cu toath durerea ce cuprinse, ni se asigurd, tot
$cheiul" die game Belgerey , care se tinguia:
Val de sufletele noastre ! Ce dap. vo biserica
cheiului in mInile Sasilor, Letinilor i pdgIni-
lor !" Apoi popa Stan aduce in oras o femeie ce
fusese gonith pentru rea purtare, e inchis i li-
berat, dupd ce se hotäreste izgonirea el din nat.
Constantin rdmIne protopop fdrd, voia VlatlicAT,
e amenintat de acesta cu afurisanie, dar scapd
printr'o nou'd porunca' a Sasilor ca: prea-sfin-
tul pdrinte" der allerheiligste Pater sA,' se
astimpere, cdci In ast-f el de afaceri judele e
Vlddica bisericii". De altmintrelea, innaintea u-
nul soboras" de septe popi, Constantin jurase
cd n'are nici o vind, cu fata" adusd impotrivd-I
de Stan rivalul. 0 ceartd, care se repetd de a-
titea off in viata comunitdtilor noastre din Ar-
deal in veacul al XVIII-Iea : oprirea de la bi-
sericd, luarea cheilor, luptele pentru slujbd, plIn-
gerile la Sfat i neapdrata persoand femenind fatd
de care pdrintele n'are nici odatä vre-o vino-
vatie (1).
De Brasov se mai tin insd si mai multe sate
rornânesti din vecindtate, care pratesc pentru o
(1) Hegyes, pp. 315-7.
 104

libertate ce nu ati aiurea, pentru dreptul de a

se cirmui aproape do sine, inflorind pIna in sta-
rea frumoosa In care le vedem i astazi, anu-
mite dari, ce se inseamna in socotelile orasului,
cu numele gospodarilor, sefii de familie, ce alt plata-
pentru ei i ai lor (1). Unul din aceste sate, Vlak
era destul de Insemnat pentru ca Vl'adica Sava srt
vie insusi pe la 1673 pentru a-1 sfintd biserica (2).
inteo stare mai ocrotita si mai prospera, Ro-
manii din acest vidic" se intnultird inteatita,
in cit ajunsera sa. fie priviti ca o primejdie de
stapinii lor sasi, earl se temeart de o intoarcere
a vremilor lui Mihaitt Viteazul.
Anume, la 18 August 1679 se infatiseaza la
Brasov un jude i un fost jnde al Risnovului (3),
pentru ca s arate c, fata de numarul tot mai
mare al Romanilor cari s'ail asezat la dinsii
de multi ani" (4), bietii Sasi" cred de nevoie
s'a iea masuri in privinta dreptului de mostenire
al acestor conlocuitori neplacuti asupra prtmin-

(1) Cf. si Die Rechislage des ehemaligen Tdrzburger

Dominiums, Brasov, 1882.
(2) Stinghe, 1. c., p. 14.
(3) Risnovenii da.deati cal de postai pind la Tirgoviste
si in aceasta privinp se pastreath in mica Archivd a
pla.cutului oräsel de munte doua ordine: de la Gheorghe
Rákóczy al II-lea si de la Apaffy.
(4) ( Derer bey ihnen von vielen Jahren inplantier-,
ten und nun in die Menge vermehreten Vallachen.p
 105

tului ce 1-ati dobindit, parte prin cumpgraturg

schimb siret, parte 1-ail mostenit si de la pg-
rintil lor" (1). Caci, despre aceasta, e stint de
tar i de oras cg aceasta natio barbarg e un
popor foarte amestecat i in leggturi de inru-
dire cu Romanii din Varile vecine, Moldova si
Tara-Romaneascg, asa cg, murind dintre eel din-
Mit, in lipsa copiilor, prin impartdrea averil
mobile, s'ar putea intimpla foarte ciudate i mi-
nunate amestecgturi in fundul regal" (2).
Aceste plingeri In numele dreptgtii", pe care
o confundati cu drepturile", si nu puteail sg
n'o confunde, gindindu-se la trecutul ca si la
mungrul lor, Mem% pe Sasil eel marl din Bra-
sov a se gindi si la alte lucruri, petrecute aiu-
rea cu aceiasi Romani cotropitori: cum acest
popor românesc, dupg nefericita ngvglire a lui
Mihal Voevod (3), In aceastg targ foarte slgbita,
inteatita sad amestecat in fundul regal, in cit
in deosebite locurl bietil Sal all fost cu totul
desradacinati, si, pe de altg parte, aceastg natie
barbara asa de malt a prins radacini, in clt a-
cum mai toate unghiurile sint pline de aceasta,

(1) Theiles durch Kauffen und listigen Wechssel, theils

auch von ihren Eltern iiberkommen..
(2) Gar seltzame und wunderbarliche Vermischungen
in [undo regio.v
(3) Nach der ungliickseligen Irruption Michaelis Waj-
wodae.
 106

pleavg" (1). Pentru a impiedica l'Airea acestei

peiri pe tgcutele, el, pornind de la principiul CA
de drept fundul regal" mosia de odinioarg
a crgiesculul cuceritor, dgruitg de dinsul in toatg
forma colonisatorilor chemag din alte 0,41 ale"
lumfi se cuvine Sasilor, si nu Romanilor" (2), eI
statornicesc cg mostenirea pgmintului de la Ro-
man la Roman nu se va face decit care copil,
si numal: cind copiii nu sint insurat,i in alte parti,
numal cind nu se dovedeste ci mosia de mos-
tenit a fost cumpgratg de mort de la un Sas
si cind nu se poate da de urma vre-unei inse-
Morn' la cumpgrare. Dacg se aducea la indepli-
nire acest act, nu era alt-ceva decit un decret
de expulsare (3).

De la acest Scaun sgsesc sg trecem la altal,

din vecingtate, la Scaunul Cohalmului, In relatii
strinse si dese en Romanimea din FAggras.
Cg Ungurii si Romani:1 ail_ avut si eI parte
la alegerea judelui", scrie Eder, vorbind de da-

(1) In unterschiullichen Ortern die arme Sachssen

gantz aussgewurtzelt, dargegen aber diese gedachte
barbarische Nation also eingewurtzelt, dass nu fast alle
Winckel dieses Gesindes voll sind. >
(2) Massen von rechtswegen der regius fundus, nicht
den Vallachen, sondern den Sachssen gebiihret.
(3) Actul se afld in Archivele Risnovului.
 107

tina din Orastia (1), arata obiceiul de asta'zi

si in clte-ya alte Scaune säsestl, precum In al
Cohalmului, ca din fie-care sat sa se adune ba-
trInfi seniores pentrn a alege judele : deci
din satele unguresti i romanesti yin Unguri §i
Romani".
Si Cohalmul are deci satele sale romanesti,
care se ocrotesc pe IMO, el si atIrna de dInsul
in conditiile taranilor din Tinutul Brasovului sati
al Sthiiului, i, cum am yazut, in unele priyirI,
chiar i in condltil mai bune. Asupra acestor
blesche Dörffer" Sasii din erase ail drepturi
Intinse : pun contributii, pronunta osinde, care
se pomenesc dese orl in Socotelile Cohalmului
si slut aspre ca unele ce atingeati un popor
numeros i desprquit, o natiune" decazuta,
dezmostenita. Or5se1ul de astazi a pastrat §i
protocoale judiciare din timpurile mai vechi §i
pe temeiul cercetaril lor mai amanuntite s'ar
putea spune lucruri precise si colorate despre
viata satelor romanesti de supt ascultarea a-
cestui jude, ales si de dinsele.
Une orl, fiind multi supt acelasi coperernint,
p'amintul nu ajungea, i atunci so recurgea la
vecini, earl aveail din destul. Un ast-fel de con-

(1) Exercitationes diplonzaticae, in Bibl. Museului Na-

lional din Pesta, fol. lat. 2242, p. 75.
 108

tract pentru cedare de ogoare, cu data de 29

Julie 1627, ni s'a pastrat (1).
E incheiat intre Romanii i Sasii din Ticus,
cel Noi i cel Vechiil, sate deosebite i odini-
oara in ceia ce priveste neamul locuitorilor. Ti--
cusul-Vechia era al Sasilor, i el ingaduise unor
tarani romanI a intemeia pe locul lor, In hota-
rul lor" (2), un alt sat, care purta acelas1 nume.
Conditiile Invoielii sint acestea, asupra carora
Romanii, dupa obiceitl, II baura aldamasul:
Satenii nol nu vor sta de cit atita timp, cit cel
vechi nu vor avea nevoie de pamIntul cedat nu-
mal trecator; ei vor plati pentru aceasta la Sf.
Martin al fie-carui an o sum 5. oare-care; partea
fie-caruia se va da cu voia Sasilor, si care îT
va lua de la sine pamint, 11 va pierde; averile
cu paguba," vor fi luate de judele sas, nu de
cel roman (3); Sasil vor hotarI in privinta dij-
melor das Zehendenteil ; se vor observa a-
numite obiceiuri ale oaspetilor la Ingrijirea dij-
melor din samanaturi" si se vor arata anurne
satenii ce raspund pentru plata veniturilor.

(1) in Analectele lui Eder, in Bibl Museului din

Budapesta, VI. In copie din 1656.
(2) Auff der teutscher Tekkieser ihren Hattert.,
(3) 4. Sollen sie keine Macht haben schadhafftige
Gutter von Medden Landt zu ihrem Hannen einzu .
treiben, sondern was im Schaden gefunden wird, soli
bey uns zum Hannen gerichtet werden.,
 109

La Sighi§oara avem un materia ,ahmilnator,

din care s'ar putea scoate deslqiri de acelW
fel. La Media§, el nu se mai aflg, in Archive le Co-
munei, si n'am putut vedea ce cuprinde. La Sas-
Sebe avem insemnhri mai tirzii, ce e dreptul,
dar starea socialA a tilranilor noWi nu s'a schirn-
bat mult cu timpul, a§a incit §i asemenea §tiri
pot fi Intre buintate.
AicT Românii din ora, chiar, din walachi-
sche Vorstadt" sail suburbia locuit g. de din§ii, 1§1:
ati un jude §ijurati anume. Cite un jude .5,i mai
multi jurati se aflA §i In satele din domeniti, si
judicia pare cá tinea un an de zile. Si unii §i
altil erail chemati mai ales sg, strIngA contri-
butia", pentru care dildeati samil innaintea Sfa-
tului s'asesc.
in suburbie, Romanii aveati psaminturi, Hoff-
stellen, ce se mo§teniati .5,i se puteati imparti.
Pe lingd acestea, eT cereati s li se irnpartil de
Sfat, ca unor contribuabili, locuri de arat ce
erail in sapinirea Comunei (1). in fruntea lor,
macar pe la jumritatea secolului al XVIII-lea,
statea, pentru cele suflete§ti, un protopop.
Cel din sate se hilniatl si din pAstorie §i, bu-
(1) Cum accluso suburbialium valachicorum rne-
moriali, iubens ut terrenum Kan, pro pascuo con-
versum, iterum pro agricultura applicetur, inter con-
tribuentes more antiquo dividatur." In Protocolul Sas-
Sebeului pe anul 1774; in Archivele locale.
 110

curIndu-se de vechi privilegii din partea Dom-

nilor nostri, ei treceart muntele cautind pentru
turmele lor grasele pasune din tara". Traiul
lor reproducea pina tirzla pe acela din foarte
vechi vremuri, si ni se vorbeste de obiceiuri
traditdonale de drept romdnesc ce se pastrase si
la dinsii: cel invinuit pentru ceva era cercetat
de jude innaintea bisericii ; fiul care lua asu-
pra-si gospodaria parinteasca i ingrijia de ba-
trIni avea o parte mai larga din mostenirea
cimpului, lulnd singur cit frati impre-
una (1).
Despre Orastia, avem la Indeming mai multe
still in colectia de documente, privitoare la a-
cest Scaun sasese, a lui Amlacher.
Aid Romanii nu jucart in oras chiar rolul pe
care am vazut ca-1 jucail la Sas-Sebes, dar de
jur imprejur satele erail pline de dinsii. Fiind
multi la numar, el se arata, de la cele mai vechi
lamuriri ce avem asupra lor, ca un element semet.
in 1515, episcopul din Ardeal se plinge ct acesti
Valahl de pe la Orastia" supara pe plebanulcatolic
din Jibet, lined CImpul-Pinii, unde se daduse, cu
cite-va zed de ani In urma, o vestita lupta in po-

(1) 1768. tinter denen Wallaehen es gebrauchlich

ware, aus dem Grunde, weil sie die Wirthsehafft ge,
fiihret und seine iibrige Kinder versorget hatte, e-
bensoviel Theil als die ilbrige Briider dieser Juane
nehmen soltev. Iudicialia, 1. c.
 111

triva Turcilor. Aid, fatd de Valahil" rara credintd,

se numesc crestini" cei-laltI locuitorl, Sasl
Unguri. Romanil, spune episcopul, vreail, nu
numal s ruineze plebania, ci s6 iea pentru din-
sil sdlasele crestinilor" (I). Cu zece anT inainte,
la o ceartá cu un nobil ungur cotropitor, el II
silesc tot satul Pricas sd sara in Mures",
uncle se inneacd, si la judecatä oras,ul le tine
parte, neprimind a se hotdri lucrul dupd" drep-
tul nobiliar, al Ungurilor, i aruncInd vina a-
supra cItor-va fugari, pe cind cei-laltI tdrani se
curgd prin jurdmint (2). in 1557, cel din Ro-
mos cer sd, li se dea i lor din pdmintul fdrnas
slobod pentru lucru dupd ddrImarea unor case
ale satului ; cdcl, spun el, dail si el to ate Cra-
iului, de o potrivd, in banl ti slujbe, dedi doresc
o parte de o potrivd, din acel loc, ca si din
celelalte tarini". Cel1aIl locuitori recunoscurd
eb dreptatea cere sd se dea i Romanilor partea
lor din pdminturile ce se ImpArtiati in fie-ce an

nales ,
intre pilrintif de familie annualinz divisio-
§i adRserd innainte numal, pentru a
nu-i primi i aid, Ca el nu ajutase la inlätura-

(1) Ut mox ipsi sessiones christianorum pro se oc-

cuparent. ,, Documentul a fost Intiiii citat de Eder, in
Analeetele sale ms , la Bibl. l'vluseului din Budapesta,
V; tipdrit in Amlacher, Urkundenbuch der Stadt und
des Stuhles Broos, Sibiifl, 1879, in-80; pp. 87-8.
(2) ibid., pp. 72-3.
 112

rea darInlaturilor. Dar hotarirea fu pe placul

reclamantilor (1).
Dintre Romani, unde satul era al lor, se a-
legea cneazul, chenezul", care aduna pe ceilalti
la cas de foc sari la alta nevoie si-i calauzea (2).
Romani erail une-ori Vornicii earl stfingeati in
unele locuri anumite dari (3). Iobagi.se allail pu-
tini, ca acel Neagu, care are daraveri, tocinai la
sfirsitul veacului al XV-lea, cu un puternic de
peste munti, Marele-Ban al Craiovei, Barbu (4).
Prin oras se rataceail une-ori negustori ro-
mani, ca In 1561 (5). Pribegi erati destui in vre-
muri de prigonire i primejdie : aa in 1529, in
1546, in 1549, in 1558, cind se coborira" aid fu-
gaff innaintea miniei crude a mill Mircea Ciobanul,
jertfitorul de boerl (6). Pe cind Vlad Caluga' rul sta-
pinia Tara-Romaneasca, un coboritor din neamul
Voevozilor, Stefan sail Stoian, veni sa se adapos-
teasca in acest pasnic i sigur unghill al Ardea-
lului, unde nu-1 puteart ajunge dusmanii (7).
(1) Ibid.
(2) ibid., an. 1545. Cf. p. 152.
(3) Pp. 58-9.
(4) Ibid., pp. 67-8.
(5) Ibid., p. 142.
(6) Hurmuzaki, XI, pp. 854, 860-1, 86,9, 870
(7) Pentru genealogia liii, cu totul nesigura si fSrä
garantil, v. spusele fiului sau, Nicolaus Olahus, resu-
mate si discutate in Iorga, Contribulitini la Istoria
Muntenia:, p. 2, nota 3.
 113

NeputInd fi Domn la Tirgovi§te, el ajunse judo

la Ords.tia, cu toat6 impotrivirea Sibiienilor (1).
De la inceput, de cInd un rege cu sentimente
p'arinte§ti, Matei, aduse Sa§ilor dreptul de a-sI
alege judele, ace§tia II imp`artiail cu populatia
liber6 de alt neam ce se gasia lIng6 din§ii, sati
chiar Impreuna cu dIns,f1. In 1464 alegerea lui
Mates, fiul judelui Ladislail, se ilcu ast-fel cu
vointa Scaunului Intreg, anume : a Sas,ilor, a
Ungurilor §i a Romanilor" (2).
La rindul lui, Stefan, Stefan Romdnul, Olah"
sail Olahus", ea'pAt5, cirmuirea miculdi ora§,
in 1504, §i ea famase foarte mula vreme in
minile lui (3). Clnd atinsese acum adinci batri.-
nete, fiind, In desfA§urarea carierei WI, jude,
procurator al unor ora§e vecine (4), Capetenie
de osta§i (5), fiul s'ati mai mare, Nicolae, un
vestit diac, care ajunse un umanist cu frasa
frumoas6 §i InvAtat5, §i un negociator de in-
semnate afaceri impArsate§t1, se afla, bucurIn-
du-se de mult`a trecere, pe MO episcopul de
Fiinfkirchen. Prin stAruintile hi se recunoscu
unul Irate mai mic, MateI, dreptul de a urma

(1) Amlacher, p. 71.

(2) Ibid., pp. 26-7.
(3) Ibid., pp. 74, 77, 79, 80, 83, 85.
(4) Ibid., p. 74.
(5) Nicolaus Olahus, Attila, ed. Koller, Viena, 1763,
la sfirsitul cartil a doua.
5
 114

ca jude 1u -tefan, inc5. in viata acestui pArinte

al sail (1). Se stie ce se alese mai tirziu, si in
privinta demnitAtilor, din scriitorul Nicolae Ro-
meinul, care stráluci pe rind la Curtea regilor
Vladislav, Ludovic, In suita reginei vAduvei Ma-
ria, cu care se duse in Tgrile-de-Jos, In intimi-
tatea lui Ferdinand de Austria, cAruia, dupl ce-1
Intova'Asise i pe cimpii de lupta din Germa-
nia, se invrednici s'a-i boteze o imp'ar6teasea o-
i impodobi pe rind prin talentul sü
drasra,,
Scaunele episcopale din Agram i Erlau (2).
Fat% IndoiaI, un om care facu cinste neamului
sgit, i i-ar fi fácut si mai mult dacA si-ar fi a-
dus aminte de dinsul i pentru alt ceva decit
mindria de a se dovedi rudg a lui Hunyady si
ramurä din trunchitl domnesc.

Intru citva Bistrita era pentru Moldova ceia

ce am vA.zut cA era pentru Tara-RomAneasc'd
BrasovuL i de aid' pornia marfa, si aid se o-
plosiail invinsi in lupta pentru putere, chiar si
din Tara-Româneasc6 (3). Numai cit aicT orasul

(1) Amlacher, pp. 91-3.

(2) V. diploma ce dobindi la 23 Noembre 1548, in
edi(ia Koller a tratatului Attila. Reprodusg, cu alte
lucrurl ce-1 privesc, in Archivul lui Cipariü, p. 693
§i urm.
(3) Hurmuzaki, XI, p. 583, nota 4. Cf. Iorga, Studil $i
documente, I-II; Socotelile latine ale Bistricel.
 115

era mai mic, bogAia mai put,inA §i influenta

mai slabri, : ea durA §i. mai scurtg vreme, §i Bis-
tritenii nu mai aveail decit leaturile zilnice cu
granita, intr'un timp dud Brovenii erart fur-
nisorii neconteniti §i bunii prieteni ai lig Brin-
coveanu.
In Bistrita chiar, Romanii nu venirA decit mai
tirzitl, dar in jurul zidurilor, in vesela cimpie
de la poalele muntilor, pe malul riului eapede,
albe case de p`astori, plugari si vinAtori romani
se easfirail In preajma bisericii de lemn sail,
une oil, de piatrá. Aid trMati oameni viteji §i
IndrAzneti, gata de prada" in munte sail de
rAsboiil In alte vM pentru vre-un Domni§or
instrMnat, care dorea de Scaunul strämo§esc
al Sucevei. Stefan MizgA, dusmanul L'apusneanului
celui. bAtrin, se coborI la Cetatea Neamtului, in-
tre cetele flgcAllor din BIrgAil (1).
Inca la 1366, regele Ludovic ingAduie pope-
rului din sate", in vidicul Bistritei, s'a-§1 aleagil
juzii 5,i juratil dintre dIn§ii, dup6 orInduiala §i
bunul plac al judelui bistritean, al juratilor §i
cetatenilor orasului" (2). In documentele roma-
ne§t'f ce ni s'ail pastrat de la aceste sate, ele
ail In fruntea lor, pe linga" popi, fi.re§te, drega-
(1) Hurmuzaki, XI, p. 584 si urm. Cf. Iorga, Doe.
Bistritei, I, p. xLv in.
(2) Villici et etiam iustitiarii de sui medio", etc. Zit&
mermann-Werner-Mfiller, II, pp. 249-50, No. 858.
 116

tori mireni, co se chiamh juzi, cei mai marl',

jurati, afara de al' Vladical (1), crainici
slobodnici (2). El sint scutiVi de anumite p1a0
ai, impreuna cu dinsil, fill lor necasatoriti, met,
cum se spunea, erail Inteo pita" cu parintfl
lor (3). Se plata venitul vladicesc"
darile preoOsti" calre preqi (4), pe cari-i ve-
dem insa une-ori plingindu-se ca. n'afi simbril",
ca altil de aiurea, c. li se opresc de sate eel
zece de bani de cash, mieqa de grill, claca al
pielcelele de miel la trei sarbatori Sf. Ghe-
orghe, Ispas i Rusalii ce li se hotarise ca
rasplata de Vladica Sava (5), si c sint pusi la
por(ie, ca oamenii de rind (6). in Rodna, se in-
tilnesc chiar,in timpuri mai vachl, cneji", cari
ajuta la prefacerea manästirii bistritene (7).
Sfatul sasesc avea nevoie de acesti Romani,
pentru banul, munca i bratele lor, ca 3i pentru
inlesnirile politice ce aduceail, prinzind limba"
(1) Iorga, Doc. Bistritel, I, p. 93, No. 117.
(2) Ibid., II, p. 99, No. 364; p. 108, No. 379.
(3) _Ibid., II, p. 108, No. 379.
(4) Ibid., I, p. 43, No. 58.
(5) Ibid., II, pp. 33-4, 220. Varlaam hothrise Ci
putt, Acte i fragm , p. 264 eo dale de grill i una
de ovás, i o zi de coasá i alta de secere,, un cas
de Simpetru, dot potorI saü potronici de Pasti, afard
de plata pentru anumite slujbe.
(6) Iorga, Doc. Bistritei, Ii, p. 107, No. 378.
aLibid., I, p. xv.t; cf. p. mut.
 117

In tara Voevodului moldovenesc. Precum Bra-

§ovenii, ce e drept mai mult din interes, aju-
tase inceputurile literaturii religioase romane§ti,
Bistritenii credeail c trebue s sustie s,i ei cu
un florin" activitatea unui necunoscut, ce voia,
la 1683, s6 faca,' o Bib lie in romanes,te" (1).
Nu stim din citsa vreme s'ati asezat bAtrinil
nostri aicea la acest vestit ora* ail trait", scria
intr'un rind niste preoti romani, tot bine si
frumos in viiata lor" (2). Cind Ardealul ineapu
in minile Imperialilor si legal, prin moartea lui
Apaffy (3), satele romhne§ti libere jurara de-
osebit, cu fruntasii lor insemnati anume, cre-
dinta ce se cuvenia de acum inainte noilor
domni, ImpAratul nemtesc Leopoldus" i fe-
ciorul 3/16riii Sale, Iojev, a PAratului nemtesc" (4).

De la Bistrita in sus, Romanimea se intindea

fa,r5, intrerupere ping in muntii Maramureplui,
unde, cum vom vedea, se pastra o nobilime ro-
(1) Iorga, Studiti si Doeumente, I-II, p. 52. Pentru
traducerea Noului Testament, RalcOczy dädu qacelui
popà roman» (calugarul Silivestru; Bianu si Hodos,
p. 169) 50 de florini i un postav (Szilágyi, I. Rdlcoczy
György, in Colectia de biografil maghiarä ; p. 352, n. 2).
(2) Doe. Bistrita, II, p. 107, No. 378; an. 1722.
(3) Asupra imprejurdrilor, v. inceputul vol. I din
Fàiiile alese ale lui Baritiü, unde si pentru istoria
bisericeasca se pot gasi unele intregiri.
(4) Iorga, Doc. Bistritei, II, p. 76 si urm.
 118

mâneascI Dar de acestia nu poate fi vorba a-

cum. RAmIn alti skeni dintre ai nostri asezati
pe pauant d'aruit Sasilor, aceia despre earl se
stie mai mult, cei din tdnutul Sibiiului.
Despre acesti tdrani harnici, istel, cu gust in
ImbraVamintea lor curata', se afra Intuit lmurirl
risipite. Apoi un sir de informatii bogate asupra
unuia din aceste sate, asupra celui mai mare si
mai frumos, Silistea.
In timpurile vechi, granita aid nu era ca as-
tazi, ci prisosea in paguba Ungurilor, cum vom
arka in urmarea acestor studil. Aceast5, gra-
nità insemna foarte putin i, necontenit, ea era
ealcatg, pentru strAmutare i ajutor. Asa in 1383
dud o ridicare a Românilor in potriva Sasilor,
vecinii lor, e sprijinitA de elemente din tarA. Ea
se mintui prin biruinta celor mai bine organi-
sati, earl impuserA invinsilor o Invoiab, In care,
intro altele, se opria portul armel nationale, ar-
cul (1).
La cite-va ceasurl de Sibiiti se MIA intr'o fru-
moas6 cimpie, in vederea muntilor, bogatul sat
Silistea, cu desgvirsire romanesc. E una din cele
mai frumoase infkisAri ale vietii poporului nos-
tru de la tail. Case bine tinute, curp. Imbelsu-
gate de toatä bogAtia gospodarului bun de la
tarA, oameni istei, sprinteni, cari tiü sa impace

(1) Zimmermann-Werner-Milner, II, p. 564 i urru.

 119

lipsa de sfial'a innaintea stfainului cu buna cu-

viint4 cea ma desAvirsit'a, porturi frumoase
simple, care imbracg atit de bine aceast4 s4"-
n'a'tate mIndr i aleas1 Cine vede invIrtindu-se,
en toat'a orinduiala timpurilor Intelepte, hora
Silistenilor, IT intgreste credinta eh' in poporul
nostru, acolo unde e curat de amestecuri si duce
o viatA mai bung, se MIA un fel de iscusintI in
alegerea podoabei, de m'asurA sup-tire in misc'ari
pi vorbe, o constiintA de aristocratie care-1 de-
osebeste pi-1 ridica cu mult mai presus de rasele
greoaie si grosolane ce-1 IncunjurA.
Dar nu numai c Silistea are Insusirea sa. fie
un model de sat romanesc, astAzi ; ea a avut
norocul s i se pástreze mai bine decit ori-c5rei
aezari tlea'nesti din RomAnimea larg"a, aminti-
rea In slove a trecutului. in Archive le din Sibiiti
se pAstreazg protocoale ale Silistei Inca din a-
nul 1585. innainte de Mihai Viteazul adia, si in
ele se oglindeste cu credintA viata Silistenilor
din vechi vremuri ca si din acele mai noui. Cel
volum s'a Inceput de scris pe cind era
jude in sat Petru Blotz," iar ajutoare ale lui
li se zice Burger, adicg, pirgari : Crestel Bib,
Joan Herm," Bucur Durda, Dan Lata jude. in
Cacova, Banciü Popa i pIrgar Opris Rarsan. Apoi,
In Sibiiel, alt sat vecin, judele Ioan Sandor pi
pirgarii Vlad Seracin, al lui Oprea Durda. in
 120

Tili§ca: Stan Miclo§, judo §i Dan Costa, pirgar.

in Gali§, in sfir§it: Dobretha Zalzull," judo.
Aceste sate formeaza In Scaunul sasesc un
Scaun romanesc, pentru administrarea caruia se
aleg din Sibiiil doi din Sfat, doi senatori, earl
porta numele de indices ordinarii sedis szelisti-
ensis", juzii obi§nuiti al Scaunului Sili§tei(1). Ei ail
mai mult sarcina de inspectori §i judecatori pen-
tru pricinile mai insemnate: in hotarIrile de la
1585 ale Sfatului din Sibiiil se hotare§te ca nici
un jude roman nu va primi un juramint," de
oare ce pentru aceasta e judele ales al Scau-
nului" (2). Stateaii, fire§te, mai mult in ora§ §i
nu veniail decit la o anume data In sat, unde
erail tinuti pe socoteala comunei. Afara de a-
ceasta intretinere, ei se bucurail de un venit
anual jarliches subsidium expensarum quo-
tidianarum" de o suta de florini pentru cel mai
in virsta §i de cind-zeci pentru cel-l'alt. Dar li
se mai dadea doua parti. unuia, o parte celui
de-al doilea doua dari culese anume pentru
din§ii : datul oilor §i dijma.
in fiece sat e acum, ca dregd torul cel mai de

(1) Pomeniti si in 1618 si innainte, in cDes Szelister

Stuhls von anno 1585, den 1 October, biss anno 1709 .
(2) 4, Der erwelte Stultzrichter., Amenda e de o marca"
de argint.
 121

seama, un jude roman (1). Asupra alegerii lui,

avem orinduiala Malta, de eel dol senatori, in
ziva de Pastile romanesti 1649. Bagind de sung,
spun ei, ca la alegerea judelui din Si liste e o
mare neregul i zapaceala, i chiar dihonie,
asa Inch e de temut sa nu se isce dinteaceasta
un mare rail saii o mare nenorocire", ei leall ma-
surile ce urmeaza :
1. Mai Intlili, nu trebuie ca toata comuna,
tineri i batrini, la timp de alegere a judelui,
sa alerge i sa, se Ingramadeasca unul pe altul
in biserica, pina aleg pe cei patru-zeci, ce aleg
la rindul lor pe jude, cum s'a facut in tot anul
pina acum, Cf fie-care patrime iedveder vierte
Theil din comuna sa-si alba oamenii, in nu-
mar de unsprezece, earl acum a i fost alesi
de fata cu noi, dar din acelasi nearn nu mai
mult de dot
2. La timp de alegere, din fie-care patrirne u-
nul dintre eel unsprezece sa fie ales, de la cei-
Palti sa se ia voturile pe rind, in biserica, si
ast-fel, dupa plecarea acestor patru datil pentru
alegere, sa se aleaga judele (2).

(1) Un cneaz : ,Coman Pays, knesio d.e Wayl,a , se

mai afld numai intr'un proces cu dol Silistent, la 1527,
pentru o livadd in satul acestora. Protocoale sibiiene,
I, fol. 46.
(2) Soll von iedern vierten Theil, einer aus denen
11 zuer Zeit der Ervelung in die Election gegeben,
 122

3. De moare intre acestea unul din cel 44,

pgtrimea din care era, va alege altul, al chrui
nume se va scrie in locul mortului."
Din lista ce urmeazg §i care e tinutg In cu-
rent ping la 1687, se vede cg din numgrul aces-
tor candidati se §terg i pentru furt, pentru slg-
biciune sag pentru strgmutare.
Jude le ales are, cum II aratg numele, pe sama
liii afacerile de judecatg si, de sigur, stringerea
dgrilor. Dar el §i administreazg: ast-fel, in 1617,
satul Sgcel, fiind cu totul pustiit in vremurile
furtunoase rumorischen dupg venirea liii
Mihai-Vodd, iar oamenii scgzuti i morti, rgmi-
nind multe locuri de cash pustii,"judele §i cu
beitrinii stI dart unul sgtean gospoddria altuia
ce murise. El Imparte sarcinile, alege sati trage
la sorti pe ostasti ceruti de Craig §i earl, ple-
cind, I§I tree altuia pgmintul ; tot el dg cal
pentru expeditie, §i intr'un rind vedem pe un hot,
mergind la oaste, pe calul ce furase, inlocuind
ast-fel, cu totul fr voie, pe pggubas. Ca leafa,
judele are gloabele in munte §i o dijmg, cind
Dumnezeil d bine-cuvintarea sa in codru."
La invoieli se obi§nue§te a se aduce nfarturia
oarnenilor buni (1). Hotgririle se indeplinesc prin
von den Iebrigen die vota singillathn in der Kirchen
colligiert undt also, nach abgrettretenen den 4 in die
Wall gegebenen Walchen, der Sude eligiert werden,
(1) cEtliche gutte Leh); 1626
 423

pristavi. Mai tIrzitt col putlin, platiti mai ales cu

vama casuldi ce trece prin pasuri si poteci, gh"--
sim veitasii. El jurail cgtre sfirsit, pe vremea Im-
pAr'ateascA cu urmatoarele cuvinte (1):

«Nof NN. jurdm in numele Tata 1111 si Fiului si Du-

hului Svintului, Svintel Troite, precum noi domnu-
lui cinstitului si prea-luminatului imparatului si Cra-
iului (2) vom sluji cu mare dreptate, si domnilor Scan-
nulu I Seliste rinduiti porunca VOM asculth in toate
cele care se va cadea, cum ail fost si. pina acum
la toti Domnii care ail trait cu cinste si cu drep-
tate. Ce vom auzi, hie bine, hie rail, vom spune de
vreme. Muntil vom pazi cu mare dreptate, povari
de la paza plaiurilor in slujbele noastre nu vom
mina, dard vom avea grija foarte mare sà tunble si
hie in grijã si slujbd dupa jurdmintul lor, cu mare
cinste si dreptate, cum am pomenit de la parintii
nostri. Birsagurile domnilor, adied toate furtisagurile,
vrajbile, bataie sail altefapte rele nu vom pitula. Pentru
dare, mita, fratie, rudenie in dreptate, in slujbh si in
dregatoria noastra, vom umbla cum se cade. Veniturile
domnilor nu vom pitula; macar de unde va fi, vom
da in mud cu mare dreptate. Hasna noastra cu pa-
guba domnilor Scaunului nu vom cauta. Slujbele care
ne vor da domnif nostri denainte, vom ispravi cu cin-
ste, cum noua se cade. Veste cal e vom putea precepe
si auzi de pe munti, hie bune, hie rele, indatd vom
spune domnilor nostri. Cu un cuvint, toate cele pe

(1) Le extrag din Protocolum sedis selistensis [1750

fi um ] .
(2) Odinioard numai: «Craiului..
 124

care am jurat, vom ispr5vi, sub mare birsag. Asa s5

ne ajute Dumnezed si Svinta Troird (1).
De vätav atirnh pgzitorii potecilor, grAni-
cerii" de sat sail Scaun, am putea zice. Si ei
slut legati printeun jurdmint, si-1 putem infa-
t4a, dupä ace1a0 isvor, §i pe acesta. Adicg:
aJurhm Tathlui, Fiului si Duhului Svint, prea-svinta
Troit5, un Dumnezed adevdrat, Maichi prea-curatei,
pe doi-spre-zece Apostoll, pe Evanghelie, pe patru pos-
turi inteun an, pe pitd, sare, cumineedtura cea de
moarte, cum, la slujba aceia care n'au dat domnil si
Scaunul innainte, la paza plaiurilor, vom griji, si. la
zile bune si rele nu [ne] vom uita pe voia nimdruia,
mid la pdrinti, nici la fralie, nici la rudd ce ne va
veni Thainte, care va umbla fdr5. treabd. Vom prinde
si vom da innaintea domnilor Scaunului venitul dom-
nilor, dupd cum ad fost si mai nainte. Nu vom pi-
tula darea, de unde va fi, vom da in salmi cu mare
dereptate. Cuvintul vdtafului si al domnilor om as-
culta. Dacd s'ar timpla cä n'am umbla in derep-
tate, birsagul nostru sd fie cum sh va chclea dupd
faptele noastre: tapa, roata ad furcile, si de acolo sä
n'aibh altii a da sama pentru nol. Cu un cuvint, MO.-
duim a sluji la slujba noasträ cu mare dereptate. Asa
sd ne ajute Dumnezed, si sa ne folosascd cuminecdtura
cea de moarte (2).0
Acestia erail dregnorii satului §i Scaunuldi
(1) Am inldturat ins5, fireste, fantastica ortografie
nemteaseg -ungureasca a documentului, si asa facem
si cu judmintul, ce urmeazti, al plaiasilor.
(2) Registrul pe 1709 si urm.
 125

silistean. Darile ce se plktiail erall, afar% de

cele aratate pink acum, acea, de capetenie, care
se dadea Sfatului din Sibiiil in fie-care an, In-
nainte de Craciun. Sint asa numitil bani bul-
garesti", al ca'ror nume ne aminteste pe al
Bulgarilor" din Brasov, si se poate larnuri tot
asa de putin ca si acesta din urmk. Mai era
apoi si o dare asupra fructelor, obicinuita a se
culege din timpuri vechi".
Locuitorii sint, in parte numai, pastori. Stina
sail muntele" se arendeaza une ori, si aceasta
se chiama prinsoarea muntelui". line le asezari
de acestea trecatoare se fac si dincolo de hotar,
pe pamintul romanesc al Domnului, si atunci
pastorii silisteni se inteleg cu Muntenii" pen-
tru pamint", dar continua sa dea si de aic.I Sfa-
tului sibiian, pe fie-ce an. Sint moil in stapi-
nirea Romanilor de aid, si ni se vorbeste de
blide de moara". Dar cea mai mare parte din
ei sint gospodari cu ogoare, oameni tot-deauna
la casa lor, avind ocina", mosie", pamint", chiar
si aceia dintre ei earl au fost serbi", iobagi
prin alte locuri si ail capatat o carte de ier-
tare", un fraien Brieff", curn vedem, de exemplu,
in 1618. Aceasta avere statornica se iea pentru
purtari rele, dar intrio imprejurare ca aceasta
rudele de aproape o pot cere pentru ele, pia-
tind birsagul pentru vinovat ca in casul Ma-
rinei, fata lui Stan Munte, ce nu se purta bine
 126

Mmintul" se mai perde si de acei cart se In-

stedinea4 chiar numai pe doi-trei ani; dupa o
ma'sur6 luatA in 1691 Ins, iarIsi In loc vine
cel mai apropiat din acelasi. singe.
Satenii aü dreptul s hota'reasca' in privinta
proprietAil lor cum voiesc, in cuprinsul Insil al
dreptului românesc", scris In amintirea vesnica'
a tuturora, In pravila credincioas i trainicA a
traditiei. La vinzare, se IntIlnesc tot-deauna
adoilmetsarii, Almeschleutt" i chiar rd vasul
ce addlmas Almeschbrieff". Vinzarea, spre
mai multa' IntArire, se vesteste Intregului sat
innaintea bisericii, in trel Dumineci pe rind, cum
se face si pentru alto acte publice i solemne :
o iertare, de exemplu. Mama vaduva' mosteneste
impreung cu fill, dar nu tot-deauna si cu fetele,
care-si capsata zestrea in vite, in haine, in flo-
rinti", in t,arini chiar, platindu-li-se ast-fel ca-
pul" (1). Cine ingrijeste de barinetele mamei
primeste mai mult din averea ra'massa, i pentru
aceasta se incheie une ori o carte in toath forma ;
i se poate rasa chiar acestui fiti tot plmintul
parintesc. Se vad parinti earl lasA unuia din co-
boritorii lor casa 6i cimpul, pentru c, find el
bolnavi, nu-si mai pot auta de ele ; Inteun rind
un tatA, care nu vrea s. mearga' la rzboiti, tri-

(1) Iorga, Studi i documente, IV, pp 15-7, N-rele

xxvlvn.
 127

mite pe fi.u-sáti, si-1 rlsplAteste cu mostenirea

Innainte de vreme. Se fac si vInz'ari, in care
se prevede cA, Intiiul stgpinitor Isl va tinea lo-
cuinta pAn'd la moarte si va culege jum'atate
din rodul livezii. Cind nu se face o vinzare si
gospodarii n'ail copfl, ei fac sA se a1cgtuiasc6un
testament prin care lash' ce au crestinuluI care-1
va ingropa dup`a cuviint2a.
Ni s'aii paistrat ast-fel de testamente tArdnestY
si, ele find foarte rare la noi, dacg, se mai gA-
sesc chiar, e bine sg, inratis'am aid cuprinsul
lor, traducindu-le din nemteste sag dind chiar,
afarä de ortografie, romaneasca greimeiticului (1).
Ast-fel, Laza Sabo din Siliste pune sg se scrie
acestea :
aAm avut dona surori, una la Tilisca : Stana, cea-
laltd la Gura Riului : Stanca, cdrora li-am dat pe de-
plin partea cuvenitä ce li-a rdmas de la pärintii nostri,
si din averea miscàtoare si. din cea nemiscdtoare. Cea
din Tilisca a ldsat doi copilasl, pe cari eil i-am cres-
cut: unul Coman si altul Opris cu numele. Lui Coman
Mgadueste LAzoaia aici, innaintea noastrá, a came-
nilor buni, a-I da doi florintl, cu cari s'a si mul-
Omit. Lui Opris insd i-a cumpärat Laza o casà si o
curte la Galis drept florinti unsprezece, pe care. i le-a
ldsat prin testament. Iar Stanca lasd si ea un copilas,
anume Opre, pe care-1 am acum la mine: acestuia-I

(1) Graimáticul, care era si aKirchendiener», slujbas al

bisericii, era scutit de mersul la oaste, de chtánie, cum
se vede dintr'o hotärire a celor doi juzi, la 1616.
 128

las toata averea mea, curtea i alte averl miscatoare

nemiscdtoare; dar femeia m ea sh-1 creased pand va
fi mare, si toate trebue sá rdmiie in mlinile el. De moare
copilul innainte de dinsa, ei sa-I rämiie toate, färd sa
poata pune cineva cuvint impotrivd. Si ea fdgddueste
ca, dacd va fi sà moard innaintea copilului, tot vaiduva,
sa-i rdmiie toate ale el acestui Oprea, fard sa poata
pune cineva cuvint impotrivd. Acel oameni buni ad
fost : Popa Oprea, Popa Mane, Popa Gherghe din
Balgrad, Stanciul cojocarul jude, Coman e Harr e , Jonas
Stefle, Ionas «Wolkaleze» Coman Gherghind, Stan
«Boye» (1)

Sail, in ralmaciti, o carte din 1702, 6110 seri-

soarea româneasc5, :
SA' sá tie cã am strins bdtrinil satului i cu judele
Ion Opre Plinga de am impartit ocina pe cum am
stiut ied cu sufletul midis : am dat lui Sirb ocina unde
sta Sura, ca am fost datori, i sa intoarca fetele lui
Sirb florini 12. Si am lásat Neagdi un stucsor de o-
chid despre Coman Boerivol, si ocina pänd in ulita o
las lui Tuduri, sd ma grijasca 'Yana void trei; i, daca
void muri, i dupd moartea mea sd ma cominde
cu ocine pe linga cask sá le hie urdinis lui Sirb el
Tuduri ; iar care ar face gard sà astupe urdinisul, sd
fie birsag domnese doisprezece florinti. Si au fost
marturie judele Bancl, i Vasi Sirb, i Iacol Popi, si
Dumitru Grecul, Brdtila Curteanul. Am scris eü popa
Mane. Dat. 1702 (2).

(1) Protocolul Silistel, I, p. 126; an. 1626.

(2) P. 179 din cel d'intlit Protocol al Talmaciuldi
in aceleasi Archive ale Sibiului, p. 172 si urm. (litere
latine).
 129

Täranii poarta une ori nume vechi: Peligrad,

Cristul, Barbu, Stanomir, Latco, Oprea Cirligul,
Visa, Sora, Musa, Brandusa. El tin vechile obi-
celurl: frg,tia de cruce", colacaritul" pentru
a capata still, etc. De si ail destiff popl, el cred
Inca in toate superstitiile timpurilor naive, si
intre judecatl gasim i unele pentru vräji si
farmece aruncate asupra oamenilor sail turine-
bor. intre insulte, pe Bugg: lesinat, cioara, Ti-
gang din Tara-Romfmeasca", pe care le scrin
Sasii la protocol in limba in care ag fost spuse,
ca un corpus delicti ce nu Ingadue talmacire
si prefacere, gasim pi ; strigoaie munteneasca".
In 1715, o matrong localg, in leggturi presupuse
cu lumea cealalta, e data in judecata pentru a-
ceasta. Ea cinstise ast-fel pe un satean : Ba-
tg-te Dumnezeil, i ziva Rusaliilor, raza Boaru-
lul raza al Boarului si Sinta-Mgria, cite
zile bune peste an ; i luna sg se uite la gura
eT ce va zice: sa nu fie luna, lid saptamina
ping va loghi logyi raul fetelor, care sg nu
lase nici una, darg sai le dud la podgradie linga
beseric i sg le bati supt pamint". I se ras-
punde sg nu blasteme fomeia", cad, de se
intimpla ceva, va purta rgspunderea. Si vorbele
rele pornesc din noil: dupa doug din ele, ce nu
se pot reproduce : Astg-zi dacg v'ar duce pe
vol tot,I la beserica, nicI capul nu ma va durea;
n'am nici o grijg de voi : ieil nu slut strigoaie
9
 130

ca tu (!), s'a mine inima omului". 0 fatrt a celui

blgstàmat se imbolraveste, si el incepe jude-
cata. Petca Morgreasa cere atunci, ea s6-1 ias5,
dreptatea, sA-I jure pirisul cu septe marturi,
pe cap, c5, asa este. Lucrul nu se face i, en
toate invinuirile altor sgteni c5, a mai filcut si
altele, arzind garduri, etc., se hotrtreste de ju-
dele sgsesc o crestineascg iertare" (1).
Acestea sint satele romanesti ale SibiitiluT, sate
care, din a doua junlatate a veacului al XV-lea
innainte (2), s'ati tinut de oras.Innainte de aceasta,
ele fusese o posesie regala", i avuse o clipA"
norocul de a fi. d'aruite Domnilor munteni, ca o
parte din ducatul Fággrasului i Amlasuhn",
impreun'a en Am lasu1 chiar, de care atirnart (3).

(1) Protocolul 1715 si urm., pp. 22 3, 32 si urm.,

50 si urm., 86; an. 1715. -- Sint si procese pentru dra-
goste neingaduitd, si o femeie, ale cdrui legaturi cu un
flacau sint date in vileag, incheie vorba cu aceasta
declaratie : ce-ti place, it! place .
(2) Fr. Zimmermann. Das Archiv der Stadt Her-
mannstacit, ed. a 2-a, 1901, p. 79.
(3) Aceasta s'a intimplat supt Mircea cel Mare nu-
mai. Innainte, in 1366, cum s'a crezut nu se poate :
pentru ca., daca sint titluri ce cuprind prea mult, nu
sint care sd cuprinda prea putin si nici odatá pina la
Mircea, in acte, in peceti un Domn muntean nu cu-
prinde in titlul sãü Amlasul; pentru cd viitorul ducat
al Amlasulu],> era in 1383 Inca dat unor Nemt] si re-
clamat de altii Zimmermann-Werner-Miiller, II ;
 131

DupA Omni, acum nobilii, cei ce fusese i cei

ce se mai aflati Inca' la sfirsitul secolului al
XVIII-Iea.
Ca regiuni de nobilime romarreasc6 se men-
tioneazA patru tinuturi, in Ardeal sari Una, Ar-
deal : Hategul, Banatul, FagArasul, Mararnuresul.
Despre cele trei din urm5,, avem stiri mai multe.
NIaramuresul nu e o tara, ci o cetate, ceta-
tea care apAr i priveghiaz'a la miazA-noapte
Ardealul. In rnuntii din aceastá straj'a trebuiati
sh se easeasca" in num'ar mare Romanii, §i-I si
gAsim, in adevAr, de la inceputul izvoarelor,
multl, viteji si tinuti in seam`a.
In veacul al XIV-lea, ei triaI1 supt cirmuirea
enejilor ca si in alte pirI. Cnejii fusese gsiI
de puterea regalA in aceste pa'rti cucerite foarte
tirziti numai i intr'un chip cu totul neindes-
turator i nesigur, in acest trifinium disputat.

pentru ca, in fine, delimitatia, ce s'a adus imiainte, a

doua sate de cdtre posesiile lui Vladislav-Vodd, se
face, nu de tinutul Amlasului, care e la Nord de ele
si nu poate fi aiurea v. ibid., p. 583, ci de partea
muntoasä de la Sud, unde granita Tdrii-Romdnesti
atunci mergea dedi pind in josul muntelui. Cf. Has-
deft, Istoria criticd, ed. a 2-a, p. 23; Onciul, Orig. prin-
cipatelor, pp. 55, 190-1 si Iorga, in Convorbiri lite-
rare, 1900, p. 981 nota 1 Un ducat deosebit al Am-
lasului nu exista, ci el se adause numai in urmd, la
al Fagdrasului, creat, in 1365, dupd un model frances
din 1360. V. mai departe.
 132

Regele recunoscu numal pe acei cari fusese in-

nainte de dinsul acolo. Ca si in vremurile de
libertate, cnejil romani stapinirá satele : unul,
mai mune, o regiune intreagA, dupà imprejurari;
judecara pastorii i plugarli, strinsera dijmele,
dari i ostasi, oprind din venituff jumatate pe
seama Mr (1).
in provincie era un comite, une on i pentru
tinuturi vecine, care puteati sa fie si indepartate.
Se intimpla ca acest ofiter ungur s poarte si
titlul de Voevod. insa pe linga dInsul era Voe-
vodul doosebit al Romanilor din Maramures",
ales de dinsii si avind drepturi ca ale cnejilor,
d-ar intinse asupra tarn' intregi. El era ales de
neamul sti, i vedem, in 1364, ca si Rornanii
din comitatul vecin al Beregului cer s li se in-
gaduie ca, potrivit cu privilegiul lor", sa-si a-
leaga un Voevod pentru sine, spre a-i judeca si
precum atl si alti Romani, in Maramu-
re i alto 'Arta' ale Ungariei" (2). Ceia-ce cil-
patara in adevar (3).
Pe acest timp, nobilii romilni de aid aveati
mesh, iobagi (4), drepturi si cinste, dorninind

(1) loan Mittalyi de Apsa, Diphime rnaramuroene,

1900, I. E izvorul de cdpetenie pentru tot ce priveste
istoria Rornânilor din Marantures. V. pp, 185 7.
(2) Ibid., p. 55.
(3) Cf. ibid., p. 78.
(4) Ibid., pp. 120-1, No. 69.
 133

une off el Maramuresul. In a doua jumgtate a

secolului, comite al Maramuresului fu Bale, care
era sg domneaseg in Moldova. La 1325, vice-
comitele poarta un nume care samang a fi ro-
mânesc si, ori cum, Romani erail dol din eel
patru iudices nobaium ce-1 ajutail (1).
intre cnejii maramureseni se inseamng un
Aprusa", care e, probabil, acel Voevod" de care
vorbeste o scrisoare a Papei, indemnatoare la
primirea religiel catolice (2). Se pomeneste a-
desea un cneaz Stanislav, fiul MI Stan, tatgl liii
Micu i altor fii (3). In Bereg, e Crgciun, de
care atirng sate en Romani si iobagi", uncle
nu se amestecg oamenii Craiului decit pentru
urmgrirea crimelor, Craciun si fill : Sera-
chin, Nicolae, Valentin si Lucacl (4).
0 familie insernnata, Ii are cuibul, mosia de
cgpetenie i mai de samg (5), la Cuhea, unde
ping pe vremea lui Miron Costin i s'a pastrat a-
mintirea (6). Un Iuga, fiul lui Micu poate, stgpini

(1) Ibid., p. 85, No. 51.

(2) Cf. ibid., p. 20 si Iorga, Studii si documente, I-II,
p xxlli. Ambele acte silt din acelasi an.
(3) Ibid., pp. 6-7, 21, 64, No. 35; p. 77.
(4) Ibid., in multe locuri. V. tabla.
(5) Capitalis et principalis possessio ; ibid., pp.
30-2.
(6) Arch. istoricd, II, p. 165.
 134

aid cu fratele sag, Bogdan (10). Despre cel d'intiiii

nu stim nimic ; cel de-al doilea Insa era sa in-
deplineasca lucrud marl, 1ntemeind o .tara, pe
malul undi rig strain, din pamintul Tata-
rilor".
Inca la 1335 el daca e vorba de dinsulse
arata un supus neastimparat, i regele socotia
aceste apucatud ale lui destul de primejdioase
pentru a-1 indemna sa se stramute aiurea prin-
tr'un sol de insemnatatea primatului Ungariei
cancelarig al regatului (1) Dar el nu se in-
dupleca la aceasta, ci ramase, tot neascultator.
El pierdu prin urmare Voevodatul, care fu in-
credintat altuia din acest neam, Joan. fiul lui

(1) Bogdan, desedlecdtorul Moldovel, era unchiul

al fiilor lui Iuga si, pe de altd parte, se
clupd tatad>
vorbeste la 1335 de strdmutarea in Ungaria din tara
sa a Voevodului Bogdan fiul lui Mien, care, cum vom
vedea, s'ar putea sa fie acelasi.
(2) Mihdlyi, pp. 11-3. Sd se tie samd cd Bogdan era in-
tr.o tard deosebitd de Ungaria i cd in Maramures se
vorbia pe atunci de strada ce duce din Mararnures
in Ungaria ; ibid., p. 14 ; a. 1336. Faptul ca in cele
trei drumuri ale sale ca negociator prelatul a pus la
cheltuiald locuitori din pdrtile de spre Banat nu do-
vedeste cd e vorba de un Voevod de pe acolo. La ci-
neva neinsemnat nu e de gindit i alt Bogdan Voevod
cu insemnatate nu e pe aceastd vierne. Contra acestel
pdreri ar fi numal felul cum se vorbeste de hotarele),
pe unde a trecut prelatul i acelea unde era Bogdan.
 135

Iuga. hi iarna anilor 1342-3, indata dupa moar-

tea regelui Carol-Robert, Bogdan era acum un
fasculat si el se ciocni cu ostasii Domnului sat",
ajutat fiind la lupt5, si de mai multi Romani,
intre earl dusmanii lui puser i pe cneazul Cra-
ciun (1). Un alt fill al lui Iuga chiar, Stefan, se
dadu de partea lul, i el puse mina, intre alte
averi straine, i pe páminturile unui Gyula, fiul
mY Dragos, si ale fratilor sAT, cneji ce Vastrasera
credinta noului i foarte tinarului rege Ludo-
vic (2).
Ii va fi sprijinit i cine-va de peste hotare,
cad tocrnai pe atunci partile vecine ale Rusiei
erail in mina Litvanilor. Acestia incheiase i un
tratat cu Polonii, dar, tiindu-1 foarte fag, regele
Casimir II goni de acolo la 1349. Tocmai in a-
cest an, Ludovic al Ungariei, ocupat mult timp
Cu afaceri italiene, vine la Bistrqa, in Ardeal,
unde-1 intimpina Gyula, cu plingerile sale, cneji
din Maramures si Andrei, comitele Secuilor, al
Brasovului si al Maramuresului, care se luptase
dincolo de munti, cii Tatarii (3).
0 expeditie in 1350 a lui loan Voevodul res-

(1) Mihályi, p. 17.

(2) _Ibid., pp. 26-7, No. 13.
(3) Mihályi, 1. c. Cf. istoria Ungariel de Fess ler, a
Galitiei i Lodomiriel de Hoppe; Viena, 1792, pp. 188-9
cea de Engel.
 136

tabili pe Gyula. (1). Bogdan isi Meuse poate pa-

cea cu stapinul, cad in 1353, cind se hotarnicesto
Cuhea lui Joan i fratelui tefan, numiti numal
servitori romani" ai regelui, se vorbeste de mo-
sia, din hotar, a lui Bogdan fara, mentiune de
tradare i confiscatie (2). Tot asa in 1360, cind
intervine alta intarire pentru eel doT frati, te-
fan fiind acum Voevod (3).
Dar Bogdan gasi peste putin un adapost pen-
tru neatirnarea sa. La 1324, viincl in Ardeal, re-
gele Carol-Robert trimisese In chiar tara Ta-
tarilor" pentru paza adeca in Moldova de mai
tirzig, mai multi credinciosI aI sal (4). Unii ra-
maser% poate acolo. S, 11 fost intro dInil un
cneaz maramuresan Dragos, care ajunse ast-fel
a sta,pini ceva dincolo de muntI, Dragos Voevod
al pomelnicelor i Cronicii moldovene ? Nu cred.
Mai curind coborirea din Maramures a lui Sas, fiul
lui Dragos, se facu in urma luptelor de pe la
1352-3 ale regelui nog cu Tatarii (5).
in 1360, in. taxa moldoveneasca" a regelui se
potolise o rascoala a mai multor Romani", pe
cari-i Impaca Dragos, fiul lui Gyula pomenit mai

(1) Mihályi, pp. 28-9: raportul Voevodului.

(2) Possessiones Bogdan Woyvode, patruelis ipso-
rum ; ibid., pp. 30-2.
(3) P. 45 si urm,
(4) Zimmermann-Werner, I, pp. 388-9, No. 427.
(b) Hurmuzaki, 12, pp. 25, 31, 32-3.
 137

sus (1). De Bogdan nu se vorbeste Inc nimic,

si el va fi fost trecut cn vederea poate pentru
el, desi trecuse acolo in Moldova, care exista
acum, se irnp'acase cu regele, i se inchinase. in
1365 insil nu se gAsiati cuvinte destul de aspre
pentru dinsul: el nAvalise in posesiunile vecine, fo-
losindu-se, credem, de moartea Iu Sas, se cioenise
cu fiul acestuia Bale, venit din Ungaria ca sa-st
iea mostenirea, II Muse, IY ucisese fratii. Lupta
continua i, pentru a indemna ma mult pe Bale
sail Balita, i se dadea Voevodatul Maramuresulul
pi averile confiscate de la Bogdan si fifl lui. A-
cesta putea gasi ajutor la Domnul vecin al TariI-
Rornanesti, atuncl in lupta cu Ungurii, i Voe-
vodatul sail de la Moldova", din Baia, ajunse
peste putin la Mare (2).
Bale Mesterul" i fratele sail Drag ramasefa
deci in Maramures, unde traia si fiul unel su-
rorl a lor, Joan, al cardi tata cazuse in luptele
(1) Mihályi, p. 37 si urm. Gyula traia atunci, si el si
fiii sal.: Tatar, Costa, Dragornir, *tefan, preotul Miros-
lav sint pomeniti pind tirziu. El moare abia prin 1368.
V. tabla la Mihalyi, o. c.
(2) Asa trebuie lute les, cred, inceputul Moldovei, dupd
tipärirea mai ales a documentelor d-lui Mihályi Cea
din urmã teorie in aceastd privintä e aceia expriinatä
de d-1 D. Onciul in Originile principatelor ronielne.
Citva timp Inca in umiak regele nu vedea in Moldova
decit o ,tara tatarä,. Zimmermann-Werner-Miiller, II,
p. 315, No. 917. Cf. si çárile Ware din titlul lui Mircea.
 138

pentru stäpInirea Vidinultg, pe timpul cind se

intemeia Moldova. EI ajunseed la mare trecere,
seluptará pentru rege Inpotriva Litvanilor, luarA
steaguri i pe cgpitanul dusmanilor. Mostenito-
rul lui Sas ajunse comite al Maramuresului, domn
de Chioara, Hust, Sighet siRodna, corespondent al
patriarhului din Constantinopol, ctitor de mán'as-
tiri. Frail murirA la inceputul veacului urmAtor,
clupá ce luptaserá pentru causa ml Ladislas de
Neapole. Pe atuncI, coboritoril lui Gyula si a`i
nepotIlor ha Bogdan se cufundase In intunerec (I).
Ca intreaga noastrA nobilirne de aicl, care a-
vuse in perioada angeving, un rol asa de mare.
In secolul al XV-lea aflám cneji, dar uniT sInt
numal un fel de vAtavI aI unor nobilI straInI (2),
un Voevod sigur nu se constata. Luptatorl
mari. sint Ins6 : un Ostas, un Cori:if, care se luptil
la Baia contra lui tefan cel Mare (3), un Bar-
tolomeiti Dragfy, cuscrul" acestui Domn, care
fiti al lui Drag" fu Voevod al Ardealului (4).
In veacul al XVI-lea gàsim, cgtre stirsit, pe spa-
nul Gheorghe Pogan, bilnuit de Imperiali cä Vne

(1) Mihályi, o. c , passim ; Hasdeil, in Col. 1. Traian,

1874, p. 126.
(2) Ibid., p. 329.
(3) Ibid., pp. 493, 498-9.
(4) V. pp. 552 §i urm., 589-91; cf Picot, in Col. lvi
Tra4 an, 1883 sail Revista p. istorie, archeol. si filologie,
V, p. 310 §i urm.
 139

cu Sigismund Báthory (1). Familia era de loc

din Urmezd Si va fi urmat sg, vorbeasca" roma-
neste, de vreme ce pe timpul lui Mihaid Vitea-
zul in limba noastra, scria Bistritei, si el pan
Pogan Jury', span ot Maramores", si Isac Po-
gan, care din vre-o sedere in principate Is1 luase
numele de biv Vornic glotni", fost Vornic de
gloatA, ca i Biltil Toma juratul din Maramu-
res, din vidicul de sus" (2). Ce e mai tIrzid, nu
se poate spune, din lipsa isvoarelor (3).
0 bucata de vreme, Domnii moldovenT ad avut
in mina lor de la Stefan-cel-Mare pIna," la di-
nastia Raresilor o parte insernnata., din p6-
mintul ardelean in unghiul BistriteI : Ciceul,
Rodna, cu patru sate (4), Ungurasul, Retegul,
Mira a vorbi de un alt feud ardelean, de o altä
fasplatg din partea regelui a dusmAniei lor vi-
teze, de Cetatea-de-Balta'. Bistrita chiar a fost
cedata in aceste timpuri de intindere biruitoare a

(1) Inedite, la Arch. de Blzboin din Viena. Vor aph-

rea in Colectia mea de documente privitoare la Mihal-
Vodd. Cf Szddeczky, Erdély és MiJuUy Vajda, p. 607,
si Mihdlyi, pp. 610-3, 622-3.
(2) Iorga, Doc. Bistrifei, I, pp. 1-2, n-le 2-3; p. 24,
No. 31; II, p. u.
(3) Ldmuriri va aduce, de sigur, in mare numdr,
vol. II din publicatia d-lui Milidlyi. D-sa publicd la
sfirsitul vol. I i un interesant document românesc
din 1593.
(4) Hurmuzaki, IP, p. 732.
 140

Molclovenilor, earl puteag hotg'ri in Ardeal soarta

luptelor pentru Coroana ungureascg. Dar, cu
toatg presenta in aceste pgrti a pircilabilor §i
camerarilor" moldoveni, nu se poate urrngri o
inriurire a stgpiniril romanesti asupra felului de
viatl, asupra situatiei sociale i politice a lo-
cuitorilor de acelas neam, ce se ggseag in feodele
cistigate de Voevozi (1).
Cu mult innaintea lui Stefan-cel-Mare, pe un
timp cind se alcgtuia abia un Stat in valeaMol-
dovel, in gura Maramuresului, Domnii munteni
aveall rkboaie pentru neatirnare cu Crail un-
guri earl' nu-0 uitase vechile visuri de intindere
ping la Dungre si, dacg, se poate, i ma departe
in Ráshritul shismatic sag Oen. In 1365, ma-
rele rege Ludovic poruncise a i se aduce nobilii
pentru a fringe trufasa cerbicie a Voevoduhfl
de peste munti", Vladislav sag Laic-Vodg. Dar,
chemat de altg ispitg, in Bulgaria apuseang, eI
II ertg" neascultgtorul vasal" pentru a se a-
runca asupra Vidinului. i, pentru c aceastg
cucerire era numai un inceput pentru lucruri
mai marl, pentru cg Ludovic se privia, si era privit,
ca dusmanul firesc al Turcilor i apArgtorul
Constantinopolei crestine, el tinu sg-si asigure
pentru tot-deauna prietenia i alianta neastirn-
pgratului Domn muntean. De aceia, nu pentru

(1) V. Prefata la Doc, Bistritei, I.

 141

o biruinta care nu fusese Inca, IY dadu el, prin-

tr'un act ce nu ni s'a pastrat, paminturi din
Tara-Rornaneasca" ardeleana, earl pe acea vreme
Inca, in hotar cu Birsa intarita de colonisarea
saseasca, erail mai nmlt pustil", In sensul ad-
ministrativ al cuvIntului, adica locuite de oameni
ran i nearzati, de pastori cu salasuri schim-
batoare. Cu vre-o cinci ani innainte, o ruda a
Francesului napolitan Ludovic, regele loan din
Paris, II luase un drept care nu era al regilor,
ci numal al Imparatului, stapinul" lor teoretic :
dreptul de a face ducate, i daduse acest titlu
provinciilor Berri si Anjou, apanagii pentru doi
din fill sal. Cu totul strabatut de idei apusene,
precum necontenit se amesteca in Apus, dr-
muind in Ungaria cu un suflet curat feudal,
Ludovic crezu c poate s intemeieze si el intre
largul curs al Oltului i muntii de zapada" un
ducat unguresc de pustietate", pe care-I darui,
cu o cetate, dar aproape fail sate imprejur, in-
draznetului stI vecin. Asa se intemeie ducatul
Fagara§ului", printeun act politic care avea doua
scopuri : tinerea in credinta a Munteanului"
printr'o posesie ce se putea sechestra ori-cind
pentru ovaire §i tradare §i prefacerea pusti-
ului" in Ora locuitä, in teritoria fiscal, ca alt
data, in parti apropiate, prin Sa0 (1).
(1) .Pind atunct Fagarwl e pomenit numal de doud
or ca terra , intr'o mentiune de locuitort romdni din
 142

Ma tirziti, pe vremea cind Joan Zipolya, lup-

tdtorul ungur pentru mostenirea Coroanel Sf.
Stefan, cduta aliatI ea s. poatd rdminea in Ar-
deal, precum ddduse Moldovenilor Bistrita, el
desfdeu, i aid cu toate plingerile Sasilor, din
stápinirea lor doud, sate, unul In fata altuia, la
Mures : Alvintul i Vurperul, pentru a le da
lul Radu de la Afumati, din Tara-Romaneascd.
De ele se Oneati patru sute românesti vecine.
Radu le pdstrd ping, la moarte, apol ele Inca-
purl in mina unni magnat ce slujise bine WI
Zdpolya, furd rdseumpgrate, trecurd la puterni-
cul Majldth, i cind Cglugdrul", atotputernicul
prirnat i tesaurariti Gheorghe Martinuzzi, avu
nevoie de Radu Paisie, i le incredintd in ve-
chile eonditii, primind in schimb, ca i atuncl,
cetatea munteand a Poienarilor (1).
Dar intro acest non' apanagiii i cel vechiti
este o deosebire ; ce se putea face in marea in-
tindere a aceluia, era en neputintg, aiet Name_

1231 si intr'o intdrire pentrn Ugrinus, a edruI familie

avea drepturi ereditare asupra cetatii i satului Sim-
bata-Mare ; Zimmermann-Werner, I, pp. 55, 177. Carac-
terul donatiel e analog cu al feodelor muntene de mai
tIrziü: Alvintul si Vurperul, ddruite spune raportul
fiscal din 1552 ; Hurmuzaki, IP, p. 721 <Ut haec ceu
pignora fidei et eoncordiae utrinque haberentur.
(1) Cf docurnentul citat si Iorga, Studfiqi doc.,III, pp.
xLvII ei n. 9, 2cm; Hurrnuzaki, XI, pp. 8-16, 849, 853, 863.
 143

In Filgaras, stapinirea munthang aduse cu sine o

colonisare, facu din locul daruit de Unguri o noug,
plantatie" romaneasca, precum scrie Vladislav, nu-
mai acolo presenta dreggtorilor domnesti a lasat
urme care se vad aproape ping in zilele noastre.
Voevozii munteni primira tara cu toate drep-
turile regale §i se ocupara siL .Intemeieze" a-
ceasta slobozie", s. faca din salsa sate §i sg
curate" padurile prin oameni adu0.. de din5ii
din Ora de dincoace de munti. Se Men aicY ca
si, in cele dintii timpuri, de cealalta parte : pen-
tru slujba de ostas,i, indeplinita inteun razboig,
sag care raminea sg se indeplineasca in raz-
boaie viitoare, boierii capatara, cimpii si sate en
indemnul sA, adune cit mai multi locuitori in
ele. Domnia ii parasia toate drepturile ei : dijrne
§i judecati marunte, afarg de cele trei drepturi
marl: culegerea birului in bani, pentru sine in-
pentru Turd pe urmg; judecata crimelor
§i intarirea ori-carei schimbari in situatia pit-
mintului, adica atributlile de stapin al parnin-
tului itrii i de hotaritor asupra vietelor.
Cneji nu sint deci in aceasta parte colonisata,
precum i-am v-iizut in Maramures, precum ii
ggsim judecind alaturi cu batrinii" in Hateg (1)
(1) Cf. Zimmermann-Werner-Miiller, II, la data de
1363 i N. DensuOanu, Monumente pentru istoria fdrei,
Fdgdraplui ; extras din Columna lui Traian , Bu-
eure§ti, 1883, p. 2, nota 1.
 144

§i-i aflam pomeniti, ca oameni liberL chiar in

Tara-Romaneasca, pina tirzlii (I). Voevod nu e
clecIt unul: Domnul, in Scaunele i cetatile sale
de peste Carpati.
Ramineall sa fie ast-fel, in aceasta prelungire,
pe pamint daruit, a Tarii-Romanesti, boieril cu
Curti le, si chiar cu cetatuile lor, cum gasim
pomenita in secolul al XVI-lea una la Sinn, (2),
cu paminturile ce pastrail pentru sine, tarini
alodiale, cu muniT, pasunile, paidurile lor rP-
servate, cu morile i locurile de moara. Apoi
dupd dImiT : vecinii a§ezati pe mosia altora, veniti
din Ardeal chiar, in aceasta noud asezare, cu. cir-
muire romaneasca, dar mai curind de dincolo
de munti, cum se hotaria tot-deauna ca slobo-
zia sa-si capete plugarii din alte stapiniri decit
a celui care (Muse voie ca ea sa se intemeieze.
Une-ori sint asa de multi, Melt fac sat alaturi
(1) Magazinul istoric, II, pp. 265-8; Uricariul, XX,
pp. 103, 112.
(2) Tempore cum per crudeles Thurcas cum Molda-
vianis hoc regnum invasum et devastatum et per eos-
dem annotatus dominus quondam Stephanus May lath
in captivitatem adductus, tune ipsi praedicti boIeroni
praefatas litteras eorum cum omnibus rebus eorum
causa defensionis ac conservationis in castellum Kis
Sink induxissent et locassent, ac ibidem una cum om-
nibus rebus eorum exdedissent , spune un act inedit
din 155'1, in Arch. din Buda, dosarul I. 39 b, 40 si 41;
1848-9.
 145

cu satul boieresc, la o parte de neamurile vechi,

prin care s'a facut descalecarea : precum Breaza
s'a alcatuit ast-fel, prin gramadirea de streini",
de colibasi" ce voiail sa lucreze si ei un ogor,
linga vechia danie domneasch a Posoritei, din
veacul al XIV-lea sari al XV-lea Inca. Tot-dea-
una ei datoresc celor ce i-ail primit si-i apara
anumite slujbe, intre care claca. lar, jos de tot,
unde nu mai este demnitate omeneasca, se afla
Tiganii, pe earl Domnii nostri i-ati impartit de
la inceput boerilor ce se luptail pentru Co-
roana si manastirilor co se rugati pentru su-
flet (1).
In cetate stall pircalabii lui Voda, si boierii
sint tinuti, dupa vechiul obiceiti muntean, trecut
In Moldova, organisata pe urma, slut tinuti
sit ajute pe acesti pircalabi la rázboiti, supt hot-
nog, cu calul, armele si dulama lor, cum si-ar
ajuta Domnul, iar, in timp de pace, sa-i stea
alaturi la judecata, precum alti boieri, in Sea-
unul OM celei marl, dad sfatul lor la cerceta-
rea pricinilor In Divan si precum boierii din
tara se afla, Para indoiala, In aceiasi insusire in
tinuturile de judecata de acolo, in judefrie ce
se Intimpina Inca de la inceput. Se judeca si
(1) hail aceste ldmuriri din colectia tipdritd de d.
N. Densusianu In Columna lui Traian i scoasd si
aparte cu titlul ce am ardtat. Actele se aflà in dosa-
rele de avocat ale 1111 Aron Densusianu.
10
 146

aid dupà obiceiul romanesc, ajuns, in obladuirea

Voevodului, un drept de Stat: doIsprezece tre-
buie sa fie de fata, la cercetarea jalbelor, la in-
tarirea schimbarilor de proprietate, la adoptarea
rudelor mal de departe (1), a strainului chiar care
ajutit la imbunlitatirea moie la facerea unel"
mod, d. ex., fiind adoptat pentru o parte din
venitul el , sail a crestinului care fägadueste
un comindat dupa, moartea parintelui de adoptie.
Ca in satele sibiiene, si aid se core ca hotarIrea,
ca sa fie trainica, sa se spuie in auzul tuturora
de trel oft Si aid pedeapsa e mai mult o ras-
cumparare, vinovatda traind pentru judecator
intre prigonirea i iertarea celor interesap : ded
si aid se osindeste mai mult la un birsag, ma-
sura ce se pastreaza pima tirzitt, la prefacerea
desavIrsith a tuturor obiceiurilor. Cine calca o
hotarire a Scaunuldi judecatorese" e peclepsit
cu o suma ce se imparte pe din doua intre ju-
decator i acela ce s'a tinut de spusa lor. Curn-
paraturile se fac i ne aducem aminte eh', in
vremea de tot veche, Domnul primeste dincolo,
ca taxa, pentru prefaceri privitoare la stapinirea
mosfilor un cal bun" cu bani une-od, dar si
cu boi, caT, berbed (2). Juraoril: joaca, fireste,
(1) 0 adoptare a fetelor ca fii pentru a putea mos-
teni, in Col. 1. Traian, 1874, p. 132.
(2) Cele-l'alte stiri mai mult in N. Densusianu, 1. c.,
dar si in cele trel dosare privitoare la Fagdras din
 147

un rol mare in statornicirea adevgrulul i, rind

e vorba de libertatea sag vecingtatea unui sat,
tgranif se aratg gata sg-sl aducg ping la doug
sute de adeveritori aT unei marturisiri, ce se
dovedeste apoi falsg. Ping si dgrile vechl sint
cele din care, in stgpinirea celor d'intglg Voe-
vozi, se hrgnea Vistieria: dijmele. Vlad Dracul,
dind unor boieri stgpinirea in Faggras (1), II
scuteste de dijmele domnesti pe ol, porci, al-
bine, si Inca in al XVII-lea veac se vorbeste de
gostina pentru ghindg, adecg pentru acei ce o
mgnincg din pgdurea boerilor sail a cIrmuirii (2).
Toate aceste datine, carT sint acele ale epo-
cel colonisgrii, se pástrarg neatinse, mult timp
dupg ce leggturile politice se rupserg si nu furg
inlocuite prin altele, Fgggrgsenii nefiind pgstori,
ci lucrgtori de pgmint i cárgusl, iar cei din cetate
mestesugari (3). i, ping in vremi cu total noui,

Archiva din Buda, din urbariile unor comune fdgdra-

sene trecute, in secolul al XVIII-lea, in stdpinirea Si-
biiului i aflatoare azi in Archiva acestui oras. V., in
fine, Analectele lui Eder, in BibL Museulm din Buda-
pesta, fol. lat. 2241, V.
(1) Hurmuzaki, 12, pp. 574-5. Cf. Iorga, Studii gi
documente, III, pp. xLvrtvm.
(2) 1678. Taxa vulg, gosztina Pénz dicta, ex glan-
dinatione in districtu fogarasiensi . inventariul Fdgd-
ramlui, in Arch. din Buda.
(3) Pentru cehul lor, organisat cu totul ungureste
in vremea lui Apaffy v., Densusianu, 1. c.
 148

numele de altä data se pastrara : boierii faga-

raseni, chiar si din veacurile al XVII-lea si al
XVIII-lea, se numeati Inca' Roman, Aide, Mares,
Nan, Cobuz, Comsa, Stanislav, Gorun, Bucsan,
Leavul, Todoritan, sat, cu numiri biblice: ZaheI,
Iosiv, Moise, Avram, Iacov, David, deosebindu-se
si ast-fel de Romanii, de altà obirsie f cu alt
rost, cari-I Incunjurail.

innainte de a-i vedea cum ni se infatiseaza,

sckutl i umiliti de vremuri, In timpul prefa-
cerii de lege, cite-va lamuriri istorice asupra
soartei tdril pe care o locuiail. Cu prilejul lor
vor veni de la sine lamuririIe asupra schimba-
rilor petrecute in aceasta insula isolata de res-
tul Romanimil muntene.
Vladislav-Voda capatase cel d'intaiil Fagara-
sul va fi t,inut mdcar pima la Inceperea prin
1373 a unei politice care nu se potrivea cu in-
teresele i idealele Ungariei. Tinutul cel noil nu
i se afla numai in titlu, ci Voevodul face da-
ruri in cuprinsul lui : ast-fel, credinciosului sU
luptator i rudei sale iubite Ladislaa de Doboka,
fiul unui boier asezat In Vinetla Fagarasuldi si
stranepotul Banului Micud (1). Dusmdnia, pe care

(1) Cf. Iorga, Lupta pentru steipinirea Vidinula in

1365-9, in Cony. literare. XXXIV, pp. 974, 989, si Zim-
mermann-Werner-Miiller, 1, p. 585. Ala donatie se po-
meneste intr'un act tirziii; Col. 1. Traian, 1874, p. 126.
 149

el o deschisese din nal, tinu i supt urma§ul

s6,11 Dan, de la care n'avern acte cu titlul Ft-
grau1ul (1) Cind, cel mai tIrziii la 1387, Mir-
cea avu Domnia asupra prii-Romane§ti, el intrg.
la rindul lui in antagonism cu Craiul" vecin,
legindu-se impotrivg-i cu cellalt ginere al lui
Ludovic-cel-Mare, Vladislav de Po Ionia. Acosta,
care avea nevoie de un asemenea prieten, nu-i
intari numal FAgArasul, ci Mcu din satele ro-
mh,neti din preajma AmJau1uT un adaus la ve-
chiul ducat" din 1395, as,a Melt noul Voevod
putea lua titlul, §i maT räsun'ator, de duce al
Faggra§ului §i al Amla§ului".
in aceasth" feudA de peste munti, numele
lui Mircea orinduitorul, pgrintescul IndreptAtor
al supu§ilor sM, n'a perit din amintirea oame-
nilor. Avem o danie a lui in aceste pArti (2),
dar bAtrInii ce trAirA dup`a dinsul se deprinserA
a face sä se urce inceputul tuturor boierilor"
pinä la cirmuirea lui IndelungatA §i binefAcAtoare.
In faptä, credinciosul luptator pentru cres.ting,-
tate, bunul vecin al Ungurilor, Dan al II-lea, nu
se vede stapInind In Fggara,, dar viteazul flu

(1) Hasdeu, Ist. (Titled, ed. 2-a, p. 127 si urm. ; On-

ciul, in Cony. literare, XXXV, p. 1014, nota 1. Ca a dona-
nit Radu, tatal lui Dan si al lui Mircea, nu dovedeste
nimic pina acum.
(2) Hurrnuzaki, 12, pp. 341-2, no, cm,loont.
 150

al lui Mircea, Vlad Dracul, creaza si el boieri

de acestia din tara Oltului (1).
Apol Voevozi mai slabi plecara tot mai jos
fruntea innaintea Turcilor i crodinta lor intim-
platoare fata de Unguri nu se mai crezu vred-
nick de o ast-fel de fasplata (2). Mai intilnim dupa
moartea lui Vlad un Domnisor care-si asteapta
norocul la Am las (3). Apoi, pe cind Amlasul si
satele romanesti ajungoati statornic in mina Sasi-
lor, FIgarasul, daruit acestora in 1469 si 1472 (4),
se intoarse la Coroana i ajunse un zalog sait
un apanagiii tot-deauna gata.
La inceputul secolului al XVI-lea, pe dud, pen-
tru o suparare, la 1503, Faga'rasenii ard pina la
Sibiiii (5), stall in Maras, ca pircalabi cei trei
Thomory, Paul, Laurentiii. si Nicolae, call se a-
mestecara adesea in afacerile noastre (6). De la
dinsii el fu luat de un Roman, de un neam de
boieri din aceste parti, care avea intro innainte-
mergatorii sT pe un Dragomir si un Oprea, s, i
era invocat ca ruda, pe urma, de boierii faga-

(1) Ibid., la, pp. 574-5. $i in 1452 Vladislav Dan se

aratà ea avind de fapt Fägdrapl; Co/ 1. Traian, 1. c.
(2) Radu eel Mare ceru in zadar vechile feude. V.
Hurmuzaki, IP, pp, 509 10.
(3) Cony. literare, XXXV, p. 151, 153n.2
(4) Hurmuzaki, ID, pp. 189, 222.
(5) Eder, Exercitationes, pp. 102-3.
(6) V. Exercitationes p. 89; an. 1524.
 151

rAseni Penciil (1). Stefan Majlath, puternicul

Voevod ardelean de mai trirzill, care dori neatIr-
narea i Intllni in cale pe Voda Rares din Mol-
dova, ca s piara prin el, a fost domn liber al
tariI Fagarasului" si a judecat si el pricini de
parnInt prin aceste parti (2). El rasa' cetatea gi-
nerelul sail Andrei Báthory, care statea in le-
gaturi dese cu Mircea-Voda Ciobanul, primind
totusi la el si pribegi, fugari de mlnia acestuia ;
vduva lui Majlath, Ana Nadasdy, se afla linga
dinsul pe atunci (3). Alt Roman i alt vinator
de coroana, Gaspar Bekes, judeca apoi aicl si
filcu sa-1 treaca pe dinnainte rindurile boierilor,
pinä ce i se Ma cetatea cu sila. De aid' innainte
avem pe Cozma Horvath, iarasi un bun prieten
al Domnilor munteni (4). lii epoca lui Mihai Vi-
teazul, se afla aic Baltazar Báthory, i marele
Voevod a lost pe la acest magnat vecin, pe cind
nu era Inca decit un pribeag amenintat cu moar-
tea. Cind Sigismund, ucigasul lui Baltasar, pa-

(I) Col. mi Traian, 1883, p. 182 ; Hurmuzaki, 12, p.

503; an. 1418 ; Analectele lui Eder, VI. Inteo scrisoare
inedita, din 20 Maiu 1540, Toma 1\adasdy si Ioan Zalay,
pretind insä cã ii s'ar fi dat cetatea lor i lu1 Majlath
la un loc si cà acesta li-ar fi cedat partea (Archiva Aca-
demiei maghiare, cutia XIII).
(2) Eder, Analecta, V; 1535.
(3) Hurmuzaki, 116, p. 738; XI, p. 800.
(4 Hurmuzaki, XI, la acest nume.
 159

rdsi Ardealul, el ldsd Flgaras,u1 sotiei sale ar-

chiducesa Maria-Cristina, care hotdrete inteun
rind asupra unor locuri de arat, spunind si cum
se chiamd, ele In limba sdlbatecd a Românilor" ( I).
Mihai, de la care avem dou'd hotdriri pentru bo-
ierii de aid (2), statu citeva zile in cetate, in
s,i averea in
April 1600, §i-s,i addposti familia
acest loc curat romattesc, pe care era bucuros
sd-1 pdstreze, dac d. ar fi s piardd pe cele-Palte.
Dupd dinsul, incepe decdderea. Vaduva lui Beth-
len, Caterina, RdkOczyi amindol, Susana Lo-
rántfy, vdduva lacelui dintiifl. Apaffy, sotia lui,
Ana Bornemissa, tinurd adesea Curte crdiasca
in Fägdra, dar aceasta nu folosi rnult boie-
rilor nostri. ET iT pierdurd, tot mai tare ca-
racterul vechiti l, cu ding eel ce stäteati supt
ascultarea lor. Vedem de aceia cu nume ca Bar-
bély, Szdkely, care se potrivesc as,a, de putin cu
ale celor-Palti. Obiceiul armelor de familie pd-
trunde. Prin cdshitorii, fetele primind pdmint ca
zestre, WO din mqiile vechi se instrdineazd.
Insemn6tatea vecindaqii, special romdnes, ti, scade:
in loc slut iobagi, ca in satele magnatilor, si une
ori cirmuirea, care InlAturd claca, iea pdmintul
(1) Quasdam duas partes terrarutn arabilium bar-
baro Valachorum idiornate Theus vocatarum . Dosarul
I din Archivele din Buda.
(2) Szddeczky, Erdély és Mihdly Vajda, ed. a 2-a,
pp. 335-6 0 Iorga, Studil si doe., IV, pp. 15 6.
 153

boieresc §i, a$,ezInd pe el vecini, 11 preface in io-

bagI ai fiscului, dindu-li biräi tot din rIndurile
lor robite Slue crAie$I: bucAtari, vizitiI, sInt
inna4aV la boierie fagar4an'a'.
In acelasj timp, se desfac bucAtI din tarA"
pentra a fi 'd'aruite, amanetate sati vindute. Si-
gismund Bithory dgrue§te lui MihaI-Vo4 alia-
tul s4 in chip ereditar, Bolia (1). Regenta Ca-
terina z'alogqte Po§orta (2). in 1653 se amane-
teazA pentru 1800 de ughi lui Preda Vornicul
muntean, din neamul B. incovenilor, SImbata-de-
jos (3). Un Serban Vajda cumpthl de la Apaffy

(1) Raportul episcopului latin Napragy cdtre Ru-

dolf, in Hurmuzaki, 1V1, p. 287. Aici se vorbeste si de
clddirea mandstirii Billgradului de Mihai, afirmindu-se
câ lucrul s'ar fi sa.virsit Inca supt Sigismund, ceia ce,
date hind imprejurarile timpuhii, desprelul dominant
pentru legea Valahilor, pare totusi foarte gral de pH-
mit. Acesta e textul la care ma raportarn, gresind asupra
locului unde-1 cetisem, mai sus, cu prilejul discutiel a-
supra intemeierii Mitropoliei din Alba-Iulia. Dar se
vede dintr'un document inedit, in Arhivele Statului
Mandstirea dinlr'un lemn, pach, 18, no. 1 ca exista
prin 1595 o biserica din Belgrad , in care s'a ingro-
pat atunci Danciul Brincoveanul, tatal lui Matei-Vodt
de mai Grain.
(2) Col. 1. Traian, 1882, pp. 94-5.
(3) Eder, Exereitationes: Georgius Rdkotzi anno
1653 portionem possessionariam in Fels6 Szombath,
districtus Fogaras et cornitatus Albensis, generoso do-
 154

mosia Copacel. Simbata-de-sus, cu Besimbacul,

Vistul, Dragusul, ajunge a fisculul, trece la gu-
vernatorul Gheorghe 13AI-iffy i e cumparata de
la acesta, supt forma' de zalog, de Constantin-
Voda Brincoveanu (1), care trimite ca s'o admi-
nistreze pe Logoratul Stancu". In 1702, o Ungu-
roaica din familia Gilányi are Berivoiul. Recea
fu cumparata in parte de Stefan-Voda Cantacu-
zino i ramase vaduvel i fiilor sal, pina ce fis-
cul o Ina de la el' pentru tradare. Pe atunci,
magnatii Teleky, Barcsai, etc. IV' aveail paminturi
fagarasane, rupte sati cazute din vechi boieril
ale lui Mircea-cel-Batrin.
Din urbarii, statistice agrare, ce se pastreaza
la Sibiiti, pentru satele din acest tinut ce s'ail
daruit Sasilor : Besimbac, Vist, Dragos, en tot
ce se tinea de ele, vedem limpede starea de lu-
cruri In tot secolul al XVIII-lea. Boieril nu mai'
slujesc la oaste, i judecata lor e Impiedecatà
de a judecatorilor domnesti, iudices curiae. Ei
ail tribunalul lor deosebit la judele nobililor",
la sedria comitatensis", si nu platesc decit pen-
tru iugera colonicalia, tarinile ce nu slut vechi
boieresti, o plata de gaini. Ei singuri aü drep-
mino Praedae Vornik, Vaivodae Transalpinae consi-
liario, impignorat in 1800 flor. hung. Documentum ex-
stat in Archivo carolinensi... .
(1) Cf. si Iorga, Doe. privitoare la Constantin-Voda,
Brineoveanu, Bucuresti, 1901, p. 165.
 155

tul la folosirea Vadurii. Dar in sate el se gdsesc

de-a valma cu tdranii, lIngd earl: start in locuri
de jude i juratisi, recunoscindu-li-se desdvirsita
libertate, nobleta i armele din stemd, li se a-
minteste c, i ei fac parte dintr'un popor care
e numai tolerat In provincie.
CO mai multi din sáteni, rupti de boierii lor,
sint iobagi. Pe lined ce dart Impdratului, ei se
incovoaie supt sarcini foarte grele fatd. de domni".
Fiscului II d'adeart innainte, eind el era si dom-
nul", patru zile de lucru cu mInile sail doud cu
carul, din cele sapte ale sdpamdnii, intro care
Dumineca odihnii i sdrbátorile de care Ungurul
nu tine samd. Dupd ce veni stdpinirea parti-
culard, se facu numai o imbundatire aparentd.
Se ceruril, in adevdr, numai doud zile cu boil si
trei, sail chiar numai doud, cu mInile, dar ziva
domnului", tinea din zori pind la apusul soare-
lui"; satele mergeail la lucru pInd departe ; in loc
sa fie apoi, ca innainte, ca unitate de lucru, doi
párinti de familie, muncind cu rIndul, datoria
c zu asupra ori-cdrui teran insurat. Griul se
dAdu de la Curte, dar aceasta aduse un prisos
de lucru, cu coasa, inch' o zi. Ca si innainte, numai
finetele, trase la sorti, rdmaserd deschise ioba-
gilor; muniT,rIu1, Vadurea furdoprite de domn"
§i boieri. Dijma se culese de pe ori-ce venit al
bordeiului: din miei, iezi, porci, stupi. 0 taxd
de 3 fl., 20 cr. pe an de fiece tatd de familie sari
 456

1,40 pentru casa condusg de o vgduvg se mai

adgugea i, ca so fascumpere, trebuia o muncg
de patru sgptilmini. Femeile impleteall i coseati
la Curte. In sfIrsit, bgtgile erail de fie-care clipg,
si un trimis al Sasilor, care pomeneste desel6
fugi in lume, aminteste de pedepsirea cu doug-
sprezece bete a unui mosneag de cinste, mai
mare in satul sti honestus senecio fiind-cl
nu incgrcase atitea lemne pe carul sti Yuen sg-1
rupg.
Ceva mai bine trgiall numai vechil vecini",
inquilini. EY aveail numai claca lor i o zi de
lucru pe sgptgmIng in unele locuri, aiurea ju-
mgtate din socoteala unui iobag, in sate mai
fericite vre-o lung de lucru in tot anul.

Aid ajunsese boieril fäggrgseni i supusii lor.

Dar ei nu trgise in zadar. Prin ei se vgzuse
ping tirzirt in fata Ungurilor Români cad' nu
tineatt plugul, ci sabia, ca i stgpInitorii. Si apoi
dintre dinsii ati rgsgrit oameni cad ail jucat ro-
hirb insemnate i ne-au fgcut cinste. Un Ionasco
din Sercaia Serkeiezy hiptg pe vremea tul-
burgrilor rákOczyene din veacul al X VII-lea ;
secretariul lui Apaffy era un boier. Nagy de
flarsány, ornul lui Gheorghe Stefan al Moldovei,
tovargsu-I de exil, poate sä fi fost din tara Oltului,
si de aid era secretariul" lui de ungureste, Ioan
Mondrai, cgruia Susana Lorantfy -1 d'adu la 1654
 157

noble.ta i arme, intre care un calamus scrip-

torius, un condehl de diac. La anul 1676 ea-
sim pe un Serban Talaba, zis i diacul", din
Sescior, care fu provisor" al bunurilor regale la
fIgAras, i tim c`a, un Talaba a fost agent pinA
in Rusia al pretendentulul RákOczy din secolul
al XVHI-lea si a purtat titlul de baron (1). .5i.
ce-a fost alta decit un boier de Fag Aras, mindru
de originea sa boiereascá, marele Sincai, descope-
ritorul plin de rIvnA al trecutului romhnesc (2)?
1126mIn cite-va cuvinte de spus asupra altor
Roman Y. pe earl' imprejurAff priincioase 'ff tinurá
pinA tIrziU intr'o situatie privilegiata, de no-
bili rgzb oinici.
In secolul al XII-lea intaiii,Ungurfi se simt
in stare s'a, treacA riurile care deosebiail vechile
lor stápIniri de peninsula balcanic6 propriii gist.
0 puternic6Innaintare a Bizantinilor supt Manuil
Comnenul IT ra'spinge, amenintindu-Vin tara lor
chiar. Apoi barina impArAie greacg e in1ocuit6
(1) Hurmuzaki, Supl. IL si Inventariul inedit citat.
Cf. Col. lui Traian, 1882, pp. 224-6.
(2) In secolul al XVII-lea gasim pe un Stefan Sincat,
zis Strimbul. Un act din Sinca, poate foarte vechiii,
in Iorga, Socot. Brapvului, pp. 154-5. 0 lista, cu ex-
plicatii, din 1647, a popilor fagh.rgseni, inedità, in Arch.
din Buda: n'am copiat-o, fiind scrisas in ungureste.
diploma de boieri si in revista maghiarbi Turul, XII,
p. 175.
 158

cu o alta latind, plind pe neastImpAr feodal,

Bulgarii Intemeiase la Nordul ci, cu ajutor ro-
manesc de pdstori. o impdrätie in numele cd-
reia se face un too i luptdtorilor pentru liber-
tate, impArdtia Bulgarilor §i a Vlachilor" sag,
printr'o rea traducere de pisar latinesc, a Bul-
gariei i a Vlachiei" (1). Am vdzut si innainte
ce urmdri avurd aceste lucruri pentru Ardeal
si pgrtdle de peste munte".
Dar nu le-am spus pe toate. i aiurea decit
in Birsa si in Risimea noud se luard mdsuri de
Intdrire §i aph"rare In tot lungul granitii sudice.
Dupd ce regele Andrei trecu muntii pentru a
scoate din Cumania" pe Teutonii prea neatIr-
nati, fiul lui, Bela, alcdtui o stdpInire transal-
pind" in pdrti de munte mai bine locuite pentru
Conrad, fiul unui Cristian, unul din coloni§tii
secolului al XII-lea, caie dildu numele sü sa-
tului Cristian" de 11[110 Sibid. Conrad cdpätd
§i el, la 1233, un pdmint de granitd, nu departe
de insula" ardeleand a lui Cristian, dintre cele
doud, riuri mai apropiate de wzarea sa. Pd-
mIntul ddruit lui Conrad se intindea de la ulti-
mul afluent ardelean al Oltului, Lotrul de la
(1) Cind, pe aceste timpuri, nu exista decit de-asu-
pra Dundrii, o Cumanie sprijinitd pe mulled vlahd,),
iar dincolo cete de Vlachi , minind turmele cu arcul
in mind. Oltenia, necumand, nu era o Vlachie de pus
linga Bulgaria..
 159

Turnu-Rq, i se ehema Lovi§tea, nume ce s'a

intins pe urmg Prin ingrijirea noului sthpinitor
muntean", se innaltA cetatea Tálmaciulii, in sus
de pasul unde poats tot el intemeie Turnul-Ro§u :
la 1265 i se zicea acum Conrad de nlmaciti".
0 cetate a Lotrului, o Lothorvar", Lauter-
burg", datorith tot activit4tii lui, de sigur, se in-
tImpin'a intr'un ordin regal din 1453, §i In veacul
al XVIII-lea Inca i se mai vedeail ruinele, intre
Boita §i granita de atunei a Tarii-Romane§ti,
ruine ce n'ah dispArut Inca nici azi en totul (1).
El mai avea castelul Salgo" i un numa'r de
sate, din care mai afrdm, in veacul urmgtor, in
sthpinirea familiei: Arnla§ul, Alamor, Tálmacih,
Sheel, Orlat §i cinci sate romilne§ti" nenumite,
ce par sh fie InsA: Thlmacelul, Boita, Plopi, Por-
cesti §i Sebe§ul, cu care a fost dttruitA cetatea cA-
tre Sa§1. in 1453 (2). Cum se vede, un alt ducat"

(1) Actul nu e reprodus in Colectiile noastre. Eder

1-a cuprins in Exercitationes ale sale mss., pp. 14-6

,
4< castra nostra regalia Tholmach et Lothorvar ac tur-
cis Veresthoron vocata, in comitatu albensi addugind
ca notdp. 20:gLothorvar: castri huius rudera os .
tenduntur quidem hodie edam inter pagum Boitza et
limitern ValachiaeD. Actul e i in I. Puscariu, Memo-
rid pentru Siliste i Talmacid (1868).
(2) Donatia citatd. Pentru cele-l'alte, spre a nu in-
multi citatiile, trimit la tabla din Zimmermann-Wer-
ner-Miiller.
 160

de Romani, de cealalta parte a Oltu lui, in fat,a

Fagarasului.
Dar venira Tatarii, si Conrad, daca, trecuse
granita, fu aruncat innapoi. Pe urma, cInd regele
chema In aceste parti pe cavaleril Hospitalieri,
nu se mai vorbeste nimic de pamintul lui Con-
rad, intarit totusi in zadar, lui i fiului Nicolae.
Acesta statu mai mult in Cisnadia vecina, casa-
torindu-se cu nepoata unui nobil ardelean, Ca-
zut in lupta cu Vladislav-Voda. Fratele sail loan,
aratindu-se rebel regelui, familia fu indepartata
de la granita cu despágubiri. Talmaciul ajunse
al vicevoevodului ardelean i fu ars de Vladis-
lav la 1365, cu. manastirea Sf. Nicolae, facuta
poate de fostul domn" al locula in loc, se
zidi Indata o Landskrone", pentru a infrina pe
Munteni, cetate din care se \rad urme Inca si
in zilele noastre (1).
In 1453, si Talmaciul i cetatea Lotrului §i
Turnul-Rosu erail sfarImate cu totul rupta et
penitus desolata,--- §i Turcii treceail in voie din
Tara-Romaneasca, de-a lungul Oltului, in Ardeal,
catre cetatea Sibiiii". Aceasta aduse pe regele
Ladislail sa daruiasca, i cetatile si satele ro-
mânesti vecine, Sasilor. Vedem, in 1489, pe Ma-

(1) Cf. publicatia citatd, art. mai in Cony, lit. pe

15 Nov. 1900 si o nota a lui Eder, 1. c. : Supersunt
etiam nunc rudera castelli quod Landskron adpellantz.
 161

tel Corvin poruncind, din Viena, srt se dreagd

TAlmaciul. Dar Sash Ii amanetard In veacul ur-
rndtor, lui Majldth din FAgdras, pentru 2.000 de
florini i, la 1533, dupd' scdrImarea regatului un-
guresc, Turnul-Ros era rupt de ape si nu se
mai refacuse (1). Cit despre locuitorii romfinT
din acest ducat" neizbutit, devenit Scaunul
TAlmaciuluT, ei triali In liniste supt Sasl, cam
In felul celor din Siliste, cum am vdzut.
Vorbisem de donatia facutd Hospitalierilor
cu voia Papei in 1250. ET cdpdtasP, pentru a o
impopora, Oltenia si voia de a lua apárarea tärii
de peste Olt, transalutanel". Dania cuprindea
doud chenezate oltene, ale lui Joan si Fdrcas, a-
tribuia jumdtate din veniturile ce lua regele de la
Românii" ce se alcdtuise in Voivodate: Litvoi (2)
la dreapta OltuluT (3) si Seneslail la stinga.
Ea opria pentru rege pescdriile de la Celei, in
(1) Eder, 1. c., pp. 21, 23, 33, 35.
(2) in facsimilele date la sfirsitul vol. I din Hurmuzaki,
No. 116, sta.' limpede : Lytvoy . in cele cloud docurnente
unguresti ce-1 mentioneazA sta. intr'unul: (p.457) t Lyth-
von , in altul < Litva, ; facsimile nu stailla dispositie. in
cel dintil, y a fost citit ca n, in cel-lalt oi ca a, ca si in
Lytva din 1251, unde s'a transcris fàfl in actul solemn.
(3) Un Lithvon= Lithvoy, in secolul al XV-lea in
tara Hategului, Hurmuzaki, Ia, pp. 515-6. Un Locovoi
Lotovoi, in Maramures; Mihdlyi, pp. 50, 129, 526.
Un Litovoi bulgar i doi moldoveni se citeaza in On-
ciul, Originile principatelor, pp. 172-3.
11
 162

chenezatele pomenite, precum i, in tara lui

Litvoi, tara Hategului", dar ii dadea in deplina
stapinire locuri la Codlea, vechia cetate de granita
a Birsel,Innaintea Branului facut de regele Lu-
dovic (1),tara Severinului", cu muntii i tinu-
tul ei", care se intindea la Apus pina la tinutul
cetäiT vecine Carasul, iar la Räsarit pina la
cele doua chenezate. Aici era un castel Seve-
rin" (2) si locuri vecine" (3). Propaganda ca-
tolica' incepuse aici Inca din 1237, iar un Ban
fusese asezat, ca in Croatia, Ina, de prin 1233.
Mai de demult erail Romani in partite Seve-
rinului i Carasului, cetatile noui, dar regele nu
se ocupase a intari aceasta granita, unde era
numai vechiul castel Keve", pe care nu still
daca n'ar fi prea indraznet a-1 traduce printr'o
romaneasca: Cheia". Luptele de dupa Ionitt,
marele Imparat bulgar, biruinta Ungurilor la
Vidin adusera intemeierea cetatilor pe eine stie
ce vechi urme bizantine, i creatia Banatului. In
zadar incercara Bulgarii a-1 lua innapoi in in-
tiiul deceniti dupa' donatia, probabil zadarnica,
facuta Hospitalierilor. Banatul se 'Astra In mina
Ungurilor i innainta Inspre Apus pina Intr'atita
Incit cuprinse supt el si tinuturile cele-Palte din
(1) Cf. i Co/. 1. Traian, 1. c.
(2) Hurmuzaki, I, p. 154.
(3) Cf. Iorga, Studii i doc., I-II, p. xvii i Onciul,
in Cony. Ut., pe Ianuar 4901.
 163

fata Sirbilor i Bulgarilor apuseni. Numai pe

urmg, cind Voevodatele de la dreapta i stinga
Oltului se reunirá intr'o singur6 Tarä-Roma,
neascg liberà, ea ciut s aiba la Apus si Se-
verinul, care fu ocupat IntIiü supt barinul Ba-
sarab-Vod6. Ungurii se luptarA o bucat'd de vreme;
apoi Ludovic cel Mare crezu c e mai bine sg-si
strAmute centrul de sapinire la aceastA granita
in Vidin. El intemeie deci un Banat vidinean,
de care se tinea si tot ceia ce se ga'seste la
Apus chiar de cetatea Severinului, acum mun-
teang. Dar Banatul acesta nu dufa, i regele In-
cercg printr'un nal rAzbohl s restituie pe cel
vechiti (1). La urm6, Severinul c'azu in mina Tur-
cilor, putin innaintea peirii regatului, i Banatul
ajunse s'a fie asezat in Lugo i Caransebes, pIn6
dispáru din realitatea istoricg (2).
In tot timpul de luptä cu Turcii, Românii din
Tara-RomAneascP a Banatului", famasi supt
(1) V. actul din 1376 al lui Ludovic, pentru doi Ro-
mani Carl participd la reoptentio civitatis et terre
zeuriniensis, ; Col. 1. Traian, 1874, 1. c. Academia Ito-
mand are un facsimile fotografic dupa confirmarea
actului de regina Maria.
(2) Cf. bunul resurnat al d-lui Dragalina, in Bibli-
oteca noastrav din Caransebes; 2 volumase. Materialul
e in studiile lui Pesty Fr. asupra Banatului Severi-
nului i comitatului Carasului, la care trebuie sá se
adaoge doeumentele tiphrite de el in «Disertatiilex. A-
eademiel maghiare, V, nr. Paminturile severinene furd
 164

Unguri, se deosebird printr'o inddfatnicd vitejie.

Ei erati impArtiti dupd, nevoile apdrdrii vaduri-
lor, drumurilor i pasurilor in opt tinuturi marl
sail districte românesti", cu un centru de ju-
decatd la Sebes, si aveall cneji si nobili, cari si-ag-
'Mauls numele In istoria Ungariei. Pavel luptdtorul
din Cimpul-Pinei era un chenez din Banat, unde,
ca i in alto prl, cneji emit numai Românii.
Dar Tamil se asezard In Timisoara Si Incill-
card tot mai mult din pdmIntul vecin supus
Ardealului. Caracterul militar al Românilor, care
nu mai era cerut, se pierdu, si cu dinsul indrep-
tdtirea privilegiilor lor. Populatia sdfaci in aceste
locuri vesnic prAdate si, cind Imperialii, cucerind
tara, aduserd Sirbi In masd, pe 1ing Sirbii venig
Innainte, clnd asezard sate si tirguri de Svabi", ei
coborIrd si mai mult situatia noastrd acolo.
Am vdzut c Hategul se tinea si el de tara
lui Litvoi. Asupra acestei tdri, care pdzia insa.
o trecdtoare, a Vulcanului, i alta, spre Apus, a
Porta de Fer, izvoarele tac pInd mult timp pe
urmd (1). Aid locuia totusl o puternicd nobilime
läsate Românilor duph ddrimarea castelului, si ele furl
cerute de Turd numai in 1580 (Hurrnuzaki, XI, pag.
634-4, No. 78 si notele). Acolo gAsim in 1591 pe Mihnea
Turcitul (An. Ac. Rom., XVIII, p. 101).
(1) Aceasta a observat-o si d-1 Hasdeil, in Negru-
Vodei, din care cea mai mare parte e numai fantas-
magorie pentru spiritele naive sail o distractie personald
a autorului cu afirmatii in gol.
 165

romaneascil, avind juratil ski, scaunele sale ju-

decktoresti, chemarea sa mifitark. In multe rindurl
aflkm in acest unghitt curat românesc persoane
ce poartk numele de Basarab, pe care Basarabul
muntean 1-a prefácut in nume de dinastie (1).
Si aid aflkm, in sfirsit, cnejii caracteristici.
Rolul lor cel mai strklucitor e in secolul al
XV-lea, cind se dail in Ardeal marile lupte cu
Turcil, in care el ail un loc de frunte. S ne a-
mintim nurnal de lupta de supt Hateg pe la
1420 si de aceia din 1442. Ca si FkgArksenii,
Sibiienil, el erall oameni neastimpkratI si ajutail
adesea contra Ungurilor pe fratil lor de din-
colo. Astfel in 1434, cind comitele Secuilor po-
runcia sk se ucidil cu totul" penitus interfi-
ciantur In munti Rornanii din rágkras In%e-
lest cuMunteni1,serkscoa1d i nobili de ai nostri
din Hateg, cad tree de ceia parte, si se intorc
prkdind (2). Mal pe urmk, el se coborirk, färd
sa stim cum, prin documente descoperite pink
acuma, in starea boierilor din Fkgkras (3).

(1) La 1398 Col. lui Traian, 1882, p. 3; Hurinuzaki,

P. p. 397 , la 1435, ibid., pp. 592-4, No. 496,la 1433;
ibid., I, pp. 18-9. Cf. COI. I. Traian, I. c., pp. 120, 130, 133.
(2) Confiscgia contra lor in 1435; in Hurrnuzaki, 12,
pp. 592-4, No. 496. «Moldova pare a fi pentru «Tara-
Româneasca . Cf. ibid., p. 590, No. 492.
(3) V. Operele lid Constantin Cantacuzino, pp.
434, 132.
 160

Hategul era un district" roman de militari

si el era In legátura cu cele din Banat. Tot asa
era si cu districtul" din Uniedoara, dar despre a-
costa nu putem spune aici mai mult decit ca el a
dat nastere celui mai mare Roman din clti aa trait
intre Unguri i pentru Unguri: lui Ioan Corvinul.
Istoria Unirii, pe care ail intunecat-o si corn-
plicat-o patimi, usoare de inteles, dar daunatoare
statornicirli adevarului istoric, e nu se poate
mai simpla, precum simple erail imprejurarile si
simpla firea poporului a card( aristocratic) de
popi foarte putin carturari a luat, In mai multe
rinduri, supt doi Vladici unul dupa altul, aceleasi
masuri, pe care le poruncea vremea
Osti imparatesti intrase in Ardeal, i Inca din
1691 satenii jurara in limba lor patriarhala cre-
-dinta unui nog stapIn. Fata de acesta, aliT, mei*
locuiail in cuprinsul acelelasi tari, gásiaü un sprijin
In vechi diplome, In obiceiuri ce nu se mai puteail
Inlatura, in bogatie, in cultura, In deprinderea de
a purta armele. Românii aveail cu dInsii numai
numarul, de care gavernul Imparatesc tinu seama,
dar nlmarul singur nu pretheste nimic fail con-
stiinta care lumineaza i organisarea care adung,
puterile. in vecinatate, erail Domni de acelasi
neam, carT erag deprinsi sa se amestece In a-
facerile Bisericii din Balgrad, forma unica supt
care se infatisa in vederea tuturora intreg po-
porul romanesc din Ardeal. Din Tara-Romaneasca
 167

venise, prin Mihai Viteazul, intemeiarea Mitro-

poliei ; din Moldova, ca si de dincolo, cita luminA
era printre ai nostri Mitropolitul DosofteI de
la inceputul veacului al XVII-lea fusese, innainte
de a Ostori in Ardeal, egumen de Bisericani M
stAtuse in legAturI de aproape cu ;Adam Tomsa (1).
Acesti Domni fusese de folos Imperialilor, c1tA
vreme ei nu-sI atinsese Inca scopul de a se in-
tihde pInA la CarpatI si aveag nevoie de stiri
asupra dusmanului sag de zaherea pentru catane.
Cind ins'a Turcii kirk' b`atuti hottirItor i un tra-
tat d'adu Ardealul in mina Cesarului catolic, in-
semngtatea vasalilor de la Dungre ai Sultanuldi
Segni simtltor pentru Nemti. Un cuvint venit
de la Iasi sag Bucures,t1 nu mai putea ajuta nimic
la nevoile intImpratoare ale celor de un nearn
cu not
(I) Arch. ist., I', pp. 92-3, Stäruinti ale lui Simion
Movila pentru Vladica romanesc , in 1607, la Mihályi,
o. c., I, p. 394. Am vdzut Ca vecinatatea Voevozilor
munteni i moldoveni n'a fost farà inriurire asupra
clãdirii si pastrAril manalstirilor, care flied cele dintii
Scaune .vladicesti din Ardeal. Trebuie sd se lase la o
parte insa. episcopia Feleacului, a cdrei existentt a fost
descoperita de Ciparil Cele cloud acte ce o privesc, aü
fost tiparite din null in Hurmuzaki, IP, p. 167, No. 95
si p. 506, No. 313. In Kemény, Notitia archivi capituli
albensis, p. 296, cetim :
Item eidem commendat pro typographo valachico
calugerum quendam moldaviensem ; Albae, 15 Sept.
1640 .
 168

Doug lueruri se puteati face : sg se urmeze

vechia leggturd eu ealvinii sail aceasta sg fie le-
pddatg pentru a se face o aliantä religioasg cu
noul domn a drii.
De Calvini, erati sätui Românci. Li jertfise, de
voie sail de nevoie, atitea, incit in multe lucruri
singuri nu vor fi stiut care e legea cea adevg-
ratg, venitg de la Pgrintil Bisericii si de la so-
boare, si care e schimbarea adnsg printr'o hotg-
Are a dietei sail o poruncg a Craiului". In schimb,
ce se cgpdtase? NicT drepturi de oameni pentru
toti. nici o viatg materiald einstitd pentru pre-
MI, nici scoff. pentru cine voiad sg, invete. Starea
peste tot a Rornânilor din Ardeal era cea mai
proastd. Sdtenii liberi din vechi timpuri eratl
iobagi, robi aproape ; unde se mai pgstrase std.-
pinirea omului asupra lui insusi, in Scaunele sg-
sesti, i acolo, urmind curentul, inegledrile erati
cu fie-ce zi care trecea mai dese si, ca sg le o-
preascg, nu se amesteca nimeni (1). Boerimea a-
junsese o batjocurd i pentru aceia dintre ai nostri
earl n'o aveati, si de dinsa se mai tineati numal
scutirea de sarcinile serbului si anumite mgrunte
drepturi locale.
Preotii stgteatd si el pe marginea salbdtdciel.
Emil cite sase la un sat, intgrit,i eine stie unde,

(1) V. un cas, cu Si1itenii, in Memoriul redactat un-

gureste pentru Camera din Pesta de d-1 I. Puscariu
 169

printr'o singhelie capatata cu cltl-va potronici.

Numai potcapiul de coloare albastra pentru popii
de rind, neagra pentru protopopi, 11 deosibea
de cei-Palti sateni, de la car! nu luail dijma,
ca alte cleruri, pentru oameni cu diploma, ci
arad, semanail si culegeaii, ce li se ingaduia
a culege, de-a valma cu satul. EY atirnail mai
mult de domnul locului de cit de protopop sati
de VIddica, i, batindu-si joc de legea barbarilor,
Unguril din castele recomandail pentru diaconie,
0 isbutiaa, fireste, copii de opt sail zece an! (1).
Neaparat ca se slujia la biserica numai atunci cind
lucrul cimpului pentru sine si pentru altil, aceia
la care iobeigiet si omul itil Dumnezeil, nu tinea
miinele prinse pe plug sail sapa. Liturghia se
facea numai Dumineca si la sarbatori marl, pe cit
Il aducea aminte bietul om din ce vazuse la altil,
car! nu stiail mult mai mult de cit dinsul (2).
Protopopiipina' tirziil scriatI, cei mai multi din-
tre dInil, cu degetele amortite pe condeiti, buchi
inspalmintatoare. CInd il ziceail pe latineste, ei
se visail archipiscopi" (3). insusi Vladica nu se

(1) Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam

Ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani,
Innsbruck, 1885, pp. 146, 152.
(2) Ibid. Pentru preotii care-si cäutail, cu dare de
bani, carti de nemesip, v. Doc. Bistritei, II, p. 21.
(3) in Col. Hevenesi, XXIV, se aild douS cereri pen-
tru noblea i dijme, de la 0Abrahamus Pap, ecclesia-
 170

deosebia tot-deauna prin cunostinti: i frumoase

purtári, fiind ales dupA placul until Curtean cu
trecere care primise bani, pentru a-I sprijini, de
la vre-un cAluggr farg vrista i cucernicia cu-
venitA. Cind se lu g. in cercetare viata lui Ata,
nasie, urmasul lui Teofil unii preoti aduserá
inaintea Curtii din Viena plingeri ca acestea :
a a prefAcut rdangstirea sa in circiumA, c adu-
cea la dant femei si silia i pe protopopi s joace
cu dinsele, la zile marl, cInd crestinul se bucuil ;
vt bea frgeste cu Tiganii pentru ca i ei sä-1
antuiasca' inainte, ca. mergea la vinat, ca", lasa
pe preql s'a. fie calcati in picioare" de rudele
lui, c hirotonisia pe cine nu stia Toted nostru,
at dedea pentru mita' cárti de despArtenie, pi
altele de acest fel. El Ins* a recunoscut ase-
menea gresell; faggduind 0, nu va mai face (1).
CA era un om necArturar", spune un cleric ca-
tolic care 1-a cunoscut (2).
Pentru aceast g. stare de lucruri rusinoas6, in-
duraserg atitea V1diciI romani ai Ardealului, in
tot cursul veacului al XVII-lea : pentru ca ast-fel

rum in Transilvania valachicalium archiepiscopus, ;

fara date. Cf. §i Pió, Abstammung der Rumdnenj p.
219 n. 25. E acela0 cu protopopa Abraham, din
Mlles, p. 261.
(1) Ibid., p. 286.
(2) Nilles, p. 263 si urm.: procesul lui Atanasie, in-
nainte de a fi intdrit de Imparat.
 171

de urmasi s pa'storeascA, prin ast-fel de preotl,

-tArani atit de nenorocitI i acoperig de dispretul
tuturora. Se mai putea gAsi cine-va care s'a, tie,
acum cind puterea trecuse in mina altora, la
Calvinismul superintendentilor i domnilor" r6-
masi, atunci cind principele dispAruse?
Cu Impa'ratul era alt-fel: numele ml impárä-
tesc chiar trezia in mintile oamenilor amintiri
ce veniaii din dep6rfari nestirsite. Raul care-1
putuse face atanele In cele d'intlid timpuri nu
era not' intr'o tara" deprinsl cu osti sträine. Si
apoi, de la Curtea cea nousa, nu mai veniaii ca
de la cea veche din 1351grad, numal porunci de
biruri si cuvinte batjocoritoare. Se spunea printre
preoti i, de la dInil, prin sate ca, noul sta-
pinitor pe care-1 alesese Dumnezeil prin norocul
luptelor s'ar gandi la suferintele celor multi cari
imincesc pthnintul altora pentru ca Vistieria sä
poatá plAti cheltuelile cirmuirii. Ar trebui, pentru
ca i poporul nedreptatit pin5, acum sA se Im-
partaseascA de situatia cul Il fAcuse dreptate,
o singurA jertfá : a legit
Pentru un alt neam, ajuns departe in desvol-
tarea sa, pretul s'ar fi pArut scump. Asa cum
ekiati InsA, Românii de la sfirsitul veacului al
XVII-Iea nu se horarirA prea lesne. In pArtile
unde si-a pastrat insusirile care-1 deosibesc, ta-
ranul nostru e cumpanit in vorba si in fapta lui,
intelept in alegerea inceat5, a gindului, i, cum
 172

am vazut, preotii din Ardeal nu erag deal, tt-

rani traind viata obi§nuita a taranilor. Cart( multe
nu citisera, aceia dintre dIniI cari §tiail in ade-
\IT s citeasca, §i oameni invatati nu-i lamurise
in §con asupra adevarurilor suptiri §i innalte ale
Credintii. Dar nu era nevoe nici: de una, nici do
alta pentru a-s21 da seama de insernnatatea unei
schimbari. care rupe cu trecutul in care au trMt
generatii intregi innainte i pune in primejdie,
daca adevarul a re'mas in urma, ceva mai scump
de cit bunurile acestei lumi : soarta venicg, a
sufletului.
Teofil, episcopul care indrazni cel
stea de vorba pentru schimbarea legii cu aIiT
deelt aceia cu carl se stause de vorba pina atunci,
a fost numit in imprejurarile obipuite de pe
timpul Calvinilor. Ales in afara de principe de si
mai era unul, fiul lui Apaffy,el trecuse la Bra.ov
si in Tara-Romaneasca, uncle Dieu marturisirea
obi§tmita, de care era sa se tie foarte putin (1). Tu-
tors, e intarit, la 18 Decembre 1692, de guver-
natorul Ardealulta, Gheorghe Binffy, supt con-
ditille calvine§t1 pe care le cunoastem (2). In
axml urmator, el II face visitatia si tine in deo-
(1) Condica sfintd, pp. 07-9; Stinghe, 1st. besér. ,$chéi-
lor, pp. 20-2.
(2) Bibl Univ. din Budapesta, Col. Hevenesi, XXIV,
p. 43 si urni.; Nilles, p. 153 si urrn.
 173

sebitele pArti sinoade (1). La 1695, II revedem,

In legkturi cu Sibiiul (2). Avem §i o numire fä-
eutk de dinsul In 1697 (3).
Pe acest timp, el se sfktuia acum cu inainte-
mergAtorii catolicismului in Ardeal, §i mai ales
cu zelosul Iesuit Baranyi, ale caruia spuse-1 in-
teresail mai mult supt raportul material, pentru
el, pentru clerul i pentru poporul s, deeit
supt raportul dogmatic. Nada se pusese hick din
1692, eind, la 23 August, Impikratul hotari ea"
popii greci" ce se vor uni en Biserica romank
vor fi priviT ea avind drept la aceia§i situatie
ea §i preqii eatolici (4).
In 1701, Vlkdica Atanasie, urma§ul lui Teofil,
recunoa§te e negocierile incepuse cu opt ani
Inainte (5). Acte n'avem frisk, i nici nu vor fi
existat, pink la 1697, cind, In urma ceddrii Ar-
dealului cktre Impkrat, in 1696 Inca', nu mai era
nimic de temut din partea intoarcerii unui stk-
pinitor calvin. Tot In 1696 apare cea
carte de propaganda catolick pentra Români :
Catechismul din SimbAta-Mare, odatk cu eiaslo-
vaful tipkrit in Sibiiü en cheltuiala lui Teofil (6).

(1) Iorga, Doc. Bistrifei, II, pp. 89-90; n-le 342-3.

(2) Soc. Sibiiului, p. 17.
(3) Cipariu, Acte vi fragm., pp. 264-5.
(4) Nilles, p. 162.
(5) Nilles, p. 125.
(6) Bianu i Hodos, Bibliogr. rom., pp. 339-40.
 174

La inceputul anului uringtor, care vdzu i bd-

-Villa de la Zenta, biruinta definitivd" a Nemtilor
asupra ostirilor Sultanulul, un sinod se adund
la BdIgrad. El era chemat s primeascd cele patru
puncte in care mai ales se deosebeste Credinta-
crestind asa cum o márturisesc cele doud Bise-
rid: a Rdsdritului si a Apusului.
Un iubitor de cercetdri istorice" i un cro-
nicar ungur spun cd Teofil ar fi fost adus la
acest pas printr'o primejdie ce-1 privia numai
pe dinsul. Era vorba, adicd, de scoaterea lui
din Scaun, pentru betie i cdlcarea posturilor, si
pentru cd un altul ar fi oferit bani, prin secre-
tarul domnesc Dindar, liii Brincoveanu i Mi-
tropolitului muntean Teodosie (1). Ar fi fost
atunci ceva cu totul noil In istoria Bisericii ro-
mane din Ardeal, fiind-cd, dacd" prelatii munteni
sfintiail pe Mitropoliti, ii scoteatt, pentru dare de
bani sail alte motive, numai principii Ardealului,
earl aveali singuri puterea si dreptul cerut.
In acest sinod, care se numeste atunci, i mai
tIrziil, de Teofil ca si de Atanasie, sinod general",
sobor de obste, Vlädica incepu s spuie ce stiail
si ascultalorii printr'o dureroasd experientd :
cum Calvinii, stdpInil cdzuti, macar din Scaunul

(1) Syllogimaea Transylvanae Ecclesiae per histo-

riophilum anagnosten, pars I; in Col. Hevenesi, XXIII:
ille qui 300 aureos et 500 imperiales promittebab).
 175

acesta din Balgrad, II rideati de posturi si de

icoane, cum impuneati sMbatecilor popi ar ioba-
gilor cgrti cu mestesug, cum visitatorii superin-
tendentului strabateail tara ca s vada ce fac
acestia fatA, de poruncile Craiuldf", cum Mitro-
politul fusese robit de capetenia Bisericii calvine,
iar preutir lui, pentru cite cedase, nu primisera
macar rasplata scutirii de acele sarcini. de munca
in care se injoseste darul lor. Apoi, el arata ca
milostivul Imp 'drat" e gata s scoatA de supt
jag clerul românesc, daca el ar recunoWe a-
deVarul cuprins in cele patru puncte : primatul
Paper, azima in impartasenie, purgatoriul in care
se pocdesc sufletele i purcederea Duhului Stint
si de la Fiul.
Era o deosebire de purtare intro catolici si cal-
vini, care trebuia s maguleasca' pe fratir nostri,
chiar i in afara de marile fagadueli. Calvinfl Cra-
iului" batuse din picior, catolicii Imparatuluifaceau
propuneri. Cei dintliti amenintati cu temnita §i
Wane Teofil nu uitase a pomeni mucenicia
lui Sava ; acestialalti faceati sa" se zgreasca in-
ceputul unei ere de libertate i lumina. Pentru
popir nostri, carT invatase cit am vazut si nu erati
de loc chemati a discuta asupra unor puncte de
dogma, legea erati posturile, sarbatorile, icoanele,
calendarul cel vechiti, limba cu care se deprin-
sese in slujba, adica limba neamului lor. Inna-
inte de toate, acestea trebuiail s rbniie nea-
 176

tinse; ineolo, putea merge cine-va in raid si cii

alte pdreri despre azima din potir, calea pe care
o iad sufletele pentru a ajunge la judecata 1111
Dumnezed, leggturile ipostaselor din Treime §i
rostul Papei in Biserica cea mare a lui Hristos.
Yard indoiald, pentru popor, Papd" i papistas"
sunad foarte urit, facead parte dintre cele necu-
rate, dar aceasta mai ales pentru inNisarea cul-
tului ce se slujia in numele acestui Anticrist",
pentru edlcarea sfinteniei postului desdvirsit care,
sldbind trupul, rdseump'ard sufletul, i pentru
alte fard-de-legi ca acestea.
Deci protopopil, cIi erail de fatd intr'un loe
se dá, poate dupd actul din Iunie, numdrul de
doisprezece §i cit,1 popi venise din eel cloud
mil" ce erail pentru 2-300.000 de locuitori (1),
se invoird cu cele propuse de Vlddicd, addugind
Insd pe larg si limpede cd el .(in ca, in schimb,
sd fie pentru Rom'anii toti drepturi In loc de
toleran0", slujbe, scoff, iar, pentru ei si cape-
tenia lor sufleteascd, scutiri i mijloace de traid
einstit (2). Hotdrirea fu pusd in scris, ca decret",
(1) Syllogimaea, 1. c
(2) Actele s'aii pástrat numal in latineste, in côpil,
dintre care una se afla azi in Archivele Bisericil ca-
tolice ardelene. S'a tiphrit de Laurian, in Magasinul
istorie, III, p. 267 si urrn., dupa editia anterioard din
Ortus et progressus al lui Illia; Cluj, 1750 ; de Cipariu,
in Acte i fragm., pp. 80-3, dup5. Clain, care si el iea din
Illia. in urmà, de Nilles, p. 165 si urm., dupa. original.
 177

la 21 Martie, iar la 10 Iunie urmalor se athin-

gir isclituri1e pe o Intgrire care fusese cerutg,
prin Baranyi, de sufletul tuturor acestor silinte
de Igtire a catolicismului, cardinalul-principe
Kollonics, primat al Ungariei (1).
Moartea lui Teofil, Intimp lath,' in imprejurd'rI
necunoscute, zdbovi insg lucrurile Rdspunsul de
la Viena nu mai ggsi in via td. pe incepdtorul
Unirit

Urmavl sui fu un om tIngr, prea tIndr incg,

Atanasie, feciorul preotului din Babilna, care
fusese in adevdr hirotonisit de Varlaam ca preot,
ceea-ce T dadea in parte dreptul sg'§I zicd Ata-
nasie ieromonahul de la Ardeal" (2), dar in-
vdta incd la scoala din Balgrad, cea veche, a
Calvinilor. Tatd1 la care era incd in vieatd in 1701
§i lug parte la marele alaiti de instalare al fiu-
lui ad, intors ca episcop unit din Viena, avea
ceva banI, §i de aceea se interesard pentru tIngrul
candidat magna# cu trecere mare, ca Nicolae
Bethlen, Naldczy, care era in relatiI de afacerI

(1) in Nilles, pp. 173-4, se reproduce in facsimile

actul, care poarfa iscalituri ce nu se pot ta'gklui. Pe-
cetea ceia-ce nu se intelege din facsimile are li-
terile: lo 9 M li= Io Teofil, Mitropolitul Ralgradulni .
(2) Condica sfintd, in actul consacrärii lui ; Nlcolae
Bethlen, in incai, III, p. 289.
12
 178

eu Brincoveanu (1), Keresztessi, §i chiar en guver-

torul (2). StAruintele lor §i ceva darnel pe la
eine se cuvenia invinser5, neinerederea ce dom-
nise Intliü la Bucure§ti fata, de tin'arul cleric §i,
in Ianuar 1698, el era sfintit dup6 obiceill in
Scaunul cel noil al Mitropoliei Muntene (3).
In 1697, dup6 actul lui Teofil, o numire cal-
vinease4" din partea lui Banffy, ca aceea din 1692,
nu mai era en putintg. Baranyi, care se g5tea sa"
mearg6. la Viena tocmai pentru afacerile Unirii,
ar fi s,tiut s'o impiedice. Deci e aproape sigur
ci Atanasie, ales de un sobor ardelean, se duse
la Bucure§ti neintarit de puterea laia, din pro-
vincie si cá, &TA intoarcere, 11 famase a's1 cis-
tiga confirmarea imperiara, prin purtarea-i in
problema schimbárii religioase.
La Bucure§ti, Atanasie Meuse mArturisirea de
credintA obisnuita §i primise §i o lung5, inv6-
tAturA de la patriarchul de Ierusalim Dosoftel,
care pe acea vreme stAtea Una, BrAncoveanu

(1) Iorga, Docurn. relat. la C. Brincoveanu, pp. 165 6.

(2) Bethlen, in $incai, 1. c. i partea, netipárità in
Nilles, din marturia lui Dindar : qui pro illo, per me,
inquit, principi et Metropolitae intercesserunt. Quod
autem intercesserunt ratio est quia uni 300, alteri 20D
aureos promisit et dedit. Metropolitae autem summum
80 imperiales leoninos in recognitionem obtulisse .
(3) Dindar partea netip6ritá spune ca Atanasie
p5ruse 1111 «invenis rudis et non usque adeo exemplaris
 179

si indrepta Biserica munteana pe calea ortodoxiei

sigure (1). Fara de aceasta, nu putea sa fie Mi-
tropolit, precum fail fagadueli facute Calvinilor
se zice, si e de crezut, chiar superintenden-
tului el n'ar fi capatat un sprijin folositor pe
IMO'. Brancoveanu si Teodosie. Acum, cind aceste
greutati fusese inlaturate, la' slnd sa se vada alta,
el Isl. Mai cererea catre Imparat, pe care cerere
o iscalira mai multi: protopopi si doi laici, tefan
Rat, Calvin, se crede, si un Nicolae Arbánasul,
care era cunoscut la Curtea Imparateasca din
Viena, ca si la Curtea Domneasca munteana, intro
care negociase (2). Iar lui Baranyi II scrise, ark-
tind ca, va face ceea-ce Meuse si Teofil, desavir-
sind lucrul (3).
Din Viena, multamita silintelor acestui con-
vertitor, i se raspunse prin diploma imparateasca
din 14 April si prin declaratia lui Kolonics din
2 Iunie, earl eraa garantii pentru asimilarea in
toate a clerului roman, ce s'ar uni, cu vechiul
cler catolic (4).

(1) rondica sfintd sail Magazinul istoric, III, pp.

276-7.
(2) Cf. Nilles, p. 193 cu Iorga, Operele lui Constantin
Cantacuzino, p. 1 si urm. ; Doc. rel. la C. Brincoveanu,
p. 3 si urm.
(3) Ca a stat incà din iarnà in intelegere cu lesuitul,
spune insusi ; v. Nilles, p. 214.
(4) Actele in Laurian, Nilles si Cipariu.
 180

Nu s'ar putea spune sigur c'd a fost un sinod

in lithe pentru a lua cuno§tintA de aceste asi-
gurári, i cu atit mai putin ne putem lámuri ce
sinod a putut fi acesta (I). Dar, la inceputul lui
Octombre, protopopi in numAr mare, din toate par-
tile Ardealului i din vecinAtatea ungureased, se
aflail lIng Atanasie §i hot'ariail, la 7 ale lunii, U-
nirea.Adicgprefacerea preotilor nostri In mAdu-
lari ale ce0ii bisearici sfinte catolice§ti a Romer,
cu conditiile cunoscute de a se rasa ritul neatins
§i Vllidica in Scaun (2).
Sinodul mai tinu cite-va zile (3), §i apoi acela
care-i stkuse in frunte ceru ca §i el §i tovar4ii
de pgreri sa," fie apgrati la nevoe cu armele, de
prigonirile pe earl le asteptail (4).
$i avea dreptate s le a0epte. Domnir su-
feriail In mindria lor prin actul care se incheiase:
RomAnii tarii calvine treceati, intgrindu-1 prin
numArul §i vitejia lor, la noul stApin, legindu-se
de el prin leatura cea mai puterniel pentru
dln§ii: a legii. Dar nu era numai o chestie de
ambitie : vechii popi robiaii ca lobagi, chiar dupA
eel) schimbase, in atitea puncte, legea de ha-
tirul stApinilor ; de acum innainte ins5 clerul
-
(1) V. G. Popovicin, Uniunea Rom., p. 83.
(2) in ace1ea0 culegeri, actele.
(3) Nilles, p. 200.
(4) Ibid., pp. 213, 215.
 181

românesc unit cu Biserica romana era inzestrat

cu dreptnri care pagubeail pe stapiniI
§i se vestea 1111 numai ruperea acestor
lanturi nedrepte, ci ridicarea intregului popor
de iobagi pe o mai inalta treapta de vrednicie
omeneasca. Calvinul i proprietarul de oameni
protestail impreuna, prin mijloace potrivite cu
timpul I cu rasa: gonind pe preotdi vinovatl de
ratacire, luindu-le ogorul, Inchizlnd §i stricind bi-
serica celor ce primise idolatria" Impa'ratu1ui(1).
La acesta pleca un trimis al neme§ilor, Vas, pen-
tru a se plinge de asemenea uneltiri ale Iesui-
tilor (2).
Cu aceasta nu se folosi nimic. La 1 6 Februarie
1699, and pacea en Tureff, carl pa'rasiafi Ar-
dealul, era acum incheiata, Leopold intaria pri-
vilegiile clerului convertit i ale acelora din popo-
reni, earl 1-ar urma : pentru unii ca i pentru altdi
era asigurata o stare intocmai ca §i a catolici-
lor (3). Guvernul ardelean puse conditdi: sa nu
primeasca preotul pe nimeni in scutirea sa per-
sonala, sa nu fie mai mult de dol preotl intr'un
sat, sa se faca pentru cash' o invoiala cu domnul"
§i sa se plateasca dijma pentru ogorul strain, sii

(1) Nil les, pp. 218-9.

(2) Ibid., pp. 219-20.
(3) Ibid., p. 224 $i urm.
 182

se capete siguranta cá Unirea e adevArata (1).

Dar diploma se ceti in sinodul din Mait, de Apor
Barányi, i dieta rii trebui s o asculte pi
ea in Septembre, Meg s'd poat'a face altceva decit
sá ceafa garantil de InvArtturri, i purtare buda
de la preotli unitI (2).
Atanasie nu era ins6 int'arit de Imp`dratul, care
se ingrijia ast-fel de r'asplata cuvenitA Unitilor.
Si in 1700 situatia hfi ritmIne oare-cum neho-
tgrita, ambiguA. In Matti. Incg, Brincoveanu nu-1
privea ca pe un apostat i confirma Mitropoliei
pe numele lui Atanasie Merisanfi, mosia mun-
teanA a Scaunului din Walgrad (3). In Septembre
el tine un sobor mare, care, dupA ce repeta
declaratia veche de Unire, se ocup6 numal cu
indreptarY ale disciplinei i cu inlilturarea obi-
ceiurilor rele : numirea de popi ce nu still Psal-
tirea, ce n'atl inv4at la Mitropolie, primirea ce-

(1) Ibid., pp. 227-9. Cf. Monumenta comitialia Tran-

sylvaniac, XXI, p. 431 si urm. si Hurmuzaki, Doc., AT,
pp. 540-1.
(2) Nilles, p. 232 si urm., pp. 271-3 Pentru cerce-
tarea ce se propuse, Lira' voia catolicilor, ibid., p. 242
urm. Cf. ,5incal, III, pp. 305-6 ; o list5 de 55 de pro-
topopi i 1.582 preotl unitl; dupa. o forint), cu data de
12 Decembre 1700, a actulul de Unire.
(3) Magazinul istoric, III, p. 305 si urm. Un privi-
legit) din 1698 pentru venitul in bani, la Popoviciu,
o. c., p. 71 n. 1. Cf. Soc. Sibiiului p. 18, nota 1.
 183

lor ce yin din alte taxi" cu singbelfl steaine,

portul fgrA pleas'a sat potcapoc" si cu haine
scurte, mersul la cIrcium'a, lipsa credinciosllor
de la biseric5, si neregula in slujbA, tragerea
de tabac", suduirea de suflet sail de lege",
reaua ingrijire a odAjdillor", jocurile cum se
trag pe ulitt", relele despártenii Si cununii, etc. (1).
Dar in Octombre fácea zgornot in Ardeal afa-
cerea lui Joan Tirat, preot cu oare-cari cuno-
stinte, care, inteles cu Calving, se ridicase in po-
triva Unirii, adunase isc1iturI, cercase la Mun,
teni a fi sfintit V1dic, fusese inchis la mAn'astire,
scàpase cu sprijinul nobililor i ajunsese paroh in
Tara Hategului, unde reformatii cistigase pentru
dinsii pe mai multi preoti. Atanasie cerea lui Ko-
Ionics sa' se iea m'astiri in contra turburätorului
si s'a se Indemne guvernatorul i Bethlen a nu-i
mai face neajunsurile de pAn'a" atunci (2). Dar nu
exisfa, nici o urm6 in Condica sfinta" a Bucures-
tilor despre consacrarea ml TircA i, in Novembre,
Atanasie scria Brasovenilor, earl' se declarase im-
potriya Unirii, afirrnIndu-si drepturile asupra
lor, cu amenintAri (3). S'a, amintim i aceea cA in
(1) Magazinul istoric, III, p. 352 si urm. Cf. Nilles,
p. 246 si turn.
(2) Nilles, pp. 220-3,
(3) 4Noi santem Pan'acum am fost fiiul pkcil,
iar, deaca ma yell rnäniia, voia sà fid ca un lett tradat
de fil sal ). Stinghe, Documente privitoare la trecutut
Rominilor din 6chei, p. 5 si urm., pp. 8-9, 10-11
 184

1699 aparuse la Balgrad un Chiriacodromion,

tiparit cu slovä munteana, de un ucenic al lui
Antim, care pomenia pe Brincoveanu, lumina-
torin credintii pravoslavnice", i asigura cd nu
s'a f 'dent in carte nici o strdmutare in potrivd
Sfintei Scripturi, atl In rinduiala dogmelor ce tine
porunceas,te pravoslavnica Beseareca a Rasa-
ritului" (1).
Stdruitoarea luptil a lui Tired, pentru a c1§-
tiga, prin Calvini §i ortodoxii munteni, Scaunul
Balgradului trebui sa faca pe Atanasie a grdbi
drumul la Viena, care era sa fie pentru constiinta
lui i un drum al Damascului, in cursul cdruia
i se impra§tiara §i nesigurantele din urmd. El
porni Inca din 1701, nesigur in ceia co privete
o Intrire pe care multi n'o voia1, aducind In-
Dainte ca, In locul acestui Vlddich sfintit de shis-
matici la inceput, ar fi mai potrivit un altul, cu
totul noil, care ar fi avut §i purtari mai vred-
nice de lauda (2). Atanasie isbuti s capete de
la clerul ce tinea cu dIngul o marturie, data In-
tr'un sinod din lanuarie 1701, prin care se cerea
pdstrarea lui si neingAduirea amestecului In lu-
crurile vladicesti" a unuia saA altuia dintre
mireani sail streini" (3). Dar atIta nu ajungea

(1) Mann i Hodo§, Bibl. rom., p. 376.

(2) V. in urrna, p. 48.
(3) Iorga, Studii $i doe., IV, pp. 71-2, No. LxvI.
 185

pentru ca sd-i rdmlie eIrja episcopald. I se ceru

sd, facd anumite deelaratii si fagddueli. asigurd-
toare, pe care el le primi, isedlindu-le In cliva
de 7 Aprilie (1).
Prin aceastd mdrturie de credintd, Athanasie,
a legii cu sfinta Beseareed a Romei unitd si im-
preunatd romanesti in Ardeald si In piirtile -(4111
unguresti, care sä tin de Ardeald, VD:died",
multumeste Intiiil pentru semnele de bung,-
vointd si de cinste pe care i le (Muse impd-
ratul si de care pind atunci nu se mai invred-
nicise nici un episcop românese din tara de robi
a Ardealului: 1ant,i1 de aurd" cu chip impdrd-
tesc, si titlu de sfetnic, In semnul si mdrturi-
sirea Uniciunil direapte". Tot asa se pomeneste
cu recunostintd deslegarea" soborului said din
giug iobdgesed, slujba si honorarimul sail cinste,
en care domnilor lor pAnd inteaceastd undd de
vreame s'ad tInut a da, plata vamelor si d'intealte
mai multe tdrhaturi si greutdt si addhri (sic)".
El jurd deci cardinalului-primat, pe care-I recu-
noaste de : sie drept si adevdrat Mitropolit",
urmAtoareIe puncte, pe care le va face sd fie ur-
mate si de provincia lui eclesiasticd, de biru-
(I) Nilles, p. 279 si urm. Citatiile ce urmeazä sint
luate dupà forma româneasca a declaratiei, care se aflà
in ms. citat din Col. Hevenesi si nu e reprodusä in
Nilles. Dar se dd dupd o copie a d-lui N. Densusianu,
in Popoviciii, p. 153 si urm.
 186

into," sa. ,,U1uituri giurnfaatil" vor face si tot1

preotri sM.
In pomelnicul de la liturghie va scoate pe patri-
archul din Constantinopol, inlocuindu-1 cu capul
sf[iIntiI Beseareci crestinestI, a sA sti sfAntula
Papa de Roma". Recunoscind c vechia lui sfin-
tire bucuresteanrt n'are nici Un pret, acum cind