Scopul educației nu este să fii primul

Câteva gânduri despre marile probleme ale învățământului românesc.

“E o agresiune de multe ori și din partea părinților și din partea a educatorilor. La adresa copiilor
de 5-6 ani se comite o agresiune. Nevoia lui de a se întreba este cenzurată, descurajată. De
părinți! În școli scrie “Un copil cuminte nu vorbește neîntrebat”. Copilul e obligat să înlocuiască
nevoia lui de a întreba cu actul de supunere. Eu nu spun că datoriile nu trebuie să existe, dar dacă
din ele facem motorul am ratat actul educațional.

Trebuie să înțelegem bine relația dintre competiție și educație. Scopul în educaţie nu e să fii
primul, scopul este să ajungi la o ocupație în care poți să dai un randament bun. Asta nu se
întâmplă în școala românească. Latura competețională strică lucrurile. Accentul nu mai cade pe
scopul suprem al educației.

Să nu facem din evaluare un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe
care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este
esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere. Lectura
trebuie să răspundă unei nevoi. Eu am întâlnit elevi care nu prea citesc, dar s-au dezvoltat foarte
bine.

Fără idei, fără conexiuni între fenomene, fără istorie nu se face cultură.”

Solomon Marcus, 7 decembrie 2013

(în cadrul emisiunii Reporterii Realității)