DEFECTE ALE OASELOR VIZUALIZATE CU

SCINTIGRAFIA, IRM-UL ȘI CT-UL

Scintigrafia oaselor este o metodă care utilizează cantități foarte mici de material
radioactiv numit radiotrasor pentru diagnosticarea și evaluarea severității diferitelor probleme
ale oaselor cum ar fi fracturi, infecții sau cancer. Este o procedură non-invazivă care folosește
radiofarmaceutice. Energia emisă de un radiotrasor este detectată de o cameră specială care
produce imaginile oaselor numită scintigramă. Anormalitățile oaselor sunt indicate de zonele
care absorb mai mult sau mai puțin din cantitatea de radiofarmaceutice. Pe scintigramă zonele
cu probleme apar mai strălucitoare sau mai întunecate decât țesutul osos sănătos.

Stadiile incipiente ale defectelor de oase sunt identificate cu ajutorul scintigrafiei

deoarece oferă imagini ale funcțiilor corpului la nivel molecular.

Scintigrafia oasoasă poate:

- Detecta cancer osos sau unul extins din altă zonă a corpului la nivelul oaselor;
- Diagnostica cauza sau locația durerii osoase inexplicabile;
- Ajuta la determinarea localizării defectelor de oase;
- Diagnostica fracturi osoase, fracturi care nu pot fi vizualizate cu ajutorul radiației
X;
- Găsi infecții osoase sau alte probleme.

Avantajele scintigrafiei osoase sunt:

- Oferă informații atât la nivel funcțional, cât și la cel anatomic, informații care nu
pot fi vizualizate cu ajutorul altor tehnici imagistice;
- Evaluarea stării osoase și detectarea fracturilor și a altor anormalități nedetectate
de radiografia osoasă sau alte examinări cu raze X;
- Detectarea timpurie a cancerului osos sau cel extins de la alte organe la oase;
- Detectarea osteomielitei (infecție a osului sau a măduvei osoase);
- Monitorizarea efectelor tratamentului în cazul defectelor osoase.

Dezavantaje:

- Foarte rar apar reacții alergice ușoare la radiofarmaceutice;

- Injectarea radiotrasorilor poate cauza durere ușoară și înroșire locală;
- Există riscul distrugerii celulare sau a țesutului datorită expunerii la radiație.
 Scintigrafia osoasă nu poate identifica anumite tipuri de cancer. Uneori, găsirea pe
scintigramă a unui defect osos poate necesita și alte examene ca imagistica prin rezonanță
magnetică, tomografia computerizată, teste sangvine sau biopsii pentru a se distinge între
țesutul osos sănătos și cel cu defecte. Pentru acumularea radiotrasorului la nivelul defectului
osos poate dura un timp destul de lung, de la câteva ore până la câteva zile. Scintigrafia
structurilor anatomice nu prezintă o rezoluție ridicată a imaginii ca și în cazul CT-ului sau al
IRM-ului. Procedura oferă informații mai detaliate ale funcționalităților organelor pe care alte
tehnici imagistice nu le poate oferi.

Scintigrafie osoasă

Atât scintigrafia, cât și imagistica cu rezonanță magnetică sunt tehnici imagisitce

utilizate pentru diagnosticarea infecțiilor sau a cancerului la nivel osos.

O scintigrafie osoasă utilizează un radiofarmaceutic pentru a forma imaginea osului.

Compușii minerali care ajută la regenerarea osoasă sunt marcați de trasorii radioactivi
injectați în organism. Acești compuși sunt absorbiți de celulele osoase numite osteoblaste,
celule responsabile de mineralizarea oaselor. Astfel, radioactivitatea radiofarmaceuticelor
este detectată pentru a forma o imagine.

O scanare IRM este o tehnică a imagisticii medicale care utilizează câmpul magnetic
puternic, undele radio și un computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului.
Scanerul pentru Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) este un tub înconjurat de un
magnet de dimensiuni apreciabile de formă cilindrică. Pacientul este plasat pe un pat mobil
care se introduce în magnet.

Principiile de bază ale explorării imagistice prin rezonanță magnetică se bazează pe

fenomenele studiate de fizica particulelor. În momentul în care asupra atomilor de hidrogen
acționează un câmp magnetic puternic, aceștia se "aliniază" spre o anumită direcție. Apoi,
aceștia sunt expuși unor impulsuri de unde radio. Acest lucru produce o reorientare. Timpul
de revenire la direcția inițială diferă de la un țesut la altul, oferind medicilor o cale de a le
deosebi unele de altele, astfel putând să se deosebească structurile anatomice între ele.
Receptorul scanerului IRM detectează toate aceste schimbări, informațiile fiind procesate de
către un computer pentru a fi elaborată o imagine.

IRM osos (cancer osos)

În cazul apariției cancerului osos, osteoblastele încearcă regenerarea zonei invadate,

arii detectate de scintigrafie pentru a determina locul formării unor posibile tumori. Totuși,
absorbția radiotrasorului de osteoblaste nu este specifică oricărei probleme la nivel osos.
Deoarece radioframaceuticul se găsește la un nivel ridicat în schelet și după efectuarea
chimioterapiei și a terapiei hormonale, este foarte greu de urmărit evoluția tratamentului doar
prin efectuarea unei scintigrafii. De aceea se realizează și alte investigații.

În ceea ce privește IRM-ul, imaginea produsă este tridimensională și sunt vizibile atât
țesutul osos, cât și cel moale. Aria cu probleme este evidențiată mult mai bine fiind că
imaginile obținute sunt concentrate doar în aria studiată. Această tehnică imagistică
detectează celulele canceroase înainte de a se extinde la oase, lucru imposibil de detectat cu o
scintigrafie osoasă.

Deși IRM-ul este asemănător cu CT-ul, cele două teste producând imagini
transversale, au la bază principii de funcționare diferite. CT-ul folosește razele X pentru a
produce imagini în timp ce IRM-ul folosește un câmp magnetic și unde radio. Metoda
radiologică de investigație prin utilizarea radiației ionizante, CT-ul reconstruiește în imagini
informațiile anatomice dintr-un plan de secțiune transversală a corpului, fiecare imagine fiind
generată de computer prin analiza-sinteza datelor transmisiei razelor X, date obținute în
multiple direcții diferite dintr-un plan dat. Secvențele de imagini CT arată atât structurile
osoase, cât și țesuturile moi, inclusiv organe interne, mușchi, tumori. Informațiile examenului
(cu sau fără substanța de contrast) din multiple secțiuni transversale pot fi asamblate în
imagini 3-D prin programe grafice soft dedicate.

Țesuturile moi se văd mai bine la IRM. Rezonanța magnetică nucleară este, ca și
tomografia, nedureroasă. În plus, are avantajul că nu folosește radiații, ci un câmp magnetic.
Prin IRM se obține un contrast mai bun și se pot vizualiza leziunile foarte mici, milimetrice,
structurile vasculare fine și ale nervilor.

CT osos (cancer osos)