Decizia nr.

2961 din 21 aprilie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala,

Inalta Curte de Casatie si Justitie 

Instanta competenta, investita cu solutionarea cererii de recunoastere si incuviintare a

executarii in Romania a unei hotararii judecatoresti straine, este obligata a verifica
indeplinirea conditiilor formale prevazute de Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept international privat, excedand competentei sale
examinarea in fond a pretentiei reclamantei, care a facut obiectul judecatii instantei
straine. 

Apararile vizand fondul cauzei civile solutionate de instanta straina puteau fi formulate
cu ocazia solutionarii in fond a cauzei de catre instanta straina sau puteau constitui
temei pentru exercitarea cailor de atac prevazute de legea procesuala straina. 

La data de 4 iunie 2002, reclamanta S.C. "K. S." BV Olanda a solicitat, in

contradictoriu cu S.C. "N. Co I." S.R.L. Bucuresti, recunoasterea si incuviintarea
executarii in Romania a hotararii judecatoresti nr. 00/3690 pronuntata de Judecatoria
Haga la data de 30 ianuarie 2001. 

In sustinerea cererii, reclamanta a aratat ca, prin hotararea mentionata, Judecatoria

Haga a obligat parata la plata sumei de 1.274. 311 de marci germane plus dobanda de
10% stabilita prin contractul de imprumut, de la data de 27 ianuarie 2000 pana la data
achitarii debitului. Prin aceeasi hotarare, parata a fost obligata si la plata cheltuielilor
de judecata. 

Prin sentinta nr. 1842 din 16 decembrie 2002, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a
civila, a admis cererea astfel cum a fost formulata, retinand ca sunt indeplinite
conditiile prevazute de Legea nr. 105/1992 pentru recunoasterea si incuviintarea
executarii in Romania a hotararii Judecatoriei Haga. 

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III�a civila, prin decizia nr. 224/A din 15 aprilie
2003, a respins ca nefondat apelul declarat de parata. 

Impotriva acestei din urma hotarari, a declarat recurs parata, sustinand ca:

 realitatea imprumutului nu a fost niciodata dovedita, sub acest aspect ambele

hotarari fiind nemotivate;
 instantele nu au avut in vedere ca hotararea straina incalca ordinea publica, in sensul
ca nu au fost respectate reglementarile legale de creditare din Romania, nu exista
dovezi ale aprobarii imprumutului de catre organele de conducere ale persoanei
juridice straine, precum si ale intrarii sumei mentionate in tara;
 instantele s-au pronuntat cu neobservarea imprejurarii ca hotararea straina nu este
definitiva si ca parata nu a fost citata la judecarea procesului. 

Recursul este nefondat. 

Hotararile judecatoresti care nu sunt considerate ca fiind hotarari nationale in Romania
pot fi recunoscute, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 167-172 din
Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat si pot fi puse in executare pe teritoriul tarii prin aplicarea dispozitiilor art. 173-
177 din acelasi act normativ. 

Instanta de fond a verificat conditiile prevazute de actul normativ si, constatand

intrunirea cumulativa a acestora, a admis cererea. 

Pe de alta parte, instanta competenta investita cu solutionarea unei astfel de cereri este
obligata a verifica indeplinirea conditiilor formale prevazute de Legea nr. 105/1992,
excedand competentei sale examinarea in fond a pretentiei reclamantei, care a facut
obiectul judecatii instantei straine. 

Asa fiind, in mod legal instanta de fond a respins cererile de probe vizand obiectul si
cauza actiunii civile exercitate de reclamanta la instanta competenta potrivit legii
nationale olandeze. 

Sub acest aspect, ambele instante au retinut in mod corect ca apararile paratei, vizand
fondul cauzei civile solutionate de instanta straina, puteau fi formulate la solutionarea
in fond a cauzei de catre Judecatoria Haga sau puteau constitui temei pentru
exercitarea cailor de atac prevazute de legea procesuala olandeza. 

Totodata, parata nu a facut dovada neindeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru

recunoasterea hotararii straine, cu referire la caracterul definitiv al hotararii pronuntate
de o instanta competenta potrivit legii procesuale olandeze, precum si a celor pentru
incuviintarea executarii, cu referire la caracterul executoriu al hotararii pronuntate de
Judecatoria Haga si la formularea cererii anterior prescrierii dreptului de a cere
executarea silita potrivit legii romane. 

Ce a stabilit instanta?