Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etapele Constructiei Bazilicii Sfantul Petrupiata Sfantul Petru Si Scala Regia PDF
Etapele Constructiei Bazilicii Sfantul Petrupiata Sfantul Petru Si Scala Regia PDF
Bazilica Sfântul Petru este o biserica (ce face parte din renasterea tarzie) din Roma si se gaseste in
interiorul statului pontifical,in fata pietiei Sfantul Petru. Aceasta este una din cele patru bazilici
patriarhale din Roma, alaturi de Bazilica San Giovanni in Laterano, Santa Maria Maggiore și
Bazilica Sfântul Paul.Proiectata în principal de Donato Bramante ,Michelangelo , Carlo Maderno și
Gian Lorenzo Bernini , Bazilica Sf.Petru este
cea mai cunoscuta opera ce apartine
arhitecturii renascentiste și ramâne una
dintre cele mai mari biserici din lume.
Procesul de proiectare si construcţie al
bisericii Sf. Petru în secolul al XVI-lea a dus
la rafinamentul şi acceptarea convențiilor
grafice si standardelor de reprezentare pentru
constructiile si meseriile din Roma. Grupul
de arhitecti care a lucrat sub indrumarea lui
Bramante, Raphael, Peruzzi, Antonio da
Sangallo şi Michelangelo au stabilit un
standard pentru practica arhitecturala, care
apoi a fost imitata in toata Europa. Cinci
secole mai târziu aceste standarde sunt încă
utilizate de arhitectii contemporani.
Proiectarea şi construcţia clădirii, s-a bazat
pe abilitatile acestor arhitecti,de a vizualiza ideile grafic şi folosind atat concepte portretizate prin
schiţe,cat si bazându-se pe propriile abilităţili artistice chiar şi pe preferinţe.A fost necesar ca
arhitecţii responsabili să comunice design-ul asistenţilor lor, birocraţilor administrativi, casierlori şi
muncitorilor prin metode mass-media tradiţionale, adică schite, desene, modele şi şabloane făcute în
lemn, lut şi zinc. Acest lucru a fost constant în lungul proces de proiectare şi construcţie al bisericii.
Deşi doar o mică parte a documentelor a supravietuit, există multe urme ale acestui proces in cele
mai multe design-uri din istoria bisericii noi, şi se pare că de nenumărate ori, a fost construita prin
interpretarea acestor desene şi machete.Datorita cresterii nevoii de precizie, utilizarea
tradiţionalelor schite facute manual ca si modelele grafice, treptat au fost inlocuite cu reprezentări
grafice detaliate, desenate la scara folosind instrumentele geometrice. Planuri, elevaţii şi secţiuni,
strict ortogonale, extrem de detaliate şi adesea prestate cu umbre au fost norma noua.Dezvoltarea
structurii administrative a adus la impunerea unor conventii prin care design-ul a fost controlat de
catre birocratie.În ciuda tehnicii de desen extrem de rafinata, a fost evident nevoia reprezentarii
tridimensionale a arhitecturii.Cu toate acestea, a ramas la atitudinea arhitectului decizia pe care
dintre aceste reprezentări sa o utilizeze si
asta din cauza ca nu era un standard
profesional care sa defineasca un set
corespunzator de convenţii grafice. Totul a
început cu Filippo Brunelleschi (1377-
1446)care a inventat perspectiva liniara şi
Leon Battista Alberti (1404-1472) ,care a
scris ”De re Aedificatoria”.Acest lucru a
schimbat situatia in a doua jumatate a
secolului al XV-lea si prima jumatate a
secolului al XVI-lea;aceste motivatii ducand
la standardizarea conventiilor de
reprezentare,fiind urmate de o serie de
lucrari arheoligice realizate in jurul Romei de catre arhitecti si artisti din generatia lui Donato
Bramante.Aceasta standardizare a conventiilor a fost practic pusa in aplicare in constructia noii
bazilici Sfantul Petru si mai tarziu propagate in intreaga Europa prin intermediul noilor lucrari
concepute de arhitecti.
Istorie
În primul secol intre anii 69-79 d.Hr. corpul lui Sf.Petru a fost
îngropat pe dealul Vaticanului și a fost acoperit cu pământ
formandu-se un mic dambusor. Acesta era inconjurat de vegetatie si
de mormintele din jur. Astfel, acest mormânt a fost observat de
credinciosi si lucrurile au inceput sa evolueze. În primul rând,
intrarea in acest mormânt a fost marcată cu o lespede de piatră de
nisip pentru a spori importanța sa. Apoi, au inceput sa apara tot mai
multe morminte in jurul locului de inmormantare a lui Sf. Petru,
indicand astfel, ca acestea erau construite in mod deliberat acolo
pentru a fi cat mai aproape de mormantul apostolului.
În secolul al II-lea (125-145 d.Hr.) a început sa fie construit
un mausoleu. Datorită acestei entitati aditionale au inceput sa apara
elemente mici, cum ar fi o rampă (care servea drept pasaj) și chiar o
separare a mausoleului de mormânt.
Datorita micilor mormintele din jurul Sf. Petru care au
inceput sa se dezvolte s-a construit un perete mic care sa protejeze
mormantul Sfantului. Construirea mausoleului a făcut pământul să
alunece mai jos, astfel ajungandu-se ca terenul sa se niveleze si mai
mult . Acest lucru a determinat construirea unui perete intre pasaj si
campul cu locul de veci al Sfantului pentru ca sfintenia
mormantului sa fie pastrata (așa cum este prezentat in figura 8).
Acest perete a fost numit peretele de culoare rosie datorita culorii
in care a fost pictat. Datorita unei greseli de calcul in proiectarea
zidului, a devenit necesara creerea unei adancituri pentru a proteja
mormantul. Terenul campului a continuat in timp sa se niveleze.
După o perioadă, în jurul anului 150 d.Hr. un altar a fost construit.
Acesta consta in două coloane care susțineau o lespede peste ele.
De asemenea, peste altar a fost construita si o mica nisa. Astfel,
datorita acestor mici adaosuri s-a creat un loc cu o identitate
specifica, facandu-l un loc mult mai spiritual si important.
În timpul secolului al II-lea d.Hr. peretele roșu a început sa crape. Astfel, pentru a elimina
din presiunea altarului care o exercita pe perete s-au construit niste intarituri laterale prin
intermediul a doi pereti,fiind de asemenea, adaugat si un acoperis pentru a proteja locul. Mormântul
a rămas astfel pana cand împăratul Constantin a început construcția bazilicii.
Bazilica Sfantul Petru in perioada lui Constantin
Figura de mai jos arata o sectiune prin bazilica,impreuna cu necropola si mormintele de sub ea.
Restaurarea vechii bazilici Sfantul Petru
Calistru Adelina
Diac Sorin
An II,Semian A.