UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

Programul de studii: ID

Anul III. Semestru al II-lea

Temă de casă
Jurisdicții Internaționale

COORDONATOR

Prof. STELUȚA IONESCU

STUDENT:

AVRAM (CRISAN) ALEXANDRA ANA

ANUL 2019

Organismul sub egida
căruia funcționează.
Sediul jurisdicției.
Organizarea sau
structura jurisdicției.
Competența
-rațione personae
(competența personală)
-ratione materiae
(competența materială)
-ratione temporis/temporalis
(competența temporală)
-ratione loci
(competența teritorială)
C.I.J
Curtea Internațională de Justiție
Organizația Națiunilor Unite
Palatul Păcii de la Haga, Olanda
1. CORPUL MAGISTRATILOR
a)Judecătorii permanenți (sunt in număr de 15 fiind aleși de
către Consiliu de Securitate și Adunarea Generala O.N.U, pe o
perioada de 9 ani).
b) Judecătorii ad-hoc (sunt special numiți de către un stat
pentru soluționarea unui anumit diferend, în cazul în care nici
unul dintre cei 15 judecătorii ai Curții nu are calitatea de
cetățean al său. Mandatul lor este limitat la cauza pentru care
au fost desemnați).
c)Camerele C.I.J (sunt constituite din 3 sau 5 judecătorii numiți
in litigii de mai mica importanță)
2.GREFA CURTII
-este un organ administrativ permanent care are rolul de a
asigura comunicare necesară între Curte si părți condusă de
un grefier-șef și asistat de un adjunct,ambii aleși de curte pe o
durată de 7 ani. În personalul grefei mai intră experți,
juriști,translatori, funcționari de arhiva ș.a.
În materie contencioasă, competența Curții se limitează
ratione personae, la state, în principiu la statele-parți ale
Statutului Curții. Însă și statele care nu erau membre ONU au
putut deveni, în anumite condiții, parți la Statut.
Ratione materiae, conform art.36,alin.2 din Statut,
obiectul unui litigiu poate fi:
-interpretarea unui tratat;
-orice chestiune de drept internațional;
-existența oricărui fapt care, daca ar fi stabilit ar constitui
o violare a unei obligații internaționale;
-natura sau întinderea reparațiilor datorate pentru
încalcarea unui angajament internațional.
Ratione temporis/temporalis-jurisdicția CIJ este operabilă
de la momentul înființării Curții.
Ratione loci –nu ridica probleme, dată fiind natra juridica
universală a jurisdicției și posibilitatea acceptării
facultative a acestuia.
Procedura de judecată.
 Procedura contencioasă
 Procedura necontencioasă
(funcția consultativă)
Fazele proceduri de judecată
 Dreptul aplicabil
 Modurile de sesizare
 Deliberare și pronunțare
În cazul proceduri contencioase(prin care se urmărește
soluționarea unui litigiu) CIJ pronunță hotărari cu caracter
obligatoriu între statele care acceptă să se supună statutului
Curții. Numai statele pot fi parte în cazurile
controversate(competența ratione personae). Persoanele
fizice, societățile, părțile unui stat federal sau ONG-uri sunt
excluse la participarea directă. Acestea nu exclude interesele
non-statale care fac obiectul unei proceduri de stat în cazul în
care acestea din urmă aduce cazul împotriva altuia.
Funcția consultativă constă în competența atribuită Curții
prin art.96 din Cartea ONU de a emite la cererea unor organe
determinate ale ONU,opinii asupra unor probleme juridice.
Actul numit aviz consultativ nu posedă forța juridică
obligatorie. Organul care l-a solicitat poate lua sau nu în
considerare opinia juridical a Curții. De asemenea, Curtea
decide discreționar daca dă sau nu curs cererii de aviz
Fazele proceduri de judecată sunt urmatoarele:
-faza scrisă(depunărea de memorii, contramemorii, replica si
duplica);
-faza orală(audierea parților, dezbaterile juridice propriu-zise)
Curtea Internațională recurge la:
-tratate;
-cutumă(internațională);
-principii generale de drept;
-precedent judiciar;
-doctrină sau/și echitate, daca exista acordul părților.
CONSINȚĂMANTUL STATELOR
Statele pot sa își exprime consințămantul fie anterior unui
diferend, fie ulterior producerii lui:
a) Acceptarea anterioară (a priori) a jurisdicției Curții se
poate face printr-o declarație unilaterală –clauza
compromisorie.
b) Acceptarea ulterioară (a posteriori) jurisdicția Curții
ulterior apariției unui diferend de realizează printr-un
acord special între state denumit compromis sau
acord compromisoriu, în care părțile stabilesc obiectul
diferendului supus Curții.
c) Declarația facultativă de acceptare a jurisdicției Curții
în raport cu orice alt stat care acceptă aceeași
obligație.
 Deliberarea reprezintă o operațiune cu caracter nepublic și
presupune momentul în care completul de judecată (camera)
 Soluțiile care se pronunță și se retrage pentru a ``chibzui,, asupra soluției ce urmează a o
natura lor juridică
pronunța în speța.
Pronunțarea soluției are caracter public fiind realizată la
ședința publică.

Statutul Curții prevede că procedura de soluționare a

litigiilor trebuie desfășurate cu respectarea regulilor comune
în materie: caracterul independent al judecății; caracterul
contradictoriu și public al dezbaterilor; egalitatea părților și
asigurarea dreptului la apărare; pronunțarea atat în drept cat
și în echitate(daca părțile au decis astfel); caracterul
obligatoriu și definitiv al soluției pronunțate.
Procedura de adoptare a unui aviz consultativ este una
simplificată în raport cu cea contencioasă, însă, în mare
măsură, asimilată acesteia. Avizele consultative nu au un
caracter obligatoriu, decat dacă organismul care le-a solicitat a
acceptat în prealabil acestea. În principiu, caracterul lor
rămane unul facultativ sau de recomandare.

C.P.I
Curtea penală Internațională
Organismul sub egida
Organizația Națiunilor Unite
căruia funcționează.
Sediul jurisdicției. Haga (Olanda)

Organizarea sau -un corp al judecatorilor(18 judecatori avand cetatenia statelor-

structura jurisdicției. parti la Statut,functioneaza cu un mandat de 9 ani)
-Biroul Procurorului(este ales prin vot secret ajutat de 2
procurori adjuncti de cetațeni diferite cu un mandat de 9 ani fara
posibilitateadea fi reales)
-grefa

Competența
Competenta personala se refera la posibilitatea Curtii de a
judeca si pedepsi persoanele fizice vinovate de comiterea
infractiunilor precizate mai jos, daca au împlinit varsta de 18
-rațione personae
ani. Calitatea oficiala de sef de stat sau de guvern, de presedinte
(competența personală) sau parlament, de demnitar sau functionar public nu exonereaza
pe autorul faptei de raspundere penala in fata Curtii si nici nu
constituie un motiv de reducere a pedepsei. Imunitatile sau
regurile de procedura speciale care insotesc calitatea oficiala a
unui persoane nu impiedica Curtea sa isi exercite competenta
fata de persoana in cauza. Raspunderea penala a persoanelor
fizice, este o raspundere individuala. Nu se admite raspunderea
colectiva a acestora.

-ratione materiae
Competenta materiala presupune posibilitatea Curtii de a
(competența materială)
judeca si pedepsi persoanele fizice vinovate de comiterea unor
infractiuni deosebit de grave, care aduc atingere intereselor de
ansamblu ale comunitați internationale, respectiv:
-crima de genocid;
-crime contra comunitati;
-crimele de razboi;
-ratione temporis/temporalis
(competența temporală)

-ratione loci Curtea nu poate judeca decat crimele comise dupa integrarea
(competența teritorială in vigoare a Statutului- 1 iulie 2012.

Curtea este sesizata doar cu cauze privind infractiuni savarsite

pe teritoriul statelor-parti.

Procedura de judecată.
Procedura în fața Curții Penale Internaționale prezintă unele
note specifice. Astfel, după sesizarea procurorului, aceasta
parcurge mai multe etape: procedura în fata Camerei
preliminare; procedura în fata autorităților statului național;
procedura în fata Camerei de prima instanță; procedura în fata
Camerei de apel (dacă este cazul)

Curtea, în judecarea cauzelor, aplică prevederile Statutului,

Convențiile de la Geneva privind dreptul umanitar, alte
convenții și cutume internaționale.
 Dreptul aplicabil De asemenea, sunt aplicabile cauzelor, principiile generale ale
dreptului penal:
- legalitatea incriminării (nullum crimen sine lege);
- legalitatea pedepsei (nulla poena sine lege);
- neretroactivitatea legii penale;
- responsabilitatea penală individuala.
Se adaugă acestora: principiul jurisdicției universale în privința
reprimării crimelor de drept internațional, principiul
imprescriptibilității crimelor de drept internațional și principiul
potrivit căruia unicul temei al răspunderii internaționale penale
este crima de drept internațional.
 Modurile de sesizare

 Deliberare și pronunțare
 Soluțiile care se pronunță și dreptului penal:
natura lor juridică
Organismul sub egida
căruia funcționează.
Sediul jurisdicției.
Organizarea sau
structura jurisdicției.
Curtea devine competentă să judece persoanele fizice care au
comis crime împotriva unui stat-parte la Statut în următoarele
situații:
a. prin sesizarea Procurorului de către un stat-parte;
b. prin sesizarea Procurorului de către Consiliul de Securitate al
ONU;
c. prin deschiderea, din oficiu, de către Procuror, a unei anchete
în legătura cu comiterea unei infracțiuni.
Curtea se poate pronunța prin condamnarea sau achitarea celui
supus jurisdicției sale. Pedepsele aplicabile sunt cele specifice
- detenția pe viață;
- închisoarea (maxim 30 de ani);
- amenda (cumulată de regulă cu închisoarea și confiscarea
bunurilor).
Sentința de condamnare pronunțată de prima instanță poate să
facă obiectul apelului, înțeles ca o cale ordinară de atac.
Hotărârea Curții poate fi supusă și revizuirii, cale extraordinară
de atac (atunci când se descoperă probe noi care, dacă ar fi fost
înfățișate Curții, ar fi schimbat hotărârea atacată).
Executarea hotărârilor de condamnare la pedeapsa cu
închisoare se realizează pe teritoriul statului desemnat de Curte,
dintre cele care s-au declarat dispuse sa primească condamnați.
Sentința de condamnare este executorie pentru statele-părți,
care nu o pot modifica.
T.I.D.M
Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării
Organizației Națiunilor Unite
Hamburg (Germania).
Are în structura sa:
-un corp al judecătorilor
(Corpul judecătorilor – este compus din două categorii de
judecători:
 judecători permanenți, în număr de 21, independenți,
pe un mandat de 9 ani, cu unica deosebire că selecția
are în vedere specialiști în problematica pe care o
vizează Tribunalul, anume dreptul mării – subramură
importantă a dreptului internațional public.
 judecători ad-hoc)

Competența
-rațione personae
(competența personală)
-ratione materiae
(competența materială)
-ratione temporis/temporalis
(competența temporală)
-ratione loci
(competența teritorială)
Procedura de judecată.
 Procedura contencioasă
 Procedura necontencioasă
(funcția consultatIva)
 Soluțiile care se pronunță și executorii. Soluțiile pentru reglementarea diferendelor privind
natura lor juridică
-grefa (reunește acele funcțiuni tehnice, administrative
necesare funcționării instanței)
Competența personală– pot compărea în fața Tribunalului
atât statele cât și alte entități nestatale.
Competența materială – Tribunalul soluționează toate
cauzele date în competența sa prin statut.
Competența temporală– jurisdicția Tribunalului este operabilă
de la momentul înființării jurisdicției.
Competența teritorială – nu ridică probleme, dată fiind
natura juridică universală a jurisdicției și posibilitatea acceptării
facultative a acesteia.
Sub aspectul procedurii contencioase, sesizarea jurisdicției,
fazele procesului, dreptul aplicabil și regulile de procedură sunt
comparabile celor analizate la Curtea Internațională de Justiție.
Sub aspectul procedurii necontencioase (consultativă),
Tribunalul se pronunță prin avize consultative, atunci când i se
solicită să se pronunțe cu privire la aspecte ce țin de
interpretarea sau modul de aplicare a unui text ori a unei
dispoziții privind dreptul mării.
Soluțiile pe care le pronunță Tribunalul pentru Dreptul
Mării în procedura contencioasă sunt obligatorii și de drept
teritoriile submarine sunt executorii pe teritoriul statelor părți,
în același mod ca și sentințele sau ordonanțele celei mai înalte
instanțe judiciare ale statului parte pe teritoriul căruia se cere
executarea. De asemenea, soluțiile T.I.D.M. pronunțate în
procedură contencioasă au caracter definitiv, ceea ce înseamnă
că nu sunt prevăzute cu apel.
Sub aspectul naturii juridice, soluțiile date în procedura
necontencioasă nu sunt obligatorii, caracterul lor fiind unul
facultativ, de recomandare.
 C.E.D.O
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Organismul sub egida
căruia funcționează.
Sediul jurisdicției. Strasbourg (Franța)
Curtea are în componența:
-corpul judecătorilor(Curtea Europeană a Drepturilor Omului
este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor
Organizarea sau contractante – 47 la acest moment. Mandatul unui judecător
este de 9 ani, fiind unicul mandat, aceștia neputând fi realeși
structura jurisdicției. Atunci când într-o cauză anume judecătorul național
desemnat este recuzat sau este împiedicat de o altă cauză să
judece, poate fi desemnat un alt judecător care să îi țină locul
pentru acel caz special. Acesta este denumit un judecător ad-
hoc.
Modul de lucru al judecătorilor variază în funcție de stadiul
procesual.
Astfel, formulele de lucru sunt:
- Complet/comitet compus din judecător unic;
- Comitete de 3 judecători pentru o perioadă de douăsprezece
luni;
- Camere de 7 judecători după principiul rotației, președintele
secției și judecătorul ales din statul în cauză fiind prezenți de
drept;
- Marea Cameră compusă din 17 judecători.

-grefa(Curtea este asistată de o grefă alcătuită în special din

juriști din toate Statele membre (numiți si "referenți"). Aceștia,
fiind independenți de țările lor de origine, nu reprezintă părțile
în cauză).
Competența
Orice stat contractant sau orice persoană care pretinde a fi
victima unei încălcări a Convenției poate depune direct la
Curtea de la Strasbourg o cerere prin care invocă o încălcare de
către un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate prin
Convenție.
-rațione personae Sunt considerate persoane participante la procedurile în fața
(competența personală) Curții următoarele:
- părțile, reprezentanții sau consilierii acestora;
- martorii și experții chemați de către Curte;
- alte persoane invitate de președintele Curții să participe la
procedura respectivă.

Curtea aplică prevederile Convenției Europene a Drepturilor

Omului. Misiunea sa consta in verificarea respectării de către
-ratione materiae
State a drepturilor și garanțiilor prevăzute în Convenție. În acest
(competența materială) scop, ea examinează cererile introduse de către persoane

-ratione temporis/temporalis
(competența temporală)
-ratione loci
(competența teritorială)
Procedura de judecată.
 Procedura contencioasă
 Procedura necontencioasă
(funcția consultativă)
individuale sau, mai rar, de către State.
Drepturile prevăzute in Convenție sau in protocoalele sale și
care fac obiectul jurisdicției Curții pot fi categorisite astfel:
drepturi consfințite în convenție și drepturi apărate prin
prohibirea unor acte care le încalcă:
a) Drepturile apărate direct;
b) Există și drepturi apărate indirect, prin interzicerea
unor acte/fapte de natură să le aducă atingere.
Aceasta derivă din principiul subsidiarității, specific acțivității
Curții, care face ca jurisdicția sa să nu reprezinte o nouă cale de
atac sau un alt nivel de jurisdicție, suplimentar celor instituite
în sistemele de stat interne. Din perspectiva competenței
temporale, Curtea este în drept să fie angajată într-o cauză doar
dacă încălcarea s-a produs ori a subzistat ulterior intrării în
vigoare a Convenției pentru statul în cauză (pentru România, 20
iunie 1994).
Din această perspectivă, competența Curții acoperă teritoriile
statelor părți la Convenție , precum și teritoriile unde acestea
exercită un control general.
Procedura în fața noii Curți Europene a Drepturilor Omului
este contradictorie și publică.
Prima fază a procedurii este în general scrisă, chiar dacă
uneori, camera poate lua decizia de a ține o audiență publică
(orală), caz în care se vor face, de asemenea, referiri la fondul
cauzei.
Curtea poate, la cererea Comitetului de Miniștri, să dea avize
consultative cu privire la problemele de drept ce țin de
interpretarea Convenției și a Protocoalelor. Decizia Comitetului
de Miniștri de a cere Curții un aviz consultativ este adoptată cu
majoritate de voturi.
Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea
Cameră, care le adoptă cu majoritate de voturi. Orice judecător
poate anexa la acestea opinia sa separată – concordantă sau
disidentă – sau o simplă declarație de dezacord.
Proceduri speciale desfășurate în fața Curții.
- cererea de interpretare a hotărârii
- rectificarea unor erori
- revizuirea (se poate formula, ca și în dreptul intern, dacă s-a
descoperit un fapt, necunoscut la data pronunțării hotărârii, care
nu putea fi cunoscut în mod rezonabil părții care îl invocă, și
care, prin natura lui, ar putea să conducă la modificarea soluției
pronunțate de Curte)
- procedura rezolvării pe cale amiabilă (caz în care, Curtea
scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o
scurtă expunere a faptelor și a soluției adoptate;

Hotărârile C.E.D.O.
O hotărâre a unei camere devine definitivă la expirarea
termenului de trei luni sau mai devreme dacă părțile declară că
nu au intenția de a cere retrimiterea cauzei la Marea Cameră,
ori în cazul în care colegiul de cinci judecători a respins cererea
de retrimitere în fața Marii Camere.
În cazul în care, colegiul acceptă cererea, Camera Mare se
pronunță printr-o hotărâre, luată cu majoritate de voturi, care
este definitivă. Toate hotărârile definitive ale Curții sunt
obligatorii pentru statele pârâte în cauză.
Dacă se constată o încălcare, Curtea va poate acorda o
satisfacție echitabilă, care constă într-o compensare financiari a
anumitor prejudicii.

Executarea hotărârilor
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei este responsabil de
supervizarea executării hotărârilor. El trebuie să verifice dacă
statele, în privința cărora Curtea a hotărât că au încălcat
Convenția, au luat măsurile necesare pentru a îndeplini
obligațiile specifice sau generale ce decurg din hotărârile Curții.

Proceduri speciale desfășurate în fața Curții.

- cererea de interpretare a hotărârii;
- rectificarea unor erori;
- revizuirea (se poate formula, ca și în dreptul intern, dacă s-a
descoperit un fapt, necunoscut la data pronunțării hotărârii, care
nu putea fi cunoscut în mod rezonabil părții care îl invocă, și
care, prin natura lui, ar putea să conducă la modificarea soluției
pronunțate de Curte);
- procedura rezolvării pe cale amiabilă (caz în care, Curtea
scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o
scurtă expunere a faptelor și a soluției adoptate.