„PREGĂTIREA PENTRU

SUSȚINEREA EXAMENELOR DE
DEFINITIVAT
ȘI TITULARIZARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
A CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR”
ZIUA 1

CURS AVIZAT DE M.E.N

PRIN CASA CORPULUI DIDACTIC CONSTANŢA
PROGRAMA DE TITULARIZARE
PENTRU SPECIALIZAREA
EDUCATOARE/
PROFESOR PENTRU
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

DISCIPLINA
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ,
PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ ŞI METODICA
DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂŢILOR
INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA
DE COPII
 Componente ale
programei

• Limba si literatura română

• Pedagogia preşcolară

• Metodica predării activităţilor

instructiv-educative în grădiniţa de copii
TEMATICĂ STIINŢIFICĂ

DISCIPLINA PENTRU
LIMBA SI LITERATURA
ROMÂNĂ
 LIMBA ROMÂNĂ
a) Nivelul fonetic: norme ortografice si ortoepice,
sunet, silaba, despărţirea cuvintelor în silabe, diftongi,
triftongi, hiat, accent;

b) Nivelul lexico-semantic: cuvânt, categorii

semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime),
cuvinte monosemantice/ polisemantice, unităţi
frazeologice (expresii/locuţiuni), sensul cuvintelor,
vocabular (mijloace de îmbogăţire a vocabularului:
derivarea, compunerea, schimbarea valorii
gramaticale, împrumuturile);
c) Nivelul morfosintactic: părţi de vorbire flexibile
(substantiv, articol, adjectiv, pronume, numeral,
verb), părţi de vorbire neflexibile (adverb, conjuncţie,
prepoziţie, interjecţie), părţi de propoziţie principale
(subiect, predicat, probleme de acord), părţi de
propoziţie secundare (atribut, complement, relaţia
determinat/ determinant);

d) Nivelul ortografic si de punctuaţie: aspecte

privind aplicarea normelor de ortografie si de
punctuaţie în receptarea/construirea mesajului scris;

e) Nivelul stilistic: stiluri funcţionale, tipuri de

text receptate (narativ, descriptiv, dialogat,
informativ, argumentativ), stil direct, stil indirect,
stil indirect liber.
 LITERATURA ROMÂNĂ
Proza - specii narative: basmul cult,
povestirea, nuvela, romanul.

• Concepte operaţionale asociate: instanţele comunicării

narative (autor, narator, personaj, cititor); construcţia
discursului narativ (specie literară, acţiune, temă,
momentele subiectului, conflict, incipit, final, moduri de
expunere, stil direct, stil indirect, stil indirect liber,
repere spaţiale, repere temporale); personaje
(tipologie, modalităţi de caracterizare, limbajul
naratorului).
Conţinuturi:

- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă;

- Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu;
- Moara cu noroc de Ioan Slavici;
- Pădurea spânzuraţilor de Liviu
Rebreanu.
Poezia: poezia romantică,
poezia modernă.
• Concepte operaţionale asociate: structura
discursului poetic (elemente de compoziţie: titlu,
motiv literar, idee poetică, instanţele comunicării
poetice: mărci lexicogramaticale ale eului poetic;
elemente de prozodie); figuri semantice (aliteraţia,
antiteza, comparaţia, epitetul, hiperbola, metafora,
personificarea, repetiţia);
• Conţinuturi: Conceptele operaţionale se vor
aplica pe două texte poetice aparţinând următorilor
autori:

Mihai Eminescu, Tudor Arghezi,

Vasile Alecsandri, Nichita Stănescu.
Dramaturgia - specii ale
genului dramatic: comedia,
drama.

• Concepte operaţionale asociate: structura

discursului dramatic (act, scenă, tablou, conflict,
intrigă, relaţiile temporale si spaţiale, dialogul,
monologul); personajele operei dramatice
(tipologii, tehnici de caracterizare);

• Conţinuturi:
- O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale;
- Jocul ielelor de Camil Petrescu.
Notă:

Componenta Limba si literatura română din structura probei

de concurs va fi dimensionată pe două module:

• redactarea unui eseu structurat, un eseu liber sau un

eseu argumentativ în care să se aplice conceptele
operaţionale enumerate în programă, pe un text
aparţinând scriitorilor studiaţi;

• aplicarea elementelor de limbă română pe un text la prima

vedere, selectat atât din opera scriitorilor studiaţi, cât si a
altor autori.
 TEMATICA PENTRU
PEDAGOGIE PREŞCOLARĂ
1. Finalităţile educaţiei timpurii: finalităţi (ideal educaţional,
scop, obiective)

2. Procesul de învăţământ. Componente structurale, caracteristici si

procesualitate internă: procesul de învăţământ ca sistem, caracterul
informativ si formativ, procesul de învăţământ ca proces al cunoasterii,
procesul de învăţământ ca proces de comunicare si socializare,
principalele accepţiuni ale predării (predarea ca activitate de inducere a
învăţării, predarea ca ofertă de experienţe de învăţare, predarea ca
formă de dirijare a învăţării, predarea ca transmitere de informaţii,
predarea ca management al învăţării si predarea ca instanţă de
decizie).

3. Noi semnificaţii si extensii ale conceptului de învăţare:

extinderea semnificativă a învăţării, dincolo de cadrul formal al scolii,
către alte sfere, non formale sau informale; învăţarea în sens larg;
afirmarea si necesitatea ideii de învăţare pe tot parcursul vieţii;
evoluţia organizării învăţării, de la o învăţare disciplinară
(fragmentată), spre o învăţare structurată si organizată, uneori
dincolo de discipline.
4. Învăţarea centrată pe copil: particularităţi si nevoi
educaţionale individuale, respectarea ritmului propriu de
asimilare, adaptarea conţinutului învăţării, implicarea
copilului în toate etapele propriului parcurs educaţional,
activităţi de învăţare, tipuri de învăţare, situaţii de învăţare si
strategii de învăţare, experienţe de învăţare pozitive.

5. Colaborarea grădiniţei cu ceilalţi factori

educaţionali: colaborarea grădiniţă-familie, consilierea si
educaţia părinţilor, colaborarea grădiniţă-scoală, colaborarea
grădiniţei cu alte instituţii/ persoane din comunitate,
comunicare, negocierea conflictelor, mediere, parteneriat
educaţional, grupuri parteneriale.

6. Copii cu CES în grădiniţă: cerinţe educative speciale la

prescolari, colaborarea cu familia si cu alţi profesionisti,
educaţia integrată si incluzivă în grădiniţă.
Notă:
Pentru componenta Pedagogie prescolară
din structura probei de concurs se va solicita
elaborarea unui eseu structurat/ eseu argumentativ.
 TEMATICA PENTRU
METODICA
DESFĂȘURĂRII
ACTIVITĂŢILOR
INSTRUCTIV-EDUCATIVE
ÎN GRĂDINIŢA DE COPII
 1. Tradiţional si modern în metodica
desfășurării activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii: Curriculum pentru educaţia
timpurie; plan de
învăţământ, metodologia de aplicare a planului de
învăţământ, obiective cadru si obiective de referinţă,
exemple de comportamente, domenii experienţiale,
activităţi de învăţare, organizarea si amenajarea
spaţiului educaţional si rolul ariilor de stimulare;

2. Proiectarea didactică – specificul

proiectării didactice în grădiniţă: lectura
personalizată
a programelor, planificare calendaristică, proiectare
secvenţială, proiect de activitate didactică, tema, scop,
obiective operaţionale, evenimente didactice, activităţi
de învăţare, teme anuale de studiu, temeindependente,
proiecte tematice;
3. Organizarea activităţilor de învăţare în educaţia
timpurie (tipuri, importanţă, specific, organizare, desfăsurare,
evaluare): activităţi pe domenii experienţiale, jocuri si activităţi
didactice alese, activităţi de dezvoltare personală, activităţi
integrate, activităţi transdisciplinare, activităţi opţionale,
activităţi extrascolare, activităţi extracurriculare, curriculum
ascuns, mediul educaţional, ambianţa psiho-relaţională,
modalităţi de organizare a grupei, modele de aranjare spaţială
a grupei, grupa combinată;

4. Jocul în educaţia timpurie: definirea jocului si specificul lui

în prescolaritate. Relaţia joc/ dezvoltare/ învăţare, joc – joacă,
jucărie, joc de rol, joc didactic, joc senzorial, joc de
construcţie, joc de miscare, joc muzical, joc de masă, joc logic,
jocul în aer liber.
(specificul fiecăruia la vârsta prescolară, funcţiile, cerinţele
si condiţiile de aplicare);
5. Modalităţi specifice de realizare a activităţilor
didactice
în educaţia timpurie: memorizare, convorbire, povestire si
repovestire, lectura după imagini, joc didactic, exerciţiu cu
material individual, joc-exerciţiu, joc de rol, joc logico-
matematic, joc cu text si cânt, joc muzical, joc de miscare,
joc de creaţie, lectura educatoarei, dramatizare, audiţie,
pictură, desen, modelaj, colaj;
6. Strategii didactice utilizate în educaţia timpurie:
strategie didactică/de instruire si autoinstruire, metodă de
învăţământ, procedeu didactic, tehnică, instrument didactic,
mijloc de învăţământ, material didactic, auxiliare
curriculare, auxiliare didactice, fisă de lucru independent;
7. Evaluarea în educaţia timpurie: funcţii (constatativă,
predictivă, diagnostică), forme de evaluare (evaluare iniţială,
evaluare formativă/ continuă, evaluare sumativă/ cumulativă),
metode si instrumente de evaluare - tradiţionale si moderne
(analiza produselor activităţii, observaţia, convorbirea cu scop
evaluativ, portofoliul copilului, Reperele fundamentale în
învăţarea si dezvoltarea copilului de la nastere la 7 ani, fisele
de evaluare, caietul de observaţii etc.).
 PROGRAMA
PENTRU EXAMENUL
DE DEFINITIVAT
EDUCATOARE
 DISCIPLINE DE EXAMEN ŞI FORMULA
DE EXAMINARE

DEFINITIVAT
 LIMBA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA
PENTRU COPII – SCRIS;
 METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR
INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN
GRĂDINIŢA DE COPII – SCRIS;
 PEDAGOGIE PREȘCOLARĂ ȘI
ELEMENTE DE PSIHOLOGIA
EDUCAȚIEI – SCRIS;
 PROBA PRACTICĂ (INSPECŢIILE LA
CLASĂ).
 CONŢINUT TEMATIC
A. Limba Română

1.LIMBĂ ȘI STIL
a) Limbă și limbaj.
b) Limbă literară, limbă populară, limbă standard.
c) Stilul individual și stilurile funcționale.

2. FONETICĂ ȘI FONOLOGIE
a) Aparatul fonator și sunetele limbii române.
b) Producerea si receptarea sunetelor.
c) Clasificarea articulatorie şi acustică a vocalelor și a consoanelor limbii
române. Semivocale.
d) Corespondența dintre litere și sunete.
e) Segmentul vocalic: Diftong. Triftong. Hiat.
f) Silaba. Structura analitică a silabei. Regulile silabaţiei în limba română.
g) Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe.
h) Unităţile suprasegmentale intensive şi extensive (accentul şi intonaţia).
i) Accentul. Reguli de folosire corectă a accentului în limba română.
3.PUNCTUAȚIE ȘI ORTOGRAFIE
a) Principii care stau la baza ortografiei.
b) Norme ortografice și norme ortoepice.
c) Semnele de punctuație si de ortografie.
d) Funcționalitatea semnelor de punctuație și a semnelor ortografice.
e) Scrierea cu majusculă. Abrevierile.

4. LEXICOLOGIE
a) Vocabularul, ca totalitate a cuvintelor limbii române.
b) Vocabular fundamental și masa vocabularului.
c) Organizarea vocabularului: Vocabular activ – vocabular pasiv. Vocabular literar –
vocabular neliterar.
d) Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului.
e) Sensul cuvintelor: sensul propriu și sensul figurat.
f) Relații semantice între cuvinte (sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie,
polisemie).
g) Structura morfologică a cuvântului.
h) Îmbogățirea vocabularului (mijloace interne, mijloace externe).
i) Resurse stilistice ale vocabularului.
j) Expresii și locuțiuni.
k) Frazeologia şi contextualizarea.
5. MORFOLOGIE
a) Părțile de vorbire flexibile (Clasificare. Funcții sintactice):
- Substantivul
- Articolul -
Pronumele -
Adjectivul -
Numeralul -
Verbul

a) Părțile de vorbire neflexibile (Clasificare. Funcții

sintactice): - Adverb
- Conjuncţie
- Prepoziţie -
Interjecţie
6. SINTAXA
- Enunțul (tipuri de propozitii)
A. Sintaxa propoziției:
a) Părți principale de propoziție:
- Subiectul – Clasificare; Exprimarea subiectului.
- Predicatul – Clasificare; Exprimarea predicatului.
- Probleme de acord

a) Părţi secundare de propoziţie:

- Atributul – Clasificare; Exprimarea atributului.
- Complementul – Clasificare; Exprimarea complementului.

B. Sintaxa frazei:
a) Propoziția și felul propozițiilor
b) Fraza
c) Raporturile sintactice în frază: de interdependență, de coordonarea si de
subordonarea în propoziție și în frază
d) Mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice în propoziţie şi frază
e) Tipuri de subordonate în frază: subiectivă, predicativă, atributivă,
completivă, circumstanțială.
B. Literatura pentru copii

1. CREAŢIA POPULARĂ

a) Genul liric – lirica populară

- Colinde
- Proverbe, zicători, ghicitori
- Folclorul copiilor (cântece formulă, recitative,
numărători)

b) Genul epic
- Basmul : Greuceanu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur.
2. CREAŢIA CULTĂ
a. Genul epic

- Fabula: Jean de La Fontaine – Greierele și furnica.

- Legenda: Călin Gruia – Povestea florii-soarelui, Dimitrie Bolintineanu – Muma lui
Ştefan cel Mare.
- Basmul: Mihai Eminescu – Făt-Frumos din lacrimă; Ion Creangă – Povestea lui
Harap-Alb; Basmul modern: Carlo Collodi – Pinocchio, Lyman Frank Baum –
Vrăjitorul din Oz.
- Povești: Ion Creangă - Fata babei şi fata moşneagului / Punguţa cu doi bani; Hans
Christian Andersen – Răţuşca cea urâtă; Fraţii Grimm – Albă ca zăpada; Charles
Perault – Scufiţa Roşie.
- Povestirea şi schiţa: Povestiri şi schiţe despre vieţuitoare: Emil Gârleanu – Căprioara
/ Gândăcelul; Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti – Puiul; Ion Creangă – Ursul pâcălit
de vulpe / Capra cu trei iezi; Povestiri despre copilărie: I.L.Caragiale – D-l. Goe /
Vizită; Octav Pancu Iaşi – Iedul cu trei capre; Barbu Ştefănescu-Delavrancea – Bunicul
/ Bunica; Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată; Povestiri şi schiţe care evocă
trecutul istoric: Ion Creangă – Moş Ion Roată şi Unirea.
- Romanul pentru copii şi despre copii: Ion Creangă – Amintiri din copilărie; Mark
Twain – Aventurile lui Tom Sawyer / Aventurile lui Huckleberry Finn.
 b. Genul liric

- Poezia despre copilărie: George Coşbuc – Iarna pe

uliţă, La oglindă / La Paşti; Elena Farago – Sfatul
degetelor.
- Poezia despre natură şi vieţuitoare: Mihai Eminescu –
Revedere, Somnoroase păsărele; Vasile Alecsandri –
Pasteluri, Miezul iernei; Tudor Arghezi – Zdreanţă /
Tâlharul pedepsit; George Topârceanu – Balada unui
greier mic / Gospodina; Elena Farago – Căţeluşul şchiop
/ Gândăcelul.
 Metodica activităţilor instructiv-educative
în grădiniţa de copii
CONȚINUT TEMATIC
1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE
 Domeniile de dezvoltare/domeniile experiențiale și importanța lor
în educația timpurie.
 Structura și conținutul curriculumului pentru educaţia timpurie;
Valori promovate.
 Planul de învățământ și Metodologia de aplicare a planului de

învățământ.
Programul zilnic de activitate;

Activităţi pe domenii experienţiale;

Jocuri şi activitaţi didactice alese;

Activităţi de dezvoltare personală (rutine, tranziţii, activităţi
optionale şi activitaţi desfăşurate după-amiaza).
2. PROIECTAREA ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA
ACTIVITĂȚILOR LUDICE ȘI DE ÎNVĂȚARE

 Jocul - principala formă de organizare a procesului de

învăţământ în grădiniţă;
 Structura și conținutul pentru: planificarea anuală/planificarea
calendaristică; proiectele tematice; proiectele de activitate
(integrată sau pe discipline);
 Categoriile de activități de învățare și modul de integrare în
proiectarea didactică (Activităţi pe domenii experienţiale,
Jocuri şi activităţi didactice alese şi Activităţi de dezvoltare
personală - activităţi integrate sau pe discipline);
 Diferenţiere şi individualizare în procesul de învăţământ.
 utilizarea strategiilor adecvate de evaluare/autoevaluare
individuală și de grup, precum a strategiilor de interevaluare,
care să valorifice influențele educative pozitive;
 3. MAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

 Organizarea spaţiului educațional (cerințe psiho-pedagogice și ergonomice).

 Variante de organizare și realizare a activităților de învățare pe domenii
experiențiale: povestirea; repovestirea; lectura educatoarei; jocul didactic;
convorbirea; memorizarea; lectura după imagini; observarea, jocul de rol, jocul
motric, jocul muzical, modelaj, desen, pictură etc.
 Variante de organizare și de realizare a activităţilor de dezvoltare personală:
rutine (întâlnirea de dimineață), tranziții, activități opționale, activități din
perioada după-amiezii;
 Variante de organizare și realizare a activităților integrate și a jocurilor și a
activităților didactice alese.
 Metode, tehnici și procedee folosite în cadrul diferitelor tipuri de activități de
învățare. Combinații între diferite strategii didactice, în viziune sistemică.
 Mijloace didactice specifice activităților de învățare cu preșcolarii și modalități
de optimizare a situațiilor de învățare prin intermediul acestora.
 Activitățile extracurriculare.
 Parteneriatul grădiniță – școală și parteneriatul grădiniță - familie – comunitate.
4.SPECIFICUL EVALUĂRII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR

 Conceptul de evaluare: definire şi analiză.

 Metode, tehnici și instrumente de evaluare a
rezultatelor şi a progreselor în învățare ale copilului
preşcolar.
 Proiectarea şi interpretarea probelor de evaluare în
învăţământul preşcolar.Valorificarea rezultatelor
evaluărilor.
PEDAGOGIE
PREŞCOLARĂ
 Finalităţile educaţiei se
structurează pe trei niveluri
ierarhic organizate:

• ideal educaţional;
• scopuri educaţionale;
• obiective educaţionale;

Intre cele trei categorii de finalitati: ideal, scopuri,

obiective trebuie sa existe unitate si continuitate.
 Obiectivul este expresia anticiparii unui rezultat asteptat
intr-un context concret al instruirii. Obiectivul ne arata “ce
se urmareste in fiecare secventa a procesului educational si
cum se evalueaza performantele obtinute".

Clasificari ale obiectivelor educatiei:

In functie de domeniile vietii psihice:
1. obiective cognitive: vizeaza insusirea de cunostinte,
deprinderi si capacitati intelectuale;
2. obiective afective: se refera la formarea de sentimente,
interese, atitudini.
3. obiective psiho-motorii: vizeaza comportamente de ordin
fizic.
Obiectivele exprimă, într- o formă concentrată,
finalităţile la care trebuie să se ajungă în procesul
de predare-învăţare în funcţie de anumite
priorităţi.
Aceasta constituie esenţa procesului, stabilind:
• ce să cunoasă elevul din cadrul unui obiect de
studiu;
• ce deprinderi, capacităţi intelectuale, convingeri,
sentimente şi atitudini să-şi formeze.
De precizarea corectă şi completă a obiectivelor
pedagogice vor depinde: stabilirea conţinutului,
alegerea strategiilor, a formelor de organizare şi
evaluarea performanţelor.
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

PREDAREA ÎNVĂŢAREA EVALUAREA

 COMPONENTELE PROCESULUI
DE ÎNVĂŢĂMÂNT
1.CUNOŞTINŢELE reprezinta componenta ideatică, cognitivă a procesului de
învăţământ exprimată prin informaţii sub formă de noţiuni, principii, legi,
teorii, ipoteze care se predau şi se învaţă la o anumită disciplină de învăţământ
sau pe ansamblul acestora. De exemplu, la didactică, cunoştinţele se referă la:
procesul de învăţământ, la strategii şi modele ale învăţării, la principii diactice,
la tehnologia didactică, la comunicare didactică, la evaluare, etc.Cunoştinţele
transmise de profesor trebuie să fie ştiinţifice, organizate sistemic, clare,
accesibile particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor.

2.PRICEPERILE reprezintă componenta formativ-acţională a procesului de

învăţământ exprimată prin capacitatea de a aplica cunoştinţele în mod
conştient, activ, participativ în condiţii variate, schimbate. La didactică se pot
forma priceperile de a aplica metodele didactice de predare, de învăţare, de
evaluare în mod diferenţiat în funcţie de situaţia de învăţare, de subiecţii
educaţionali, de obiectivele propuse. Jocul de rol este una dintre cele mai
eficiente metode de formare şi dezvoltare a priceperilor didactice.
3.DEPRINDERILE sunt priceperi transformate în sisteme
automatizate. Jocul de rol se poate antrena timp de mai mulţi ani
până când laturile procesului de învăţământ predare, învăţare,
evaluare se automatizează. Deprinderile didactice au atât aspecte
pozitive, de desfăşurare cursivă, eficientă a procesului de
învăţământ cât şi aspecte negative care pot duce la rigidizarea
acestuia , la repetarea lui necreativă.

4.OBIŞNUINŢELE sunt componente formativ-acţionale, de

aplicare a cunoştinţelor în mod curent şi frecvent ca o necesitate
vitală, de obicei ca un act reflex total. Învăţarea unei meserii sau
profesiuni presupune formarea unor obişnuinţe profesionale care
pot fi extinse în anumite limite şi în afara ei. Activitatea
educaţională nu se realizează numai în şcoală de către profesor.
Un profesor cu vocaţie simte nevoia să-şi manifeste obişnuinţele
educaţionale de a explica mai mult, de a influenţa benefic pe cei
din jurul său şi în afara şcolii.
- obiectivele invatamantului
- agentii actiunii (profesori, elevi)
- campul relational (profesor-elev, elev-
elev) - principiile procesului de invatamant
- curiculum scolara
(continutul invatamantului)
- metode de invatamant
- mijloacele de invatamant –
- forme de organizare si proiectare didactica
- evaluarea in procesul de invatamant

Componentele de baza ale

procesului de invatamant
În cadrul procesului de invăţământ se
desfăşoară următoarele tipuri
activităţi:

a) de predare, învăţare şi evaluare;

b) manageriale;
c) economico-financiare;
d) administrativ-gospodăreşti;
e) în afara clasei şi a şcolii.
Componentele procesului
de invăţământ sunt
analizate sub trei
aspecte:
1. din punct de vedere functional
(obiectivele pedagogice); 2
2. din punct de vedere structural (resurse umane,
conţinuturi, forme de organizare, relaţiile
profesorelev şi între elevi, timpul şi spaţiul şcolar
unde se desfăşoară lecţia);
3. din punct de vedere operaţional (procesul de
predare - învăţare - evaluare şi strategiile didactice)
 Personalitatea profesorului
Calităţile şi trăsăturile de personalitate necesare profesorului sunt:
-umanism: sensibilitate faţă de problemele vieţii, tineretului;
-responsabilitatea socială: profesorul să fie convins că în învăţământ se
formează toate cadrele necesare în toate sectoarele de activitate;
-conştiinciozitate, simţul datoriei, seriozitate în pregătirea activităţilor
didactice şi educative, punctualitate;
-sociabilitate.

Trăsături de voinţă şi de caracter:

- fermitate, hotărâre, perseverenţă, respect şi obiectivitate în
aprecierea elevilor;
- pasiune pentru meseria de profesor şi comportament civilizat;
- exigenţa echilibrată, modestia;
- cultura generală ca să poată să predea interdisciplinar obiectul de
specialitate.
Stilul educaţional constituie o sinteză de calităţi, capacităţi şi
componente educaţionale, manifestate în modalităţi de proiectare,
organizare, desfăşurare şi evaluare a activităţilor instructiv-educative.
ÎNVĂŢAREA
CENTRATA PE ELEV
Principii
Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev:
 • Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe
profesor.
 • Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al
cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i
ajuta pe elevi să înveţe.
 • Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor
pe care îi are în grijă.
 • Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în
sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.
 • Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea
trebuie împărtăşită şi elevilor.
 • Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în
planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea
structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.
 • Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.
Procesul de predare are trei faze, iar fiecare necesita metode adecvate. (Vezi metoda
PAR)

 1. Prezinta: Metode de prezentare de noi cunostinte elevilor sau de incurajare in a

le gasi singuri, ceea ce poate implica fapte, teorii, concepte, povestiri etc.

 2. Aplica: Metode care sa-i oblige pe elevi sa aplice noile cunostinte care le-au
fost doar prezentate. Aceasta este singura modalitate de a te asigura ca elevii
formeaza concepte despre noul material pentru a il intelege, a si-l aminti si a il
folosi corect pe viitor.

 3. Recapituleaza: Metode de incurajare a elevilor sa isi aminteasca vechile

cunostinte in vederea clarificarii si concentrarii asupra punctelor cheie, asigurarii
unei bune intelegeri si punerii in practica si verificarii cunostintelor mai vechi.
 Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a
ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective
 Metode de invatamant - reprezinta acele cai prin care elevii ajung, in
procesul de invatamant, sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de
cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la
valorificarea aptitudinilor specifice.
 Mijloace de invatamant reprezinta ansamblul de obiecte, instrumente,
produse, aparate, echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza
transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor
achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ.
 Metodologia didactică reprezintă ansamblul metodelor şi procedeelor didactice
posibil de utilizat în procesul de învăţământ .
 Procedeul didactic reprezintă o secvenţă a metodei, un simplu detaliu, o
tehnică mai limitată de acţiune, o componentă sau chiar o particularizare a
metodei.

STRATEGIA DIDACTICĂ
 Colaborarea gradinitei cu
ceilalti factori educationali

Familia
Relaţia grădiniţă-familie
Forme de organizare ale relaţiei şcoală – familie
- Şedinţele cu părinţii.
- Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi.
- Organizarea unor întâlniri cu părinţii
- Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale
şcolii şi activităţi recreative
- Voluntariatul
- Asociaţiile de părinţi
Dimensiunea formală a
parteneriatului şcoală – familie

La nivelul şcolii, părinţii sunt implicaţi în mai

multe tipuri formale de organizare:
- Consiliul reprezentativ al părinţilor / Asociaţia de
părinţi
- Consiliul clasei
- Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în
şcoală
- Comitetul de părinţi ai clasei
Şcoala şi poliţia

 În comunitate, Poliţia reprezintă o

instituţie de referinţă pentru locuitorii săi.
 Rolurile Poliţiei în domeniul educaţional
pot fi împărţite în două mari categorii:
◦ preventive;
◦ de intervenţie în situaţii speciale.

Şcoala şi autorităţile locale

 Asigurarea integrităţii personale a
elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor
comunităţii în general;
 Prevenirea delincvenţei juvenile şi
a criminalităţii;
 Violenţa în familie, stradală, în
cadrul şcolii;
 Prevenirea consumului, a traficului
de droguri;
 Educaţia rutieră;
 Prevenirea
prostituţie/proxenetism, pedofiliei;
 Prevenirea cerşetoriei;
  Temele care pot fi abordate în programele
educative pot fi multiple:
- igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii, a mediului înconjurător;
- acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
- educaţie sexuală şi de sănătatea reproducerii;
- educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool,
- tutun; educaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi a
- accidentelor; educaţia pentru practicarea sporturilor;
- educaţia pentru organizarea timpului liber (timp de joacă adecvat, timp
pentru sport, timp alocat televizorului şi calculatorului, etc.)
- educaţie pentru consum alimentar sănătos etc.

Şcoala şi unităţile sanitare

 Biserica şi religia au rol important în formare
competenţelor şi atitudinilor moral – sociale ale copiilor.
Acestea promovează valori precum: binele,
responsabilitatea faţă de ei şi faţă de alţii, toleranţa,
diversitatea şi acceptarea sa, respectarea drepturilor
omului, umanismul, solidaritatea, libertatea,
promovarea bogăţiei şi identităţii spirituale, binele
comun, etc.
Cele mai frecvente manifestări ale
parteneriatului le întâlnim în:
 organizarea unor manifestări cultural artistice
comune (serbări, expoziţii, spectacole etc.) cu ocazia
marilor sărbători creştine: Crăciun, Paşti, Florii, Ziua
eroilor neamului etc.;

Şcoala şi biserica
 - Vizitarea unei scoli in vederea cunoasterii de catre
copiii prescolari a acestei institutii;
 - Vizitarea de catre scolari a unei grădinițe pentru a le
impartasi copiilor de aici primele lor experiente scolare;
 - Organizarea unor sedinte cu parintii copiilor in ultimul
semestru de activitate din grădinița la care sunt invitati
cativa dintre viitorii invatatori, ce vor informa parintii
asupra modului de pregatire al copiilor pentru scoala;
 - Simularea in cadrul grădiniței a unor activitați de tip
scolar cu grupa pregatitoare;
 - Urmarirea de catre educatoare a copiilor deveniti scolari
pentru sesizarea progreselor in dezvoltare sau,
dimpotriva, a dificultaților pe care le intampina sub
efectul noilor solicitari;
 -Organizarea unor serbari comune;
 - Realizarea unor activitați metodice si cercuri pedagoce
comune pentru educatoare si invațatoare ori de cate ori se
ivesc probleme si solicutari care intereseaza ambele
institutii.

Colaborarea grădiniței cu școala

Copiii cu CES in gradinita
Din categoria copiilor cu C.E.S (cerinţe educative speciale) fac parte atât
copiii cu deficienţe propriu zise, cât şi copiii fără deficienţe, dar care
prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.

- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de

auz, dizabilităţi mintale, paralizia cerebrală);

- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită,

hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);

- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism

selectiv, atacul de panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de
alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea);

- copiii cu handicap asociat;

- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de

învăţare, sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia);

- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din

spectrul autistic, întârzieri în dezvoltarea limbajului).
Formele de integrare a copiilor cu C.E.S. :

 clase diferenţiate, integrate în structurile şcolii

obişnuite,

 grupuri de câte doi-trei copii deficienţi incluşi în

clasele obişnuite,

 Integrarea individuală a acestor copii în aceleaşi

clase obişnuite.
 Un eseu argumentativ simplu trebuie
impartit in segmente clare, dintre care
trei trebuie sa fie întotdeauna
prezente.
 Introducerea
 Cuprinsul: Susţinerea tezei/ipotezei
 Concluziile

STRUCTURA UNUI ESEU DE TIP

ARGUMENTATIV
 Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale
concluziei unui eseu argumentativ sunt:
 Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie
sa reformuleze si sa rezume foarte scurt principalele
puncte ale argumentului.
 Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si susţine
importanta tezei, întrucât întregul eseu a gravitat in
jurul demonstrării sale. Unii considera ca a rescrie teza
intocmai este o metoda retorica foarte eficienta. Alte
persoane considera ca este bine a se reformula teza.
 Propoziţiile de final: Aceasta secţiune semnalează
sfârşitul eseului si da o impresie de final cititorului.
 De-a lungul întregului eseu, autorul
trebuie sa aibă in minte cititorul
căruia i se adresează si care sunt
aşteptările acestuia. Ţinând seama de
aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi
mai eficienta.
Lista utila de conectori (adverbe, locuţiuni adverbiale,
conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, structuri
verbale); acestia ajuta la exprimarea ideilor de:

 succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând,

etc, pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea
 contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă
 ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai
important decât
 comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod
asemănător
 probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea
ca
 certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o
îndoială că
 concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
 concluzie: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în
consecinţă, la urma urmelor
MODEL DE ESEU DE TIP
ARGUMENTATIV

Redactați un eseu argumentativ de 200-300 de

cuvinte, în care să evidențiați importanța
colaborării grădiniță-familie
ACTIVITATE PRACTICĂ
GRUPA 1
Redactati un eseu argumentativ de 200-300 de cuvinte despre
importanța învățarii centrată pe copil în grădiniță.
GRUPA 2
Redactați un eseu argumentativ, de 1-2 pagini, în care să
prezentați rolul învățării în cadru formal, nonformal și informal,
în învățământul preșcolar.
GRUPA 3
Redactați un eseu de 200-300 de cuvinte, în care să evidențiați
importanța colaborării grădiniță - școală
GRUPA 4
Redactați un eseu argumentativ, de 1-2 pagini, în care să
evidențiați finalitățile educației preșcolare.
MODEL DE ESEU DE TIP ARGUMENTATIV
Redactați un eseu argumentativ de 200-300 de cuvinte, în care să evidențiați importanța colaborării grădiniță-
familie
 Introducere:
"Cu părinții de partea noastră nimic nu poate da greș!"
În opinia mea familia este factorul educativ prioritar, întrucât educaţia începe din familie, aceasta fiind modelul pe care
copilul îl imită şi-l urmează. În familie copilul îşi face pregătirea pentru viaţă. Contribuţia familiei este cu atât mai
mare cu cât copilul este mai mic şi scade pe măsură ce etapele de creştere înaintează pe treptele superioare
ontogenezei.
Mă număr printre cei care susţin ideea că grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în aceasta instituţie nu va
avea rezultate bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor. Cu cât cunoaştem mai bine
familiile copiilor, cu atât mai eficient va fi parteneriatul cu ele. Cu cât părinţii vor cunoaşte mai bine programul
educaţional, cu atât va fi mai coerentă influenţa ambilor factori educaţionali şi a ambelor medii educaţionale. Cu
cât colaborarea dintre educator şi părinţi este mai strânsă cu atât mai bine ambii actori vor cunoaşte mai bine
copilul.
În actul de educare a copilului preşcolar, o componentă importantă constituie procesul informativ-educativ la care
contribuie familia şi grădiniţa. (opinie proprie + ipoteza-atentie, relationare cu citatul!!!)
 Cuprins:
În primul rând, mediul familiei este primul mediu educativ si socializator pe care il cunoaste copilul si a
carui influenteaza ii marcheaza esential dezvoltarea ca individ. Legatura copilului cu familia este, din aceasta
cauza, extrem de puternica si din multe puncte de vedere de neinlocuit.
Considerată în substantialitatea efectelor pe care le produce, familia ofera primele modele comportamentale, creeaza
primele obisnuinte si deprinderi (nu intotdeauna bine constientizate si nici intotdeauna pozitive in continut);
În al doilea rand, mediul prescolar ii ofera copilului un prim mediu socializator de tip organizational, care isi
releva o parte din caracteristicile si particularitatile lui ca mediu institutionalizat: introduce in relatiile copilului cu
adultul o anumita „distanta sociala”, ofera copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementara constand
in anumite reguli de convietuire cu ceilalti; stimuleaza dezvoltarea autonomiei personale si a independentei.
 Concluzie:
Aşadar, pentru realizarea unei legaturi intre gradinita si familie, ar fi recomandabil sa se elaboreze un
plan in jurul unor intrebari esentiale:
a) Care este atitudinea familiei fata de gradinita?
b) Care sunt ocaziile de a comunica cu parintii?
c) Care sunt principalele modalitati de a comunica cu parintii?
Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în educația copiilor când se fac primii pași în viață. Acum se pun
bazele unei personalități care mai târziu va fi parte integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică în
permanență.
Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acțiune coerentă și unitară a grădiniței și familiei. Interesul
comun determină o mișcare de apropiere dublu sens, familie – grădiniță, grădiniță – familie, în vederea unei
suficiente cunoașteri de ambele părți. (reformularea ipotezei + perspectiva generalizatoare asupra temei
eseului)
SESIUNE DE ÎNTREBĂRI
ŞI RĂSPUNSURI