Curriculum centrat pe elev /vs/ curriculum centrat pe ”materie”

Odată cu evoluția conceptului de curriculum în pedagogia secolului XX începe

abandonul priorității acordate materiei în favoarea priorității acordate elevului, ideea centrală a
noii orientări fiind satisfacerea nevoilor elevului, în timp ce mediul învăţării centrate pe materie
se concentrează în primul rând asupra unui set de cunoştinţe. (Clasen, R.E. & Bowman, W.E.
(1974)

Curriculum centrat pe cunoştinţe

 conţinuturile sunt decupate din diverse discipline şi trebuie predate.
Avantaje:
 obiectivele şi conţinuturile sunt precizate cu rigoare;
 se parcurg pas cu pas.
Dezavantaje:
 nu se dă atenţie elevului care învaţă ci materiei de parcurs;
 cunoştinţele sunt fărâmiţate;
 învăţarea se realizează de dragul învăţării, nu al dezvoltării
personalităţii elevului;
 uitarea se instalează rapid.
Curriculum centrat pe elev
Avantaje:
 pe prim plan trec nevoile, interesele, aspiraţiile elevului;
 învăţarea disciplinelor devine importantă numai în măsura în care
conţinuturile respectă cerinţele celui care învaţă;
 cadrul didactic care rolul de organizator de învăţare.
Dezavantaje:
 nu se poate asigura însuşirea sistematică a cunoştinţelor
 profesorul munceşte mai mult, trebuie să diferenţieze instruirea.
Curriculum centrat pe cerinţele societăţii:
Avantaje:
 dezvoltă inteligenţa socială;
 dezvoltă trăsăturile de personalitate (toleranţă, cooperare etc.).
Dezavantaj:
 individul este plasat pe loc secund, se supune cerinţelor sociale.

În țara noastră se observă o schimbare de accent în privința abordării activității didactice:

de la a fi centrat pe profesor la a fi centrat pe elev. Această trecere nu a fost una facilă, mai ales
din cauza ”impermeabilității” la nou a unor cadre didactice.

Schimbările se pot descrie astfel:

1
Învăţare tradiţională Învăţare centrată pe elev
Instruire centrată pe profesor Instruire centrată pe elev
Predare de informaţii Schimb de informaţii
Factuală, bazată pe cunoştinţe Gândire critică, luare de decizii
Predare bazată pe disciplinele tradiţionale Predare holistică, abordare în funcţie de nevoi
Elevii primesc informaţii Elevii pun întrebări şi rezolvă probleme
Organizare formală în sala de clasă Aranjamente flexibile, schimbătoare legate de
sala de clasă
Accentul pe învăţare în vederea amintirii Accentul pe înţelegere/aplicare
Evaluarea în mare parte prin examene Diversitate de evaluări incluzând activităţi în
tradiţionale cadrul proiectului
Învăţare pasivă Învăţare activă, exploratoare, bazată pe
cercetare
Răspuns ca reacţie Acţiune interactivă, planificată
Stimularea unui singur simţ Stimulare multi-senzorială
Un singur mijloc media Multimedia
Muncă individuală Muncă în colaborare
Trecere de la sistemul tradițional de predare (cel centrat pe profesor și pe materie) la un
sistem modern de învățare centrat pe elev a impus reconsiderarea predării și învățării:

Predare Învățare Învățare centrată pe elev

bazată pe ceea ce necesită
sistemul
curriculum tradiţional
profesorul ca sursă a întregii
cunoașteri
elevul ca receptor pasiv al
cunoașterii
ceea ce credem că necesită
elevul
curriculum bazat pe
competențe
profesorul ca director al
proceselor de învățare
elevul activ în dobândirea
cunoștințelor
ce anume doreşte elevul
controlul elevului asupra
metodei, conținutului
profesorul ca mentor și ghid
elevul ca un căutător activ al
cunoașterii

Învăţarea centrată pe elev este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea prelegerilor cu

învăţarea activă, integrarea unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/sau a unor situaţii
de cooperare în grup, care în ultimă instanţă îi conferă elevului responsabilitatea pentru propriile
progrese în educaţie. (Nanney, B).

Se remarcă trecerea de la accentul pus pe profesor ca persoana care furniza cunoştinţe sau
instrucţie sau formare la o situaţie în care elevul a devenit persoana care dobândea cunoştinţe sau
abilităţi. Elevul a trecut de la a fi un receptor pasiv la un căutător activ în procesul învăţării.

Învățarea centrată pe elev presupune:

 concentrarea în principal asupra satisfacerii nevoilor elevilor

 modalităţi de gândire despre învăţare şi predare

2
  abordare extinsă a predării

Cel mai cuprinzător este că descrie diferite modalităţi de gândire în privinţa învăţării şi
predării, învăţarea fiind plasată înaintea predării. Întregul accent se mută de pe activitatea noastră
ca profesori pe rolul elevilor ca cei care învaţă.

Învățarea centrată pe elev nu este o metodă de predare, ci o abordare de predare extinsă.

Poate presupune o gamă largă de metode, iar unele dintre acestea pot îmbrăca forma predării
tradiţionale. Dintre metodele moderne putem aminti:

 Jurnalul cu dublă intrare - este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă
între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii
în care elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei.
 Eseul de cinci minute - este o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe
elevi să-şi adune ideile legate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai
clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră. Acest eseu le cere
elevilor două lucruri: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să
formuleze o întrebare pe care o mai au în legătura cu aceasta.
 Turul galeriei - presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor
realizate de grupuri de elevi.
 Discuția - constă într-un schimb organizat de informaţii şi de idei, de impresii şi de
păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni determinate în scopul
examinării şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei, al consolidării şi sistematizării
datelor şi conceptelor, al explorării unor analogii, similitudini şi diferenţe, al soluţionării
unor probleme care comportă alternative. Discuţia cu clasa este fundamentală pentru
învăţarea interactivă.

Aspectul esenţial este că pune accentul în principal pe satisfacerea nevoilor elevului.

Dacă satisfacerea nevoilor elevilor se află în centrul învăţării centrate pe elev, formarea
trebuie să răspundă nevoilor acestora. Pentru ca acest lucru să fie posibil, mai întâi trebuie să fie
determinate nevoile lor. în mod tradiţional, aceasta s-a întreprins pentru ei, nevoile lor au fost
decise şi li s-au furnizat aceste informaţii. însă un astfel de procedeu nu prea poate fi considerat
ca fiind centrat pe elev.

Învăţarea centrată pe elev merge mult mai departe şi le oferă elevilor o mai mare
autonomie oferindu-le un nivel corespunzător de îndrumare şi orientare când încep, şi continuăm
să-i sprijinim pe măsură ce învaţă.

În învăţarea centrată pe elev accentul se pune pe a-l face pe elev responsabil pentru
propriul proces de învăţare. Elevii au o influenţă mai mare asupra tuturor aspectelor legate de ce
anume urmează să înveţe şi de modul în care o vor face. în viaţă în general, atunci când avem o

3
libertate mai mare, aceasta atrage după sine o responsabilitate mai mare. Aceasta se aplică şi în
cazul elevilor şi al învăţării centrate pe elev.

Elevii îşi dovedesc responsabilitatea mai mare devenind căutători activi de cunoaştere. Ei
nu se mai bazează pe profesorul care să le deschidă mintea şi să le-o umple cu cunoştinţe în timp
ce stau pasivi în sala de clasă. Ei folosesc posibilităţile de învăţare care li se oferă, caută alte
modalităţi de învăţare, iar dacă aceasta nu dă rezultate, cer ajutorul şi îndrumarea profesorilor-
însă nu pur şi simplu pentru răspunsuri de-a gata.

Considerăm că învățarea centrată pe elev este benefică în perspectiva formării acestuia ca

un viitor adult responsabil, capabil să gândească liber și să acționeze într-o societate în continuă
dezvoltare.

Biografie:

o Învăţarea centrată pe elev. Ghid pentru profesori şi formatori – Curs în cadrul Proiectului
PHARE: RO 2002/000-586.05.01.02.01.01
o Predarea interactivă centrată pe elev – Seria Învățământ rural