Impresionismul muzical

Impresionismul este curentul artistic care a apărut mai întâi în arta

plastică franceză la sfârşitul secolului al XIX-lea şi ilustrat de pictori ca
Claude Monet (1840-1926) , Edgar Degas (1834 – 1917), Pierre – Auguste
Renoir (1841 -1919), Camille Pissaro (1830 – 1903), Alfred Sisley (1939 –
1899), Paul Cézanne (1839 -1906) ş.a., fiind urmat mai târziu şi în creaţia
muzicală franceză, marcând desprinderea artei moderne de academismul
tradiţional.
Caracteristici si trasaturi:
1. ineditul armoniilor, structurilor
2. transparent, irizare, discretie, delicatete, claritate, eleganta a exprimarii
3. inlantuiri modale in loc de cele tonale
4. utilizarea timbrele muzicale în stare pură
5. Se cultivă coloritul fiecărui instrument, prin juxtapunerea lor,
îmbogăţind paleta orchestrală
6. Juxtapunerea acordurilor bazate pe extrema dezvoltare a
cromatismului, creează un colorit bogat
7. Forma muzicală devine extrem de flexibilă
8. Scriitura instrumentală obţine noi efecte coloristice, prin divizarea
multiplă a coardelor şi utilizarea specială a registrelor instrumentelor
de suflat.

Serban Cristina-Georgiana
Clasa a X a A
 Pornind de la noile direcţii şi tendinţe ale literaturii şi picturii
impresioniste franceze ce s-a dezvoltat în perioada anilor 1867 şi 1886 deci
în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, caracterizată prin concentrarea supra
impresiilor produse de o scenă sau un obiect, asupra mobilităţii fenomenelor,
mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor, şi care au
preferat pictura în aer liber, folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel,
pentru a simula lumina reală - au apărut de asemenea şi muzicieni care au
aderat acestei mişcări spre o dezinvoltă libertate a expresiei muzicale şi o
percepţie subiectivă a culorilor sonore şi a ritmului.

Putem afirma faptul că muzica impresionistă este tipul muzical

aparţinând epocii moderne care-ţi trăieşte „viaţa” în ultima sfert de veac al
XIX-lea, al cărui reprezentant de seamă este Claude Debussy (1862 – 1918),
care se caracterizează printr-o scriitură nu neaparat liniară dar care
dimpotrivă aduce multe succesiuni de „mici impresii”. Putem recunoaşte în
aceste lucrări muzicale cuplajul dintre o tonalitate extrem de căutată şi
modalitatea unei mari „sofisticări”. În muzică se vorbeşte de asemenea de un
stil impresionist al compozitorilor preocupaţi de percepţia subiectivă a
culorilor sonore şi a ritmurilor căci putem asista la începutul secolului XX în
toate domeniile artistice fără îndoială o evoluţie estetică foarte rapidă care a
fost radicală, în măsura în care aceasta a afecta nu doar nişte teme, culori sau
procedee de lucru , elaborare a acestora, dar în egală măsură acest nou limbaj
muzical a fost utilizat pentru crearea de lucrări muzicale, crearea unor opere
noi în artă. Limbajul muzical în aceste creaţii artistice devine repede punctul
central în procesul de creaţia artistică a cărei tendinţe a fost în permanenţă de
reînnoire a acesteia. Încercând să depăşească limitele stilistice şi armonice
exploatate de către limbajul lucrărilor cu caracter romantic compozitorii de la
începutul secolului XX au încercat să se desprindă şi să iasă din
convenţionalul sistemelor de abordare a formelor muzicale clasice.
Despre o „şcoală impresionistă” în muzică nu poate fi vorba, cu toate că
elemente caracteristice pot fi întâlnite la numeroşi compozitori de mai mică
Serban Cristina-Georgiana
Clasa a X a A
importanţă, francezi sau de influenţă franceză. Ele nu îmbracă însă trăsături
de sistem când apar la personalităţi de primă mărime ca:

Maurice Ravel (1875 – 1937) (1893)- “Sérénade grotesque”, (1895)-

“Menuet antique”,(1899)- “Pavane pour une infante défunte”, (1901)- “Jeux
d'eau”, (1905)- “Miroirs”, (1908)- “Gaspard de la nuit”, (1908)- “Ma Mère
l'Oye”, (1911)- “Valses nobles et sentimentales”, (1917)- “Le Tombeau de
Couperin” .
Manuel de Falla (1876 -1946) „Nuits dans les jardins d’Espagne”-(1915)
Ottorino Respighi (1879 – 1936) “Pini di Roma “ -(1924), „Le festin de
l’Araignée”-(1912).
Karol Szymanovski (1882 – 1937)
Charles Griffes (1884 -1920)
Paul Dukas (1865 – 1935) Götz von Berlichingen, Polyeucte et le Roi
Lear
Ralph Vaughan Willams (1872 -1958) Hugh the Drover or Love in the
Stocks (1910–1920), The Poisoned Kiss (1927–1929)
Erik Satie (1866 -1925) „Giomopédies”-(1888)
Martial Caillebotte (1853 -1910) „Airs de Ballets”pour piano -(1876)
Igor Fiodorovici Stravinski (1882 -1971)
Zoltan Kodaly (1882 -1967)
Claude Achille Debussy Pelléas et Mélisande (1902), Scènes au
crépuscule (1892–1893), Le roi Lear (1904), Rondes de printemps (1905–
1909)
Albert Roussel

Serban Cristina-Georgiana
Clasa a X a A
Serban Cristina-Georgiana
Clasa a X a A