SINTEZĂ RECONQUISTA SPANIOLĂ

-Reconquista a reprezentat procesul prin care regatele creștine din nordul Hispaniei au
recucerit Peninsula Iberică aflată în mâinile musulmanilor. La începutul secolului al VIII-lea,
Spania a fost cucerită aproape în întregime de către arabi, și transformată inițial într-un
emirat al califatului din Damasc, iar mai târziu într-un califat independent, cu capitala la
Córdoba.
-lupta poporului spaniol împotriva arabilor, timp de 8 secole, a lăsat urme adânci în cadrul
instituțiilor spaniole. Pentru a câștiga această bătălie poporul spaniol a fost supus unui
discipline severe, bazate pe devotamentul exagerat față de regalitate și biserică. Aceste
lupte au format pe lângă particularismul politic și regional, o conștiință colectivă.
-cucerirea arabă a fost favorizată de criza procesului de feudalizare prin care traversa
societatea spaniolă, astfel obștile țărănești s-au supus fără rezistență dominației arabe, fiind
asuprite de aristocrația vizigotă,dar arabii aveau să se dovedească la fel de asupritori ca
anteriorii stăpâni.
-inițial,spaniolii care nu au acceptat stăpânirea musulmană au pornit lupta pentru recucerire
în secolul VIII, din Munții Pirinei. Primul teritoriu recucerit a constituit în N-V peninsulei,
Regatul Asturiilor, transformat în Regatul Léon. Al doilea a fost Catalonia din care Carol cel
Mare a făcut marca spaniolă,cu capitala la Barcelona. În secolul X, Catalonia s-a proclamat
independentă de regii franci, a anexat vaia mijlocie a Ebrului, și a format Regatul Aragon. S-a
constituit Regatul Navarrei care după ce s-a unit cu Léon a eliberat Córdoba în 1236, Sevilla
în 1248, Cádiz în 1262. La rândul său Aragonul a cucerit Valencia în 1253, Murcia în 1266,
Balearele și Sicilia în 1285.
-la sfârșitul sec. XIII, Spania a fost oprită din evoluția sa spre unitatea politică de conflictele
interne provocate de nobilimea feudală și de rivalitatea statelor care o compuneau.
Aragonul, Granada, Portugalia s-au unit împotriva Castiliei,care a putut fi salvată doar de
neîntelegerile dintre aliați. Dintre statele formate doar Aragonul a reușit să-și continuie
expansiunea.
-recucerirea a fost realizată de întregul popor spaniol, în frunte cu Castilia și Aragon care în
ciuda divergențelor, s-au aliat împotriva inamicului comun. Cele 3 ordine cavalerești:
Santiago, Alcántara, Calatrava, și-au întemeiat puterea economică, iar orașelor eliberate li s-
au acordat privilegii.
-în această perioadă s-au format instituțiile fundamentale ale Spaniei medievale: în ceea ce
privește Castilia și Aragonul, cele două s-au dezvoltat în feluri diferite, prin urmare în aceste
regate existau instituții diferite.Coroana Aragonului era consta în 3 regate separate-
Valencia, Aragon, Castilia, fiecare fiind guvernate în mod independent, avea propiile legi și
Stări generale, numite Cortés( instituțiile prin care erau audiate opiniile politice ale
oamenilor importanți din țară. Toate legile din cadrul Coroanei Aragonului trebuiau aprobat
de Cortés-urile regionale). În schimb, Castilia era alcătuită din foste regate care aveau
instituții comune(față de Aragon, Cortés-urile din Castila erau slabe și avea puțină autoritate)
 SINTEZĂ RECONQUISTA SPANIOLĂ

-în ceea ce privește religia, la jumătatea sec. XV, principala religie era creștinismul, cu toate
că existau numeroase comunități atât de musulmani cât și de evrei. Victoriile creștine ale
Reconquistei au alterat cele 3 grupări religioase, astfel evreii au avut de suferit pe baza
progromurilor din sec. XIV, mulți fiind forțați să treacă la creștinism.
-consolidarea politică și unificarea teritorială au fost împlinite în 1469, când moștenitorul
Aragonului, Ferdinand s-a căsătorit cu moștenitoarea Castiliei, Isabella. Unirea celor două
regate era pur personală: fiecare regat își păstra independența, instituțiile, suveranul, dar
unitatea celor 2 a dat politicii țării lor o direcție comună și a pregătit unirea desăvârșită, care
s-a realizat pe timpul lui Carol I. În 1482, Ferdinand și Isabella au atacat ultimul regat arab, și
în 1490 au împresurat Granada. Cucerirea Granadei, după 10 ani de luptă grea și costisitoare
a încheiat reconquista spaniolă asupra arabilor.
-de asemenea, cei doi regi au încercat să restabilească disciplina internă, datorită faptului că
poruncile regelui nu mai erau ascultate, corupția a compromis viața internă și economică. S-
a format o ligă numită ,, Hermandad ” , în cele din urmă astfel de organizații constituiau o
forță autonomă: Junta( comitetul ), bugetul, armata lor. Eficiența ligăi a fost dovedită prin
faptul că Ferdinand a introdus-o și în Aragon.
-ulterior, Ferdinand și-a extins autoritatea și asupra clerului. În 1482, Isabella și Ferdinand au
fost autorizați să instituie Tribunalul Inchiziției , datorită căruia biserica spaniolă s-a
transformat în cel mai important instrument al absolutismului și a reprezentat prima
instituție care și-a extins autoritatea pe întregul teritoriu al Aragonul și al Castiliei. Clerul a
stârnit ura împotriva mauriscilor și a maranilor. Elemente heterodoxe erau să aleagă între
catolicism și emigrare. Inchiziția îi urmărea atât pe spaniolii care erau suspecți că se află în
colaborare cu aceștia, cât și pe cei ce nu se supunea întocmai dispozițiilor Bisericii.
-din statele medievale, Ferdinand și Isabella au făcut o singură țară, imperfect unificată, dar
destul de puternică
-în politica externă, între cele două regate exista un parteneriat foarte strâns. Aragonul avea
conducerea, iar resursele și finanțele în marea lor majoritate veneau din Castilia. Aceste
împrejurări au fost prielnice pentru constituirea unei armate naționale, care a permis regilor
să păstreze pentru un timp îndelungat supremația asupra Europei.
-la moartea lui Ferdinand, în 1512, fiul lui Filip cel Frumos, Carlos, a fost proclamat rege al
Spaniei, dar acesta a depus jurământul abia un an și jumătate mai târziu, la Valladolid.
-în timpul regenței episcopului Adrian, camarila a împins țara spre prăpastie: funcțiile publice
se vindea celor care plăteau mai mult și se făcea negoț în masă cu hotărârile judecătorești.
Carlos Quintul, ales împărat al Imperiului Romano-German în 1519, a limitat orașele și s-a
întors împotriva nobilimii. În această perioadă, de asemena, Cortés-urile au devenit o simplă
adunare, absolutismul spaniol depăsind orice limită.
-ascensiunea habsburgilor pe tronul Spaniei (Carlos I era nepotul împăratului Maximilian) a
angajat Spania în luptele regelui pentru hegemonia universală, din care avea să iasă înfrântă
și ruinată în timpul lui Filip al II-lea, în 1598.
 SINTEZĂ RECONQUISTA SPANIOLĂ

-o personalitate importantă ce s-a remarcat și trebuie menționată este Rodrigo Diaz de

Vivar, cunoscut sub numele de El Cid, un cavaler ce a reușit să cucerească Valencia și a
stabilit un teritoriu independent din iunie 1094 până la moartea sa în 1099. Soția sa Jimena
Diaz la moștenit și a reușit să-l mențină sub statutul de independență până în 1102.
În concluzie, Reconquista spaniolă a reprezentat un proces îndelungat, marcat de bătălii,
dus de întregul popor spaniol cu scopul de a recupera teritoriile aflate sub stăpânirea arabă
și pentru a realiza unificarea regatelor spaniole.