US1

1. Evaluarea şi reevaluarea sunt activităţi:

a) similare
b) diferite numai ca ordine de realizare în timp
c) diferite ca ordine de realizare în timp şi ca bază de informaţii
d) diferite sub aspect metodologic
e) reevaluarea constă în reluarea evaluării atunci când sau făcut erori sau când rezultatele
diferă mult de aşteptări

2. În teoria evaluării valoarea şi preţul unui bun sau a unei întreprinderi sunt:
a) noţiuni identice
b) în relaţie de dependenţă
c) în relaţie de indiferenţă
3. În teoria evaluării valoarea unui bun sau a unei întreprinderi este dată de:
a) preţul la care au fost realizate (achiziţionate)
b) costul la care au fost realizate (achiziţionate)
c) caracteristici, proprietăţi intrinseci, utilitate
d) capacitatea de negociere a vânzătorului
e) convingerile cumpărătorului

4. În teoria evaluării preţul unui bun sau a unei întreprinderi este:

a) cel rezultat din negociere
b) cel propus pentru negociere de către vânzător
c) cel propus pentru negociere de către cumpărător
d) ambele
e) cel care este egal cu valoarea bunului
f) nici unul din cele menţionate
5. Valoarea unei întreprinderi este stabilită prin:
a) aprecieri şi calcule bazate pe conceptul de utilitate
b) informaţiile din documentele contabile
c) percepţia cumpărătorului
d) opinia vânzătorului

6. Teoriile evaluării stau la baza stabilirii:

a) preţului
b) valorii
c) însuşirilor esenţiale ale bunurilor şi întreprinderilor
7. Evaluările contabile şi cele economice diferă prin faptul că:
a) evaluările contabile au la bază costuri, preţuri şi caracteristici intrinseci ale bunurilor,
iar
evaluările economice au la bază utilitatea
b) evaluările contabile au la bază utilitatea, iar cele economice costuri, preturi şi
caracteristici intrinseci ale bunurilor
c) au la bază metodologii diferite de fundamentare

US2
1. Evaluarea în vederea amortizării bunurilor urmăreşte:
a) îndeplinirea funcţiilor amortizării
b) îndeplinirea funcţiei contabile a amortizării
c) îndeplinirea funcţiei economice a amortizării
d) îndeplinirea funcţiei financiare a amortizării

2. Evaluarea in vederea aprecierii corecte a gradului de realizare a obiectivelor firmei are în

vedere:
a) faptul că la calculul unor indicatori de apreciere se utilizează unele elemente exprimate în
costuri/preţuri istorice şi altele în costuri/preturi curente
b) faptul că nu toate persoanele au aceeaşi percepţie în legătură cu modul în care unii
indicatori reflectă calitatea activităţii desfăşurate
c) faptul că nu toate persoanele (în special acţionari) cunosc semnificaţia unor indicatori de
apreciere a rezultatelor
d) faptul că întreprinderea desfăşoară mai multe categorii de activităţi ale căror rezultate se
măsoară diferit

3. Evaluarea în vederea participării la bursa de valori este necesară:

a) la momentul deciziei de participare la bursă
b) ocazional
c) periodic
d) la momentul retragerii de pe piaţa bursieră

4. Evaluarea pentru garantarea creditelor bancare cu elemente patrimoniale este cerută de:
a) creditor
b) debitor
c) giranţi
d) organisme de control financiar pentru a stabili corectitudinea acordarii creditelor
e) Comisia Naţională de Valori Mobiliare
f) Banca Naţională a României
US3
1. Se cere stabilirea ratei de actualizare la o firmă necotată la bursă cunoscând:
rata dobânzii la obligaţiunile de stat: 7%
rata inflaţiei: 5%
riscul evaluat global: 150%
(7-5) * 1 /
1 + 0,05 = 1.9
2,05 + 2,05 * 150/100 = 4,75 %

2. Actualizarea în calculele de evaluare este necesară deoarece:

a) valorile luate în calcul se referă la perioade de timp diferite
b) valorile luate în calcul sunt însoţite de un risc ridicat în ceea ce priveşte siguranţa
realizării
c) valorile luate în calcul sunt de cele mai multe ori valori mari
d) valorile luate în calcul sunt de cele mai multe ori perimate
e) în evaluări se utilizează atât elemente exprimate cantitativ cât şi elemente exprimate
valoric
3. Actualizarea în calculele de evaluare se realizează pentru:
a) valorile anuale care reflectă realizările firmei pe un orizont de timp infinit
b) valorile anuale care reflectă realizările întreprinderii pe un orizont de timp finit
c) valoarea reziduală a firmei

4. Rata de actualizare utilizată în calculele de evaluare este alcătuită din:

a) rata dobânzii fără risc plus prima de risc
b) rata rentabilităţii economice plus prima de risc
c) rata rentabilităţii economice plus rata rentabilităţii financiare
d) rata de scont corectată cu raportul cerere-ofertă

5. În cazul firmelor necotate la bursă rata de actualizare poate fi estimată prin:

a) metode directe
b) metode indirecte
c) metode globale
d) metoda coeficienţilor de structură

6. Estimarea ratei de actualizare prin metoda directă pentru evaluarea firmelor necotate la bursă
are în vedere:
a) rate folosite la un eşantion de firme similare cotate
b) rate folosite la societăţile din aceeaşi ramură
c) tabele cu rate de actualizare pe clase de întreprinderi
d) rate folosite la aprecierea eficienţei investiţiilor noi pentru obiective similare
e) rate specificate de către proprietar
f) rate specificate de către cumpărător

US4
1. Pentru evaluarea unei întreprinderi se realizează un diagnostic:
a) global
b) parţial
c) intern
d) extern
2. La evaluarea unei întreprinderi analiza diagnostic necesită cu aproximaţie:
a) 10% din munca evaluatorilor
b) 25% din cheltuielile pentru evaluare
c) 80% din efortul necesar elaborării studiului de evaluare
d) sunt situaţii când nu este necesară analiza diagnostic

3. Care sunt sursele de informaţii la care evaluatorul nu are acces în vederea analizei diagnostic?
a) evidenţele tehnico-operative şi financiar contabile
b) studii elaborate anterior pentru întreprindere
c) documentele elaborate în cadrul unor şedinţe
d) documentele care reflectă încărcarea unor prevederi legale
e) documente privind salarizarea, având în vedere caracterul confidenţial al salariului
f) au acces la toate sursele menţionate

4. Printre metodele de culegere a informaţiilor în analiza diagnostic putem menţiona:

a) vizite în întreprindere
b) vizite în întreprinderi similare
c) completarea unor tabele, fişe, diagrame
d) fotocopierea unor documente
e) experimente
f) tehnici de similare
g) interviuri şi chestionare

US5
1. Diagnosticul juridic are ca scop:
a) verificarea legalităţii înfiinţării şi funcţionării societăţii comerciale
b) stabilirea riscurilor legate de nerespectarea unor prevederi legale
c) stabilirea sancţiunilor pentru nerespectarea unor prevederi legale
2. Diagnosticul juridic privind înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor comerciale va pune în
evidenţă:
a) existenţa documentelor care atestă înfiinţarea şi funcţionarea legală a societăţilor
b) existenţa documentelor privind înfiinţarea şi funcţionarea organismelor de conducere a
societăţii
c) respectarea prevederilor legale de către organismele care au aprobat înfiinţarea societăţii
d) respectarea prevederilor legale în relaţiile cu terţii începând cu înfiinţarea societăţii

3. Diagnosticul juridic privind acţiunile comerciale ale întreprinderii va pune în evidenţă:

a) existenţa documentelor care atestă valoarea şi provenienţa bunurilor societăţii comerciale
b) documentele care atestă legalitatea funcţionării firmei ca societate comercială
c) legalitatea şi corectitudinea contractelor comerciale
d) legalitatea evaluării întreprinderii

US6
1. nu este
2. O componentă a diagnosticului tehnic se referă la “mijloacele fixe” ale întreprinderii. Acestea
sunt astfel denumite deoarece:
a) o anumită perioadă de timp îşi păstrează forma şi caracteristicile de bază
b) sunt fixate în spaţiu
c) nu pot fi divizate pentru a fi utilizate simultan la mai multe activităţi (aşa cum ar fi cazul
materiilor prime)
d) se modifică foarte puţin în timp ca volum şi structură

3. Cunoaşterea structurii mijloacelor fixe prezintă importanţă în analiza diagnostic pentru:

a) stabilirea mijloacelor necesare exploatării şi a celor în afara exploatării
b) stabilirea punctelor tari şi slabe prin comparaţie cu alte întreprinderi în ceea ce priveşte
dotarea tehnică
c) tratarea diferită în funcţie de dreptul de proprietate
d) elaborarea bilanţului după evaluarea patrimonială
e) estimarea gradului de uzură morală

4. Structura mijloacelor fixe pe baza rolului pe care-l au în întreprindere poate fi apreciată cu

ajutorul unor ponderi. Care dintre aceste ponderi sunt utilizate în analiza diagnostic pentru
evaluare?
a) ponderea fiecărei categorii existente în total
b) ponderea mijloacelor necesare pe categorii în total mijloace necesare
c) ponderea mijloacelor necesare pe categorii în total mijloace existente
US7
1) Principalele aspecte avute în vedere la diagnosticul resurselor umane sunt:
a) asigurarea resurselor umane necesare
b) participarea personalului la activitate
c) utilizarea resurselor umane
d) situaţia familială
e) orientarea politică
f) mediul de provenienţă

2) Costul unitar al resursei umane este:

a) în continuă creştere din cauza inflaţiei
b) în continuă creştere dacă productivitatea muncii scade
c) în continuă creştere din cauza îmbătrânirii populaţiei

3) Resursele umane reprezintă factorul de producţie activ al organizaţiei deoarece:

a) nu se află în proprietatea celui care le utilizează
b) se dezvoltă calitativ în timp
c) costul unitar al acestor resurse este în continuă creştere
d) antrenează şi utilizează toate celelalte resurse în realizarea obiectivelor întreprinderii
e) contribuie la realizarea obiectivelor prin manifestarea voinţei de utilizare efectivă a
caracteristicilor intrinseci de calitate

4) Fluctuaţia personalului este influenţată de:

a) Plecările de personal prin decizia conducerii
b) Plecările de personal independent de voinţa conducerii

US8
1) Cursul de revenire brut obţinut de o întreprindere la exportul unui produs a fost de 4,1
lei/euro. Cursul de referinţă era de 4,25 lei/euro. Această situaţie reflectă:
a)un export ineficient
b)un export eficient

2) Cursul de revenire corectat obţinut de o întreprindere la exportul unui produs a fost de 4,5
lei/euro. Cursul de referinţă era de 4,15 lei/euro. Această situaţie reflectă:
a)un export ineficient
b)un export eficient

3) Cota de piaţă a întreprinderii în comparaţie cu toţi concurenţii de pe piaţa respectivă se

determină ca raport procentual între:
a)Numărul de clienţi ai întreprinderii şi numărul de clienţi ai concurentului principal
b)Numărul de clienţi ai întreprinderii şi numărul total de cumpărători ai produsului
c)Piaţa întreprinderii şi piaţa concurentului principal
d)Piaţa întreprinderii şi piaţa totală

4) Cota relativă de piaţă a întreprinderii se determină ca raport între:

a) Numărul de clienţi ai întreprinderii şi numărul de clienţi ai concurentului principal
b)Numărul de clienţi ai întreprinderii şi numărul total de cumpărători ai produsului
c)Piaţa întreprinderii şi piaţa concurentului principal
d)Piaţa întreprinderii şi piaţa totală

5) Pentru a face faţă sezonalităţii cererii o întreprindere poate proceda în mai multe moduri:
1. Să producă pe stoc în perioada în care cererea este scăzută
2. Să lucreze cu excedent de capacitate
Prima alternativă este utilizată:
a)În industria confecţiilor
b)În producţia alimentară, dacă perioada de valabilitate a produselor este ridicată
c)În producţia alimentară, dacă perioada de valabilitate a produselor este scăzută
d)În turism

US9 – nu sunt intrebari

US10
1. Sectoarele economice pot fi:
a) sectoare de volum, care includ industriile prelucrătoare
b) sectoare de volum, în care sunt incluse serviciile.
c) sectoare de diferenţiere în care sunt incluse: industria extractivă, metalurgia feroasă şi
neferoasă, industria materialelor de construcţii, industria chimică de mare tonaj,
agricultura ş.a.
d) sectoare de fragmentare, în care sunt incluse serviciile
e) sectoare de fragmentare care includ industriile prelucrătoare

2. Barierele la intrarea în sector pot fi:

a) economiile de scară
b) capitalul necesar pentru a iniţia o afacere
c) capacitatea inovaţională a firmelor
d) diferenţierea produselor şi notorietatea mărcilor;
e) accesul la reţeaua de distribuţie
f) specializarea utilajelor şi grad redus de flexibilitate;
g) intervenţii sau interdicţii guvernamentale;
h) comoditate sau teamă manifestate de manageri în faţa schimbărilor radicale.
US11
1) Venitul net avut în vedere la evaluarea terenurilor arabile se determină luând în considerare:
a)valoarea brută a recoltei pentru un teren model, în asolamentul utilizat, calculată pe
unitatea de suprafaţă şi valoarea brută a foloaselor accesorii (păşunat, paie etc.), evaluate
în lei pe ultimii 5 ani
b)valoarea medie a cheltuielilor de exploatare pe 5 ani
c)valoarea brută a recoltei pentru un teren model, în asolamentul utilizat, calculată pe
unitatea de suprafaţă şi valoarea brută a foloaselor accesorii (păşunat, paie etc.), evaluate
în lei pe ultimul an
d)valoarea medie a cheltuielilor de exploatare pe 5 ani

3) Suprafaţa utilă a unei construcţii este:

a) suprafaţa de teren ocupată, exclusiv alei, trotuare, spaţii verzi
b) suprafaţa de teren ocupată, inclusiv alei, trotuare, spaţii verzi
c) suma suprafeţelor nivelurilor, după dimensiunile exterioare
d) suma suprafeţelor nivelurilor, după dimensiunile interioare
e)parte din suprafaţa totală pe care se desfăşoară activităţile conform destinaţiei din
momentul evaluării

4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei construcţii este:

a)suprafaţa de teren ocupată, exclusiv alei, trotuare, spaţii verzi
b)suprafaţa de teren ocupată, inclusiv alei, trotuare, spaţii verzi
c)suma suprafeţelor nivelurilor, după dimensiunile exterioare
d)suma suprafeţelor nivelurilor, după dimensiunile interioare
e)parte din suprafaţa totală pe care se desfăşoară activităţile conform destinaţiei din
momentul evaluării
f)parte din suprafaţa totală de teren ocupată, pe care se desfăşoară activităţile conform
destinaţiei din momentul evaluării

US12

1) Principalele avantaje ale evaluării prin metode patrimoniale sunt:

a) elementele necesare evaluării au la bază un model cunoscut - bilanţul contabil
b) se poate cunoaşte structura valorii firmei pe componente
c) permit stabilirea câştigurilor viitoare ale cumpărătorului
d) valoarea obţinută poate fi un punct de plecare obiectiv în negociere
e) nu au în vedere datoriile întreprinderii

2) Principalele dezavantaje ale metodelor patrimonial de evaluare sunt:

a) în anumite condiţii costul evaluării poat creşte considerabil
b) durata mare a evaluării
c) de multe ori pentru evaluări sunt necesari şi specialişti în domenii distincte
3) Activul fictiv este alcătuit în principal din:
a) cheltuieli de cercetare şi dezvoltare
b) cheltuieli făcute la constituirea societăţii
c) cheltuieli de informare şi cercetare pentru înfiinţarea afacerii
d) cheltuieli cu brevetele
e) cheltuieli de producţie

4) Etapa care necesită cel mai mare volum de muncă în evaluarea unei întreprinderi este:
a) informarea preliminară şi întocmirea documentaţiei pentru participarea la licitaţie
b) pregătirea acţiunii
c) analiza diagnostic
d) evaluarea
e) redactarea raportului de evaluare

5) Principalele metode de evaluare patrimonială sunt:

a) metoda activului net
b) metoda activelor în afara exploatării
c) metoda profitului
d) metoda valorii substanţiale brute
e) metoda capitalurilor permanente necesare exploatării

6) Se cere calculul valorii unei întreprinderi cunoscând:

- profitul anual previzionat 1260 mii lei
- activul net total evaluat la valoarea de piaţă 10000 mii lei
- valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe vechi,
utilizate încă, dar amortizate integral 950 mii lei
- rata de randament în cadrul sectorului 15 %
- cheltuieli suplimentare cu amortizarea mijloacelor
fixe care le înlocuiesc pe cele vechi 76 mii lei

US13
1) Între etapele care se parcurg pentru evaluarea întreprinderii prin metode bazate pe venit
întâlnim:
a) obţinerea bilanţului contabil la momentul evaluării
b) obţinerea contului de profit şi pierdere la momentul evaluării
c) obţinerea contului de profit şi pierdere pe ultimii 3-5 ani
d) stabilirea ratei de actualizare şi a coeficienţilor multiplicatori
e) analiza capacităţii întreprinderii de a produce anumite venituri
f) previziunea veniturilor viitoare
g) reevaluarea elementelor de activ
h) separarea elementelor de activ după participarea la activitate

2) Calculul valorii întreprinderii în funcţie de profit are la bază:

a) profitul anual viitor
b) o perioadă de referinţă de un an, anul evaluării
c) o perioadă viitoare de mai mulţi ani
d) rata de capitalizare a profitului
e) profitul anual pe ultimii 3-5 ani
f) activul net care contribuie la realizarea profitului
g) soldurile intermediare de gestiune pe ultimii 3-5 ani

US14
1) Goodwill-ul poate fi calculat ca:
a) diferenţa dintre valoarea globală a întreprinderii şi valoarea calculată pe baza activului
net corectat
b) diferenţa dintre profitul real al firmei şi profitul normal pentru o firma din categoria
respectivă
c) diferenţa capitalizată dintre profitul real al firmei şi profitul normal pentru o firma din
categoria respectivă
d) supraprofitul capitalizat

2) Valoarea reziduală a întreprinderii se utilizează în calculul valorii atunci când:

a) Valoarea este calculată prin capitalizarea profitului pe o perioadă viitoare finită
b) Valoarea este calculată prin capitalizarea cash-flowlui pe o perioadă viitoare finită
c) Valoarea este calculată prin capitalizarea profitului pe o perioadă viitoare infinită
d) Valoarea este calculată prin capitalizarea cash-flowlui pe o perioadă viitoare infinită

3) Influenţa profitului viitor capitalizat şi a valorii reziduale asupra valorii întreprinderii se

manifestă astfel:
a) Cu cât este mai mare perioada previziunilor explicite cu atât este mai mare influenţa
profitului şi mai mică influenţa valorii reziduale
b) Cu cât este mai mare perioada previziunilor explicite cu atât este mai mică influenţa
profitului şi mai mare influenţa valorii reziduale