Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raspunsuri La Intrebarile de La Prelegeri Biofizica Examen PDF
Raspunsuri La Intrebarile de La Prelegeri Biofizica Examen PDF
Molecula de apa e formata dintrun atom de oxygen si 2 atomi de hydrogen,uniti de atoml de oxygen prin legaturi covalente.Prin metoda de
difractie cu raze X sa constatat ca molecula de apa poseda forma triunghiulara.Fiecare legatura OH cu lungimea de 0,96A reprezinta un dipole
electric.Legaturile OH formeaza intre ele un unghi de 104grade28min.
Conventional directia momentului e considerate de la sarcina negativa in directia axei dipolului.Momentul dipolar al apei este de 1,84 debye
CARACTERISTICI
Moleculele de apa se contracta usor cu moleculele vecine legaturi(punti)de hydrogen.
Legaturile de hydrogen reprezinta un tip de interactiuni intermoleculare slabe raspindite in structurile macromoleculare
Apa lichida obisnuita e formata dintrun amestec de ,molecule libere:monomer H2o,dimeri(H2o2),tretameri(H2o3) si octameri
H2o8.procentul fiecarei dintre aceste fractiuni depend de temperature.
2. Disocierea molecule de apa.Notiune de PH.Valorile PH in lichidurile Biologice.
1. Apa se disociaza in ioni H+ si OH-.Ionul H+nu are invelis electronic,Poseda o mare capacitate de hidratare.Daca se leaga de o molecula
+
de apa formeaza ionul de hidroniu (H3O )avind si o mare mobilitate,protonul trece de la o molecula la alta.Gradul de disociere al apei la
0
t=25
[ H+]=[OH-]=10-7mol/l.
2. Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen se numeste PH
PH=-lg[H+]
Daca: PH=7 solutie neutral
PH>7 solutie bazica
PH<7 solutie acida La om PH=7,4
Solutie tampon sunt acele lichide biologice unde se poate adauga cantitati relative rari de acizi sau baze fara ca PH-ul sa se schimbe
simtitor.In singe solutiile tampon sunt Seroproteinele.
3. PH-ul in unele lichide biologice:
Lichidul PH
Singe 7,4
Sucul gastric 1,8
Urina 5,6
Sucul pancreatic 8,0
3 Proprietatile fizice ale apei.Apa grea (D2O) si apa tritiata (T2O)
1. Caracterul dipolar al apei si capacitatea de ase angaja in legaturi de hydrogen cu moleculele vecine explica proprietatile apei in cele 3 stari
de agregare.
Masa specifica a apei dupa densitate se are forma:
ϸ=
0
Ρ a apei in stare solida e mai mica ca ϸ a apei in stare lichida la 4 .
o
O punctul de congelare a apei
o
100 C punctual de fierbere la presiunea atmosferica normal.
3
Pentru apa pura densitatea la 4oC are valoarea ϸ=1000kg*m .
-3
Pentru gheata – ϸ=910 Kg*m .
Viscozitatea apei.
La curgerea laminara a unui fluid forta de frecare dintre straturile fluiduluiin contact se
determina de relatia lui Newton.Ea are forma:
F=ηS η-coeficient de viscozitate.
Unitatea de viscozitate in SI este Pascal*secunde(Pa*S).In medicina este folosit mai des
centipoises(CP) 1CP=10-3Pa*S
0 -3
Pt apa pura l-a 20 ῃ=10 Pa*S
Tensiunea superficial.
Fortele de tensiune superficial iau nastere c-a urmare a interactiunii moleculelor l-a
frontiera dintre 2 faze ce tinde sa micsoreze suprafata interfazei.
Marimea ce revine l-a o unitate de lungime a conturului suprafetei lichidului e numit
7. Rezistenta vasculara
Cresterea rezistentei este direct proportionala cu lungimea vaselor de sange si invers proportionala cu grosimea vaselor de sange.
Cresterea rezistentei vasculare este intalnita atunci cand avem de a face cu tensiuni sistolice si diastolice usor crescute, insomnie
corelata cu deficiente ale inimii si ale splinei, insomnii provocate de hipervascozitatea secretiei bronsice, etc.
Declinul apare atunci cand avem de a face cu un declin al tensiunii sistolice si diastolice, hipotesiune usoara, deficienta Yin si Huo,
insomnia provocata de exuberanta, etc.
8. Entalpia.Termodinamica starilor de echilibruale sistemelor.
1. ENTALPÍE Mărime termodinamică de stare a unui sistem fizic egală cu diferența dintre energia internă și lucrul mecanic
efectuat de sistem în orice transformare reversibilă, izentropă și izobară. Pentru ca un sistem termodinamic să fie în echilibru
față de transformările reversibile, trebuie ca variația e. să fie nulă.
[1]
Ea este legată de alte mărimi termodinamice fundamentale prin relația
2. Termodinamica se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor, de orice natură, în care are loc un transfer de energie sub
forma de căldură și lucru mecanic. Pentru orice disciplină a fizicii, obiectul de studiu este un sistem. În contextul termodinamicii
acesta va fi un sistem termodinamic: o porțiune finită, precis delimitată, din realitatea materială, care poate include
atât substanță cât și radiație. Pentru ca un sistem să se afle în echilibru termodinamic este necesar (dar în general nu și
suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de
[1][2]
natură experimentală, este numită uneori principiul zero al termodinamicii:
9.Entropia.Caile principale de mentinere a entropiei scazute in sistemele vii.
1. ENTROPÍE mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem. ◊ măsură care
indică gradul de organizare a unui sistem.
Mitocondriile au o compozitie chimica strict specializata, capabila de a cataliza reactiile etapei (fazei) oxigenice a procesului de respiratie. Prin
urmare, functia esentiala a mitocondriei este cea legata de respiratia celulara In timpul unei reactii de oxidare, un atom sau o molecula
pierde electroni. Intrucat in natura nu exista electroni in stare libera, inseamna ca ei vor fi luati de la un atom al altei molecule. Achizitia unui
electron constituie o reactie de reducere. Reducerea este o reactie care absoarbe energie. Dimpotriva, oxidarea este o reactie care degaja
energie.
Coeficientul de difuzie Reprezintă componenta densității curentului de particule după o axă dacă gradientul numărului
volumic de particule pe această direcție este egal cu unitatea.. metru pătrat/secundă
Intrun mediu fluid,coeficientul de difuzie se determina din relatia lui Einshtein
1. O caracteristica de baza a celulei vii este existenta unei diferente de potential electric intre fata interna si cea externa a
membrane celulare, generate de o repartitie inegala a sarcinilor electrice in cele doua compartimente.
2. Cel mai simplu model al sursei de biopotential membranar este elemental de concentratie a lui Nernst. In el solutiile ionice
de diferita concentratie ale unei sari sunt separate de o membrana care poseda……………………(!!!!)
Vloarea potentialului de echilibru dse determina prin ecuatia lui Nernst:
19. Biopotentialul fibrelor nervoase excitate. Potentialul de actiune. Graficul potentialului de actiune.
1. Atunci cind asupra fibrelor nervoase actioneaza un stimul de durata are loc o acomodare manifestata pin cresterea pragului
de excitabilitate.Acomodarea poate fi rapida sau lenta.Daca depolarizarea locala este superioara pagului de excitabilitate
dupa perioada refractata absoluta unui spike se produce si in al doilea rind,fibra prezentind un raspuns repetitiv.prin aceasta
se realizeaza codificarea in frecventa a amplitudinii stimulilor.
2. Potentialul de actiune este o depolarizare trecatoare a membranei celulare prin care interiorul celulei devine mai putin
negative decit in stare de repaus si diferenta de potential dintr-o parte si din alta a membranei celulare scade.Este o
depo;arizare trecatoare a membrane celulare pin care interiorul celulei devine mai putin negative decit in stare de repaus si
diferenta de potential deo parte si de alta a membranei celulare scade.
3. Graficul potentialului de actiune.
unde este constanta lui Planck, este masa de repaus a particulei, este viteza particulei, este factorul
Lorentz, iar esteviteza luminii în vid.Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât
este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de
undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate
unei particule de energia totală a particulei astfel:
3. Diametrul limitată de deschidere nu se poate ajunge la imaginea detaliată, limitând astfel rezoluția .
Contrastul de amplitudine (care este natura corpusculara electroni) de contrast se datoreaza difractiei cauzate de pierderea
de electroni din fascicul. Acesta este un contrast exemplare dominante groase.
Contrast faza (care se află în natura val de electroni) se datorează contrastului interferențe cauzate de schimbări în fazele
relative ale porții fază. Acesta este un contrast exemplare dominante fine.
Există, de asemenea, diverse aberații cauzate de lentile: astigmatic, sferice și cromatice
Problema a funcției de transfer de contrast (CTF): CTF descrie răspunsul unui sistem optic la o imagine valuri pătratice
descompuse.
Materialul biologic prezintă două probleme principale: mediul vid și transferul de energie. Pentru a le rezolva, folosind tehnici
diferite, în funcție de mărimea eșantionului:
Pentru probele de mari dimensiuni, cum ar fi organe, țesuturi sau celule, folosind trei tehnici:
Fixare chimice sau cryofixation.Includerea în rășini (Cryosubstitution).Replica din metal.
Prezinta interes modalitatea de determinare a convergentei unui dioptru sferic, cu indicele de refractie n situat in aer (n=1), din
motivul ca un astfel de dioptru este si corneea ochiului. In acest scop se foloseste relatia:
Folosind aceasta relatie, se determina convergenta corneei, pentru care raza de curbura:
2. Ochiul redus.
In diverse cercetari ochiul normal se inlocueste simplificat, numit ochi redus. In el ansamblul dioptrilor sferici oculari se
reprezinta printr-un dioptru unic.
26. Acuitatea vizuala.Ametropiile si corectiile lor.
1. Acuitatea vizuala.
Diametrul aparent limita, sub care imaginile celor doua puncte nu se suprapun, poarta numele de distanta separatoare
minima.Inversul distantei separatoare minime se defineste puterea de rezolutie sau acuitatea vizuala. Ca unitate de acuitate se
ia acuitatea unui ochi care vede separate doua puncte, ale caror raze fac intre ele un unghi de un minut. Un ochi care separa
-1
numai doua puncte ale caror raze formeaza un unghi de 10 minute are o acuitate vizuala egala cu 0.1 min .
Ochiul poate vedea separate doua puncte cind imaginele lor formate pe retina se afla la o distant de cel putin 4.5 µm una de alta,
fiindca ele sunt separate numai daca se formeaza pe doua elemente diferite ale retinei, care au cam aceasta marime. Calculele arata
ca in realitate distant dintre cele doua puncte trebue sa fie cel putin de 60µm, cind ele se afla la distant minima de vedere
distinctive(25cm).
Acuitatea vizuala variaza cu virsta: maximul ei este atins la baieti la 14 ani si la fete la 12 ani. In afara de virsta acuitatea vizuala
depinde de:
Factori dioptrici, cum ar fi aberatia de sfericitate si cromatica, ametropiile, diametrul pupilar si altele.
Factorii retinieni care sunt legati de structura discontinua granulara aretinei, centrul petei ce reprezinta imaginea trebuind sa
se gaseasca pe celule receptoare distincte.
Factorii privind sistemul, forma detaliului, contrastul de luminozitate, timpul de expunere, compozitia cromatica(lumina
monocromatica mareste acuitatea vizuala prin eliminarea aberatiilor cromatice)
Pentru a mari puterea separatoare a ochiului trebue sa-l ajutam cu diferite instrumente optice. Diminuarea acuitatii vizuale se
numeste ambliopie.
3 Defectele de vedere cauzate de incapacitatea ochiului uman de a se acomoda se numesc ametropii. Cele mai frecvente ametropii sunt
miopia, hipermetropia şi prezbitismul (boala ochilor bătrâni). Ochiul miop are o convergenţă prea mare (este mai alungit decât cel normal), astfel
încât focarul său imagine se află în faţa retinei. Defectul se corijează cu lentile divergente, sau cu sisteme optice centrate de lentile echivalente cu o
lentilă divergentă, care să aibă focarul principal imagine in punctul remotum al ochiului miop. Ochiul hipermetrop este mai turtit decât cel normal,
focarul său principal imagine este situat în spatele retinei. Defectul se corijează cu lentile convergente, care aduc imaginile pe retină. Lentila, sau
sistemul optic centrat echivalent cu o lentila convergentă au focarul principal imagine in PR, astfel incat un fascicul de raze paralele incident pe
sistemul format din lentila corectoare şi ochi devine un fascicul convergent
Si omul are o concentratie feromagnetica in glanda suprarenala functia careea este de nedeterminata pina in present.
36.Momentul magnetic al nucleului.Rezonanta magnetica.
1.
2. Rezonanța Magnetică Nucleară, RMN, este o tehnică spectroscopică nucleară foarte des folosită în chimie, chimie
fizică,medicină nucleară, biofizică și inginerie nucleară pentru determinarea structurii diverșilor compuși chimici,
în biochimie pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnică destinată determinării structurii proteinelor în soluție
(condiții mult mai apropiate de cele native) sau în imagini diagnostice medicale sau radiologice pentru determinarea
caracteristicilor fizico-anatomice a unor organe sau țesuturi. De la bun început trebuie specificat faptul că în RMN experimentele
se realizează pe nucleii atomilor și nu pe electronii acestora, deci informația furnizată se referă la poziționarea spațială a acestor
nuclei în compusul chimic studiat. Acești nuclei au o proprietate intrinsecă numită spin dar pentru a explica fenomenologia care se
ascunde în spatele acestei tehnici trebuie să ținem cont de următoarele considerente fizice:
Orice sarcină electrică în mișcare generează în jurul său un câmp magnetic. Același lucru se întâmplă și în
cazul nucleilor (sarcini electrice pozitive) când, datorită rotației în jurul propriilor axe, se generează un câmp
magnetic caracterizat printr-un moment magnetic μ, proporțional și de sens opus cu spinul nucleului I. În RMN
nucleii de interes sunt acei nuclei care au valoarea I=1/2 (1H, 13C, 15N, 19F, 31P).
Dacă așezăm un nucleu atomic într-un câmp magnetic extern Bo, atunci vectorul moment magnetic va putea fi
paralel (I=+1/2) sau antiparalel (I=-1/2) cu direcția acestui câmp. Trebuie specificat faptul că energia sistemului
antiparalel este mai mare decât energia sistemului paralel, iar această diferență este direct proporțională cu
valoarea câmpului Bo (ΔE=μB/I).
Dacă iradiem nucleul cu un câmp de radiofrecvențe RF pe o direcție transversală câmpului constant Bo, acest
câmp transportând o energie egală cu ΔE, atunci nucleul (spinul) se va excita trecând din starea de energie +1/2 în
starea de energie –1/2 caracterizată prin energie mai mare.
Dar cum în condiții naturale, orice sistem fizic tinde spre o stare de energie cât mai mică acest nucleu se va
relaxa revenind la starea +1/2 și emițând un alt câmp de radiofrecvențe din a cărui parametri (frecvență) se obțin
informații despre natura nucleului (poziția în moleculă, respectiv tipul).
טּ0= se numeste frecventa Larmour.
Sub actiunea Radiatiei electromagnetice de radio fotonii carora poseda energia E=hטּ0 unde טּ0 corespunde frecventei
Larmour au loc 2 fenomene.
Un numar considerabil cu spin parallel absorbind energia fotonilor incidenti sufera o inversiune de spin si trec in
orientarea antiparalela.
Miscarea de precesie a tuturor protonilor se efectueaza in aceeasi faza.Asta si este fenomenul de rezonanta.
Peste un scurt timp dupa introducerea RMN in arsenalul diagnostic al medicinii contemporane termenul
nuclear a fost exclus pentru a nu produce asociatia cu arma nuclear.actualmente in literature medicala
mondiala e folosit termenul tomografie de rezonanta magnetic (TRM). (pag 164).